INTRODUCERE

Studiul întreprinderilor implică, ca premisă iniţială, formularea unei definiţii care

să integreze atât elementele de natură organizaţională cât şi pe cele manageriale
specifice acestora. Literatura de specialitate a consacrat termenul de “organizaţie
instituţională”, pentru a desemna toate categoriile de întreprinderi, productive sau
neproductive, publice sau private. În definirea organizaţiei se iau în considerare atât
aspectele fizice, reale, cât şi cele privind structura relaţiilor care există între acestea şi
mediul ambiant economic, social şi politic în care îşi desfăşoară activitatea. Pornind de
la aceste considerente, se poate spune că întreprinderea, ca formă organizaţională
reprezintă “un grup social care este creat şi funcţionează în mod deliberat în scopul
îndeplinirii unor obiective specifice”.
Aceasta abordare realizează o distincţie de conţinut între aspectul formal al
întreprinderii şi consecinţele activităţii sale, introducând un grad înalt de abstractizare.
Într-adevar, dacă obiectivele întreprinderii au un caracter explicit şi influenţează toate
elementele mediului cu care intră în contact, totuşi ele nu reprezintă decât “abstracţii”
pentru participanţii la realizarea lor. În schimb, atingerea obiectivelor propuse
presupune o diviziune considerabilă a muncii, existenţa unor proceduri de coordonare
a eforturilor, o structură ierarhică de autoritate şi un sistem de instrumente de
cuantificare a performanţelor. Din această perspectivă de analiza, elementul esenţial al
întreprinderii îl reprezintă “funcţiunea” şi nu persoanele, astfel încât, cel puţin teoretic,
activitatea să se desfăşoare continuu, în condiţiile migraţiei personalului. Utilizarea
termenului de “organizaţie” pentru desemnarea tuturor tipurilor de întreprinderi
ilustrează procesul determinării activităţilor necesare a se desfăşura pentru atingerea
obiectivelor propuse, a relaţiilor economice şi structurale între funcţiuni care asigură
eficacitatea operaţiunilor întregului sistem.
Natura şi importanţa întreprinderii în economiile moderne au constituit obiect de
studiu în numeroase lucrări de specialitate elaborate , mai cu seama, în ultimele două
decenii. În aproape toate acestea accentul nu mai este pus exclusiv pe semnificaţia
sociologică a întreprinderii, ci interpretarea este socio-economică, sistemică, vizând
tehnici declarate operaţionale.
O definiţie tipică şi practică a întreprinderii, formulată în literatura de specialitate,
în consens cu noua orientare, este aceea conform căreia organizaţia (şi deci
întreprinderea) reprezintă “o entitate socială” de şine stătătoare, cu o structură proprie
delimitată în spaţiu, astfel încât unii participanţi sunt consideraţi a face parte din
interiorul sau iar alţii din exteriorul său”. Aşadar, pentru a fi viabile şi pentru a putea să
desfăşoare o activitate continuă în mediul lor instituţional, întreprinderile intră în relaţii
cu ceilalţi subiecţi şi factori existenţi în mediul lor ambiant, fiind susţinute în demersul
economic de clienţi, furnizori, forţa de muncă, capital, agenţii guvernamentale, instituţii
bugetare. Dar, pentru a primi sprijinul de care au nevoie, ele trebuie să demonstreze că
sunt capabile să desfăşoare o activitate eficientă, construindu-şi o structură adecvată.
În aceeaşi concepţie, proiectarea unei întreprinderi reprezintă mai mult decât
simpla existenţă a capitalului fix (clădiri, echipamente) şi a celui variabil. Ea presupune
stabilirea unei structuri în cadrul căreia se iau şi se execută decizii, se formulează
“regulile jocului” care direcţionează comportamentul oamenilor din momentul adoptării
deciziei şi până în momentul executării lor, stabilind în acelaşi timp oportunitatea şi
limitele desfăşurării activităţii.
Totodată noua abordare pune în centrul preocupărilor eficienţa acţiunilor şi
proiectarea măsurilor atingerii ei. Potrivit modelului instituţional, punctul de pornire în
aprecierea eficacităţii şi rentabilităţii activităţii întreprinderii îl reprezintă normele de
performanţă stabilite de cele mai puternice componente ale mediului şi care definesc
valorile esenţiale promovate de întreprindere.
Normele stabilite de mediul ambiant reprezintă standarde în funcţie de care este
apreciată activitatea unei întreprinderi. Acestea însă nu sunt impuse în mod unilateral
de către mediul ambiant, ci printr-un sistem de evaluare comună, negociat între
întreprinderi şi mediul în care se desfăşoară activitatea.
Rolul întreprinderii în această negociere depinde de forţa sa de dominaţie în
comparaţie cu celelalte elemente ale mediului. Pe baza standardelor şi normelor
stabilite, întreprinderea elaborează propriul său sistem de norme interne care stă la
baza elaborării propriei politici economice, financiare şi sociale.
În general, studiile consacrate domeniului consideră că impunerea tipului de
norme şi standarde se bazează pe două dimensiuni ale performanţelor şi anume:
1) gradul de ambiguitate sau de claritate a normelor şi care depinde de
natura activităţii. Astfel, dacă organizaţiile productive pot cuantifica performanţele
proprii pe baza unor date uşor măsurabile şi observabile (profit obţinut, dividende
distribuite, etc.) nu acelaşi lucru este valabil pentru instituţiile non profit, care au nevoie
de un instrumentar mai complicat şi mai subtil pentru evaluarea propriilor performanţe;
2) de existenţa sau inexistenţa unor întreprinderi similare, care să
servească drept bază comparaţie. La rândul lor, cele două dimensiuni de apreciere a
performanţelor unei întreprinderi conduc la identificarea a patru tipuri de norme:
a. norme de eficienţă/competitivitate, caracterizate prin precizie şi
stabilitate în situaţii uşor comparabile;
b. norme morale, aplicabile în întreprinderi cu structuri colective,
bazându-se pe reputaţia şi încrederea construită de-a lungul timpului;
c. norme instrumentale, reprezintă o situaţie de mijloc în care
standardele sunt stabilite cu exactitate, dar nu există criterii de comparaţie, fiind
aplicabile instituţiilor cu accentuat caracter birocratic;
d. norme de referinţă, în care standardele impuse sunt ambigui.
Aceste norme sunt specifice organizaţiilor profesionale, în care un grup de referinţă
stabileşte condiţiile şi normele de conduită.
Toate elementele de definire şi de caracterizare a noţiunii de întreprindere
mai sus enunţate, au desigur, mare importanţă în exprimarea conţinutului realităţii în
cauză, sunt reprezentări ale laturii acesteia, fără a cuprinde întreaga complexitate a sa.
Zona de studiu şi acţiune pentru ştiinţa financiară a întreprinderii este reprezentată de
”forma modernă” de organizare şi desfăşurare a activităţii economice, denumită cu
termenul general de ÎNTREPRINDERE.
Pentru a înţelege cât mai clar fenomenele economice care au loc la acest
nivel, va trebui să ne formăm o imagine bine structurată şi argumentată ştiinţific despre
sistemul complex al întreprinderii. Societatea din care face parte atât omul cât şi

2
întreprinderea, cuprinde în principal sisteme vii, dar şi sisteme nevii. Acest fapt asigură
caracterul complex al sistemelor din societate.
Cuprinzând sisteme vii, societatea va trebui să respecte caracteristica
principală a sistemelor departe de echilibru, şi anume să atragă din mediul înconjurător
“entropie joasă”, sub formă de substanţă, energie şi informaţie. În acest scop
societatea îşi organizează activitatea economică şi o localizează în întreprindere.
Organizându-şi activitatea economică sub formă de întreprindere, societatea
creează un sistem bio-social de mare complexitate în care subsistemele vii şi nevii se
completează în diferite proporţii, în funcţie de profilul unităţii economice, precum şi în
funcţie de evoluţia progresului tehnic.
Întreprinderea ca entitate organizatorică cu un triplu caracter: tehnico-
productiv, economic şi social este locul de desfăşurare a fenomenelor şi proceselor
economice cu scopul de a produce bunuri sau presta servicii solicitate pe piaţă. Fiind
dotată cu un potenţial tehnico-productiv care individualizează profilul sau de activitate
şi un potenţial uman necesar derulării proceselor economice, întreprinderea apare ca
un complex de relaţii de natură internă, între structurile organizatorice şi funcţionale
proprii şi de natură externă, cu mediul ambiant: furnizori, clienţi, bănci, organisme
publice, desfăşurate pentru atingerea obiectivului său.
Pentru realizarea obiectivului său de activitate (produse, servicii,
comercializare) şi a scopului propus (obţinerea de profit), întreprinderea realizează
legături cu piaţa factorilor de producţie şi a consumatorilor, cu piaţa financiară şi cu
statul ca autoritate publică.
Schimburile între doi agenţi economici se efectuează pe bază de monedă
sau de înlocuitori ai acesteia. La fluxurile de bunuri reale şi servicii spre întreprindere
sau de la întreprindere, corespund fluxuri financiare în contrapartidă sau induse.
Înfiinţarea şi începerea activităţii întreprinderii este legată de constituirea
capitalului social al acesteia, respectiv de legăturile ei cu piaţa financiară şi bancară.
Prin emiterea de acţiuni, obligaţiuni şi contractarea de credite bancare sau prin
capitalizarea unei părţi din rezultatele obţinute, operaţiuni financiare pure,
întreprinderea îşi constituie sau sporeşte capitalul total. (Cristea Horia, Ştefănescu
Nicolae, 1996)
Deci capitalul întreprinderii se formează prin fluxuri financiare autonome prin
acumulări financiare anterioare din afara întreprinderii sau din întreprindere, fluxuri care
îşi au originea în operaţiuni independente de cele de producţie şi care conduc la
modificarea cantitativă sau a naturii diferitelor active financiare.
Evidenţiind marea masă a fluxurilor reale şi financiare angajate de
întreprindere se poate concluziona că întreprinderea “se situează în centrul proceselor
economice”, ca celulă de bază a economiei şi că este “principala verigă în
asigurarea unei circulaţii monetare sănătoase” mărind prin calitate preţul
produselor şi serviciilor realizate, viteza de circulaţie a masei monetare.

3
 1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE şi TAXELE

Impozitul este o categorie istorică de natură financiară a cărei existenţă este

legată de apariţia banilor şi statului. Conform teoriei statul este un contract social
intervenit între indivizi şi i se conferă dreptul de a institui impozite iar corespunzător
teoriei statul este produsul solidarităţii sociale şi naţionale a indivizilor deci impozitele
reprezintă contribuţii ale cetăţenilor în virtutea solidarităţii sociale şi naţionale. În
legătură cu criteriile ce stau la baza dimensionării impozitelor au fost formulate 3 teorii:
 a echivalentei conform căreia impozitele reprezintă o datorie a cetăţenilor
către stat a serviciilor aduse lor de acesta.
 a siguranţei conform căreia impozitele trebuie considerate drept prime de
asigurare pentru viaţa şi averea cetăţenilor.
 a sacrificiului potrivit căreia statul este un produs necesar al dezvoltării
istorice iar impozitul reprezintă un produs necesar al raportului dintre putere şi supuşi.
Impozitele reprezintă forma de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea
persoanei fizice sau juridice la dispoziţia bugetului public în cuantumul şi la termenele
stabilite de lege în scopul acoperirii cheltuielilor publice. Prelevarea este obligatorie
definitivă cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.
Impozitele se caracterizează prin următoarele trăsături:
a) legalitate – instituirea se face în faza autorizării făcute de lege.
b) obligativitate – plata are un caracter obligatoriu pentru toate persoanele
fizice şi juridice
c) nerestituirea impozitelor – prelevările se fac cu titlu definitiv şi
nerambursabil
d) nonechivalenţa impozitelor – contribuabilii nu beneficiază de
contraservicii imediate şi direct din partea statului.
Rolul impozitelor: derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte în viaţa
economico-socială şi anume:
(a) funcţia financiară (rol pur financiar) – asigură formarea resurselor
financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.
(b) funcţia economică (rol intervenţionist fiscal) – asigură o anumită
corectare şi orientare a mecanismelor pieţii în scopul stimulării sau frânării unor
sectoare de activitate; de impulsionare (îngrădire) a comerţului exterior. Impozitul a
devenit astfel un mijloc de intervenţie în domeniul economic şi social, iar impozitele
excesive exercită o influenţă negativă asupra economiei naţionale deoarece
subminează iniţiativa şi stimulentul întreprinzătorilor împiedicând creşterea producţiei.
(c) funcţie politico-socială prin care impozitele ca principal instrument în
mâna autorităţilor publice sunt folosite la redistribuirea produsului naţional între diferite
categorii sociale.
În literatura de specialitate se vorbeşte despre existenţa unor limite ale
impozitelor care se află sub influenţa a două categorii de factori.
 externi sistemului de impozitare – PIB pe locuitor, nivel mediu al
impozitului.

4
  proprii sistemului de impozitare – progresivitatea cotelor de impunere,
modul de determinare a materiei impozabile.
Taxele sunt plăţi efectuate de persoane fizice sau juridice de regulă pentru
serviciile prestate acestora de către stat. Unele taxe sunt în fond impozite, dar între
cele două categorii financiare există o serie de deosebiri. In cazul impozitului statul nu
este obligat să presteze un echivalent direct şi imediat plătitorului pe când pentru taxe
se prestează de către stat un serviciu direct şi pe cât posibil imediat.
a) cuantumul impozitului se determină în funcţie de natura şi volumul
materiei impozabile în timp ce mărimea taxei depinde de felul şi costul serviciului
prestat.
b) la impozite termenele de plată se stabilesc în prealabil, în timp ce
termenele de plată ale taxelor se fixează în momentul solicitării sau prestării serviciilor.
Dreptul de instituire a impozitelor şi taxelor revine statului exercitat de organele
puterii centrale Parlamentul, organele administraţiei de stat iar în unele cazuri
Guvernului. În conformitate cu prevederile legii nici un impozit sau taxă nu pot fi
prevăzute în buget şi încasate dacă nu au fost reglementate prin lege.

1.1. ELEMENTELE COMUNE IMPOZITELOR

Impozitele se caracterizează şi individualizează prin următoarele elemente

tehnice:
a) denumirea impozitului reliefează natura economică a acestuia.
b) subiectul impozitului (plătitorul sau contribuabilul) reprezintă persoana
fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului. Calitatea de contribuabil o
îndeplinesc persoanele fizice sau juridice care îndeplinesc condiţiile de a avea
capacitate civilă de exerciţiu, şi să realizeze venituri sau să posede anumite bunuri.
c) suportatorul impozitelor este de regulă subiectul dar pot exista situaţii
când suportatorul este o terţă persoană în cazul impozitelor indirecte.
d) obiectul impozitului îl constituie materia ce cade sub incidenţa
impozitului.
- în cazul impozitelor directe obiectul îl constituie profitul salariul realizat,
bunurile.
- în cazul impozitelor indirecte, obiectul îl constituie încasările din vânzarea
mărfurilor produse în ţară sau provenite din import, prestarea anumitor
servicii valoarea adăugată.
e) sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul – din venit
(salarii, profit, încasări din vânzarea mărfurilor), sau din avere.
f) asieta fiscală (modul de impunere şi percepere) cuprinde ansamblul de
măsuri şi metode succesive folosite pentru stabilirea, cunoaşterea şi evaluarea materiei
impozabile. Perceperea impozitelor se face prin următoarele procedee – plata directă,
stopajul la sursă (reţinerea şi virarea) impunerea şi debitarea, aplicarea de timbre
fiscale.
g) unitatea de impunere este unitatea de măsură în care se evaluează
obiectul impozabil (unitatea monetară pentru impozit pe salarii, pe profit, mp la impozit
pe clădiri, ha la impozit agricol).
h) cota de impunere este procentul care se aplică bazei impozabile. Ea se
aplică diferenţiat în funcţie de natura venitului impozabil şi categoria de plătitori; fixe şi
procentuale.
Cotele fixe se stabilesc în cazul impozitului pe clădiri, teren agricol.
Cotele procentuale reprezintă o formă avansată de evaluare a impozitului şi
totodată mai echitabilă.

5
 Se utilizează în cazurile când baza de calcul este valoarea, venitul cifra de
afaceri, profitul. La rândul ei ea poate lua forma de cotă – progresivă şi regresivă
(degresivă).
Cotele proporţionale – procentul rămâne nemodificat indiferent de mărimea
obiectului impozabil. Se numesc proporţionale deoarece dacă se face raportul dintre
impozitul rezultat prin aplicarea lor şi venitul impozabil se constată că proporţia rămâne
constantă.
Cotele progresive cresc pe măsura creşterii venitului impozabil. Progresivitatea
poate fi: orizontală, verticală.
i) termenele de plată arată când şi cum (integral sau în rate) trebuie să se
plătească impozitul.
j) beneficiarul impozitelor poate fi după caz administraţia publică centrală,
bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetul unor instituţii publice.

