Cade din tărie luna

pe pământ sub chip de brumă.

Zvonul stins prin noapte rece
îl auzi, din moarte, mumă?

Lung, pe fusul tău de vrajă

firul stelei se mai toarce.
Oare ce-i? - S-aude pasul
fiului care se-ntoarce?

Sau e plopul care-și lasă

frunza galbenă deodată?
(Îl auzi, din moarte, mumă?)
Cade-i lui coroana toată.

Frunze una peste alta

în troian - inel s-așază.
Fiul tău cu-ntreg troianul,
aiurind, se-ncoronează.

S-a întors risipitorul.

(Îl auzi, din moarte, mumă?)
A sosit și pleacă iarăși.
Umblă-n brumă ca pe lună.