TERAPIA ANTIBIOTICĂ

Infecţii în epoca anterioară terapiei antibiotice

Infecţiile erau cauza principală de deces înainte de 1940 chiar

şi în lumea civilizată

Variola, tuberculoza, holera, ciuma, difteria, poliomielita,

rujeola, febra tifoidă, scarlatina şi alte infecţii streptococice

Pentru generaţia născută în 1900 (SUA) – speranţa de viaţă:

- 45 ani B
- 47 ani F

Vârstnicii (65+) reprezentau doar 3-4% din populaţia generală

Teoria Pasteur – “microbii produc infecţii”

Reactie:
Antisepsie

Antibiotice

Imunizări

Igienă

Sănătate publică
 Impactul teoriei microbiene –
terapia antibiotică
Reducerea mortalităţii infantile

Pentru generaţia născută în 2000 (SUA) – speranţa de

viaţă:
-74 ani B
-79 ani F

Vârstnicii (65+) reprezinta 13% din populaţia generală a

SUA
 Terapia antibiotică (AB): a fost (probabil) cel mai
important progres medical al secolului XX!

În ultimii 75 de ani, antibioticele:

•au permis salvarea a milioane de vieți
•au contribuit la prevenirea a numeroase infecţii
postoperatorii
•au redus durata de evoluţie şi apariţia sechelelor infecţiilor

Este probabil că terapia antibiotică alături de imunizări și de

creșterea nivelului de igienă au determinat ca în multe
dintre regiunile planetei durata medie de viață să crească cu
peste 30 de ani în ultimul secol (bolile vasculare devenind
prima cauză de deces în locul infecţiilor)

…dar utilizarea antibioticelor nu are doar efecte benefice

Ce efecte are administrarea AB asupra pacientului?

1. Eficiență clinică: creșterea ratei succesului clinic

și/sau vindecare mai rapidă

2. Efecte adverse:
- individuale și imediate (toxicitate, patologie
postantibiotică)
- populaționale și de durată (selectarea de tulpini
bacteriene rezistente la AB, care pot fi ulterior
transferate altor persoane)
 Efecte nedorite ale AB

COLONIZARE CU BACTERII REZISTENTE

Risc individual Risc societal

DISMICROBISME (de ex:

infecţia cu C difficile)

TOXICITATE
 Două mari probleme legate de utilizarea AB

1.Dismicrobisme
Cel mai important: infecţia determinată de Clostridium
difficile

2. Rezistenţa bacteriană la AB
 Dismicrobisme

Administrarea de AB distruge populaţii bacteriene sensibile, dar

nu afectează alte specii bacteriene; acestea se pot multiplica
mai uşor şi pot determina infecţii:

de ex. infecţia cu Clostridium difficile (ICD), problemă severă de

sănătate publică în ultimii 15 ani (cazuri severe şi focare
intraspitaliceşti extrem de dificil de controlat):
-60.000 de cazuri și peste 8 000 de decese în anul 2006 în
Marea Britanie
-aprox. 250 000 de cazuri și peste 14 000 de decese în 2012 în
SUA
 Colonizarea cu bacterii mai rezistente la AB

a. Efecte individuale: AB selectează variante rezistente la AB

ale bacteriilor care ne colonizează; în următoarele 3-6 luni
pot determina infecţii mai dificil de tratat

b. Efecte la nivel societal: variantele bacteriene rezistente

selectate de tratamentul AB pot fi transmise la alte
persoane (respirator, contact direct, obiecte contaminate:
de ex. E coli după ”imperfecțiuni” de igienă personală,
MRSA via mâinilor personalului medical)

administrarea de AB unui pacient are impact direct asupra

întregii comunități!
 ANTIBIOTICE

Acționează selectiv asupra celulelor bacteriene,

dar nu există specificitate de specie bacteriană !
 Mecanisme de acţiune

 Afectează sinteza perete celular

 Inhibarea sintezei proteice bacteriene

 Inhibarea replicării sau a structurării acizilor nucleici

 Inhibarea unor căi metabolice bacteriene

Rezistenţă intrinsecă (naturală)
Rezistenţă dobândită

Mecanisme de rezistență
 Inactivarea antibioticului
 Stimularea efluxului antibioticului din bacterie
 Modificarea ţintei
 Utilizarea unei căi metabolice alternative
CLASE DE ANTIBIOTICE
Apariția de noi antibiotice – de regulă o consecință
a legii acțiunii antibioticelor vechi și a reacției
bacteriene față de acestea!