1.2. CLASIFICAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR

Impozite directe – se percep periodic (lunar, trimestrial, anual) direct şi

nominal de la persoane fizice şi juridice pe baza veniturilor constatate sau asupra averii
pe baza cotelor prevăzute de lege.
Se deosebesc de cele indirecte prin asietă, cotă de impozitare, modul de
încasare precum şi prin repercusiunea lor asupra contribuabililor şi veniturilor bugetare.
În funcţie de natura materiei impozabile asupra căreia se aşează impozitele directe se
grupează în impozite reale şi impozite personale.
A. Impozitele reale (pe obiecte) -
Această formă de impozite cuprinde: impozitul funciar (pe pământ); impozitul
pe clădiri, activităţi industriale, comerciale şi profesii libere, capital mobiliar.
B. Impozite personale sunt aşezate pe venit – impozitul pe venitul
persoanelor fizice, impozitul pe veniturile societăţilor de capital şi pe avere, impozitul pe
averea propriu-zisă, impozitul pe circulaţia averii, impozitul pe sporul de avere.
Impozitele pe veniturile persoanei juridice se plăteşte de către agenţi economici
ce funcţionează sub forma societăţilor de capital, a societăţilor de persoane şi
organizaţii. Impozitul datorat până la 1.01.1990 era diferit şi de aceea a apărut
necesitatea instituirii unui cadru juridic unitar privind impozitul pe profit datorat,
impozitului pe dividende şi impozitul pe alte venituri.
Agenţii economici care obţin profit datorează bugetului public o parte din acesta
sub forma impozitului pe profit (dacă nu se află în perioadă de scutire). Cadrul juridic
privind impozitul pe profit s-a realizat prin adoptarea Legii 12/1991 privind impozitul pe
profit. Prin această lege s-a asigurat practicarea tuturor agenţilor economici, persoane
juridice la formarea venitului bugetului public în raport cu mărimea profitului obţinut
indiferent de tipul de proprietate sau forma de organizare a contribuabilului. Pe parcurs
au fost adoptate noi reglementări a impozitului cum ar fi art. 37 din Legea 31/1990 care
prevede acordarea pentru asociaţi a unei cote din profit sub formă de dividende,
proporţional cu participarea la capitalul social astfel rezultând impozitul pe dividende.
De asemenea s-a instituit impozitul pe sumele obţinute din vânzarea activelor
societăţilor comerciale cu capital de stat într-o cotă de 20% inferioară impozitului pe
profit.
Determinarea profitului impozabil al unui an fiscal se face prin luarea în calcul
de către contribuabil a tuturor veniturilor încasate sau de încasat precum şi a
cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestora. Cheltuielile sunt deductibile numai
dacă sunt aferente veniturilor.
Impozitul pe dividende reprezintă un alt impozit direct plătit la bugetul statului
cotă-parte din profitul obţinut de societate şi se va plăti fiecărui acţionar sau salariat

6
conform art. 37 din Legea 31/1990. Distribuirea dividendelor pentru acţionari sau
asociaţii are loc în raport cu cota de participare la capitalul social. Potrivit art. 10 din
Legea 12/1991 privind impozitul pe profit, impozitul pe dividende s-a datorat numai
pentru profitul părţii străine din societatea comercială cu capital parţial sau integral
străin transferat în străinătate. De la 01.12.1991 impozitul pe dividende a fost extins şi
la dividendele cuvenite acţionarilor sau asociaţilor după cazul societăţilor comerciale.
În art. 1 din Legea 40/1992 privind impozitul pe dividende se defineşte
dividendul astfel: termenul de dividend include orice distribuire în bani sau în natură în
favoarea acţionarilor sau asociaţilor din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual
şi contul de profit şi pierderi proporţional cu baza (rata) de participare la capitalul social.
Baza impozabilă se determină de la profitul net care este afectat de
următoarele elemente; fondul de participare al salariaţilor la profit în cotă de 10% din
profitul net; fondul pentru cota de participare a managerilor la profit precum şi a
fondului cuprinzând sumele pentru constituirea resurselor proprii de finanţare în
proporţie de 50%. Impozitarea la sursă a dividendelor sa stabilit în general cu cota de
10%.In prezent impozitul pe dividende este reglementat de O.G. nr.73/1999-modificata.
Persoanele juridice mai plătesc impozite pe următoarele venituri:
a) sume obţinute din vânzarea de active la societăţile comerciale cu capital
de stat la care se aplică o cotă de 20%.
b) sumele reprezentanţelor din ţara noastră.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice – este plătit de persoane fizice care au
domiciliul într-un anumit stat precum şi străinii care obţin venituri în acel stat cu unele
excepţii legale. Obiectul impozabil îl reprezintă veniturile realizate indiferent de locul
realizării lor (comerţ, bănci, industrie, salariu, dividende, etc.) în funcţie de modul de
aşezare a impozitului pe veniturile persoanelor fizice se disting două sisteme de
impunere: sistemul impozitării separate impozitul pe venit se aşează pe fiecare
persoană şi sursă de venit.
 sistemul impozitării globale (pe venitul global) – impozitul se aşează
pe ansamblul veniturilor obţinute de persoanele fizice.
Baza de calcul a impozitului pe salarii cuprinde totalitatea sumelor primite în
cursul unei luni şi anume: salariile de orice fel, sporurile, indemnizaţiile de conducere,
sumele plătite pentru concediile de odihnă şi orice alte câştiguri în bani şi natură primite
ca plată a muncii.
Evaluarea produselor acordate ca plată în natură se face la preţul de vânzare
practicat de unitate după caz accize + TVA; preţul de achiziţie la care se adaugă accize
+ TVA pentru produsele achiziţionate de la terţi; tarife + TVA în cazul serviciilor. Acelaşi
regim îl au şi avansurile încasate de avocaţi prin barouri, câştigurile angajaţilor zileri şi
temporari, veniturile medicilor din policlinicile cu plată; drepturile băneşti pentru investiţii
si inovaţii. Sunt excluse de la impunere conform legii categoriile de venituri următoare:
 sumele ce se plătesc cu ocazia transferării în interes de serviciu.
 compensaţiile ce se acordă salariaţilor disponibilizaţi cu ocazia
restructurării agenţilor economici.
 ajutoarele din fondul de asigurări sociale şi din fondul de asistenţă
socială.
 pensiile de orice fel până la un anumit nivel; alocaţii, ajutoare.
Impozitul pe veniturile salariale se calculează lunar pe fiecare loc de muncă în
acest scop utilizându-se tabele speciale elaborate de M.F.
Impozitul pe veniturile salariale în valută se calculează prin aplicarea cotelor
respective asupra sumelor obţinute prin transformarea în lei a acestora la cursul de
schimb valutar în vigoare din ultima zi în care se face plata.
Impozitul pe veniturile salariale se calculează, se reţine şi se plăteşte lunar
odată cu plata chenzinei a doua. La începutul anului fiscal, următor anului de referinţă,

7
se face globalizarea veniturilor fiecărei persoane fizice, prin completarea de către
aceasta a declaraţiei de venit global, fie de către agentul economic angajator, fie de
unitatea fiscală teritorială.
2. PREZENTAREA GENERALA A S.C.”ROLAND COM “S.R.L.-
TIMIŞOARA

2.1 SCURT ISTORIC.MODUL DE INFIINTARE.OBIECTUL DE

ACTIVITATE.

S.C.” ROLAND COM ”S.R.L a fost înfiinţată în anul 1991 şi înregistrată la Oficiul
Registrului Comerţului-Timiş sub nr.J05/1300/1991, în urma autentificării proiectului de
statut şi contract de societate pe care asociaţii societăţii le-au întocmit, obţinând
hotărârea judecătoreasca nr.345/1991 emisa de Tribunalul TImişoara.
Documentaţia de înfiinţare a societăţii comerciale asigura înregistrarea in
contabilitate a relaţiei juridice de drept de creanţă care ia naştere intre societatea
constituită şi asociaţi pentru promisiunile de aport la capitalul social subscris de
aceştia.
Documentul prin care se stabileşte modul de organizare şi funcţionare a
societăţii este STATUTUL, care conţine informaţii privind: forma juridică, obiectul de
activitate, denumirea şi sediul societăţii, capitalul social subscris, structura acestuia şi
modalitatea de constituire, organele de conducere şi administrare, dizolvarea societăţii
şi lichidarea acesteia.
Statutul împreună cu contractul de societate, semnate de asociaţi şi
autentificate la notar sub nr.3547/25.03.1991, au fost depuse, împreuna cu o cerere de
autorizare la instanţa judecătoreasca, in vederea obţinerii actului de autorizare a
constituirii societăţii. A fost emisă sentinţa judecătorească nr.565/10.04.1991 care
împreună cu statutul şi contractul de societate s-au depus la Camera de Comerţ şi
Industrie a judeţului Timiş in vederea înmatriculării, plătindu-se o taxă de publicare in
Monitorul Oficial. Baza juridică a organizării contabilităţii capitalurilor o reprezintă
documentaţia de înfiinţare a societăţii comerciale şi de atestare a ei ca persoana
morala pe baza certificatului de înmatriculare la Registrul Comerţului.
După eliberarea certificatului de înmatriculare, societatea comercială a fost
considerată legal constituită devenind persoana juridica, ea fiind înregistrată la
D.G.F.P.Timiş, eliberându-se codul fiscal.
Obiectul de activitate al societăţii îl constituie producţia şi comercializarea la
intern şi extern de produse alimentare, băuturi alcoolice ( alcool etilic, distilate de
origine agricolă şi băuturi alcoolice distilate, bere) şi băuturi răcoritoare.
Iniţial capitalul social a fost de 10.000 $, iar în cursul lunii decembrie 1998
capitalul social a fost mărit la 100.000 $, diferenţa fiind vărsată integral în numerar .

2.2. ORGANIGRAMA UNITATII. PREZENTAREA SUCCINTĂ A

FUNCŢIUNILOR DIRECŢIEI ÎN CARE SE DESFĂŞOARĂ
ACTIVITATEA FINANCIAR-FISCALĂ

Activitatea financiară şi fiscală se localizează, în organigrama S.C. ROLAND

COM S.R.L.., la nivelul Direcţiei Financiare, prezentata in Fig. 2.1..

8
 Direcţia Financiară asigură activitatea financiar-contabilă din cadrul societăţii
comerciale şi aduce la îndeplinire sarcinile stabilite de Directorul General, hotărârile
Consiliului de Administraţie şi ale Adunării Generale a Asociaţilor.
Pentru îndeplinirea în condiţii optime a funcţiunii financiar-contabile, Direcţia
Financiară are ca principale atribuţii următoarele:
 asigură urmărirea indicatorilor economici ai societăţii comerciale pe an şi
pe trimestre, iar după aprobare de către Consiliul de Administraţie urmăreşte realizarea
acestora;
 asigură stabilirea indicatorilor economico-financiari necesari de realizat la
nivelul fiecărei fabrici şi urmăreşte modul de realizare a acestora;
 asigură întocmirea la timp a bugetului de venituri şi cheltuieli anual,
defalcat pe trimestre, iar după aprobarea Consiliului de Administraţie urmăreşte modul
de realizare a acestuia, luând măsurile necesare de încadrare în prevederi;
 asigură elaborarea politicii financiare a societăţii comerciale în condiţii de
risc;
 asigură crearea resurselor financiare în lei şi valută pentru desfăşurarea
ritmică a activităţii economice constituind fondul propriu, rambursarea creditelor
bancare, plata dobânzilor aferente şi menţinerea echilibrului financiar;
 asigură efectuarea de studii şi analize vizând creşterea eficienţei
capitalului social, a mijloacelor fixe, a activelor circulante şi a sporirii profitului;
 asigură stabilirea de preţuri şi tarife pentru produsele, lucrările şi
serviciile prestate de societatea comercială;
 asigură organizarea tuturor operaţiunilor băneşti de încasări şi plăţi în
numerar şi virament precum şi ţinerea evidenţei mijloacelor băneşti;
 stabileşte şi urmăreşte realizarea vitezei de rotaţie a mijloacelor
circulante;
 asigură întocmirea şi prezentarea la timp a dărilor de seamă statistice
financiar-contabile;
 asigură înregistrările contabile precum şi concordanţa soldurilor analitice
cu cele sintetice din conturi;
 asigură evidenţa valorilor patrimoniale din societate;
 asigură şi răspunde de înregistrarea cronologică şi sistematică potrivit
planurilor de conturi şi normele legal emise;
 asigură şi răspunde de întocmirea balanţelor contabile, a bilanţului
contabil şi a contului de profit şi pierderi, la termen, în conformitate cu prevederile
legale pe care le supune spre aprobare Consiliului de Administraţie;
 asigură efectuarea inventarierii generale a patrimoniului societăţii cel
puţin o dată pe an sau de câte ori este cazul;
 asigură şi răspunde de ţinerea la zi a registrelor de contabilitate (registru
jurnal, registru inventar, cartea mare) în conformitate cu prevederile legii;
 întocmeşte şi prezintă periodic Consiliului de Administraţie analiza
activităţii economice a societăţii comerciale şi propune măsuri de îmbunătăţire a
acesteia;
 îndrumă activitatea contabilităţilor de fabrici din cadrul societăţii
comerciale;
 angajează juridic societatea din punct de vedere patrimonial prin
semnătura dată pe documentele emise către instituţiile bancare, casierie şi terţi;
 asigură utilizarea sistemului informatic în domeniul de activitate;
 asigură aplicarea legislaţiei în domeniul său de activitate.
Direcţia Financiară are în subordine următoarele servicii:
 serviciul financiar;
 serviciul analiză economică, preţuri;

9
  serviciul contabilitate;
Serviciul financiar are ca şi funcţiune îndeplinirea sarcinilor pe linie financiară
trasate de directorul financiar al societăţii, obiectivul fiind obţinerea unei înalte eficienţe
economice. În realizarea atribuţiilor ce-i revin colaborează, pe lângă celelalte
compartimente din societatea comercială şi cu organismele financiar-bancare
teritoriale.
Serviciul financiar are ca principale atribuţii următoarele:
 pe linia planificării financiare: elaborarea de propuneri pentru proiectul
planului financiar, asigurarea fondurilor necesare desfăşurării activităţii, calculul
indicatorilor de plan privind producţia, veniturile, rentabilitatea etc.
 pe linia analizei şi urmăririi indicatorilor financiar-economici:
 analizarea activităţii economico-financiare pe bază de bilanţ şi
stabilirea de măsuri concrete în vederea creşterii eficienţei acesteia;
 eliminarea imobilizărilor financiare şi stabilirea de măsuri pentru
readucerea în circuitul economic a stocurilor supranormative fără mişcare şi pentru
prevenirea formării de noi imobilizări;
 urmărirea permanentă a situaţiei stocurilor de valori materiale
precum şi a mijloacelor circulante;
 urmărirea realizării eficiente a plafoanelor de credite în sensul
încadrării societăţii în fondurile planificate;
 asigurarea desfăşurării ritmice a operaţiunilor de decontare cu
furnizorii şi beneficiarii precum şi a obligaţiilor financiare ale societăţii către bugetul de
stat sau terţi;
 pe linia finanţării investiţiilor şi a cercetării ştiinţifice: asigurarea
fondurilor necesare finanţării planului de investiţii aprobat, urmărirea efectuării plăţilor
din investiţii;
 pe linia finanţării operaţiunilor de comerţ exterior: asigurarea
realizării indicatorilor financiar-valutari privind operaţiunile de import-export, urmărirea
decontării în termen a operaţiunilor de comerţ exterior.
Activitatea serviciului analiză economică, preţuri se materializează prin
efectuarea de analize economice pentru toate domeniile de activitate ale societăţii în
scopul eficientizării activităţii economice, prin implicarea sa în politica de preţuri şi
costuri precum şi urmărirea producţiei.
Printre atribuţiile sale se numără:
 elaborarea strategiei în domeniul preţurilor, costurilor şi tarifelor în
concordanţă cu evoluţia pieţei, interesele societăţii şi prevederile legale;
 participarea la negocierea preţurilor în calitate de beneficiar la materiale
şi furnizor pentru produsele finite;
 întocmirea de analize comparative ale costurilor autohtone cu nivelele
atinse în unităţi similare din ţară şi străinătate în scopul reducerii sistematice a
cheltuielilor materiale din structura de cost;
 urmărirea realizării valorice şi fizice zilnice a producţiei pe societate şi
defalcat pe fabrici şi ateliere şi informarea permanentă a conducerii societăţii în
legătură cu eventualele nerealizări.
Serviciul contabilitate răspunde de maniera de gospodărire a fondurilor
materiale ce compun întregul patrimoniu al societăţii. Printre principalele atribuţii se
numără:
 organizarea funcţionării optime a contabilităţii valorilor patrimoniale;
 asigurarea efectuării corecte şi la timp a înregistrărilor contabile privind:
fondurile fixe şi calculul amortizării acestora, mijloacele circulante, cheltuielile de
producţie sau circulaţie, mijloacele băneşti, împrumuturile bancare, alte decontări,
diverse situaţii contabile referitoare la investiţii, rezultatele financiare etc. ;

10
  organizarea inventarierii periodice a tuturor valorilor patrimoniale;
 întocmirea balanţei lunare de verificare şi a bilanţului contabil.
 exercita potrivit legii controlul financiar preventiv, privind legalitatea
necesitatea, oportunitatea şi economicitatea operaţiunilor.

ADUNAREA
GENERALA A
ASOCIAŢILOR

CONSILIUL DE
ADMINISTRAŢIE

DIRECTOR
GENERAL

DIRECŢIA DIRECŢIA DIRECŢIA

FINANCIARĂ ECONOMICĂ CALITATE
AQ

COMPARTIMENT COMPARTIMENT COMPARTIMENT

FINANCIAR RESURSE UMANE PRODUCŢIE
CONTABIL

COMPARTIMENT COMPARTIMENT
ANALIZA MARKETING
ECONOMICĂ- APROVIZIONARE
PRETURI DESFACERE
11
Fig.2.1. Organigrama agentului economic
2.2.1. Prezentarea modului de conectare şi a relaţiilor dintre Direcţia
Financiară şi celelalte compartimente din cadrul unităţii

Tabelul 1

Relaţiile Direcţiei Financiare cu celelalte compartimente din cadrul unităţii

economice , cu instituţiile finaciar-bancare, furnizori-clienţi.

