Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SECŢIUNEA I
Noţiuni introductive privind procesul civil
3
Legea cu privire la jurdecătoriile arbitraje (arbitraje)
Forma administrativă se aplică în cazurile special prevăzute de lege şi se
realizează de un sistem de organe de stat ca: comisiile administrative, inspectoratele de
stat, organele de tutelă şi curatelă etc.
Forma judiciară presupune soluţionarea conform unei proceduri stabilite legal a
litigiilor apărute în viaţa socială prin intermediul justiţiei şi este înfăptuită de instanţele
judecătoreşti. Calea judiciară asigură garantarea aplicării corecte a legii, stabilirea reală
a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
Conform art.115 Constituţiei RM şi art. 15 din Legea cu privire la organizarea
judecătorească în RM sistemul judiciar este format din :
a) judecătoriile de sector, municipale, raionale;
b) Curţile de Apel (Chişinău, Bălţi, Comrat, Bender şi Cahul);
c) Judecătoria Supremă a Republicii Moldova.
Alin.(2), art.15 al Legii sus numite prevede organizarea judecătoriilor specializate:
Forma mixtă presupune examinarea litigiilor pe calea obştească sau
administrativă şi de instanţele de judecată, instanţa de judecată devenind un subiect
obligatoriu pentru forma dată.
Forma judiciară de apărare joacă rolul primordial în sistemul formelor de apărare
a drepturilor şi libertăţilor legale. Este o formă universală de apărare, fiind detaliat
reglementată de normele dreptului procesual civil. Specificul acestei forme o constituie
sistemul de cerinţe referitoare la cercul şi ordinea activităţii tuturor participanţilor la
proces, consecutivitatea, conţinutul şi caracterul acestor acţiuni, sistemă consolidată de
normele dreptului procesual civil.
Justiţia se atribuie la una din sferele prioritare de activitate ale statului, ea fiind
chemată să apere drepturile şi interesele legale nu numai a unor subiecţi luaţi aparte, ci
şi, în general, sistemul relaţiilor sociale existent în stat.
Dreptul la apărarea judiciară este un drept constituţional, astfel Constituţia
Republicii Moldova consacră în art. 20 alin.(1) că ”Orice persoană are dreptul la
satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care
violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime”, iar în alin.(2) „Nici o lege nu
poate îngrădi accesul la justiţie”.
Prin această reglementare legislaţia naţională a fost pusă în acord cu Convenţia
europeană pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care în art.6
pct.1 prevede : „Orice persoană are dreptul să-i fie examinată cauza sa în mod echitabil,
de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va decide asupra
drepturilor şi obligaţiilor sale civile sau asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie
penală împotriva ei. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public, dar accesul în sala de
şedinţă poate fi interzis persoanelor sau publicului în timpul întregului sau a unei părţi
din proces, în interesul moralităţii, ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o
societate democratică, când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la
proces o cer sau în măsură considerată strict necesară de către instanţa de judecată, când
datorită unor împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură să aducă atingere
intereselor justiţiei”.
Procedura contencioasă art. 166 – 276 CPC) este cel mai des aplicată. Conform
acestei proceduri se examinează toate litigiile ce reies din raporturile juridice civile, de
muncă, familiale, locative, funciare etc. Regulile acestei forme de proceduri, ca atare,
reprezintă regulile generale a procesului civil. Celelalte proceduri se efectuiază în
conformitate cu procedura contencioasă, suferind însă unele schimbări, adăugiri,
stabilite de normele speciale pentru procedurile necontencioase.
Procedura în acţiunile civile se caracterizează prin existenţa:
- litigiului de drept ce reiese din reporturile (relaţiile) de muncă, civile, familiale,
locative, funciare etc.;
- a părţilor reclamant şi reclamat). Reclamantul este persoana care sesizează
instanţa de judecată prin depunerea unei cereri de chemare în judecată. Pârâtul este
persoana pe care reclamantul o presupune că i-a încălcat un drept.
- a aşa instituţii procesuale ca: renunţarea reclamantului la acţiune; încheierea
tranzacţii; asigurarea acţiunii; subrogarea (înlocuirea) părţilor nerespective cu cele
respective.
Conform art.7 alin. (3) CPC procesul în acţiunile civile se intentează prin cerere
de chemare în judecată sau prin acţiune (acţiunea se materializează prin cererea de
chemare în judecată).
5
Legea contenciosului administrativ
După acest timp de procedură se examinează plângerile împotriva hotărârilor
Comisiilor electorale, împotriva actelor nelegitime ale organelor administrative sau a
persoanelor cu funcţii de răspundere săvârşite cu încălcarea legii; cererile de urmărire
de la cetăţeni a restanţelor la impozite, precum şi cazurile ce reies din legi speciale.