Mai rar – pentru a ameliora aderența la tratament

A. Inhibitori ai sintezei peretelui bacterian
B. Inhibitorii sintezei proteice
C. Inhibitorii sintezei acizilor nucleici
D. Inhibitori ai unei căi metabolice
Inhibitori ai sintezei peretelui bacterian
 -Lactamine

Inhibitori ai sintezei peptidoglicanilor peretelui

bacterian prin legare de PBP

Timp-dependente

T1/2 redus, cu excepţia ceftriaxonei şi a

ertapenemului
 B-lactamine
 Peniciline
 Cefalosporine
 Carbapeneme
 Monobactami
 Asocieri cu inhibitori de B-lactamază
 Peniciline

 Penicilina G (parenteral)
 Penicilina V (oral): rezistentă la pH acid

Spectru iniţial:

CGP CGN
AEROB
+ Pasteurella
ANAEROB
BGP BGN
Fusobacterium

La care se adaugă spirochete: Leptospira, Borrelia, Treponema

 Peniciline
Indicaţii (actuale):
1. Infecţii streptococice: angină, scarlatină, erizipel
2. Sifilis
3. Angina fuzospirilară
4. Leptospiroza
5. Profilaxie plăgi muşcate

Dar lues, RAA: tratament de durată – s-ar putea mări T1/2 ?

Dibenzatinpenicilina = penicilină retard

(Moldamin, Retarpen): la câte 3-7-21... zile
 Aminopeniciline
Problemă:
• Lipsa aproape completă de activitate a Penicilinei G asupra
BGN aerobi
• numeroase infecții determinate de BGN (urinare, digestive,
respiratorii)

Aminopeniciline (ampicilin, amoxicilin)

Spectru penicilinic + unii BGN + enterococ

Dintre beneficii s-au păstrat:

1. Enterococcus faecalis
2. H influenzae nonB
 Peniciline antistafilococice
Problemă: din primul an de utilizare a penicilinei G s-au
descris stafilococi rezistenţi la aceasta (produceau
penicilinaze)

Peniciline rezistente la penicilinaze

(meticilina, oxacilina, nafcilina)

1. Sunt utilizate doar pentru tratamentul infecţiilor

stafilococice (certe/probabile)
2. Au păstrat eficienţă asupra majorității tulpinilor de
stafilococ auriu (inactive asupra MRSA)
 Carboxipeniciline

Problema : infecţii nosocomiale (adesea Ps aeruginosa)

Beneficiu păstrat:
NU (AB desuete)!
 Ureidopeniciline
Problemă de rezolvat: infecţii nosocomiale, adesea
intraabdominale (după plăgi de război, de ex): Bacteroides
fragilis, Ps aeruginosa

Ureidopeniciline (piperacilină)
Spectru ampicilină + Bacteroides + Pseudomonas

Beneficiu păstrat:
1. Se foloseşte singur sau asociat cu inhibitor de betalactamază
(tazobactam) în infecţii severe
2. În aceste condiţii, între 50 și 90% dintre tulpinile de Ps
aeruginosa sunt sensibile (sudul vs nordul și vestul Europei)
 Cefalosporine

Împărţite în cinci grupuri mari (“generaţii”) în

raport cu:
 spectrul de activitate
 capacitatea de a rezista enzimelor bacteriene
 Cefalosporine de primă generaţie
(“peni + oxa”)
a) Activitate bună (cele mai active cefalosporine)
asupra CGP aerobi
b) Activitate minimă asupra BGN aerobi

Coci Gram-pozitivi BGN

S. aureus meticilinoS
S. pneumoniae penicilinoS
Streptococi beta-hemolitici, viridans
Nu au activitate impotriva enterococilor (“oile
negre” ale cefalosporinelor)

Reprezentanţi: inj – cefazolina (profilaxia perioperatorie)

oral – cefalexin, cefadroxil (inf ORL)
 Cefalosporine generaţia a 2-a
(“peni + oxa + ampi +/- piperacilina”)
Reprezentant: cefuroxima inj, oral (cea mai
folosită cefalosporină în România)
 Creşte activitatea asupra BGN aerobi
Lărgire spectru:
1. Moraxella, Haemophilus – infecţii respiratorii
2. Enterobacteriaceae – infecţii abdominale, urinare
 Cefalosporine generaţia a 3-a

Apare diviziunea muncii între cefalosporine!