12
 Principalele relaţii ale Direcţiei Financiare sunt prezentate schematic in
Tabelul nr.1, respectiv cu:
 Conducerea societăţii comerciale:
 Transmite:
- documente ce conţin informaţii în domeniul propriu de activitate.
 Primeşte:
- documente ce conţin informaţii în domeniul propriu de activitate.
 Serviciul Resurse Umane:
 Transmite:
- documente cu privire la prezenţă şi situaţia personalului din cadrul direcţiei.
 Direcţia Comercială:
 Transmite:
- protocoale de compensare întocmite cu anticipaţie;
- situaţia încasărilor prin bancă;
- fişe de sesizare;
- fişe limită de materiale de regie lansate;
- program de fabricaţie lunar lansat spre execuţie;
- situaţia stocurilor de produse finite;
- situaţia facturilor de livrare la export;
- calculaţii de preţ;
- note interne.
 Primeşte:
- facturi emise clienţilor pentru materiale disponibile;
- declaraţii vamale de import;
- file cec în vederea stingerii creanţelor;
- situaţia plăţilor efectuate cu cecuri;
- carnete de cecuri după epuizarea filelor;
- facturi emise clienţilor externi;
- declaraţii vamale de export;
- dispoziţii livrare produse;
- facturi de vânzări produse şi materiale;
- avize de expediţie;
- note de predare;
- procese verbale de constatare a defectelor produselor în termen de
garanţie;
- dispoziţii de livrare materiale;
- note de recepţie şi constatare de diferenţe;
- situaţii privind valoarea contractelor interne şi externe;
- note interne.
 Oficiul Juridic
 Primeşte:
- sentinţe civile definitive cu privire la litigii.
 Direcţia Calitate AQ
 Transmite:
- după aplicarea ştampilei de certificare a plăţii, facturile primite de la
beneficiari pentru produsele căzute în perioada de garanţie;
- situaţii şi decizii de inventar.
 Serviciul Management Informatică
 Transmite:
- note interne.
 Primeşte:

13
 - situaţia ieşirilor de materiale;
- situaţia centralizată a statelor de plată;
- situaţia centralizată a cheltuielilor realizate şi decontate la producţia de bază;
- situaţia postcalculului lunar;
- note interne şi situaţii financiar-contabile.
 Serviciul Mecano-Energetic
 Primeşte:
- situaţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii;
- note de recepţie a mijloacelor fixe;
- procese verbale de recepţie finală;
- contracte de vânzare cumpărare a mijloacelor fixe şi procese verbale de
predare primire a mijloacelor fixe;
- contracte de închiriere a mijloacelor fixe.
 Furnizori de materiale şi prestatori de servicii
 Transmite:
- corespondenţe vizând rezolvarea eventualelor sesizări.
 Primeşte:
- sesizări scrise de la furnizorii de materiale şi prestatorii de servicii;
- procese verbale de compensare directă şi multiplă.
 Beneficiari
 Transmite:
- calculaţii de preţ;
- corespondenţă.
 Primeşte:
- facturile pentru produsele căzute în perioada de garanţie;
- procese verbale de compensare directă şi multiplă.
 Clienţi interni şi externi
 Transmite:
- contracte cadru pentru acordarea de servicii de brokeraj şi reprezentare la
bursă;
- comenzi-contract, cerere de ofertă şi contract-ofertă;
- ordine de vânzare-cumpărare;
- protocoale încheiate între părţile din contracte, clienţi şi agenţie;
- contracte de vânzare-cumpărare spot;
- confirmări de tranzacţie;
- informări privind vânzarea-cumpărarea mărfurilor;
- înştiinţări privind retragerea ofertelor sau cererilor de ofertă.
 Primeşte:
- preoferte de vânzare-cumpărare;
- comenzi-contract, cerere de ofertă şi contract-ofertă;
- ordine de vânzare cumpărare;
- protocoale încheiate între părţile din contract, clienţi şi agenţie;
- angajamente pentru garanţiile bancare.
 Bănci la care societatea comercială are deschis cont în lei
 Transmite:
- ordine de plată interne;
- borderoul cecurilor primite de la clienţi;
- cereri de credit.
 Primeşte:
- extrase de cont bancar;
- ordine de plată aferente extraselor de cont;
- note contabile bancare;

14
 - contracte de credit;
- foi de vărsământ-chitanţă;
- borderoul cecurilor depuse la bancă.
 Bănci la care societatea comercială are deschis cont valutar
 Transmite:
- ordine de plată externe;
- facturi pentru importuri;
- facturi emise de furnizorii externi după efectuarea importurilor;
- declaraţii vamale de import;
- situaţia determinării necesarului de valută pentru efectuarea deplasărilor
externe.
 Persoane fizice sau juridice
 Transmite:
- chitanţe, chitanţe fiscale, documente vizând concilierea directă.
 Administraţia Finanţelor publice
 Transmite:
- deconturi de TVA, raportări trimestriale;
- bilanţul contabil;
- declaraţia de impunere privind impozitul pe profit.
 Comisia Naţională de Statistică
 Transmite:
- raport statistic.
 Agenţi economici rău platnici
 Transmite:
- notificări de punere în întârziere.
 Băncile agenţilor rău platnici
 Transmite:
- dispoziţii de încasare şi sentinţe civile definitive.
 Instanţe judecătoreşti
 Transmite:
- dosare juridice;
- cereri de executare silită.
 Oficiul Registrului Comerţului
 Transmite:
- bilanţul contabil.
 Monitorul Oficial
 Transmite:
- bilanţul contabil.
 Magazine cu amănuntul
 Primeşte:
- rapoarte de gestiune.
 Bănci
 Transmite:
- jurnalele conturilor din grupele 1,2,3,4;
- balanţa de verificare;
- raporturi trimestriale;
- bilanţul contabil.
 Ministerul Industriilor
 Transmite:
- dări de seamă statistice.

15
 3. AŞEZAREA ŞI PERCEPEREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR
INDIRECTE

Aceste taxe şi impozite se încasează de la toate persoanele consumatoare de

bunuri şi servicii indiferent de veniturile averea sau situaţia patrimonială a
contribuabilului fapt pentru care apar ca fiind suportate în egală măsură de toate
categoriile sociale. Repartizarea impozitelor indirecte pe subiecţii impozabili are loc în
funcţie de consumul personal al fiecărui membru fapt ce duce la inechitate socială.
Denumite şi impozite de consumaţie ele pot fi divizate în două categorii:
a) impozite generale de consumaţie TVA şi diferite forme de impozit pe
vânzări.
b) Impozite speciale de consumaţie – taxe specifice denumite şi accize
asupra unor produse: alcool, tutun, carburanţi auto.

3.1. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Baza Legala:
1). Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 privind T.V.A., publicată in Monitorul oficial
nr.2001/17.08.1992, aprobată şi modificată prin Legea nr.130/1992 publicata in
Monitorul Oficial nr.3/11.01.1995 şi nr.288/12.12.1995;
2). O.U.G. nr.1/1993 privind unele masuri pentru aprobarea T.V.A., publicată in
M.O. nr.214/31.08.1993;
3). O.G.nr.6/1994 referitoare la perfecţionarea unor reglementări privind T.V.A.,
publicata in M.O.nr.19/25.01.1994;
4). O.G.nr. 9/1995 referitoare la perfecţionarea unor reglementari privind
T.V.A., publicata in M.O.nr.20/31.01.1995;
5). O.G.nr.2/1996 cu privire la completarea şi modificarea unor reglementari
referitoare la T.V.A., publicata in M.O.nr.19/26.01.1996;
6). O.G.nr.21/1996 cu privire la completarea şi modificarea unor reglementari la
T.V.A., publicata in M.O.nr.170/30.07.1996;
7). H.G.nr.512/1998, cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea
O.G.nr.3/1992 privind T.V.A., publicata in M.O.nr.344/ 11.09.1998;
8). H.G.nr.336/1999-pentru modificarea şi completarea H.G. nr.512/ 1998,
publicata in M.O.nr.189/30.04.1999;
9) O.G.nr.17/2000 privind T.V.A.- cu modificările ulterioare.

Până la introducerea taxei pe valoarea adăugată în România s-a practicat

impozitul pe circulaţia mărfurilor, care făcea parte din categoria impozitelor
indirecte. El se caracteriza, in principal, printr-o impozitare repetată a aceluiaşi produs
in funcţie de diferitele stadii parcurse, pană la obţinerea produsului final.
Avea de-a face atunci cu o impozitare in cascada.

16
 Prin trecerea la T.V.A. (de la 01.07.1993) s-a realizat înlocuirea impozitului pe
circulaţia mărfurilor cu un impozit stabilit numai asupra contribuţiei nete a agenţilor
economici la formarea produsului social.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se stabileşte asupra
operaţiunilor privind transferul proprietăţii bunurilor precum şi asupra celor privind
prestările de servicii. Valoarea adăugată este echivalentă cu diferenţa dintre vânzările
şi cumpărările în cadrul aceluiaşi stadiu al circuitului economic.
Taxa se aplică asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al circuitului economic şi
reprezintă un venit al bugetului de stat.
TVA este un impozit ce a luat locul impozitului pe circulaţia mărfurilor. Impozitul
pe circulaţia mărfurilor este un impozit indirect aşezat asupra preţurilor mărfurilor de
orice fel. Acest impozit este un impozit pe cifra de afaceri brută generând efectul de
impozit la impozit deoarece unele materii şi materiale intrau în costul unui nou produs
la preţul de achiziţie care cuprindea şi impozitul pe circulaţia mărfurilor.
În ţara noastră începând cu 1 iulie 1993 s-a introdus TVA ca impozit pe cifra de
afaceri netă.
Impozitul pe circulaţia mărfurilor cuprins în valoarea materiilor prime şi a
materialelor aflate în stoc sau incorporate în producţia neterminată sau în produsele
finite existente în unităţi la data aplicării noului tip de impozit nu este deductibil din taxa
pe valoarea adăugată datorată după intrarea în vigoare a acestuia.
Sunt exceptate produsele exportate pentru care se va restitui impozitul pe
circulaţia mărfurilor potrivit autorizării şi metodologiei în vigoare.
Pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii facturate ulterior se aplică
taxa pe valoare adăugată indiferent de data încheierii contractelor a executării
produselor sau a prestării de servicii.
În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se cuprind operaţiunile cu
plată precum şi cele asimilate acestora efectuate de o manieră independentă de către
persoane fizice sau juridice privind
1. livrările de bunuri mobile şi prestări de servicii efectuate în cadrul
exercitării activităţii profesionale.
2. transferul proprietăţii bunurilor imobiliare între agenţii economici precum
şi între aceştia şi instituţiile publice sau persoane fizice.
3. importul de bunuri şi servicii
Sunt asimilate cu livrările de bunuri şi prestări de servicii următoarele
operaţiuni:
 vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui
contract cu clauza trecerii proprietăţii asupra bunurilor respective după plata ultimei
rate sau la o anumită dată.
 preluarea de către agenţii economici a unor bunuri în vederea folosirii
sub orice formă în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice
sau juridice în mod gratuit. Acelaşi regim se aplică şi în cazul prestărilor de servicii.
Se exceptează de la cazul prevederilor de mai sus bunurile şi serviciile
acordate în mod gratuit în limitele şi potrivit destinaţiilor prevăzute prin lege.
Operaţiunile privind schimbul de bunuri au efectul a două livrări separate. În
cazul transferului dreptului de proprietate asupra unui bun de către două sau mai multe
persoane prin intermediul mai multor tranzacţii fiecare operaţiune se consideră o livrare
separată fiind impozitată distinct chiar dacă bunul respectiv este transferat direct spre
beneficiarul final.
Nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată operaţiunile
privind livrările de bunuri şi prestări de servicii rezultate din activitatea specifică
autorizată efectuate de:

17
 a) asociaţii fără scop lucrativ pentru activităţile având caracter social
filantropic.
b) organizaţii care desfăşoară activităţi de natură religioasă, politică sau
civilă.
c) organizaţiile sindicale pentru activităţi legate direct de apărarea colectivă
a intereselor materiale şi morale ale membrilor lor.
d) instituţiile publice pentru activităţile lor colective, administrative, sociale
educative de apărare, ordine publică, siguranţa statului, culturale şi sportive.
Persoanele juridice de mai sus sunt supuse taxei pe valoare adăugată pentru
operaţiunile efectuate în mod sistematic direct sau prin unităţi subordonate pentru
obţinerea de profit.
Teritorialitatea consta în faptul ca sunt supuse TVA operaţiunile referitoare la
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul Românei.
Bunurile provenite din import sunt impozabile în România la intrarea acestora în ţară şi
la înregistrarea declaraţiei vamale.
Prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România
indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.
Operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a TVA se împart din punct de
vedere al regulilor de impozitare după cum urmează.
a) operaţiuni impozabile obligatoriu la care se aplică cote stabilite. Pentru
aceste operaţiuni taxa se calculează asupra sumelor obţinute din vânzări de bunuri sau
prestări de servicii la fiecare stadiu al circuitului economic până la consumatorul final
inclusiv. Din taxa facturată corespunzător sumelor reprezentând contravaloarea
bunurilor livrate sau a serviciilor prestate se scade taxa aferentă bunurilor şi serviciilor
achiziţionate destinate realizării operaţiunilor impozabile.
b) operaţiuni la care se aplică taxa „0”. La aceste operaţiuni furnizorii sau
prestatorii de servicii au dreptul la deducerea taxei (TVA) aferentă bunurilor şi
serviciilor achiziţionate destinate realizării operaţiunilor impozabile.
c) operaţiuni scutite de taxă. Aceste operaţiuni sunt reglementate prin lege şi
nu se admite extinderea lor prin analogie iar furnizorii sau prestatorii de servicii nu au
dreptul la deducerea taxei aferente intrărilor destinate realizării produselor sau
serviciilor scutite de taxă dacă prin lege nu se prevede altfel.
De exemplu livrările de utilaje şi echipamente precum şi prestările de servicii
legate nemijlocit de activitatea din domeniul exploatării şi exploatării zăcămintelor de
petrol şi gaze realizate de investitori străini în baza Legii nr. 66/1992 se va efectua cu
scutire de TVA iar furnizorii şi prestatorii vor deduce TVA aferentă cumpărărilor de
bunuri şi servicii destinate activităţii de mai sus.
Sunt scutite de la plata TVA următoarele operaţiuni:
A. livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică
autorizată efectuate în ţară de
a) unităţi sanitare şi de asistenţă socială: spitale, sanatorii, policlinici,
dispensare, aziluri, case de copii şi altele autorizate să desfăşoare activităţi sanitare şi
de asistenţă socială.
b) unităţile de ştiinţă şi învăţământ de cultură şi sport, în cadrul
învăţământului general, liceal, superior, şcoli profesionale, complementare, de meserii
sau postliceale: şcoli de maiştri, centre de perfecţionare a pregătirii profesionale;
învăţământ postuniversitar precum şi de persoane fizice care dau lecţii particulare
legate de aceste forme de învăţământ; grădiniţele, taberele de copii, tineret precum şi
unităţile de învăţământ cu scop social. Sunt scutite de asemenea unităţile de cercetare
ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică pentru programele naţionale de cercetare dezvoltare
inclusiv cercetarea dezvoltare inclusiv cercetarea fundamentală, din domeniul tehnic de

