Reg 399 - 2016 Spatiul Schengen

LEGI DE PUNCT
23.3.2016 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 77/1
I
(Acte legislative)
REGULAMENTE
REGULAMENTUL (UE) 2016/399 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 9 martie 2016
cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul
Frontierelor Schengen)
(text codificat)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (e),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară ( 1),
întrucât:
(1) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 ) a fost modificat de mai multe ori de
o manieră substanțială ( 3 ). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul
menționat.
(2) Adoptarea de măsuri în temeiul articolului 77 alineatul (2) litera (e) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE), în vederea asigurării absenței oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor
interne, este un element constitutiv al obiectivului Uniunii de creare a unui spațiu fără frontiere interne, în care
libera circulație a persoanelor este asigurată, astfel cum se prevede la articolul 26 alineatul (2) din TFUE.
(3) În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din TFUE, crearea unui spațiu de liberă circulație a persoanelor trebuie să
fie însoțită de alte măsuri. Politica comună în materie de trecere a frontierelor externe, astfel cum este prevăzută
la articolul 77 alineatul (1) litera (b) din TFUE, este o astfel de măsură.
(4) Măsurile comune privind trecerea frontierelor interne de către persoane, precum și controlul la frontierele externe ar
trebui să reflecte acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii și, în special, dispozițiile relevante ale Convenției
de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor Uniunii Economice
Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la
frontierele comune ( 4 ) și ale Manualului comun ( 5).
(5) Normele comune privind trecerea frontierelor de către persoane nu pun în discuție și nu aduc atingere drepturilor în
materie de liberă circulație de care beneficiază cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, precum și
resortisanții țărilor terțe sau membrii familiilor acestora care, în temeiul acordurilor dintre Uniune și statele
membre ale acesteia, pe o parte, și respectivele țări terțe, pe de altă parte, beneficiază de drepturi în materie de
liberă circulație echivalente cu drepturile cetățenilor Uniunii.
( 1 ) Poziția Parlamentului din 2 februarie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 29 februarie 2016.
( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod
comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 105, 13.4.2006, p. 1).
( 3 ) A se vedea anexa IX.
( 4 ) JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
( 5 ) JO C 313, 16.12.2002, p. 97.
L 77/2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 23.3.2016
(6) Controlul la frontiere există nu numai în interesul statului membru la ale cărui frontiere externe se aplică, ci și în
interesul tuturor statelor membre care au eliminat controlul la frontierele lor interne. Controlul la frontiere ar
trebui să contribuie la combaterea imigrației ilegale și a traficului de ființe umane, precum și la prevenirea
oricărei amenințări la adresa securității interne, a ordinii publice, a sănătății publice și a relațiilor internaționale
ale statelor membre.
(7) Verificările la frontiere ar trebui să fie efectuate astfel încât demnitatea umană să fie respectată pe deplin. Controlul
la frontiere ar trebui să fie efectuat într-un mod profesionist și respectuos și să fie proporțional cu obiectivele
urmărite.
(8) Controlul la frontiere cuprinde nu numai verificările persoanelor la punctele de trecere a frontierei și supravegherea
între respectivele puncte de trecere a frontierei, ci și o analiză a riscurilor pentru securitatea internă și a
amenințărilor care pot afecta securitatea frontierelor externe. Prin urmare, este necesar să se stabilească
condițiile, criteriile și normele detaliate care reglementează atât verificările la punctele de trecere a frontierei, cât
și suprave gherea la frontiere, inclusiv verificarea în Sistemul de Informații Schengen (SIS).
(9) Este necesară adoptarea de norme privind calcularea duratei autorizate pentru șederile pe termen scurt în Uniune.
Existența unor norme clare, simple și armonizate în toate actele juridice care reglementează această chestiune ar
fi atât în beneficiul călătorilor, cât și al autorităților responsabile din domeniul frontierelor și al vizelor.
(10) Dat fiind faptul că numai verificarea amprentelor digitale poate confirma cu certitudine că o persoană care
dorește să intre în zona Schengen este, într-adevăr, persoana căreia i-a fost eliberată viza, ar trebui să se prevadă
utilizarea la frontierele externe a Sistemului de informa ții privind vizele (VIS) instituit prin Regulamentul (CE)
nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ).
(11) În vederea verificării îndeplinirii condițiilor de intrare pentru resortisanții țărilor terțe prevăzute de prezentul
regulament și pentru a gestiona cu succes sarcinile ce le revin, polițiștii de frontieră ar trebui să utilizeze toate
informațiile necesare disponibile, inclusiv date care pot fi consultate în VIS.
(12) Pentru a preveni eludarea punctelor de trecere a frontierei în care poate fi utilizat VIS și pentru a garanta deplina
sa eficacitate, este, în special, necesară utilizarea VIS într-un mod armonizat cu ocazia efectuării verificărilor la
intrare la frontierele externe.
(13) Deoarece, în cazul unor cereri de viză repetate, este oportună reutilizarea și copierea datelor biometrice din prima
solicitare de viză din VIS, utilizarea VIS pentru verificările la intrare la frontierele externe ar trebui să fie obligatorie.
(14) Utilizarea VIS presupune o căutare sistematică în VIS prin folosirea numărului de pe autocolantul de viză în
combinație cu verificarea amprentelor digitale. Cu toate acestea, datorită posibilului efect al unor asemenea
căutări asupra timpului de așteptare la punctele de trecere a frontierei, ar trebui să fie posibilă, prin derogare,
pentru o perioadă de tranziție și în circumstanțe strict stabilite, consultarea VIS fără o verificare sistematică a
amprentelor digitale. Statele membre ar trebui să se asigure că această derogare se aplică numai atunci când sunt
respectate pe deplin condițiile de derogare, iar durata și frecvența aplicării acestei derogări sunt strict limitate la
minimum la puncte individuale de trecere a frontierei.
(15) Pentru a evita timpul de așteptare excesiv de îndelungat la punctele de trecere a frontierei, ar trebui s ă fie posibil să se
dispună o relaxare a verificărilor la frontierele externe în cazul unor circumstanțe excepționale și neprevăzute.
Ștampilarea sistematică a documentelor resortisanților țărilor terțe rămâne obligatorie în cazul unei relaxări a
verificărilor la frontiere. Ștampilarea permite stabilirea cu certitudine a datei și a locului de trecere a frontierei, fără a
stabili în toate cazurile dacă au fost efectuate toate măsurile de control al documentelor de călătorie.
(16) Pentru a reduce timpul de așteptare a persoanelor care beneficiază de dreptul de liberă circulație în Uniune, ar
trebui amenajate, când circumstanțele permit, culoare separate la punctele de trecere a frontierei, indicate prin
semne uniforme în toate statele membre. Ar trebui amenajate culoare separate în aeroporturile internaționale.
Atunci când se consideră necesar și în cazul în care circumstanțele locale permit, statele membre ar trebui să ia în
considerare amenajarea de culoare separate la punctele maritime și terestre de trecere a frontierei.
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații
privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (JO L 218,
13.8.2008, p. 60).
(17) Statele membre ar trebui să se asigure că procedurile de control la frontierele externe nu constituie un obstacol
major pentru schimburile economice, sociale și culturale. În acest sens, statele membre ar trebui să aloce personal
și resurse suficiente.
(18) Statele membre ar trebui să desemneze serviciul sau serviciile naționale responsabile cu sarcinile de control la
frontieră, în conformitate cu dreptul intern. În cazul în care, în cadrul unui stat membru, sunt responsabile mai
multe servicii, ar trebui asigurată o cooperare strânsă și permanentă între acestea.
(19) Cooperarea operativă și asistența între statele membre în materie de control la frontiere ar trebui să fie gestionată
și coordonată de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor
Membre (denumită în continuare „agenția”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului ( 1 ).
(20) Prezentul regulament nu aduce atingere verificărilor efectuate în cadrul exercitării competențelor generale ale
poliției și nici controalelor de securitate asupra persoanelor, identice celor practicate pentru zborurile interne,
posibilităților statelor membre de a efectua controale cu caracter excepțional ale bagajelor în conformitate cu
Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului ( 2 ) și dreptului intern privind deținerea documentelor de
călătorie sau de identitate sau privind obligația persoanelor de a semnala autorităților prezența lor pe teritoriul
statului membru în cauză.
(21) Într-un spațiu de liberă circulație a persoanelor, reintroducerea controlului la frontierele interne ar trebui să
rămână excepțională. Controlul la frontiere nu ar trebui efectuat și nici nu ar trebui să se impună formalități doar
pentru că se trece o astfel de frontieră.
(22) Crearea unui spațiu în care este asigurată libertatea de circulație a persoanelor în interiorul frontierelor interne
reprezintă una dintre principalele realizări ale Uniunii. Într-un spațiu fără controale la frontierele interne, este
necesar să existe un răspuns comun la situațiile care afectează grav ordinea publică sau securitatea internă a
spațiului respectiv, a unor părți ale acestuia sau a unuia sau mai multor state membre, permițându-se reintro
ducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale, dar fără a pune în pericol
principiul libertății de circulație a persoanelor. Având în vedere impactul pe care astfel de măsuri de ultimă
instanță îl pot avea asupra tuturor persoanelor care au dreptul de a circula în interiorul spațiului fără controale la
frontierele interne, ar trebui stabilite condițiile și procedurile aferente reintroducerii unor astfel de măsuri, pentru
a asigura faptul că acestea sunt excepționale și că principiul proporționalității este respectat. Domeniul de
aplicare și durata oricărei reintroduceri temporare a unor astfel de măsuri ar trebui limitate la minimul necesar
pentru a răspunde unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne.
(23) Întrucât libertatea de circulație a persoanelor este afectată de reintroducerea temporară a controlului la frontierele
interne, orice decizie de a reintroduce acest control ar trebui să fie luată în conformitate cu criterii stabilite de comun
acord și să fie notificată în mod corespunzător Comisiei sau să fie recomandată de o instituție a Uniunii. În orice caz,
reintroducerea controlului la frontierele interne ar trebui să rămână o excepție și ar trebui să fie efectuată numai ca
măsură de ultimă instanță, cu un domeniu de aplicare și pentru o perioadă strict limitate, pe baza unor criterii obiective
specifice și a unei evaluări a necesității sale care ar trebui monitorizată la nivelul Uniunii. În cazurile în care
amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne necesită o acțiune imediată, un stat membru ar
trebui să aibă posibilitatea de a reintroduce controlul la frontierele sale interne pentru o perioadă de maximum zece zile.
Orice prelungire a perioadei menționate trebuie să fie monitorizată la nivelul Uniunii.
(24) Necesitatea și proporționalitatea măsurii de reintroducere a controlului la frontierele interne, măsurile alternative
care ar putea fi luate la nivel național sau la nivelul Uniunii, sau la ambele niveluri, precum și impactul unui astfel
de control asupra libertății de circulație a persoanelor în spațiul fără control la frontierele interne ar trebui
evaluate în raport cu amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne care a determinat necesitatea
acestei reintroduceri.
(25) Reintroducerea controlului la frontierele interne ar putea fi necesară, în mod excepțional, în cazul unei amenințări
grave la adresa ordinii publice sau a securității interne la nivelul spațiului fără controale la frontierele interne sau
la nivel național, în special în urma unor incidente sau amenințări teroriste sau din cauza amenințării pe care o
prezintă criminalitatea organizată.
( ) Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agen ției Europene pentru Gestionarea
1
Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004, p. 1).
( 2 ) Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului din 19 decembrie 1991 privind eliminarea controalelor și a formalităților
aplicabile bagajelor de mân ă și bagajelor însoțitoare ale persoanelor care efectuează un zbor intracomunitar, precum și bagajelor
persoanelor care efectuează o traversare maritimă intracomunitară (JO L 374, 31.12.1991, p. 4).
(26) Migrația și trecerea frontierelor externe de către un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe nu ar trebui
considerată în sine o amenințare la adresa ordinii publice sau securității interne.
(27) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, o derogare de la principiul fundamental al
libertății de circulație a persoanelor trebuie interpretată în mod strict, iar conceptul de ordine publică presupune
existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave, care afectează unul dintre interesele fundamentale
ale societății.
(28) Pe baza experienței dobândite cu privire la funcționarea spațiului fără controale la frontierele interne și pentru a
contribui la asigurarea punerii în aplicare coerente a acquis-ului Schengen, Comisia poate să elaboreze orientări
privind reintroducerea controlului la frontierele interne, atât în cazurile care necesită adoptarea temporară a unei
astfel de măsuri, cât și în cazurile în care este necesară o acțiune imediată. Aceste orientări ar trebui să prevadă
indicatori clari pentru a facilita evaluarea circumstanțelor care pot constitui amenințări grave la adresa ordinii
publice sau a securității interne.
(29) Atunci când sunt identificate deficiențe grave în efectuarea controalelor la frontierele externe în cadrul unui raport
de evaluare întocmit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului ( 1) și pentru a se asigura
respectarea recomandărilor adoptate în temeiul regulamentului menționat, ar trebui conferite competențe de
executare Comisiei pentru a recomanda ca statele membre evaluate să ia anumite măsuri specifice, cum ar fi
desfășurarea unor echipe europene de polițiști de frontieră, prezentarea unor planuri strategice sau, ca măsură de
ultimă instanță și având în vedere gravitatea situației, închiderea unui anumit punct de trecere a frontierei.
Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului
European și al Consiliului ( 2). Din perspectiva articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din respectivul
regulament, procedura de examinare este aplicabilă.
(30) Reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne în temeiul unei proceduri specifice la nivelul
Uniunii ar putea fi, de asemenea, justificată în cazul unor circumstanțe excepționale și ca măsură de ultimă
instanță, atunci când funcționarea globală a spațiului fără controale la frontierele interne este periclitată ca
urmare a unor deficiențe grave persistente legate de controlul la frontierele externe, identificate în contextul unui
proces riguros de evaluare, în conformitate cu articolele 14 și 15 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, în
măsura în care aceste circumstanțe ar constitui o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității
interne în interiorul spațiului respectiv sau al unor părți ale acestuia. O astfel de procedură specifică pentru
reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne ar putea fi declanșată, de asemenea, în
aceleași condiții, atunci când statul membru evaluat își neglijează în mod grav obligațiile. Având în vedere
caracterul sensibil din punct de vedere politic al unor astfel de măsuri care au efecte asupra competențelor
naționale executive și de aplicare a legii în ceea ce privește controlul la frontierele interne, competențele de
executare pentru adoptarea recomandărilor în cadrul acestei proceduri specifice la nivelul Uniunii ar trebui
conferite Consiliului, acționând la propunerea Comisiei.
(31) Înainte de adoptarea oricărei recomandări privind reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne, ar
trebui să fie explorată pe deplin și în timp util posibilitatea de a recurge la măsuri menite să abordeze situația
subiacentă, inclusiv asistența acordată de organismele, oficiile sau agențiile Uniunii, cum ar fi Agenția sau Oficiul
European de Poliție (Europol) instituit prin Decizia 2009/371/JAI a Consiliului ( 3 ), și măsuri de sprijin tehnic sau
financiar la nivel național, la nivelul Uniunii sau la ambele niveluri. În cazul în care se constată o deficiență gravă,
Comisia ar trebui să poată prevedea măsuri de sprijin financiar pentru a ajuta statul membru vizat. Mai mult, orice
recomandare a Comisiei sau a Consiliului ar trebui să se întemeieze pe informații fundamentate.
(32) Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în
cazuri justificate corespunzător privind prelungirea controalelor la frontierele interne, acestea sunt necesare din
motive imperioase de urgență.
(33) Rapoartele de evaluare și recomandările menționate la articolele 14 și 15 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 ar
trebui să constituie temeiul pentru declanșarea măsurilor specifice în cazul unor deficiențe grave legate de controlul la
frontierele externe și a procedurii speciale în cazul unor circumstanțe excepționale care periclitează funcționarea
globală a spațiului fără controale la frontierele interne prevăzute în prezentul regulament. Statele membre și
( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și de monitorizare în
vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Deciziei Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de instituire a
Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen (OJ L 295, 6.11.2013, p. 27).
( ) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și
2
principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către
Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
( 3 ) Decizia 2009/371/JAI a Consiliului 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol) (JO L 121,
15.5.2009, p. 37).
Comisia desfășoară în comun evaluări periodice, obiective și imparțiale pentru a verifica aplicarea corectă a
prezentului regulament, iar Comisia coordonează evaluările în strânsă cooperare cu statele membre. Mecanismul
de evaluare constă în următoarele elemente: programe de evaluare multianuale și anuale, vizite anunțate și
neanunțate la fața locului desfășurate de o mică echipă formată din reprezentanți ai Comisiei și experți
desemnați de statele membre, rapoarte privind rezultatele evaluărilor adoptate de Comisie și recomandări privind
acțiuni de remediere adoptate de Consiliu la propunerea Comisiei, acțiuni adecvate de urmărire, monito rizare și
raportare.
(34) Deoarece obiectivul Regulamentului (CE) nr. 562/2006 și al modificărilor ulterioare aduse acestuia, și anume
stabilirea unor norme aplicabile trecerii frontierelor de către persoane, nu a putut fi realizat în mod satisfăcător de
către statele membre, dar ar putea fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta a fost în m ăsură să adopte
măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind
Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul
menționat, respectivul regulament și modificările ulterioare aduse acestuia nu depășesc ceea ce este necesar
pentru realizarea obiectivului respectiv.
(35) Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește
adoptarea de măsuri suplimentare de reglementare a supravegherii, precum și modificarea anexelor la prezentul
regulament. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare Comisia să realizeze consultări adecvate,
inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o
transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(36) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene. Prezentul regulament trebuie să fie pus în aplicare în conformitate cu
obligațiile statelor membre în ceea ce privește protecția internațională și principiul nereturnării.
(37) Prin derogare de la articolul 355 din TFUE, prezentul regulament se aplică exclusiv teritoriilor europene ale
Franței și ale Țărilor de Jos. Prezentul regulament nu afectează regimul specific aplicabil în Ceuta și Melilla,
astfel cum este definit prin Acordul privind aderarea Regatului Spaniei la Convenția de punere în aplicare a
Acordului Schengen din 14 iunie 1985 ( 1 ).
(38) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind
Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu
are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. Având în vedere faptul că prezentul regulament
urmărește dezvoltarea acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din respectivul
protocol, în termen de șase luni de la data la care Consiliul a decis cu privire la prezentul regulament, dacă îl va
pune în aplicare în dreptul său intern.
(39) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului
Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul
Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (
2) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului ( 3 ).
(40) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în
înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la
asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen ( 4 ),
care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul
3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului ( 5).
(41) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în
înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul
( 1 ) JO L 239, 22.9.2000, p. 69.

( 2 ) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
( 3 ) Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalit ăți de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul
Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în
aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
( 4 ) JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
( 5 ) Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunit ății Europene, a Acordului între
Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elveț iană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea
în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea
Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea
și dezvoltarea acquis-ului Schengen ( 1 ) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din
Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului ( 2).
(42) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu
participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului ( 3 ). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la
adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.
(43) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în
conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului ( 4). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului
regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.
(44) În ceea ce privește Bulgaria, Croația, Cipru și România, articolul 1 primul paragraf, articolul 6 alineatul (5) litera
(a), titlul III și dispozițiile titlului II și anexele respective care fac referire la SIS și la VIS reprezintă dispoziții
care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen sau care se raportează în alt mod la acesta, în înțelesul
articolului 3 alineatul (2) din Actul de Aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din
2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect și principii
Prezentul regulament prevede absența controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne dintre statele
membre ale Uniunii.
Prezentul regulament stabilește normele aplicabile controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe ale
statelor membre ale Uniunii.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. „frontiere interne” înseamnă:
(a) frontierele terestre comune, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri ale statelor membre;
(b) aeroporturile statelor membre destinate zborurilor interne;
(c) porturile maritime, fluviale și cele aflate pe lacuri ale statelor membre pentru legăturile interne regulate cu
feribotul;
2. „frontiere externe” înseamnă frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri, fron
tierele maritime, precum și aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime și porturile aflate pe lacuri, cu
condiția să nu fie frontiere interne;
( 1 ) JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

