VACCINURI VIRALE

Vaccinuri clasice:

1. Vaccinuri inactivate (VI) , obtinute prin inactivarea virusului izolat in laborator, prin
procedee chimice (tratare cu formaldehida sau beta-propriolactona) ce pastreaza
imunogenitatea nealterata.

VI induc un rãspuns imun semnificativ (ca titru individual de anticorpi, proportie de

primitori cu seroconversie si persistentã a anticorpilor) numai dupã scheme complete de imunizare
care presupun administrarea de doze multiple si rapeluri corect distantate. Imunitatea consecutivã
V.I. este limitatã numai la unele antigene etalate la exteriorul virionului, care pot fi uneori
modificate de procedeele de inactivaresi care reprezinta de obicei tinta variabilitatii virale.

VI sunt utilizate in mod curent pentru preventia poliomielitei, gripei, rabiei si hepatitei A.

2. Vaccinuri vii atenuate (VVA) obtinute prin atenuarea infectivitatii virale, cel mai frecvent
sub actiunea unor factori fizici (selectia unor tulpini reci ce sunt cultivate in laborator la
temperaturi suboptimale).

Avantajele VVA:

- pastreaza capacitatea de replicare activa a virusului si mimeaza practic o infectie naturala

asimptomatica, cu stimularea atat a imunitatii sistemice (umorale si celulare), cat si a celei locale,
la nivelul portii de intrare a virusului,

- prin eliminarea activa a virusului atenuat se realizeaza in oarecare masura si inlocuirea treptata a
virusului salbatic din circulatie, cu imunizarea pasiva a contactilor celor vaccinati.

- in general necesita mai putine rapeluri comparativ cu cele inactivate, la care antigenicitatea poate
suferi modificari in urma proceselor chimice si nu necesita adjuvanti.

Dezavantajele VVA

-riscul generarii unor simptome severe la persoanele imunosupresate,

-stabilitatea la transport si la stocaj depinde de mentinerea corespunzatoare a lantului de frig.

- riscul reversiei la virulenta, cu aparitia unor revertanti patogeni, desi in practica acest fenomen
nu s-a produs decat in cazul vaccinului polio viu atenuat

- interferarea lor de alte virusuri cu care împart acelaºi habitat în organism (polio/enterovirusuri);

VVA sunt utilizate in mod curent pentru preventia rujeolei, rubeolei, oreionului (vaccin trivalent
MMR- measles mumps, rubella sau ROR rujeola, oreion, rubeola); a poliomielitei (in Romania
incepand cu 2008, administratea acestuia a fost inlocuita cu cea a vaccinului inactivat), precum si
a gripei, varicelei sau febrei galbene.

Un vacin viu atenuat a servit si pentru eradicarea variolei (smallpox). Virusul vaccinal (Vaccinia)
reprezinta un virus nepatogen pentru om (la care determina o infectie localizata la nivelul
falangelor, cunoscuta sub numele de nodulii laptarilor), dar antigenic înrudit cu agentul etiologic
al variolei umane, impotriva careia determina a o imunizare puternica, de lunga durata.

In ultimele decade au aparut vaccinuri bazate pe platforme moderne de expresie a

imunogenilor, pentru producerea rapida a unor vaccinuri cu eficienta si siguranta sporita:

- proteine virale recombinante - autoasamblate (virus like particles- VLP) sau inserate in
nanoparticule. Astfel de vaccinuri sunt utilizate in practica pentru preventia hepatitei B si
a infectiei cu cele mai raspandite papilomavirusuri umane, inclusiv cele cu risc oncogen
crescut.
- Vectori virali incompetenti replicativi sau defectivi . Un astfel de vaccin a fost aprobat
in 2019 pentru preventia febrei hemoragice Ebola
- ARNm sau ADNc – acizi nucleici sintetici care codifica o proteina inalt imunogena. Nu
exista un astfel de vaccin aprobat, au fost dezvoltate o serie de vaccinuri-candidat pentru
preventia infectiei SARS CoV-2, aflate acum in studii clinice de faza 3

In calendarul national de imunizari din Romania sunt incluse vaccinul polio (inactivat, injectabil),
vaccinul trivalent anti rujeola, oreion, rubeola (viu atenuat, injectabil) si vaccinul anti hepatita B,
produs prin tehnologia ADN recombinant (injectabil). O serie de alte vaccinuri virale (anti
rotavirusuri, anti varicela, anti hepatita A, anti papilomavirusuri) sunt recomandate, dar neincluse
in calendarul national.