18
prospecţiuni şi lucrări geologice de cercetare pentru descoperiri de zăcăminte noi
finanţate din fonduri publice.
c) persoanele fizice care prestează muncă la domiciliu ale căror venituri
sunt asimilate salariilor.
d) liber profesioniştii autorizaţi care îşi desfăşoară activitatea individual.
e) gospodării agricole individuale şi asociaţii de tip privat ale acestora
f) organizaţiile de nevăzători, asociaţiile de persoane handicapate şi
unităţile economice în care îşi desfăşoară activitatea potrivit legii membrii acestora.
g) cantinele organizate pe lângă unităţile de învăţământ, agenţii economici
şi sociali, instituţii publice pentru vânzările de preparate culinare proprii către personalul
care îşi desfăşoară activitatea în unităţile respective cu excepţia celor care
funcţionează cu regim de alimentaţie publică.
h) instituţiile bancare financiare, de asigurări şi reasigurări, Regia Autonomă
„Loteria Naţională”, Regia Autonomă „Monetăria Statului” pentru producerea de
medalii, insigne şi monede.
i) de asemenea sunt scutite:
 lucrările de construcţii(abrogate in prezent), amenajări, reparaţii şi
întreţinere executate pentru cimitire, monumente comemorative ale combatanţilor
eroilor, victimelor de război şi ale revoluţiei din Decembrie 1989 inclusiv livrarea unor
obiecte de uz funerar.
 încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri şi
expoziţii, grădini zoologice şi botanice, biblioteci, activităţi de tipărire şi vânzare a
timbrelor la valoarea declarată.
 operaţiuni care intră în sfera de aplicare a impozitului de
spectacole a impozitului pe vânzarea de active, aşa cum acestea sunt definite prin
lege, a impozitului pe veniturile pe activitatea din taximetre şi a taxelor pentru
acordarea de licenţe în vederea practicării jocurilor de noroc.
 editarea, tipărirea şi vânzarea de ziare cu exercitarea dreptului de
deducere a TVA aferentă hârtiei de ziar cumpărată din ţară şi din import exclusiv
activităţile cu caracter de reclamă şi publicitate; editarea, tipărirea şi vânzarea de
cărţi şi reviste exclusiv activităţi cu caracter de reclamă şi publicitate; realizarea şi
difuzarea programelor la radio şi televiziune cu excepţia celor cu caracter de
reclamă şi publicitate
 arendările de teren şi închirierile de clădiri şi utilaje de întrebuinţare
agricolă.
 operaţiuni de vânzare a deşeurilor din industrie şi a materialelor
recuperate precum şi cele de intermediere, de comision sau altă natură legate de
acestea.
 vânzări de terenuri cu excepţia celor destinate construcţiilor a
trenurilor din intravilan, inclusiv cele aferente localităţilor urbane şi rurale pe care
sunt amplasate construcţiile sau alte amenajări ale localităţilor.
 aportul de bunuri şi servicii la capitalul social al societăţilor
comerciale.
 produsele şi serviciile importante pentru consumul populaţiei,
prevăzute în anexă
 activităţi ale agenţilor economici precum şi ale unităţilor economice
din cadrul altor persoane juridice care realizează un venit total din activitatea de
bază şi din alte activităţi, declarat la organul fiscal competent până la 125 milioane
lei anual.
În situaţia realizării unui venit superior plafonului de mai sus agenţii economici
devin plătitori de TVA începând cu data de „1” a lunii a doua cele în care plafonul a fost
depăşit.
19
 După înscrierea ca plătitori de TVA agenţi economici nu mai beneficiază de
scutire chiar dacă ulterior realizează un venit total inferior plafonului de 125 milioane
anual.
B. Operaţiuni de import, respectiv:
a) bunuri din import care prin lege sau hotărâri ale Guvernului sunt scutite
de TVA.
b) maşinile şi utilajele, instalaţiile, echipamentele şi mijloacele de transport
din import necesare investiţiilor, constituie ca aport în natură sau achiziţionate din
aportul în numerar al investitorilor străini la capitalul social ori la majorarea acestuia.
c) mărfurile importate şi comercializate în regim de duty-free precum şi
magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a
personalului acestora.
d) bunurile introduse în ţară fără plata taxelor potrivit regimului vamal
aplicabil persoanelor fizice.
e) bunuri şi servicii din import provenite sau finanţate direct din ajutoare sau
împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaţionale,
precum şi de organizaţii non profit şi de calitate în condiţiile stabilite de M.F.P.
f) importul de aur al BNR
g) reparaţiile şi transformările la nave şi aeronave româneşti în străinătate.
h) aeronavele civile şi produsele prevăzute în nomenclatorul la Tariful
vamal de import al României provenite din ţările semnatare ale Acordului privind
comerţul cu aeronave civile.
Agenţii economici precum şi unităţile economice din cadrul altor persoane
juridice care efectuează operaţiuni scutite de TVA pot opta pentru plata acestei taxe
pentru întreaga activitate sau pentru o parte a acestuia. Aprobarea se dă de M.F.P.
prin organele sale fiscale şi se referă la ansamblul normelor privind TVA iar aplicarea
se face începând cu luna următoare datei aprobării.
Plătitorii de TVA sunt persoanele fizice sau juridice care efectuează de o
manieră independentă în mod obişnuit sau ocazional una sau mai multe operaţiuni
impozabile prevăzute de ordonanţă.
Pentru bunurile din import TVA se plăteşte de persoanele fizice sau juridice
importatoare direct sau prin intermediari.
Pentru bunurile din import închiriate precum şi pentru operaţiunile de publicitate
consulting studii şi cercetare cesiuni sau concesiuni ale dreptului de autor, de brevete
de licenţe, de mărci de fabrică şi de comerţ sau alte drepturi similare, efectuate de un
prestator cu sediul sau domiciliul în străinătate şi folosite de beneficiari cu sediul sau
domiciliul în România taxa se plăteşte de beneficiari.
Agentul economic care înscrie taxa pe valoarea adăugată pe o factură sau pe
un document legal aprobat este obligat să achite suma respectivă la bugetul de stat
chiar dacă operaţiunea în cauză nu este impozabilă potrivit prezentului ordonanţe.
Obligaţia plăţii TVA ia naştere la data efectuării livrării de bunuri mobile,
transferului proprietăţii bunurilor imobiliare şi prestării serviciilor.
În cazul livrării parţiale sau executării parţiale de servicii obligaţia de plată se
determină corespunzător valorii bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.
Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii cu plata în rate, precum şi
pentru cele care dau naştere la decontări sau încasări succesive faptul generator
intervine la expirarea perioadei pentru care se face decontarea sau după caz la data
prevăzută pentru plata ratelor.
Pentru operaţiunile prevăzute mai jos obligaţia plăţii ia naştere la:
a) data înregistrării declaraţiei vamale în cazul importurilor de bunuri sau la
data recepţiei de către beneficiari pentru serviciile din import.

20
 b) data vânzării bunurilor către beneficiari în cazul operaţiunilor efectuate
prin intermediari sau consignaţie.
c) data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea unor
bunuri achiziţionate sau fabricate de agentul economic în vederea folosirii sub orice
formă sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.
d) data documentelor prin care se confirmă prestarea de către agenţii
economici a unor servicii cu titlu gratuit, pentru alte persoane fizice sau juridice.
e) data colectării monedelor din maşină pentru mărfurile vândute prin
maşinile automate.
Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului la o
anumită dată plata taxei datorate bugetului de stat.
TVA este exigibilă pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietăţii
bunurilor imobiliare prestării de servicii la realizarea factorului generator.
Prin derogare atunci când emiterea facturii sau a unui document legal aprobat
are loc înaintea momentului în care bunurile au fost livrate, expediate sau puse la
dispoziţia cumpărătorului, taxa este exigibilă la data emiterii documentelor respective.
Pentru prestările de servicii inclusiv lucrările imobiliare la care se încasează avansuri
sau se fac decontări succesive cu autorizarea organului fiscal competent, exigibilitatea
intervine la data stabilirii debitului clientului pe bază de factură sau alt document
înlocuitor.
Anteprenorii de lucrări imobiliare pot în condiţiile şi pentru lucrările stabilite prin
hotărâre a Guvernului să opteze pentru plata TVA la efectuarea lucrărilor.
Baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor
prestate inclusiv TVA.
Baza de impozitare este determinată de:
a) preţurile negociate între vânzător şi cumpărător precum şi alte cheltuieli
datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri şi care nu au fost cuprins în preţ.
Aceste preţuri cuprind şi accizele stabilite potrivit normelor legale.
b) tarifele negociate pentru prestările de servicii.
c) suma rezultată din aplicarea cotei de comision sau suma convenită între
parteneri pentru operaţiunile de intermediere.
d) preţurile de piaţă sau în lipsa acestora costurile bunurilor executate de
agenţii economici pentru folosinţă proprie sau predate sub diferite forme angajaţilor sau
altor persoane.
e) valoarea în vamă determinată potrivit legii la care adaugă taxa vamală,
alte taxe şi accizele datorate pentru bunurile şi serviciile din import.
f) preţurile de piaţă sau în lipsa acestora costurile aferente serviciilor
prestate pentru folosinţa proprie de un agent economic sau cu titlu gratuit pentru alte
persoane fizice sau juridice.
g) preţurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii stabilite prin licitaţie.
Nu se cuprind în baza de impozitare următoarele:
a) remizele şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizor direct
clientului.
b) sumele primite cu titlu de penalitate pentru neîndeplinirea totală sau
parţială a obligaţiei contractuale.
c) dobânzile percepute pentru plăţile cu întârziere.
În cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, preţurile sau alte
elemente cuprinse în factori sau în documente similare suma impozabilă va fi redusă
corespunzător. În acelaşi mod se procedează şi în situaţia în care cumpărătorii
returnează ambalajele în care s-a expediat marfa
Cotele de impozitare au variat de-a lungul timpului atât ca valoare cât şi ca
procent de aplicare asupra diferitelor baze de impozitare. Au existat cote diferenţiale în

21
raport cu baza de impozitare, astfel s-au aplicat cote reduse pentru produsele
alimentare, medicamente de uz uman şi veterinar, substanţe farmaceutice, plante
medicinale, aparatură de tehnică medicală şi alte bunuri destinate exclusiv utilizării în
scopuri medicale, chirurgicale, dentare sau veterinare.
În România se aplică următoarele cote:
- Cota de 19% se aplică pentru operaţiunile privind livrările de bunuri,
transferuri imobiliare şi prestările de servicii din ţară şi din import cu excepţia celor
legale
- Cota „0” pentru:
a) exporturile de bunuri şi prestările de servicii legate direct de exporturile
de bunuri efectuate de agenţii economici cu sediul în România.
b) prestările de servicii efectuate de agenţii economici cu sediul în România
contractate cu beneficiarii din străinătate:
c) transportul internaţional de persoane în şi din străinătate efectuate de
agenţii economici autorizaţi cu sediul în România.
d) bunurile şi serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice a oficiilor
consulare şi a reprezentanţelor internaţionale interguvernamentale acreditate în
România precum şi a personalului acestora în condiţiile stabilite de M.F.P. bază de
reciprocitate.
e) bunurile cumpărate din expoziţiile organizate în România precum şi din
reţeaua comercială expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul
care nu are domiciliul sau sediul în România în condiţiile stabilite de M.F.P.
f) bunurile şi serviciile destinate realizării unor obiective pe teritoriul
României cu finanţare directă asigurată din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile
acordate de guverne străine, de organisme internaţionale, precum şi de organizaţii non
profit şi de caritate în condiţiile stabilite de M.F.P.
Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor şi serviciilor
achiziţionate destinate realizării de:
a) operaţiuni supuse TVA
b) bunuri şi servicii scutite de taxă pentru care prin lege se prevede în mod
expres exercitarea dreptului de deducere.
c) acţiuni de sponsorizare reclamă şi publicitate precum şi alte acţiuni
prevăzute în legi cu respectarea plafoanelor şi destinaţiilor prevăzute în acestea.
TVA datorată bugetului de stat se stabileşte ca diferenţă între valoarea taxei
facturate pentru bunurile livrate şi serviciile prestate şi a taxei aferente intrărilor dedusă.
Diferenţa de taxă în plus sau în minus se regularizează în condiţiile legale pe
bază de deconturi ale plătitorilor.
Pentru efectuarea dreptului de deducere a TVA aferentă intrărilor agenţii
economici sunt obligaţi:
a) să justifice prin documente legale întocmite cuantumul taxei
b) să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei şi
sunt proprietatea acestora.
Dreptul de deducere priveşte numai taxa ce este înscrisă într-o factură sau un
alt document legal care se referă la bunuri sau servicii destinate pentru realizarea
operaţiunilor.
Agenţii economici care folosesc pentru nevoile firmei bunuri şi servicii
achiziţionate au dreptul să deducă integral TVA aferentă intrărilor numai dacă sunt
destinate operaţiunilor prevăzute legal. În situaţia în care se realizează operaţiuni
prevăzute legal cât şi operaţiuni scutite de taxă, dreptul de deducere se determină în
raport cu participarea bunurilor sau serviciilor respective la realizarea operaţiunilor
prevăzute legal.
Dreptul de deducere se exercită pe două căi:

22
 a) prin reţinerea din suma reprezentând TVA pentru livrările de bunuri sau
servicii prestate a taxei aferente intrărilor.
b) prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentând diferenţa
dintre TVA aferentă intrărilor şi taxa facturată de agentul economic pentru livrările de
bunuri şi servicii prestate.
Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii deducerea se face lunar.
Rambursarea diferenţei de taxă se efectuează la cerere pe baza documentaţiei stabilite
de M.F.P.si verificărilor efectuate de organele fiscale teritoriale la termenele stabilite
prin hotărâre a Guvernului diferenţiate în funcţie de natura operaţiunilor şi de suma
minimă de rambursat.
Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili cazurile şi condiţiile în care pentru
anumite rambursări ale taxei, M.F. poate cere garanţii personale sau solidare pentru
anumite sume incorect rambursate.
Plătitorii de TVA au următoarele obligaţii:
A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale:
 să depună sub semnătură persoanelor autorizate, la organul fiscal
competent a declaraţiei de înregistrare conform modelului aprobat de M.F. în termen
de 15 zile de la data începerii activităţii sau a modificării condiţiilor de exercitare a
acestora. Agenţii economici devin plătitori de TVA ca urmare a depăşirii plafonului de
venit prevăzut la art. 6 din ordonanţă, depun declaraţia de înregistrare până la data de
15 a lunii următoare celei în care au realizat depăşirea.
 să solicite organului fiscal scoaterea din evidenţă ca plătitor de TVA în
caz de încetare a activităţii în termen de 15 zile de la data actului legal în care se
consemnează situaţia respectivă.
B. Cu privire la întocmirea documentelor privind transferul proprietăţii
bunurilor şi prestărilor de servicii.
a) să emită facturi sau documente legal aprobate pentru operaţiunile
impozabile realizate în care să se consemneze:
 număr de înregistrare fiscală
 data emiterii
 numele şi adresa beneficiarului
 numele şi adresa furnizorului
 denumirea şi cantitatea bunurilor livrate sau serviciilor prestate
 preţurile unitare şi valoarea totală exclusiv TVA
 cota de TVA
 suma TVA
TVA înscrisă pe o factură sau pe un document legal aprobat este datorată
bugetului de stat chiar dacă operaţiunea în cauză nu este impozabilă sau dacă taxa
înscrisă este mai mare decât cea legală.
a) cumpărătorii sunt obligaţi să solicite de la furnizori sau prestatori facturi
sau documente legale aprobate pentru toate bunurile sau serviciile achiziţionate şi să
verifice înscrierea în documentele respective a datelor prevăzute mai sus la litera „a”.
b) plătitorii de TVA sunt scutiţi de obligaţia emiterii unei facturi în
următoarele situaţii:
 transport în taximetrie
 vânzări de bunuri şi prestări de servicii către populaţie pe bază de bonuri
fără nominalizări privind cumpărătorul.
 alte operaţiuni stabilite de M.F.
c) importatorii sunt obligaţi să întocmească declaraţia vamală de import şi
să determine potrivit legii valoare în vamă taxele vamale, alte taxe, accizele datorate
de aceştia şi pe baza acestora să calculeze TVA datorat bugetului.

23
 C. Cu privire la evidenţa operaţiunilor.
a) să ţină în mod regulat evidenţa contabilă potrivit legii care să le permită pe
baza actelor să determine baza de impozitare şi TVA facturată pentru livrările şi
serviciile efectuate precum şi cea deductibilă aferentă intrărilor.
b) să întocmească şi să depună la organul fiscal, lunar, la termenul legal şi
potrivit modelului stabilit de M.F.P.deconturi privind suma impozabilă şi taxa exigibilă.
c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare stabilirii
operaţiunilor impozabile executate atât la sediul principal cât şi la sucursale sau agenţii.
d) să furnizeze organelor fiscale la cererea acestora până la data de 15 august
a fiecărui an operaţiunile impozabile prevăzute pentru anul următor.
D. Cu privire la plata TVA.
a) să achite taxa datorată privind activitatea potrivit decontului întocmit lunar
până la data de 25 a lunii următoare prin virament, cec sau numerar la organul fiscal
competent sau la băncile comerciale după caz.
b) să achite TVA aferent bunurilor din import la organul vamal conform
regimului în vigoare privind plata taxelor vamale.
M.F.P. poate aproba ca taxa aferentă importurilor de maşini şi utilaje
tehnologice destinate investiţiilor productive precum şi materiilor prime şi materialelor
destinate producţiei să fie inclusă în decontul lunar şi supusă aceloraşi reglementări ca
şi TVA aferentă bunurilor livrate şi serviciilor prestate. Aprobarea se dă anual la
cererea importatorilor. M.F.P. va stabili normele metodologice, condiţiile în care taxa
pentru aceste categorii de bunuri poate fi inclusă în decontul lunar.
c) în caz de încetare a activităţii să achite taxa datorată bugetului de stat
concomitent cu cererea înaintată organului fiscal pentru scoaterea din evidenţă ca
plătitor de TVA.
Formularele pentru facturi borderourile zilnice de vânzare, încasare şi alte
documente necesare aplicării normelor se stabilesc de M.F.P. şi sunt obligatorii pentru
plătitorii de TVA.
Agenţii economici care realizează operaţiuni impozabile au obligaţia asigurării
condiţiilor necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informaţiilor şi
conducerea evidenţelor prevăzute de reglementările în vigoare iar cei care au ca obiect
de activitate comerţul cu amănuntul, activităţi hoteliere prestări de servicii către
populaţie şi alte activităţi de asemenea factură au şi obligaţia instalării aparatelor de
marcat care să corespundă cerinţelor pentru aplicarea TVA. Corectarea taxei facturate
în mod eronat de către un agent economic se va efectua prin emiterea unei noi facturi
în roşu pentru cele ce se scad şi în negru pentru care se adaugă.
Termenul de prescripţie a drepturilor bugetului de stat sau ale plătitorilor
rezultate din ordonanţă este de 5 ani de la data prevăzută pentru exercitarea acestora.
Organele fiscale au dreptul să efectueze verificări şi investigaţii la plătitorii de
taxă privind respectarea acesteia inclusiv asupra înregistrărilor contabile. În acest scop
au dreptul să ceară plătitorilor să prezinte evidenţele contabile şi documentele aferente
sau orice elemente care au legătură cu verificarea.
În situaţia în care în urma verificării efectuate rezultă erori sau abateri de la
normele legale organele fiscale au obligaţia de a stabili cuantumul TVA deductibilă şi
facturată şi de a proceda la urmărirea diferenţei de plată sau la restituirea sumelor
încasate în plus.
În cazul în care facturile, evidenţele contabile sau datele necesare pentru
calcularea bazei de impozitare lipsesc sau sunt incomplete în ce priveşte cantităţile,
preţurile şi tarifele practicate pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii ai TVA
aferentă intrărilor organelor fiscale vor proceda la impozitare prin estimare.
Diferenţele în minus constatate la verificarea TVA se plătesc în termen de 7
zile de la data încheierii actului de control împreună cu majorările de întârziere aferente

