Administratia publica de stat

Ministerele si serviciile publice deconcentrate

Stundent :

Grupa : 2.1.

An: 2
 Cuprins

Cap 1. Ministerele
1.2. Clasificarea ministerelor

1.3. Atributiile ministerelor

1.4. Responsabilitatea ministrilor
1.5. Atrbutii
1.6. Actele ministrilor
1.7. Raspunderea ministeriala
1.8 Structura organizatorică a Ministerului Comunicatiilor si Societatilor
Informationale

Cap 2. Organizarea Ministerul Afacerilor Externe

2
 Cap 1. MINISTERELE

Ministerele reprezinta o categorie distinctiva in cadrul sistemului autoritatilor

administratiei publice avand rolul de a realiza politica guvernamentala in domeniile si
sectoarele de activitate ale acestora pe intreg teritoriu tarii.
Ele constituie o veriga importanta subordonata direct Guvernului su au doua elemente
caracteristice: - competenta materiala;
- competenta teritoriala.
Ministerele sunt organe centrale care conduc si coordoneaza administratia publica in
diferitele domenii si ramuri de activitate. Natura sarcinilor administratiei publice, precum si
volumul acestora din ramurile si domeniile de activitate ale vietii sociale sunt elementele care
influenteaza infiintarea si organizarea ministerelor, cat si a celorlalte organe de specialitate ale
administratiei publice centrale.
Numarul ministerelor este determinat de masa sarcinilor administratiei publice intr-un
domeniu sau altul de activitate, dar si de prioritatile si interesele politice ale partidului sau
coalitiei de partide catre a castiga alegerile parlamentale si are astfel, posibilitatea sa
organizeze sistemul administratiei ministeriale. De cele mai multe ori, administrarea
problemelor dintr-un domeniu de activitate de catre un minister sau de un alt organ de
smecialitate din cadrul administratiei ministeriale este o optiune politica a partdului sau a
coalitiei de partide care a castigat putere in stat, decizia luata fiind expresia unor prioritati si
interese politice.
Tendinta actuala, de reducere numarului ministerelor, impusa de cerintele organismelor
Uniuni Europene, este salutara pentru ca administratia ministeriala nu trebuie sa constitue o
povara pentru bugetul de stat, ci un instrument eficient si suplu in mainile puterii politice.
Totusi un numar prea mic de ministere prezinta riscul de a transforma sistemul
administratiei ministeriale intr-un ansamblu ineficient sau, cel putin, de a transforma
componentele principale ale acestui sistem in niste megaministere greoaie si tergiversante in
rezolvarea sarcinilor din domeniile lor de activitate . Multiplicarea ministerelor prezinta
neajunsuri pentru ca, un numar mare de ministere, va face dificila coordonarea de catre
Guvern a acestora, va duce la fragmentarea domeniilor de activitate si la incetinirea rezolvarii

3
problemelor, precum si la impovararea bugetului de stat. Ministerele ocupa locul principal in
cadrul sistemului administratiei ministeriale avand rolul de a organiza si executa in concret
legile in anumite domenii si sectoare de activitate.

1.2.Clasificarea ministerelor:
- ministerele cu activitate economica ( Ministerul Finantelor Publice; Ministerul
Agriculturii,Padurii Apelor si Mediului; Ministerul Economiei si Comertului etc.)
- ministerele cu activitate administrativa si de aparare ordinei de drep (Ministerul Apararii
Nationale; Ministerul Administratiei si Internelor; Ministerul Afacerilor Externe; Ministerul
Justitiei etc.)
- ministerele cu activitate socio-culturala si stiintifica (Ministerul Educatiei si Cercetarii;
Ministerul Culturii si Cultelor etc.)

