Invazia fantasticului in creatia artistica contemporana.

Aplicatie la celebra trilogie “Stapanul inelelor”, de J.R.R. Tolkien

Parau Lavinia-Georgiana,
C-R, An II.

Trăim într-un secol al libertăţii de exprimare, prin urmare apar şi rezultatele

acestui lucru, care se reflectă prin această invazie a fantasticului în creaţia artistică
europeană, şi nu numai. Consider că acest fenomen, în care fantasticul îşi face loc
de frunte în arta contemporană, este probabil, o urmare a perioadelor din trecut, în
care, arta se înscria în niste “canoane” bine definite, şi uneori impuse. Astfel apare
dorinţa după libertate, originalitate, mister, elemente noi, inedite, într-un cuvânt
spus, după fantastic.
Fantasticul este o categorie estetică, în care realul se îmbină cu
supranaturalul, irealul cu miraculosul atât în succesiunea momentelor acţiunii, cât
şi în construirea personajelor plăsmuite cu fantezie şi exagerare a trăsăturilor,
căpătând astfel dimensiuni neobişnuite. Modalităţi de realizare a fantasticului:
ieşirea din timp şi spaţiu, oniricul, fabulosul, supranaturalul, miticul, etc. Avem de-
a face cu o literatură fără prejudecăţi, în care autorul nu se mai abţine de la nimic,
ci scrie tot ceea ce gândeşte, ce imaginează, ce simte.
J.R.R. Tolkien, e unul din acei scriitori care a îmbrăţişat puternic fantasticul,
în lucrările lui, dintre care voi analiza, pe scurt, celebra trilogie “Stăpânul
Inelelor”. Povestea a fost publicata întâia oară în Marea Britanie, sub numele de
“Stăpânul inelelor”, serie ce conţine 3 volume: Frăția Inelului, Cele două turnuri
si Întoarcerea regelui. Acțiunea cărții Stăpânului inelelor se petrece într-o
preistorie alternativă, al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturi populate de
oameni și alte rase umanoide (hobbiți, elfi, gnomi și orci), precum și multe alte
creaturi reale sau imaginare. Narația este focalizată pe Inelul Puterii făurit de
lordul întunecat Sauron, de la acest inel incepe intreaga poveste. Inelul si puterea
lui, devin motivul unei lungi aventuri, pentru personajul principal Frodo Baggins.
În fine, povestea devine mult mai complex pe măsură, ce personajul porneşte într-o
călătorie fantastica, menită să îl maturizeze.
Rol important în această operă l-au avut şi mitologiile nord Europene care
sunt probabil cel mai bine reprezentate de-a lungul romanului. Elfii și gnomii
creați de către el sunt bazați puternic pe legende scandinave și germanice. Numele
precum „Gandalf“, „Gimli“ sau „Middle-earth “ (termenul în engleză pentru
„Pământul de Mijloc“) sunt cuvinte derivate direct din mitologia nordică.
Personajul Gandalf este influențat în mod special de către zeitatea germanică Odin,
Tolkien însuși menționând într-o scrisoare din anul 1946 că și-l imaginează pe
Gandalf ca pe un vrăjitor Odinic. Influențe specifice ale mitologiilor Europene
includ poemul anglo-saxon Beowulf. Este posibil ca Tolkien să fi împrumutat
elemente ale legendei Völsunga saga, în mod special Inelul magic de aur și sabia
ruptă care este refăurită. În Völsunga saga aceste lucruri sunt Andvarinaut și Gram,
ele corespund cu inelul și Narsil/Andúril. Mitologia finalandeză și multe alte
elemente din cartea de poeme Kalevala au jucat un rol important asupra creerii
Pământului de Mijloc. În manieră asemănătoare cu Stăpânul inelelor, Kalevala este
centrată asupra unui artefact magic, numit Sampo, care îi aduce avere purtătorului
său, dar nu îi dezvăluie niciodată natura acestuia. Precum Sampo, Inelul este
disputat de către forțele binelui și ale răului pentru ca în final să fie distrus pentru
„binele majorității“. O altă paralelă între cele două cărți este vrăjitorul, Gandalf
împrumută unele din acțiunile lui Väinämöinen (vrăjitorul din Kalevala). Ambii
luptă alături de forțele binelui și în finalul romanului pleacă spre o lume a
nemuririi. Tolkien s-a inspirat din limba finlaneză când a creat limba elfă Quenya.
In toată această poveste se observă o creativitate şi imaginativitate deosebită,
folosită liber; multă inventivitate care face ca totul să fie posibil, mister, lumi
ascunse, lucruri neştiute, care prin modul în care sunt tratate apar ca o revelaţie.
Dorinţa de mister, de fantastic,ascunde de fapt căutarea unei lumi ascunse, a
originii lucrurilor. Acest lucru este exprimat de prozator prin cuvinte care ascund
un strat secund de semnificaţii şi simboluri sau poartă sensuri duble.
Stăpânul inelelor este materializarea explorării intereselor lui Tolkien:
filologie, religie (în special catolicismul roman), basme, mitologia Scandinavă, dar
romanul este puternic influențat și de către evenimentele Primului Război
Mondial. Tolkien a creat o lume fictivă extrem de complexă în care Stăpânul
inelelor este plasat, multe dintre componentele acestei lumi, conform propriilor
mărturisiri fiind inspirate de către alte surse.
Ceea ce consider pozitiv la această invazie a fantasticului în lumea
contemporană, este faptul că, acela care creează se poate exprima liber, nefiind
limitat de nici o normă sau interdicţie. Consider că tocmai acest lucru, această
libertate, permite folosirea şi dezvoltarea imaginaţiei şi a creativităţii la maxim.