( 2 ) Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre
Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului
Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea
Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea
controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
( 3 ) Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a
participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).
( 4 ) Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-
ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
3. „zbor intern” înseamnă orice zbor având plecarea exclusivă de pe teritoriile statelor membre sau destinația
exclusivă pe teritoriile statelor membre și fără să aterizeze pe teritoriul unei țări terțe;
4. „legături interne regulate cu feribotul” înseamnă orice legătură cu feribotul între aceleași două sau mai multe
porturi situate pe teritoriul statelor membre, fără escală în porturi situate în afara teritoriului statelor membre, și
care constă în transportul de persoane și vehicule conform unui orar publicat;
5. „persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii” înseamnă:
(a) cetățenii Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE, precum și resortisanții țărilor terțe care sunt
membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, care își exercită dreptul la liberă circulație, cărora li se aplică
Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1);
(b) resortisanții țărilor terțe și membrii familiilor acestora, indiferent de cetățenie, care, în temeiul acordurilor
încheiate între Uniune și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și respectivele țări terțe, pe de altă parte,
beneficiază de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii;
6. „resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în înțelesul articolului 20
alineatul (1) din TFUE și care nu face obiectul punctului 5 din prezentului articol;
7. „persoană care face obiectul unei alerte emise în scopul de a i se refuza intrarea” înseamn ă orice resortisant al unei
țări terțe care face obiectul unei alerte în Sistemul de Informații Schengen în conformitate cu articolele 24 și 26 din
Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 );
8. „punct de trecere a frontierei” înseamnă orice punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea
frontierelor externe;
9. „punct comun de trecere a frontierei” înseamnă orice punct de trecere a frontierei, situat fie pe teritoriul unui stat
membru, fie pe teritoriul unei țări terțe, în care polițiștii de frontieră ai statului membru și polițiștii de frontieră ai
țării terțe efectuează unul după celălalt verificări la intrare și la ieșire în conformitate cu dreptul lor intern și în
temeiul unui acord bilateral;
10. „control la frontiere” înseamnă activitățile efectuate la frontiere, în conformitate cu prezentul regulament și în
sensul acestuia, ca răspuns exclusiv la intenția de a trece o frontieră sau la trecerea unei frontiere, indiferent de orice
alte considerente, constând în verificări la frontiere și în supravegherea frontierelor;
11. „verificări la frontiere” înseamnă verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei pentru a se asigura că
persoanele, inclusiv mijloacele de transport ale acestora și obiectele aflate în posesia lor, pot fi autorizate să intre pe
teritoriul statelor membre sau să îl părăsească;
12. „supravegherea frontierelor” înseamnă supravegherea frontierelor dintre punctele de trecere a frontierei și suprave
gherea punctelor de trecere a frontierei în afara orarului de funcționare stabilit, în vederea împiedicării persoanelor
să se sustragă de la verificările la frontiere;
13. „verificarea în linia a doua” înseamnă o verificare suplimentară care poate fi efectuată într-un loc special, separat
de locul în care sunt verificate toate persoanele (prima linie);
14. „polițist de frontieră” înseamnă orice agent public desemnat, în conformitate cu dreptul intern, la un punct de
trecere a frontierei sau de-a lungul frontierei sau în imediata vecinătate a frontierei respective, și care exercită, în
conformitate cu prezentul regulament și cu dreptul intern, sarcini de control la frontiere;
( 1 ) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere
pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr.
1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE,
90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea,
funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).
15. „operator de transport” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional, transportul de
persoane;
16. „permis de ședere” înseamnă:
(a) orice permis de ședere eliberat de statele membre în conformitate cu modelul uniform stabilit prin Regulamentul
(CE) nr. 1030/2002 al Consiliului ( 1) și permisele de ședere eliberate în conformitate cu Directiva 2004/38/CE;
(b) toate celelalte documente eliberate de un stat membru resortisanților țărilor terțe, care le autorizează șederea pe
teritoriul său și care au făcut obiectul unei notificări și al publicării ulterioare în conformitate cu articolul 39,
cu excepția:
(i) permiselor temporare eliberate în cursul examinării primei cereri de eliberare a unui permis de ședere astfel
cum se menționează la litera (a) sau a unei cereri de azil; și
(ii) vizelor eliberate de statele membre în formatul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al
Consiliului ( 2);
17. „navă de croazieră” înseamnă o navă care urmează un itinerar dat, potrivit unui program prestabilit, care include
un program de activități turistice în diverse porturi și care, în mod normal, nu îmbarcă și nu debarcă pasageri în
cursul călătoriei;
18. „navigație de agrement” înseamnă utilizarea navelor de agrement în scopuri sportive sau turistice;
19. „pescuit de coastă” înseamnă activitățile de pescuit efectuate cu ajutorul navelor care intră zilnic sau în termen de
36 ore într-un port situat pe teritoriul unui stat membru fără să facă escală într-un port situat într-o țară terță;
20. „lucrător offshore” înseamnă o persoană care lucrează pe o instalație offshore aflată în apele teritoriale sau într-o
zonă maritimă de exploatare economică exclusivă a statelor membre, astfel cum sunt definite în dreptul maritim
inter național, și care revine regulat, pe cale maritimă sau aeriană, pe teritoriul statelor membre;
21. „amenințare pentru sănătatea publică” înseamnă orice boală cu potențial epidemic, astfel cum este definită de
Regulamentul Sanitar Internațional al Organizației Mondiale a Sănătății, și alte boli infecțioase sau parazitare
contagioase, cu condiția să facă obiectul dispozițiilor de protecție cu privire la resortisanții statelor membre.
Articolul 3
Domeniul de aplicare
Prezentul regulament se aplică oricărei persoane care trece frontiera internă sau externă a unui stat membru, fără a
aduce atingere:
(a)drepturilor persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii;
(b) drepturilor refugiaților și ale persoanelor care solicită o protecție internațională, în special în ceea ce privește
principiul nereturnării.
Articolul 4
Drepturi fundamentale
În aplicarea prezentului regulament, statele membre respectă pe deplin dreptul relevant al Uniunii, inclusiv Carta drep
turilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), dreptul internațional relevant, inclusiv
Convenția privind statutul refugiaților încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 (denumită în continuare „Convenția de la
Geneva”), obligațiile legate de accesul la protecție internațională, în special principiul nereturnării și drepturile funda
mentale. În conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, deciziile în temeiul prezentului regulament se
adoptă în mod individual.
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru
resortisanții țărilor terțe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1).
( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (JO L 164, 14.7.1995, p.
1).
TITLUL II
FRONTIERE EXTERNE
CAPITOLUL I
Trecerea frontierelor externe și condițiile de intrare
Articolul 5
Trecerea frontierelor externe
(1) Frontierele externe nu pot fi trecute decât pe la punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de
funcționare stabilit. Programul de funcționare este indicat clar la punctele de trecere a frontierei care nu sunt deschise 24
ore pe zi.
Statele membre comunică Comisiei lista punctelor lor de trecere a frontierei, în conformitate cu articolul 39.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), pot fi permise excepții de la obligația de trecere a frontierelor externe numai prin
punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de funcționare stabilit:
(a)pentru persoane sau grupuri de persoane, în cazul unei solicitări cu caracter special privind trecerea ocazională a
frontierelor externe în afara punctelor de trecere a frontierei sau în afara programului de func ționare stabilit, cu
condiția să fie în posesia permiselor cerute de dreptul intern și ca acest lucru să nu fie contrar intereselor statelor
membre în materie de ordine publică și de securitate internă. Statele membre pot prevedea dispoziții specifice în
acordurile bilaterale. Excepțiile generale prevăzute în dreptul intern și în acordurile bilaterale sunt notificate
Comisiei în temeiul articolului 39;
(b) pentru persoane sau grupuri de persoane, în cazul unei urgențe neprevăzute;
(c)în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolele 19 și 20 în coroborare cu anexele VI și VII.
(3) Fără a aduce atingere excepțiilor prevăzute la alineatul (2) sau obligațiilor lor în materie de protecție
internațională, statele membre instituie sancțiuni în conformitate cu dreptul lor intern în caz de trecere neautorizată a
frontierelor externe prin alte locuri decât pe la punctele de trecere a frontierei sau în afara programului de func ționare
stabilit. Respectivele sancțiuni sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
Articolul 6
Condiții de intrare pentru resortisanții țărilor terțe
(1) Pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă de maximum 90 de zile în orice
perioadă de 180 de zile, ceea ce implică luarea în considerare a ultimei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile
de ședere, condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe sunt următoarele:
(a)să fie în posesia unui document de călătorie valabil care să permită titularului să treacă frontiera și care să îndepli
nească următoarele criterii:
(i) să fie valabil pentru o perioadă de cel puțin trei luni de la data preconizată a plecării de pe teritoriul statelor
membre. În caz justificat de urgență, această obligație poate fi înlăturată;
(ii) să fi fost eliberat în ultimii 10 ani;
(b) să fie în posesia unei vize valabile, în cazul în care aceasta este cerută în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001
al Consiliului ( 1 ), cu excepția cazului când respectivii resortisanți sunt titulari ai unui permis de ședere valabil sau
ai unei vize de lungă ședere valabile;
(c)să justifice scopul și condițiile șederii planificate și să dispună de mijloace de subzistență suficiente, atât pentru
durata șederii planificate, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau pentru tranzitul către o țară terță în care
admisia este garantată, sau să fie în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să
dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L
81, 21.3.2001, p. 1).
(d) să nu fie o persoană care face obiectul unei alerte emise în SIS în scopul de a i se refuza intrarea;
(e)să nu fie considerat o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile inter
naționale ale unuia dintre statele membre și, în special, să nu facă obiectul unei alerte emise în scopul de a i se
refuza intrarea în bazele de date ale statelor membre pentru motivele enumerate anterior.
(2) În sensul aplicării alineatului (1), data intrării se consideră ca fiind prima zi de ședere pe teritoriul statelor
membre, iar data ieșirii se consideră ca fiind ultima zi de ședere pe teritoriul statelor membre. Perioadele de ședere
autorizate în temeiul unui permis de ședere sau a unei vize naționale de lungă ședere nu sunt luate în considerare la
calcularea perioadei de ședere pe teritoriul statelor membre.
(3) O listă neexhaustivă a documentelor justificative pe care polițistul de frontieră le poate solicita resortisantului
unei țări terțe în vederea verificării îndeplinirii condițiilor menționate la alineatul (1) litera (c) figurează în anexa I.
(4) Evaluarea mijloacelor de subzistență se face în funcție de durata și de scopul șederii și în raport cu nivelul mediu
al prețurilor în materie de cazare și masă din statul membru sau din statele membre în cauză, pentru o cazare la preț
moderat, înmulțite cu numărul de zile de ședere.
Valorile de referință stabilite de către statele membre sunt notificate Comisiei în conformitate cu articolul 39.
Evaluarea mijloacelor suficiente de subzistență se poate baza pe posesia de numerar, cecuri de călătorie și cărți de
credit aflate în posesia resortisantului țării terțe. Declaraț iile de sponsorizare, atunci când sunt prevăzute de dreptul
intern, și scrisorile de sponsorizare definite de dreptul intern în cazul resortisanților țărilor terțe cazați la o gazdă pot
constitui, de asemenea, o dovadă a mijloacelor suficiente de subzistență.
(5) Prin derogare de la alineatul (1):
(a)resortisanții țărilor terțe care nu îndeplinesc toate condițiile menționate la alineatul (1), dar care sunt titulari ai unui
permis de ședere sau ai unei vize de lungă ședere, sunt autorizați să intre în scopul tranzitului pe teritoriul altor state
membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care le-a eliberat permisul de ședere sau viza de lungă
ședere, cu excepția cazului în care respectivii resortisanți se află pe lista națională de alerte a statului membru ale
cărui frontiere externe doresc să le traverseze și alerta respectivă este însoțită de instrucțiuni cu privire la refuzul
intrării sau tranzitului;
(b) resortisanții țărilor terțe care îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (1), cu excepția celor menționate la litera
(b), și care se prezintă la frontieră pot fi autorizați să intre pe teritoriul statelor membre dacă la frontieră este
eliberată o viză în conformitate cu articolele 35 și 36 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului ( 1 ).
Statele membre întocmesc o statistică privind vizele eliberate la frontieră în conformitate cu articolul 46 din
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 și cu anexa XII la acesta.
În cazul în care nu este posibilă aplicarea vizei pe document, viza se aplică în mod excepțional pe un formular
separat care se inserează în document. În acest caz, se folose ște modelul uniform de formular pentru aplicarea vizei
prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 333/2002 al Consiliului ( 2 );
(c)resortisanții țărilor terțe care nu îndeplinesc una sau mai multe dintre condițiile menționate la alineatul (1) pot fi
autorizați de un stat membru să intre pe teritoriul său din motive umanitare, de interes național sau în temeiul unor
obligații internaționale. În cazul în care resortisantul țării terțe face obiectul unei alerte, astfel cum se menționează la
alineatul (1) litera (d), statul membru care autorizează intrarea acestuia pe teritoriul său informează celelalte state
membre în acest sens.
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod
comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).
( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru
aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de statul membru care emite
formularul respectiv (JO L 53, 23.2.2002, p. 4).
CAPITOLUL II
Controlul la frontierele externe și refuzarea intrării
Articolul 7
Efectuarea verificărilor la frontiere
(1) În exercitarea îndatoririlor lor, poliț iștii de frontieră respectă în totalitate demnitatea umană, în special în
cazurile în care sunt implicate persoane vulnerabile.
Toate măsurile luate în exercitarea funcțiilor lor sunt proporționale cu obiectivele urmărite.
(2) În cursul efectuării verificărilor la frontiere, polițiștii de frontieră nu fac nicio discriminare pe criterii de sex, rasă
sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
Articolul 8
Verificările la frontiere efectuate asupra persoanelor
(1) Circulația transfrontalieră la frontierele externe face obiectul unor verificări din partea polițiștilor de frontieră.
Verificările se efectuează în conformitate cu prezentul capitol.
Verificările pot avea ca obiect și mijloacele de transport și obiectele aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. În
cazul în care se efectuează percheziții, se aplică dreptul statului membru în cauză.
(2) Toate persoanele fac obiectul unei verificări minime vizând stabilirea identității pe baza producerii sau
prezentării documentelor de călătorie. Verificarea minimă constă într-o examinare simplă și rapidă a valabilității
documentului care îl autorizează pe titularul legitim să treacă frontiera și a prezenței indiciilor de falsificare sau de
contrafacere, recurgându-se, după caz, la dispozitive tehnice și consultând bazele de date relevante cu privire la
informațiile referitoare exclusiv la documentele furate, deținute fără drept, pierdute sau anulate.
Verificarea minimă prevăzută la primul paragraf constituie regula pentru persoanele care beneficiază de dreptul la
liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii.
Cu toate acestea, în mod nesistematic, în cazul în care se efectuează verificări minime asupra persoanelor care
beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, polițiștii de frontieră pot să consulte bazele de
date naționale și europene pentru a se asigura că persoanele respective nu reprezintă o amenințare reală, actuală și
suficient de gravă pentru securitatea internă, ordinea publică, relațiile internaționale ale statelor membre sau o
amenințare pentru sănătatea publică.
Consecințele respectivelor consultări nu pun în pericol dreptul de intrare pe teritoriul statului membru în cauză al
persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, astfel cum se prevede în
Directiva 2004/38/CE.
(3) La intrare și la ieșire, resortisanții țărilor terțe fac obiectul unei verificări amănunțite astfel:
(a)verificarea amănunțită la intrare include examinarea îndeplinirii condițiilor de intrare stabilite la articolul 6 alineatul
(1) și, după caz, a documentelor care autorizează șederea și exercitarea unei activități profesionale. Aceasta
cuprinde o examinare detaliată a următoarelor elemente:
(i) verificarea dacă resortisantul țării terțe deține un document valabil și care nu a expirat, care permite trecerea
frontierei, iar documentul respectiv să fie însoțit, după caz, de viza sau de permisul de ședere solicitat;
(ii) examinarea amănunțită a documentului de călătorie, în căutarea unor indicii de falsificare sau de contrafacere;
(iii) examinarea ștampilelor de intrare și de ieșire de pe documentele de călătorie ale resortisantului țării terțe în
cauză, în vederea verificării, prin compararea datelor de intrare și de ieșire, dacă persoana nu a depășit durata
maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre;
(iv) verificarea punctelor de plecare și de destinație a resortisantului țării terțe în cauză, precum și a scopului șederii
prevăzute și, după caz, verificarea documentelor justificative corespunzătoare;
(v) verificarea dacă resortisantul țării terțe în cauză dispune de mijloace de subzistență suficiente pentru durata și
scopul șederii, pentru întoarcerea în țara de origine sau pentru tranzitul către o țară terță în care admisia sa este
garantată sau dacă este în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;
(vi) verificarea dacă resortisantul țării terțe în cauză, mijlocul său de transport și obiectele pe care le transportă nu
sunt de natură să pună în pericol ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile
internaționale ale unui stat membru. Respectiva verificare include consultarea directă a datelor și a alertelor cu
privire la persoane și, dacă este necesar, a obiectelor incluse în SIS și în bazele de date naționale, precum și,
după caz, a măsurii ce urmează să fie întreprinse în urma unei alerte;
(b) dacă resortisantul unei țări terțe este deținătorul unei vize menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b),
verificările amănunțite efectuate la intrare includ și verificarea identității deținătorului vizei și a autenticității vizei,
prin consultarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul
(CE) nr. 767/2008;
(c)prin derogare, VIS poate fi consultat prin utilizarea în toate cazurile a numărului de pe autocolantul de viză și, prin
sondaj, a numărului de pe autocolantul de viză în combinație cu verificarea amprentelor digitale, atunci când:
(i) traficul atinge o asemenea intensitate, încât timpul de așteptare la punctul de trecere a frontierei devine excesiv
de lung;
(ii) toate resursele de personal, de echipament și de organizare au fost deja epuizate; și
(iii) în baza unei evaluări, nu există niciun risc în ceea ce privește securitatea internă și imigrația ilegală.
Cu toate acestea, în toate cazurile în care există o îndoială cu privire la identitatea deținătorului vizei și/sau cu
privire la autenticitatea vizei, VIS se consultă utilizând în mod sistematic numărul de pe autocolantul de viză în
combinație cu verificarea amprentelor digitale.
Această derogare se poate aplica doar la punctul de trecere a frontierei în cauză și numai atât timp cât sunt
îndeplinite condițiile de la punctele (i), (ii) și (iii);
(d) decizia de a consulta VIS în conformitate cu litera (c) se ia de către polițistul de frontieră aflat la comanda punctului
de trecere a frontierei sau la un nivel ierarhic superior.
Statul membru în cauză informează imediat celelalte state membre și Comisia în privința unei astfel de decizii;
(e)fiecare stat membru transmite anual un raport cu privire la aplicarea literei (c) Parlamentului European și Comisiei,
care cuprinde numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au fost verificați în VIS, utilizând exclusiv numărul de pe
autocolantul de viză, precum și durata timpului de așteptare menționat la litera (c) punctul (i);
(f) literele (c) și (d) se aplică pentru o perioadă maximă de trei ani, care începe după trei ani de la momentul în care VIS
a devenit operațional. Înainte de terminarea celui de al doilea an de aplicare a dispozițiilor de la literele (c) și (d),
Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului o evaluare cu privire la punerea în aplicare a acestora. Pe
baza respectivei evaluări, Parlamentul European sau Consiliul pot invita Comisia să propună modificări corespun
zătoare la prezentul regulament;
(g) verificările amănunțite la ieșire cuprind:
(i) verificarea dacă resortisantul țării terțe deține un document valabil pentru a trece frontiera;
(ii) examinarea documentului de călătorie, în căutarea unor indicii de falsificare sau contrafacere;
(iii) ori de cîte ori este posibil, verificarea dacă resortisantul țării terțe nu este considerat o amenințare pentru ordinea
publică, securitatea internă sau pentru relațiile internaționale ale unui stat membru;
(h) pe lângă verificările menționate la litera (g), verificările amănunțite la ieșire pot să cuprindă, de asemenea:
(i) verificarea dacă persoana deține o viză valabilă, în cazul în care aceasta este cerută în temeiul Regulamentului (CE)
nr. 539/2001, cu excepția cazului în care persoana respectivă este titulară a unui permis de ședere valabil; o astfel de
verificare poate include consultarea VIS în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;
(ii) verificarea dacă persoana nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre;
(iii) consultarea alertelor cu privire la persoane și obiectele incluse în SIS și în bazele naționale de date;
(i) în vederea identificării oricărei persoane care nu îndeplinește sau care nu mai îndeplinește condițiile de intrare,
ședere sau rezidență pe teritoriul statelor membre, VIS poate fi consultat în conformitate cu articolul 20 din
Regulamentul (CE) nr. 767/2008.
(4) În cazul în care există posibilitatea și resortisantul țării terțe solicită acest lucru, astfel de verificări amănunțite se
efectuează într-un loc privat.
(5) Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf, resortisanților țărilor terțe care fac obiectul unei verificări
amănunțite în linia a doua li se vor furniza informații scrise cu privire la scopul și procedura acestui control într-o limbă
pe care o înțeleg sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, sau printr-un alt mijloc eficace.
Respectivele informații sunt disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii și în limba sau limbile țării sau țărilor
limitrofe statului membru în cauză și precizează faptul că resortisantul țării terțe poate solicita numele sau numărul
matricol al polițiștilor de frontieră care efectuează verificarea amănunțită în linia a doua, precum și numele punctului
de trecere a frontierei și data trecerii frontierei.
(6) Verificările asupra persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii se
efectuează în conformitate cu Directiva 2004/38/CE.
(7) Normele practice privind informațiile care trebuie înregistrate sunt prevăzute în anexa II.
(8) Atunci când se aplică articolul 5 alineatul (2) litera (a) sau (b), statele membre pot să prevadă, de asemenea,
derogări de la normele prevăzute în prezentul articol.
Articolul 9
Relaxarea verificărilor la frontiere
(1) Verificările la frontierele externe pot face obiectul unei relaxări în cazul unor circumstanțe excepționale și nepre
văzute. Respectivele circumstanțe excepționale și neprevăzute sunt considerate a fi acele evenimente imprevizibile care
provoacă o intensificare a traficului astfel încât timpul de așteptare la punctul de trecere a frontierei devine excesiv de
îndelungat și au fost epuizate toate resursele în ceea ce privește personalul, mijloacele și organizarea.
(2) În caz de relaxare a verificărilor la frontiere în conformitate cu alineatul (1), verificările la frontiere pentru intrare
sunt, în principiu, prioritare în raport cu verificările la frontiere pentru ieșire.
Decizia de relaxare a verificărilor este luată de polițistul de frontieră care este responsabil de punctul de trecere a
frontierei.
Respectiva relaxare a verificărilor este temporară, adaptată circumstanțelor care o justifică și se pune în aplicare progresiv.
(3) Chiar și în cazul relaxării verificărilor la frontiere, polițistul de frontieră ștampilează documentele de călătorie
ale resortisanților țărilor terțe la intrare și la ieșire, în conformitate cu articolul 11.
(4) Fiecare stat membru transmite anual Parlamentului European și Comisiei un raport privind aplicarea prezentului
articol.
Articolul 10
Amenajarea de culoare separate și informațiile aflate pe panouri
(1) Statele membre amenajează culoare separate, în special la punctele de trecere a frontierei aeriene, pentru a putea
efectua verificări ale persoanelor, în conformitate cu articolul 8. Respectivele culoare se diferențiază cu ajutorul unor
panouri care conțin indicațiile prevăzute în anexa III.
Statele membre pot amenaja culoare separate la punctele de trecere a frontierei maritime și terestre, precum și la
frontierele dintre statele membre care nu aplică articolul 22 la frontierele lor comune. În cazul în care statele membre
amenajează culoare separate la respectivele frontiere, se folosesc panouri care conțin indicațiile menționate în anexa III.
Statele membre se asigură că respectivele culoare sunt semnalate clar, inclusiv în cazul în care normele privind
utilizarea culoarelor distincte sunt suspendate în conformitate cu alineatul (4), pentru asigurarea fluidizării circulației
persoanelor care trec frontiera.
(2)Persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii sunt autorizate să folosească
culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea A („UE, SEE, CH”). Respectivele persoane pot, de asemenea, s ă
folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B1 („fără viză”) și partea B2 („toate pașapoartele”).
Resortisanții țărilor terțe care nu au obligația de a deține viză în momentul trecerii frontierelor externe ale statelor
membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 și resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere
valabil sau o viză de lungă ședere pot să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B1 („fără
viză”) din prezentul regulament. Aceștia pot, de asemenea, să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa
III partea B2 („toate pașapoartele”) din prezentul regulament.
Toate celelalte persoane folosesc culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B2 („toate pașapoartele”).
Indicațiile care figurează pe panourile menționate la primul, al doilea și al treilea paragraf pot fi afișate în limba sau
limbile considerate adecvate de fiecare stat membru.
Dispoziția privind amenajarea de culoare separate indicate de panoul prezentat în anexa III partea B1 („f ără viză”) nu
este obligatorie. Statele membre hotărăsc, în funcție de necesitățile lor practice, dacă și în ce punct de trecere a
frontierei doresc să folosească această opțiune.
(3) La punctele maritime și terestre de trecere a frontierei, statele membre pot separa traficul vehiculelor pe culoare
distincte, în funcție de categoriile de vehicule ușoare sau vehicule grele și autobuze, cu ajutorul panourilor prezentate în
anexa III partea C.
După caz, statele membre pot modifica indicațiile conținute de respectivele panouri, în funcție de circumstanțele locale.
(4) În caz de dezechilibru temporar al fluxului de trafic la un anumit punct de trecere a frontierei, normele privind
utilizarea culoarelor distincte pot fi suspendate de autoritățile competente pe perioada necesară restabilirii echilibrului.
Articolul 11
Ștampilarea documentelor de călătorie
(1) Se ștampilează sistematic toate documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe, la intrare și la ieșire.
Ștampilele de intrare și de ieșire se aplică în special pe:
(a)documentele care conțin o viză valabilă, permițând resortisanților țărilor terțe să treacă frontiera;
(b) documentele care permit resortisanților țărilor terțe cărora li s-a eliberat o viză la frontieră de către un stat membru
să treacă frontiera;
(c)documentele care permit resortisanților țărilor terțe care nu fac obiectul unei obligații de viză să treacă frontiera.
(2) Se ștampilează la intrare și ieșire documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe, membri de familie ai
unui cetățean al Uniunii, cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE, dar care nu prezintă permisul de ședere prevăzut în
directiva respectivă.
Se ștampilează la intrare și ieșire documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe, membri de familie ai unui
resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, dar care nu
prezintă permisul de ședere prevăzut în Directiva 2004/38/CE.
(3) Nu se aplică ștampilă de intrare sau ștampilă de ieșire:
(a)pe documentele de călătorie ale șefilor de stat și ale demnitarilor a căror sosire a fost anunțată oficial în prealabil pe
cale diplomatică;
(b) pe brevetele de pilot sau certificatele membrilor echipajului unei aeronave;
(c)pe documentele de călătorie ale marinarilor, prezenți pe teritoriul unui stat membru doar pe perioada escalei navei în
zona portului de escală;
(d) pe documentele de călătorie ale echipajului și ale pasagerilor unei nave de croazieră, care nu fac obiectul
verificărilor la frontiere, în conformitate cu punctul 3.2.3 din anexa VI;
(e)pe documentele care permit resortisanților din Andorra, Monaco și San Marino să treacă frontiera;
(f) pe documentele de călătorie ale personalului de trenuri de pasageri și de mărfuri din trenurile internaționale;
(g) pe documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe care prezintă un permis de ședere menționat în Directiva
2004/38/CE.
În mod excepțional, la cererea unui resortisant al unei țări terțe, se poate renunța la aplicarea ștampilei la intrare sau
ieșire în cazul în care aceasta ar putea crea dificultăți majore pentru respectivul resortisant. În acest caz, intrarea sau
ieșirea este consemnat ă pe o foaie volantă separată, în care se menționează numele și numărul pașaportului
resortisantului în cauză. Respectiva foaie se predă resortisantului țării terțe. Autoritățile competente ale statelor membre
pot păstra evidențe statistice ale acestor cazuri excepționale și le pot prezenta Comisiei.
(4) Aspectele practice de aplicare a ștampilei sunt prevăzute în anexa IV.
(5) Ori de câte ori este posibil, resortisanții țărilor terțe sunt informați cu privire la obligația polițistului de frontieră
de a ștampila documentul de călătorie la intrare și la ieșire, chiar și în cazul relaxării verificărilor în conformitate cu
articolul 9.
Articolul 12
Prezumția privind îndeplinirea condițiilor de durată a șederii
(1) În cazul în care documentul de călătorie al unui resortisant al unei țări terțe nu are ștampilă de intrare, autoritățile
naționale competente pot prezuma că titularul nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile privind durata șederii
aplicabile în statul membru în cauză.
(2) Prezumția menționată la alineatul (1) poate fi infirmată în cazul în care resortisantul țării terțe prezintă, prin orice
mijloc, elemente de probă credibile, precum un bilet de călătorie sau documente justificative ale prezenței sale în afara
teritoriului statelor membre, de natură să demonstreze că a respectat condițiile privind durata șederii pe termen scurt.
În acest caz:
(a)atunci când resortisantul unei țări terțe se află pe teritoriul unui stat membru care aplică în întregime acquis-ul
Schengen, autoritățile competente indică, în conformitate cu dreptul intern și cu practicile naționale, în documentul
de călătorie al respectivului resortisant, data și locul de trecere a frontierei externe a unui stat membru care aplică în
întregime acquis-ul Schengen;
(b) atunci când resortisantul unei țări terțe se află pe teritoriul unui stat membru pentru care nu s-a luat încă decizia
menționată la articolul 3 alineatul (2) din Actul de Aderare din 2003, la articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare
din 2005 și, respectiv, la articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011, autoritățile competente indică, în
conformitate cu dreptul intern și cu practicile naționale, în documentul de călătorie al respectivului resortisant, data
și locul de trecere a frontierei externe a unui astfel de stat membru.
Pe lângă mențiunile indicate la literele (a) și (b), se poate înmâna resortisantului unei țări terțe un formular, astfel cum
este prezentat în anexa VIII.
Statele membre se informează reciproc și informează Comisia și Secretariatul General al Consiliului cu privire la
practicile lor naționale privind mențiunile prevăzute în prezentul articol.
(3) În cazul în care prezumția menționată la alineatul (1) nu este infirmată, resortisantul unei țări terțe poate fi
returnat în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ), precum și în
conformitate cu dreptul intern care respectă directiva menționată.
(4) Dispozițiile relevante ale alineatelor (1) și (2) se aplică mutatis mutandis în absența ștampilei de ieșire.
Articolul 13
Supravegherea frontierelor
(1) Supravegherea frontierelor are drept principal obiectiv prevenirea trecerilor frauduloase ale frontierei, combaterea
criminalității transfrontaliere și luarea de măsuri împotriva persoanelor care au trecut ilegal frontiera. O persoană care a
trecut ilegal frontiera și care nu are drept de ședere pe teritoriul statului membru respectiv este reținută și i se aplică
procedurile care respectă Directiva 2008/115/CE.
(2) Polițiștii de frontieră acționează în unități fixe sau mobile în vederea asigurării supravegherii frontierelor externe.
Supravegherea se efectuează astfel încât să prevină și să descurajeze sustragerea de la verificările de la punctele de

trecere a frontierei.
(3)Supravegherea între punctele de trecere a frontierei este asigurată de polițiștii de frontieră al căror efectiv și metode sunt
adaptate riscurilor și amenințărilor existente sau previzibile. Aceasta include modificarea frecventă și inopinată a perioadelor
de supraveghere, astfel încât trecerile ilegale ale frontierei să fie în permanență în măsură să fie descoperite.
(4) Supravegherea se efectuează de unități fixe sau mobile, care își îndeplinesc misiunea prin patrulare sau prin prezența
în locuri cunoscute ca fiind sensibile, obiectivul respectivei supravegheri fiind surprinderea persoanelor care trec ilegal
frontiera. Supravegherea se poate face, de asemenea, cu ajutorul mijloacelor tehnice, inclusiv prin mijloace electronice.
(5) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 37 cu privire la măsurile supli
mentare privind supravegherea.
Articolul 14
Refuzul intrării
(1) Intrarea pe teritoriul statelor membre se refuză resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc toate condițiile de
intrare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) și care nu aparțin niciuneia dintre categoriile de persoane menționate la
articolul 6 alineatul (5). Aceasta nu aduce atingere aplicării dispozițiilor speciale privind dreptul la azil și la protecție
internațională sau eliberarea unei vize de lungă ședere.
(2) Intrarea nu poate fi refuzată decât printr-o decizie care să indice motivele precise ale refuzului. Decizia se ia de
către autoritatea competentă abilitată în acest sens de dreptul intern. Respectiva decizie intră în vigoare imediat.
( 1 ) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile
comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348,
24.12.2008, p. 98).
Decizia motivată indicând cauzele precise ale refuzului se comunică printr-un formular uniform, prezentat în anexa V
partea B, și se completează de autoritatea abilitată de dreptul intern să refuze intrarea. Formularul uniform astfel
completat se înmânează resortisantului țării terțe în cauză, care confirmă primirea deciziei de refuz prin respectivul
formular.
(3) Persoanele care au făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării au dreptul la o cale de atac. Calea de atac se
desfășoară în conformitate cu dreptul intern. Resortisantului țării terțe i se pun la dispoziție informații scrise cu privire
la punctele de contact în măsură să îi comunice informații legate de reprezentanții competenți să acționeze în numele
respectivului resortisantul al țării terțe, în conformitate cu dreptul intern.
Introducerea unei asemenea căi de atac nu are efect suspensiv asupra deciziei de refuz al intrării.
Fără a aduce atingere oricărei eventuale compensări acordate în conformitate cu dreptul intern, resortisantul țării terțe în cauză
are dreptul la rectificarea ștampilei de intrare anulate, precum și a oricărei anulări sau completări, din partea statului membru
care a refuzat intrarea, în cazul în care, în cadrul căii de atac, decizia de refuz al intrării este declarată nefondată.
(4) Polițiștii de frontieră se asigură că resortisantul țării terțe care a făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării nu
intră pe teritoriul statului membru în cauză.
(5) Statele membre întocmesc o statistică privind numărul de persoane care au făcut obiectul unei decizii de refuz al
intrării, motivele refuzului, cetățenia persoanelor cărora li s-a refuzat intrarea și tipul de frontieră (terestră, aeriană,
maritimă) la care s-a refuzat intrarea și transmit anual statisticile către Comisie (Eurostat), în conformitate cu Regula
mentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1).
(6) Normele detaliate de reglementare a refuzului intrării sunt descrise în anexa V partea A.
CAPITOLUL III
Personal și resurse alocate controlului la frontiere și cooperarea între statele membre
Articolul 15
Personal și resurse alocate controlului la frontiere
Statele membre alocă personal și resurse corespunzătoare și suficiente pentru exercitarea controlului la frontierele
externe în conformitate cu articolele 7-14, astfel încât să asigure un control eficace, de înalt nivel și uniform la
frontierele lor externe.
Articolul 16
Punerea în aplicare a controlului
(1) Controlul la frontiere prevăzut la articolele 7-14 se efectuează de către polițiștii de frontieră, în conformitate cu
dispozițiile prezentului regulament și cu dreptul intern.
În exercitarea controlului la frontiere, polițiștii de frontieră păstrează competenț ele de inițiere a procedurilor penale
conferite de dreptul intern și care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
Statele membre se asigură că polițiștii de frontieră sunt profesioniști specializați și formați corespunzător, luând în
considerare curricula comună de pregătire pentru polițiștii de frontieră, stabilită și dezvoltată de Agenția Europeană
pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (denumită în
continuare „agenția”), înființată prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004. Curricula de pregătire include formarea specia
lizată privind modul de detectare și gestionare a situațiilor în care sunt implicate persoane vulnerabile, cum ar fi minorii
neînsoțiți și victimele traficului de persoane. Statele membre, cu sprijinul agenției, încurajează polițiștii de frontieră să
învețe limbile străine necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.
(2) Statele membre notifică Comisiei lista serviciilor naționale responsabile de controlul la frontiere în temeiul
dreptului intern, în conformitate cu articolul 39.
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din
domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea
de statistici cu privire la lucrătorii străini (JO L 199, 31.7.2007, p. 23).
(3) Pentru un control eficient la frontiere, fiecare stat membru asigură o cooperare strânsă și permanentă între
serviciile naționale responsabile de controlul la frontiere.
Articolul 17
Cooperarea dintre statele membre
(1) Statele membre își acordă asistență și asigură o cooperare strânsă și permanentă în vederea punerii eficiente în
aplicare a controlului la frontiere, în conformitate cu articolele 7-16. Statele membre fac schimb de informații relevante.
(2) Cooperarea operativă dintre statele membre în materie de gestionare a frontierelor externe este coordonată de
agenție.
(3) Fără a aduce atingere competențelor agenției, statele membre pot continua cooperarea operativă cu alte state
membre și/sau țări terțe la frontierele externe, inclusiv schimbul de ofițeri de legătură, în cazul în care o astfel de
cooperare este complementară acțiunii agenției.
Statele membre se abțin de la orice acțiune care ar putea periclita funcționarea agenției sau realizarea obiectivelor acesteia.
Statele membre informează agenția cu privire la cooperarea operativă menționată la primul paragraf.
(4) Statele membre propun acțiuni de formare cu privire la normele care reglementează controlul la frontiere, precum
și drepturile fundamentale. În acest sens, se iau în considerare standardele comune de formare stabilite și dezvoltate de
agenție.
Articolul 18
Controlul comun
(1) Statele membre care nu aplică articolul 22 la frontierele terestre comune pot efectua, până la data aplicării
articolului respectiv, un control comun al respectivelor frontiere comune; în acest caz, o persoană poate fi oprită numai
o singură dată în scopul realizării verificărilor la intrare și la ieșire, fără a aduce atingere responsabilităților individuale
ale statelor membre care decurg din articolele 7-14.
Statele membre pot încheia între ele acorduri bilaterale în acest sens.
(2) Statele membre informează Comisia cu privire la orice acord încheiat în conformitate cu alineatul (1).
CAPITOLUL IV
Dispoziții speciale referitoare la verificările la frontiere
Articolul 19
Dispoziții speciale referitoare la diferitele tipuri de frontiere și mijloacele de transport utilizate pentru trecerea
frontierelor externe
Dispozițiile speciale prevăzute în anexa VI se aplică verificărilor efectuate la diferitele tipuri de frontiere și cu privire la
diferitele mijloace de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe.
Respectivele dispoziții speciale pot conține derogări de la articolele 5 și 6 și de la articolele 8-14.
Articolul 20
Dispoziții speciale referitoare la verificarea anumitor categorii de persoane
(1) Dispoziții speciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor categorii de persoane:
(a) șefi de stat și membrii delegațiilor acestora;
(b) piloți de aeronave și alți membri ai echipajului;