1.3. Atributiile ministerelor

- atributiile comune (tuturor ministerelor)
- atributiile specifice (fiecarui minster)

Atributiile comune: - referitoare la organizarea executarii legilor si ordonantelor Guvernlui;

- atributii din domeniul activitatilor economice si sociale;
- atributii privind realizarea politicii externe;
- atributii privind formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a
personalului de activitate etc.
Atributii specifice sunt determinate de sfera de activitate coordonata si condusa de fiecare
minister in parte, sunt expresia juridica a sarcinilor pe care acestea le au de indelpinit in
domeniul de activitate in care fuctioneaza fiecare.Atributiile conferite fiecarui minister
formeaza, in ansamblul lor, competenta acelui minister si au ca scop realizarea sarcinilor din
domeniul de activitate pentru care ministerul restectiv este specializat.
Ministerele au o categorie de atributii care vizeaza realizarea sarcinilor de conceptie si
conducere in diferitele domenii si sectoare de activitate ale administratiei publice ministeriale.
In aceasta categorie intra atributiile pe care ministerele le au pentru realizarea sarcinilor de
informare, pe care ministerele le au pentru realizarea sarcinilor de informare, de documentare,
de prevedere si organizare in vederea aplicarii strategiei si politicilor guvernamentale in
domeniile lor de activitate.

4
 1.4. Organizarea ministerelor

Organizarea ministerelor poate fi abrdata din doua puncte de vedere. Primul este acela din
perspectiva compartimentelor din care este formata structura interna a ministerelor,
compartimentelor prin intermediul carora se exercita tributiile generale si specifice ale
administratiei ministeriale.
Din acest punc de vedere va trebui sa constatam ca personalul ministerelor este grupat, in
raport cu impartirea atributiilor, in birouri, servicii, directii generale etc. Si se compun din
multe categorii: personalul de conducere, personalul de executie de specialitate, personalul de
executie administrativa si pesonal de deservire.
Din al doilea punct de vedere, organizarea ministerelor poate fi abordata din perspectiva
sarcinailor pe care le au prin organizarea conducerii ministerelor si a administratiei propriu-
zise.
Structura organizatorica interna a ministerelor, este formata din compartimentele interne
aleministerelor, care pot fi impartite in compartimente de specialitate, compartimentele
functionale sau generale si compartimente auxiliare.
Compartimentele de specialitate desfasoara activitati de specialitate, specifice domeniul
propriu al ministerului respectiv.
Compartimentele functionale sau generale se regsesc in cadrul oricarui minister,
precum sunt compartimentele de secretariat, relatii cu publicul, resurse umane, financiar-
contabil, juridic, administrativ etc.
Compartimentele auxiliare se intalnesc in cadrul unor ministere, precum si al altor
organe de specialitate, sub diverse denumiri si au caracter consultativ, precum Comisiile de
dialog social, care functineaza in cadrul ministerelor.
Compartimentele interne sau administratia centrala propriu-zisa a ministerelor sunt:
birourile, directiile, directiile generale si departamentele.
Birourile reprezinta unitatea de baza si se organizeaza pentru indeplinirea unei
activitati omogene sau pentru mai multe activitati complementare si care presupun o
conducere unitara.
Serviciile sunt organizate pentru realizarea unor activitati distincte si pot functiona fie
in mod independent, fie cumulate in cadrul unei directii, avand de regula in componenta lor,
doua sau mai multe birouri.