În cadrul acestei proceduri nu pot fi încheiate tranzacţii.
Procedura specială (art. 279 - 343CPC) sunt acelea în care instanţa de judecată
examinează cauze în componenţa cărora nu există litigii de drept, stabilind prin
hotărârea judecătorească anumite fapte juridice, situaţia juridică a persoanei, precum şi
existenţa sau lipsa drepturilor nelitigioase. Această procedură se caracterizează prin
lipsa litigiului de drept şi lipsa părţilor în procesul civil, dar existenţa participanţilor la
proces (petiţionarul şi persoana interesată).
Persoane cointeresate sunt persoanele drepturile cărora le pot fi lezate prin
constatarea faptului dat sau pot fi alţi succesori, alte persoane care au dreptul la pensie,
la recuperarea daunei în cazul moţii întreţinătorului; organele sau instanţele în care
petiţionarul are intenţia să folosească hotărârea judiciară despre constatarea faptului
dat. Acestea por fi organele de asigurare socială, persoanele obligate să recupereze
paguba etc.
II. A doua fază obligatorie este faza pregătirii dosarului către dezbaterile
judiciare .
Conform art. 183 CPC judecătorul la primirea cererii în termen de 5 zile trebuie
să efectueze un şir de acţiuni: stabileşte ziua înfăţişării şi citează părţile, dă delegaţii
altor instanţe de judecată etc.
Astfel, judecătorul emite încheierea despre pregătirea pricinii civile către
dezbaterile judiciare. În continuare judecătorul va : stabili ziua înfăţişării, astfel ca
pârâtul să aibă, cel puţin 30 zile pentru depunerea referinţei, iar în cazurile urgente – 5
zile. Cauzele urgente se stabilesc de judecător. În cazurile de atac împotriva actelor
ilegale a organelor administraţiei publice termenul este de - 10 zile, după Codul
electoral al RM6 – 3 zile. În practică se consideră cazuri urgente următoarele:
reintegrarea în câmpul muncii, plata pensiei alimentare etc. Judecătorul rezolvă
problema atragerii în proces a organelor administraţiei de stat sau a altui particular
cointeresat în proces; aduce la cunoştinţa pârâtului dreptul acestuia de a depune cu cel
puţin 5 zile înainte de termenul înfăţişării a referinţei; rezolvă chestiunea citării la
proces a martorilor şi efectuării expertizei, dă delegaţii altor instanţe de judecată.
În ziua înfăţişării părţile în scris pot înainta cereri în baza cărora judecătorul prin
încheiere numeşte expertiza, citează martori.
Delegaţii judiciare (art.125 CPC). În cazul când este necesar să se adune probe în
altă localitate instanţa judecătorească care judecă pricina dă delegaţie instanţei
judecătoreşti respective din localitatea respectivă să efectueze anume acte de procedură.
În delegaţia judiciară se expune esenţa pricinii ce se judecă, se arată împrejurările care
urmează a fi lămurite sau probele ce urmează a fi strânse. Această încheiere este
obligatorie pentru instanţa care primeşte delegaţia şi urmează a fi îndeplinită în termen
de 10 zile.
Instanţa de judecată poate face şi o examinare la faţa locului (art. 143 CPC). La
propunerea părţilor instanţa poate cere persoanei, organizaţiei, diferitor instituţii să
prezinte dovezi (prin demers, certificat etc.), deoarece instanţa are un rol pasiv în
colectarea dovezilor, dar poate cere colectarea lor.
Cum am menţionat mai sus, judecătorul urmează să-i comunice pârâtului să
depună referinţa. Referinţa conform este răspunsul la cererea de chemare în judecată la
toate împrejurările de drept şi de fapt. În instanţele judecătoreşti economice, depunerea
referinţei este obligatorie (art.186 CPC).
III. A treia fază obligatorie este faza dezbaterilor judiciare. Aceasta este faza
principală a procesului civil. Ea cuprinde examinarea şi soluţionarea cauzelor civile în
fond. Soluţionând pricina instanţa de judecată este obligată să emită o hotărâre legală şi
întemeiată, care să apere drepturile şi interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi
juridice.
Această fază este constituită din 4 etape:
a) pregătirea către examinarea în fond;
b) examinarea în fond;
c) susţinerile verbale;
d) emiterea şi pronunţarea hotărârii.
Pregătirea către examinarea în fond. Conform art.193 CPC la ora fixată pentru
judecarea pricinii, preşedintele şedinţei de judecată anunţă deschiderea şedinţei.