24
iar cele în plus se restituie în acelaşi termen sau se compensează cu plăţile ulterioare
la cererea agentului economic plătitor.
Neplata integrală sau a unei diferenţe din TVA în termenul stabilit atrage
majorarea sumei de plată cu 0,3% pe zi de întârziere(azi 0,1%)
Calculul majorărilor de întârziere se face din ziua imediat următoare expirării
termenului legal de plată şi până la ziua plăţii taxei datorate inclusiv. În cazurile în care
se constată întârzieri repetate sau intenţionate ale plăţii TVA datorat bugetului de stat
M.F.P. poate dispune suspendarea activităţii agentului economic până la efectuarea
plăţii.
Actele emise de organele de specialitate ale M.F. pentru constatarea
obligaţiilor de plată privind TVA constituie titluri executorii.
Pentru încurajarea tehnologizării întreprinderilor a fost emisă Ordonanţa de
Urgenţă nr. 17/2000 care suspendă plata taxei pe valoarea adăugată la organele
vamale pe termen de 120 zile pentru utilajele, instalaţiile, echipamentele şi maşinile
industriale care se împarte în vederea efectuării şi derulării investiţiilor prin care se
realizează o unitate productivă nouă, se dezvoltă capacităţii existente sau se
retehnologizează fabrici, secţii, ateliere precum şi pentru maşinile agricole. Se
suspendă de la plata TVA la organele vamale pe termen de 60 zile pentru materiile
prime care nu se produc în ţară sau sunt deficitare, importate în vederea realizării
obiectului de activitate.
Nu se încadrează în prevederile acestea importurile de utilaje, instalaţii,
echipamente şi maşini industriale efectuate de importator care sunt destinate efectuării
de prestări de servicii. Prin prestare de servicii se înţelege orice activitate desfăşurată
de un contribuabil care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului
de proprietate asupra bunurilor imobile.
M.F.P. prin Direcţia impozite indirecte(D.A.M.V.S.) atestă dreptul de a beneficia
de suspendarea plăţii TVA în vamă la cererea importatorilor.
Beneficiază de aceste prevederi importatorul care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
a) să fie înregistrat la organul fiscal ca plătitor de TVA
b) bunurile importate direct sau prin comisionari să nu facă obiectul
comercializării ca atare, cu excepţia celor importate de contribuabili special autorizaţi
care asigură necesarul de materii prime ce nu se produc în ţară sau sunt deficitare
pentru mai mulţi consumatori – unităţi productive.
c) cuantumul taxei pentru care se solicită suspendarea să fie minimum
250.000 mii lei.
d) materiile prime care nu se produc în ţară sau sunt deficitare pentru care
se solicită atestarea suspendării trebuie să fie cuprinsă în anexe.
Importatorii vor prezenta la Direcţia impozite indirecte(D.M.A.V.S.) din cadrul
M.F. P.o cerere cu următoarele documente.
a) copie de pe actele de înfiinţare şi funcţionare a contribuabililor.
b) copie de pe înştiinţarea de plăţilor de TVA
c) copie de pe documentul prin care s-a aprobat realizarea unităţii
productive noi, dezvoltarea capacităţilor existente sau retehnologizarea fabricilor,
secţiilor, atelierelor pentru care se importă utilajele, instalaţiile, echipamentele, maşinile
industriale precum şi o copie de pe documentul prin care se aprobă achiziţionarea din
import a maşinilor agricole.
d) fundamentarea necesarului de materii prime pentru care se solicită
suspendarea plăţii de TVA în vamă.
e) copie de pe contractele externe, comenzile, facturile externe însoţite de
traducere autorizată sau confirmată pe propria răspundere de persoanele care

25
angajează legal unitatea importatoare şi copie de pe contractele de comision, după
caz.
f) copie de pe documentele de TVA pe ultimele 3 luni depuse la organul
fiscal teritorial însoţite de copia de pe documentele care atestă achitarea TVA de plată
conform decontului.
g) adeverinţă eliberată de organul fiscal teritorial din care să rezulte datoriile
faţă de bugetul de stat şi respectarea prevederilor legale pentru importurile efectuate în
baza certificatelor eliberate anterior.
h) orice alte documente necesare în vederea analizării cererii depuse.
În urma analizării documentaţiei prezentate anterior de importator cererea se
aprobă sau se respinge de comisia constituită în acest scop.
Pentru a decide asupra aprobării sau respingerii cererii de suspendare comisia
poate solicita organelor fiscale teritoriale efectuarea de documentări sau verificări
faptice la sediul contribuabilului.
Organele fiscale sunt obligate ca în termen de 30 zile să comunice rezultatele
solicitate şi verificate.
Pe baza aprobării se eliberează importatorilor certificatul de atestare a
suspendării plăţii TVA în vamă.
La declaraţia vamală de import se anexează copia de pe certificatul obţinut de
importator care este verificată şi vizată de organul vamal pe baza certificatului original
prezentat de importator.
TVA se calculează potrivit legii şi se înscrie în declaraţia vamală de import, fără
a fi plătită organului vamal. Lunar D.G.V. va lua măsuri pentru a transmite Direcţiei
impozite indirecte din cadrul M.F.P(D.M.A.V.S.) până la data de 20 a lunii următoare
celei în care s-au înregistrat la organul vamal declaraţiile vamale de import, situaţia
centralizată a importurilor realizate efectiv în regimul de suspendare prevăzut de lege.
Importurile realizate astfel se vor reflecta în documentele de evidenţă şi în decontul de
TVA astfel:
a) Jurnalul pentru cumpărări în coloanele 11 şi 12 se înscriu datele cuprinse
în Declaraţia vamală de import iar contribuabili care au obligaţia să conducă evidenţa
contabilă în partida dublă va înregistra în contabilitate TVA în debitul contului 4428 TVA
neexigibilă prin creditul contului 446 Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate. Aceste
operaţiuni nu se evidenţiază în decontul lunar de TVA.
b) La data efectuării plăţii operaţiunilor se reflectă în contabilitate în debitul
contului 4426 TVA deductibilă prin creditul contului 4428 TVA neexigibilă, şi
concomitent 446 = 512 cu suma achitată la bugetul de stat. Operaţiunea se evidenţiază
în Jurnalul pentru cumpărări la coloanele 7 şi 8 sau 9 şi 10 după caz şi se cuprinde în
decontul lunar de TVA.
c) TVA înscrisă în declaraţia vamală de import compensează total sau
parţial cu TVA de rambursat rezultă din decontul lunii precedente şi reflectă în
contabilitate în debitul contului 4426 prin creditul contului 4428.

3.1.1 Aplicaţii practice, întâlnite la S.C.”ROLAND COM”, privind

metodologia de calcul a taxei pe valoarea adăugată

Agentul economic „ROLAND COM” S.R.L., efectuează în luna mai 2001 o serie
de operaţiuni cum ar fi:
- livrări de bunuri şi prestări servicii în sumă de 90.000.000 din care:
- la intern cu cota de TVA 19% 70.000.000
- TVA aferentă 13.300.000

26
 - la export cota „0” 14.000.000
- la intern scutită de taxă fără drept de deducere 6.000.000
Baza de calcul şi TVA în luna mai se modifică astfel:
 o parte din livrările la intern cu taxă de 19% respectiv 30.000.000 lei s-a
stabilit prin contract ca plata să se facă în 3 tranşe egale de 10.000.000 lei în lunile
iunie, iulie, august. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor livrări (taxa
neexigibilă) în suma de 5.700.000 se deduce din 13.300.000 calculată aspra livrărilor
efectuate în luna aprilie.
 a ajuns la scadenţă o rată pentru livrările efectuate în lunile anterioare de
8.000.000. Taxa aferentă acestei sume (8.000.000 x 19% ) de 1.520.000 se include în
cea colectată pe luna aprilie.
 a fost înlocuit un dispozitiv de comandă în sumă de 1.000.000 lei la un
utilaj expediat beneficiarului în luna aprilie. Utilajul fiind în garanţie nu se aplică TVA
operaţia nefăcându-se contra plată.
 în luna mai se restituie ambalajele care au însoţit marfa în valoare de
500.000 lei şi taxa corespunzătoare de 95.000. Cu această sumă se diminuează TVA
colectată.
 TVA aferentă livrărilor efectuate către clienţi în luna mai având în vedere
modificările întocmite în baza de calcul prin operaţiunile de mai sus devine.
TVA colectată =13.300.000 – 5.700.000 + 1.520.000 – 95.000 = 9.025.000
Operaţiunile privind intrările de bunuri şi servicii efectuate în luna mai se
prezintă astfel:
 achiziţionarea de la furnizori interni materii şi materiale destinate pentru
desfăşurarea procesului de producţie de 35.000.000 lei taxa 19% 6.650.000 lei
 importă bunuri în valoare de 10.000.000 lei TVA aferentă de 1.900.000
din care pentru producţie 8.000.000 cu TVA 1.520.000 şi restul pentru nevoile cantinei
şi clubului sportiv 2.000.000 x 19% = 380.000.
 efectuează o modernizare la un utilaj în cadrul unei reparaţii capitale
printr-o firmă specializată în sumă de 2.000.000 achitându-se în luna mai un avans de
600.000 TVA 114.000 diferenţa de 1.400.000 urmând a se achita în luna august.
Având în vedere operaţiunile de mai sus taxa pe valoarea adăugată deductibilă
va fi de 8.284.000 calculată astfel:
TVA pentru achiziţii de la furnizori interni 6.650.000
TVA pentru bunurile importate necesare producţiei 1.520.000
TVA pentru avansul acordat în contul reparaţiei 114.000
capitale achitat în luna mai 8.284.000
TVA în sumă de 380.000 aferentă bunurilor importate pentru nevoile cantinei şi
clubului sportiv urmează să se treacă pe cheltuieli, aceste activităţi intrând în sfera de
scutire de la plata taxei.
Agentul economic a achitat TVA pentru operaţiuni în valoare de 8.664.000
(8.284.000 + 380.000) din care 8.284.000 s-au înregistrat în TVA deductibilă, diferenţa
de 380.000 trecându-se la cheltuieli.
TVA pe care societatea o datorează bugetului de stat pentru luna mai, pentru
toate ieşirile se calculează astfel:
- TVA colectată 9.025.000 lei
- TVA deductibilă 8.284.000 lei
- TVA de plată 741.000
Agentul economic are dreptul să deducă integral taxa pe valoarea adăugată
aferentă intrărilor numai dacă operaţiunile realizate intră în totalitate sub incidenţa
taxei. În cazul nostru agentul economic a realizat atât operaţiuni supuse taxei cât şi
operaţiuni scutite.

27
 În aceste condiţii dreptul de deducere se va determina proporţional cu gradul în
care sunt utilizate bunurile şi serviciile respective la realizarea de operaţiuni impozabile.
Considerăm că agentul economic are aprobarea organului fiscal pentru a
calcula pro rata lunară în funcţie de realizările efective înscrise în „declaraţia privind
obligaţiunile de plată la bugetul de stat”.

28
 operaţiuni impozabile realizate
Pro rata = x 100
total operaţiuni (ieşiri)

Total operaţiuni realizate (ieşiri) = 70.000.000 + 14.000.000 +

6.000.000 – 30.000.000 +
8.000.000 – 500.000 =
67.500.00
Operaţiuni impozabile = Total operaţii – operaţii scutite =
= 67.500.000 – 6.000.000 = 61.500.000
Din totalul operaţiilor impozabile de 67.500.000, 47.500.000 sunt operaţii cu
cota TVA 19% iar 14.000.000 cu TVA cota zero.
61.500.000
pro rata = x 100 = 91,11%
67.500.000
Pro rata calculată este aferentă operaţiilor impozabile inclusiv exportul. Agentul
economic a realizat în luna mai operaţii impozabile în proporţie de 91,11% faţă de total
operaţii având în acest caz dreptul de deducere de 7.547.522 (8.284.000 x 91,11%) în
loc de 8.284.000 lei Diferenţa de 736.448 se va înregistra în conturile de cheltuieli.
În această situaţie TVA de plată pentru luna mai se va determina astfel:
TVA colectată 9.025.000 lei
TVA de dedus 7.547.552 lei
TVA de plată 1.477.448 lei
Înregistrările contabile care se fac in compartimentul financiar-contabil la
S.C.”ROLAND COM” S.R.L., privind deducerea TVA deductibila din TVA colectata
sunt:
4427 “TVA colectata” = % 9.025.000

4426”TVA deductibila” 7.547.552

4423”TVA de plata” 1.477.448

 daca TVA deductibila era mai mare decât TVA colectata, reflectarea in
contabilitate era prin următoarea formula contabilă:
% = 4426 “TVA deductibila”
4427 “TVA colectata”

4424”TVA de rambursat”

Dacă nu avem sume de recuperat sau de compensat cu TVA din lunile

anterioare suma de plată se va achita până la 25 iunie pe baza declaraţiei ce va fi
întocmită, efectuându-se următoarea înregistrare contabilă:

4423 “TVA de plata” = 5121 “Disponibil la banca in lei” 1.477.448 lei

Întrucât TVA de dedus în sumă de 7.547.552 aferentă operaţiilor impozabile

a inclus şi operaţiile de export agentul economic nu mai poate solicita rambursarea
deoarece dreptul de deducere s-a exercitat prin reţinerea din TVA colectată a TVA
deductibilă aferentă exportului.

29
 3.2. Accizele

Baza Legala:
1). Legea nr.42/1993 privind accizele la produsele din import şi din tara, precum
şi impozitul la ţiţeiul din producţia interna şi gazele naturale;
2). O.U.G. nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi altor taxe indirecte, aprobata şi
modificata prin Legea nr.196/1998;
3) O.U.G.nr.18/1998 cu privire la modificarea şi completarea unor reglementari
referitoare la accize şi T.V.A., aprobata prin Legea nr.196/1998;
4). H.G.nr.588/1998 privind instituirea regimului de supraveghere fiscala a
producţiei interne, importului, circulaţiei şi comercializării alcoolului şi băuturilor
alcoolice;
5). O.U.G.nr.50/1998, pentru modificarea şi completarea prevederilor
O.U.G.nr.82/1997 privind regimul accizelor şi a altor impozite indirecte, aprobata şi
modificata prin Legea nr.148/1999;
6) O.G.nr.1/1999 pentru modificarea O.U.G.nr.82/1997 privind regimul accizelor
şi al altor impozite indirecte;
7). O.U.G.nr.14/1999 pentru modificarea O.U.G.nr.82/1997 privind regimul
accizelor şi al altor impozite indirecte;
8) O.G. nr.27/2000-cu modificările ulterioare.
9) O.U.G. nr.158/2001, (intrat in vigoare la 01.01.2002) coroborat cu
H.G.nr.163/2002 privind Normele de aplicare.

Au fost introduse în ţara noastră în noiembrie1991 prin H.G. 779/1991 dar o

reglementare mai complexă s-a instituit la 1 iulie 1993, odată cu introducerea TVA
(accizele se introduc în baza de impozitare a TVA).
Plătitorii de accize pentru produsele incluse în cele 4 subgrupe: 1. alcool brut,
alcool etilic rafinat, produse obţinute pe bază de alcool etilic rafinat şi băuturi alcoolice
obţinute din distilate de cereale, 2. băuturi alcoolice naturale, 3. vinuri şi produse din
vin, 4. berea) sunt:
 agenţii economici – persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane
fizice autorizate care produc sau importă astfel de produse.
 agenţii economici care cumpără de la producători individuali (persoane
fizice) produse supuse accizelor pentru prelucrare sau comercializare.
 agenţii economici pentru cantităţile de produse supuse accizelor obţinute
din producţie proprie sau din import care sunt: acordate ca dividende sau ca plată în
natură a acţionarilor,
Baza de impozitare o reprezintă:
- cantitatea de alcool pur conţinută – pentru produsele din subgrupele a).
şi b).
- cantitatea de băuturi exprimată în hectolitri pentru subgrupele c). şi d)..
Cotele de impunere: sunt stabilite în sume fixe reprezentând accize specifice
datorate pe produse şi pe grupe de produse exprimate în echivalent EURO pe unitate
de măsură astfel:
- EURO pe hectolitru de alcool pur – pentru produsele din subgrupele „a”
(reprezentând alcool brut, alcool etilic rafinat, alte produse destinate industriei
alimentare sau consumului care conţin alcool etilic cu o concentraţie de 0,5% mai
mare) şi „b”.