• Ceftriaxona, cefotaxima: mai active asupra CGP, inclusiv

S. pneumoniae cu sensibilitate diminuată la penicilină

• Ceftazidima, cefoperazona: active asupra BGN, inclusiv

Ps aeruginosa

• Produse orale: cefixim, ceftibuten, cefpodoxim (urinar,

respirator – ar fi de evitat din cauza riscului major de
selectare de germeni rezistenti)

Ceftriaxona: cefalosporina inj cea mai folosită în spitalele

din România
 Cefalosporine generaţia a 3-a
lărgire spectru asupra BGN
spectru C2G
+
S pneumoniae cu sensibilitate scazută la penicilină
+
Enterobacter sp., Serratia marcescens
+
Ps aeruginosa (ceftazidima, cefoperazona)

Sunt inductori puternici de betalactamaze cu

spectru extins (ESBL) – stimulează selectarea AB-R!
 Cefalosporine generaţia a 4-a
(cefepima, cefpiroma)

 Motivele apariţiei lor:

 Reunirea spectrului “specializat” al C3G
 Stabilitate la atacul beta-lactamazelor
 slab inductori de ESBL

Indicaţii:
1. Infecţii severe intraabdominale, meningiene,
urinare, respiratorii
2. Infecţii severe la neutropenici (+/- aminoglicozide)
 Cefalosporine “generaţia a 5-a” – de fapt,
antiMRSA (ceftarolina, ceftobiprolul)
 Motivele apariţiei lor (probleme de rezolvat):
 primele B-lactamine cu acţiune asupra MRSA
 reducere activitate asupra BGN (nu au activitate asupra
Ps aeruginosa și alți BGN nonfermentativi)

Indicaţii:
1. Pneumonie comunitară
2. Infecţii severe de părţi moi

De fapt, principalul avantaj este că pot rezolva o carență

majoră: terapia endocarditelor şi infectii osteoarticulare
cu MRSA: necesită studii de înregistrare!
Beta-lactamine + inhibitori de betalactamaze
1. Amoxicilină-clavulanat:
• infecţii respiratorii, ORL, stomatologice, părți moi
2. Ampicilină-sulbactam
3. Piperacilină-tazobactam
4. Cefoperazonă-sulbactam
5. Ceftolozan-tazobactam

• (2-4) Includ între indicaţii şi infecţii intraabdominale

• (3-5) – şi infecţii la neutropenic, inclusiv cu risc de
Ps aeruginosa
 Monobactami:AZTREONAM
Problema: Ce ne facem cu infecțiile cu BGN MDR la
pacienți alergici la beta-lactamine (peniciline,
carbapeneme, poate și cefalosporine)?

Monobactami: nu există alergie încrucișată cu alte beta-

lactamine; legare preferenţială de PBPurile BGN aerobi
(spectru BLactamic modificat)

K. pneumoniae, P. mirabilis, S. marcescens

H. influenzae, M. catarrhalis
Pseudomonas aeruginosa

Indicaţii: infecţii severe cu BGN certe/probabile,

la pacienţi alergici la alte beta-lactamine
 Carbapeneme
Problema: apariția de Enterobacteriaceae
rezistente la cefalosporine și Pen-IBL; activitate
mai bună asupra BGN nonfermentativi
• Imipenem
• Meropenem
• Ertapenem (nu acţionează asupra P aeruginosa)
• Doripenem

Diferențe:
• doar meropenemul se utilizează pentru meningite
• ertapenemul nu se foloseşte la pacienţi cu albuminemie
scăzută sub 2,5 g/dl
 Carbapeneme – spectru de activitate