(c)marinari;
(d) titulari ai pașapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu și membrii organizațiilor internaționale;
(e)lucrători transfrontalieri;
(f) minori;
(g) servicii de salvare, poliție și pompieri și polițiștii de frontieră;
(h) lucrători offshore.
Respectivele dispoziții speciale pot conține derogări de la articolele 5 și 6 și de la articolele 8-14.
(2) Statele membre notifică Comisiei modelele de permise eliberate de ministerele lor de afaceri externe pentru
membrii acreditați ai misiunilor diplomatice și ai reprezentanțelor consulare, precum și pentru familiile acestora, în
conformitate cu articolul 39.
CAPITOLUL V
Măsuri specifice în caz de deficiențe grave legate de controlul la frontierele externe
Articolul 21
Măsuri la frontierele externe și sprijinul acordat de agenție
(1) Atunci când, într-un raport de evaluare întocmit în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013,
sunt identificate deficiențe grave în efectuarea controalelor la frontierele externe și în vederea asigurării respectării
recomandărilor menționate la articolul 15 din respectivul regulament, Comisia poate recomanda, prin intermediul unui
act de punere în aplicare, ca statul membru evaluat să ia anumite măsuri specifice, care pot include una sau ambele
dintre următoarele:
(a)inițierea desfășurării echipelor europene de polițiști de frontieră în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2007/2004;
(b) prezentarea, spre avizare de către agenție, a planurilor sale strategice, bazate pe o evaluare de risc, care să includă
informații privind desfășurarea de personal și echipamente.
Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38
alineatul (2).
(2) Periodic, Comisia informează comitetul instituit în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) cu privire la
progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol și cu privire la
impactul acestora asupra deficiențelor identificate.
Comisia informează, de asemenea, Parlamentul European și Consiliul.
(3) Atunci când, într-un raport de evaluare menționat la alineatul (1), se concluzionează că statul membru evaluat își
neglijează în mod grav obligațiile și, prin urmare, trebuie să raporteze cu privire la punerea în aplicare a planului de
acțiune relevant în termen de trei luni în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013,
și dacă, după perioada de trei luni respectivă, Comisia constată că situația persistă, aceasta poate declanșa aplicarea
procedurii prevăzute la articolul 29 din prezentul regulament, în cazul în care sunt îndeplinite toate condi țiile în acest
sens.
TITLUL III
FRONTIERE INTERNE
CAPITOLUL I
Absența controlului la frontierele interne
Articolul 22
Trecerea frontierelor interne
Frontierele interne pot fi trecute prin orice punct fără a fi realizată o verificare la frontiere asupra persoanelor, indiferent
de cetățenie.
Articolul 23
Verificări în interiorul teritoriului
Absența controlului la frontierele interne nu aduce atingere:
(a)exercitării competențelor polițienești de către autoritățile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern,
în măsura în care exercitarea respectivelor competențe nu are un efect echivalent cu cel al verificărilor la frontiere;
acest lucru se aplică, de asemenea, și în zonele de frontieră. În sensul primei teze, exercitarea competențelor
polițienești nu poate fi considerată, în special, echivalentă cu exercitarea verificărilor la frontiere în cazul în care
măsurile poliției:
(i) nu au ca obiectiv controlul la frontiere;
(ii) se bazează pe informații generale și pe experiența serviciilor de poliție privind eventualele amenințări la adresa
securității publice și vizează, în special, combaterea criminalității transfrontaliere;
(iii) sunt concepute și executate într-o manieră net diferită de verificările sistematice asupra persoanelor efectuate la
frontierele externe;
(iv) sunt realizate pe baza verificărilor inopinate;
(b) exercitării controalelor de securitate în porturi sau aeroporturi, efectuate asupra persoanelor de către autoritățile
competente în temeiul dreptului fiecărui stat membru, de către responsabilii portului sau ai aeroportului sau de
operatori de transport, cu condiția ca respectivele controale să fie realizate, de asemenea, asupra persoanelor care
călătoresc în interiorul unui stat membru;
(c)posibilității ca un stat membru să prevadă prin lege obligația de a deține și de a purta permise și alte documente;
(d) posibilității ca un stat membru să prevadă prin lege obligația resortisanților țărilor terțe de a-și raporta prezența pe
teritoriul său, în conformitate cu dispozițiile articolului 22 din Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen
din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Repu
blicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (Convenția Schengen).
Articolul 24
Eliminarea obstacolelor din calea traficului la punctele rutiere de trecere a frontierelor interne
Statele membre elimină orice obstacol care împiedică fluidizarea traficului la punctele rutiere de trecere a frontierelor
interne, în special limitările de viteză care nu se bazează exclusiv pe considerente de siguranță rutieră.
În același timp, statele membre trebuie să fie în măsură să furnizeze toate mijloacele necesare pentru a efectua
verificări în cazul în care se reintroduc controalele la frontierele interne.
CAPITOLUL II
Reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne
Articolul 25
Cadru general pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne
(1)Atunci când în spațiul fără controale la frontierele interne există o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a
securității interne într-un stat membru, statul membru respectiv poate reintroduce în mod excepțional controlul la toate
frontierele interne sau în anumite părți ale frontierelor sale interne, pentru o perioadă limitată de maximum 30 de zile sau pe
durata previzibilă a amenințării grave, dacă aceasta depășește 30 de zile. Domeniul de aplicare și durata reintroducerii
temporare a controlului la frontierele interne nu depășesc ceea ce este strict necesar pentru a răspunde amenințării grave.
(2)Controlul la frontierele interne se reintroduce numai ca măsură de ultimă instanță și în conformitate cu articolele 27, 28 și
29. Criteriile enumerate la articolul 26 și, respectiv, articolul 30 se iau în considerare în fiecare caz în care se are în vedere
adoptarea unei decizii de reintroducere a controlului la frontierele interne în temeiul articolelor 27, 28 și 29.
(3) În cazul în care amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne în statul membru respectiv
persistă după expirarea perioadei prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, statul membru respectiv poate prelungi
controlul la frontierele sale interne, ținând seama de criteriile enumerate la articolul 26 și în conformitate cu articolul 27,
din același motive ca cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol și, luând în considerare orice elemente noi,
pentru perioade de maximum 30 de zile, care pot fi reînnoite.
(4) Perioada totală pe durata căreia controlul la frontierele interne este reintrodus, inclusiv a prelungirilor prevăzute
la alineatul (3) din prezentul articol, nu depășește șase luni. În cazul unor circumstanțe excepționale, astfel cum sunt
menționate la articolul 29, această perioadă totală poate fi prelungită până la maximum doi ani în conformitate cu
alineatul (1) din articolul respectiv.
Articolul 26
Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne
Atunci când un stat membru decide, ca măsură de ultimă instanță, să reintroducă temporar controlul la una sau mai
multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora sau decide să prelungească o astfel de reintroducere, în
conformitate cu articolul 25 sau cu articolul 28 alineatul (1), statul membru respectiv evaluează probabilitatea ca o astfel
de măsură să remedieze în mod corespunzător amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne și
evaluează proporționalitatea măsurii cu amenințarea respectivă. În efectuarea unei astfel de evaluări, statul membru ia
în considerare în special următoarele aspecte:
(a)impactul probabil al oricăror amenințări la adresa ordinii publice sau a securității sale interne, inclusiv în urma unor
incidente sau amenințări teroriste, precum și al amenințării reprezentate de criminalitatea organizată;
(b) impactul probabil al unei astfel de măsuri asupra libertății de circulație în spațiul fără controale la frontierele interne.
Articolul 27
Procedura pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în temeiul articolului 25
(1) Atunci când un stat membru intenționează să reintroducă controlul la frontierele interne în temeiul articolului 25,
acesta notifică celelalte state membre și Comisia cel târziu cu patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată sau
într-un termen mai scurt, dacă circumstanțele care determină necesitatea de a reintroduce controlul la frontierele interne
devin cunoscute cu mai puțin de patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată. În acest scop, statul membru
furnizează următoarele informații:
(a)motivele reintroducerii propuse, inclusiv toate datele relevante detaliind evenimentele care constituie o amenințare
gravă la adresa ordinii publice sau a securității sale interne;
(b) domeniul de aplicare a reintroducerii preconizate, precizând în ce parte (părți) a (ale) frontierelor interne urmează să
fie reintrodus controlul;
(c)denumirea punctelor de trecere autorizate;
(d) data și durata reintroducerii preconizate;
(e)după caz, măsurile care trebuie să fie luate de celelalte state membre.
O notificare în temeiul primului paragraf poate fi, de asemenea, înaintată în comun de două sau mai multe state membre.
Dacă este necesar, Comisia poate solicita informații suplimentare statului membru (statelor membre) în cauză.
(2) Informațiile menționate la alineatul (1) se transmit Parlamentului European și Consiliului în același timp cu
notificarea lor către celelalte state membre și către Comisie în temeiul alineatului respectiv.
(3) Un stat membru care face o notificare în temeiul alineatului (1) poate decide, atunci când este necesar și în
conformitate cu dreptul intern, să clasifice o parte din informații.
O astfel de clasificare nu împiedică punerea informațiilor de către Comisie la dispoziția Parlamentului European. Trans
miterea și prelucrarea informațiilor și documentelor transmise către Parlamentul European în temeiul prezentului articol
respectă normele privind transmiterea și prelucrarea informațiilor clasificate aplicabile între Parlamentul European și
Comisie.
(4) În urma notificării din partea unui stat membru în temeiul alineatului (1) și în vederea consultării prevăzute la
alineatul (5), Comisia sau oricare dintre celelalte state membre poate emite un aviz, fără a aduce atingere articolului 72
din TFUE.
În cazul în care, pe baza informațiilor conținute în notificare sau a oricăror informații suplimentare primite, Comisia are
îndoieli în ceea ce privește necesitatea sau proporționalitatea reintroducerii preconizate a controlului la frontierele interne sau
în cazul în care consideră că ar fi adecvată o consultare asupra unor aspecte ale notificării, emite un aviz în acest sens.
(5) Informațiile menționate la alineatul (1), precum și orice aviz al Comisiei sau al unui stat membru în temeiul
alineatului (4) fac obiectul unor consultări, inclusiv, atunci când este cazul, al unor reuniuni comune, între statul
membru care preconizează reintroducerea controlului la frontierele interne, celelalte state membre, în special cele
afectate în mod direct de aceste măsuri, și Comisie, în vederea organizării, atunci când este cazul, a unei cooperări
reciproce între statele membre și a examinării proporționalității măsurilor în raport cu evenimentele aflate la originea
reintroducerii controlului la frontiere, precum și cu amenințările la adresa ordinii publice sau a securității interne.
(6) Consultările menționate la alineatul (5) au loc cu cel puțin zece zile înainte de data preconizată pentru reintro
ducerea controlului la frontiere.
Articolul 28
Procedura specifică pentru cazurile care necesită o acțiune imediată
(1) Atunci când, într-un stat membru, o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne necesită o
acțiune imediată, statul membru în cauză poate, în mod excepțional, să reintroducă imediat controlul la frontierele
interne, pentru o perioadă limitată de maximum zece zile.
(2) În cazul în care un stat membru reintroduce controlul la frontierele interne, acesta notifică acest fapt simultan, în
mod corespunzător, celorlalte state membre și Comisiei și furnizează informațiile menționate la articolul 27 alineatul
(1), precum și motivele care justifică utilizarea procedurii stabilite în prezentul articol. Comisia poate consulta celelalte
state membre imediat după primirea notificării.
(3) În cazul în care amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne persistă după expirarea
perioadei prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, statul membru poate decide să prelungească controlul la
frontierele interne pentru perioade de maximum 20 de zile, care pot fi reînnoite. În acest caz, statul membru respectiv ia
în considerare criteriile menționate la articolul 26, care includ o evaluare actualizată a necesității și a proporționalității
măsurii, și ține seama de orice eventuale elemente noi.
În cazul în care se ia o astfel de decizie de prelungire, dispozițiile articolului 27 alineatele (4) și (5) se aplică mutatis
mutandis, iar consultările se desfășoară fără întârziere după notificarea deciziei de prelungire către Comisie și statele
membre.
(4) Fără a aduce atingere articolului 25 alineatul (4), perioada totală pe durata căreia este reintrodus controlul la
frontierele interne, pe baza perioadei inițiale prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și a oricărei prelungiri
prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, nu depășește două luni.
(5) Comisia informează fără întârziere Parlamentul European cu privire la notificările efectuate în temeiul
prezentului articol.
Articolul 29
Procedura specifică pentru circumstanțe excepționale care periclitează funcționarea generală a spațiului fără
controale la frontierele interne
(1) În circumstanțe excepționale în care funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne este
periclitată ca urmare a unor deficiențe grave persistente legate de controlul la frontierele externe, astfel cum se
menționează la articolul 21, și în măsura în care aceste circumstanțe constituie o amenințare gravă la adresa ordinii
publice sau a securității interne în cadrul spațiului fără controale la frontierele interne sau în cadrul unor părți ale
acestuia, controlul la frontierele interne poate fi reintrodus în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol pentru o
perioadă de maximum șase luni. Respectiva perioadă poate fi prelungită, maximum de trei ori, pentru o perioadă
suplimentară de maximum șase luni, în cazul în care circumstanțele excepționale persistă.
(2) Atunci când nicio altă măsură, în special cele menționate la articolul 21 alineatul (1), nu poate să atenueze în
mod eficient amenințarea gravă identificată, Consiliul poate, în ultimă instanță și în scopul protejării intereselor
comune din spațiul fără controale la frontierele interne, să recomande ca unul sau mai multe state membre să decidă
reintroducerea controlului la toate frontierele interne ale acestora sau în anumite părți ale frontierelor lor interne.
Recomandarea Consiliului are la bază o propunere a Comisiei. Statele membre pot solicita Comisiei să înainteze
Consiliului o astfel de propunere de recomandare.
În recomandarea sa, Consiliul indică cel puțin informațiile menționate la articolul 27 alineatul (1) literele (a)-(e).
Consiliul poate recomanda o prelungire în conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în prezentul articol.
Înainte de a reintroduce controlul la frontiere sau în anumite părți ale frontierelor sale interne în temeiul prezentului
alineat, un stat membru notifică acest lucru celorlalte state membre, Parlamentului European și Comisiei în mod
corespunzător.
(3) În cazul în care recomandarea menționată la alineatul (2) nu este pusă în aplicare de un stat membru, statul
membru respectiv informează Comisia fără întârziere, în scris, cu privire la motivele sale.
Într-un astfel de caz, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport în care evaluează motivele
prezentate de statul membru respectiv și consecințele asupra protejării intereselor comune ale spațiului fără controale la
frontierele interne.
(4) Din motive de urgență justificate în mod corespunzător, legate de situațiile în care circumstanțele care determină
necesitatea de a prelungi controlul la frontierele interne în conformitate cu alineatul (2) nu sunt cunoscute decât cu mai
puțin de 10 zile înainte de sfârșitul perioadei precedente de reintroducere a controalelor, Comisia poate adopta orice
recomandări necesare prin intermediul actelor de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura
menționată la articolul 38 alineatul (3). În termen de 14 zile de la adoptarea unei astfel de recomand ări, Comisia
prezintă Consiliului o propunere de recomandare, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(5) Prezentul articol nu aduce atingere măsurilor care pot fi adoptate de statele membre în cazul unei amenințări
grave la adresa ordinii publice sau a securității interne în temeiul articolelor 25, 27 și 28.
Articolul 30
Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne atunci când circumstanțe
excepționale periclitează funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne
(1) Atunci când, în ultimă instanță, Consiliul recomandă, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2), reintroducerea
temporară a controlului la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora, acesta evaluează
probabilitatea ca o astfel de măsură să remedieze în mod corespunzător o amenințare la adresa ordinii publice sau a
securității interne în spațiul fără controale la frontierele interne și evaluează proporționalitatea măsurii cu amenințarea
respectivă. Această evaluare se bazează pe informațiile detaliate transmise de statul membru (statele membre) în cauză
și de Comisie și pe orice alte informații relevante, inclusiv orice informații obținute în temeiul alineatului (2) din
prezentul articol. În efectuarea unei astfel de evaluări, se iau în considerare, în special, următoarele aspecte:
(a)disponibilitatea măsurilor de sprijin tehnic sau financiar care ar putea fi aplicate sau care au fost aplicate la nivel
național sau la nivelul Uniunii, inclusiv asistența acordată de organismele, oficiile sau agențiile Uniunii, cum ar fi
agenția, Biroul European de Sprijin pentru Azil, înființat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului
European și al Consiliului ( 1), sau Oficiului European de Poliție (Europol), înființat prin Decizia 2009/371/JAI, și
probabilitatea ca aceste măsuri să remedieze în mod corespunzător amenințările la adresa ordinii publice sau a
securității interne în spațiul fără controale la frontierele interne;
( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou
European de Sprijin pentru Azil (JO L 132, 29.5.2010, p. 11).
(b) impactul actual și impactul viitor probabil al oricăror deficiențe grave legate de controlul la frontierele externe
identificate în contextul evaluărilor efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 și măsura în care
astfel de deficiențe grave constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne în spațiul
fără controale la frontierele interne;
(c)impactul probabil al reintroducerii controlului la frontiere asupra libertății de circulație a persoanelor în spațiul fără
controale la frontierele interne.
(2) Înainte de a adopta o propunere de recomandare a Consiliului, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2),
Comisia poate:
(a)să solicite statelor membre, agenției, Europol sau altor organisme, oficii și agenții ale Uniunii să îi furnizeze
informații suplimentare;
(b) să efectueze vizite la fața locului, cu sprijinul unor experți din statele membre și ai agenției, ai Europol și ai oricărui
alt organism, oficiu sau agenție relevantă a Uniunii, în vederea obținerii sau a verificării informațiilor relevante
pentru recomandarea respectivă.
Articolul 31
Informarea Parlamentului European și a Consiliului
Comisia și statul membru (statele membre) în cauză informează Parlamentul European și Consiliul, cât mai curând
posibil, cu privire la orice motive care ar putea determina aplicarea articolului 21și a articolelor 25-30.
Articolul 32
Dispoziții în caz de reintroducere a controlului la frontierele interne
În cazul în care se reintroduce controlul la frontierele interne, dispozițiile relevante din titlul II se aplică mutatis mutandis.
Articolul 33
Raportul privind reintroducerea controlului la frontierele interne
În termen de patru săptămâni de la eliminarea controlului la frontierele interne, statul membru care a efectuat controlul
la frontierele interne prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind reintroducerea
controlului la frontierele interne, prezentând, în special, evaluarea inițială și respectarea criteriilor menționate la
articolele 26, 28 și 30, efectuarea verificărilor, cooperarea practică cu statele membre învecinate, impactul produs
asupra libertății de circulație a persoanelor, eficacitatea reintroducerii controlului la frontierele interne, inclusiv o
evaluare ex-post cu privire la proporționalitatea reintroducerii controlului la frontierele interne.
Comisia poate emite un aviz referitor la respectiva evaluare ex-post a reintroducerii temporare a controlului de frontier ă
la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora.
Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, cel puțin anual, un raport cu privire la funcționarea spațiului
fără controale la frontierele interne. Raportul include o listă a tuturor deciziilor de reintroducere a controalelor la
frontierele interne luate în decursul anului respectiv.
Articolul 34
Informarea publicului
Comisia și statul membru în cauză informează publicul în mod coordonat cu privire la adoptarea unei decizii de
reintroducere a controlului la frontierele interne și indică, în special, data de începere și de încheiere a unei astfel de
măsuri, cu excepția cazului în care există motive imperioase de securitate care să împiedice acest lucru.
Articolul 35
Confidențialitatea
La cererea unui stat membru, celelalte state membre, Parlamentul European și Comisia respectă caracterul confidențial
al informațiilor furnizate în cadrul reintroducerii și prelungirii controlului la frontiere, precum și în cadrul raportului
elaborat în temeiul articolului 33.
TITLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 36
Modificarea anexelor
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 37, în ceea ce privește modificarea
anexelor III, IV și VIII.
Articolul 37
Exercitarea delegării de competențe
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.
(2) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 13 alineatul (5) și la articolul 36 este conferită
Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 13 alineatul (5) și la articolul 36 poate fi revocată oricând de
Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia
respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care
sunt deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 alineatul (5) și al articolului 36 intră în vigoare numai dacă nici
Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către
Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și
Consiliul au informat Comisia ca nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa
Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 38
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr.
182/2011.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Atunci când comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică
articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, în
coroborare cu articolul 5 din acesta.
Articolul 39
Notificări
(1) Statele membre notifică Comisiei următoarele:
(a)lista permiselor de ședere, făcându-se distincția între cele reglementate la articolul 2 punctul 16 litera (a) și cele
reglementate la articolul 2 punctul 16 litera (b) și care sunt însoțite de un model pentru permisele reglementate de
articolul 2 punctul 16 litera (b). Permisele de ședere eliberate în conformitate cu Directiva 2004/38/CE sunt
evidențiate ca atare și se pun la dispoziție modele pentru permisele de ședere care nu au fost eliberate în
conformitate cu formatul uniform prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002;
(b) lista punctelor lor de trecere a frontierei;

(c)valorile de referință necesare pentru trecerea frontierelor lor externe, care se stabilesc anual de către autoritățile
naționale;
(d) lista serviciilor naționale responsabile pentru controlul frontierelor;
(e)modelele de permise eliberate de ministerele afacerilor externe;
(f) derogările de la normele privind trecerea frontierelor externe menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (a);
(g) statisticile menționate la articolul 11 alineatul (3).
(2) Comisia pune la dispoziția statelor membre și a publicului informațiile notificate în conformitate cu alineatul (1)
prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, sau prin orice alt mijloc adecvat.
Articolul 40
Micul trafic de frontieră
Prezentul regulament nu aduce atingere normelor Uniunii aplicabile micului trafic de frontier ă și acordurilor bilaterale
existente în materie.
Articolul 41
Ceuta și Melilla
Dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere normelor speciale aplicabile în orașele Ceuta și Melilla, astfel cum au fost
definite prin Declarația Regatului Spaniei privind orașele Ceuta și Melilla, care figurează în Actul final al Acordului privind
aderarea Regatului Spaniei la Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 ( 1).
Articolul 42
Notificarea informațiilor de către statele membre
Statele membre notifică Comisia cu privire la dispozițiile naționale referitoare la articolul 23 literele (c) și (d), regimul
sancțiunilor menționat la articolul 5 alineatul (3) și acordurile bilaterale autorizate prin prezentul regulament.
Modificările ulterioare aduse dispozițiilor respective se notifică în termen de cinci zile lucrătoare.
Informațiile notificate de către statele membre se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.
Articolul 43
Mecanismul de evaluare
(1) În conformitate cu tratatele și fără a aduce atingere dispozițiilor acestora referitoare la procedurile de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor, punerea în aplicare a prezentului regulament de fiecare stat membru este evaluată prin inter
mediul unui mecanism de evaluare.
(2) Normele referitoare la mecanismul de evaluare sunt specificate în Regulamentul (UE) nr. 1053/2013. În confor mitate cu
respectivul mecanism de evaluare, statele membre și Comisia trebuie să desfășoare în comun evaluări periodice, obiective și
imparțiale pentru a verifica aplicarea corectă a prezentului regulament, iar Comisia trebuie să coordoneze evaluările în strânsă
cooperare cu statele membre. În cadrul mecanismului respectiv, fiecare stat membru este evaluat cel puțin o dată la cinci ani de
o mică echipă formată din reprezentanți ai Comisiei și experți desemnați de statele membre.
Evaluările pot consta în vizite la fața locului anunțate sau neanunțate ale frontierelor externe sau interne.
În conformitate cu mecanismul de evaluare menționat, Comisia este responsabilă pentru adoptarea programelor
multianuale și anuale de evaluare și a rapoartelor de evaluare.
(3) În cazul unor eventuale deficiențe, statelor membre în cauză li se pot adresa recomandări privind acțiuni de
remediere.
( 1 ) JO L 239, 22.9.2000, p. 73.

În cazul în care sunt identificate deficiențe grave în desfășurarea de controale la frontiera externă într-un raport de
evaluare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, se aplică articolele
21 și 29 din prezentul regulament.
(4) În toate etapele evaluării, Parlamentul European și Consiliul sunt informate și li se transmit toate documentele
relevante, în conformitate cu normele referitoare la documentele clasificate.
(5) Parlamentul European este informat imediat și pe deplin cu privire la orice propunere de modificare sau de
înlocuire a normelor stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1053/2013.
Articolul 44
Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 562/2006 se abrogă
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu

tabelul de corespondență din anexa X.
Articolul 45
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate
statele membre, în conformitate cu tratatele.
Adoptat la Strasbourg, 9 martie 2016.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele
M. SCHULZ J. A. HENNIS-PLASSCHAERT
ANEXA I
Documente justificative pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de intrare
Documentele justificative menționate la articolul 6 alineatul (3) pot include următoarele:
(a)pentru călătoriile de afaceri:
(i) invitația din partea unei întreprinderi sau a unei autorități de a participa la reuniuni, conferințe sau manifestări
cu caracter comercial, industrial sau profesional;
(ii) alte documente care indică existența unor relații comerciale sau profesionale;
(iii) bilete de intrare la târguri și congrese, în caz de participare la un eveniment de acest gen;
(b) pentru călătorii efectuate în scopul studiilor sau al unui alt tip de formare:
(i) certificat de înscriere la o instituție de învățământ în vederea urmării unor cursuri de învățământ profesional sau
teoretic în cadrul unei formări de bază sau al unei formări de nivel superior;
(ii) legitimații de student sau certificate privind cursurile urmate;
(c)pentru călătorii în scop turistic sau privat:
(i) documente justificative privind cazarea:
— invitație din partea gazdei, în situația cazării la o persoană particulară;
— un document justificativ de la instituția de cazare sau orice alt document corespunzător care să indice tipul de
cazare preconizat;
(ii) documente justificative privind itinerarul:
— confirmarea rezervării unei călătorii organizate sau orice alt document corespunzător care să indice
programul de călătorie preconizat;
(iii) documente justificative privind întoarcerea:
— un bilet de întoarcere sau un bilet dus-întors;
(d) pentru călătoriile întreprinse pentru o manifestare cu caracter politic, științific, cultural, sportiv sau religios sau
pentru orice alte scopuri:
invitații, bilete de intrare, înscrieri sau programe prin care să se indice, dacă este posibil, denumirea organismului
gazdă și durata șederii, sau orice alt document corespunzător care să indice scopul vizitei.
ANEXA II
Înregistrarea informațiilor
Ansamblul informațiilor de serviciu, precum și orice informație de interes special se înregistrează manual sau electronic
la toate punctele de trecere a frontierei. Informațiile care trebuie înregistrate includ în special:
(a)numele polițistului de frontieră responsabil local de verificările la frontiere și numele celorlalți agenți din fiecare
echipă;
(b) relaxarea verificărilor asupra persoanelor în conformitate cu articolul 9;
(c)eliberarea, la frontieră, a documentelor care înlocuiesc pașapoartele și vizele;
(d) persoanele reținute și plângeri (infracțiuni și contravenții);
(e)refuzul intrării în conformitate cu articolul 14 (motivele refuzului și cetățenia);
(f) codurile de securitate ale ștampilelor de intrare și de ieșire, identitatea polițiștilor de frontieră cărora li se
încredințează o ștampilă, la un moment dat sau pentru un anumit schimb, precum și toate informațiile privind
ștampilele pierdute sau furate;
(g) plângeri ale persoanelor care au făcut obiectul verificărilor;
(h) alte măsuri polițienești și judiciare de interes deosebit;
(i) evenimente deosebite.

ANEXA III
Modele de panouri care apar pe diferite culoare ale punctelor de trecere a frontierei
PARTEA A
(1)
( 1 ) Nu este necesar niciun simbol pentru Norvegia ș i Islanda.

PARTEA B1: „Fără viză”
PARTEA B2: „Toate pașapoartele”

PARTEA C
(1)
(1)
(1)
( 1 ) Nu este necesar niciun simbol pentru Norvegia și Islanda.