Vaccinarea in poliomielita

Pe plan mondial se utilizeaza atat un vaccin viu atenuat, cu administrare orala (Sabin), cat si
un vaccin inactivat, cu administrare injectabila (Salk). Ambele au fost formulate ca vaccinuri
trivalente, eficiente impotriva tuturor celor 3 tipuri antigenice de virusuri poliomielitice izolate.

Poliomielita

Boala caracterizata prin aparitia unor paralizii flasce acute, asimetrice , ca urmare a leziunilor
neuronilor motori din coarnele anterioare ale maduvei spinarii (cu neuronoliza, neuronofagie si
infiltrat inflamator perineuronal important) ce se pot vinca complet sau pot genera sechele
neurologice severe.

Raportul intre infectiile inaparente si cele simptomatice, paralitice este de 200:1.

Este produsa de cele 3 tipuri de virusuri poliomielitice (intre care nu exista cross reactivitate
antigenica) , din grupul Enterovirusurilor, familia Picornaviridae. Sunt virusuri cu genom ARNss
cu polaritate pozitiva, neanvelopate, termostabile si extrem de rezistente la actiunea pH-ului
acid, a enzimelor proteolitice si a sarurilor biliare.

Omul este singurul rezervor natural al acestor virusuri.Transmiterea este preponderent fecal
orala, raspandirea virusurilor de la poarta de intrare catre SNC se realizeaza majoritar
hematologic, limfatic, virusurile polio au eliminare prelungita prin materiile fecale, chiar in cazul
infectiilor asimptomatice.

Izolarea virusurilor poliomielitice din probe de materii fecale sau din exudat faringian , urmata
de secventiere pentru diferentierea formelor salbatice de cele atenuate (din vaccinul viu cu
administrare orala) sau de revertantii virusului vaccinal, este obligatorie pentru orice caz de
paralizie acuta flasca.
Din 2002 poliomielita a fost eradicata in Europa, insa ramane riscul aparitiei unor cazuri de
import din zonele endemice.

Vaccinul polio inactivat (VPI), cu administrare injectabila, a fost creat de Jonas Salk si introdus
in SUA in 1952- in urma unei epidemii majore de poliomielita cu 300,000 cazuri si 58,000 decese.
Vaccinul este produs prin inactivarea cu formaldehida a viusurilor polio izolate pe culturi de celule
Vero (celule renale provenite de la maimuta verde africana). Vaccinul are imunogenitate excelenta
(peste 90% din persoanele vaccinate dezvoltand anticorpi impotriva tuturor celor trei tipuri
antigenice dupa 2 doze, respectiv peste 99% dupa 3 doze).

Vaccinul polio viu atenuat, cu administrare orala (VPO) a fost creat de Albert Sabin in 1962.
Contine tulpini virale corespunzatoare celor 3 serotipuri virale (in raport de 10:1:3), atenuate prin
pasaje seriale la temperaturi suboptimale. Desi baza moleculara a atenuarii este distincta pentru
fiecare serotip, tulpinile atenuate difera de serotipul natural virulent printr-un numar mic de
mutatii, care survin insa intr-o regiune esentiala pentru replicarea virala- IRES 5’ NT, determinand
destabilizarea structurii secundare a ARN si defecte in traducerea proteinelor virale VP1.

Avantajele utilizarii acestui vaccin sunt legate de capacitatea virusului atenuat de a disemina de
la vaccinati la contactii acestora, ceea ce conduce la eliminarea virusului din colectivitate, precum
si de administrarea orala cu cresterea greadului de acceptabilitate la nivel populational. Vaccinul
are imunogenitatea crescuta dupa prima administrare si asigura imunitate durabila.

Dezavantajul major al acestui vaccin este posibilitatea reversiei la virulenta, cu aparitia

poliomielitei paralitice asociata vaccinãrii (PPAV). Desi riscul este minor (1 la 2-3 milioane de
doze administrate), odata cu obtinerea statusului de polio-free multe tari (inclusiv Romania din
2008) au trecut la administrarea exclusiva a vaccinului inactivat. Alte dezavantaje sunt
imposibilitatea administrarii la persoane imunosupresate si necesitatea mentinerii lantului de frig
la stocare si transport.