Beta-lactaminele cu spectrul cel mai larg: active pe

GP-GN aerobi-anaerobi (blockbusterul anilor ”90)
Lacune spectru:
• SA metiR, enterococ AR
• Cl. difficile, Stenotrophomonas maltophilia

Germeni clasic sensibili îşi selectează rezistenţă:

• Ps aeruginosa, Acinetobacter
• Klebsiella, Proteus, chiar E coli
AB minune (nemuritor) nu există!
 Carbapeneme – utilizare

1. Infecţii severe localizate/generalizate cu germeni

probabil multirezistenţi – BGN (mai ales infecţii
nosocomiale)
- pneumonii
- infecţii intraabdominale
- abcese cerebrale, meningite (meropenem)

2. Stări febrile la neutropenici

Glicopeptide
 Glicopeptide

1. Introduse ca AB antistafilococice (vancomicina)

2. Utilizare limitată de toxicitatea renală şi de

apariţia penicilinelor antistafilococice

3. Au revenit odată cu emergenţa stafilococilor

meticilinoR (MRSA)

Reprezentanţi:
* vancomicina
* teicoplanina
 Glicopeptide
Timp-dependente, dar contează în primul rând cantitatea
de AB la care este expus germenele

Mecanism de acţiune: inhibă sinteza peretelui bacterian

prin legare de un situs diferit faţă de beta-lactamine

Probleme de PK: penetrare slabă LCR (teicoplanina –

nulă), respiratorie

Toxicitate:
• renală importantă (mai ales vancomicina)
• neutropenie (administrarea prelungită)
• sindromul omului roşu – administrare prea rapidă de
vancomicină (eliberare histamină)
 Glicopeptide – spectru de activitate

Active pe bacterii Gram pozitive a(na)erobe

 Stafilococi, enterococi, streptococi
 CGP anaerobi (peptococi, peptostreptococi)
 Corynebacterium, Listeria
 Clostridium spp.

Nu sunt active împotriva BGN a/anaerobe!

 Glicopeptide – utilitate clinică

AB de rezervă
1. În primă intenţie dacă există o suspiciune
importantă de implicare MRSA
2. Indicaţii etiologice: MRSA, enterococi AR,
streptococi PR
3. Infecţii severe la alergici la beta-lactamine, în
infecţii care pot implica CGP
4. Infecţii severe datorate Cl difficile (vancomicina
administrată p.o.)
 Lipopeptide: DAPTOMICINA

1. Problema: apariția enterococilor rezistenți la

glicopeptide (încă din anii ”80) și a MRSA cu
sensibilitate diminuată la glicopeptide (anii ‘90)

2. Mecanism de acţiune: legare de membrana

celulară cu depolarizare rapidă a acesteia; în
subsidiar afectare acizi nucleici şi sinteză proteică
 Lipopeptide: DAPTOMICINA (CUBICIN)
3. Activitate:
• S aureus (inclusiv metiR, vancoI/R)
• Enterococcus spp (inclusiv ampiR sau vancoR)
• S pneumoniae (inclusiv penicilinoR)
Nu are activitate asupra BGN.

4. Indicaţii clinice:
- Infecţii severe de părţi moi (mai mulți pacienți
disponibili pentru testare!)
- Endocardită cu germenii menţionaţi
- Indicaţii etiologice
NU SE UTILIZEAZA IN INFECTII RESPIRATORII!
Inhibitori ai sintezei proteice
 Aminoglicozide
Problema: Lipsa de activitate a penicilinei asupra BGN (soluție
anterioară cronologic cefalosporinelor și ureidopenicilinelor)

Legare ireversibilă de subunitatea ribozomală 30S

Reprezentanţi:
• Streptomicina (arhaic; rămâne în uz pentru TBC MDR)
• Gentamicina (parenteral), tobramicina (inhalator)
• Amikacina, netilmicina, isepamicina
• Spectinomicina: utilizare im – doar pentru gonoree (doză unică)
• Neomicina – singurul po – reducerea amoniogenezei (ciroză),
decontaminare digestivă (preoperator)

Probleme PK: difuzie redusă: LCR, pulmonar, osos

 Aminoglicozide – spectru activitate:
doar aerob !
Coci Gram pozitivi - doar în asocieri (posibil) sinergice
 S. aureus şi S coagulazo-negativ

 S viridans, Enterococcus sp.