30
 - EURO pe hectolitru / 1 grad alcoolic pentru produsele din categoriile „a”
şi „d”.
Pentru produsele din categoria „băuturi alcoolice spirtoase” obţinute pe bază de
alcool etilic rafinat şi băuturi alcoolice obţinute din distilate de cereale se datorează
bugetului de stat o acciză specifică de bază exprimată în echivalent euro / hectolitru
alcool pur la care se adaugă o acciză procentuală de 1% aplicată asupra preţului cu
amănuntul maxim declarat.
Din 15 februarie 2000 toate facturile sunt tipărite de R.A.I.N.
În obiectul accizelor datorate pentru produsele din tutun se include:
a) ţigaretele cu sau fără filtru indiferent de provenienţa lor sau de calitate.
Ţigaretele sunt considerate cilindri din hârtie specială cu sau fără filtru cu lungimi şi
diametre diferite umpluţi cu tutun tăiat sortat sau aromatizat.
b) ţigările şi ţigările din foi – sunt considerate dacă sunt fumate ca atare
rulouri de tutun care conţin tutun natural integral şi au înveliş exterior din hârtie de tutun
natural.
c) tutun destinat fumatului (tutun tăiat sau fărâmiţat, bătut sau presat în
bucăţi şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială)
d) tutun de prizat şi tutun de mestecat.
Plătitori ai accizelor pe tutun sunt: agenţii economici care produc sau importă
astfel de produse, agenţii economici pentru toate cantităţile de produse importate sau
obţinute din producţie proprie care sunt acordate ca dividende sau ca plată în natură a
acţionarilor, asociaţiilor sau persoanelor fizice sau care sunt consumate pentru reclamă
şi publicitate.
Cotele de impunere sunt exprimate în 3 modalităţi:
 sub formă de sumă fixă în echivalent euro aplicabilă pe 1000 ţigarete la
care se adaugă o cotă procentuală aplicată asupra bazei de impozitare. Aceste cote
sunt variabile pentru ţigarete indiferent de provenienţa şi calitatea lor.
 sub formă de sumă fixă stabilită în echivalent euro pe 1000 bucăţi pentru
ţigările de foi şi ţigări.
 sub formă de sumă fixă stabilită în echivalent euro pe Kg pentru tutunul
destinat fumatului precum şi tutunul de prizat şi de mestecat.
Baza de impozitare pentru stabilirea componentei procentuale a accizelor la
ţigarete atât pentru producţia internă cât şi cea externă o constituie preţul maxim de
vânzare cu amănuntul declarat. Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul sunt
stabilite de fiecare agent economic producător intern sau importator şi notificate de
M.F.P.
Înregistrarea de M.F.P. a preţurilor astfel stabilite se face pe baza declaraţiei
scrise a fiecărui agent economic. Declaraţia se întocmeşte în 2 exemplare din care
unul este depus la M.F.P. iar celălalt cu număr de înregistrare atribuit de M.F.P.
rămâne la agentul economic. Declaraţia cuprinzând în mod expres data la care se vor
aplica preţurile maxime este depusă la M.F.P. cu minim 2 zile înainte de data practicării
acestor preţuri. Cu minim 24 ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare lista
trebuie publicată de agenţii economici în două ziare de mare tiraj. După primirea
declaraţiilor privind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul M.F.P. trimite copii de
pe acestea către direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat
judeţene respectiv a Municipiului Bucureşti, Gărzii Financiare judeţene şi D.G.V. în
situaţia în care se intenţionează modificări ale preţurilor maxime de vânzare cu
amănuntul declarate, agenţilor economici, producători interni sau importatori sunt
obligaţi să redeclare preţurile pentru toate sortimentele de ţigarete indiferent dacă
modificarea intervine la unul sau mai multe sortimente.
Sumele datorate bugetului de stat drept acciză pentru ţigarete se determină
astfel:

31
 Total acciză datorată = accize specifică A1 + acciză procentuală A2
A1 = K . R . Q 1
A2 = 25% . PA . Q2
Unde: K – acciză unitară (2 euro)
R = cursul de schimb valutar
PA = preţ de vânzare cu amănuntul maxim declarat
Q1 = cantitatea exprimată în unităţi de 1000 ţigarete
Q2 = număr de pachete de ţigarete aferente lui Q1
Pentru produsele din tutun altele decât ţigaretele se datorează bugetului de stat
accize specifice stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură.
Cuantumul accizei se determină astfel:
Cuantumul accizei = cantitatea exprimată x acciza unitară x cursul de
în unităţi de măsură suma fixă schimb valutar
Începând cu data de 25 februarie 2000 toate livrările de produse din alcool şi
tutun efectuate de organele economice, producătorii interni şi importatori cât şi de
ceilalţi agenţi economici care comercializează astfel de produse sunt efectuate pe bază
de facturi fiscale şi de avize de însoţire a mărfii special tipărite de R.A. Imprimeria
Naţională şi distribuite direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar
de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti.
În obiectul accizelor datorate pentru produsele petroliere se include:
 a) carburanţi auto - benzine
- benzine fără plumb
- motorină
 benzine de primă distilare de DAV de cosare şi de piroliză în cazul în
care acestea nu sunt livrate altor rafinării pentru procesare.
 combustibil tip M şi P
 uleiuri pentru motoare auto
 aditivul preparat pentru benzine
 vaseline
 parafine
Plătitori de accize sunt agenţii economici producători sau importatori.
Accizele datorate bugetului de stat pentru produsele petroliere sunt stabilite în
sumă fixă în echivalent euro pe tona de produs finit.
Sumele datorate bugetului de stat pentru accize se determină astfel:
A = K x R x Q unde
A = cuantumul accizei
Q - cantitatea tone
K – acciza pe unitate de măsură
R – cursul de schimb valutar
În obiectul accizelor se cuprind în mod limitativ produsele din import şi din ţară
prevăzut în mod expres într-o anexă la reglementările în vigoare privind regimul
accizelor.
Exemplu de produse şi grupe de produse supuse accizelor:
 cafea verde
 cafea prăjită inclusiv cafea cu înlocuitori
 cafea solubilă inclusiv amestecuri cu cafea solubilă
 confecţii din blănuri naturale ( cu excepţia celor de iepure, oaie, capră)
 articole din cristal
 bijuterii din aur şi sau platină cu excepţia verighetelor
 autoturisme şi autoturisme de teren echipate cu motor cu benzină sau cu
motor Diesel indiferent de capacitatea cilindrică a acestora
 parfumuri, ape de colonie şi ape de toaletă

32
  aparate video de înregistrat sau de reprodus, combine audio, etc.
Cotele de impunere sunt exprimate diferit în funcţie de categoria produselor
sau grupelor de produse.
 sub formă de sumă fixă stabilită în echivalenţi euro pe unitatea de
măsură care poate fi: tona pentru cafea verde, cafea prăjită şi cafea pentru înlocuitori:
Kg pentru cafea solubilă.
 sub formă de cotă procentuală pentru restul produselor.
Plătitori de accize sunt:
 agenţi economici care produc, importă sau comercializează produsele
prevăzute cu accize.
 persoane fizice care introduc în ţară autoturisme şi autoturisme de teren
 agenţi economici care comercializează bunuri de natura celor prevăzute
cu accize provenite de la persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici (în regim
de consignaţie).
 case de amanet care vând produse amanetate de persoane devenite
proprietatea lor în cazul în care nu au fost ridicate de deponenţi
Baza de impozitare a accizelor este diferită în funcţie de felul operaţiunii
 pentru produsele din intern baza de calcul o constituie preţul de vânzare
mai puţin accizele, respectiv preţul producătorului care nu poate fi mai mic decât suma
costurilor ocazionale de obţinere a produsului respectiv.
 produse din import pentru care baza de calcul o constituie valoarea în
vamă la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale stabilite.
 pentru bunurile provenite de la persoane fizice neînregistrate ca agenţi
economici dar comercializate de agenţi economici, baza de calcul o constituie
contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vândute.
 Pentru bunurile amanetate de persoanele fizice devenite proprietatea
caselor de amanet şi vândute de acestea baza de calcul o constituie contravaloarea
încasată de casele de amanet la vânzarea bunurilor respective mai puţin accizele.
Toate livrările de astfel de produse efectuate de agenţii economici producători
interni sau importatori şi comercianţi în sistem en-gros sunt facturate în momentul
livrării utilizându-se pentru acestea în mod obligatoriu facturi fiscale şi avize de însoţire
a mărfii pentru transferuri de produse între gestiuni tipărite special de R.A. „Imprimeria
Naţională”. Aceste documente de livrare cu regim special au imprimate pe diagonală
cuvântul „Cafea”.
Sunt scutite de la plata accizelor următoarele categorii de bunuri:
a) bunurile din import provenite din donaţii sau finanţate direct din importuri
nerambursabile precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordate de
guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii non-profit şi de caritate, instituţii
de învăţământ şi de cultură, ministere şi alte organe ale administraţiei publice.
b) produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare pe
perioada cât au acest regim. Pentru produsele scoase din rezerva de stat sau rezerva
de mobilizare plata accizelor se face de unităţile deţinătoare ale acestor stocuri la
livrarea produselor către beneficiar.
c) produsele comercializate prin magazinele autorizate potrivit legii să
comercializeze mărfuri în regim „duty-free”.
d) produse importate în regim de tranzit sau de import temporar atât timp
cât se află în această situaţie. În acest caz scutirea se acordă cu condiţia depunerii de
agenţii economici importatori a unei garanţii egale cu valoarea accizelor aferente.
e) alcool etilic rafinat utilizat în producţia de alcool sanitar numai pentru
cantităţile de alcool sanitar livrate direct unităţilor sanitare şi farmaciilor.
f) alcool etilic rafinat utilizat în producţia de medicamente şi oţet alimentar.
Pentru a beneficia de restituire producătorii de astfel de produse „f” şi „g” vor depune la

33
organul fiscal teritorial o cerere tip care se depune lunar până la data de 25 a lunii
următoare pentru toate cantităţile de alcool achiziţionate în cursul lunii precedente şi
introduse efectiv în fabricaţie. Restituirea se va face în termen de cel mult 30 zile de la
data depunerii documentaţiei complecte la organul fiscal teritorial pe baza verificării
realităţii sumelor solicitate.
g) alcool etilic rafinat utilizat în scop medical în spitale şi farmacii.
h) combustibil tip M şi P utilizaţi pentru consumul casnic.
Obligaţia plăţii accizelor – ia naştere în anumite momente când intervine
relaţia juridică între plătitor şi stat.
Momentul datorării accizelor ia naştere:
- la data efectuării livrării – pentru produsele din producţia internă
- data înregistrării declaraţiei vamale de import – pentru importatori
- data cumpărării – pentru agenţii economici achizitori
- data vânzării bunurilor – pentru produsele vândute în sistem de
consignaţie precum şi pentru bunurile vândute la casele de amanet.
- data efectuării livrărilor băuturilor alcoolice – pentru alcoolul etilic rafinat
utilizat ca materie primă la obţinerea acestora.
Exigibilitatea plăţii – presupune momentul, data, termenul când accizele trebuie
vărsate la buget. Pentru operaţiunile interne exigibilitatea plăţii apare lunar termenul de
plată fiind până la data de 25 a lunii următoare.
Plata se poate face prin virament sau numerar în contul bugetului de stat.
Pentru produsele din import exigibilitatea plăţii şi termenul de plată sunt la data
înregistrării declaraţiei vamale plata accizelor făcându-se la organele vamale
concomitent cu plata taxelor vamale. Accizele se stabilesc şi se plătesc în lei. Valoarea
în lei a accizelor datorate bugetului de stat stabilite în echivalent euro pe unitatea de
măsură se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul
de schimb valutar comunicat de BNR pentru ultima zi a fiecărei luni. Acest curs se
utilizează pentru calculul accizelor pentru toată durata lunii imediat următoare.
Obligaţiile plătitorilor de accize sunt:
 înregistrarea ca plătitori de accize la organele fiscale teritoriale.
Declaraţiile se depun la direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlul financiar de
stat judeţene
 calcularea corectă şi valoarea la buget a accizelor la termenul stabilit,
intră în sarcina agenţilor economici plătitori care aplică autoimpunerea. Neplata la
termen atrage sancţiuni de majorare conform legilor.
 organizarea evidenţei accizelor rezultă din:
 înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică a operaţiunilor
prevăzute cu accize, a accizelor calculate şi a vărsării integrale şi la timp a acestora.
 organizarea evidenţei speciale privind accizele prevăzute de legea
fiscală
 întocmirea şi depunerea lunară la organele fiscale teritoriale până la data
de 25 a lunii următoare a formularului „Declaraţie” privind obligaţiile de plată la bugetul
de stat.
Întocmirea şi depunerea anuală până la data de 15 aprilie a anului curent
pentru anul expirat după închiderea anului fiscal şi depunerea bilanţului contabil a
documentului „Decont privind accizele”.
În materie de accize constituie contravenţie o serie de fapte săvârşite de
agenţi economici producători, importatori sau comercianţi cum ar fi:
 fabricarea de alcool brut ca materie primă pentru preparare de băuturi
alcoolice de orice fel.

34
  nedeclararea la organele fiscale în termen a capacităţilor de producţie pe
care le deţin agenţii economici producători de alcool şi de băuturi alcoolice precum şi
de modificările interne în nivelul acestora.
 comercializarea pe piaţa internă la preţuri mai mici decât preţurile minime
publicate în M.O. al României a produselor şi grupelor de produse inclusiv a celor în
vrac pentru care s-au stabilit preţuri minime.
 neînscrierea în facturile fiscale a preţurilor maxime de vânzare cu
amănuntul declarat.
 comercializarea la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare cu
amănuntul declarate a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri.
 practicarea de preţuri de vânzare cu amănuntul mai mici decât preţurile
minime stabilite pe produse la care se adaugă acciză determinată
 neafişarea în locuri vizibile a listelor cuprinzând preţurile minime şi
maxime de vânzare cu amănuntul declarate de agenţi economici.

3.2.1 Aplicaţii practice, întâlnite la S.C.”ROLAND COM”, privind

metodologia de calcul a accizelor pentru produsele din grupa Alcool
etilic, distilate de origine agricolă şi băuturi alcoolice distilate, in
condiţiile unui curs de schimb de 31.400 lei/1 euro

Ultima modificare în domeniul accizelor a fost apariţia O.G.nr.48/18.04.2002

pentru modificarea O.U.G. nr.158/2001 privind regimul accizelor, care prevede
începând cu 01.05.2002 noua ”Lista cuprinzând taxele speciale de consumaţie
(accize)” –Tabel 2:

35
 Tabel 2
Lista cuprinzând taxele speciale de consumaţie

Nr. Denumirea produsului U.M Acciza(echivalent euro/U.M.)

Crt.

1. Alcool etilic, distilate de origine agricola

şi băuturi alcoolice distilate
1.1 Alcool etilic hl alcool pur 108,4

1.2 Distilate de origine agricola: din cereale

distilat din vin, din fructe, de origine
agricola hl alcool pur 108,4

1.3 Băuturi alcoolice distilate hl alcool pur 108,4

1.4 Alte produse destinate industriei alimenta-

re sau consumului, care conţin alcool etilic
rafinat hl alcool pur 108,4

2. Bere, din care: hl/1 grad Plato 0,50

2.1 bere produsa de producătorii independenţi
cu o capacitate de producţie anuala mai
mare de 100 mii hl şi pana la 200 mii hl hl/1 grad Plato 0,47

2.2 bere produsa de producătorii independenţi

cu o capacitate de producţie anuala mai
mare de 50 mii hl şi pana la 100 mii hl hl/1 grad Plato 0,43

2.3 bere produsa de producătorii independenţi

cu o capacitate de producţie anuala de până
la 50 mii hl hl/1 grad Plato 0,39

3. Benzina…………………..
4. Cafea…………………….

A. Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determina pentru alcool

etilic, distilate de origine agricola şi băuturi alcoolice distilate, după cum urmează:

C Kx R
A = ------- x ----------- x Q
100 100

în care: C – concentraţia alcoolica exprimata in procente de volum;

36
 K – acciza specifica prevăzută la în „lista cuprinzând taxele speciale de
consumaţie” din anexa;
R- cursul de schimb;
Q- cantitatea(în litri).

1).alcool etilic:
- alcool etilic îmbuteliat în sticle cu capacitate de 0,50 l, cu concentraţie
alcoolică de 96% vol.

Acciza pentru 96 108,4 x 31.400

o sticla de 0,50 l = -------- x --------------------- x 0,50 l = 16.338 lei
100 100

2). Distilate de rigine agricola: distilate din cereale, distilat din vin, distilate din
fructe şi orice alte distilate de origine agricola:

- distilat de vin îmbuteliat în sticle cu capacitate de 0,75 l, cu concentraţie

alcoolica de 87% vol.

Acciza pentru 87 108,4 x 31.400

o sticla de 0,75 l = -------- x --------------------- x 0,75 l = 22.209 lei
100 100

3). Băuturi alcoolice distilate:

- vodca îmbuteliată în sticle cu capacitate de 0,50 l, cu concentraţie alcoolică

de 40% vol.

Acciza pentru 40 108,4 x 31.400

o sticla de 0,50 l = -------- x --------------------- x 0,50 l = 6.808 lei
100 100

4). Pentru bere :

KxR
A = C x ----------- x Q, in care
100

A = cuantumul accizei;
C = numărul de grade Plato conţinute;
K = acciza unitara;
R = cursul de schimb;
Q = cantitatea(litri)

a). Bere îmbuteliată în sticle de 0,50 l, cu 12% extract primitiv:

Acciza pentru 0,39 x 31.400

o sticla de 0,50 l = 12(grade Plato) x --------------------- x 0,50 l = 735 lei
100

37
 b).Bere îmbuteliată în sticle de 0,33 l, cu 12% extract primitiv:

Acciza pentru 0,39 x 31.400

o sticla de 0,33 l = 12(grade Plato x --------------------- x 0,33 l = 485 lei
100

Pentru determinarea accizelor de virat aferente unei luni din an se întocmeşte

următoarea situaţie(Tabel 3 - exemplificăm):

Tabel 3

Situaţia privind modul de calcul a accizelor datorate bugetului de stat

Nr. Denumirea U.M. Cantitatea Acciza datorată Acciza aferenta materiei acciza de
Crt. produselor prime utilizate virat
Livrate

1ssddd
1 Vodca hl alcool 1000 l 160.345.000 112.346.008 47.998.992
îmbuteliată pur

* de menţionat este faptul ca :

- cantitatea şi valoarea accizei datorate se preiau din Jurnalul privind
vânzările de produse finite supuse accizelor.
- Valoarea accizei aferente materiei prime utilizate este determinata pe
baza jurnalului privind cumpărările de materii prime supuse accizelor, precum şi pe
baza normelor de consum.

B. Evidenţierea în contabilitate a accizelor calculate şi datorate se efectuează

după cum urmează:

635”Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi =446” Alte impozite, taxe şi 47.998.992 lei
vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”

38
 3.3. TAXELE VAMALE

BAZA LEGALA:
1).O.G.nr.26/1993 privind Tariful Vamal de import al României, aprobata şi modificata
prin Legea nr.102/1994;
2).Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României;
3).H.G.nr.626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al
României;
4).O.G.nr.31/1997 privind regimul investiţiilor străine în România;
5).O.G.nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, aprobata şi
modificata prin Legea nr.90/1998;
6).H.G.nr.100/1998 privind aprobarea Listei bunurilor exceptate de taxe vamale potrivit
art.13 lit.b). din O.U.G.nr.92/30.12.1997;
7).O.G.nr62/1998 privind instituirea taxei pentru eliberarea autorizaţiei de înfiinţare şi
funcţionare a magazinelor „duty free diplomatic”
8)O.U.G.nr.22/1998 privind instituirea, cu caracter temporar, a suprataxei vamale la
importul de bunuri;
9).Legea nr.129/1999 pentru modificarea O.G.nr.26/1993 privind tariful vamal de import
al României-modificata si completata.

