PSIHOLOGIE MEDICALA

CURS NR.2

Relatia stres- sanatate- boala

Definitii , forme de stres

Multi dintre noi au avut experiente intense pe care le-au putut considera stresante (ex. pierderea
cuiva apropiat, graba la culoarea rosie a semaforului , examenul cand nu esti tocmai bine pregatit sau cand
nu ai studiat ce trebuia , pierderea trenului, o zi foarte ploioasa cand aveai o intalnire foarte importanta,
etc.)
Unii dintre cercetatorii stresului s-au focalizat pe modificarile fiziologice produse de stres.
Fenomenele fiziologice generate de stres, cand organismul intra intr-o stare de intensa activare la sunt
multor oameni , bine cunoscuta : gura devine uscata, inima bate repede, mainile tremura putin ,
transpiratia devine adundenta, etc.
Alti cercetatori s-au orientat spre studiul evenimentelor stresante denumite agenti stresori. Printre
agentii stresori se numara zgomotul , aglomeratia , o relatie care merge rau, o inspectie sau un control la
locul de munca.
Modul in care o persoana percepe un anumit agent cu potential stresant, face ca stresul sa fie sau sa
nu fie trait.De aceea in definirea stresului se pune accent pe interactiunea dintre persoana si mediu .Stresul
este consecinta procesului de evaluare pe care il face persoana : evaluarea faptului ca daca resursele
personale sunt suficiente pentru a face fata cerintelor mediului.
Agentii stresori cu conotatie afectiva pozitiva genereaza eustresul in timp ce distresul este
determinat de agenti stresori cu conotatie negativa. Eustresul ,stresul pozitiv, apare atunci cand agentii
stresori au semnificatie favorabila pentru individ, declansand stari afective pozitive :extaz,rasul in hohot,
fapt cu repercusiuni pozitive asupra tuturor organelor si aparatelor. O apreciere aproape unanima este
aceea ca eustresul este o premisa a longevitatii mai ales prin cresterea imunitatii antiinfectioase si
antitumorale.

DISTRES EUSTRES
Calitatea agentilor stresori Neplacuti, amenintatori,solicitanti Placuti, solicitare moderata intr-
un climat afectiv pozitiv
Tipuri de reactie Furie, rusine, tristete, lipsa de Bucurie, extaz, ras
speranta, nesiguranta
Tipuri de situatii Suprasolicitare ,frustrare, pierderi Castiguri morale, financiare,
majore surse de umor, situatii
provocatoare in care persoana
are siguranta asupra controlului
Sistem imun Inhibitie Imunostimulare
Aparat cardiovascular Cresteri de tensiuni arterieale Vasodilatatie
(vasoconstrictie)
Sistem endocrin Cresterea secretiei de Cresterea secretiei endorfinelor
cotecolamine si cortizol

1
 Sindromul de adaptare generala descris de Hans Selye
In 1956,Hans Selye dezvolta conceptul de sindrom de adaptare generala. El spunea ca atunci cand
organismul se confrunta cu un agent stresor, se mobilizeaza pentru actiune.Acest efect de mobilizare este
datorat glandelor secretoare de adrenalina , hormon cu efect stimulator asupra sistemului nervos simpatic.
Sindromul de adaptare generala contine trei faze:

ALARMA REZISTENTA EPUIZARE

Nivelul normal al
rezistentei

A C
B

1. In prima faza organismul intra intr-o stare de alarma , se mobilizeaza pentru intampinarea situatiei
problematice.
2. In a doua faza , faza de rezistenta , organismul face eforturi de a face fata situatiei (ex. prin
confruntare).
3. Faza a treia , de epuizare , apare cand organismul nu mai reuseste sa faca fata situatiei si si-a epuizat
resursele fiziologice.
In domeniul interactiunii intre stres si boala , Selye a considerat ca epuizari repetate si prelungite ale
resurselor (etapa a 3 a sindromului )conduc la modificari fiziologice care stau la baza bolilor.
Stresul prelungit si repetat s-a dovedit a fi implicat in boli precum cele cardiovasculare , artrita,
hipertensiunea, boli legate de scaderea imunitatii.