BGN aerobi
 E. coli, K. pneumoniae, Proteus sp.

 Acinetobacter, Citrobacter, Enterobacter sp.

 Morganella, Providencia, Serratia, Salmonella, Shigella

 Pseudomonas aeruginosa (amik>tobra>gent)

 Mycobacterii – doar în asocieri

 tuberculosis (streptomicina)

 atipice (streptomicina, amikacina)

 Aminoglicozide – utilizare clinică
1. Monoterapia este excepţia (infecţii urinare) – de regulă
este asociat cu BL: “Logodnicul de profesie”
Indicaţii:
• Asocieri AB în infecţii severe (endocardite, pielonefrite...)
• Infecţii severe cu Ps aeruginosa, Acinetobacter baumanii,
Enterococcus, S viridans, S aureus
• Micobacterioze (tipice sau atipice)

2. Nu se administrează în insuficiența renală severă; nu în

bolus iv! (doar perfuzie sau i.m.); atenție la auz!
Efecte adverse: nefrotoxicitate (reversibilă); ototoxicitate
(ireversibilă), blocada neuromusculară (de durată)
GRUPUL MLSK
 Macrolide
Monoterapie în infecții bacteriene de arbore respirator
(active și asupra germenilor atipici) sau infecții ORL
= în locul penicilinelor la pacienți alergici la acestea
= activitatea asupra bacterii atipice
Primul produs: eritromicina
• probleme:
- intoleranţă digestivă frecventă (>10%)
- inactivat în mediu acid
- T1/2 scurt

Derivaţi: cei mai utili(zaţi): claritromicina şi azitromicina:

 Spectru extins

 PK ameliorată – penetrare tisulară , T1/2 

 Toleranţă digestivă mai bună

 Macrolide – spectru de activitate
 Bacterii Gram pozitive
• Staphylococcus aureus metiS
• S pneumoniae, S pyogenes – rezistenţă în creştere
• Corynebacterium sp.
 Bacili Gram negativi respiratori – azitromicina,
claritromicina
• H. influenzae, M. catarrhalis, Bordetella (patogeni
respiratori)
• Helicobacter pylori – rezistență în creștere
NU AU ACTIVITATE PE ENTEROBACTERII !
 anaerobii căilor aeriene superioare
 atipici: Chlamydia, Mycoplasma/Ureaplasma (rezistență în
creștere), Legionella pneumophila
 Mycobacterium avium-complex: claritro/azitromicina
 Macrolide – indicaţii clinice

1. Principala alternativă terapeutică pentru cei alergici la

peniciline în infecţii uşoare-moderat severe
2. Acnee
3. Infecţii cu micobacterii atipice
Mai puțin utile (datorită rezistenței bacteriene)
1. Infecţii ORL, infecţii respiratorii (asocieri cu BL în
pneumonii)
2. Uretrite negonococice
3. Eradicare H pylori
 LINCOSAMIDE: Clindamicina
Avantaje faţă de macrolide:
• difuzia osoasă - AB cu cea mai bună penetrare osoasă
• extensie spectru:
- unii coci Gram pozitivi: EryR, clindaS (inclusiv unii MRSA
comunitari – din păcate extrem de rari în București)
- anaerobi
- Pneumocystis, Toxoplasma

Recul al utilizării de aprox 20 de ani de la finele anilor ”70

datorită riscului de infecție determinată de Cl difficile; nu
este însă un factor de risc major pentru tipul virulent 027
care este cel mai frecvent intalnit in prezent in Romania
 Clindamicina – indicaţii de elecţie

1. Infecţii osteoarticulare
2. Infecţii de părţi moi
3. Pneumonia de aspiraţie
4. Infecţii cu anaerobi (nu în cele cu punct de plecare
digestiv)
5. Toxoplasmoza cerebrală
6. Înlocuieşte peniciline la alergici (ex: infecţii ORL,
profilaxia endocarditei)
 Sinergistine (pristinamicina, dalfopristin/quinupristin)
Ketolide (telitromicina)

