Dimitrie Mangeron s-a născut în familia unui mecanic de locomotivă din Basarabia, care

circula pe ruta Chișinău - Sankt Petersburg.

 A absolvit liceul la Ungheni și Facultatea de Științe (secția matematici) a

Universității „Al. I. Cuza” din Iași, în anul 1930, unde a fost oprit să

lucreze, inițial ca asistent, mai apoi ca șef de lucrări, conferențiar în anul

1936 și profesor titular definitiv în anul 1941.

A obținut titlul de doctor în matematică la Universitatea din Neapole în anul 1932, sub
îndrumarea profesorului Mauro Picone cu teza Sopra un problema al contorno per
un'equazione differenziale alle derivate parziale di quatro ordine con le caratteristiche
reali doppie.

A urmat scurte cursuri de specializare la Institutul de matematică al Universității din

Göttingen.[1]

A devenit doctor docent în științe în 1956.

A fost șeful catedrei de mecanică și mecanisme până în 1958, iar în continuare șeful
Catedrei de matematică de la Institutul Politehnic din Iași (azi Universitatea Tehnică
Gheorghe Asachi din Iași) până în anul 1979.

A fost coordonatorul Buletinului Institutului Politehnic din Iași. Mangeron a fost unul
dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv
o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul
principal de interes științific.

A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică

ș.a.

Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi. Ca profesor universitar a fost unul dintre
cei care au atras admirațiile studenților de pretutindeni.

A fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale din Anglia, Austria,

Canada, Franța, Elveția, India, Italia, Japonia, R.D.G., R.F.G., SUA, Suedia, URSS, inclusiv a
Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a. A
predat cursuri postuniversitare în Franța, Austria, R.F.G., Canada, S.U.A. și Spania, în
limbile țărilor respective.
În anul 1936 profesorul Mario Salvador de la Columbia University din New York a folosit în
una dintre lucrările lui denumirile ecuații Mangeron, funcții Mangeron pentru „ecuațiile
undelor polivibrante”, descoperite de Dimitrie Mangeron. Realizările matematicianului
român au servit și la transmisia undelor luminoase, radio etc. de la un post la altul.

Aceleași ecuații Mangeron stau la temelia așa-numitelor „optimizări de fenomene în rețele

spațiale echidistante.”

A creat teoria accelerațiilor reduse care urma să fie utilizată în acțiunea de pregătire a
zborurilor spațiale.

A generalizat ecuațiile lui Lagrange, care se află la baza mecanicii, introducând accelerații
de ordin superior, ajungând la ecuațiile denumite Mangeron-Tsenov sau Lagrange-Mangeron.
Dimitrie I. Mangeron a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou, pe
mormântul său fiind amplasat un bust de bronz.

În prezent, bulevardul ieșean care străbate splaiul Bahluiului de la Facultatea de Chimie

Industrială la Facultatea de Construcții și Arhitectură poartă numele academicianului
Dimitrie Mangeron.