Sursele de stres sau agentii stresori

Agentii stresori sunt abordati in cercetare din doua puncte de vedere:
-efectele lor psihologice
-tipul de eveniment care genereaza stresul
Agentii stresori psihologici sunt descrisi de S.Taylor ca apartinand la trei categorii:
1. Prima categorie cuprinde agentii stresori care determina frustrarea ,stare emotionala experimentata
de o persoana atunci cand aceasta este impiedicata sa isi atinga un obiectiv, sa realizeze un un scop (ex.
frustrarea minora-prestatia slaba la un examen, frustrarea majora-exmatricularea, pierderea serviciului ,
etc.)
2. A doua categorie sunt agentii care genereaza tensiunea emotionala, stare data de de confruntarea
cu responsabilitati care solicita propriile abilitati (ex. un astfel de agent stresor explica faptul ca o echipa
este mai susceptibila sa piarda „acasa”intr-un meci decisiv decat in deplasare).

2
 3. A treia categorie de agenti stresori psihologici cuprinde situatiile generatoare de conflict intern,
atunci cand o eprsoana are de ales intre doua sau mai multe variante.
Kurt Lewin (1996) identifica trei tipuri de conflict:
Apropiere-apropiere-cand trebuie sa alegem intre doua situatii , ambele dezirabile, favaorabile (ex.
femeile care mentin timp indelungat optiunile pentru familie si cariera)
Evitare-evitare- cand trebuie sa alegem intre doua situatii , ambele nefavorabile (ex. cand ai de ales sa
mergi la stomatolog sau sa ramai cu durerea de dinti)
Apropiere – evitare-cand simtim simultan atractie si respingere fata de acceasi situatie (ex.cei care tin o
dieta pot fi atrasi de un desert apetisant si pot simti simultan repulsie fata de acelasi lucru la gandul ca
acesta i-ar ingrasa)

Rolul stresului in boli neinfectioase

Expunerea cronica la agenti stresori mentine starea de alarma a sistemului nervos. Activarea repetataa
reactiei de „fuga sau lupta” a organismului poate genera sau agrava boli precum:astmul bronsic,
migrena,diabetul, ulcerul gastric, artrita reumatoida, colita ulceroasa, hipertensiunea arteriala, boli
coronariene.
Aceste boli erau numite traditional boli psihosomaticesi exista asumptia ca ele sunt cauzate sau
agravate de factori emotionali, de exemplu conflicte refulate.Bolile coronariene sunt cauzate de
ateroscleroza care este data de depunerea de colesterol pe peretii interiori ai arterelor.Sunt studii care au
dovedit ca in situatii stresante concentratia c olesterolului in sange , creste.

Rolul stresului in bolile infectioase

Psihoneuroimunologia este domeniul interdisciplinar care studiaza relatia dintre factorii psihologici si
boala, in special prin efectul factorilor psihologici asupra sistemului imunitar.
Stresul afecteaza sistemul imunitar prin intermediul creierului si sistemului endocrin. In conditii
stresante , hipotalamusul determina cresterea secretiei de CORTIZOL din glandele corticosuprarenele.
Acesta mobilizeaza resursele de energie ale organismului dar scade in acelasi timp raspunsul imun (scade
activitatea limfocitelor care in mod normal ataca bacteriile , virusii, celulele cancerigene si tesuturile
straine organismului)

Simptome depresive si influenta lor asupra sistemului imunitar

Interactiunea puternica dintre minte si corp a fost investigata si probata , mai ales prin intermediul
studiilor efectuate asupra rolului stresului in alterarea sistemului imunitar.S-a dovedit existenta unei reale
legaturi intre frecventa si gravitatea bolilor organice si nivelul slab al abilitatilor de a face fata agentilor
stresori. Sistemul imunitar , cel care apara organismul de substante toxice si de factori patogeni ,inclusiv
de celulele maligne care apar in corp, este sensibil la hormonii neuroendocrini si la neurotransmitatori si
de aceea se considera ca are un rol mediator important in cadrul influentei pe care agentii stresori o
exercita asupra aparitiei bolilor.
Exista o serie de studii care verifica scaderea functuiei imune in stare de depresie , fie prin modificari
hormonale , fie prin intermediul unor comportamente fals adaptative precum consumul crescut de alcool,
fumatul, insomnia,modificarile in dieta, consumul nejudicios de medicamente, etc.Daca episoadele de
depresie sunt asociate cu reducerea imunitatii , atunci ar trebui vazute ca perioade de risc pentru alte
imbolnaviri.

Interactiunea intre creier si sistemul imunitar

Exista credinta populara ca mintea (gandul) poate determina vulnerabilitatea la boala. Exista rezultate
stiintifice convingatoare care pledeaza pentru influenta majora exercitata de psihicul uman, atat in
determinarea severitatii cat si a incidentei bolilor infectioese. In multe din aceste studii, stresul sau
inabilitatea de a face fata stresului , cresc frecventa si gravitatea bolilor.