Conform art.198 CPC se verifică prezenţa participanţilor şi motivele neprezentării.
Grefiera raportează preşedintelui şedinţei despre cei ce urmau să se prezinte şi motivul
6
neprezentării lor. Preşedintele şedinţei identifică părţile, reprezentanţii lor şi le cere
procura sau se face înscrisul despre procură.
Conform art.199 CPC, dacă există măcar un participant al procesului care nu
cunoaşte limba de stat, instanţa judecătorească. este obligată să invite un interpret,
căruia i se citesc drepturile şi obligaţiile, fiind preîntâmpinat sub semnătură despre
răspunderea pentru traducerea greşită. Art.200 CPC prevede înlăturarea din sala de
sala de şedinţe a martorilor.
Conform art.201 CPC se anunţă completul de judecată, numele procurorului,
grefierului şi expertului, se explică părţilor dreptul la recuzare a completului de
judecată, grefierului, interpretului, specialistului, expertului (art.50-51 CPC).
În continuarea preşedintele şedinţei de judecată în conformitate explică drepturile
şi obligaţiile participanţilor la proces şi se soluţionează chestiunea cererilor şi
demersurilor acestora.
Examinarea în fond a pricinii începe cu raportul preşedintelui şedinţei de judecată
referitor la cauza ce se va examina. Reclamantul întreabă dacă acesta îşi susţine
pretenţiile, iar pârâtul – dacă acesta recunoaşte pretenţiile înaintate faţă de el de către
reclamant. După audierea raportului asupra pricinii instanţa ascultă explicaţiile
reclamantului şi ale intervenientului care-l sprijină, apoi ale pârâtului şi ale
intervenientului care-l sprijină, precum şi ale celorlalţi participanţi la proces după
următoarea ordine: martorii, experţii etc. Participanţii la proces au dreptul de a-şi
adreseze întrebări unul altuia.
Se examinează obiectele materiale ca probe, se cercetează înscrisurile, dându-se
citire tuturor documentelor din dosar.
După examinarea tuturor dovezilor în legătură cu pricina, preşedintele şedinţei
declară examinarea pricinii terminată şi instanţa trece la ascultarea susţinerilor verbale.
Susţinerile verbale au loc conform prevederilor art. 233 CPC. Ele constau din
cuvântările participanţilor la proces şi concluziilor lor în rumătoarea consecutivitate: şi
reclamantul şi reprezentantul lui, intervenientul accesoriu care-l sprijină, pârâtului, şi
reprezentantului, intervenientul care-l sprijină, intervenientul principal. Conform art.
234 CPC reclamantul şi reprezentanţii lui au dreptul la ultima replică. Se finisează etapa
cu retragerea completului de judecată în camera de chibzuire.
Emiterea şi pronunţarea hotărârii este etapa finală a fazei date. Conform art.237
CPC după semnarea hotărârii completul de judecată se întoarce în sala de şedinţă, unde
preşedintele şedinţei dă citire hotărârii. Apoi se explică conţinutul hotărârii, formele şi
termenii de atac. Participanţilor la proces care nu posedă sau nu cunosc limba de stat în
care se emite hotărârea, ea le este tradusă.
Preşedintele declară şedinţa de judecată închisă.
IV. Ultima fază obligatorie este faza executării hotărârii. Executarea hotărârii
începe din momentul când hotărârea rămâne definitivă, cu excepţia cazurilor executării
imediate ( plata pensiei alimentare, ridicarea salariului) a hotărârilor şi efectului
suspensiv al recursului. Efectul suspensiv al recursului constă în faptul că se suspendă
executarea hotărârii definitive. Are loc numai în pricinile cu privire la demolarea
construcţiilor sau altor obiecte care au o aşezare fixă. La cererea părţilor instanţa
sesizată să soluţioneze recursul poate dispune suspendarea executării hotărârii şi în alte
cazuri, dacă debitorul odată cu cererea de recurs depune cererea privind suspendarea
executării hotărârii.
Conform Cod execuţional hotărârea judiciară în care măcar una din părţi este
persoană fizică, poate fi prezentată spre executare silită în curs de 3 ani din momentul
când ea a devenit definitivă, în toate celelalte cazuri - în curs de 1 a, dacă legislaţia n-a
stabilit un alt termen.
Executorul judiciar începând executarea silită propune obligatoriu debitorului
îndeplinirea benevolă a hotărârii în cur de 5 zile. Debitorul urmează să semneze această
propunere. Nesemnarea propunerii este temei pentru înaintarea recursului faţă de
acţiunile executorului şi suspendarea executării hotărârii.