Strategia actuala de eradicare a poliomielitei prevede :

- mentinerea unui nivel crescut de imunizare de rutina;
- organizarea unor zile nationale de imunizare (in 2012, a fost organizata
saptamana mondiala de imunizare), cu vaccinarea tuturor copiilor <5 ani intr-un
interval foarte scurt, in sezonul de circulatie a virusurilor poliomielitice);
 - supravegherea tuturor cazurilor de paralizii flasce acute
- imunizarea selectiva, tintita a comunitatilor care raman rezervoare de virus in
tarile in care primele 3 elemente au redus semnificativ numar cazuri polio
(‘mopping out” activities).
Pe termen lung, chiar in perioada post-eradicare se preconizeaza incorporarea unui vaccin
inactivat in programul extins de imunizari al OMS.

Vaccinarea anti rujeola, oreion, rubeola (ROR; in engleza MMR- measles, mumps,
rubella) se realizeaza cu un vacin trivalent continand tulpinile vii atenuate ale virusurilor rujeolos,
urlian, rubeolos, autorizat in SUA in 1971. Se administreaza in doua doze, prima incepand cu
varsta de 12 luni, iar a 2-a la 4-6 ani. Reactiile adverse post vaccinare MMR sunt minore
(febra 5%-15% cazuri, rash 5% cazuri, artralgii,) rar, pot sa apara trombocitopenie <1/30,000
doze sau encefalopatie- <1/1,000,000 doze). Vaccinul ROR este imunogen in >98% din cazuri,
daca administrarea se face dupa varsta de 12 luni, iar imunitatea persista pe toata durata vietii. In
situatii speciale (in special in focare epidemice) se poate recurge la vaccinarea timpurie, aceasta
nu este insa recomandata insa înainte de varsta de 6 luni.

Rujeola este o bola febrila eruptiva a copilariei. Clinic debuteaza cu febra si triplu catar
(conjunctivita, rinoree, tuse) si eventual tulburari gastro-intestinale (diaree), dupa care apare
eruptia tipica: exantem si enantem maculo-papular, cu tendinta la confluenta. Transmiterea este
aerogena si contagiozitatea extrem de ridicata. Complicatiile frecvente sunt otita medie (7%
cazuri), pneumonie cu celule gigante mutinucleate (6% cazuri), encefalita (0.1%). Evolutia este
mai severa la imunosupresati, malnutriti, in special la cei cu deficit de vitamina A. O complicatie
tardiva severa este PESS (panencefalita sclerozanta subacuta), asociata in special infectiilor
achizitionate inainte de varsta de 1 an. PESS este o boala lent degenerativa, ce apare la distanta (1-
15 ani) de la infectia acuta cu virus rujeolos. Clinic se manifesta prin disfunctii cognitive cu
agravare progresiva, disfunctii motorii, ataxie, mioclonii, convulsii si progresie invariabila catre
deces. Incidenta sa a scazut dramatic dupa introducerea de rutina a vaccinarii antirujeoloase.
Agentul etiologic al rujeolei este virusul rujeolos din familia Paramixoviridae, genul
Morbillivirus, un virus cu genom ARNss cu polaritate negativa, nesegmentat, stabil din punct de
vedere antigenic, cu timp de supravietuire limitat in mediul extern si rapid inactivat de caldura,
lumina, pH acid, enzime proteolitice.
Rubeola este o boala febrila insotita de eruptie maculopapulara discreta si limfadenopatii, frecvent
retroauriculare. Virusul rubeolos (din familia Togaviridae) se transmite respirator, si in cazul
infectiei femeii gravide in primul trimestru de sarcina poate traversa placenta, determinand o
infectie persistentã a fãtului ce duce la avort, nasteri premature, moartea fatului in utero sau la
malformatii congenitale severe (sindromul rubeolos congenital-cataracta/glaucom
congenital/retinopatie pigmentara, surditate, boala cardiaca congenitala). Copiii cu sindrom
rubeolos congenital prezinta excretie virala continua >1 an dupa nastere.
Oreionul (parotidita epidemica) este o infectie cu transmitere respiratorie, determinata de
virusul urlian (familia Paramixoviridae, genul Parainfluenza), cu genom ARNss cu polaritate
negativa, nesegment, stabil antigenic, instabil in mediul extern. Virusul infecteaza multiple
tesuturi, replicandu-se la nivelul meningelui, glandelor salivare, pancreasului, testiculelor si
ovarelor. Meningita aseptica si orhita sunt complicatiile cele mai frecvente ale parotiditei urliene.
Vaccinul anti urlian este un vaccin viu atenuat (tulpina Jeryl Lynn ) cu eficienta de peste 95%, care
genereaza imunitate durabila pe tot parcursul vietii.

