16. CONTROLUL CORECŢIEI COMPASULUI.

PROCEDEE
PENTRU EXECUTAREA CORECŢIEI COMPASULUI

Controlul corecţiei compasului reprezintă operaţiunea prin care

se verifică, prin procedee practice, valoarea corecţiei compasului
magnetic (∆c) şi a corecţiei compasului giroscopic (∆g), la un
moment dat.
Controlul compasului magnetic se execută pe timpul fiecărui
cart, iar controlul compasului giroscopic se execută la intervale de
timp mai mari sau mici, atunci când este nevoie.

16.1 PROCEDEE PENTRU EXECUTAREA CONTROLULUI

CORECŢIEI COMPASULUI

Controlul corecţiei compasului se face prin următoarele

procedee:
- cu un aliniament;
- cu un procedeu independent de compas;
- cu procedee astronomice.

16.1.1. Controlul corecţiei compasului cu un aliniament

Principiul procedeului constă în efectuarea comparaţiei între

valoarea măsurată a relevmentului compas (giro) la trecerea printr-
un aliniament şi a relevmentul compas (giro) determinat din
relevmentul adevărat al aliniamentului (fig.16.1).
Algoritm:
- se alege aliniamentul de control;
- se măsoară pe hartă valoarea relevmentului
adevărat Ra al aliniamentului;
- se actualizează declinaţia magnetică pentru anul
în curs;
- se calculează deviaţia compasului magnetic;
- se calculează ∆c;
- la trecerea prin aliniament se măsoară: Rc, Dc şi
Rg;
- se calculează ∆g şi se compară cu valoarea
determinată:

Ra =
− Rg =

−∆’g = → ∆g

- se calculează deviaţia compasului magnetic şi se

157
 compară cu valoarea sa din tabela de deviaţii a
compasului magnetic;

Ra =
−Rc =__________
∆’c = → ∆c
−d =__________
δ’ = pentru Dc → δ
Dc
Na Dg
Da Aliniament de control

N0

Re2 Re1 Ra Rg Rc

Fig.16.1

16.1.2. Controlul corecţiei compasului prin procedee

independente de compas

Principiul procedeului constă în compararea valorii calculate a

corecţiei compasului magnetic (giro) cu valoarea corecţiei
determinată prin măsurători independente de compasul magnetic
(giro), la un moment dat.
Procedeele independente de compas folosite la controlul
corecţiei compasului sunt:
- procedeul arcelor de cerc capabile de unghiuri
orizontale măsurate;
- procedeul locurilor de egală diferenţă de
relevment.

Controlul corecţiei compasului prin procedeul arcelor capabile

de unghiuri orizontale măsurate

Acest procedeu se foloseşte pe timpul navigaţiei costiere când

la vedere există repere suficiente pentru măsurarea unghiurilor
orizontale dintre ele cu sextantul (fig.16.2).
Algoritm:
- se aleg reperele costiere de poziţie bine
determinată, se identifică pe coastă, se hotărăşte
ordinea de măsurare;

158
 - se măsoară unghiurile orizontale α între reperele
Re1 şi Re2, β între Re2 şi Re3 şi relevmentul
compas la reperul din mijloc şi se citesc ora şi
lochul;
- se corectează unghiurile orizontale măsurate şi se
trasează pe hartă, la intersecţia acestora se
obţine punctul cel mai probabil (observat) al
navei;
- se scoate din hartă relevmentul adevărat sub care
se vede reperul central din punctul navei
determinat mai sus;
- se determină corecţia compasului:
- se actualizează declinaţia pentru momentul
observaţiei, se determină δ şi se compară cu
valoarea sa din „Tabela de deviaţii”;

Da – d = Dm

Dm – Rc = δ → δ din tabelă

∆c = d + δ
Ra
Na Rg;Rc

Ra
Re3
Re1

Re2

O
Cl Dc= ( ∆c= )