Operaţiile de trecere a mărfurilor peste graniţe, constituind comerţ între state, se

impozitează, iar denumirea impozitului in acest caz este aceea de taxa vamala.
Taxele vamale sunt impozite percepute de stat asupra mărfurilor la trecerea
graniţelor vamale ale statului respectiv. Sunt o categorie de impozite speciale având
rolul:
- de a procura venituri fiscale bugetului;
- de a proteja economia naţională de concurenţa străină.
Taxele vamale sunt variate, ordonate în categorii după criterii diferite, astfel:
a).după obiectul impunerii:
 taxe vamale de import
 taxe vamale de export
 taxe vamale de tranzit
b).după modul de exprimare:
 taxe vamale in suma fixa(specifice)
 taxe vamale procentuale(ad-valorem)
 taxe vamale mixte
c).după scopul urmărit:
 taxe vamale fiscale
 taxe vamale protecţioniste
 taxe vamale in condiţia naţiunii celei mai favorizate
 taxe vamale preferenţiale
 taxe vamale sancţionale (de retorsiune)
 taxe vamale anti-dumping

Obiectul taxelor vamale îl reprezintă mărfurile străine importate de către agenţii

economici în vederea introducerii acestora în circuitul economic. Mărfurile supuse

39
taxelor vamale ca şi nivelul taxelor aferente mărfurilor importate sunt prevăzute în
broşura denumita „Tariful vamal de import al României”.
Taxele vamale se alica în prezent numai asupra bunurilor provenite din import.
Plătitorii taxelor vamale sunt agenţii economici importatori, indiferent de
forma de organizare şi tipul de proprietate.
Taxele vamale prevăzute în Tariful vamal de import, sunt exprimate in procente
şi se aplica la valoarea în vama a mărfurilor-exprimata în lei. Valoarea in vama
reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute în
Tariful vamal de import al României.
Valoarea in vama se determina potrivit regulilor prevăzute in Acordul privind
aplicarea art. vii din Acordul General pentru tarife şi Comerţ la care se adaugă, în
măsura in care au fost efectuate, dar nu au fost incluse în preţ următoarele:
 cheltuielile de transport pe parcurs extern a mărfurilor importate;
 cheltuielile de încărcare, descărcare şi de manipulare conexe
transportului importate pe parcurs extern;
 costul asigurării pe parcurs extern.
Transformarea în lei a valorii in vama a mărfurilor importate se face la cursul de
schimb valutar stabilit şi comunicat de B.N.R. în fiecare zi de joi pentru toata durata
săptămânii următoare.
Pentru unele produse care provin din ţările care-ţi alica reciproc un regim
preferenţial în baza acordurilor internaţionale (ex. Acordul de asociere cu statale din
Uniunea Europeana, Protocolul celor 16, Acordul privind sistemul global de preferinţe
comerciale, etc.)taxele vamale se situează la un nivel mai redus decât taxa vamala de
baza. Taxele sunt diferenţiate pe ramuri, subramuri, pe sectoare economice şi în cadrul
acestora pe produse şi grupe de produse, în funcţie de politica economică şi
comerciala care urmăreşte în principal asigurarea protecţiei ramurilor industriale
viabile, consolidarea şi fortificarea sectoarelor industriale noi, cu perspective în viitor,
atragerea de investitori străini, amplificarea relaţiilor comerciale, etc.
Taxele vamale se achita de importatori sau comisionari în vama înainte de
acordarea de către organele vamale a liberului de vama în cazul regimurilor vamale
definitive, precum şi în cazul când regimul vamal suspensiv se închide în termen.
Liberul de vama se acorda numai după efectuarea operaţiunilor de vămuire .Mărfurile
pentru care nu s-a acordat liber de vama, rămân sub supravegherea vamala pe
cheltuiala importatorului ori pot fi păstrate în custodie de către transportori sau de
declarantul vamal pe un termen stabilit de autoritatea vamala.
Sunt scutite de taxe vamale:
 bunurile din import provenite sau finanţate direct din ajutoare,
împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnica
acordate României de guverne străine, de organisme internaţionale şi de organizaţii
nonprofit şi de caritate, destinate unor activităţi nonprofit;
 ajutoarele şi donaţiile cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv,
didactic, primite de organizaţii sau asociaţii nonprofit cu caracter umanitar sau cultural,
ministere şi alte organe ale administraţiei de stat, sindicate şi partide politice,
organizaţii de cult, federaţii, asociaţii sau cluburi sportive, instituţii de învăţământ, fără a
fi destinate sau a fi folosite pentru subvenţionarea campaniei electorale sau a unor
activităţi ce pot constitui ameninţări la siguranţa naţională;
 bunuri străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;
 mostrele fără valoare comerciala, materialele publicate, de reclama şi
documentare;
 bunurile de origine romana;
 bunurile care se înapoiază în ţara ca urmare a unei expedieri eronate;

40
  echipamentele industriale, mijloacele de transport, alte bunuri
amortizabile care se importa în vederea derulării investiţiei constituite ca aport în natura
la capitalul social sau achiziţionate ca urmare a unei linii de finanţare, deschise şi
garantate de investitorul străin în favoarea societăţii comerciale persoana juridică
română, în vederea finanţării şi derulării investiţiei în România;
 echipamentele, maşinile, utilajele, instalaţiile necesare modernizării
producţiei proprii sau asigurării protecţiei mediului pentru o perioada de 8 ani de la data
încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor, pentru investiţiile străine care
au la baza un contract de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate cu F.P.S. cu o
valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A., cu obligaţia investitorului străin de
îndeplinire a anumitor condiţii legale de asigurare a modernizării, rentabilizării societăţii
comerciale, a protecţiei muncii etc.
 transferul de know-how efectuat de investitorul străin în vederea creşterii
performantei tehnice, tehnologiei comerciale sau financiare a societăţii comerciale
emitente a acţiunilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat
cu F.P.S.
Reduceri de taxe vamale:
 reducerea cu 50% a taxelor pe o perioada de 2 ani de la data punerii în
funcţiune a investiţiei străine, dar nu mai mult de 4 ani de la data înregistrării acesteia
în Registrul Comerţului pentru materiile prime, materialele consumabile, piesele de
schimb şi componentele importate necesare realizării producţiei proprii, a căror
contravaloare este achitata din surse proprii, atrase sau împrumutate din străinătate, cu
condiţia ca participarea investitorului străin la capitalul efectiv vărsat in umerar sa
reprezinte minim 20% din capitalul social, dar nu mai puţin de 350.000 dolari SUA sau
echivalentul acestei sume, exprimata in orice alta valuta liber converibila şi/sau lei;
 reducerea cu 50% a taxelor pe o perioada de 4 ani de la data încheierii
contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni F.P.S. pentru materii prime, materiale
pentru producţie, materiale consumabile, piese de schimb şi componentele necesare
realizării producţiei proprii a căror contravaloare este achitata din surse proprii atrase
sau împrumutate din străinătate, in cazul investiţiilor străine care au la baza un contract
de vânzare-cumpărare de acţiuni F.P.S. cu o valoare de cel puţin 1.000.000 $ sau
echivalentul acestei sume, exprimata in orice alta valuta liber convertibila şi/sau lei cu
obligaţia investitorului străin de a îndeplini anumite condiţii legale de asigurarea
modernizării, rentabilizării societăţii comerciale, a protecţiei muncii, etc.
Sunt exceptate de taxe vamale următoarele:
 produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse, extrase din
marea teritoriala a unei terţe tari, de navele înmatriculate în România care navighează
sub pavilion roman;
 importurile de completare aferente exporturilor complexe;
 importul de bunuri mobile, corporale sau/si necorporale care constituie
aport în natura la capitalul social;
 importul de echipamente tehnologice-maşini şi utilaje-constituind active
amortizabile conform Legii nr.15/1994 R.
Sunt exonerate de taxe vamale următoarele bunuri:
 bunurile mobile importate în scopul utilizării în sistem leasing;
 bunurile aflate în regim de admitere temporara cu exonerare totala de
taxe vamale(material profesional, bunurile utilizabile la expoziţii, târguri, congrese, etc.,
materialul pedagogic şi ştiinţific, materialul medico-chirurgical şi de laborator, tipare,
matriţe, mărfurile de ocazie, etc.) sau cu exonerarea parţială ( bunurile admise in
import temporar care nu se încadrează in regimul de exonerare totala).
Obligaţiile plătitorului de taxe vamale sunt:

41
  să prezinte autorităţii vamale mărfurile sosite la vama de destinaţie sau la
locul stabilit de organul vamal;
 să completeze şi să depună la organul vamal declaraţia vamala
împreună cu documentaţia necesară în vederea aprobării regimului vamal solicitat;
 să depună la biroul vamal declaraţia pentru valoarea în vama, însoţită de
facturi sau documente de plata a mărfurilor;
 să încadreze corespunzător bunurile importate în tariful vamal de import,
sa aplice şi sa calculeze corect drepturile vamale cuvenite statului;
 să achite drepturile de import datorate pentru bunurile importate;
 să constituie şi să depună garanţia pentru asigurarea plaţii datoriei
vamale.
Controlul privind aplicarea corespunzătoare a legislaţiei vamale se efectuează
de către autoritatea vamala, de organele de control ale Ministerului Finanţelor, precum
şi de organele de politie.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda următoarele fapte:
 nedepunerea la autoritatea vamala de frontiera sau de interior de către
transportator, a documentelor însoţitoare ale mijloacelor de transport aflate în trafic
internaţional şi a documentelor privind mărfurile transportate cu acestea;
 nerespectarea de către importatori a obligaţiei de a face acesibile
controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamala; prezentarea de către
declaranţii vamali a unor documente cu date nereale;
 nedepunerea de către transportatori la biroul vamal de plecare a
declaraţiei vamale de tranzit ori neprezentarea de către transportatori a evidentelor şi
informaţiilor cerute de reglementările vamale privind bunurile aflate in tranzit;
 descărcarea, încărcarea sau transbordarea bunurilor pe nave fără permis
vamal;
 executarea activităţii de comisionar in vama fără autorizaţia emisa de
autoritatea vamala competenta;
 încercarea de sustragere sau sustragerea de la vămuire a bunurilor
supuse regimului vamal, refuzul titularului operaţiunii de vămuire sau reprezentantului
acestuia de a pune la dispoziţia autorităţii vamale registrele, corespondenta, actele,
piesele justificative, bilanţurile contabile şi documentele necesare efectuării controlului
vamal ulterior;
Contravenţiile vamale se constata prin procesele-verbale de contravenţie
încheiate de organele de control abilitate de lege.
Constituie infracţiuni următoarele fapte:
 trecerea peste frontiera prin alte locuri decât cele stabilite pentru
controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi;
 folosire la autoritatea vamala a documentelor vamale de transport sau
comerciale care se refera la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vama,
constituie infracţiune de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2
la 7 ani şi interzicerea unor drepturi;
 folosirea la autoritatea vamala a documentelor vamale de transport sau
comerciale falsificate, constituie infracţiune de folosire de acte falsificate şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Persoanele juridice care sunt lezate în drepturile şi interesele lor de acte emise
de autoritatea vamala pot face plângeri împotriva actului respectiv, care se adresează
organului vamal care a emis actul în termen de 15 zile de la comunicare.
Plângerea se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării.
 în cazul nemulţumirii asupra modului de soluţionare a plângerilor se face
contestaţie la Direcţia regionala vamala ierarhic superioara in termen de 15 zile de la

42
comunicarea soluţionării plângerii. Decizia de rezolvare a contestaţiei va fi data în
termen de 30 de zile de la înregistrarea contestaţiei;
 decizia emisa de Direcţia regionala vamala poate fi contestata la Direcţia
generala a vămilor în termen de 15 zile de la comunicare. Aceasta trebuie să o rezolve
în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei;
 decizia Direcţiei generale a vămilor poate fi atacată în instanţa de
contecios administrativ competenta.
Pentru neachitarea taxelor vamale la scadenta şi la nivelul legal datorat se aplica
majorări de întârziere stabilite conform legii.

3.3.1. Aplicaţie practica, întâlnită la S.C.”ROLAND COM”, privind

metodologia de calcul a taxelor vamale la importul de instalaţii şi
utilaje necesare fabricii de bere, data în folosinţă parţial, în condiţiile
unui curs de schimb de 31.400 lei/1 euro.

 se importă din zona U.E. HALA PROCESARE necesara procesului de

producţie a berii, activitate noua ce urmează a fi pusa în practica începând cu
01.08.2002.
 se completează declaraţia vamala de către importator, cu
următoarele: furnizorul de utilaj, încadrarea tarifara, valoarea în vama a mărfurilor,
coeficientul tarifar, numărul şi data instrumentului de plata;

 odată stabilită valoarea în vama se aplica coeficientul vamal,

ajungându-se la cuantumul taxei vamale;

 valoarea utilajului este de 125.000 EURO;

 codul mărfii este de 94060039;

 cursul valutar este de 31.400 lei/EURO;

 coeficientul vamal pentru importul de utilaje din U.E. este de 12%;

 valoarea în vama = 125.000 euro x 31.400 lei/euro = 3.925.000.000

lei;
 taxa vamala = 3.925.000.000 x 12% = 117.750.000 lei.

 De menţionat, este faptul că în prezent pentru importurile din POLONIA

coeficientul vamal, pe baza căruia se caculează taxele vamale, este de 7%, importurile
din UNGARIA şi CEHIA sunt scutite de taxe vamale, iar din U.E. procentul este de
12%.
 Odată taxa vamala plătită, mărfurile importate primesc liberul de vama,
care este documentul eliberat de organul vamal ce da dreptul importatorului să ridice
bunurile din vama

 Evidenţierea în contabilitate a accizelor calculate şi datorate se

efectuează după cum urmează:

43
635”Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi =446” Alte impozite, taxe şi 117.750.000 lei
vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”

4. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING

A. Obiectul operaţiunilor de leasing

Leasingul este o afacere de natură economică care se încheie pe o anumită
perioadă de timp, în anumite condiţii de plată şi a altor condiţii cuprinse în contractul de
leasing ce constituie suportul juridic al acţiunii.
Leasingul poate fi considerat:
a) o formă de comerţ deoarece presupune o operaţie comercială
contractuală la care iau parte de regulă furnizorul de bunuri pentru a fi închiriate,
proprietarul de bunuri cumpărate ce urmează să facă obiectul leasingului şi beneficiarul
lor, cel care utilizează bunurile şi care le plăteşte în condiţii speciale.
b) o formă de finanţare pe termen mediu sau lung de către societăţi
financiare specializate sau producătorii direcţi care oferă în condiţii de închiriere bunuri
unor cumpărători care nu dispun de suficiente surse proprii pentru a le cumpăra şi care
preferă dreptul de folosinţă economică pentru o perioadă determinată a acestora.
c) o formă accesibilă de privatizare care oferă posibilitatea unei persoane
fizice care nu au suficient capital să-şi constituie societăţi care să folosească o bază
materială închiriată în cadrul unei operaţiuni de leasing.
Obiectul operaţiunilor de leasing îl formează:
 echipamente electronice de calcul, aparate şi instrumente de măsură,
mijloace de transport, maşini – unelte;
 materiale şi ansamble pentru industria grea, maşini agricole, bunuri de
folosinţă îndelungată;
 bunuri imobiliare cu destinaţie industrială sau comercială.
B. Formele leasingului:
Leasingul poate fi clasificat şi caracterizat folosind criterii diferite de
manifestare a lui:
a) În funcţie de poziţia furnizorului în contractul de leasing distingem:
 leasingul direct în care furnizorul de bunuri este şi producătorul lor
 leasing indirect care se derulează prin societăţi specializate care
preiau bunurile de la producători şi le transmit pe bază de contract de leasing
utilizatorilor.
b) În funcţie de nivelul chiriei şi condiţiile de plată a chiriei pentru bunurile care
fac obiectul operaţiunilor de leasing acesta poate fi:
 leasing funcţional sau operaţional în care chiriaşul foloseşte o
perioadă de timp bunul închiriat care de regulă este mult mai scurtă decât durata de
viaţă economică a acestuia. În cuantumul chiriei se cuprind: nivelul amortizării bunului,
cheltuielile de întreţinere care revin furnizorului şi o cotă de profit.
 leasingul financiar în care nivelul chiriei acoperă amortizarea bunului
şi o cotă de profit. Cheltuielile de întreţinere, asigurarea revin chiriaşului.
Contractul de leasing financiar nu se poate rezilia iar durata lui este de regulă
egală cu durata de viaţă a bunului.
Leasingul financiar are două variante de aplicare:
 fără achiziţionarea bunului, cu reexportul lui la sfârşitul perioadei de
închiriere. În perioada închirierii furnizorul trebuie să-şi acopere cheltuielile de producţie
şi comerciale, cheltuielile suplimentare, dobânda pentru capitalul investit şi un anumit
profit.