3
 In ultimii ani atentia a fost focalizata asupra mecanismelor prin intermediul carora stresul poate
infuenta procesul de imbolnavire iar sistemul imun este extrem de implicat in transformarea semnalelor
psihologice in semnale somatice. Sistemul imun joaca un rol important in bolile infectioase , alergii,
cancer.
Experimentele pe animale demonstreaza cresterea frecventei tumorilor , infectiilor, datorita stresului
psihic.
Factorii psihologici si comprtamentali pot influenta sistemul imun iar sistemul imun trimite la creier
semnale care pot modifica activitatea neuronala si implicit alte functii determinate de sistemul nervos, mai
ales comportamente , gandirea , dispozitia afectiva.

Stres si coping
Coping-ul =procesul prin care o persoana face fata solicitarilor interne si/sau externe care ii depesesc
resursele personale

Forme de coping

Coping-ul centrat pe probleme, incearca sa faca ceva constructiv in legaturacu agenul stresor: sa
analizeze, sa rezolve, sa minimizeze situatia stresanta.
Coping-ul centrat pe emotii, include eforturile de a regla consecintele emotionale ale evenimentului
stresant.
De multe ori cele doua tipuri se produc impreuna. In general problemele legate de munca fac oamenii sa
utiliozeze modalitati de coping centrate pe rezolvarea de probleme iar problemele de sanatate conduc la un
coping centrat pe emotii.
Lazarus si Folkman au depistat opt strategii de coping pe care oamenii le utilizeaza .
1.Confruntarea – se caracterizeaza prin eforturile cu conotatie agresiva de a schimba situatia . Sugereaza
un amunit grad de ostilitate si de asumarea riscului .(ex.”m-am mobilizat cu toate puterile pentru scopul pe
care il aveam”)
2.Distantarea - descrie eforturile de autodetasare fata de situatia stresanta , de minimalizare a
semnificatiei situatiei .(ex.Am refuzat sa ma gandesc la acest lucru).
3.Autocontrolul – descrie eforturile de autodetasare fata de situatia stresanta, de minimalizare a
semnificatiei situatiei (ex. „Am refuzat sa ma gandesc la acest lucru”)
4. Cautarea suportului social – caracterizeaza efortul de a obtine suport emotional de la alte persoane
(„Am vorbit cu cineva pentru a afla mai multe despre situatie”)
5. Asumarea responsabilitatii - este o scala ai carei itemi operationalizeaza constientizarea propriului rol
in problema respectiva concomitent cu incercarea de a pune lucrurile in ordine („M-am criticat si m-am
invinovatit pe mine”)
6. Evadare –evitare – gandirea inspirata din dorinte si iluzii , sau efortul de a evita , de a iesi din situatie,
mancand, band, fumand, consumand droguri sau medicamente („Mi-am dorit ca situatia sa dispara”)
7. Planificarea rezolvarii de probleme- descrie eforturile deliberate pentru rezolvarea situatiei
problematice si in plus , abordarea analitica a problemei („Am facut un ploan de actiune si l-am urmat”)
8. Reevaluarea pozitiva –caracterizeaza eforturile de a gasi o semnificatie pozitiva in experienta cu efecte
benefice asupra evolutiei personale.
Taylor arata ca strategiile de coping caracterizate prin confruntare , cautarea suportului social si
planificarea rezolvarii de probleme sunt mai mult legate de dimensiunea copingului legata de problema iar
celelalte 5 strategii specifice de coping sunt mai curand orientate pe reglare emotionala.

Factorii de personalitate implicati in coping

1. Locul controlului
4
2. Autoeficienta si robustetea
3. Optimismul
Termenul de loc al controlului este lansat de Rotter in 1966 si desemneaza „modul in care o persoana
isi explica succesul prin cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile ”.Locul controlului
intern (LCI) este convingerea ca responsabilitatea pentru esec , meritul pentru succes , au o prea mica
legatura cu intamplarea sau factorii de presiune din afara. Locul controlului extern (LCE) se refera la
convingerea ca sursa evenimentelor (pozitive sau negative )se gaseste in soarta , destin, noroc, in puterea
altora , etc.
Dupa unii autori , LCI ar putea fi protector in stresul psihic prin receptivitatea crescuta , prin rezistenta la
presiuni externe ca si prin gradul crescut de angajare in situatie si asumarea responsabilitatilor pentru
succes si esec. LCE este asociat cu o proportie mai mare de insatisfactie cu o predispozitie neta spre
anxietate si depresie.

