Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

Cursul 3.
Obiectivele consolidării și determinarea
perimetrului de consolidare

Obiectivele consolidării
Entitățile economice au obligația de a elabora conturi consolidate
(indiferent de forma de proprietate) din momentul în care exercită, direct
sau indirect, un control exclusiv, un control comun sau o influență
semnificativă asupra uneia sau mai multor societăţi.
Scopul situaţiilor financiare este de a oferi o imagine fidelă asupra
patrimoniului unei entităţi economice şi să furnizeze o informare despre
poziţia financiară, performanţele şi fluxurile de trezorerie ale unei entităţi,
informare care să fie utilă pentru utilizatori, în luarea deciziilor lor
economice. Situaţiile financiare consolidate au scopuri similare cu
situaţiile financiare individuale, numai că acestea trebuie să ofere o
reprezentare financiară structurată referitoare la poziţia financiară şi
tranzacţiile realizate de grup.
Consolidarea conturilor este o tehnică al cărei obiectiv este acela de
a prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare
a unui ansamblu constituit din societatea consolidantă (societatea-mamă)
şi societăţile consolidate (societăţile asupra cărora societatea-mamă
exercită controlul exclusiv, controlul comun sau influenţa semnificativă).
De fapt, consolidarea permite obţinerea de situaţii financiare unice pentru
un ansamblu de societăţi, ca şi cum acestea ar forma o singură entitate.

13
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

Complementare conturilor individuale (sociale), conturile

consolidate întocmite de societatea-mamă prezintă informaţii care permit
o analiză a structurii financiare şi a rentabilităţii grupului. Într-un context
economic concurenţial, în care principalul obiectiv al grupurilor
internaţionale cotate îl reprezintă crearea de valoare pentru acţionari,
conturile consolidate reprezintă un instrument esenţial de informare
pentru:
creditori, deoarece permit aprecierea solvabilităţii şi îndatorării
societăţilor grupului în ansamblul lor; de asemenea, pe baza informaţiilor
din conturile consolidate, băncile pot să verifice dacă politica stabilită la
nivelul grupului este eficace şi operaţiile finanţate sunt viabile, deşi
situaţia financiară individuală a unei filiale nu este tocmai favorabilă;
asociaţii majoritari, care găsesc în conturile consolidate
informaţii care le permit o apreciere cât mai corectă a valorii societăţii-
mamă;
asociaţii minoritari, deoarece reprezintă unicul mijloc de
apreciere a modului în care le sunt gestionate interesele.

Perimetrul de consolidare
Perimetrul de consolidare este constituit din liderul de grup
(societatea-mamă) și societăţile consolidate, respectiv societăţile asupra
cărora societatea-mamă exercită control exclusiv, control comun sau
influenţă notabilă. A defini perimetrul de consolidare înseamnă a stabili
ce societăţi vor fi reţinute în ansamblul consolidat. Pentru a ști dacă o
întreprindere face parte dintr-un grup și dacă se impune a fi consolidată,
trebuie să se determine gradul de influenţă pe care îl exercită societatea-
mamă asupra acestei entităţi.
Data intrării unei societăţi în perimetrul de consolidare este:
Data achiziţiei titlurilor; sau

14
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

Data preluării controlului sau a influentei semnificative, daca

achiziţia a avut loc în mai multe etape; sau
Data prevăzută în contract, daca acesta prevede transferul
controlului la o data diferită de cea a transferului titlurilor.
Nu trebuie să fie consolidate societăţile care sunt controlate numai
temporar, deoarece participaţiile respective au fost achiziţionate şi sunt
deţinute cu singurul scop de a fi vândute, în următoarele 12 luni. O
întreprindere iese din perimetrul de consolidare la data pierderii
controlului sau influenţei notabile.

Bibliografie
[1] Bogdan, V., Popa, D., Farcane, N., Boloș, M.I. (2011) Raportarea
financiară la nivelul grupurilor de societăți - Repere contemporane,
Editura Economică, București
[2] Farcane, N., Cotleț, D. (2001) Consolidarea conturilor, Editura
ANTIB, Timișoara
[3] Gîrbină, M., Bunea, Ș. (2006) Sinteze, studii de caz și teste grilă
privind aplicarea IAS (revizuite) – IFRS , volumul I și II, Editura
CECCAR, București
[4] Hennie van Greuning, (2005) Standarde Internaţionale de Raportare
Financiară, Ghid practic, Editura Irecson, București
[5] Istrate, C. (2016) Contabilitate și raportări financiare individuale și
consolidate, Editura Polirom, Iași
[6] Pântea, P., Bodea, Ch. (2012) Contabilitatea financiară românească,
Ediţia a II-a, Editura Intelcredo, Deva
[7] Popa, A., Nichita, M., Pitulice, I., Jianu, I. (2007) Studii practice
privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară în România, Editura CONTAPLUS, București

15
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

[8] Ristea, M., ș.a. (2005) Contabilitatea financiară a întreprinderii,

Editura Universitară, București
[9] Săcărin, M., (2001) Contabilitatea grupurilor multinaționale, Editura
Economică, București
[10] Tiron Tudor A., (2000) Consolidarea conturilor, Editura Tribuna
Economică, București
[11] Ghid de ținere a contabilității și de elaborare a situațiilor financiare
individuale în conformitate cu IFRS-urile la societățile comerciale ale
căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată, Editura CECCAR, vol I, București, 2013.
[12] OMFP nr. 2844/2016 pentru aprobarea reglementărilor contabile
conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară,
aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o piață reglementată.
[13] Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în
Monitorul Oficial nr. 963 din 30.12.2014.
[14] CECCAR, Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare
anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, Editura
CECCAR, București, 2015.

16