44
  cu achiziţionarea bunului la sfârşitul perioadei de închiriere. În acest
caz la sfârşitul perioadei de închiriere se determină valoarea reziduală a
echipamentului folosit iar utilizatorul va plăti diferenţa dintre preţul de achiziţie şi
valoarea reziduală şi dobânzile aferente.
C. Avantajele şi limitele leasingului
Pentru partenerii de leasing această formă de comerţ şi finanţare prin închiriere
are atât avantaje cât şi limite.
Pentru utilizator respectiv avantajele de leasing constau în:
a) mecanismul de plată prin taxa de leasing constituie un avantaj prin
economisirea în faza iniţială a capitalului propriu, plata în avans nefiind obligatorie.
b) bilanţul utilizatorului nu este influenţat deoarece atât bunurile cât şi
obligaţiile ce decurg din plata chiriei nu apar în bilanţ, chiria fiind considerată o
cheltuială şi nu o investiţie.
c) mărimea constantă a chiriei facilitează programarea riguroasă a
cheltuielilor
d) durata perioadei de închiriere poate fi astfel stabilită încât întreprinderea
să fie dotată permanent cu maşinile cele mai moderne şi cu cel mai bun randament.
e) se poate conveni cu furnizorul să înlocuiască utilajul închiriat cu altul
modern, importatorul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii lui morale.
Pentru furnizor care poate fi producător direct ori proprietar al bunurilor
cumpărate pentru a fi distribuite prin operaţiuni de leasing aceasta prezintă
următoarele avantaje:
a) contribuie la promovarea şi dezvoltarea exporturilor, furnizorul având
posibilitatea să realizeze pe lângă exportul tradiţional şi pe cel de leasing.
b) se atrag noi beneficiari, care nu pot plăti preţul întreg, în cazul vânzărilor
cash, sau nici avansul, în cazul vânzărilor pe credit.
c) câştigarea de noi clienţi prin faptul că un anumit echipament este mai
întâi închiriat pentru a-l convinge pe client de randamentul său iar în cazul unui
randament pozitiv acesta va achiziţiona echipamentul.
d) obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea
maşinilor şi utilajelor care i-au fost returnate după expirarea perioadei de închiriere de
bază.
Printre limitele pe care leasingul le generează pentru utilizator amintim:
 este eficient numai în condiţiile în care se poate exploata obiectul
contractului de leasing pe toată perioada de închiriere.
 adeseori este mai costisitor decât cumpărările pe credit, iar operaţiunea
pentru o astfel de operaţiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în
alte domenii rentabile.
Pentru furnizor (exportator) leasingul compară anumite riscuri:
 bunurile furnizorului pot fi deteriorat prin utilizarea necorespunzătoare a
maşinilor de către beneficiar iar cauzele sunt greu de stabilit.
 după prima închiriere este posibil ca utilajul să nu-şi mai găsească
utilizatori.
D. Derularea operaţiunilor de leasing
Operaţiunile de leasing au la bază contractul de leasing. Acesta face parte din
categoria contractelor de locaţie şi cuprinde următoarele elemente.
 perioada de închiriere
 modul de determinare a taxei (chiriei) de leasing.
 obligaţii şi alte drepturi ale părţilor
La stabilirea perioadei de închiriere se au în vedere două perioade.
a) o perioadă primară egală cu viaţa economică a maşinii, interval de timp
în care se apreciază că maşina nu riscă să sufere o uzură morală. Ea corespunde, de

45
regulă cu perioada de amortizare fiscală în care amortizarea este neimpozabilă. În
această perioadă contractul de leasing nu poate fi reziliat.
b) o perioadă secundară echivalentă cu intervalul de timp care durează de
la terminarea vieţii economice până la sfârşitul vieţi tehnice a maşinii.
În această perioadă contractul poate fi reziliat oricând cu un preaviz conform
prevederilor legale.
Taxa de leasing se plăteşte de utilizator pentru a putea beneficia de dreptul de
folosinţă a bunului ce face obiectul contractului de leasing şi poate fi formată din:
 echivalentul cotei de amortizare a echipamentului ce face obiectul
contractului de leasing.
 cheltuielile de transport şi de vamă
 costul serviciilor asigurate de furnizor
 comisionul societăţilor de leasing
 dobânda pentru livrările pe credit comercial
 plata furnizorului
E. Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing se face conform
O.M.F. nr.686/1999 pentru aprobarea Normelor privind inregistrarea in contabilitate a
operatiunilor de leasing.
Operaţiunile de leasing se reflectă atât în contabilitatea furnizorului, care
cumpără bunuri pentru a fi predate în regim de leasing cât şi în contabilitatea
utilizatorului respectiv a beneficiarului de operaţiuni de leasing.

În contabilitatea furnizorului de bunuri predate în regim de leasing intervin

următoarele înregistrări contabile:

1. Cumpărarea bunurilor ce urmează a fi predate în regim de leasing

% = 404 Furnizori de imobilizări
212 / „Mijloace fixe / 212.1 – 212.8”
4426 TVA deductibilă

2. Dacă bunurile provin din import se va înregistra taxa vamală + comision

vamal.
212 Mijloace fixe = 446 Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate
3. Amortizarea mijloacelor fixe cumpărate şi predate în regim de leasing
utilizatorilor care se face în funcţie de duratele lor de funcţionare.
6811 Chelt. de exploatare privind = 281 Amortizări privind imobilizările
amortizarea imobilizărilor corporale: Analitice 2811 - 2818

4. Facturarea periodică a ratelor de încasat potrivit contractului de leasing

411 Clienţi = %
706 Venituri din redevenţe locaţii de gestiune, chirii
4427 TVA colectată.

5. Transferul dreptului de proprietate la expirarea contractului, la valoarea

reziduală stabilită în contract (dacă se prevede un asemenea transfer)
461 „Debitori diverşi” = %
7721 Venituri din cedarea activelor
4427 TVA colectată

6. Scoaterea din patrimoniu a bunurilor ce au făcut obiectul leasingului

% = 212 Mijloace fixe (2121 – 2128)

46
 281 Amortizări privind imobilizările
corporale Analitice 2811-2818
6721 Cheltuieli privind activele
cedate

În contabilitatea utilizatorului intervin următoarele operaţiuni:

1. Mijloacele fixe primite în regim de leasing se operează în conturile

extrapatrimoniale.
Debit 8036 „Redevenţe, localii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”

2. Obligaţia de plată a ratelor privind chiria (redevenţa) datorată

% = 401 Furnizori
612 Cheltuieli cu redevenţele
localii de gestiune şi chiriile
4426 TVA deductibilă

3. Dacă societatea de leasing este persoană juridică străină cu sediul în

străinătate se va înregistra şi impozitul pe redevenţe datorat.
401 Furnizori = 446 Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate

4. La expirarea contractului de leasing se face transferul dreptului de

proprietate (dacă există operaţiunea de cumpărare a bunului) la valoarea reziduală
stabilită prin contract şi indicată în factura furnizorului.
% = 404 Furnizori de imobilizări
212 Mijloace fixe (2121 – 2128)
4426 TVA deductibilă

5. Dacă societatea de leasing (proprietatea bunurilor) este persoană juridică

străină cu domiciliul (sediul) în străinătate se înregistrează taxele nerecuperabile (taxa
vamală, comision vamal).
212 Mijloace fixe (2121 – 2128) = 446 „Alte impozite taxe şi
vărsăminte asimilate”

4.1. Aplicaţii practice, întâlnite la S.C.”ROLAND COM”, privind

metodologia de calcul şi înregistrarea în contabilitate a ratelor,
dobânzii şi impozitului pe dobândă în urma achiziţionării, prin
contact de leasing financiar, a unor utilaje de îmbuteliere

Dotarea societăţii comerciale ROLAND COM S.R.L.-TIMIŞOARA privind

capacitatea de producţie este la nivelul standardelor europene. Achiziţiile liniilor de
producţie, a utilajelor şi mijloacelor de transport s-au efectuat prin aportul societăţilor
acţionare la această societate prin achiziţii proprii de finanţare, credite bancare pentru
investiţii şi prin leasing financiar. În cadrul leasingului financiar societatea a achiziţionat
autocamioane Volvo şi liniile de îmbuteliere prin intermediul societăţii Nordbanken
Finans.

47
 Pentru achiziţionarea de linii tehnologice necesare îmbutelierii produselor
fabricate de societate s-au încheiat cu firma NORDBANKEN FINANS trei contracte.
Fiecare contract prevede linia tehnologică achiziţionată, valoarea lor în valută, cursul
valutar precum şi defalcarea plăţilor pe rata, dobânda şi impozitul pe dobândă.
Pentru exemplificare considerăm achiziţia liniei de îmbuteliere aferentă
contractului A1 din 31.12.2001.
Contractul A1 este în valoare de 8.919.998 EURO dobânda aferentă fiind în
valoare de 1.375.486 EURO. Cursul valutar la care s-a încheiat acest contract este de
31.395 lei/euro.
Conform contractului încheiat impozitul este plătit de societatea „SC ROLAND
COM” şi suportat de societatea NORDBANKEN FINANS. Valoarea impozitului pe
dobândă reprezintă 10% din valoarea contractului respectiv 137.549 EURO
înregistrarea în contabilitate ţine cont de cursul valutar (31.395 lei/euro) la care s-a
încheiat contractul. Diferenţele de curs între momentul încheierii contractului şi
momentul plăţii ratelor respectiv dobânzile sunt înregistrate ca diferenţe de curs
favorabile respectiv nefavorabile.
În momentul achiziţionării utilajelor înregistrarea în contabilitate se face astfel:
- valoarea mijloacelor fixe
8.919.998 x 31.395 = 280.043.337.210 lei

2122 = 167 280.043.337.210 lei

- mijloace fixe alte împrumuturi
şi datorii asimilate

- dobânda aferentă mijloacelor fixe achiziţionate:

1.375.486 x 31.395 = 43.183.382.970 lei

471 (cheltuieli înreg. în avans) = 1687 43.183.382.970 lei

dobânzi aferente altor
împrumuturi şi datorii
Exemplificăm notele şi dobânzile plătite la contractul nr. A 1 aferent ratei din
30.04.2002:

DATA RATA DOBÂNDA IMP. PE DOBÂNDĂ CURS VALUT.

30.04.2002 462.324 59850 6650 32.000

- înregistrarea plăţii ratei se face la cursul zilei

462.324 x 32.000 = 14.794.368.000 lei
404 = 5124 14.794.368.000 lei
furnizori de imobilizări conturi la bănci
în devize
- obligaţia de plată către furnizor se face la cursul de 31.395 lei/euro
462.324 x 31.395 = 14.514.661.980 lei
167 = 404 14.514.661.980 lei
alte obligaţii furnizori de
şi datorii asimilate imobilizări
- diferenţa dintre nota efectiv plătită furnizorului şi ce calculată la cursul
(31.395lei/euro) constituie diferenţă de curs, în cazul nostru nefavorabilă. Aceasta se
determină şi se înregistrează astfel:
14.794.368.000 - 14.514.661.980 = 279.706.020 lei
665 = 404 279.706.020 lei
cheltuieli din diferenţe furnizori de

48
 de curs valutar imobilizări
Aferent ratei de 462.324 euro societatea trebuie să plătească o dobândă de
66500 euro din care 10% îl constituie impozitul pe dobândă.
- calculul dobânzii datorate şi plata acesteia prin bancă.
66500 – 66500 x 10 = 59.850 euro
100
59.850 x 32.000lei/euro = 1.915.200.000 lei
404 = 5124 1.915.200.000 lei
furnizori de conturi la bănci
imobilizări în devize
Conform contractului impozitul pe dobândă este suportat din obligaţia de plată
către furnizor.
- calculul impozitului pe dobândă şi diminuarea obligaţiei de plată faţă de
furnizor:

6650 x 32.000 = 212.800.000 lei

404 = 446 212.800.000 lei
furnizor de alte impozite, taxe
imobilizări şi vărsăminte asimilate

- plata impozitului pe dobândă se înregistrează astfel:

446 = 5121 212.800.000 lei

alte impozite, taxe conturi la bănci lei
şi vărsăminte asimilate

La data scadenţei ratei se calculează şi taxa pe valoarea adăugată. Baza de

calcul a acestuia o constituie rata scadentă conform contractului. Cursul la care se
calculează este cursul din ziua respectivă la Banca Naţională a României.
- calculul TVA şi înregistrarea contabilă aferentă
462.324 x 32.000 = 14.794.368.000 lei
14.794.368.000 x 19% = 2.810.929.920 lei

4428 = 446 2.810.929.920 lei

TVA neexigibilă alte impozite, taxe
şi vărsăminte asimilate

- în momentul plăţii se înregistrează atât plata cât şi trecerea TVA neexigibilă

în TVA deductibil.
446 = 5121 2.810.929.920 lei
alte impozite taxe şi conturi curente
vărsăminte asimilate în lei

4426 = 4428 2.810.929.920 lei

TVA deductibilă TVA neexigibilă

Dacă plata TVA nu se face la data scadenţei ratei între data plăţii şi data
scadenţei se va calcula majorări de întârziere.

49
 5.“îNCLINAŢIA” CONTRIBUABILULUI CĂTRE EVAZIUNEA FISCALĂ

Sistemul fiscal constă într-un ansamblu de măsuri si acţiuni, întreprinse de stat

printr-o politică fiscală adecvată, în ceea ce priveşte: rolul impozitelor si taxelor, tipuri
de impozite si taxe, aşezarea, perceperea si utilizarea impozitelor şi taxelor.Acesta se
materializează in legi sau acte normative cu putere de lege, emise cu scopul de a
colecta veniturile statului şi a reglementa cheltuirea acestora.
Indiscutabil, fiscalitatea este o inoportunitate pentru orice contribuabil, oricât
civism ar dovedi acesta.Fiscalitatea trebuie privita atât ca un atribut al statului, cât si ca
o pârghie care este necesar să ia în considerare voinţa si consimţirea contribuabilului
la impozit.
Pâna în prezent nu s-a putut înlocui acest mijloc de finanţare si de susţinere a
statului, dovedindu-se că” impozitul este un rău necesar”.Impozitul reprezintă un
punct nodal al fiscalităţii, el însoţind in decursul istoriei, naşterea si dezoltarea statului.
În acest context, lucrarea de faţa isi propune analiza modului de calcul şi
evidenţiere a impozitelor indirecte pe care agentul economic studiat le are de achitat la
bugetul de stat in condiţiile actelor normative aflate în vigoare în prezent.
Este important de observat reacţia agentului economic la presiunea fiscală care
în România este mai actuală ca oricând, datorita faptului că ne aflăm in faza
modernizării sistemului fiscal românesc, pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru că
economia românescă resimte acut lipsa capitalurilor disponibile de a fi investite, proprii
sau străine, ceea ce implică o politică fiscală deosebită.Datorită necesităţilor tot mai
mari de finanţare reclamate de puterile politice, presiunea fiscală suportată de
contribuabilii naţionali cunoaşte nivele tot mai ridicate, fara a fi posibi sa se stabilească
cu precizie limita maximă până la care poate ajunge aceasta.
Aşa cum reiese din prezenta lucrare, aşezarea impozitelor constă in constatarea,
calcularea şi stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, iar perceperea
se realizează de la subiectul impozabil, adică de la cel care generează titluri de creanţă
fiscală, prin urmărirea si incasarea lor.
Controlul modului de aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor se numeşte
control fiscal şi se realizează cu ajutorul aparatului fiscal, parte componenta a
sistemului fiscal şi a Gărzii Financiare.Modul de realizare a controlului fiscal,
procedeele şi tehnicile de control diferă în funcţie de politica financiară şi fiscală a
momentului.
Atât timp cât cele două forme de control se desfăşoară unitar şi urmaresc acelaşi
scop, adică cuprinderea în control a întregii materii impozabile, a tuturor
contribuabililor, atât in momentul desfăşurării activitaţilor impozabile cât şi ulterior, ele
se completează reciproc.
În toate timpurile, multitudinea obligaţiilor pe care le impun legile fiscale
contribuabililor, au facut să stimuleze ingeniozitatea acestora în a inventa diverse
procedee de eludare a legilor fiscale.”Evaziunea fiscala a fost întotdeauna in special
activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul, lovind indivizii în averea lor îi atinge în cel
mai sensibil interes: interesul bănesc”.1

1
Botea P.Ion –“Metode şi Tehnici Fiscale” , Satu-Mare, 1999, pag.172

50
 În cazul evaziunii, contribuabilul încearcă să se plaseze într-o poziţie cât mai
favorabilă, pentru a beneficia cât mai mult de avantajele oferite de reglementările
fiscale în vigoare.Altfel spus, evazionistul foloseşte de obicei proceduri legale,
folosindu-se chiar de portiţele lăsate deschise de legiutor.
Indiferent de modul de definiţie( in general- ca sustragerea totală sau parţială de
către unii contribuabili prin diverse forme de la plata obligaţiilor faţă de buget)
fenomenul de evaziune este condamnat pretutindeni, el persistând în toate ţările şi în
toate perioadele, în ciuda sancţiunilor de orice fel aplicate de către stat.
Omniprezenţa evaziunii fiscale în România în perioada actuală este susţinută de
o serie de argumente cum sunt:
 elaborarea unei legislatii fiscale caracterizate de prezenţa unei multitudini
de lacune(“portiţe”) de incoerenţa si imprecizie;
 apariţia târzie a Legii evaziunii fiscale(Legea nr.87/1994) a cărei aplicare
a început la sfârşitul anului 1994;
 inexistenţa incă a unui cod fiscal, indispensabil aplicării legislaţiei fiscale
în vederea limitarii evaziunii fiscale;
 existenţa unei fiscalitaţi ridicate (presiune fiscală), comparativ cu
posibilităţile reale ale capacitaţii contribuabililor de a contribui la bugetul statului;
 existenţa unui număr relativ restrans al adevăraţilor specialişti in
domeniul fiscal.
Prevenirea si limitarea evaziunii fiscale se poate structura pe trei direcţii
strategice, astfel:
 organizarea legislaţiei fiscale pornind de la cerinţele unui sistem fiscal
modern, care sa aiba drept obiective realizarea si folosirea unor proceduri unice în
materie de control si încasare, eliminarea imperfecţiunilor si lipsurilor legislative în
materie fiscală;
 întărirea controlului fiscal si a urmăririi plăţii impozitelor, prin elaborarea
unor criterii de selectare si programare a controlului fiscal;
 dezvoltarea unor servicii de informare şi asistenţa pentru contribuabili,
care au ca scop acordarea de consultanţa in domeniul fiscal.
În România fenomenul de evaziune fiscală cunoaste dimensiuni relativ mari in
această perioadă si acestea sunt cu atât mai semnificative odată cu trecerea la
impozitarea veniturilor globale ale persoanelor fizice.Cu toate acestea, desi este
cunoscut faptul că tehnica impozitării pe baza de declaraţie incită pe
contribuabil( persoană fizică sau persoană juridică) la evaziune fiscală, prin lărgirea
bazei de impozitare se creaza un sistem care nu are decât un efect pozitiv asupra
mărimii veniturilor fiscale totale ale bugetului de stat.

51