Problema: existența tulpinilor de CGP rezistente la

macrolide

Nu există în prezent în România și sunt foarte puțin

utilizate la nivel mondial
 Oxazolidinone: LINEZOLID

Linezolidul a apărut ca răspuns la:

• apariția rezistenței enterococilor la glicopeptide (în

mult mai mică măsură a stafilococilor)

• probleme de PK ale glicopeptidelor – linezolidul are

difuzie respiratorie şi LCR superioară

În schimb, nu difuzează suficient în vegetaţii

endocardice (rezultate modeste în endocardite)
 LINEZOLID – clinica

De regulă – antibiotic de salvare !

Indicaţie de primă intenţie:

• Pneumonii nosocomiale cu risc SA meticilinoR

Indicaţii etiologice:
• Infecţii sistemice cu enterococi VR, stafilococi MR,VR
• Pneumonii, meningite cu MRSA

Reacţii adverse: trombocitopenie, leucopenie

(monitorizare hemogramă); neuropatii; hepatită
 Alte AB ce inhibă sinteza proteică

Cloramfenicol
• activ asupra cocilor, unii BGN aerobi, anaerobi, spirili,
atipici
• difuzie bună LCR

Datorită toxicităţii hematologice (risc aplazie

medulară) a rămas un AB de rezervă pentru infecţii
SNC/abcese profunde (în lipsa altor soluţii de terapie)
 Alte AB ce inhibă sinteza proteică
Cicline – doxiciclina (tetraciclina, minociclina)
• active asupra unor coci, vibrioni, anaerobi, atipici
• au un risc redus de a determina infectie cu C difficile
• nu se utilizează la copii sub 8 ani

Indicaţii de primă intenţie:

- infecţii cu Mycoplasme, Chlamydii, Rickttsii, Coxiella
- pneumonie necomplicată/acutizări bronşite cronice
- uretrite; holeră

Atenție la
-doze (uneori subdozat 100 mg/zi în loc de 200 mg/zi în
infecții respiratorii)
-toleranţa digestivă (administrare după mese!)
 Alte AB ce inhibă sinteza proteică
Un derivat nou al ciclinelor (glicilciclină): Tigeciclina
Problema: apariţia MRSA, BGN carbapenem-R
Spectru “prea larg să fie frecvent utilizat!”:
- BGN multirezistenţi
- CGP: inclusiv MRSA (nu enterococ rezistent la glicopeptide)
• metabolizare hepatică

Indicaţii de primă intenţie:

- infecţii de părţi moi complicate
- infecţii intraabdominale (inclusiv megacolon toxic in infectii
cu C difficile)
- infecţii respiratorii (pneumonii, dar cu doze duble)

Nu este activ asupra Ps aeruginosa: acoperire ideală în

infecţii nosocomiale severe Tigeciclină + Colistin
Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici
 Fluorochinolone (FQ)

 Au apărut la mijlocul anilor “80 ca răspuns la

extinderea rezistenţei BGN (Beta-lactami, AG) şi a
stafilococului auriu implicați în infecții nosocomiale
 Avantaje:
•Spectru extins
• PK – biodisponibilitate excelentă, penetraţie
tisulară, T1/2 prelungit
• Efecte adverse reduse

 Dezavantaje: dismicrobisme (infecții determinate

de Clostridium difficile 027), emergenţa rezistenţă
 Fluorochinolone

Mecanism de acţiune: Inhibă enzime necesare

pentru definitivarea structurii supraspiralate a
ADN bacterian:
DNA giraza
Topoizomeraza IV

Pentru a limita extinderea rezistenţei – s-a impus principiul:

“Utilizează pe cel mai bun din clasa sa!”
 Fluorochinolone

FQ “vechi”
 Norfloxacin – PO, doar infecţii digestive/urinare
 Ciprofloxacin – PO, IV

FQ “noi”
 Levofloxacin – PO, IV
 Gatifloxacin – PO, IV
 Moxifloxacin (Avelox®) – PO, IV
 FQ – spectru de activitate
1. Coci Gram-pozitivi – activitate redusă a FQ “vechi”;
cele noi au activitate sporită:
• SA meticilinoS, S pneumoniae chiar multirezistent
• Limitat: S viridans, Enterococcus sp.