5
 Directiile si directiile generale sunt organizate si functioneaza pentru realizarea unor
activitati din sectoare distincte. In cadrul directiilor generale se regasesc, de regula, directii,
servicii sau birouri.
Rolul politic, directori si directori generali poate fi foarte important in functionarea
compartimentelor pe care le coordoneaza si in general, a ministerelor respective, acestea fiind
si motivul pentru care acestia trebuie sa se bucure in orice moment de increderea ministrului
care il numeste in functie.
Departimentele se organizeaza, in unele cazuri in structura interna a ministerelor, in
scopul asigurarii coordonarii si orientarii generale a activitatii compartimentelor de mai sus
care functioneaza pentru realizare sarcinilor ministerului intr-unul dintre domeniile de
activitate ce i-au fost afectate. Departamentul este condus fie de un secretar de stat fie de un
subsecretar de stat, dupa caz.
Hotararile de organizare si functionare a ministerelor realizeaza reglementarea
urmatoarelor aspecte :
- denumirea ministerului;
- statutul de organ de specialitate al administratiei publice centrale, aflat in
subordinea Guvernului;
- rolul ministerului in aplicarea strategiei si programului de guvernare in
domeniul de activitate afectat;
- sediul ministerului, aflat intodeauna in Bucuresti;
- „functiile”, in cazul majoritatii ministerelor;
- sarcinile si atributiile principale, precum si cele specifice;
- conducerea ministerului, inclusiv prin stabilire numarului secretarilor de
stat si al subsecretarilor de stat, cand este cazul;
- referirea la anexele cu structura organizatorica, numarul de personal si
unitatile aflate in subordinea,in coordonarea sau sub autoritatea ministrului
respesctiv;
- mijloacele materiale si financiare puse la dispozitie;
- dispozitiile finale privesc statutul si salarizarea personalului, actele
normative modificate sau abrogate, dupa caz etc.

6
 1.5. Conducerea ministerelor

Ministrul este cel care reprezinta ministerul in raport cu celelalte organe, cu persoanele
juridice si fizice din tara si strainatate, precum si in justitie.
Reglementarea privind reprezentarea legala a ministerului de catre seful sau, ministrul,
o regasim in toate actele normative privind organizarea si functionarea ministerelor, ceea ce
reprezinta o transpunere a principiului general potrivit carui orice persoana juridica este
reprezentata legal prin organul sau de conducere.
De regula, reprezentarea ministerului in fata instantelor de judecata este delegata prin
ordin al ministrului in favoarea directiei de specialitate a ministerului.
Ministrul raspunde pentru intreaga activitate a ministerului, pe care il conduce si il
reprezinta, in fata parlamentului, in solidar cu ceilalti membri ai Guvernului, in cazul unei
motiuni, dar si separate,in cazul interpelarilor si intrebarilor puse de senatori si deputati, ori a
anchetelor parlamentare.
Orice ministru are o dubla responsabilitate politica: una fata de Parlament, care isi are
temeiul in faptul ca ministrii sunt investiti in functie prin votul puterii legislative, iar alta fata
de Guvern care exercita conducerea generala a administratiei publice, fiecare ministru fiind
capul serviciilor publice din ministerul pe care il conduce. Ministrii au o raspundere penala si
patrimonala de care ne vom ocupa, insa, intr-o sectiune separate consacrata raspunderii
ministeriale.
Atributiile generale ale unui ministru sunt derivate din autoritatea cu care a fost investit,
el fiind in acelasi timp o autoritate ierarhica, o autoritate de reglementare si o autritate de
reprezentare.
Ministrul isi exercita autoritatea ierarhica asupra tututror serviciilor publice si asupra
ansamblului personalului acestora, al caror sef ierarhic este.
Astfel, cu exceptia secretarului general si a secretarilor generali adjuncti, care sunt
numiti de primul-ministrul, ministrul numeste pe toti ceilalti functionary publici, fie in mod
direct, fie delegand aceasta atrbutie.
Ca autoritate de reglementare ministrul emite ordine si instructiuni cu privire la
personalul si strucurile subordonate .
Atributiile generale ale ministrilor, pentru domeniul lor de activitate, sunt enumerate de
art.53 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a
ministerelor:

7
- organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legiilor, ordonantelor si
hotararilor Guvernului, a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii, cu
respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a
institutiilor publice si a agenitiilor economici;
- initiaza si avizeaza proiecte de lege, ordonante, hotarari ale Guvernului, in
conditiile stabilite prin metodologia aprobata de Guvern;
- actioneaza pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrata celei
de dezvoltare economico-sociala a guvernului;
- fundamenteaza si elaboreaza propuneri pentru bugetul annual,pe care le
inainteaza Guvernul;
- urmaresc proiectarea si realizarea investitiilor din sistemul ministerului, in
baza bugetului aprobat;
- reperezinta interesele statului in diferite organe si organisme
internationale, in conformitate cu acordurile si conventiile internationale la
care Romania este parte si cu alte intelegeri stabilite in acest scop si
dezvolta relatii de colaborare cu organe si organizatii similare din alte state
si cu organizatii internationale ce intereseaza domeniul lor de activitate;
- initeaza si negociaza, din imputernicirea Presedintelui Romaniei sau a
Guvernului in conditiile legii, incheierea de conventii, acorduri si alte
intelegeri internationale sau propune intocmirea formelor de aderare la
cele existente;
- urmaresc si controleaza aplicarea conventiilor si acordurilor internationale
la care Romania este parte si iau masuri pentru realizarea conditiilor in
vederea integrarii in structurile europene sa in alte organisme
internationale;
- coordoneaza si urmaresc elaborarea si implementarea de politici si
strategii in domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei
generale a Guvernului;
- avizeaza in conditiile legii, infiintarea organismelor neguvernamentale si
coopereaza cu acestea in realizarea scopului pentru care au fost create;
- coolaboreaza cu institutiile de specialitate pentru formarea si
perfectionarea pregatirii profeionale a personalului din sistemul lor;
- aproba dupa caz, editarea publicatiilor de specialitate si informare.

8
 Secretarii de stat sunt numiti prin decizie a primului-ministru, de regula, la
propunerea ministrului sau, cel putin,dupa consultarea acestuia, pentru ca numai astfel se va
da continut prevederii legale potrivit careia rolul acestora este de a-l ajuta pe ministrul
respective.
Secretarii de stat exercita atributii care le sunt delegate de catre ministru si raspund in
fata acestuia in legatura cu indeplinirea atribtiilor respective.
Ministerle au cate un secretar general si unu sau doi secretari generali adjuncti,
functii publice reglementate prin Legea nr.188/1999 privind Statutul fuctionariilor publici, dar
introduce in aparatul propriu al ministerelor prin hotarari ale Guvernului anterioare acestei
legi.
Colegiul ministerului este , potrivit prevederiile art.52 din legea nr.90/2001 privind
organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, un organ care functioneaza
pe langa ministru , avand rol consultative, a carui componenta, precum si regulamentul de
organizare a acestuia se aproba prin ordin al ministrului, care il convoca si il duce in sedinte
in care se dezbat probleme privind activitatea ministerului
Strcturiile de control, inspectie si audit sunt componente aflate intodeauna in directa
subordonare a ministrului cu ajutorul carora efectueaza controale disciplinare, inspectii
tehnice sau verificari financiare in raport cu prevederile legale in materie sau cu situatiile
survenite.
1.6. Actele ministrilor

Este necesar sa distingem intre activitatea desfasurata si actele la adoptarea carora

ministrii participa in calitate de membrii ai Guvernului, pe o paret si activitatea desfasurata si
actele pe care ministrii le emit ca sefi ai ministerelor pe care le conduc. Astfel, in calitate de
membri ai Guvernului, ministri participa la adoptarea tuturor actelor politice si juridice ale
Guvernului, in timp ce in calitate de sefi ai ministerelor pe care le conduc vor emite actele
administrative prevazute de lege.

Ordinele sunt de regula, acte administrative cu caracter individual si sunt emise de

ministri pentru executarea in concret a prevederilor legale, in sens larg. Acestea produc efecte
fata de o singura persoana, precum sunt ordinele de numire a unui functionar public. O a doua
categorie de ordine este aceea care au caraterul unor acte administrative normative, emise de
ministri pentru organizarea executarii prevederilor legale, care produc efecte juridice asupra
tuturor persoanelor fizice si juridice care intra sub incidenta lor.

9
 Practica ministeriala a impus si o a treia categorie de ordine: ordinile prin care se aproba
regulamente, reglementari, nomenclatoare, reguli, cerinte tehnice, norme tehnice, norme,
criterii, norme motodologice , proceduri, metodologii, criterii, precizari, instructiuni etc.