ANEXA IV
Aplicarea ștampilelor
1. Se aplică sistematic o ștampilă pe documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe, la intrare și la ieșire, în
conformitate cu articolul 11. Specificațiile respectivei ștampile sunt stabilite prin Decizia SCH/Com-ex (94) 16 rev.
și SCH/Gem-Handb (93) 15 (CONFIDENȚIAL) a Comitetului Executiv Schengen.
2. Codurile de securitate ale ștampilelor se modifică la intervale regulate, care nu depășesc o lună.
3. La intrarea și la ieșirea resortisanților țărilor terțe care fac obiectul obligativității deținerii unei vize, ștampila se
aplică, în general, pe pagina opusă celei pe care este aplicată viza.
În cazul în care respectiva pagină nu este utilizabilă, ștampila se aplică pe pagina următoare. Ștampila nu se aplică
pe banda de citire optică.
4. Statele membre desemnează punctele naționale de contact responsabile pentru schimbul de informații privind
codurile de securitate ale ștampilelor de intrare și de ieșire utilizate la punctele de trecere a frontierei și informează
în acest sens celelalte state membre, Secretariatul General al Consiliului și Comisia. Respectivele puncte de contact
beneficiază imediat de acces la informațiile privind ștampilele comune de intrare și de ieșire utilizate la frontiera
externă a statului membru în cauză și, în special, la informațiile privind:
(a) punctul de trecere a frontierei căruia i se atribuie o anumită ștampilă;
(b) identitatea polițiștilor de frontieră cărora li se încredințează o ștampilă la un moment dat;
(c) codul de securitate al unei anumite ștampile, la un moment dat.
Orice cerere de informații privind ștampilele comune de intrare și de ieșire se prezintă prin intermediul punctelor
naționale de contact menționate anterior.
Punctele naționale de contact trebuie, de asemenea, să transmită de îndată altor puncte de contact, Secretariatului
General al Consiliului și Comisiei informațiile privind modificările punctelor de contact, precum și ștampilele
pierdute sau furate.
ANEXA V
PARTEA A
Proceduri privind refuzul intrării la frontieră
1. În caz de refuz al intrării, polițistul de frontieră competent:
(a) completează modelul uniform de formular de refuz al intrării, prezentat în partea B. Resortisantul țării terțe în
cauză semnează formularul și primește un exemplar după semnare. În cazul în care resortisantul țării terțe
refuză să semneze, polițistul de frontieră indică refuzul în formular, la rubrica „Observații”;
(b) aplică pe pașaport o ștampilă de intrare, barată de o cruce cu cerneală neagră indelebilă, și scrie lângă aceasta,
în partea dreaptă, de asemenea cu cerneală indelebilă, literele corespunzătoare motivelor de refuz al intrării, a
căror listă este conținută în modelul uniform de formular de refuz al intrării, menționat anterior;
(c) anulează sau revocă viza, după caz, în conformitate cu dispozițiile articolului 34 din Regulamentul (CE) nr.
810/2009;
(d) consemnează orice refuz al intrării într-un registru sau pe o listă, în care se menționează identitatea, cetățenia
resortisantului țării terțe în cauză, referințele documentului care permite trecerea frontierei de către resortisantul
țării terțe în cauză, precum și motivul și data refuzului intrării.
2. În cazul în care resortisantul țării terțe care a primit o decizie de refuz al intrării a fost condus la frontieră de către un
operator de transport, autoritatea locală responsabilă:
(a) solicită operatorului de transport să preia responsabilitatea resortisantului țării terțe și să îl transporte fără
întârziere fie către țara terță din care a fost transportat, fie către țara terță care a eliberat documentul care permite
trecerea frontierei, fie către orice altă țară terță în care este garantată admisia, sau să găsească mijloace de
transport în continuare, în conformitate cu articolul 26 din Convenția Schengen și cu Directiva 2001/51/CE a
Consiliului ( 1 );
(b) în așteptarea transportului în continuare, respectând dreptul intern și luând în considerare circumstanțele locale,
ia măsurile corespunzătoare în vederea evitării intrării ilegale pe teritoriu a resortisanților țărilor terțe cărora le-a
fost refuzată intrarea.
3. În cazul în care există motive care justifică atât refuzul intrării unui resortisant al unei țări terțe, cât și arestarea
acestuia, polițistul de frontieră ia legătura cu autoritățile competente pentru a decide cu privire la măsurile ce se
impun în conformitate cu dreptul intern.
( 1 ) Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispozițiilor prevăzute la articolul 26 din Convenția de
punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 187, 10.7.2001, p. 45).
PARTEA B
Model uniform de formular pentru refuzul intrării la frontieră
ANEXA VI
Dispoziții speciale privind diferitele tipuri de frontiere și mijloacele de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe ale statelor
membre
1. Frontiere terestre
1.1. Verificarea traficului rutier
1.1.1. În vederea asigurării eficienței verificărilor asupra persoanelor, asigurând în același timp siguranța și
fluidizarea traficului rutier, circulația la punctele de trecere a frontierei se reglementează în mod corespunzător.
În cazul în care este necesar, statele membre pot încheia acorduri bilaterale în vederea canalizării și blocării
traficului. Respectivele state informează Comisia în acest sens în temeiul articolului 42.
1.1.2. La frontierele terestre, statele membre pot amenaja culoare separate la anumite puncte de trecere a frontierei în
conformitate cu articolul 10, în cazul în care consideră adecvat și dacă circumstanțele o permit.
Utilizarea culoarelor separate poate fi suspendată în orice moment de autoritățile competente ale statelor
membre, în circumstanțe excepționale și în cazul în care situația traficului și starea infrastructurilor impun acest
lucru.
Statele membre pot coopera cu țările vecine pentru amenajarea culoarelor separate la punctele de trecere a
frontierelor externe.
1.1.3. Persoanele care călătoresc cu autoturismele pot, în general, s ă rămân ă în interiorul acestora în timpul
verificărilor. Cu toate acestea, în cazul în care circumstanțele o impun, acestor persoane li se poate solicita să
coboare din autoturism. Verificarea amănunțită are loc, în cazul în care circumstanțele locale permit acest
lucru, în locurile special amenajate în acest scop. Din motive de siguranță a personalului, verificările se
efectuează de doi polițiști de frontieră, în cazul în care acest lucru este posibil.
1.1.4. Punctele comune de trecere a frontierei

1.1.4.1. Statele membre pot încheia sau menține acorduri bilaterale cu țările terțe vecine în ceea ce privește stabilirea
punctelor comune de trecere a frontierei în care polițiștii de frontieră ai statului membru și polițiștii de
frontieră ai țării terțe desfășoară unul după celălalt controale la ieșire și la intrare în conformitate cu dreptul
lor intern pe teritoriul celeilalte părți. Punctele comune de trecere a frontierei pot fi localizate atât pe teritoriul
unui stat membru, cât și pe teritoriul unei țări terțe.
1.1.4.2. Punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul statelor membre: acordurile bilaterale care stabilesc
punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul statelor membre cuprind o autoriza ție pentru polițiștii
de frontieră din țările terțe să își exercite atribuțiile pe teritoriul statului membru în cauză, respectând urmă
toarele principii:
(a) Protecția internațională: resortisantului unei țări terțe care solicită protecție internațională pe teritoriul unui
stat membru i se asigură accesul la procedurile relevante ale statului membru în cauză în conformitate cu
acquis-ul Uniunii în materie de azil.
(b) Arestarea unei persoane sau confiscarea bunurilor: în cazul în care polițiștii de frontieră ai țărilor terțe iau
cunoștință de elemente care justifică arestarea sau punerea sub protecție a unei persoane sau confiscarea
bunurilor, aceștia informează autoritățile statului membru în cauză cu privire la elementele respective, iar
autoritățile statului membru asigură luarea de măsuri de urmare adecvate în conformitate cu dreptul lor
intern, cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, indiferent de cetățenia persoanei în cauză.
(c) Persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii și care intră pe
teritoriul Uniunii: polițiștii de frontieră ai țărilor terțe nu trebuie să împiedice intrarea pe teritoriul Uniunii
a persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii. În cazul în care
există motive care justifică refuzul ieșirii din țara terță în cauză, polițiștii de frontieră ai țării terțe
respective informează autoritățile statului membru cu privire la aceste motive, iar acestea din urmă asigură
luarea de măsuri ulterioare corespunzătoare în conformitate cu dreptul intern, cu dreptul Uniunii și cu
dreptul internațional.
1.1.4.3. Punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul țărilor terțe: acordurile bilaterale care stabilesc
punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul țărilor terțe cuprind o autorizație pentru polițiștii de
frontieră ai statului membru să își exercite atribuțiile pe teritoriul țării terțe. În sensul prezentului regulament,
orice control efectuat de polițiștii de frontieră ai unui stat membru într-un punct comun de trecere a frontierei
aflat pe teritoriul unei țări terțe se consideră a fi efectuat pe teritoriul statului membru în cauz ă. Polițiștii de
frontieră ai unui stat membru își exercită atribuțiile în conformitate cu prezentul regulament și cu respectarea
următoarelor principii:
(a) Protecția internațională: resortisantului unei țări terțe care a trecut de controlul de ieșire al polițiștilor de
frontieră ai țării terțe respective și care solicită ulterior protecție internațională polițiștilor de frontieră ai
statului membru prezenți pe teritoriul țării terțe în cauză i se asigură accesul la procedurile relevante ale
statului membru în conformitate cu acquis-ul Uniunii în materie de azil. Autoritățile țării terțe acceptă
transferul persoanei vizate pe teritoriul statului membru în cauză.
(b) Arestarea unei persoane sau confiscarea bunurilor: în cazul în care polițiștii de frontieră ai unui stat
membru iau cunoștință de elemente care justifică arestarea sau punerea sub protecție a unei persoane sau
confiscarea bunurilor, aceștia acționează în conformitate cu legislația lor națională, cu dreptul Uniunii și cu
dreptul internațional. Autoritățile țării terțe acceptă transferul persoanei sau a bunului vizat pe teritoriul
statului membru.
(c) Accesul la sistemele informatice: polițiștii de frontieră ai unui stat membru au capacitatea de a utiliza sistemele
informatice de prelucrare a datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 8. Statelor membre li se
permite să adopte măsurile de securitate tehnice și organizaționale impuse de dreptul Uniunii pentru protecția
datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii acci dentale, a modificării, a
divulgării sau a accesului neautorizate, inclusiv a accesului autorităților țărilor terțe.
1.1.4.4. Înainte de a încheia sau de a modifica un acord bilateral cu o țară terță vecină privind punctele comune de
trecere a frontierei, statul membru în cauză consultă Comisia cu privire la compatibilitatea acordului cu dreptul
Uniunii. Acordurile bilaterale deja existente sunt comunicate Comisiei până la 20 ianuarie 2014.
În cazul în care consideră că acordul este incompatibil cu dreptul Uniunii, Comisia notifică statul membru în
cauză. Statul membru adoptă toate măsurile necesare pentru modificarea acordului într-un termen rezonabil,
astfel încât să elimine toate incompatibilitățile identificate.
1.2. Verificarea traficului feroviar
1.2.1. Verificările se efectuează atât asupra pasagerilor din trenuri, cât și asupra personalului feroviar de la bordul
trenurilor care trec frontierele externe, inclusiv de la bordul trenurilor de mărfuri și al trenurilor goale. Statele
membre pot încheia acorduri bilaterale sau multilaterale privind modalitățile de desfășurare a verificărilor, cu
respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4. Verificările se efectuează într-unul din următoarele moduri:
— în prima gară de sosire sau în ultima gară de plecare de pe teritoriul unui stat membru;
— la bordul trenului, în timpul tranzitului, între ultima gară de plecare dintr-o țară terță și prima gară de sosire
de pe teritoriul unui stat membru sau viceversa;
— în ultima gară de plecare sau în prima gară de sosire de pe teritoriul unei țări terțe.
1.2.2. De asemenea, în vederea facilitării traficului trenurilor de călători de mare viteză, statele membre de pe
itinerarul acestor trenuri care sosesc din țări terțe pot, de asemenea, decide, de comun acord cu țările terțe în
cauză, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4, să efectueze verificări la intrare asupra
resortisanților țărilor terțe din trenurile care sosesc din țări terțe, într-unul din modurile următoare:
— în gările din țările terțe din care se urcă persoanele respective în tren;
— în gările de pe teritoriul statelor membre în care coboară persoanele respective;
— la bordul trenului, în timpul tranzitului, între gările situate pe teritoriul unei țări terțe și gările situate pe
teritoriul statelor membre, cu condiția ca persoanele respective să rămână la bordul trenului.
1.2.3. În cazul în care operatorul de transport feroviar are posibilitatea ca, pentru trenurile de mare vitez ă provenind
din țări terțe și care fac mai multe opriri pe teritoriul statelor membre, să îmbarce pasageri pentru restul
traseului situat exclusiv pe teritoriul statelor membre, respectivii pasageri fac obiectul unor verificări de intrare,
fie la bordul trenului, fie în gara de destinație, cu excepția cazului în care au fost efectuate verificări în
conformitate cu punctul 1.2.1 sau cu punctul 1.2.2 prima liniuță.
Persoanele care doresc să ia trenul exclusiv pentru partea care rămâne din traseu, situată pe teritoriul statelor
membre, trebuie să fie informate înainte de plecare, în mod clar, că vor face obiectul unor verificări de intrare
în timpul călătoriei sau în gara de destinație.
1.2.4. În direcția inversă, persoanele de la bordul trenului fac obiectul unor verificări la ieșire urmându-se o procedură
similară.
1.2.5. Polițistul de frontieră poate ordona ca spațiile goale din vagoane să fie inspectate, în cazul în care este necesar,
cu asistența șefului de tren, pentru a se asigura că persoanele sau obiectele care fac obiectul verificării la
frontiere nu s-au ascuns în respectivele spații.
1.2.6. În cazul în care există motive să se considere că persoanele semnalate sau suspectate de comiterea unei
infracțiuni sau resortisanți ai unor țări terțe care au intenția de a intra ilegal se ascund în tren, polițistul de
frontieră, în cazul în care nu poate acționa în conformitate cu dispozițiile de drept intern, informează statele
membre către teritoriul cărora sau pe teritoriul cărora circulă trenul.
2. Frontiere aeriene
2.1. Proceduri cu privire la verificările din aeroporturile internaționale
2.1.1. Autoritățile competente ale statelor membre veghează ca societatea aeroportuară să ia măsurile necesare în
vederea separării fizice a fluxurilor de pasageri de la zborurile interne de fluxurile de pasageri de la alte zboruri.
În acest sens, se amplasează infrastructuri corespunzătoare în toate aeroporturile internaționale.
2.1.2. Locul în care se efectuează verificări la frontiere se stabilește în conformitate cu următoarea procedură:
(a) pasagerii zborurilor provenind dintr-o țară terță, care se îmbarcă pentru un zbor intern, fac obiectul veri
ficărilor de intrare pe aeroportul de sosire al zborului dintr-o țară terță. Pasagerii unui zbor intern care se
îmbarcă pe un zbor cu destinația într-o țară terță (pasageri de transfer) fac obiectul verificărilor de ieșire pe
aeroportul de plecare al ultimului zbor;
(b) pentru zborurile cu proveniența sau destinația în țări terțe fără pasageri de transfer și zborurile cu escale
multiple în aeroporturi ale statelor membre, fără schimbare de aeronavă:
(i) pasagerii zborurilor cu proveniența sau destinația în țări terțe, fără transfer anterior sau posterior pe
teritoriul statelor membre, fac obiectul verificărilor de intrare pe aeroportul de intrare și al verificărilor
de ieșire pe aeroportul de ieșire;
(ii) pasagerii zborurilor cu proveniența sau destinația în țări terțe cu escale multiple pe teritoriul statelor
membre, fără schimbare de aeronavă (pasageri în tranzit) și cu condiția ca pasagerii să nu se poată
îmbarca în aeronavă pe tronsonul situat pe teritoriul statelor membre, fac obiectul verificărilor de
intrare pe aeroportul de destinație și al verificărilor de ieșire pe aeroportul de îmbarcare;
(iii) în cazul în care operatorul de transport aerian are posibilitatea ca, pentru zborurile cu provenien ța dintr-
o țară terță și care fac escale multiple pe teritoriul statelor membre, să poată îmbarca pasageri exclusiv
pentru tronsonul care mai rămâne pe teritoriul respectiv, pasagerii în cauză fac obiectul verificărilor de
ieșire pe aeroportul de îmbarcare și al verificărilor de intrare pe aeroportul de destinație.
Verificările asupra pasagerilor care, în timpul escalelor, se află deja la bord și nu s-au îmbarcat pe
teritoriul statelor membre se efectuează în conformitate cu punctul (ii). Procedura inversă se aplică
zborurilor din această categorie, în cazul în care țara de destinație este o țară terță.
2.1.3. Verificările la frontiere nu se efectuează, în principiu, la bordul aeronavei sau în portul de îmbarcare, cu excepția
cazului când acest lucru este justificat de o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigraț ia ilegală.
Pentru a garanta că, la aeroporturile desemnate ca puncte de trecere a frontierei, persoanele fac obiectul verificărilor
în conformitate cu dispozițiile articolelor 7-14, statele membre se asigură că autoritățile aeroportului iau măsurile
necesare astfel încât circulația să fie direcționată către facilitățile rezervate verificărilor.
Statele membre se asigură că societatea aeroportuară ia toate m ăsurile necesare în vederea împiedicării
accesului și părăsirii de către persoanele neautorizate a zonelor rezervate, de exemplu a zonei de tranzit.
Verificările nu se efectuează, în principiu, în zona de tranzit, cu excepția cazului când acest lucru este justificat
de o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală; verificările din respectiva zonă pot
fi efectuate, în special, asupra persoanelor care fac obiectul obligativității de viză de tranzit aeroportuar, pentru
a verifica dacă respectivele persoane dețin o astfel de viză.
2.1.4. Dacă, în caz de forță majoră, de pericol iminent sau pe baza instrucțiunilor autorităților, o aeronavă provenind
dintr-o țară terță trebuie să aterizeze pe un teren care nu este punct de trecere a frontierei, respectiva aeronavă
nu-și poate continua zborul decât după autorizarea primită de la polițiștii de frontieră sau de la autoritățile
vamale. Acest lucru se aplică și în cazul unei aeronave cu proveniența dintr-o țară terță care aterizează fără
autorizație. În orice eventualitate, dispozițiile articolelor 7-14 se aplică verificărilor asupra persoanelor de la
bordul respectivei aeronave.
2.2. Proceduri cu privire la verificările din aerodromuri
2.2.1. Trebuie să se asigure că persoanele fac în mod egal obiectul verificărilor în conformitate cu articolele 7-14 în
aeroporturile care nu au statut de aeroport internaț ional în temeiul dreptului intern relevant (aerodromuri), dar
pentru care sunt autorizate zboruri cu proveniența sau cu destinația în țări terțe.
2.2.2. Prin derogare de la punctul 2.1.1, se poate renun ța în aerodromuri la amplasarea structurilor destinate separării
fizice a fluxurilor de pasageri pentru zborurile interne de cele pentru alte zboruri, f ără a aduce atingere
Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1). În afară de aceasta, în cazul
în care volumul de trafic nu impune aceasta, nu este necesar ca polițiștii de frontieră să fie prezenți în
permanență, în măsura în care se garantează că, în caz de necesitate, se poate trimite personal la fața locului în
timp util.
2.2.3. În cazul în care prezența polițiștilor de frontieră nu este asigurată în permanență într-un aerodrom, adminis
tratorul aerodromului informează în prealabil polițiștii de frontieră cu privire la sosirea și plecarea aeronavelor
cu proveniența sau destinația în țări terțe.
2.3. Modalități de verificare a persoanelor din zborurile private
2.3.1. În cazul zborurilor private cu proveniența sau destinația în țări terțe, comandatul de bord transmite, înainte de
decolare, polițiștilor de frontieră din statul membru de destinație și, după caz, din statele membre de primă
intrare o declarație generală conținând, în principal, planul de zbor în conformitate cu anexa 2 la Convenția
privind aviația civilă internațională și informații privind identitatea pasagerilor.
2.3.2. În cazul în care zborurile private provenite dintr-o țară terță și cu destinația într-un stat membru fac escală pe
teritoriul altor state membre, autoritățile competente ale statului membru de intrare efectuează verificările la
frontiere și aplică ștampila de intrare pe declarația generală menționată la punctul 2.3.1.
2.3.3. În cazul în care nu se poate stabili cu certitudine că un zbor are proveniența sau destinația exclusiv pe teritoriile
statelor membre, fără aterizare pe teritoriul unei țări terțe, autoritățile competente efectuează verificările
asupra persoanelor în aeroporturi și aerodromuri, în conformitate cu punctele 2.1 și 2.2.
2.3.4. Regimul de intrare și de ieșire a planoarelor, a aeronavelor foarte ușoare, a elicopterelor și a aeronavelor de
fabricație artizanală, care nu permit decât parcurgerea unor distanțe scurte, precum și a baloanelor dirijabile, se
stabilește de dreptul intern și, după caz, prin acordurile bilaterale.
3. Frontiere maritime
3.1. Proceduri generale de verificări a traficului maritim
3.1.1. Verificarea navelor se efectuează în portul de sosire sau de plecare sau într-o zon ă prevăzută în acest scop,
situată în imediata apropiere a navei sau la bordul navei aflate în apele teritoriale, astfel cum au fost definite de
Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării. Statele membre pot încheia acorduri în baza
cărora controalele pot fi, de asemenea, efectuate, în timpul trecerii frontierelor sau la sosirea sau plecarea navei,
pe teritoriul unei țări terțe, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4.
3.1.2. Comandantul navei, agentul maritim sau o altă persoană autorizată în mod corespunzător de către comandant
sau autentificată într-un mod considerat acceptabil de către autoritatea publică competentă („comandant” în
ambele cazuri) întocmește o listă a echipajului și a eventualilor pasageri, care cuprinde informațiile solicitate în
formularele 5 (lista echipajului) și 6 (lista pasagerilor) din Convenția privind facilitarea traficului maritim
internațional (Convenția FAL), precum și, după caz, numărul vizei sau al permisului de ședere:
— cu cel puțin 24 de ore înainte de sosirea în port;
— cel târziu în momentul în care nava părăsește portul anterior, dacă durata cursei este mai scurtă de 24 de
ore; sau
— dacă portul de escală nu este cunoscut sau este schimbat în timpul cursei, de îndată ce aceste informații sunt
disponibile.
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în
domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 (JO L 97, 9.4.2008, p. 72).
Comandantul comunică lista (listele) polițiștilor de frontieră sau, în cazul în care dreptul intern prevede acest
lucru, altor autorități relevante care înaintează lista (listele) fără întârziere polițiștilor de frontieră.
3.1.3. O confirmare de primire (o copie semnată a listei/listelor sau o confirmare de primire în format electronic) este
înmânată comandantului de către polițiștii de frontieră sau de către autoritățile menționate la punctul 3.1.2,
care o prezintă, la cerere, atunci când nava se află în port.
3.1.4. Comandantul semnalează imediat autorității competente toate modificările privind componența echipajului sau
numărul de pasageri.
De asemenea, comandantul comunică imediat autorităților competente și până la termenul prevăzut la punctul
3.1.2 prezența la bord a pasagerilor clandestini. Cu toate acestea, pasagerii clandestini rămân sub responsabi
litatea comandantului.
Prin derogare de la articolele 5 și 8, nu se efectuează verificări la frontiere în mod sistematic asupra persoanelor
aflate la bord. Cu toate acestea, polițiștii de frontieră efectuează o percheziție a navei și verificări asupra
persoanelor aflate la bordul acesteia numai în cazul în care acest lucru se justifică, în baza unei analize de risc
legată de securitatea internă și de migrația ilegală.
3.1.5. Comandantul informează autoritatea competentă despre plecarea navei în timp util și în conformitate cu
normele în vigoare în portul respectiv.
3.2. Proceduri speciale de verificări ale anumitor tipuri de navigație maritimă
Navele de croazieră
3.2.1. Comandantul navei de croazieră transmite autorității competente itinerarul și programul croazierei, de îndată ce
acestea au fost stabilite și cel târziu până la termenul prevăzut la punctul 3.1.2.
3.2.2. În cazul în care itinerarul navei de croazieră conține exclusiv porturi situate pe teritoriul statelor membre, prin
derogare de la articolele 5 și 8, nu se efectuează nicio verificare la frontiere și nava de croazieră poate acosta în
porturi care nu sunt puncte de trecere a frontierei.
Cu toate acestea, se efectuează verificări asupra echipajului și pasagerilor respectivelor nave numai atunci când
acest lucru se justifică pe baza unei analize de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală.
3.2.3 În cazul în care itinerarul navei de croazieră conține atât porturi situate pe teritoriul statelor membre, cât și
porturi situate în țări terțe, prin derogare de la articolul 8, verificările la frontiere se efectuează după cum
urmează:
(a) în cazul în care nava de croazieră vine dintr-un port situat pe teritoriul unei țări terțe și efectuează prima
escală într-un port situat pe teritoriul unui stat membru, echipajul și pasagerii fac obiectul verificărilor de
intrare pe baza listelor nominale cu membrii echipajului și cu pasagerii menționate la punctul 3.1.2.
Pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 8, cu
excepția cazului în care o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală
demonstrează că nu este necesară efectuarea respectivelor verificări;
(b) în cazul în care nava de croazieră vine dintr-un port situat într-o țară terță și face din nou escală pe
teritoriul unui stat membru, echipajul și pasagerii fac obiectul verificărilor de intrare pe baza listelor
nominale cu membrii echipajului și cu pasagerii menționate la punctul 3.1.2, cu condiția ca listele
respective să fi fost modificate după escala în portul precedent situat pe teritoriul unui stat membru.
Pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 8, cu
excepția cazului în care o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală
demonstrează că nu este necesară efectuarea respectivelor verificări;
(c) în cazul în care nava de croazieră vine dintr-un port situat într-un stat membru și face escală într-un astfel
de port, pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 8,
în cazul în care o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală impune acest lucru;
(d) în cazul în care nava de croazieră părăsește un port situat într-un stat membru și are ca destinație un port
situat într-o țară terță, echipajul și pasagerii fac obiectul verificărilor de ieșire pe baza listelor nominale cu
membrii echipajului și cu pasagerii.
În cazul în care o analiză a riscurilor legate de securitatea internă și de imigrația ilegală impune acest lucru,
pasagerii care se îmbarcă fac obiectul verificărilor de ieșire în conformitate cu articolul 8;
(e) în cazul în care o navă de croazieră părăsește un port situat într-un stat membru și are ca destinație un
astfel de port, nu se efectuează nicio verificare de ieșire.
Cu toate acestea, se efectuează verificări asupra echipajului și pasagerilor respectivelor nave numai atunci
când acest lucru se justifică pe baza unei analize de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală.
Navigația de agrement
3.2.4. Prin derogare de la articolele 5 și 8, persoanele aflate la bordul navelor de agrement cu proveniența sau
destinația într-un port situat într-un stat membru nu fac obiectul verificărilor la frontiere și pot intra într-un port
care nu este punct de trecere a frontierei.
Cu toate acestea, în funcție de analiza riscurilor legate de imigrația ilegală și, în special, în cazul în care coasta
unei țări terțe este situată în imediata apropiere a teritoriului statului membru în cauză, se efectuează verificări
asupra persoanelor și/sau percheziții ale navei de agrement.
3.2.5. Prin derogare de la articolul 5, o navă de agrement venind dintr-o țară terță poate, în mod excepțional, să intre
într-un port care nu este punct de trecere a frontierei. În acest caz, persoanele aflate la bord informeaz ă autorităț
ile portuare în vederea autorizării intrării în port. Autoritățile portuare iau legătura cu autoritățile portului cel
mai apropiat desemnat ca punct de trecere a frontierei în vederea semnalării sosirii navei. Declarația privind
pasagerii se face prin depunerea la autoritățile portuare a listei persoanelor aflate la bord. Respectiva listă se
pune la dispoziția polițiștilor de frontieră, cel mai târziu în momentul sosirii.
În același fel, în cazul în care din motive de forță majoră nava de agrement venind dintr-o țară terță trebuie să
acosteze într-un alt port decât cel care este punct de trecere a frontierei, autoritățile portuare iau legătura cu
autoritățile portului celui mai apropiat desemnat ca punct de trecere a frontierei în vederea semnalării prezenței
navei respective.
3.2.6. Un document care conține toate caracteristicile navei și numele persoanelor care se află la bord trebuie să fie
prezentat cu ocazia verificărilor. Un exemplar al documentului se înmânează autorităților porturilor de intrare
și de ieșire. Atât timp cât nava rămâne în apele teritoriale ale unui stat membru, un exemplar din acest
document trebuie să figureze printre documentele aflate la bord.
Pescuitul de coastă
3.2.7. Prin derogare de la articolele 5 și 8, echipajul navelor de pescuit de coastă care intră zilnic sau în interval de 36 de ore
în portul de înmatriculare sau în orice alt port situat pe teritoriul statelor membre, f ără a intra într-un port situat pe
teritoriul unei țări terțe, nu face obiectul verificărilor sistematice. Cu toate acestea, în special în cazul în care coasta
unei țări terțe este situată în imediata apropiere a teritoriului statului membru în cauză, se ia în considerare analiza
riscurilor legate de imigrația ilegală în vederea determinării frecvenței verificărilor care trebuie efectuate. În funcție
de aceste riscuri, se efectuează verificări asupra persoanelor și/sau percheziții ale navei.
3.2.8. Echipajul navelor de pescuit de coastă, care nu sunt înmatriculate într-un port situat pe teritoriul unui stat
membru, face obiectul verificărilor în conformitate cu dispozițiile privind marinarii.
Legături prin nave feribot

