Mediul Polar-Glaciar

Localizare
Mediile reci sunt localizate la cei doi poli şi în regiunile subpolare: în emisfera nordică –
Oceanul Arctic, Groenlanda, Arhipelagul Nord-Canadian, extremitatea nordică a Scandinaviei, a
Rusiei, a Canadei, Peninsula Alaska, iar în emisfera sudică – Ţara de Foc. Mediile reci sunt
caracteristice şi regiunilor montane înalte, situate peste linia zăpezilor persistente: Anzii chilieni,
Himalaya, Alpii etc.
Mediul polar-glaciar este specific:
-pentru Antarctida, Groenlanda. Insula Novaia Zemlea, Insula Franz Joseph, Arhipelagul Nord-
Canadian

Condițiile climatice
Mediul polar-glaciar reprezintă cel mai rece mediu de pe Pământ cu un regimul termic negativ pe
tot parcursul anului. Valoarea termică cea mai scăzută a fost înregistrată la staţia Vostok (-89,3
°C), în Antarctida.
Anticiclonii polari determină o cantitate redusă de precipitaţii (100 mm/an) sub formă solidă,
precum şi vânturi puternice, persistente (vânturi polare). Precipitaţiile sub formă de zăpadă se
transformă prin tasare în mase de gheaţă, ce ating – în Antarctica şi Groenlanda – grosimi de la
câteva sute de metri la peste 2000 m, formând calote glaciare. Noaptea şi ziua polară au o durată
de circa şase luni. formele de relief întâlnite sunt reprezentate prin field-uri (platouri uşor
ondulate) kame, drumline. Solul este îngheţat până la adâncimi (în Antarctica – 400 m).

Vegetația
Uneori, în anotimpul de vară, pe versanţii munţilor se dezvoltă specii de muşchi şi licheni
(oazele antarctice).Deoarece nu poate exista viata vegetala in conditiile calotelor glaciare,
aceasta forma de regim polar constituie un desert rece total.

Fauna
Fauna este redusa si reprezentata de unele specii de pasari, morse, ursul polar, in tinuturile
arctice, si pinguini, in Antarctica.
Animalele s-au adaptat mediului prin culoare, stratul adipos, modul de hrănire.
Dintre toate animalele ce traiesc in zona Antarcticii, cele mai numeroase sunt pasarile(10
genuri). In timpul verii australe, cand planctonul urca spre suprafata oceanului, se aduna la
aceasta sursa de hrana indestulatoare si inepuizabila, balenele, focile si pasarile. Dintre pasarile
Antarcticii care ajung si traiesc si pe tarmurile Antarctidei, cele mai reprezentative sunt
pinguinii. Pana in prezent cercetatorii au determinat 17 speci de pinguini desfasurandu-si
intreaga viata,in zona apelor inghetate protejati impotriva vantului de stancile granitice ale
oazelor.

Ghețarii
Tipurile principale de gheata in Antarctida sunt prezentate, pe 80% din suprafata sa, de gheata
sub forma de cupola, iar pe restul suprafetei, prin ghetari liniari, ghetari premontani, ghetari
radiali etc. Impartirea ghetarilor Antarctidei se poate face in primul rand pe criteriul pozitiei
geografice in: ghetari situati deasupra uscatului (scutul de gheata sau cupola de gheata) si ghetari
situati deasupra oceanului sau marilor bordiere (ghetari de slef si asberguri).

Cupola de gheata
Ocupa cea mai mare parte din Antarctida de Est si o portiune din Artactida de Vest. Grosimea
cupolei variaza intre 400 m si 500 m. Aceasta uriasa cuvertura acopera un relief asemanator unei
cladiri cu marginile ridicate sub forma unor munti, ce doar in cateva locuri strapung scutul de
gheata.

Ghețarii de șlef
Ei prezinta grosimi de 200-300 m. Dupa ultimele cercetari s-a constatat ca uneori limbile
ghetarilor continentali se pierd in ghetarii de șlef cu care adesea se confunda.

Aisbergurile
Desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei, care
navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor învecinate

Factorul antropic
Activitatea umană este limitată, aşezările omeneşti sunt rare. Mai multe ţări, printre care SUA,
Rusia, Norvegia, Australia, au înfiinţat staţii de cercetări ştiinţifice în Antarctida.