Autoeficienta reprezinta convingerea unei persoane ca are capacitatea de a-si mobiliza resursele
cognitive si motivationale necesare pentru indeplinirea cu succes a sarcinilor date.Cand autoeficienta este
mai mare si motivatia este mai mare ; se accentueaza de asemenea centrarea pe problema si creste
productivitatea . Autoeficienta scazuta este asociata cu atribuirea insuccesului unor cauze ce tin de propria
incompetenta , cu teama de insucces, cu predispozitia la anxietate si depresie.
Robustetea este o trasatura ilustrativa pentru rezistenta la stresul psihic, pentru eficienta mecanismelor
de coping . Robustetea are trei caracteristici principale : angajarea si persistenta in scopul propus , locul
controlului intern, perceptia schimbarilor de viata ca fiind normale sau chiar ca fiind provocari,
oportunitati pentru dezvoltare si nu niste fatalitati.

Optimismul este o trasatura explorata mai mult in ultimul timp. Se constata ca persoanele optimiste
dezvolta strategii de coping mai eficiente in conditii de stres.
Persoanele mai optimiste (cele care au asteptarile ca rezultatele vor fi pozitive) utilizeaza mai curand
strategii de coping centrat pe problema si de reevaluare pozitiva si mai putin evadare – evitare.

Resurse externe pentru adaptarea la stres

Mecanismele de coping sunt influentate nu doar de personalitatea individului ci si de resursele aflate

in exteriorul lui. Cea mai importanta resura externa este suportul social .
Cercetatorii au grupat beneficiile potentiale ale suportului in trei categorii :
1. ajutor direct
2. informatii
3. suport emotional
Familia , prietenii, pot furniza un ajutor direct sub forma bunurilor si a serviciilor in perioada
stresanta. De exempul in unele tari , dupa moartea cuiva , familiei indoliate i se aduc cadouri care constau
in mancare gatita . Acest gest , da de inteles ca ca membrii familiei indurerate nu vor trebui sa gateasca
pentru ei si musafiri intr-un moment in care energia si entuziasmul pentru astfel de activitati sunt scazute.
Suportul social sub forma informatiilor inseamna sfaturile si opiniile exprimate in discutii de cei
apropiati . Prietenii, familia , pot acorda un suport emotional prin asigurarea persoanei ca este importanta ,
valoroasa pentru ei, ca lor le pasa de ceea ce se intampla . Caldura si sprijinul furnizat de ceilalti pot ajuta
o persoana aflata intr-o situatie de stres sa ii faca fata in conditii mai securizante.
Alti factori externi cu efect moderator asupra stresului sunt
--puterea financiara
--prezenta sau absenta altor factori stresanti
Ambii intervin ca moderatori ai resurselor de coping cu un nou agent stresor.
Vulnerabilitatea la stres
5
- se constituie pe parcursul biografiei subiectului , in functie de traumele psihoafective , de experienta
unor stresuri psihice cu rezonanta majora , inclusiv in functie de modul in care subiectul a reusit sa le
domine. O importanta deosebita o au si interactiunile subiectului cu o serie de factori de mediu (familial,
profesional, institutional etc.)
- in opinia mai multor autori , exista o serie de trasaturi de personalitate ce confera vulnerabilitate la stres:
*tendinte interpretative pe un fond de de susceptabilitate crescuta;
*rigiditate , scrupul exesiv, tendinta de perfectionism ;
*tendinte pronuntate egocentriste , de autoconformare ;
*tendinte obsesive si fobice pe un fond psihic anxios ;
*impulsivitate ;
*emotivitate crescuta , activitate psihica intensa ;
*toleranta redusa la frustrare , autocontrol redus;
*controlabilitate externa (locus al controlului extern);
*stilul atributional negativ;
-si Purcell subliniaza rolul factorilor de personalitate in evaluarea defectuoasa a situatiilor de viata ,
numind-o „insecuritate psihologica ”, caracterizata prin:
*dispozitii spre egocentrism;
*neincredere si pesimism;
*sentiment de izolare si rejectie ;
*aprehensiune in privinta viitorului ;
*perceperea celorlalti ca rai si a lumii , in general , ca oribila;
*tendinta spre nefericire;
Indivizii cu acest tip de sentiment –de insecuritate psihologica –au o memorie afectiva ce retine in
special insuccesele , esecurile , experientele neplacute si umilitoare ; de asemenea acestia au o stima de
sine scazuta.
In consecinta , vulnerabilitatea la stres este o trasatura proprie anumitor indivizi de a reactiona prompt
si exagerat la o gama larga de agenti stresori .

6
7