3.2.9. Se vor efectua verificări asupra persoanelor aflate la bordul navelor feribot care efectuează curse spre porturi
situate în țări terțe. Se aplică următoarele dispoziții:
(a) în funcție de posibilități, statele membre amenajează culoare separate, în conformitate cu articolul 10;
(b) pasagerii pietoni trebuie să facă separat obiectul unor verificări;
(c) verificările asupra pasagerilor din vehicule se efectuează în timp ce aceștia se află în vehicul;
(d) pasagerii autocarelor trebuie tratați la fel ca pasagerii pietoni. Respectivii pasageri trebuie să coboare din
autocar pentru a face obiectul verificărilor;
(e) verificările asupra șoferilor de camioane și asupra eventualilor însoțitori se efectuează în timp ce
persoanele respective se află în vehicul. În principiu, aceste verificări se organizează separat de verificările
celorlalți pasageri;
(f) pentru a garanta rapiditatea verificărilor, trebuie să se prevadă un număr suficient de posturi de control;
(g) mijloacele de transport utilizate de pasageri și, după caz, încărcătura și alte obiecte transportate fac
obiectul perchezițiilor aleatorii, în special pentru a detecta imigranții ilegali;
(h) membrii echipajului navelor feribot sunt tratați la fel ca membrii echipajului navelor comerciale;
(i) punctul 3.1.2 (obligația de a înainta listele pasagerilor și ale echipajului) nu se aplică. În cazul în care
trebuie redactată lista persoanelor aflate la bord în conformitate cu Directiva 98/41/CE a Consiliului ( 1),
comandantul înmânează autorității competente din portul de sosire pe teritoriul statelor membre o copie a
acestei liste în maximum treizeci de minute de la plecarea navei din portul unei țări terțe.
3.2.10. În cazul în care un feribot venind dinspre o țară terță și care face mai mult de o escală pe teritoriul statelor
membre îmbarcă pasageri exclusiv pentru tronsonul care mai rămâne pe teritoriul respectiv, pasagerii în cauză
fac obiectul unui control de ieșire în portul de plecare și al unui control de intrare în portul de destinație.
Asupra persoanelor care pe timpul acestor escale se află deja la bordul feribotului și nu s-au îmbarcat pe
teritoriul statelor membre se efectuează verificări în portul de destinație. În cazul în care țara de destinație este
o țară terță, se aplică procedura inversă.
Legăturile de transport de mărfuri între statele membre
3.2.11. Prin derogare de la articolul 8, nu se efectuează verificări la frontiere asupra legăturilor de transport de mărfuri
între aceleași două sau mai multe porturi situate pe teritoriul statelor membre, care nu fac escală în niciun port
din afara teritoriului statelor membre și care constau în transport de mărfuri.
Cu toate acestea, se efectuează controlul asupra echipajului și pasagerilor respectivelor nave numai atunci când
acest lucru se justifică pe baza unei analize de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală.
4. Navigația pe apele interne

4.1. „Navigație pe apele interne ce implică trecerea frontierelor externe” cuprinde utilizarea, în scopuri profesionale
sau de agrement, a tuturor tipurilor de nave sau de ambarcațiuni de pe fluvii, râuri, canale și lacuri.
4.2. În ceea ce privește navele utilizate în scopuri profesionale, căpitanul și persoanele angajate la bord, care apar pe
lista echipajului, precum și membrii familiei respectivelor persoane care locuiesc la bordul navei sunt
considerați membri ai echipajului sau echivalenți.
4.3. Dispozițiile relevante ale punctelor 3.1 și 3.2 se aplică mutatis mutandis verificărilor în cadrul navigației pe
apele interne.
( 1 ) Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care c ălătoresc la bordul navelor de pasageri
care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității (JO L 188, 2.7.1998, p. 35).
ANEXA VII
Dispoziții speciale pentru anumite categorii de persoane
1. Șefi de stat
Prin derogare de la articolul 6 și de la articolele 8-14, șefii de stat și membrii delegației acestora a căror sosire și
plecare au fost anunțate oficial pe cale diplomatică polițiștilor de frontieră pot să nu facă obiectul verificărilor la
frontiere.
2. Piloții aeronavelor și alți membri ai echipajului

2.1. Prin derogare de la articolul 6, titularii unui brevet de pilot sau ai unui certificat de membru al echipajului (Crew
Member Certificate), prevăzute în anexa 9 la Convenția privind aviația civilă internațională din 7 decembrie 1944,
în exercitarea atribuțiilor și pe baza respectivelor documente, pot:
(a) să se îmbarce sau să debarce în aeroportul de escală sau de destinație situat pe teritoriul unui stat membru;
(b) să intre pe teritoriul localității aeroportului de escală sau de destinație situat pe teritoriul unui stat membru;
(c) să se deplaseze prin orice mijloc de transport către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru pentru a se
îmbarca pe o aeronavă care urmează să plece de pe respectivul aeroport.
În orice altă situație, trebuie îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
2.2. Dispozițiile articolelor 7-14 se aplică verificărilor asupra echipajelor aeronavelor. În măsura posibilului, se
efectuează cu prioritate verificările asupra echipajului aeronavelor. Mai precis, respectivele verificări au loc fie
înainte de cele ale pasagerilor, fie în locuri special amenajate în acest scop. Prin derogare de la articolul 8,
echipajul, aflat în cadrul exercitării atribuțiilor și cunoscut de personalul responsabil pentru controalele la
frontiere, poate face obiectul numai al unor verificări aleatorii.
3. Marinarii
Prin derogare de la articolele 5 și 8, statele membre pot autoriza marinarii care dețin un carnet de marinar eliberat
în conformitate cu Convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 108 (1958) sau nr. 185 (2003)
privind actele de identitate ale personalului navigant, Convenția privind facilitarea traficului maritim internațional
(Convenția FAL) și cu dreptul intern relevant, să intre pe teritoriul statelor membre și să meargă la țărm în zona
portului unde face escală nava sau în localitățile limitrofe sau să iasă de pe teritoriul statelor membre, întorcându-
se pe nava lor, fără să se prezinte la un punct de trecere a frontierei, cu condiția să figureze pe lista echipajului
navei de care aparțin, care a fost în prealabil transmisă pentru verificare de către autoritățile competente.
Cu toate acestea, pe baza analizei de risc legată de securitatea internă și de migrația ilegală, marinarii fac obiectul
unui control al polițiștilor de frontieră, înainte de a coborî la țărm, în conformitate cu articolul 8.
4. Titularii pașapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, precum și membrii organizațiilor internaționale
4.1. Având în vedere privilegiile speciale sau imunitățile de care beneficiază titularii pașapoartelor diplomatice,
oficiale sau de serviciu eliberate de țări terțe sau de guvernele lor recunoscute de statele membre, precum și
titularii documentelor eliberate de organizațiile internaționale indicate la punctul 4.4, care călătoresc în interes de
serviciu, aceștia pot avea prioritate în fața altor călători la verificările de la punctele de trecere a frontierei, chiar
dacă pot face obiectul, când este cazul, obligației de a obține o viză.
Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (c), titularii respectivelor permise nu sunt obligați să facă dovada
deținerii unor mijloace suficiente de subzistență.
4.2. În cazul în care o persoană se prezintă la frontiera externă invocând privilegii, imunități și exonerări, polițistul de
frontieră solicită ca respectiva persoană să facă dovada calității sale prin prezentarea documentelor
corespunzătoare, în special certificate eliberate de statul acreditant, sau prin prezentarea unui pașaport diplomatic
sau printr-un alt mijloc. În cazul în care există îndoieli, polițistul de frontieră poate, în caz de urgență, să apeleze
direct la Ministerul Afacerilor Externe.
4.3. Membrii acreditați ai misiunilor diplomatice și ai reprezentanțelor consulare și familiile lor pot intra pe teritoriul
statelor membre prezentând documentul menționat la articolul 20 alineatul (2), însoțit de documentul care permite
trecerea frontierei. În afară de aceasta, prin derogare de la articolul 14, polițiștii de frontieră nu au dreptul de a
refuza intrarea pe teritoriul statelor membre a titularilor pașapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, fără să
fi consultat în prealabil autoritățile naționale competente. Acest lucru este valabil și când persoana în cauză face
obiectul unei alerte în SIS.
4.4. Documentele eliberate de organizațiile internaționale în scopurile specificate la punctul 4.1 sunt, în special, urmă
toarele:
— permis de liberă trecere al Națiunilor Unite, eliberat pentru personalul Națiunilor Unite și al agențiilor subor
donate, în temeiul Convenției privind privilegiile și imunitățile instituțiilor specializate, adoptată la New York
la 21 noiembrie 1947, de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite;
— permis de liberă trecere al Uniunii Europene (UE);
— permis de liberă trecere al Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom);
— certificat de legitimare eliberat de secretarul general al Consiliului Europei;
— documente eliberate în virtutea articolului III alineatul (2) din Convenția dintre statele părți la Tratatul Atlan
ticului de Nord cu privire la statutul forțelor lor armate (cărți de identitate militare însoțite de un ordin de
misiune, de o foaie de drum, de un ordin de misiune individual sau colectiv) și documente eliberate în cadrul
Parteneriatului pentru Pace.
5. Lucrători transfrontalieri
5.1. Procedurile referitoare la verificările asupra lucrătorilor transfrontalieri sunt reglementate de dispozițiile generale
privind controlul la frontiere, în special articolele 8 și 14.
5.2. Prin derogare de la articolul 8, lucrătorii transfrontalieri care sunt cunoscuți de polițiștii de frontieră întrucât trec frecvent
frontiera pe la același punct de trecere al frontierei și care, în baza verificărilor inițiale, nu fac obiectul unei alerte nici în
SIS, nici în bazele naționale de date, nu fac obiectul verificărilor decât în mod aleatoriu, pentru a verifica dacă dețin un
document valabil care îi autorizează să treacă frontiera și dacă îndeplinesc condi țiile necesare pentru intrare. Inopinat și
la intervale neregulate, respectivele persoane fac obiectul unor verificări amănunțite.
5.3. Dispozițiile punctului 5.2 pot fi extinse pentru alte categorii de persoane care traversează în mod regulat frontiera.
6. Minorii
6.1. Polițiștii de frontieră acordă o atenție deosebită minorilor, indiferent dacă aceștia călătoresc însoțiți sau nu.
Minorii care trec frontiera externă fac obiectul acelorași verificări la intrare și la ieșire precum adulții, în
conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.
6.2. În cazul în care minorii sunt însoțiți, polițistul de frontieră verifică existența autorității parentale a însoțitorilor
asupra minorului, în special în cazul în care minorul nu este însoțit decât de un sigur adult și în cazul în care există
motive întemeiate de suspiciune că respectivul minor a fost luat ilegal din custodia persoanei (persoanelor) care
deține (dețin) în mod legal autoritatea parentală asupra sa. În acest din urmă caz, polițistul de frontieră efectuează
o cercetare mai aprofundată în vederea descoperirii eventualelor incoerențe sau contradicții în informațiile date.
6.3. În cazul minorilor care călătoresc neînsoțiți, polițiștii de frontieră se asigură, printr-o verificare aprofundată a
documentelor de călătorie și a altor documente, că minorii nu părăsesc teritoriul împotriva voinței persoanei
(persoanelor) învestite cu autoritatea parentală asupra lor.
6.4. Statele membre desemnează punctele naționale de contact pentru consultare cu privire la minori și informează
Comisia cu privire la aceasta. Comisia pune la dispoziția statelor membre o listă cu aceste puncte naționale de
contact.
6.5. În cazul în care există dubii cu privire la circumstanțele prevăzute la punctele 6.1, 6.2 și 6.3, polițiștii de frontieră
utilizează lista punctelor naționale de contact pentru consultarea cu privire la minori.
7. Servicii de salvare, poliție, pompieri și polițiști de frontieră

Înțelegerile privind intrarea și ieșirea membrilor serviciilor de salvare, a poliției, a pompierilor care acționează în
situații de urgență, precum și a polițiștilor de frontieră care trec frontiera în exercitarea atribuțiilor de serviciu sunt
prevăzute de dreptul intern. Statele membre pot încheia acorduri bilaterale cu țările terțe privind intrarea și ieșirea
acestor categorii de persoane. Respectivele înțelegeri și acorduri bilaterale pot să prevadă derogări de la articolele
5, 6 și 8.
8. Lucrătorii offshore
Prin derogare de la articolele 5 și 8, lucrătorii offshore care se întorc în mod regulat pe teritoriul statelor membre
pe cale maritimă sau aeriană fără a fi staționat pe teritoriul unei țări terțe nu fac obiectul controalelor sistematice.
Cu toate acestea, în special în cazul în care linia de coastă a unei țări terțe este situată în imediata apropiere a unui
sit offshore, se ia în considerare analiza de risc legată de migrația ilegală în vederea determinării frecvenței
controalelor care trebuie efectuate.
ANEXA VIII
ANEXA IX
Regulament abrogat și lista modificărilor ulterioare
Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

(JO L 105, 13.4.2006, p. 1)
Regulamentul (CE) nr. 296/2008 al Parlamentului European și al

Consiliului
(JO L 97, 9.4.2008, p. 60)
Regulamentul (CE) nr. 81/2009 al Parlamentului European și al

Consiliului
(JO L 35, 4.2.2009, p. 56)
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Numai articolul 55

Consiliului
(JO L 243, 15.9.2009, p. 1)
Regulamentul (UE) nr. 265/2010 al Parlamentului European și al Numai articolul 2

Consiliului
(JO L 85, 31.3.2010, p. 1)
Punctul 9 din anexa V la Actul de Aderare din 2011
Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Numai articolul 1

Consiliului
(JO L 182, 29.6.2013, p. 1)
Regulamentul (UE) nr. 1051/2013 al Parlamentului European și al

Consiliului
(JO L 295, 6.11.2013, p. 1)
LEGE nr. 248 din 20 iulie 2005
privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate
EMITENT: Parlamentul
PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 682 din 29 iulie 2005
──────────
*) Notă CTCE:
Forma consolidată a Legii nr. 248/2005, publicate în Monitorul Oficial
nr. 682 din 29 iulie 2005, la data de 20 iulie 2018, este realizată prin
includerea modificărilor şi completărilor aduse de: ORDONANŢA nr. 5 din 19
ianuarie 2006; LEGEA nr. 50 din 8 martie 2006; RECTIFICAREA nr. 248 din 20
iulie 2005; RECTIFICAREA nr. 50 din 8 martie 2006; LEGEA nr. 191 din 16 mai
2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ
nr. 126 din 5 noiembrie 2007; LEGEA nr. 115 din 16 mai 2008; ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008; LEGEA nr. 264 din 7 iulie 2009; LEGEA
nr. 206 din 11 noiembrie 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 82 din 4 decembrie
2012; LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013; LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012;
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 41 din 28 iunie 2016; LEGEA nr. 169 din 30
septembrie 2016; LEGEA nr. 1 din 6 ianuarie 2017; LEGEA nr. 17 din 17 martie
2017; LEGEA nr. 133 din 18 iunie 2018.
Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de
Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter
oficial, fiind destinat informării utiliz torilor. ──────────
──────────
*) Notă CTCE:
Conform art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008, în tot
cuprinsul Legii nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
referirile la "paşaportul diplomatic" şi "paşaportul de serviciu", cu
excepţia celor care vizează valabilitatea acestora, se consideră a fi făcute
şi la "paşaportul diplomatic electronic", respectiv "paşaportul de serviciu
electronic".
Art. II din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013, prevede:
""(1) În tot cuprinsul Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei
circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi
completările ulterioare, referirile la "paşaportul simplu", "paşaportul
diplomatic" şi "paşaportul de serviciu" se consideră a fi făcute la
paşapoartele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 460/2001 privind punerea
în circulaţie a noilor tipuri de paşapoarte româneşti, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 25 mai 2001, cu modificările
ulterioare, aflate în uz şi pe baza cărora cetăţenii români pot călători în
străinătate pe toată perioada de valabilitate înscrisă în paşaport. Aceste
paşapoarte se retrag treptat din circulaţie, potrivit solicitărilor
cetăţenilor.
(17) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi menţiunilor
efectuate în cuprinsul acestor paşapoarte.""
CTCE Piatra NeamÅ£ - 20.07.2018

──────────
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege stabileşte condiţiile în care cetăţenii români îşi pot
exercita dreptul la liberă circulaţie în străinătate, precum şi limitele
exercitării acestui drept.
ART. 2
(26) Cetăţenilor români care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta
lege le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra şi de
a reveni oricând în ţară. Nici o autoritate română nu îi poate interzice, în
nici o situaţie, unui cetăţean român să se reîntoarcă pe teritoriul României.
(27) Cetăţenii români minori pot călători în străinătate numai însoţiţi,
cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei
legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înţelege persoana
desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească
obligaţiile părinteşti faţă de minor.
ART. 3
(34) Limitarea exercitării dreptului cetăţenilor români la liberă
circulaţie în străinătate se poate face numai temporar, în cazurile şi în
condiţiile prevăzute în prezentaPiatralege,şiconstă în suspendarea sau, după
caz, restrângerea exercitării acestui d ept.
(35) Suspendarea exercitării drep ului la liberă circulaţie în străinătate
reprezintă interdicţia temporară de părăsire a teritoriului României,
instituită de drept sau, după c z, de către autorităţile competente, în
condiţiile prezentei legi. Ace stă măsura are caracter individual, cu
excepţia situaţiilor în care este instituită prin lege specială, în cazul
apariţiei unor situaţii de natură să o justifice în raport cu necesitatea
asigurării apărării ţării sau securităţii naţionale.
(36) Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în
străinătate reprezintă interdicţia temporară de a călători în anumite state,
dispusă de autorităţile competente române, în condiţiile prezentei legi.
(4) Autorităţile competente au obligaţia să informeze în scris, în
condiţiile prezentei legi, persoana împotriva căreia s-a instituit o măsură
de limitare a exercitării dreptului de liberă circulaţie, asupra motivelor
care au determinat această măsură, precum şi asupra perioadei pentru care s-a
limitat exerciţiul acestui drept.
ART. 4
(42) Pe perioada şederii în străinătate orice cetăţean român are dreptul
la asistenţă şi protecţie din partea misiunilor diplomatice, precum şi a
oficiilor consulare ale României.
(43) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din
străinătate au obligaţia să acorde sprijin şi asistenţă, în condiţiile legii,
cu sprijinul instituţiilor competente din ţară, cetăţenilor români aflaţi în
dificultate sau care solicită ajutorul în vederea întoarcerii în ţară, precum
şi de a întreprinde toate demersurile necesare pentru informarea cetăţenilor
români asupra apariţiei unor situaţii de natură să le pună în pericol

siguranţa ori sănătatea.
(45) Pe baza informaţiilor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe,
organele poliţiei de frontieră sunt obligate să îi informeze pe cetăţenii
români care urmează să călătorească în străinătate asupra apariţiei, pe
teritoriile statelor de tranzit şi de destinaţie, a unor situaţii de natură
să le pună în pericol siguranţa ori sănătatea.
ART. 5
Pe perioada şederii lor în străinătate, cetăţenii români au următoarele
obligaţii:
3. să respecte legislaţia României şi să nu desfăşoare activităţi de
natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligaţiilor
asumate de România prin documente internaţionale;NeamÅ£
4. să respecte legislaţia statului în care se află, precum şi scopul
pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de rămâne pe
teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislaţia
acestuia sau prin documentele internaţionale încheiate cu Ro ânia;
5. să depună toate diligenţele în vederea acordării de ajutor cetăţenilor
români aflaţi în dificultate pe teritoriul statului pe c re se află,
informând cu privire la astfel de situaţii misiunile diplomatice şi oficiile
consulare ale României din statul respectiv;
6. în cazul stabilirii reşedinţei sau a domiciliului în străinătate, să
informeze cea mai apropiată misiune diplomatică sau oficiu consular al
României;
7. să informeze cea mai apropiată misiune diplomatică sau oficiu consular
al României cu privire la orice schimba e intervenită în starea lor civilă.
CAP. II
Documente de călătorie în străinătate
SECŢIUNEA 1
Tipuri de documente de călătorie
ART. 6
15. Tipurile de documente de călătorie pe baza cărora cetăţenii români
pot călători în străinătate sunt următoarele:
a) paşaport diplomatic;
b) paşaport de serviciu;
c) paşaport diplomatic electronic;
d) paşaport de serviciu electronic;
e) paşaport simplu;
f) paşaport simplu electronic;
g) paşaport simplu temporar;
h) titlu de călătorie.
-----------
Alin. (1) al art. 6 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr.
175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie
2013.
16. Forma şi conţinutul documentelor de călătorie prevăzute la alin. (1)

se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului

Administraţiei şi Internelor şi a Ministerului Afacerilor Externe.
------------
Alin. (2) al art. 6 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din
LEGEA nr. 264 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 14
iulie 2009, care modifică pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207
din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie
2008.
22. Abrogat.
-----------
Alin. (3) al art. 6 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 175
din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013.
(c) Documentele de călătorie prevăzute la alin. (1) sunt proprietatea

statului român şi fac dovada, în faţa autorităţilor române şi străine, a
identităţii, cetăţeniei, calităţii, precum şi a dreptului titularului de a
călători în străinătate.
(d) Cetăţenii români pot călători în străinăt te şi în baza altor
documente stabilite prin acordurile internaţionale la c re România sau, după
caz, Guvernul României este parte.
(e) Procedura depunerii şi soluţionării cer rilor pentru eliberarea
documentelor de călătorie în străinătate, actele care trebuie prezentate de
solicitanţi la depunerea cererilor, precum şi termenele în care se
soluţionează acestea se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
-------------
Art. 6 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
207 din 4 decembrie 2008, public tă în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10
decembrie 2008.
──────────
*) NotăCTCE:
electronic".
──────────
ART. 6^1
(2) Pentru scopurile prezentei legi, cartea de identitate şi cartea
electronică de identitate valabile constituie document de călătorie pe baza
căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.
(3) Regimul juridic al cărţii de identitate şi al cărţii electronice de
identitate este cel prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005
privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale
cetăţenilor români, republicată, cu excepţia situaţiilor în care prezenta
ordonanţă de urgenţă dispune altfel.
--------------

Art. 6^1 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 82 din
4 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 838 din 12 decembrie
2012.
SECŢIUNEA 1^1
Stocarea datelor persoanei
------------
Secţiunea 1^1 din Cap. II a fost introdusă de pct. 2 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008.
ART. 7
(3) Datele biometrice incluse în paşapoarte sunt imaginea facială şi
impresiunea digitală a două degete.
(4) Datele biometrice prevăzute la alin. (1) sunt folosite numai în
scopurile prevăzute la art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2.252/2004
din 29 decembrie 2004 privind standardele pentru ele entele de securitate şi
elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie
emise de statele membre, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
seria L nr. 385 din 29 decembrie 2004.
(5) Procedura preluării imaginii faciale şi a impresiunilor digitale se
stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(6) Sunt exceptate de la obligaţia de furnizare a impresiunilor digitale
următoarele categorii de persoane:
a) minorii sub vârsta de 12 ani;
-----------
Lit. a) a alin. (4) al art. 7 fost modificată de pct. 3 al art. I din
LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11
iunie 2013.
(d) persoanele pentru care prelevarea amprentelor digitale este fizic

imposibilă.
------------
207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10
decembrie 2008.
SECŢIUNEA a 2-a
Paşaportul diplomatic
──────────
*) Notă CTCE:
electronic".

──────────
ART. 8
← Paşaportul diplomatic*) este documentul de călătorie care se
eliberează de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi,
următoarelor categorii de persoane, în scopul facilitării reprezentării de
către acestea a intereselor statului român în străinătate:
──────────
*) Notă CTCE:
excepţia celor care vizează valabilitatea acestora,NeamÅseconsideră£ fi
făcute şi la "paşaportul diplomatic electronic", respectiv "paşaportul de
serviciu electronic".
──────────
a) preşedintele României;
b) preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor;
c) membrii Senatului, membrii Camerei Deputaţilor şi membrii
Parlamentului European;
------------
Lit. c) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 4 al art. I din
(2) primul-ministru, membrii Guve nului şi persoanele asimilate

miniştrilor; e) preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale;
f) avocatul poporului şi djuncţii acestuia;
g) preşedintele şi vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
h) membrii Consiliului Super or al Magistraturii şi judecătorii Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie;
(i) preşedintele şi vicepreşedinţii Curţii de Conturi;
(ii) procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, adjuncţii acestuia şi persoanele asimilate acestora;
------------
Lit. j) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 1 al art. I din
LEGEA nr. 169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772
din 3 octombrie 2016.
(f) preşedintele şi preşedinţii de secţie ai Consiliului Legislativ;

← guvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României;
← preşedintele, vicepreşedinţii, secretarul general, membri ai
Prezidiului Academiei Române, precum şi cei ai academiilor de ramură,
înfiinţate în baza unor legi speciale;
(la 24-03-2017 Litera m) din Alineatul (1) , Articolul 8 , Sectiunea a 2-a ,
Capitolul II a fost modificată de Punctul 13, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din
17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017)
(5) patriarhul, cardinalul, mitropoliţii şi şefii cultelor din România,

recunoscute de stat;
← secretarii de stat şi persoanele asimilate acestora;

(6)membrii corpului diplomatic şi consular şi persoanele care îşi
desfăşoară activitatea în Ministerul Afacerilor Externe, prin detaşare de la
alte instituţii, pe funcţii corespunzătoare membrilor corpului diplomatic şi
consular;
------------
Lit. p) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 4 al art. I din
(7)abrogată;
------------
Lit. q) a alin. (1) al art. 8 a fost abrogată de pct. 5 al art. I din
r) ataşaţii militari şi ataşaţii de afaceri interne, ataşaţii pe probleme

de muncă, judecătorii sau procurorii de legătură, adjuncţii acestora, precum
şi funcţionarii superiori din organizaţiile intern ţion le şi
interguvernamentale;
------------
Lit. r) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 4 al art. I din
Piatra
s) curierii diplomatici;
t) soţul, soţia şi copiii mino ai persoanelor prevăzute la lit. a)-r);
t^1) copiii aflaţi în întreţinerea persoanelor prevăzute la lit. p) şi r)
trimise în misiune oficială în străinătate, precum şi a soţului ori soţiei
acestora, atunci când îi însoţesc în cursul misiunii;
------------
Lit. t^1) a alin. (1) al art. 8 a fost introdusă de pct. 2 al art. I din
(d) persoanele trimise în misiune oficială în străinătate, pentru

susţinerea unor interese naţionale, pe bază de mandat şi pe durata acestuia,
cu aprobarea ministrului afacerilor externe;
← foştii şefi ai statului român, foştii preşedinţi ai Senatului şi
Camerei Deputaţilor, foştii prim-miniştri şi foştii miniştri ai afacerilor
externe.
------------
Lit. v) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 3 al art. I din
(2) Paşapoartele diplomatice*) se eliberează persoanelor prevăzute la

alin. (1), după cum urmează:
a) la începutul mandatului cu care au fost investiţi, în cazul celor
prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), e), g), i), j), l) şi m);
b) înaintea primei deplasări care necesită utilizarea paşaportului

diplomatic, în cazul celorlalte persoane prevăzute la alin. (1).
──────────
*) Notă CTCE:
electronic".
──────────
ART. 9
← Paşapoartele diplomatice se eliberează de Ministerul Afacerilor
Externe, prin structura sa specializată, la solicitarea instituţiilor sau a
autorităţilor publice interesate, care achită contravaloarea paşaportului şi
precizează scopul şi calitatea în care titularii urme ză să se deplaseze în
străinătate pe baza acestor documente de călătorie.
(la 20-07-2018 Alineatul (1) din Articolul 9 , S ctiunea a 2-a , Capitolul
II a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie
2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018)
← În cazul în care structura speci liz tă din cadrul Ministerului

Afacerilor Externe constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la
art. 8, poate refuza eliberarea paşapo tului diplomatic, informând în acest
sens instituţia solicitantă.
ART. 10
(1) Abrogat.
(la 20-07-2018 Alineatul (1) din Articolul 10 , Sectiunea a 2-a , Capitolul
(3) a fost abrogat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie
(2) Abrogat.

