Sunteți pe pagina 1din 4

MEDIUL EXTERN. MEDIUL INTERN. POTENTIALUL FIRMEI.

COTA DE PIATA. RELATIILE INTREPRINDERII CU MEDIUL


EXTERN.

Managementul strategic incearca  sa realizeze o armonizare intre mediul extern


al firmei si cel intern, urmarind permanent fenomenele interne si externe, prezente si
viitoare.

Pentru a intelege presiunile externe pe care le suporta firma, este necesara in


primul rand definirea mediului si evidentierea componentelor sale specifice, asa cum
au fost identificate de diversi specialisti romani si straini. Elementele comune ale
acestor definitii se refera la doua aspecte particulare ale mediului global, si anume:

- dinamismul sau, din care rezulta imediat necesitatea anticiparii de catre firma
a unor configuratii viitoare ale mediului sau adaptarea sa la schimbari neprevazute si ,
pe de alta parte,

- relatiile de interconditionare existente intre elementele identificabile de


mediu, printre care se numara si firma ca organism socio-economic.

In opinia lui Phillip Kotler, mediul firmei, pe care acesta il numeste "global"
poate fi definit ca fiind "ansamblul factorilor si fortelor externe intreprinderii care
sunt in masura sa-i afecteze acesteia maniera de dezvoltare".

Mai orientata spre notiunea de piata, definitia mediului extern al firmei asa
cum este vazuta de catre englezii Hill si Sullivan este urmatoarea:"mediul firmei
consta in acei factori ce scapa controlului sau imediat si care sunt capabili sa-i
influenteze relatiile cu partenerii de mediu".

Notabila este si parerea specialistilor romani, dintre care amintim definitia


profesorului Pintilie, care considera ca mediul extern al unitatii economice poate fi
definit drept "piata interna si externa in cadrul careia firmele isi ofera reciproc
produse , servicii, lucrari, informatii etc., colaboreaza intre ele si  deseori se
confrunta, intrand in competitie". Aceasta definitie, usor restrictiva isi gaseste
completarea in opinia profesorului Ovidiu Nicolescu,  care considera ca "mediul
ambiant include toate elementele exogene firmei, de natura economica, tehnica,
politica, demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psiho-sociologica,
educationala si ecologica ce marcheaza stabilirea obiectivelor acesteia, obtinerea
resurselor necesare, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor".

Orice firma, indiferent de marimea sa sau de alte caracteristici  este afectata,


intr-o masura oarecare de modificarile ce survin in mediul sau ambiant. Problema
fundamentala care se pune insa este aceea de a intelege modul in care mediul
influenteaza  un agent economic si, mai ales, modul in care o va face  in viitor. Din
definitiile prezentate este interesant de delimitat relevanta mediului ambiant pentru
agentul economic. Astfel, asa cum aminteste B.Bacanu ,,trecerea in revista a factorilor
cu posibila influenta asupra organizatiei nu inseamna ca oricare dintre ei are un efect
notabil in orice  moment", ceea ce rafineaza definitiile intalnite in lucrarile de
specialitate, prin introducerea conceptului de singularitate a unei anume configuratii
de mediu pentru fiecare organizatie in parte  si indeparteaza abordarile unificatoare
ale mediului.

Mediul extern nu are aceeasi fizionomie pentru toate firmele dintr-un anumit
spatiu economico-geografic. Fiecare dintre firmele apartinatoare unui mediu
extern"comun"percepe in mod diferit presiunile exterioare , in functie de profilul ,
marimea, notorietatea dobandita si politica pe care o promoveaza. In orice caz, in
structura mediului se disting mai multe componente , cu pozitii si grade de
semnificatie variabile de la o firma la alta.

Analiza structurii mediului extern al firmei se poate efectua luand in calcul


mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt natura elementelor
componente si modul lor (direct sau indirect )de influenta asupra activitatii firmei.
Istoric vorbind, treptele de influenta care au dus la detectarea dupa natura a
componentelor de mediu s-au succedat de la cele proxime firmei pana la cele mai
indepartate, fiind astfel delimitat mai intai mediul "imediat"al acesteia si apoi  mediul
"larg", prin extinderea celui dintai.