Fig.16.2

159
Controlul corecţiei compasului prin procedeul locurilor de
egală diferenţă de relevment

Procedeul se aplică pe timpul navigaţiei costiere când la

vedere se găsesc mai multe repere costiere la care se măsoară
relevmente compas din care se obţin prin diferenţă două unghiuri
orizontale α = R2 – R1 şi β = R3 – R2 (care nu sunt afectate de
eroarea compasului) (fig.16.3).
Algoritm:
- se aleg pe hartă trei repere costiere de poziţie
bine determinată, se identifică pe coastă şi se
hotărăşte ordinea de relevare;

Ra
Rc1 Na Rg2
Rc2
Rg1 Ra
Re3

Re1

Re2 Rg3

Rc2
α
β

Dc= ( ∆c= )
O
Cl

Fig.16. 3

- se măsoară trei relevmente compas Rg (Rc) şi se

calculează unghiurile orizontale, se citeşte Dg
(Dc):

α = R2 – R1
β = R3 – R2

- se determină punctul navei cel mai probabil

(observat) şi se scoate din hartă Ra pentru reperul
din mijloc;

160
 - se determină valoarea corecţiei compas:

∆g = Ra – Rg
∆c = Ra – Rc

- se actualizează declinaţia magnetică pentru

momentul observaţiei, se determină deviaţia
compasului şi se compară cu valoarea sa din
„Tabela de deviaţii”:

Ra – d = Rm
Rm – Rc = δ → δ din tabelă

Controlul corecţiei compasului prin procedeul un unghi

orizontal şi o distanţă

Procedeul se aplică pe timpul navigaţiei costiere atunci când

se poate măsura cvasisimultan un unghi orizontal la două repere şi
un unghi vertical la unul dintre repere, de înălţime cunoscută
(fig.11.4).
Algoritm:
- se aleg pe hartă două repere costiere din care unul
de înălţime cunoscută, se identifică pe coastă şi se
măsoară cu sextantul unghiul orizontal α = R2 – R1
şi unghiul vertical β la Re1 de înălţime H
cunoscută; se citesc Dg (Dc) şi O/Cl;
- se măsoară Rg (Rc) la unul din repere;
- se calculează distanţa la Re1 din unghiul vertical
observat cu relaţia:

13 H
d= ⋅
7 β
- se intersectează arcul de cerc capabil de unghiul
orizontal observat cu cercul de egală distanţă
obţinut din unghiul vertical observat, se obţine
- punctul navei cel mai probabil (observat);
- se scoate din hartă Ra la reperul de H cunoscut;
- se determină corecţia compasului:
- se actualizează declinaţia magnetică pentru
momentul observaţiei, se determină deviaţia
compasului şi se compară cu valoarea sa din
„Tabela de deviaţii”:

Ra – d = Rm;

161
 Rm – Dc = δ → δ din tabelă

Na
Ra Ra

Re2

Re1

Dc= ( ∆c= )

Fig. 11.4

16.1.3. Controlul corecţiei compasului prin procedee

astronomice

Principiul procedeului constă în compararea valorii calculate a

corecţiei compasului cu valoarea determinată a corecţiei obţinută
prin măsurători astronomice la un moment dat.
Procedee astronomice pentru efectuarea controlului corecţiei
compasului sunt:
- procedeul controlului corecţiei compasului cu
Soarele;
- procedeul controlului corecţiei compasului cu
Steaua Polară;
- procedeul controlului corecţiei compasului cu un
astru oarecare.

Controlul corecţiei compasului cu Soarele

Procedeul se foloseşte pe timp de vizibilitate bună, pe timpul

răsăritului sau apusului Soarelui.
Algoritm:
- se calculează punctul estimat pentru momentul
aproximativ al răsăritului (apusului);
- se actualizează declinaţia magnetică;
- se calculează ora bordului pentru momentul
răsăritului (apusului) Soarelui cu BNA (British
Nautical Almanac):