← Paşapoartele diplomatice electronice se eliberează cu o valabilitate
de 5 ani, respectiv de 3 ani pentru minorii sub vârsta de 12 ani.
-----------
2013.
ART. 11
(b) Titularii paşapoartelor diplomatice*) sunt obligaţi să le predea
instituţiei din care fac parte, după cum urmează:
a) persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c), d), cu excepţia

primului-ministru, e), g), i), j), l), m) şi o), precum şi soţul, soţia şi
copiii minori ai acestora, la încheierea mandatului cu care au fost învestite;
b persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f), h), k) şi n), precum
şi soţul, soţia şi copiii minori ai acestora, în termen de 5 zile de la
întoarcerea din deplasarea în străinătate care a determinat necesitatea
folosirii paşaportului diplomatic*).
------------
Alin. (1) al art. 11 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA
DE URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
831 din 10 decembrie 2008.
────────── NeamÅ£
*) Notă CTCE:
excepţia celor care vizează valabilitatea acestor , se consideră fi făcute
şi la "paşaportul diplomatic electronic", resp ctiv "paşaportul de serviciu
electronic".
──────────
(2) Persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. u) sunt obligate să
predea paşaportul diplomatic*) la Ministerul Afacerilor Externe, în termen de
5 zile de la întoarcerea din deplasa ea în străinătate care a determinat
necesitatea folosirii paşaportului diplomatic*). ──────────
*) Notă CTCE:
electronic".
──────────
(3) La încetarea calităţii prevăzute la art. 8 alin. (1), titularul sau
instituţia din cadrul căreia face parte titularul are obligaţia să predea
paşaportul diplomatic Ministerului Afacerilor Externe, în vederea anulării,
cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. v). În caz
contrar, Ministerul Afacerilor Externe procedează la anularea paşaportului în
evidenţele corespunzătoare.
------------
169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3
octombrie 2016.
SECŢIUNEA a 3-a
Paşaportul de serviciu
──────────

*) Notă CTCE:
electronic".
──────────
ART. 12
Paşaportul de serviciu*) este documentul de călătorie care se eliberează
de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, următoarelor
categorii de persoane:
(d) magistraţilor, când călătoresc în misiuni oficiale;
(e) prefecţilor şi subprefecţilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor
consiliilor judeţene, primarilor municipiilor, oraşelor şi sectoarelor
municipiului Bucureşti, când călătoresc în misiuni oficiale;
(f) funcţionarilor din aparatul central al administr ţiei publice şi ai
Parlamentului, când călătoresc în misiuni oficiale;
c^1) personalului autorităţilor publice care candidează pentru posturi în
cadrul unor organizaţii, instituţii şi misiuni int rnaţionale, dacă se
solicită în mod expres de către acestea din urmă;
------------
Lit. c^1) a art. 12 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din LEGEA nr.
octombrie 2016.
c^2) personalului autorităţilor publice care ocupă funcţii de expert

naţional detaşat la instituţ le şi organismele Uniunii Europene în
condiţiile Legii nr. 105/2012 pr vind detaşarea experţilor naţionali la
instituţiile şi organismele Uniunii Europene;
------------
Lit. c^2) a art. 12 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din LEGEA nr.
octombrie 2016.
(h) personalului tehnico-administrativ şi de serviciu al misiunilor

diplomatice, al oficiilor consulare, al reprezentanţelor permanente pe lângă
organizaţiile internaţionale, lectorilor trimişi în misiune de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, precum şi soţului, soţiei şi copiilor minori ai
acestora;
d^1) copiilor aflaţi în întreţinerea persoanelor prevăzute la lit. d)
trimise în misiune oficială în străinătate, precum şi a soţului ori soţiei
acestora, atunci când îi însoţesc în cursul misiunii;
------------
Lit. d^1) a art. 12 a fost introdusă de pct. 6 al art. I din LEGEA nr.
octombrie 2016.
(i) preşedinţilor şi vicepreşedinţilor organizaţiilor şi asociaţiilor

profesionale la nivel naţional, legal constituite, când călătoresc în misiuni

oficiale;
b preşedinţilor organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale, legal constituite, membre ale Consiliului Minorităţilor Naţionale,
când se deplasează în străinătate în interes de serviciu;
c altor persoane, cu aprobarea ministrului afacerilor externe, când
călătoresc în străinătate în misiuni oficiale.
──────────
*) Notă CTCE:
referirile la "paşaportul diplomatic" şi "paşaportulNeamÅdeserviciu",£ cu
excepţia celor care vizează valabilitatea acestora, se consideră fi făcute
electronic".
──────────
ART. 13
(1) Paşapoartele de serviciu se eliberează de Ministerul Afacerilor
Externe, prin structura sa specializată, la solicitar a instituţiilor,
autorităţilor publice sau organizaţiilor inter sat , care achită
contravaloarea paşaportului şi precizează scopul şi calitatea în care
titularii urmează să se deplaseze în străinătate în baza acestor documente de
călătorie.
(2) Paşapoartele de serviciu elect onice se eliberează cu o valabilitate
de 5 ani, respectiv de 3 ani pen ru mino ii sub vârsta de 12 ani.
(la 20-07-2018 Articolul 13 din Sectiunea a 3-a , Capitolul II a fost

modificat de Punctul 3, Art colul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie 2018,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018)
ART. 14
(j) Paşapoartele de serviciu*) pot fi folosite de titularii acestora
numai atunci când se deplasează în străinătate în calitate oficială, în
interesul autorităţii sau instituţiei publice din care face parte.
(k) În termen de 5 zile de la întoarcerea în ţară, titularul are
obligaţia de a preda paşaportul de serviciu*), spre păstrare, la autoritatea
sau instituţia publică din care face parte. Pe cale de excepţie, seful
autorităţii sau instituţiei publice poate dispune ca paşaportul de serviciu*)
să rămână în posesia titularului atunci când acesta, prin natura activităţii
desfăşurate, se deplasează frecvent în străinătate, cu condiţia ca perioada
de şedere pe teritoriul României, între două deplasări, să nu depăşească 30
de zile.
(l) La încetarea calităţii prevăzute la art. 12 titularul, autoritatea sau
instituţia din cadrul căreia face parte titularul are obligaţia să predea
paşaportul de serviciu Ministerului Afacerilor Externe, în vederea anulării.
În caz contrar, Ministerul Afacerilor Externe procedează la anularea
paşaportului în evidenţele corespunzătoare.
------------

octombrie 2016.
──────────
*) Notă CTCE:
electronic".
──────────
SECŢIUNEA a 4-a
Paşaportul simplu
Paşaportul simplu electronic şi paşaportul simplu temporar
-----------
Titlul Secţiunii a 4-a din Cap. II a fost modific t de pct. 6 al art. I
din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343
din 11 iunie 2013.
ART. 15
(6) Paşaportul simplu electronic se eliberează, la cerere, cetăţenilor
români care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege şi nu se află
în una dintre situaţiile de suspendare dreptului de a călători în
străinătate.
(9) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple electronice se depun
personal de către solicitanţi, în ţară, la serviciile publice comunitare
pentru eliberarea şi evidenţa p ş poartelor simple în a căror rază de
competenţă au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, iar în străinătate, la
misiunile diplomatice şi of c le consulare ale României.
(10) În cazul în care solicitantul paşaportului simplu electronic nu se
poate prezenta la serviciul public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa
paşapoartelor simple de la domiciliu sau reşedinţă, cererile pentru
eliberarea paşapoartelor simple electronice pot fi depuse la cel mai apropiat
serviciu public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple.
(3^1) Pentru sprijinirea activităţii specifice a structurilor cu
atribuţii în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale şi a altor
autorităţi şi instituţii publice şi în vederea coordonării procesului de
eliberare şi evidenţă a paşapoartelor, cererile pentru eliberarea
paşapoartelor simple electronice pot fi depuse şi soluţionate şi la nivelul
Direcţiei Generale de Paşapoarte.
completat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie 2018,
(11) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple electronice, în cazul

persoanelor lipsite temporar de capacitatea de exerciţiu, pot fi depuse în
numele titularului de către reprezentantul legal sau de către autorităţile
medicale române, prezenţa titularului fiind obligatorie.
(12) Abrogat.

← În situaţia în care titularul sau reprezentantul legal al acestuia

constată faptul că datele înscrise în paşaportul simplu electronic sunt
incomplete sau inexacte, trebuie să sesizeze, după caz, cel mai apropiat
serviciu public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple
sau cea mai apropiată misiune diplomatică sau oficiu consular al României în
străinătate ori, în situaţia prevăzută la alin. (3^1), Direcţia Generală de
Paşapoarte, urmând ca eliberarea noului document de călătorie să se facă fără
plata contravalorii paşaportului.
-----------
Art. 15 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 175 din 6
iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013.
ART. 15^1
(4) Paşapoartele simple electronice se eliberează titularului sau
reprezentantului legal după achitarea contravalorii paşaportului.
(5) Contravaloarea paşaportului pentru paşapoartele eliberate în ţară se
încasează într-un cont distinct de disponibil deschis la unităţile
teritoriale ale Trezoreriei Statului pe numele instituţiei publice cu
personalitate juridică din care face parte structura cu atribuţii în
eliberarea şi evidenţa paşapo rtelor.
(6) Suma prevăzută la al n. (2) poate fi achitată prin virament, prin
mijloace de plată online, pr n ntermediul POS-urilor instalate la unităţile
Trezoreriei Statului şi alte modalităţi de plată reglementate de acte
normative în vigoare, prin mandat poştal, în numerar la casieriile
instituţiei publice cu personalitate juridică din care face parte structura
cu atribuţii în eliberarea şi evidenţa paşapoartelor sau la casieriile
unităţilor Trezoreriei Statului la care acestea îşi au deschise conturile.
Pentru sumele încasate prin intermediul POS-urilor instalate la unităţile
Trezoreriei Statului, comisioanele se suportă de la bugetul de stat, prin
bugetul instituţiilor publice din structura cărora fac parte unităţile
Trezoreriei Statului.
(7) Unităţile Trezoreriei Statului la care îşi au deschise conturile
instituţiile publice cu personalitate juridică din care face parte structura
cu atribuţii în eliberarea şi evidenţa paşapoartelor încasează sumele în
numerar aferente contravalorii paşaportului în contul prevăzut la alin. (2).
(8) Sumele încasate în numerar la casieriile instituţiilor publice cu
personalitate juridică din care fac parte structurile cu atribuţii în
eliberarea şi evidenţa paşapoartelor se depun de către acestea în contul
distinct de disponibil prevăzut la alin. (2), în prima zi lucrătoare de la
încasare.
(9) Sumele încasate în contul prevăzut la alin. (2) se virează de
instituţiile publice cu personalitate juridică din care fac parte structurile
cu atribuţii în eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, în contul Companiei

Naţionale „Imprimeria Naţională“ - S.A., în termen de cel mult două zile
lucrătoare de la încasare.
(5) Restituirea contravalorii paşaportului achitată eronat sau pentru
care nu a fost prestat serviciul aferent se face din contul prevăzut la alin.
(2), la cererea scrisă a plătitorului adresată instituţiei publice cu
personalitate juridică din care fac parte structurile cu atribuţii în
eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, însoţită de documentul prin care s-a
efectuat plata, în cel mult 5 zile lucrătoare de la depunerea acesteia, în
condiţiile stabilite de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(6) Sumele care se restituie din contul prevăzut la alin. (2) se reţin în
mod corespunzător din sumele datorate Companiei Naţionale „Imprimeria
Naţională“ - S.A.
(7) Pentru asigurarea posibilităţii efectuării restituirilor de sume
potrivit alin. (7), instituţiile publice cu personalitate juridică din care
fac parte structurile cu atribuţii în eliberarea şi evidenţa paşapoartelor
efectuează viramentele prevăzute la alin. (6), astfel încât în soldul
contului prevăzut la alin. (2) să fie menţinută o su ă egală cu media lunară
a sumelor care au făcut obiectul restituirilor, în nul calendaristic
anterior.
(8) În cazul în care sumele aflate în soldul contului sunt insuficiente
pentru restituirea contravalorii paşaportului, suma aferentă acesteia se
restituie în contul prevăzut la alin. (2) de Compania Naţională „Imprimeria
Naţională“ - S.A., la cererea scrisă adresată acesteia de instituţiile
publice cu personalitate juridică din c re fac parte structurile cu atribuţii
în eliberarea şi evidenţa paşapoartelor.
(la 20-07-2018 Articolul 15^1 din Sec iunea a 4-a , Capitolul II a fost
modificat de Punctul 7, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie 2018,
ART. 16
← Cetăţenii români nu pot deţine în acelaşi timp decât câte un singur
paşaport simplu valabil, cu excepţia cazurilor care justifică deţinerea
simultană a două sau mai multe paşapoarte, stabilite prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor.
(3)Cetăţenii români care sunt titulari ai mai multor paşapoarte valabile,
în condiţiile prezentei legi, au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la
încetarea cazurilor prevăzute la alin. (1), să predea autorităţilor
competente paşapoartele deţinute suplimentar.
(4)Ordinul ministrului administraţiei şi internelor prevăzut la alin. (1)
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
──────────
*) Notă CTCE:
Conform art. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008, la data de 1
iulie 2009, prevederile art. 16 din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi
completările ulterioare, se abrogă.
──────────
ART. 17
← Minorilor cetăţeni români care nu se află în una dintre situaţiile de
suspendare a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate li se

eliberează paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii:
← în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la
cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a
fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi
irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în
temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în
temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele
începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal
ori în temeiul ordonanţei preşedinţiale date în condiţiile Legii nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare,
prin care instanţa a dispus cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti;
(la 20-07-2018 Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 17 , Sectiunea a 4-a
(4) Capitolul II a fost modificată de Punctul 8, Articolul I din LEGEA nr. 133
din 18 iunie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018)
← în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea

acestuia, numai cu acordul ambilor părinţi, al părintelui supravieţuitor, al
părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă şi irevocabilă, al părintelui care exercită singur autoritatea
părintească în temeiul unei hotărâri judecător şti rămase definitivă şi
irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecător şti rămase definitivă
pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, al
reprezentantului legal ori în temeiul ordonanţei preşedinţiale date în
condiţiile Legii nr. 134/2010, republic tă, cu modificările ulterioare, prin
care instanţa a dispus cu privire la exe citarea autorităţii părinteşti. (la
20-07-2018 Litera b) din Alinea ul (1) , Articolul 17 , Sectiunea a 4-a
(1^1) Ordonanţele preşedinţiale prevăzute la alin. (1) trebuie să

cuprindă CTCE:înmodexpresfaptul că persoana în favoarea căreia s-a
dispus exercitarea autorităţii părinteşti are dreptul de a solicita
eliberarea paşaportului sau de a-şi exprima acordul în acest sens.
publicată în MONI ORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018)
──────────
*) Notă
Reproducem mai jos prevederile art. III din LEGEA nr. 133 din 18 iunie
2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018:
Articolul III
(2) Cererile pentru eliberarea documentelor de călătorie depuse la
autorităţile competente şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a
prezentei legi se soluţionează potrivit dispoziţiilor legale aplicabile la
data depunerii cererii.
(3) Dispoziţiile art. 17 alin. (1^1) din Legea nr. 248/2005 privind
regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin
prezenta lege, nu se aplică în cazul ordonanţelor preşedinţiale prin care

instanţa a dispus cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, date
anterior intrării în vigoare a prezentei legi. ──────────
← Eliberarea paşaportului simplu electronic pentru minor, în cazul în

care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori
unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu
excepţia situaţiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează
numai după soluţionarea acestor cazuri de către instanţa de judecată, prin
hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, prin hotărâre
judecătorească rămasă definitivă pentru procesele începute cu data de 15
februarie 2013 ori prin ordonanţă preşedinţială prin care instanţa a suplinit
acordul celuilalt părinte pentru eliberarea paşaportului.
-----------
ART. 17^1
(3) Paşaportul simplu temporar se eliberează cetăţenilor români care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege şi nu se află în una dintre
situaţiile de suspendare a dreptului de călători în străinătate, în
următoarele situaţii:
(4) pentru persoanele care declară că nu doresc să li se elibereze un
paşaport simplu electronic;
(5) în cazul în care titul rul declară în scris că urmează să călătorească
în state între care există stare de beligeranţă ori conflict diplomatic şi
are aplicată în paşaportul simplu sau în paşaportul simplu electronic o
ştampilă ori o viză eliberată de statul cu care ţara în care călătoreşte se
află în conflict;
(6) când titularul deţine paşaport simplu sau paşaport simplu electronic
care conţine vize valabile, dar ca urmare a epuizării filelor destinate
aplicării acestora călătoria în acel stat sau în alte state decât cele care
au emis vizele nu mai este posibilă;
(7) când titularul a depus paşaportul simplu sau paşaportul simplu
electronic pentru obţinerea unor vize şi declară că trebuie să călătorească
de urgenţă în străinătate;
(8) când minorul urmează să se deplaseze în străinătate pentru studii ori
pentru a participa la concursuri oficiale sau pentru a urma un tratament
medical fără de care viaţa ori sănătatea îi este pusă în pericol şi nu există
timpul necesar pentru obţinerea acordului celuilalt părinte prevăzut la art.
17;
(9) pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate care nu mai posedă
documente de călătorie valabile şi care declară că este necesar să îşi
continue călătoria în străinătate sau să îşi reglementeze şederea pe
teritoriul unui stat;
(10) în situaţii obiective în care, din motive de sănătate, familiale sau
profesionale, este necesară şi urgentă prezenţa persoanei pe teritoriul altui

stat şi nu există timpul necesar pentru emiterea paşaportului simplu
electronic.
(2) Paşaportul simplu temporar se eliberează:

(h) în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), în termenul legal prevăzut
pentru eliberarea paşaportului simplu electronic;
(i) în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-g), în termen de cel mult
3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.
(6) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e) trebuie dovedite, după caz,
cu documente emise de instituţia care organizează studiile/concursurile
oficiale sau cu documente emise ori avizate de o autoritate medicală română,
din care să rezulte perioada şi statul/statele în care se vor desfăşura
studiile/concursurile ori în care va fi urmat tratamentul medical.
(7) Cetăţenii români prevăzuţi la alin. (1) lit. f), care nu mai posedă
documente de călătorie valabile şi care declară că este necesar să îşi
continue călătoria în străinătate, trebuie să prezinte docu ente care să
probeze această necesitate.
(8) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. g) trebuie dovedite, după caz,
cu documente care să ateste motivele de sănătat , familiale sau profesionale,
care determină necesitatea şi urgenţa deplasării p rsoanei în străinătate.
(9) Cererile pentru eliberarea paşaportului simplu temporar se depun la
autorităţile prevăzute la art. 15 alin. (2). Prevederile art. 15 alin. (3),
(3^1) şi (6), art. 15^1, respectiv ale rt. 17 se aplică, în mod
corespunzător, şi cu privire la ce e ile pentru eliberarea paşapoartelor
simple temporare.
(10) În cazul persoanelor lipsi e emporar de capacitate de exerciţiu,
precum şi în cazul persoanelor c re, din motive medicale, se află în
imposibilitate de a-şi expr ma voinţa sau de a se prezenta la autoritatea
competentă, cererile pentru el berarea paşaportului simplu temporar pot fi
depuse, în numele titularului, de către reprezentantul legal sau de către
autorităţile medicale române ori, după caz, străine, fără ca prezenţa
titularului să fie obligatorie.
(11) În situaţii temeinic justificate, pentru minorii aflaţi în străinătate
sub o formă de protecţie specială dispusă de autorităţile locale competente şi
care nu deţin documente de identitate sau de călătorie valabile, misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României eliberează, cu titlu gratuit,
paşapoarte simple temporare, la solicitarea autorităţilor străine competente, în
scopul reglementării situaţiei juridice a minorilor în statul de reşedinţă, dacă
nu este posibilă repatrierea acestora.
(12) Costurile aferente producerii şi emiterii paşapoartelor simple
temporare eliberate minorilor prevăzuţi la alin. (8) sunt suportate de statul
român prin autorităţile abilitate, la propunerea Ministerului Afacerilor
Externe, pe baza protocolului încheiat cu producătorul.
(la 20-07-2018 Articolul 17^1 din Sectiunea a 4-a , Capitolul II a fost

ART. 17^2
(3) Cetăţenii români pot deţine, pe lângă un paşaport simplu sau un
paşaport simplu electronic valabil, şi un paşaport simplu temporar, doar în

situaţiile prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. b)-d).
(la 20-07-2018 Alineatul (1) din Articolul 17^2 , Sectiunea a 4-a ,
Capitolul II a fost modificat de Punctul 12, Articolul I din LEGEA nr. 133
(1^1) Cetăţenii români pot deţine, concomitent, un paşaport simplu şi un

paşaport simplu electronic valabile sau, după caz, două paşapoarte simple
electronice valabile, doar în situaţiile prevăzute la art. 17^1 alin. (1)
lit. b) şi c).
(b) Cetăţenii români care sunt, concomitent, titulari ai unui paşaport

simplu temporar şi ai unui paşaport simplu sau paşaport simplu electronic
valabil au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la încetarea situaţiilor
prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. b)-d) sau la eliberarea unui paşaport
simplu electronic, să predea autorităţilor competente p şaportul simplu
temporar.
(c) Cetăţenii români care sunt, concomitent, titulari ai unui paşaport
simplu şi ai unui paşaport simplu electronic valabile sau, după caz, titulari
ai două paşapoarte simple electronice valabile, au obligaţia ca, în termen de
15 zile de la încetarea situaţiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. b)
şi c), să predea autorităţilor competente unul dintre cele două paşapoarte
valabile deţinute.
(la 20-07-2018 Articolul 17^2 din Sec iunea a 4-a , Capitolul II a fost
------------
Art. 17^2 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ
nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10
decembrie 2008.
ART. 18
(c) Valabilitatea paşapoartelor simple este stabilită după cum urmează:
a) 3 ani pentru persoanele care nu au împlinit 14 ani;
b) 5 ani pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 şi 25 de ani;
c) 10 ani pentru persoanele care au împlinit vârsta de 25 de ani.
(d) Valabilitatea paşapoartelor simple electronice este stabilită după

cum urmează:
a) 3 ani pentru persoanele care nu au împlinit 12 ani;
-----------
Lit. a) a alin. (2) al art. 18 a fost modificată de pct. 12 al art. I din
LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11
iunie 2013.
b) 5 ani pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani;

(la 20-07-2018 Litera b) din Alineatul (2) , Articolul 18 , Sectiunea a 4-a

c) 10 ani pentru persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani.

(3) a fost completat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie
(6) Valabilitatea paşapoartelor simple temporare este de 12 luni.

------------
2008.
(3) Valabilitatea paşapoartelor prevăzute la lin. (1) - (3) încetează de

drept la data la care se constată de către autorităţile competente faptul că
sunt deteriorate ori distruse sau, după caz, exist nţa în conţinutul acestora
a unor ştersături ori modificări operate fără dr pt.
------------
decembrie 2008.
ART. 19
Abrogat.
------------
Art. 19 a fost abrogat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
decembrie 2008.
ART. 20
(4) Paşapoartele simple, paşapoartele simple electronice şi paşapoartele
simple temporare se păstrează de către titulari, care au obligaţia de a nu le
înstrăina, cu excepţia situaţiilor în care documentele se reţin de
autorităţile competente sau se depun la misiunile diplomatice ori oficiile
consulare străine, în vederea aplicării vizei.
simple temporare ale minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani se
păstrează de către părinţii acestora, reprezentanţii legali sau, după caz, de
către însoţitori, atunci când minorii se deplasează în străinătate împreună
cu alte persoane, în condiţiile prezentei legi.
simple temporare pot fi reţinute numai de organele de poliţie, autorităţile
judiciare, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din
străinătate, precum şi de serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi
evidenţa paşapoartelor simple, doar în cazul în care situaţia o impune,

pentru exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de lege. În aceste
situaţii, autorităţile care reţin paşapoartele au obligaţia să elibereze
titularului o dovadă care să ateste faptul că paşaportul a fost reţinut,
precum şi motivele care au stat la baza acestei măsuri.
-----------
2013.
(7) Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia de a păstra

paşapoartele în condiţii care să nu implice riscul deteriorării, distrugerii
sau pierderii acestora.
(8) În termen de 5 zile de la data pierderii cetăţeniei române în
condiţiile legii, titularul paşaportului simplu, al paşaportului simplu
electronic ori al paşaportului simplu temporar sau, după caz, părinţii ori
reprezentantul legal al minorului sunt obligaţi să predea documentul de
călătorie, în ţară, la oricare dintre serviciile publice co unitare pentru
eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple sau la sediul Direcţiei Generale
de Paşapoarte, iar în străinătate, la misiunile diplom tice şi oficiile
consulare ale României.
(9) Titularii paşapoartelor simple, ai paşapoart lor simple electronice
ori ai paşapoartelor simple temporare sau, după caz, persoanele prevăzute la
alin. (2) au obligaţia de a preda paşapoartele simple, paşapoartele simple
electronice ori paşapoartele simple tempor re la solicitarea autorităţilor
competente prevăzute la alin. (3).
------------
iulie 2009, care modifică pct. 16 l art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207
2008.
------------
decembrie 2008.
ART. 21
← Dacă în urma depunerii cererii pentru eliberarea paşaportului simplu
electronic ori a paşaportului simplu temporar se constată faptul că nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens, solicitantului i se
respinge cererea.
-----------
2013.
(3) Decizia de respingere a cererii, precum şi motivele care au stat la

baza acesteia se comunică solicitantului în scris, în termenul stabilit
pentru soluţionarea cererii.
← Decizia de respingere a cererii este supusă controlului judecătoresc,

potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
SECŢIUNEA a 5-a
Titlul de călătorie
ART. 22
← Titlul de călătorie este documentul care se eliberează de misiunile
diplomatice sau oficiile consulare ale României cetăţenilor români aflaţi în
străinătate, care nu mai posedă document de călătorie valabil, pentru ca
titularul să se întoarcă în ţară.
← Minorilor aflaţi în străinătate neînsoţiţi de părinţi li se poate

elibera un titlu de călătorie fără acordul acestora, în vederea întoarcerii
în ţară.
------------
Alin. (2) al art. 22 a fost introdus de pct. 18 l rt. I din ORDONANŢA
ART. 23
Valabilitatea titlului de călătorie este de cel mult 30 de zile şi
încetează de drept la data intrării titul rului în România.
(la 20-07-2018 Articolul 23 din Sec iunea a 5-a , Capitolul II a fost

ART. 23^1
Abrogat.

abrogat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie 2018,
publicată în MONI ORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018)
ART. 24
Prevederile art. 20 referitoare la obligaţia neînstrăinării şi condiţiile
păstrării paşapoartelor simple, a paşapoartelor simple electronice şi a
paşapoartelor simple temporare se aplică în mod corespunzător şi în cazul
titlurilor de călătorie.
------------
decembrie 2008.
SECŢIUNEA a 6-a
Pierderea, distrugerea şi furtul documentelor de călătorie
ART. 25

← Pierderea documentelor de călătorie se declară de îndată de către
titular sau, după caz, de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2), la
cea mai apropiată unitate de poliţie sau la orice serviciu public comunitar
pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple ori la Direcţia Generală
de Paşapoarte, iar în străinătate, la misiunile diplomatice sau oficiile
-----------
2013.
(5) Distrugerea documentului de călătorie se declară de către titular

sau, după caz, de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2), la
autoritatea competentă, cu ocazia solicitării eliberării unui nou paşaport.
← Furtul documentului de călătorie se declară de către titular sau,
după caz, de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2), de îndată, la
cea mai apropiată unitate de poliţie din ţară sau, după caz, de pe teritoriul
statului în care s-a produs evenimentul, solicitând eliberarea unei
adeverinţe care să ateste declararea evenimentului respectiv.
← În cazul pierderii, distrugerii sau furtului paşapoartelor
diplomatice*) şi de serviciu*), titularul are obligaţia de a informa de
îndată Ministerul Afacerilor Externe şi, după caz, instituţia din care face
parte.
← Organele de poliţie române sesiz te în legătură cu pierderea sau
furtul documentului de călătorie sunt oblig te să elibereze titularului sau
persoanelor prevăzute la art. 20 alin. (2) o adeverinţă care să ateste
declararea evenimentului respectiv.
------------
207 din 4 decembrie 2008, publ cată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10
decembrie 2008.
──────────CTCE
*) Notă E:
publicată în MONI ORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008, în tot
electronic".
──────────
ART. 26
(2) Documentele de călătorie găsite, precum şi cele care au aparţinut
persoanelor decedate se predau autorităţii emitente sau celei mai apropiate
unităţi de poliţie, care are obligaţia de a le transmite autorităţii emitente.
(3) Documentele de călătorie declarate pierdute sau furate, recuperate de
autorităţile emitente, pot fi restituite titularilor pentru a fi folosite în
continuare, dacă mai sunt valabile şi într-o stare fizică corespunzătoare şi
dacă titularilor nu li s-au eliberat documente noi în locul acestora, în

condiţiile prezentei legi.
-----------
2013.
(3) Documentele de călătorie declarate pierdute sau furate, recuperate de

autorităţile emitente după eliberarea unui nou document, pot fi restituite
titularilor pentru a fi folosite în continuare, în condiţiile prezentei legi,
numai dacă mai sunt valabile şi într-o stare fizică corespunzătoare şi după
anularea documentului de călătorie eliberat în condiţiile art. 27 alin. (1),
la solicitarea scrisă a titularului.
-----------
Alin. (3) al art. 26 a fost introdus de pct. 17 al art. I din LEGEA nr.
2013.
ART. 27
← Autorităţile competente pot elibera, la c r r , noi documente de
călătorie în locul celor declarate distruse, pi rdute sau furate şi care nu
au fost recuperate, numai dacă evenimentul a fost declarat de titular în
condiţiile prevăzute la art. 25.
← În cazul în care titularul unui document de călătorie eliberat în
condiţiile prevăzute la alin. (1) sau, după caz, persoanele prevăzute la art.
20 alin. (2) găsesc documentul decla at pierdut ori furat, au obligaţia de a
nu-l folosi şi de a-l depune de înda ă la autoritatea emitentă sau, după caz,
la instituţia din care fac parte.
(i) Documentul declarat p erdut ori furat, găsit de titular sau, după caz, de
către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2), după ce au declarat evenimentul
în condiţiile prevăzute la art. 25, dar înainte de a se elibera un nou document,
poate fi folosit în continuare, în condiţiile prezentei legi, numai după ce
informează autoritatea emitentă cu privire la găsirea acestuia.
(3^1) Documentul declarat pierdut ori furat, găsit de titular sau de
către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2) după eliberarea unui nou
document, poate fi folosit în continuare, în condiţiile prezentei legi, numai
după prezentarea la autorităţile competente a documentului găsit, aflat în
termenul de valabilitate şi într-o stare fizică corespunzătoare, şi după
anularea documentului de călătorie eliberat în condiţiile alin. (1), la
solicitarea scrisă a titularului.
-----------
Alin. (3^1) al art. 27 a fost introdus de pct. 18 al art. I din LEGEA nr.
2013.
← Titularul paşaportului simplu, paşaportului simplu electronic ori al

paşaportului simplu temporar sau, după caz, persoanele prevăzute la art. 20
alin. (2) au obligaţia de a nu folosi documentul de călătorie când au
intervenit modificări privind datele de identificare ale titularului ori
schimbări majore în fizionomia acestuia.
------------

decembrie 2008.
CAP. III
Exercitarea dreptului la liberă circulaţie în străinătate
SECŢIUNEA 1
Condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate de
către cetăţenii români
ART. 28
(1) Organele poliţiei de frontieră permit cetăţenilor români care au
măsură; NeamÅ£
împlinit vârsta de 18 ani şi minorilor căsătoriţi în condiţiile legii, care

sunt titulari de documente de călătorie valabile, să iasă de pe teritoriul
României, dacă nu se află în una dintre situaţiile de limitare a exercitării
dreptului la liberă circulaţie în străinătate.
(2) Cetăţenilor români împotriva cărora s-a dispus ăsura restrângerii
exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinăt te li se poate permite
ieşirea din România numai dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) declară că nu călătoresc în statul/stat le cu privire la care s-a
instituit această măsură;
b) din documentele de transport nu rezultă faptul că urmează să
călătorească în statul/statele cu privire la care s- instituit această
c) punctul de trecere Piatrafrontieeiînc re se prezintă nu este unul
situat la frontiera comună cu sta ul cu privire la care s-a instituit această

măsură.
(3) În cazul în care se perm te ieşirea din România în condiţiile

prevăzute la alin. (2), cetăţeanului român i se pune în vedere de către
organele poliţiei de frontieră faptul că, pe perioada deplasării în
străinătate, nu are dreptul să călătorească în statul/statele cu privire la
care s-a instituit măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă
circulaţie în străinătate, pe perioada pentru care s-a dispus această
restrângere.
(4) Prevederile alin. (2) referitoare la situaţiile în care se permite
ieşirea din România a cetăţeanului român împotriva căruia s-a dispus măsura
restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate nu se
aplică persoanelor care se legitimează în punctul de trecere a frontierei cu
paşaport diplomatic*) sau de serviciu*), cu excepţia cazurilor prevăzute la
art. 40 lit. a)-c).
──────────
*) Notă CTCE:
electronic".
──────────