Instructiunile sunt acte administrative de autoritate cu caracte normativ care se emite de

catre ministry, precum si de catre ceilalti conducatori ai organelor de specialitate ale
administratiei publice centrale, pentru organizarea executarii legilor, a ordonantelor sau a
hotararilor cu character normative ale Guvernului. Instructiunile sunt unice, in sens ca sunt
emise de catre un singur ministru dar exista si instructiuni commune, emise de doi sau mai
multi ministri, ori impreuna cu alti conducatori ai unor organe de specialitate ale
administratiei publice centrale.

Normele metodologice sunt acte administartive de autoritate cu caracter normativ,emise

de ministri pe organizare executarii legilor, ordonantelor sau a hotararilor cu caracter
normativ al Guvernului. Normele metodologice pot fi unice, adica emise de un singur
ministru, dar pot fi si comune, atunci cand aplicarea unei legi, ordonate etc., vizeaza doua sau
mai multe domenii de activitate.
Precizarile sunt acte aadministrative de autoritate, emise de ministri, precum si de
conducatorii altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale, fie in aplicarea
prevederilor unor legi, ordonante etc., fie in aplicarea unor norme legale cuprinse intr-o lege,
ordonanta sau hotarare a Guvernului. Precizarile ot fii comune, fiind emise de doi sau mai
multi ministri, dar, de regula acestea sunt acte administrative unice, fiind emise de un singur
ministru sau conducator de alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

Regulamentele sunt acte administrative de autoritatea cu caracter normativ care se

aproba, de regula, prin ordin al ministrilor, asa cum am precizat deja mai sus, dar sunt emise
si ca act administrativ de sine statator.

1.7. Raspunderea ministeriala

Raspunderea politica a ministrilor

Sectiunea cea mai severa care intervine in cazul raspunderii politice a Guvernului si a
membrilor acestuia este demiterea prin retragerea increderii de catre Parlament, potrivit

10
procedurii motiunii de cenzura, dar raspunderea politica a Guvernului si a ministrilor ne apare
ca o institutie a Dreptului constitutional.
Totusi, nu vom aborda problema raspunderii juridice a membrilor Guvernului fara sa
enuntam modalitatile de control politic parlamentar in urma carora poate fi angajata
raspunderea politica a acestora.
Raspunderea juridica a ministrilor
Pe langa raspunderea politica, impotriva ministrilor, ca membri ai Guvernului, poate fi
angajata si raspunderea juridica. In raport cu raspunderea politica a ministrilor, care este de
regula o raspundere colectiva, raspunderea juridica a ministrilor este intodeauana o
raspundere individuala.
In legatura cu raspunderea juridica a ministrilor trebuie sa distingem intre faptele
savarsite de acestia in afara exercitiului functiei lor, pentru care vor raspunde potrivit regulilor
de drept comun si faptele savarsite in timpul exercitiului lor, pentru care se vor aplica regulile
specilae referitoare la responsabilitatea ministeriala.
Raspunderea juridica a ministrilor, in raport cu faptele comise in exercitiul functiei lor,
poate imbraca formele raspunderii penale, raspunderii civile, raspunderii contraventionale si
raspunderii disciplinare.
Raspunderea penala
Temeiul raspunderii penale a ministrilor il constituie, in primul rand, prevederile art.
109 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora numai Camera deputatilor, Senatul si Presedintele
Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele
savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei
poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al
Guvernului atrage suspendarea lui din functie.
Camera deputatilor sau Senatul dezbat propunerea de incepere a urmaririi penale in baza
unui raport prezentat de o comisie permanenta sau de o comisie speciala de ancheta, prezenta
celui in cauza fiind obligatorie la dezbateri, fara ca lipsa nejustificata sa poata impiedica
desfasurarea lucrurilor.
In situatia in care membrul Guvernului pentru care Presedintele Romaniei a cerut
urmarirea penala este deputat sau senator, ministrul justitiei va cere Camerei competente sa
declanseze procedura de incepere a urmaririi penale si de ridicare a imunitatii.
Urmarirea penala a membrior Guvernului se efectueaza de Parchetul de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie.