162
 ora răsărit/apus Soare (Luna) la data……pt φ=……. Tm=………tm = …….
Corecţia pt diferenţa de latitudine ∆φ=……şi ∆t=……………………. =
Corectarea pentru longitudine λ=……şi ∆t=……………………. =______
Ora răsărit (apus) în punctul estimat tm =………
– λ =______
ora răsărit (apus) la meridianul locului Tm=………
+ λf =………
tf=………
pentru ora oficială de vară +∆f=……….
(Ora bordului) O=

- se calculează Az în momentul răsăritului (apusului)

Soarelui: se intră în tabla 37 a, b (DH 90) cu φ şi δ
şi se obţine Az;
- se calculează declinaţia (δ) Soarelui (Lunii) pentru
data efectuării controlului compasului:
- se intră în BNA pentru data respectivă:
pentru Tm = …………….. δ = …………. (d =………..)
pentru ∆Tm = ………… +∆ δ =…………………………
δ =………….
- la momentul răsăritului (apusului) se măsoară Rc
(Rg) la Soare când Soarele tangentează cu bordul
inferior orizontul vizibil;
- se determină ∆c (∆g) şi δ:
Az =
– Rc =_________
∆c’=
– d =_________
Dc= δ’= δ’ se compară cu δ din tabelă

Az =
– Rg =_________
∆’g= ∆’g se compară cu ∆g

Controlul compasului cu Steaua Polară

Procedeul se poate aplica în condiţii de vizibilitate bună, în

emisfera nordică la latitudini mai mici de 70º latitudine nordică.

Algoritm:
- se determină punctul estimat al navei;
- se actualizează declinaţia magnetică;
- se calculează Az folosind BNA:

163
 ora bordului =
–λf =____________
Tm =
Pentru Tm = Ts =
Pentru ∆Tm = ∆Ts =_____________
Pentru Tm = Ts =
+λ =_____________
ts =
- din efemerida BNA, cu ts şi φe se scoate:
zs = NE (NW)…..
360º =____________
Az =
- se măsoară Rc (Rg) la Polară;
- se determină ∆c (∆g) şi δ:
Ra (Az) = Ra (Az) =
– Rc = –Rg =________
∆c = ∆g =

∆c =
–d =________
δ’ = δ’ se compară cu δ din tabelă

∆g =
–A=________
δ’g = δ’g se compară cu δg

Controlul compasului cu un astru la o înălţime oarecare

Procedeul se aplică în condiţii de vizibilitate bună, pentru un

astru vizibil, cu o înălţime mai mică de 30º.
Algoritm:
- se determină punctul estimat al navei pentru
momentul observaţiei;
- se actualizează starea absolută a cronometrului:

(Tm – A) =
k n/24 =___________
(Tm – A) act =

- se calculează Tm:
A=
+ (Tm – A) act =___________
Tm =

- se determină P şi δ ale astrului:

164
 pentru Tm=…………T=…….(V=….) δ=………. (d=…..)
pentru ∆Tm=…….+∆1T=…… +∆ δ=
cu ∆Tm, v sid +∆2Tm=……._____________________________________
pentru Tm=….. T= δ=
+λ=_________
t= ⇒ dacă t < 180º ⇒ PW = t
dacă t > 180º ⇒ PW = 360º - t

- se calculează azimutul astrului:

log tg δ =………..
+log cos φ =……….. log sin φ =…………
+log cosec P =………. +log ctg P =…………
log m = log n =
m= n=
+n =_______
ctg zc =
zc = → Az

- pentru ctg zc + → zc se măsoară de la polul ridicat

spre E sau spre W după cum indică P ;
- pentru ctg zc – → zc se măsoară de la polul coborât
spre E sau spre W corespunzător lui P ;

Az = zc (NE) = 180º - zc (SE) = 180º+ zc (SW) = 360º - zc (NW)

- se determină ∆c (∆g) şi δ:
Ra (Az) = Ra (Az) =
– Rc = –Rg =________
∆’c = se compară cu ∆c ∆’g = se compară cu ∆g

- se determină δ şi δg:

∆c =
–d =________
δ’ = δ’ se compară cu δ din tabelă

∆g =
–A=________
δ’g = δ’g se compară cu δg.

165