Cetăţeanul român împotriva căruia s-a dispus măsura restrângerii
(3)
exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate poate călători în
statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsura numai în
situaţii excepţionale, determinate de motive obiective care necesită prezenţa
acestuia în statul respectiv, stabilite prin normele metodologice de aplicare
a prezentei legi.
---------------
DE URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
ART. 29
(3) În cazul în care persoana care se prezintăNeamÅînpunctul£detrecere a frontierei pentru a intra pe terito iul României
declară ca este cetăţean
(1) La întoarcerea pe teritoriul României, cetăţenii români au obligaţia
să prezinte organelor poliţiei de frontieră documentele de călătorie în
străinătate valabile, emise de autorităţile competente române din ţară sau
din străinătate.
(2) Organele poliţiei de frontieră pot permite intrarea pe teritoriul
României a cetăţeanului român care se legitimează cu un docu ent de călătorie
emis de autorităţile competente române, a cărui v l bilitate încetat, numai
după efectuarea verificărilor corespunzătoare în vid nţele specifice, cu
privire la identitatea şi cetăţenia titularului. În acest caz durata
verificărilor efectuate nu poate depăşi 24 de ore din momentul prezentării
solicitantului în punctul de trecere a frontierei.
român, dar nu posedă documentePiatraelibeede autorităţile române, valabile sau
expirate, care să ateste identita ea acesteia, organele poliţiei de frontieră

efectuează în cel mai scurt timp posibil verificările necesare pentru
stabilirea identităţii şi cetăţeniei persoanei respective.
(4) În situaţia în care persoana prevăzută la alin. (3) este titulara a
unui document de călătorie eliberat de un alt stat şi îndeplineşte condiţiile
de intrare pe teritoriul României, potrivit legii, organele poliţiei de
frontieră permit intrarea acesteia în ţară în calitate de străin, şi o
îndrumă totodată să se adreseze Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru clarificarea situaţiei
privind cetăţenia română.
(5) Organele poliţiei de frontieră sunt obligate să permită intrarea pe
teritoriul României persoanelor prevăzute la alin. (2) şi (3), de îndată ce
stabilesc identitatea acestora, precum şi faptul că sunt cetăţeni români.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3), în funcţie de intervalul
de timp necesar pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare de către
organele poliţiei de frontieră, persoana poate fi cazată, cu acordul
acesteia, într-un spaţiu special amenajat în incinta punctului de trecere a
frontierei, pus la dispoziţie de administratorul acestuia.
ART. 30
(1) Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a
cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică
majoră, în următoarele cazuri:
a) minorului care este titular al unui document de călătorie individual
ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi
călătoreşte în străinătate însoţit de ambii părinţi i se permite ieşirea în

aceleaşi condiţii şi împreună cu aceştia;
------------
Lit. a) a alin. (1) al art. 30 a fost modificată de pct. 8 al art. I din
(2) minorului care este titular al unui document de călătorie individual

ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi
călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite
ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele
însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte
acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru
o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau,
după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;
------------
Lit. b) a alin. (1) al art. 30 a fost modificată de pct. 8 al art. I din
(3) minorului care este titular al unui docum nt de călătorie individual

ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi l ctronice de identitate şi
care călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite
ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară
declaraţia celuilalt părinte, numai d că părintele însoţitor face dovada
faptului că i-a fost încredinţat p in hotărâre judecătorească rămasă
definitivă şi irevocabilă sau că exe cită singur autoritatea părintească în
temeiul unei hotărâri judecătoreş i rămase definitivă şi irevocabilă ori în
temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele
începute cu data de 15 februar e 2013;
------------
(4) minorului care este titular al unui document de călătorie individual

sau, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi
care călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră i se permite
ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana
însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a
părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea
părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi
irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă
pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui
supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul
acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o
perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia, precum
şi datele de identitate a însoţitorului respectiv.
------------
Lit. d) a alin. (1) al art. 30 a fost modificată de pct. 8 al art. I din

----------
(c) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) nu este necesară

declaraţia părintelui decăzut din drepturile părinteşti sau, după caz,
declarat dispărut, în condiţiile legii, dacă însoţitorul face dovada în acest
sens, cu excepţia cazului în care ambii părinţi se află în această situaţie,
când este obligatorie declaraţia reprezentantuluiNeamÅlegalalminorului.£
← Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele
poliţiei de frontieră permit ieşirea din România minorilor însoţiţi, numai
în următoarele situaţii:
a) în cazul în care însoţitorul argumentează necesitatea călătoriei în
străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament
medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau
sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, cu condiţia să prezinte
documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile
medicale române, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care
urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există
acordul ambilor părinţi, al celuilalt părinte, al părintelui supravieţuitor
sau al reprezentantului legal;
(3) în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează
pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente
corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care
se vor desfăşura aceste stud s u concursuri, chiar dacă există acordul doar
al unuia dintre părinţi.
-------------
Lit. b) a alin. (3) al art. 30 a fost modificată de pct. 3 al articolului
unic din LEGEA nr. 191 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
441 din 22 mai 2006, care modifică pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 5 din
19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.
← Declaraţia prevăzută la alin. (1) lit. d) trebuie să cuprindă şi

menţiunea dacă minorul urmează să rămână în statul de destinaţie şi datele de
identitate ale persoanei căreia urmează a-i fi încredinţat minorul, precum şi,
după caz, datele de identitate ale persoanei cu care se reîntoarce în România,
dacă însoţitorul este o altă persoană decât cea cu care iese din România.
------------
octombrie 2016.
(e) Poate avea calitatea de însoţitor şi o persoană anume desemnată din

cadrul unei societăţi comerciale autorizate, în condiţiile legii, să
desfăşoare activităţi de transport internaţional de persoane.
(i) Organele poliţiei de frontieră vor permite ieşirea din România a

minorilor însoţiţi numai dacă se constată că se respectă informaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi la alin. (4), referitoare la
însoţitor, iar în situaţiile prevăzute la alin. (3), dacă se constată că ruta
aleasă pentru deplasare şi momentul prezentării la ieşirea din ţară se
justifică în raport cu destinaţia, respectiv cu perioada deplasării.
------------
octombrie 2016.
(6^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b) şi d), declaraţia

celuilalt părinte, declaraţia ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui
căruia i-a fost încredinţat minorul, a părintelui care exercită singur
autoritatea părintească, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului
său legal, privind acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în
străinătate la ieşirea din România, nu este necesară atunci când minorul
cetăţean român cu domiciliul sau reşedinţa în ţara de destinaţie se
deplasează însoţit în condiţiile prezentului articol, în această ţară.
------------
Alin. (6^1) al art. 30 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr.
octombrie 2016.
(3) Declaraţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d) trebuie să fie

autentificate în ţară de notarul public, i r în străinătate, de misiunile
diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în
faţa autorităţilor străine, să îndeplinească condiţiile de supralegalizare
prevăzute de lege sau să aibă plic tă apostila conform Convenţiei cu privire
la suprimarea cerinţei supraleg lizării actelor oficiale străine, adoptată la
Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului
nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, cu
excepţia celor ce emană dintr-un stat cu care România a încheiat tratate,
convenţii sau acorduri de asistenţă juridică, în materie civilă sau de drept
al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare. Declaraţiile trebuie să
fie eliberate părţilor în două duplicate, dintre care un duplicat se
păstrează de către însoţitor, iar al doilea duplicat însoţeşte paşaportul
minorului.
------------
octombrie 2016.
ART. 31
(5) În situaţia în care organele poliţiei de frontieră constată ca nu
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru ca minorul să
iasă din România, vor întrerupe călătoria acestuia. Dacă minorul nu este
însoţit de cel puţin unul dintre părinţi, vor proceda la informarea imediată
a acestora, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În
cazul în care nu este posibilă informarea părinţilor, organele poliţiei de
frontieră vor anunţa de îndată Autoritatea Naţională pentru Protecţia

Drepturilor Copilului, care va iniţia procedura aplicabilă minorilor
neînsoţiţi, potrivit legii.
← Organele poliţiei de frontieră vor întrerupe, de asemenea, călătoria
minorului, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 30, în
a) însoţitorul este cetăţean străin şi nu face dovada faptului că are
dreptul să se reîntoarcă în România, deşi în declaraţia părinţilor sau, după
caz, a reprezentantului legal se menţionează că minorul se va reîntoarce
împreună cu acelaşi însoţitor;
b) însoţitorul a săvârşit anterior una dintre infracţiunile următoare:
1. omor;
2. infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale;
3. infracţiuni privitoare la traficul şi exploatarea persoanelor
vulnerabile;
4. lipsire de libertate în mod ilegal;
5. infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;
6. trafic de ţesuturi sau organe umane;
7. infracţiuni de terorism;
-----------
Lit. b) a alin. (2) al art. 31 a fost modificată de pct. 1 al art. 167
din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
757 din 12 noiembrie 2012.
(2) însoţitorul este cetăţeanPiatrastăinşipărăseşte teritoriul României ca
urmare a unei decizii de îndepăr e de pe teritoriul României, dispusă în

condiţiile legii, cu excepţia cazului în care este părinte al minorului şi
există acordul celuilalt părinte, d t în condiţiile prevăzute la art. 30;
d) însoţitorului sau, după c z, minorului i-a fost limitat, în condiţiile
prezentei legi, exerciţiul dreptului la liberă circulaţie în străinătate
pentru statul de destinaţie ori pentru un stat care urmează să fie tranzitat,
în perioada în care urmează să călătorească împreună;
e) însoţitorul nu este persoana căreia i-a fost încredinţată de către
instanţă supravegherea minorului, în condiţiile legii penale;
-----------
Lit. e) a alin. (2) al art. 31 a fost modificată de pct. 1 al art. 167
din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
757 din 12 noiembrie 2012.
f) minorul refuză să iasă din ţară, dacă a împlinit vârsta de 14 ani.
(f) Ieşirea din România a minorilor, în situaţia în care există

neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre
părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) şi (3), se permite numai după
soluţionarea neînţelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile
legii.
------------

(4) În vederea constatării de către organele poliţiei de frontieră a
situaţiei prevăzute la alin. (2) lit. e), hotărârea instanţei prin care s-a
dispus măsura educativă a libertăţii supravegheate se comunică Poliţiei de
Frontieră Română şi Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor.
------------
2008.
ART. 32
(5) Până la preluarea minorului de către părinte sau, după caz, de către
o altă persoană, în condiţiile prezentei legi, însoţitorul prevăzut la art.
30 alin. (1) lit. d), care călătoreşte în străinătate în condiţiile prezentei
legi împreună cu acesta, are următoarele obligaţii:
a) să acorde îngrijire şi supraveghere minorului pe toată durata
deplasării;
b) să nu abandoneze minorul;
c) să nu se încredinţeze minorul altei persoane decât părintelui,
reprezentantului legal sau, după caz, persoanei prevăzute la art. 30 alin.
(4) ori, în cazuri deosebite, autorităţilor străine competente în domeniul
acordării de asistenţă şi protecţie pent u minori;
------------
(7) abrogată;
------------
Lit. d) a alin. (1) al art. 32 a fost abrogată de pct. 12 al art. I din
(4) în cazul dispariţiei minorului pe perioada deplasării în străinătate,

să anunţe de îndată autorităţile competente de pe teritoriul statului unde s-
a produs evenimentul, precum şi cea mai apropiată reprezentanţă diplomatică
sau oficiu consular al României, solicitând eliberarea unei adeverinţe în
acest sens;
← să informeze de îndată ce este posibil cea mai apropiată reprezentanţă
diplomatică sau oficiu consular al României, în cazul apariţiei unei situaţii
obiective de natură să întrerupă călătoria minorului;
------------
Lit. f) a alin. (1) al art. 32 a fost modificată de pct. 13 al art. I din
← în cazul în care nu este posibilă încredinţarea minorului persoanei

prevăzute la art. 30 alin. (4), să anunţe imediat cea mai apropiată

reprezentanţă diplomatică sau oficiu consular al României, în vederea
reunificării familiale a minorului sau, după caz, să se reîntoarcă în România
cu acesta.
SECŢIUNEA a 2-a
Stabilirea domiciliului în s răină ate
ART. 34
------------
Lit. g) a alin. (1) al art. 32 a fost modificată de pct. 13 al art. I din
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e)-g), misiunea diplomatică

sau oficiul consular sesizat are obligaţia de a informa imediat, direct sau
prin intermediul Direcţiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe, atât Inspectoratul GeneralNeamÅalPoliţieiRomâne,£ cât şi
Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi
Internelor, în vederea anunţării părinţilor ori reprezentantului legal al
minorului în legatură cu evenimentul produs.
ART. 33
Minorul care călătoreşte în străinătate însoţit de cel puţin unul dintre
părinţi sau de reprezentantul său legal nu poate fi încredinţat de către
acesta unei persoane de pe teritoriul altui stat, atunci când faţă de minor
s-a dispus măsura educativă a libertăţii supravegheate, în condiţiile legii
penale.
← Cetăţeanul român care şi- stabilit domiciliul în străinătate poate

solicita eliberarea unui paşaport simplu electronic ori a unui paşaport
simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu, când se află în una dintre
-----------
Partea introductivă a alin. (1) al art. 34 a fost modificată de pct. 21
al art. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 343 din 11 iunie 2013.
(2) a dobândit un drept de şedere pentru o perioadă de cel puţin un an
sau, după caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un
an, pe teritoriul statului respectiv;
b) a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în
scopul reunificării familiale cu o persoană care domiciliază pe teritoriul
acelui stat;
c) a dobândit un drept de lungă şedere sau, după caz, un drept de şedere
permanentă pe teritoriul statului respectiv;
d) a dobândit cetăţenia statului respectiv;
e) a dobândit un drept de muncă ori este înscris într-o instituţie
privată sau publică cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare
profesională.
← Cetăţeanul român posesor al unui certificat de înregistrare ori al

unui document care atestă rezidenţa într-un stat membru al Uniunii Europene,

al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, eliberat de
autorităţile competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al
Spaţiului Economic European sau din Confederaţia Elveţiană, poate solicita
eliberarea unui paşaport simplu electronic ori a unui paşaport simplu
temporar cu menţionarea ţării de domiciliu în acel stat.
-----------
2013.
← În cazul solicitării unui paşaport simplu electronic ori a unui

paşaport simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu, cererea se depune
personal la serviciul public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa
paşapoartelor simple, în a cărui rază teritorială a avut ultimul domiciliu
sau, după caz, reşedinţa, iar, în străinătate, la misiunile diplomatice sau
la oficiile consulare ale României. În situaţiile prevăzute la art. 15 alin.
(4) şi (4), cererile pentru eliberarea paşaportului si plu electronic,
respectiv a paşaportului simplu temporar cu menţion rea ţării de domiciliu
pot fi depuse la cel mai apropiat serviciu public comunitar pentru eliberarea
şi evidenţa paşapoartelor simple.
----------
2013.
← Cererile pentru eliberarea paşaportului simplu electronic cu

menţionarea ţării de domiciliu se soluţionează de serviciile publice
comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple.
-----------
2013.
← Cererile pentru eliberarea paşaportului simplu temporar cu

menţionarea ţării de domiciliu se soluţionează, după caz, de serviciile
publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple sau de
misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României.
← etăţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în străinătate are
obligaţia ca, la înmânarea paşaportului simplu electronic ori a unui paşaport
simplu temporar cu menţionarea ţării de domiciliu, să predea actul de
identitate care atestă existenţa domiciliului în România, emis de
autorităţile române.
-----------
2013.
← Actele necesare, procedura, condiţiile şi termenele de soluţionare a

cererilor privind eliberarea paşapoartelor cu menţionarea ţării de domiciliu
se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
------------

decembrie 2008.
ART. 35
Cetăţeanului român care are domiciliul în străinătate şi solicită
autorităţilor competente române eliberarea documentelor de identitate, de
călătorie sau de stare civilă, dar nu poate face dovada cetăţeniei române, i
se eliberează documentele respective, în condiţiile legii, numai după ce se
atestă de către Direcţia Generală de Paşapoarte, la cererea acestor
autorităţi, faptul că solicitantul este cetăţean român.
ART. 36 NeamÅ£
(1) Cetăţeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani şi minorului
căsătorit cu respectarea legii, care şi-au stabilit domiciliul în România, li
se anulează menţiunea privind stabilirea domiciliului în străinătate sau,
după caz, paşapoartele prevăzute la art. 34 şi li se eliberează carte de
identitate, în condiţiile legii.
------------
Piatra
(2) Cetăţeanul român care are domiciliul în străinătate şi fost returnat
în baza unui acord de readmisie sau, după c z, a fost expulzat de pe
teritoriul statului de domiciliu e obligaţia ca, în termen de 15 zile de la
data intrării în România, să declare autorităţilor competente locul unde şi-a
stabilit domiciliul, în condiţiile legii.
ART. 37
Minorul îşi stabileşte dom c liul în străinătate sau, după caz, în
România, în condiţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată,
cu modificările ulterioare, şi ale altor legi speciale care cuprind
reglementări în această materie.
-----------
SE ŢIUNEA a 3-a
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate
ART. 38
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a
cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai
în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
(6) abrogată;
----------
Lit. a) a art. 38 a fost abrogată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 206
din 11 noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17
noiembrie 2010.
──────────

*) Notă CTCE:
Potrivit art. II alin. (1) lit. a) din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie
2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17 noiembrie 2010, la data
intrării în vigoare a legii mai sus menţionate încetează de drept toate
măsurile de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie în
străinătate a cetăţenilor români, dispuse până la acea dată de instanţele
competente în conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin.
(1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi
care se află în curs de executare;
De asemeni, potrivit art. II alin. (1) lit. a) din LEGEA nr. 206 din 11
noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17 noiembrie 2010,
la data intrării în vigoare a legii mai sus menţionate încetează de drept
toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu
există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru
instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în
străinătate începute în temeiul:
(2) art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu
modificările şi completările ulterioare;
– art. 40 lit. d) şi, după caz, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 248/2005,
cu modificările şi completările ulterioare, pentru n respectarea măsurii
restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate,
dispusă în conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1)
din aceeaşi lege.
────────── Piatra
b) cu privire la persoana că ei p ezenţă pe teritoriul unui stat, prin
activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce
atingere grava intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale
dintre România şi acel stat.
ART. CTCE:39
(1) Abrogat.
-----------
noiembrie 2010.
──────────
*) Notă
Potrivit art. II alin. (1) lit. a) din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie
măsurile de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie în
străinătate a cetăţenilor români, dispuse până la acea dată de instanţele
competente în conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin.
(1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi
care se află în curs de executare.

(b) art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu
cu modificările şi completările ulterioare, pentru nerespectarea măsurii
din aceeaşi lege.
──────────
← În situaţia prevăzută la art. 38 lit. b), măsura se dispune, la
solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării, ordinii publice
sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la
activitatea pe care persoană o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în
străinătate, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află
domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate,
de către Tribunalul Bucureşti.
--------------
Alin. (2) al art. 39 a revenit la forma iniţială prin respingerea
ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 126 din 5 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007 de către LEGEA nr. 115 din 16 mai 2008,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 21 mai 2008.
← În cazul prevăzut la alin. (2), instanţa se pronunţă, prin hotărâre,

în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităţilor competente şi
comunică hotărârea părţilor, D recţiei Generale de Paşapoarte,
Inspectoratului General al ol ţ ei de Frontieră, precum şi serviciului
public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple,
competent să elibereze paşaportul simplu persoanei împotriva căreia a fost
dispusă măsura.
-----------
206 din 11 noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17
noiembrie 2010.
(3) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5

zile de la comunicare, la curtea de apel competenta teritorial. Instanţa se
pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii.
← Hotărârea curţii de apel este supusă recursului, termenul de recurs,
precum şi cel de judecata fiind cele prevăzute la alin. (4).
← Exercitarea cailor de atac prevăzute la alin. (4) şi (5) nu suspenda
executarea hotărârii instanţei.
← Prezenta procurorului la toate şedinţele de judecata este obligatorie.
← Abrogat.
------------
Alin. (8) al art. 39 a fost abrogat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831
din 10 decembrie 2008.

ART. 40
Exercitarea de către o persoana a dreptului la libera circulaţie în
străinătate se suspenda numai în următoarele situaţii:
← este inculpată într-o cauză penală şi a fost dispusă, în condiţiile
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi
completările ulterioare, instituirea unei măsuri preventive, cu impunerea,
după caz, a obligaţiei de a nu părăsi o anumită limită teritorială, fixată de
organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;
(la 20-07-2018 Litera a) din Articolul 40 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III
a fost modificată de Punctul 20, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie
(4) a fost condamnată şi are de executat o pedeapsa privativă de libertate;

← este internată într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie;
-----------
Lit. c) a art. 40 a fost modificată de pct. 2 al art. 167 din LEGEA nr.
187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12
noiembrie 2012.
(2) nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului la libera

circulaţie în străinătate, dispusă în condiţiile pr z ntei legi.
──────────
*) Notă CTCE:
Potrivit art. II alin. (1) lit. b) din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie
măsurile de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în
străinătate a cetăţenilor român , flate în curs de executare, dispuse de
instanţele competente până la acea dată în temeiul art. 40 lit. d) şi, după
caz, al art. 42 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru nerespectarea măsurii restrângerii
exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, dispusă în
conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din aceeaşi
lege.
(c) art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu
din aceeaşi lege.
──────────

ART. 41
← În vederea punerii în executare de către autorităţile competente a
măsurii de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în
străinătate, autorităţile care au dispus măsurile prevăzute la art. 40 lit.
a)-c) au obligaţia de a le comunica autorităţilor competente să elibereze
paşaportul, Direcţiei Generale de Paşapoarte, Inspectoratului General al
Poliţiei Române şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.
-----------
2013.
← Suspendarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate

încetează de drept la data la care încetează măsura dispusă în oricare dintre
situaţiile prevăzute la art. 40 lit. a)-c). În cazul în care autorităţile
competente dispun încetarea măsurii înainte de termenul stabilit iniţial, au
obligaţia de a comunica acest aspect structurilor co petente să elibereze
paşaportul, Direcţiei Generale de Paşapoarte, Inspector tului General al
Poliţiei Române şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.
(la 20-07-2018 Alineatul (2) din Articolul 41 , S ctiunea a 3-a , Capitolul
III a fost modificat de Punctul 21, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18
iunie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018)
ART. 42
(3) În situaţia prevăzută la a . 40 lit. d), măsura se dispune, la
solicitarea instituţiei cu compe enţe în domeniul apărării, ordinii publice
sau siguranţei naţionale, prevăzută la art. 39 alin. (2), de către tribunalul
în a cărui rază teritorială se flă domiciliul persoanei împotriva căreia a
fost instituită măsura suspendăr i exercitării dreptului la liberă circulaţie
în străinătate, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către
Tribunalul Bucureşti, pentru o perioadă care nu poate depăşi 3 ani.
Prevederile art. 39 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.
-----------
206 din 11 noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17
noiembrie 2010.
(4) Abrogat.
-----------
noiembrie 2010.
──────────
*) Notă CTCE:
Potrivit art. II alin. (1) lit. b) din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie
măsurile de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în
străinătate a cetăţenilor români, aflate în curs de executare, dispuse de

instanţele competente până la acea dată în temeiul art. 40 lit. d) şi, după
caz, al art. 42 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru nerespectarea măsurii restrângerii
exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, dispusă în
conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din aceeaşi
lege.
(3) art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu
restrângerii exercitării dreptului la liberă circul ţie în străinătate,
dispusă în conformitate cu prevederile art. 38 lit. ) şi art. 39 alin. (1)
din aceeaşi lege.
──────────
ART. 43
Pe durata suspendării exercită ii d eptului la libera circulaţie în
străinătate cetăţeanului român i se efuză temporar eliberarea documentelor de
călătorie prevăzute la art. 6 alin. (1) de către autoritatea competentă să
elibereze aceste documente, i r d că i-au fost eliberate, îi sunt retrase de
către autorităţile competente să pună în executare măsura.
-----------
ART. 44
(4) La cererea persoanei împotriva căreia s-a dispus măsura prevăzută la
art. 40, în condiţiile art. 42, instanţa de judecată care a instituit această
măsură poate dispune suspendarea temporară a executării acesteia şi
înlocuirea acestei măsuri, pentru o perioadă limitată de timp, cu măsura
restrângerii dreptului la liberă circulaţie, cu aplicarea corespunzătoare a
prevederilor art. 39 alin. (3)-(7), în următoarele cazuri:
a) persoana urmează să se deplaseze în străinătate pentru a urma un
tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care
viaţa sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, prezentând documente
doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile medicale române;
b) în cazul decesului în străinătate al soţului sau al unei rude de până
la gradul al IV-lea inclusiv;
c) în alte situaţii obiective care necesită prezenţa temporară a
persoanei pe teritoriul altui stat, fără de care interesele legitime ale
acesteia sau ale altui cetăţean ar fi în mod grav afectate.