11
 Raspunderea civila contraventionala si disciplinara
Referitor la raspunderea civila a membrilor Guvernului, Constitutia nu are prevederi
exprese, precum in cazul raspunderii politice si raspunderii penale.
In ceea ce priveste raspunderea civila a membrilor Guvernului, dreptul comun este
reprezentat de prevederile art. 52 alin.(1) din Constitutie, Legea nr. 29/1999 privind
participarea Romaniei la procedurile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a
Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei regresul statului in urma hotararilor si
conventiilor de rezolvare pe cale amiabila.
Astfel potrivit art. 52 alin. (1) din Constitutia republicata, persoana vatamata intr-un
drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau
prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

12
1.8 Structura organizatorică a Ministerului Comunicatiilor si Societatilor
Informationale

13
 Cap 2. Organizarea Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) este organizat şi funcţionează în conformitate cu

Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare.

Întreaga activitate a ministerului este condusă de ministrul Afacerilor Externe, care

totodată îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi
fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie. De asemenea, ministrul Afacerilor
Externe răspunde de întreaga activitate a ministerului în faţa Guvernului, precum şi, în calitate
de membru al Guvernului, în faţa Parlamentului.

Ministrul Afacerilor Externe este ajutat în activitatea sa de:

 Secretarul de stat pentru afaceri europene;

 Secretarul de stat pentru afaceri strategice;
 Secretarul de stat pentru afaceri globale;
 Secretarul de stat pentru relaţii interinstituţionale; 
 Secretarul de stat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni;
 Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu rang de
subsecretar de stat;
 Comisarul General pentru Expoziţii Mondiale, cu rang de subsecretar de stat;
 Secretarul general;
 Secretarul general adjunct.

Secretarul general, împreună cu secretarul general adjunct, asigură stabilitatea

funcţionării ministerului, continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor funcţionale între
structurile ministerului.

Activitatea specifică a ministerului este desfăşurată de personalul diplomatic şi

consular, ale cărui statut, drepturi şi obligaţii sunt stabilite de Legea nr. 269/2003 privind
Statutul corpului diplomatic şi consular al României. Personalul diplomatic şi consular
activează în administraţia centrală sau în serviciul exterior.

Numărul maxim de posturi în Ministerul Afacerilor Externe este de 811 în Centrala

MAE (exclusiv demnitarii şi cabinetul ministrului) şi 1699 pentru Serviciul exterior.

14
 Serviciul exterior al Ministerului Afacerilor Externe cuprinde misiunile diplomatice,
oficiile consulare şi institutele culturale.

În subordinea MAE funcţionează următoarele instituţii:

 Agenţia Naţională de Control al Exporturilor - A.N.C.E.X.

 Comisia Fulbright
 Institutul Diplomatic Român
 Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretudindeni.
 Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate

Din fondurile Ministerului Afacerilor Externe sunt finanţate şi secretariatele Asociaţiei

de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est
Europene şi Casei Americii Latine.

Sursele de finanţare ale Ministerului Afacerilor Externe pot fi, după caz: alocaţii de la
bugetul de stat, venituri proprii, credite externe şi fonduri externe nerambursabile şi sunt
prevăzute în bugetul acestuia, buget care se aprobă prin lege, anual. Pe parcursul anului
bugetar, Ministerul Afacerilor Externe poate beneficia de donaţii sau sponsorizări.

15
 Bibliografie

1. Alina Profiroiu, Irina Popescu „Bazele Administratiei Publice”

ed. Economica, Bucuresti 2004.
2. Ioan Alexandru, Sorin Bucur, Mihaela Carausan „Drept
Administrativ” ed. Lumina Lex, Bucuresti 2007.
3. Emanuel Albu “Administratia ministeriala in Romania” ed.All
Beck, Bucuresti 2004.

16