Rotavirusurile (familia REOviride -virusuri Respiratorii Enterice Orfane), sunt virusuri cu

genom ARNds, segmentat, si capsida dublã, ce contine epitopi implicati in seroneutralizare. Sunt
printre agentii etiologici frecvent implicati in gastroenteritele virale- boli diareice acute, aparute
mai ales la sugari si copii mici (intre 3 luni si 5 ani), cu incubatie scurtã (1-3 zile) si o duratã de
pânã la 6 zile. Evolutia este favorabila, in conditiile evitarii deshidratãrii si a tulburarilor hidro-
electrolitice asociate; cu toate acestea, vindecarea nu este acompaniata de imunitate de durata.
Datorita existentei mai multor serotipuri, intre care nu exista cross reactivitate, reinfectiile, care
pot aparea la orice varsta, sunt relativ frecvente, insa au simptomatologie mai blanda.

Vaccinurile rotavirale sunt vaccinuri vii atenuate administrabile oral, dupã vârsta de 2 luni. La
ora actula sunt disponibila 2 vaccinuri antirotavirale:

• RV5 (RotaTeq, Merck) care contine 5 reasortanti atenuati proveniti din tulpini umane si

bovine, administrabil oral, incepand cu varsta de 2 luni , in 3 doze , separate de un

interval de 1-2 luni, pana la varsta maxima de 32 saptamani.
 • RV1 (Rotarix, GlaxoSmithKline), ce contine o tulpina atenuata de rotavirus uman,

administrabil oral, in 2 doze , incepand cu varsta de 2 luni, si apoi la interval de 1-2 luni,
pana la varsta maxima de 24 saptamani.

• Ambele vaccinuri sunt eficiente in proportie de 74%-87% impotriva aparitiei

gastroenteritelor si in proportie de 85%-98% impotriva formelor severe.

Studiile clinice realizate dupa aprobarea vaccinurilor antirotavirale nu au generat rezultate

omogene in ceea ce priveste existenta unui risc crescut de ocluzie postvaccinare. Tinand cont de
datele existente, in Octombrie 2011 s-a adaugat existenta unui un istoric de ocluzie drept
contraindicatie pentru administrarea vaccinului antirotaviral.

Bibliografie selectiva
1. American Academy of Pediatrics. Rotavirus infections. In:Pickering LK, Baker CJ, Long
SS, eds. RedBook: 2009 Report of the Committee on Infectious Diseases. 28th ed. Elk
Grove Village, IL: American Academy of Pediatrics, 2009:576–9.
2. CDC. Prevention of rotavirus gastroenteritis among infants and children.
Recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP). MMWR
2009;58(No. RR-2):1–24.
3. CDC. Addition of severe combined immunodeficiency as a contraindication for
administration of rotavirus vaccine. MMWR 2010;59(No. 22):687–8.
4. CDC. Addition of History of Intussusception as a Contraindication for Rotavirus
Vaccination. MMWR 2010;59(No. 22);687-8.
5. Fischer TK, Viboud C, Parashar U, et al. Hospitalizations and deaths from diarrhea and
rotavirus among children <5 years of age in the United States, 1993-2003. J Infect Dis
2007;195:1117–25.
6. Murphy TV, Gargiullo PM, Massoudi MS, et al. Intussusception among infants given an
oral rotavirus vaccine. N Engl J Med 2001;344:564–72.
7. Parashar UD, Hummelman EG, Bresee JS, et al. Global illness and deaths caused by
rotavirus disease in children. Emerg Infect Dis 2003;9:565–72.
8. Tate J, Mutue J, Panozzo C, et al. Sustained decline in rotavirus detections in the United
States following the introduction of rotavirus vaccine in 2006. Pediatric Inf Dis 2011,
30:530–4.
9. Vesikari T, Matson DO, Dennehy P, et al. Safety and efficacy of a pentavalent human–
bovine (WC3) reassortant rotavirus vaccine. N Engl J Med 2006;354:23–33.
10. Vesikari T, Karvonen A, Prymula R, et al. Efficacy of human rotavirus vaccine against
rotavirus gastroenteritis during the first 2 years of life in European infants: randomized,
double-blind controlled study. Lancet 2007;370:1757-63.

11. O'Ryan, M. L., Matson, D. O., Davidson, B. L., Keusch, G. T., Cash, R. A. (1998). A
Quadrivalent Rotavirus Vaccine. N Engl J Med 338: 620-622

12. Chen, S. C., Jones, D. H., Fynan, E. F., Farrar, G. H., Clegg, J. C. S., Greenberg, H. B.,
Herrmann, J. E. (1998). Protective Immunity Induced by Oral Immunization with a
Rotavirus DNA Vaccine Encapsulated in Microparticles. J. Virol. 72: 5757-5761