Cu timpul, notiunile de mediu "imediat" sau specific si de mediu "largit" s-


au"extins",le-au luat locul conceptele de micromediu, respectiv  macromediu.           

 Micromediul  firmei - cuprinde acei factori externi care influenteaza in mod


direct, nemijlocit firma, iar aceasta poate exercita un anume control asupra lor,
influentand la randul ei prin actiuni specifice configuratia micromediului. Dintre
fortele micromediului identificam urmatoarele, grupate in trepte structurale, astfel:

 Furnizorii de marfuri,
 Prestatorii de servicii,
 Furnizorii fortei de munca,
 Clientii,
 Concurentii,
 Organismele publice.

Macromediul firmei

Alaturi de influenta  fortelor ce alcatuiesc micromediul sau extern, firma este


marcata totodata de incidenta climatului general, specific societatii in care isi
desfasoara activitatea. Acest climat este rezultatul interactiunii la scara nationala si
uneori chiar internationala a mai multor factori care reflecta toate fatetele societatii in
structura careia activitatea economica reprezinta doar una dintre componente.

 Ansamblul acestor factori alcatuiesc Macromediul extern al firmei, care


exercita o influenta indirecta asupra acesteia, in timp ce influenta inversa este
nesemnificativa sau inexistenta.
 Macromediul cuprinde un set de variabile care impreuna formeaza un cadru guvernat
de urmatorii factori: factorii economici, factorii tehnici si tehnologici, factorii socio-
culturali, factorii politico-legislativi si factorii naturali.

Mediul intern al intreprinderii este alcatuit din totalitatea elementelor ce


asigura realizarea obiectivului de activitate al acesteia. Studierea  mediului intern  al
firmei urmareste identificarea resurselor de care dispune si determinarea gradului de
realizare al strategiei alese.

Resursele de care dispune firma, modul de conversie a acestora, eficienta cu


care sunt transformate in produs finit genereaza prosperitatea acesteia si implicit
posibilitatea de adaptare rapida la schimbare. Cand raporturile dintre rsurse sunt
adecvate, iar disponibilitatea lor este maxima, asamblarea in procesul activitatii poate
produce un efect sinergic ridicat. Intr-o astfel de situatie, mediul intern sete echilibrat.
In cazul in care aceste raporturi sunt necorespunzatoare, iar disponibilitatea lor este
minima, efectul sinergic obtinut este scazut. In aceasta situatie mediul intern este
dezechilibrat.

Potentialul firmei poate fi structurat astfel: capacitate tehnica (potential


productive), capacitate comerciala, capacitate financiara, capacitate organizatorica.

Potentialul productiv exprima capacitatea firmei de a realiza produsele sau


serviciile in cantitatea si calitatea solicitata de piata.

Potentialul tehnic trebuie dublat intotdeauna de potentialul comercial.

Capacitatea firmei are in vedere posibilitatile pe care le are intreprinderea de a


realiza anumite cheltuieli in vederea atingerii unor obiective de piata.

O intreprindere are un potential ridicat atunci cand exista un echilibru intre


capacitatea productiva, cea financiara si organizatorica, pe de o parte, si capacitatea
comerciala, pe de alta parte.

Cota de piata este un termen utilizat in analiza audientei si a marketingului de


televiziune, reprezinta distributia audientei intre mai multe canale de televiziune. Este
exprimata printr-o marime subunitara. Se mai foloseste si in dreptul concurentei, ca
instrument pentru determinarea ponderii unui anumit agent economic in circulatia
anumitor produse sau servicii si pentru identificarea unei eventuale pozitii dominantge
pe piata.

Relatiile intreprinderii cu mediul extern

Intreprinderea intra intr-un ansamblu de relatii, prin intermediul carora isi


orienteaza si finalizeaza activitatea economica. Atfel de relatii, ce au loc intre
intreprindere si agenti ai mediului sau extern, sunt:

- relatii de piata ale intreprinderii,

- relatii de concurenta,
- relatii de parteneriat si cooperare,

- relatii preferentiale.

Relatiile de piata ale intreprinderii sunt foarte diferite si se pot clasifica dupa
mai multe criterii:

- obiectul relatiilor,
- profilul agentilor de piata,
- frecventa lor,
- gradul de concentrare a lor.