2. Gram-negativi – toate FQ au activitate foarte bună

(cipro=levo>gati>moxi)
 Enterobacteriaceae.

 H. influenzae, M. catarrhalis, Neisseria sp.

 Pseudomonas aeruginosa – dar rezistenţă în creştere

3. Alţi germeni:
• Bacillus anthracis, atipici, Mycobacterium spp
 FQ – indicaţii de elecţie

1. Infecţii respiratorii, ORL (cele antipneumococice:

moxifloxacina)
2. Infecţii urinare înalte (dacă agentul etiologic este
sensibil); prostatite
3. Infecţii digestive
4. Infecţii oculare
5. Micobacterioze atipice; tuberculoză cu MB-MDR
6. Antrax
 Metronidazol
Mecanism de acţiune: doză-dependent
- inhibă sinteza ADN bacterian
Utilizare
• iniţial în tratamentul infecţiilor cu protozoare
• ulterior evidenţiată activitate antianaerobă foarte bună

Anaerobi Protozoare anaerobe

Bacteroides sp. Trichomonas vaginalis
Fusobacterium Entamoeba histolytica
Prevotella sp.
Giardia lamblia
Clostridium sp.
Gardnerella vaginalis
Helicobacter pylori
 Metronidazol

Indicaţii clinice de elecţie:

1. Infecţii cu implicare anaerobi digestivi – cost redus!
2. Diaree postantibiotică (Clostridium difficile)
3. Eradicare H pylori (boală ulceroasă)
4. Tetanos
5. Giardioză, trichomoniază
 Rifamicine
Mecanism de acţiune:

• Inhibă sinteza de ARN bacterian prin legare de ARN-

polimeraza ADN-dependentă

• Selectivitate ridicată pentru ARN bacterian

Reprezentanţi
• rifampicina
• rifabutina
• rifaximina
 Rifamicine
Indicaţii clinice:
Rifampicină
1. Tuberculoză
2. Legioneloză
3. Infecţii osteoarticulare (în asocieri)
4. Infectii pe proteze vasculare/valvulare/articulare
Rifabutina: tuberculoză, micobacterioze atipice
Rifaximina: diaree turişti, decontaminare digestivă
(preoperatorie, ciroza)

Risc major: hepatotoxic – mai ales asociere RIF + HIN + PZM;

nefrotoxic (nu rifaximina)
Inhibitori ai unor căi metabolice
 Cotrimoxazol
(sulfametoxazol –trimetoprim)

Dublu atac al metabolismului acidului folic:

• inhibă transformarea PABA în ac dihidrofolic -sulfametoxazol
• inhibă transformarea dihidrofolat în tetrahidrofolat -
trimetoprim

Spectru:
Limitare netă a activității asupra BGN datorită aplicării
timp de peste un deceniu (anii “80) a principiului: “Dacă
te simţi nasol, ia un Biseptol!”
 Cotrimoxazol - clinica

Indicaţii
• Pneumocistoză
• Toxoplasmoză
• Infecţii cu MRSA comunitar, Stenotrophomonas
• În raport cu antibiograma: infecţii urinare, diaree

Efecte adverse
Anemie macrocitară: de asociat acid folic în tratament de
durată!
 Încă un AB parenteral

1. Colistin – un AB despre care se aude tot mai des!

• utilizare minimă anii “80-”90 datorită toxicităţii renale
• în prezent: AB ultimei speranţe în infecţii cu BGN
multirezistenţi (Acinetobacter, Ps aeruginosa, K pneumoniae)
 Încă două AB de administrare orală

1. Fosfomicina-trometamol
• AB de rezervă pentru infecţii urinare joase, care datorită
rezistenţei limitate/concentrării urinare – a devenit “de elecţie” în
infecțiile urinare joase (favorizat și de erodarea eficienței
chinolonelor)
• o singura doză

2. Nitrofurantoin
• utilizare redusă în prezent
• o alta alternativă pentru infecţii urinare joase