(6) În cazul în care instanţa admite cererea prevăzută la alin. (1), prin
hotărârea pe care o pronunţă trebuie să stabilească perioada exactă, precum
şi statul/statele în care persoana poate călători.
(7) Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din ţară a persoanei
prevăzute la alin. (1), în condiţiile prevăzute la art. 28 alin. (2) şi (3),
dacă prezintă hotărârea instanţei de judecată, rămasă definitivă şi
irevocabilă, prin care se suspendă temporar executarea măsurii prevăzute la
art. 40.
CAP. IV
Contravenţii şi infracţiuni
ART. 45
penală, civilă, contravenţională sau administrativăNeamÅpersoanei£vinovate.
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea
ART. 46
Următoarele fapte constituie contravenţii:
a) nerespectarea obligaţiei de predare a paşapo rtelor diplomatice*), în
condiţiile prevăzute la art. 11 alin. (1);
b) nerespectarea de către titularii paşapoart lor diplomatice*) a
obligaţiei prevăzute la art. 11 alin. (2);
c) folosirea paşapoartelor de serviciu*) în alte situaţii decât cele
prevăzute la art. 14 alin. (1);
d) nerespectarea de către titularii p ş poartelor de serviciu*) a
obligaţiei prevăzute la art. 14 alin. (2);
e) nerespectarea de către ti ula ii mai multor paşapoarte sau, după caz,
de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2) a obligaţiei de a preda
paşaportul simplu temporar, conform art. 17^2 alin. (2), sau, după caz,
paşaportul simplu/paşaportul s mplu electronic, conform art. 17^2 alin. (3);
(la 20-07-2018 Litera e) d n Articolul 46 , Capitolul IV a fost modificată
de Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie 2018, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018)
e^1) folosirea de către titular sau, după caz, de către persoanele

prevăzute la art. 20 alin. (2) a paşapoartelor care au încetat să mai fie
valabile conform art. 18 alin. (4);
-------------
Lit. e^1) a art. 46 a fost introdusă de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA
(e) nerespectarea de către titularii paşapoartelor simple, paşapoartelor

simple electronice sau ai paşapoartelor simple temporare a obligaţiei
-----------
Lit. f) a art. 46 a fost modificată de pct. 26 al art. I din LEGEA nr.
2013.
(f) nerespectarea condiţiei privind păstrarea paşapoartelor simple,

paşapoartelor simple electronice sau a paşapoartelor simple temporare ale

minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani de către părinţi,
reprezentanţi legali sau însoţitori, prevăzută la art. 20 alin. (2);
-------------
Lit. g) a art. 46 a fost modificată de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE
(j) reţinerea paşaportului aparţinând unei persoane, de către alte persoane

decât cele autorizate, în condiţiile art. 20 alin. (3);
← nerespectarea de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1) şi
(2) a obligaţiei prevăzute la alin. (4);
← nerespectarea obligaţiei de a nu folosi paşaportul simplu, paşaportul
simplu electronic sau paşaportul simplu temporar declarat furat ori pierdut,
de către persoanele prevăzute la art. 27 alin. (2);
-------------
Lit. j) a art. 46 a fost modificată de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE
← folosirea paşaportului simplu, paşaportului simplu electronic sau a

paşaportului simplu temporar declarat furat ori pi rdut, fără îndeplinirea
condiţiei prevăzute la art. 27 alin. (3);
-------------
Lit. k) a art. 46 a fost modificată de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE
k^1) nerespectarea de către titular sau persoanele prevăzute la art. 20

alin. (2) a obligaţiei prevăzute la art. 27 alin. (4);
-------------
Lit. k^1) a art. 46 a fost introdusă de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA
k^2) nerespectarea de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (5) a

obligaţiei de predare a paşaportului simplu, paşaportului simplu electronic
sau a paşaportului simplu temporar în termen de 5 zile;
-------------
k^3) nerespectarea de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (6) a

obligaţiei de a preda paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic sau
paşaportul simplu temporar autorităţilor prevăzute la art. 20 alin. (3);
-------------
l) abrogată;

------------
Lit. l) a art. 46 a fost abrogată de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 169
din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3
octombrie 2016.
5. nerespectarea termenului prevăzut la art. 36 alin. (2) de către

persoana returnată/expulzată de pe teritoriul statului unde îşi stabilise
domiciliul;
-------------
Lit. m) a art. 46 a fost modificată de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE
6. pierderea, deteriorarea sau distrugerea documentelor de călătorie

prevăzute la art. 6 alin. (1), în mod repetat, într-un interval de 3 ani.
-----------
Lit. n) a art. 46 a fost modificată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 981
──────────
*) Notă CTCE:
referirile la "paşaportul diploma ic" şi "paşaportul de serviciu", cu
excepţia celor care vizează v l bilitatea acestora, se consideră a fi făcute
electronic".
──────────
ART. 47
← Contravenţiile prevăzute la art. 46 se sancţionează după cum urmează:
← cu amendă de la 30 lei la 50 lei, cele prevăzute la lit. a), d), e), g)
şi i);
← cu amendă de la 50 lei la 100 lei, cele prevăzute la lit. b), c), f),
(d) şi k);
← cu amendă de la 100 lei la 150 lei, cele prevăzute la lit. m) şi n);
← abrogată;
------------
Lit. d) a alin. (1) al art. 47 a fost abrogată de pct. 15 al art. I din
(d) cu amendă de la 300 lei la 500 lei, cele prevăzute la lit. e^1), h),
k^1), k^2) şi k^3).
-------------

\ Sumele prevăzute la alin. (1) se vor actualiza prin hotărâre a
Guvernului.
ART. 48
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către
lucrători anume desemnaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi
Internelor ori, după caz, de către agenţi constatatori anume desemnaţi ai
altor instituţii sau autorităţi, potrivit competenţelor.
ART. 49
Contravenţiilor prevăzute la art. 46 le sunt aplicabile dispoziţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
ulterioare.
ART. 50
Abrogat.
-----------
Art. 50 a fost abrogat de pct. 3 al art. 167 din LEGEA nr. 187 din 24
octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
ART. 51
Fapta persoanei prevăzute la art. 30 lin. (1) lit. d) de a fi lăsat
minorul într-un alt stat, cu încălca ea obligaţiilor prevăzute la art. 32
alin. (1) lit. c), e) şi g), cons i uie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
-----------
Art. 51 a fost modificat de pct. 4 al art. 167 din LEGEA nr. 187 din 24
CAP. V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 52
Abrogat.
-----------
Art. 52 a fost abrogat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie
2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013.
ART. 53
Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobă prin hotărâre
a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a
Ministerului Afacerilor Externe, în termen de 6 luni de la data publicării
prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 54
\ Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
\ La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa

Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 216/1998, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi orice alte dispoziţii contrare, cu următoarele excepţii:
3. Hotărârea Guvernului nr. 460/2001 privind punerea în circulaţie a
noilor tipuri de paşapoarte româneşti, cu modificările ulterioare, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 25 mai 2001;
4. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2001 privind îndeplinirea de
către cetăţenii români, la ieşirea din ţară, a condiţiilor de intrare în
statele membre ale Uniunii Europene şi în alte state, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 14 noiembrie 2001, aprobată şi
modificată prin Legea nr. 177/2002, cu completările ulterioare, şi Ordinul
ministrului de interne nr. 177/2001 pentru stabilirea cuantumului sumei
minime în valută liber convertibilă pe care cetăţenii români trebuie să o
deţină la ieşirea din ţară, când călătoresc în scopuri particulare în statele
membre ale Uniunii Europene sau în alte state, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 759 din 28 noiembrie 2001, care se abrogă la data
aderării României la Uniunea Europeană.
ART. 55
Abrogat.
-----------
Art. 55 a fost abrogat de pct. 28 l rt. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie
──────────
*) Notă CTCE:
Art. III-art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008 prevăd:
ART. III
(c) La data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe
de urgenţă, serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa
paşapoartelor simple, precum şi misiunile diplomatice şi oficiile consulare
ale României în străinătate, dotate cu echipamentele tehnice necesare
eliberării paşapoartelor electronice, vor primi şi vor soluţiona atât
cererile privind eliberarea paşapoartelor electronice, cât şi a paşapoartelor
simple temporare, potrivit competenţelor.
(d) Autorităţile competente care, la data prevăzută la alin. (1), nu sunt
dotate cu echipamentele tehnice necesare eliberării paşapoartelor electronice
vor primi şi vor soluţiona în continuare cereri pentru eliberarea
paşapoartelor simple, dar nu mai târziu de data de 1 noiembrie 2009.
(e) Pe măsura dotării cu echipamentele tehnice necesare eliberării
paşapoartelor simple electronice, instituţiile prefectului în subordinea
cărora funcţionează serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi
evidenţa paşapoartelor simple procedează potrivit alin. (1), având obligaţia
de a înştiinţa cetăţenii şi de a notifica Ministerul Administraţiei şi
Internelor cu privire la eliberarea noilor documente de călătorie.
------------
Art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată

în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008 a fost modificat de pct.
11 al articolului unic din LEGEA nr. 264 din 7 iulie 2009, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 14 iulie 2009.
ART. III^1
Guvernul va stabili prin hotărâre condiţiile în care se vor prelua datele
biometrice, precum şi condiţiile tehnice de preluare a acestor date, astfel
încât acestea să se realizeze cu respectarea vieţii private şi protecţia
datelor cu caracter personal.
------------
Art. III^1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008 a fost introdus
de pct. 12 al articolului unic din LEGEA nr. 264 din 7 iulie 2009, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 14 iulie 2009.
ART. IV
Cererile pentru eliberarea documentelor de călătorie depuse la
autorităţile competente şi nesoluţionate până la intrarea în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă se soluţionează potrivit dispoziţiilor
aplicabile la data depunerii cererii.
ART. V Piatra
(1) Paşapoartele prevăzute de Hotă â ea Guvernului nr. 460/2001 privind
punerea în circulaţie a noilor tipu de paşapoarte româneşti, cu
modificările ulterioare, îşi păs rează valabilitatea, retrăgându-se treptat
din circulaţie, potrivit solicitărilor cetăţenilor.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se plică în mod corespunzător şi menţiunilor
efectuate în cuprinsul acestor paşapoarte."
──────────
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiileart.
147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1)
din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

DAN RADU RUŞANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 20 iulie 2005.

Nr. 248.
HOTARARE nr. 94 din 26 ianuarie 2006 (*actualizata*)
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind
regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
(actualizata pana la data de 16 septembrie 2009*)
EMITENT: GUVERNUL
---------- *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 76 din

27 ianuarie 2006. Aceasta este forma actualizatã de S.C. "Centrul Teritorial de
Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ pânã la data de 16 septembrie 2009, cu
modificãrile şi completãrile aduse de: HOTÃRÂREA nr. 978 din 2 august 2006;
HOTÃRÂREA nr. 922 din 12 august 2009.
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 53 din

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în
strãinãtate,
Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.
ART. 1
Se aprobã Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul
liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, prevãzute în anexa care
face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la data de 29 ianuarie 2006.
PRIM-MINISTRU
CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
p. Ministrul afacerilor externe,

Teodor Baconschi,
secretar de stat
Bucureşti, 26 ianuarie 2006.

Nr. 94.
ANEXÃ
NORME METODOLOGICE
de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul
liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate
CAP. I
ART. 1
Prezentele norme metodologice stabilesc actele necesare, procedura, condiţiile
şi termenele de soluţionare a cererilor pentru eliberarea documentelor de cãlãtorie
în strãinãtate prevãzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 privind regimul
liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate cu modificãrile şi
completãrile ulterioare, denumitã în continuare lege, emise de autoritãţile române,
precum şi procedurile pentru îndeplinirea condiţiilor privind regimul liberei
circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, necesare exercitãrii dreptului la
libera circulaţie.
-------------
Art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din HOTÃRÂREA nr. 922 din 12 august
2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 16 septembrie 2009.
ART. 2
Circulaţia cetãţenilor români în strãinãtate este permisã în baza documentelor
de cãlãtorie emise în condiţiile prezentelor norme metodologice, de autoritãţile
competente române, precum şi în baza altor documente stabilite prin acordurile
internaţionale la care România sau, dupã caz, Guvernul României este parte.
CAP. II
Documente de cãlãtorie în strãinãtate
SECŢIUNEA 1
Paşaportul diplomatic şi paşaportul de serviciu
ART. 3
(6)Paşaportul diplomatic şi paşaportul de serviciu, inclusiv cele electronice,
sunt documentele de cãlãtorie care se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe,
prin Direcţia Generalã Afaceri Consulare, la solicitarea instituţiilor sau
autoritãţilor publice interesate ori, dupã caz, a organismelor interesate, în
cazurile şi în condiţiile prevãzute de lege.
(7)Solicitãrile privind eliberarea paşapoartelor diplomatice sau de serviciu,
inclusiv a celor electronice, trebuie sã fie însoţite de note justificative în care
se precizeazã scopul şi calitatea în care titularii urmeazã sã se deplaseze în
strãinãtate, întocmite de instituţiile sau autoritãţile ori, dupã caz, de
organismele interesate.
(8)Procedurile, documentele necesare şi termenele de eliberare a paşapoartelor
diplomatice şi a paşapoartelor de serviciu, inclusiv a celor electronice, se
stabilesc prin instrucţiuni ale Ministerului Afacerilor Externe, care se comunicã
instituţiilor, organismelor şi autoritãţilor interesate.
-------------
SECŢIUNEA a 2-a
Paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic şi paşaportul simplu temporar
-------------
Titlul Secţiunii a 2-a din Cap. II a fost modificat de pct. 3 al art. I din
HOTÃRÂREA nr. 922 din 12 august 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din
16 septembrie 2009.
ART. 4
(18) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple şi a paşapoartelor simple
electronice se depun la serviciile publice comunitare pentru evidenţa persoanelor, în
sistem de ghişeu unic, ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi
evidenţa paşapoartelor simple pe a cãror razã titularii au domiciliul sau, dupã caz,
reşedinţa, iar în strãinãtate, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare
ale României.
← Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple în regim de urgenţã se depun
numai la serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor
simple.
← Serviciile publice comunitare pentru evidenţa persoanelor, misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României prevãzute la alin. (1) primesc
cereri pentru eliberarea paşapoartelor simple electronice numai pe mãsura dotãrii
cu echipamentele tehnice corespunzãtoare.
← Dupã dotarea tuturor serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi
evidenţa paşapoartelor simple cu echipamentele tehnice necesare eliberãrii
paşapoartelor simple electronice, cererile pentru eliberarea acestor documente
pot fi depuse la cel mai apropiat serviciu public comunitar pentru eliberarea şi
evidenţa paşapoartelor simple, în condiţiile prevãzute de art. 15 alin. (3) din
lege.
← Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple temporare se depun, în ţarã,
la serviciul public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple pe
a cãrui razã teritorialã titularii au domiciliul sau, dupã caz, reşedinţa, iar în
strãinãtate, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
← În situaţia în care sunt incidente dispoziţiile prevãzute de art. 15 alin.
(37) şi, dupã caz, alin. (4) din lege, cererile pentru eliberarea
paşapoartelor simple şi a paşapoartelor simple temporare pot fi depuse, în
ţarã, la cel mai apropiat serviciu public comunitar pentru eliberarea şi
evidenţa paşapoartelor simple.
-------------
ART. 5
(44) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple se depun personal de
cãtre solicitanţi, însoţite de urmãtoarele documente:
a) cartea de identitate, cartea de identitate provizorie sau, dupã caz,
buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate, în original şi în
fotocopie. Cartea de identitate provizorie trebuie însoţitã de certificatul
de naştere, în original şi în fotocopie;
b) dovada achitãrii taxelor şi tarifelor de emitere a paşaportului, precum şi,
dupã caz, a tarifului suplimentar pentru eliberarea paşaportului simplu în regim de
urgenţã prevãzut de lege, completate pe numele titularului, în original;
c) paşaportul anterior, dacã acesta existã.
(45) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple se pot depune şi de cãtre
reprezentantul legal sau autoritãţile medicale române, în situaţia în care titularul
este lipsit temporar de capacitatea de exerciţiu. În aceastã situaţie, cererile trebuie
însoţite şi de documente privind situaţia medicalã a titularului pe numele cãruia se
solicitã eliberarea paşaportului simplu, care sã ateste imposibilitatea depunerii
personale a cererii, emise sau avizate de autoritãţile medicale române.
-------------
ART. 6
(46) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple electronice se depun
personal de cãtre solicitanţi, însoţite de documentele prevãzute la art. 5 alin.
(1).
(a) La depunerea cererii, solicitantului i se preiau impresiunile digitale şi
imaginea facialã.
(b) Impresiunile digitale se preiau sub forma unei amprente plane a degetului
arãtãtor de la ambele mâini. În cazul în care calitatea impresiunilor digitale este
necorespunzãtoare şi/sau degetele arãtãtoare prezintã rãni, se preia amprenta planã, de
bunã calitate, a degetelor mijlocii, inelare sau mari ale solicitantului, dupã caz. În
situaţia în care calitatea amprentelor de la aceste degete este necorespunzãtoare sau
preluarea amprentelor este temporar imposibilã, solicitantului
17. se poate elibera un paşaport simplu temporar, în condiţiile legii.
(a) La preluarea imaginii faciale, solicitantul nu trebuie sã aibã capul
acoperit, ochii închişi ori sã poarte ochelari, iar expresia feţei acestuia
trebuie sã reprezinte o stare comunã. Prin excepţie, preluarea imaginii faciale se
poate realiza cu capul acoperit, pentru motive religioase, cu condiţia ca faţa
titularului, de la baza bãrbiei şi pânã la frunte, sã fie vizibilã în mod clar şi
fãrã umbre de luminã.
(b) Impresiunile digitale şi imaginea facialã colectate în scopurile prevãzute la
art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2.252/2004 al Consiliului din 13 decembrie
2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice
integrate în paşapoarte şi în documente de cãlãtorie emise de statele membre se
includ în mediul de stocare electronicã a paşaportului simplu electronic şi se
stocheazã în baza de date a Sistemului naţional informatic de evidenţã a
paşapoartelor simple şi în bazele de date de producţie gestionate potrivit lit. c)
din Hotãrârea Guvernului nr. 1.319/2008 privind organizarea şi funcţionarea Centrului
Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice.
(c) Dupã personalizarea paşaportului simplu electronic şi transmiterea acestuia
la organul competent sã îl elibereze, datele biometrice stocate în bazele de date
de producţie se şterg prin procedurã automatã.
(d) Impresiunile digitale stocate în baza de date a Sistemului naţional
informatic de evidenţã a paşapoartelor simple se şterg prin procedurã automatã
imediat dupã ridicarea paşaportului simplu electronic în condiţiile art. 14 sau,
dacã nu a fost ridicat în astfel de condiţii, cel târziu la împlinirea unui
termen de 3 luni de la data programatã pentru eliberarea acestuia.
-------------
ART. 7*)
23. Cererile care privesc eliberarea unui paşaport simplu pentru minorii care nu
au împlinit vârsta de 14 ani se formuleazã de cãtre:
a) ambii pãrinţi;
b) pãrintele împuternicit de celãlalt pãrinte printr-o procurã specialã ori care
are acordul scris al celuilalt pãrinte;
c) pãrintele cãruia i-a fost încredinţat minorul prin hotãrâre
judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã;
d) pãrintele în favoarea cãruia s-a pronunţat o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã
definitivã şi irevocabilã, prin care instanţa a suplinit acordul celuilalt pãrinte;
e) unul dintre pãrinţi, chiar dacã nu existã acordul celuilalt pãrinte,
numai pentru situaţiile prevãzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e) din lege;
f) pãrintele supravieţuitor;
g) reprezentantul legal al minorului;
h) persoana împuternicitã printr-o procurã specialã de persoanele prevãzute la
lit. a), c), d), f) şi g).
(f) Cererile formulate de persoanele prevãzute la alin. (1) se depun însoţite de
urmãtoarele documente:
a) certificat de naştere al minorului, în original şi în fotocopie;
b) document(e) de identitate ale pãrinţilor sau al unuia dintre pãrinţi, al
reprezentantului legal sau, dupã caz, al persoanei împuternicite, aflate în
termen de valabilitate, în original şi în fotocopie;
c) hotãrâre judecãtoreascã de încredinţare a minorului rãmasã definitivã şi
irevocabilã, în original şi în fotocopie, numai pentru cererile formulate de
persoanele prevãzute la alin. (1) lit. c) sau g) ori pentru cele formulate de
persoana împuternicitã de cãtre acestea potrivit alin. (1) lit. h);
d) hotãrâre judecãtoreascã prin care instanţa a suplinit acordul celuilalt pãrinte,
rãmasã definitivã şi irevocabilã, în original şi în fotocopie, numai pentru cererile
formulate de pãrintele prevãzut la alin. (1) lit. d) ori pentru cele formulate de
persoana împuternicitã de cãtre acesta potrivit alin. (1) lit. h);
e) documente emise de instituţia care organizeazã studiile sau concursul,
documente emise ori avizate de o autoritate administrativã românã cu competenţe în
domeniu sau, dupã caz, documente emise ori avizate de o autoritate medicalã
românã, din care sã rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor
desfãşura studiile, concursurile oficiale ori tratamentul medical, numai pentru
cererile formulate de pãrintele prevãzut la alin. (1) lit. e) ori pentru cele
formulate de persoana împuternicitã de acesta potrivit alin. (1) lit. h), în
original şi în fotocopie;
f) act de deces al pãrintelui, pentru cererile formulate de pãrintele
supravieţuitor prevãzut la alin. (1) lit. f) ori pentru cele formulate de
cãtre persoana împuternicitã de acesta potrivit alin. (1) lit. h), în original
şi în fotocopie;
g) procurã specialã sau declaraţie privind acordul celuilalt pãrinte, pentru
cererile formulate de pãrintele prevãzut la alin. (1) lit. b), în original;
h) procurã specialã, pentru cererile formulate de persoana
împuternicitã potrivit alin. (1) lit. h), în original;
i) dovada achitãrii taxelor şi tarifelor de emitere a paşaportului, precum şi,
urgenţã, prevãzut de lege, completate pe numele minorului, în original;
j) paşaportul anterior al minorului, dacã acesta existã;
k) douã fotografii color identice ale minorului, având dimensiunile 3,5 x 4,5
cm, numai pentru situaţiile în care acesta nu este prezent la depunerea cererii.
(g) Cererile care privesc eliberarea unui paşaport simplu electronic pentru
minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani se formuleazã de persoanele
prevãzute la alin. (1), prezenţa minorului la depunerea acestor cereri fiind
obligatorie. Cererile trebuie însoţite de documentele prevãzute la alin. (2) lit.
a)-j), dupã caz.
(h) Cererile care privesc eliberarea paşaportului simplu sau a paşaportului
simplu electronic pentru minorii care au împlinit vârsta de 14 ani se formuleazã
de aceştia numai cu acordul:
a) ambilor pãrinţi;
b) pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat minorul prin hotãrâre judecãtoreascã
rãmasã definitivã şi irevocabilã;
c) pãrintelui în favoarea cãruia s-a pronunţat o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã
definitivã şi irevocabilã, prin care instanţa a suplinit acordul celuilalt pãrinte;
d) unui pãrinte, chiar dacã nu existã acordul celuilalt pãrinte, doar
în situaţiile prevãzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e) din lege;
(4) pãrintelui supravieţuitor;
(5) reprezentantului legal al minorului.
(7) Cererile care privesc eliberarea paşaportului simplu sau a paşaportului
simplu electronic pot fi formulate şi de minorul cãsãtorit în condiţiile legii,
fãrã a mai fi necesar acordul pãrinţilor sau al reprezentantului legal.
(8) Cererile formulate de persoanele prevãzute la alin. (4) sau (5) se
depun însoţite de urmãtoarele documente:
a) cartea de identitate sau, dupã caz, cartea de identitate provizorie a
minorului, aflate în termen de valabilitate, în original şi în fotocopie. Cartea de
identitate provizorie, precum şi cartea de identitate având forma şi conţinutul
stabilite potrivit Hotãrârii Guvernului nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul
actelor de identitate ale autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale
cãrţii de imobil, cu modificãrile ulterioare, trebuie însoţite de certificatul de
naştere, în original şi în fotocopie;
b) declaraţie, hotãrâre judecãtoreascã sau act de stare civilã, astfel:
1. declaraţie privind acordul de eliberare a paşaportului pentru minor datã
de ambii pãrinţi, în original; sau
2. declaraţie privind acordul de eliberare a paşaportului pentru minor datã de
pãrintele sau reprezentantul legal cãruia i-a fost încredinţat minorul prin
hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã, în original, însoţitã de
hotãrârea instanţei, în original şi fotocopie; sau
3. declaraţie privind acordul de eliberare a paşaportului pentru minor datã de un
pãrinte, chiar dacã nu existã acordul celuilalt pãrinte, în original, însoţitã de
documentele emise de instituţia care organizeazã studiile sau concursul, documente
emise ori avizate de o autoritate administrativã românã cu competenţe în domeniu sau,
dupã caz, documente emise ori avizate de o autoritate medicalã românã, din care sã
rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfãşura studiile, concursurile
oficiale ori tratamentul medical, în original şi fotocopie; sau
de pãrintele supravieţuitor, în original, însoţitã de actul de deces al celuilalt
pãrinte, în original şi în fotocopie; sau
de un pãrinte şi hotãrâre judecãtoreascã prin care instanţa a suplinit acordul
celuilalt pãrinte, rãmasã definitivã şi irevocabilã, în original şi în fotocopie;
sau
6. certificat de cãsãtorie al minorului cãsãtorit în condiţiile legii,
în original şi în fotocopie.
c) dovada achitãrii taxelor şi tarifelor de emitere a paşaportului, precum şi,
urgenţã, prevãzut de lege, completatã pe numele minorului, în original;
d) paşaportul anterior, dacã acesta existã.
-------------
2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 16 septembrie
2009. *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. II din HOTÃRÂREA nr. 922 din 12 august 2009, publicatã în MONITORUL
OFICIAL nr. 622 din 16 septembrie 2009, menţiunile privind includerea minorilor în
paşapoartele pãrinţilor rãmân valabile şi permit ieşirea din ţarã a minorului în
condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români
în strãinãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pânã la expirarea
valabilitãţii acestora sau, dupã caz, pânã la împlinirea vârstei de 14 ani.
ART. 8
(e) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple temporare se depun de
cãtre persoanele prevãzute la art. 5 sau, dupã caz, art. 7, însoţite de
urmãtoarele documente:
a) documentele prevãzute la art. 5 sau, dupã caz, art. 7 alin. (2) sau alin.
(6);
b) dovada achitãrii tarifului suplimentar pentru eliberarea paşaportului simplu
temporar, în condiţiile prevãzute de lege;
c) douã fotografii color identice ale titularului, având dimensiunile 3,5 x 4,5
cm, pentru cererile depuse în strãinãtate şi pentru cei aflaţi în situaţia
prevãzutã la art. 15 alin. (4) din lege.
(f) În cazul cererilor depuse în strãinãtate, pentru dovedirea identitãţii,
solicitantul paşaportului simplu temporar poate prezenta şi documente eliberate
de autoritãţile române care îi atestã identitatea, expirate de cel mult 6 luni,
însoţite de declaraţia pe propria rãspundere cã nu a pierdut cetãţenia românã.
(g) În situaţia în care solicitantul nu posedã documente eliberate de
autoritãţile române care sã îi dovedeascã identitatea, funcţionarul consular are
obligaţia de a efectua la autoritãţile competente române verificãrile necesare
pentru stabilirea identitãţii persoanei pentru care se solicitã eliberarea
paşaportului simplu temporar, precum şi pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor
necesare soluţionãrii cererilor pentru eliberarea paşapoartelor simple temporare. În
acest sens, Direcţia Generalã Afaceri Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe încheie protocol de colaborare cu Direcţia Generalã de Paşapoarte,
Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Centrul Naţional pentru
Administrarea Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor.
-------------
ART. 9
(4) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple, a paşapoartelor simple
electronice şi a paşapoartelor simple temporare sunt acceptate numai dacã
îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) au fost completate corespunzãtor, prin parcurgerea tuturor rubricilor;
b) datele înscrise corespund cu datele din documentele care însoţesc cererea; c)
sunt însoţite de toate documentele corespunzãtoare cerute potrivit
prezentelor norme metodologice;
d) preluarea imaginii faciale a fost posibilã, în cazul cererilor care privesc
eliberarea paşaportului simplu electronic.
(5) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple temporare depuse în
strãinãtate pot fi acceptate fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1)
lit. c), dacã în urma verificãrilor realizate potrivit art. 8 alin. (3) a fost
posibilã stabilirea identitãţii solicitantului, iar acesta îndeplineşte
condiţiile necesare soluţionãrii cererii.
(6) Declaraţiile privind acordul de eliberare a paşaportului simplu, a
paşaportului simplu electronic şi a paşaportului simplu temporar pentru minor se
dau în faţa funcţionarului care primeşte cererea, caz în care este obligatorie
prezentarea documentelor de identitate ale pãrinţilor, al unuia dintre pãrinţi, al
reprezentantului legal, aflate în termen de valabilitate, în original şi fotocopie.
(4) Declaraţiile privind acordul de eliberare a paşaportului simplu, a
paşaportului simplu electronic şi a paşaportului simplu temporar pentru minor, date
în alte condiţii decât cele prevãzute la alin. (3), precum şi procura specialã
trebuie sã fie autentificate, în ţarã de notarul public, iar în strãinãtate de
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori de autoritãţile
strãine.
(3) Hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în strãinãtate trebuie sã îndeplineascã
condiţiile prevãzute de lege pentru recunoaştere şi punere în executare.
(4) Actele de stare civilã ale cetãţenilor români eliberate de autoritãţi
strãine trebuie sã fie înscrise sau transcrise în registrele de stare civilã
române, potrivit legii.
(5) Declaraţiile şi procura specialã prevãzute la alin. (4), precum şi actele de
stare civilã ale strãinilor şi ale cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene
şi Spaţiului Economic European emise de autoritãţile strãine, trebuie sã
îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) documentele eliberate de autoritãţile statelor semnatare ale Convenţiei cu
privire la suprimarea cerinţei supralegalizãrii actelor oficiale strãine, adoptatã
la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr.
66/1999 aprobatã prin Legea nr. 52/2000 cu modificãrile ulterioare, se apostileazã;
b) documentele eliberate de autoritãţile statelor cu care România a încheiat
tratate de asistenţã judiciarã sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau de
orice altã formalitate, potrivit prevederilor cuprinse în tratatele respective;
c) documentele care nu se încadreazã în categoriile prevãzute la lit. a) şi b)
se supralegalizeazã în condiţiile prevãzute de 62 din Legea nr. 105/1992 cu
privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
(6) Declaraţiile prevãzute la alin. (4), precum şi documentele emise de
instituţia strãinã care organizeazã studiile sau concursurile ori care urmeazã sã
efectueze tratamentul medical trebuie sã fie însoţite de o traducere legalizatã.
(d) Fotografiile prevãzute la art. 7 şi 8 se confirmã în faţa funcţionarului
care primeşte cererea, de cãtre persoana care o formuleazã, şi trebuie sã
reprezinte fizionomia actualã a titularului, sã fie realizate din faţã, pe un fond
clar, neutru şi de o singurã culoare, astfel încât sã permitã identificarea
conturului capului. Titularul fotografiei nu trebuie sa aibã capul acoperit, ochii
închişi ori sã poarte ochelari, iar expresia feţei acestuia trebuie sã reprezinte o
stare comunã. Prin excepţie, fotografia poate fi realizatã cu capul acoperit,
pentru motive religioase, cu condiţia ca faţa titularului, de la baza bãrbiei şi
pânã la frunte, sã fie vizibilã în mod clar şi fãrã umbre de luminã.
-------------
ART. 10
(g) Declaraţiile date în condiţiile art. 9 alin. (3), datele înscrise în
formular, precum şi documentele prezentate în fotocopie se certificã de
funcţionarul care primeşte cererea. În cazul cererilor depuse la misiunile
diplomatice sau la oficiile consulare ale României în strãinãtate ori prin procurã
specialã autentificatã de acestea, documentele prezentate în fotocopie şi
fotografiile se certificã de funcţionarul consular, caz în care cererea transmisã
spre soluţionare autoritãţilor competente din ţarã trebuie însoţitã numai de
copiile documentelor, respectiv fotografiile astfel certificate.
(h) Funcţionarul care primeşte cererea verificã îndeplinirea condiţiilor
prevãzute la art. 9, iar în cazul în care pe baza documentelor prezentate nu se poate
stabili cu certitudine dacã datele de identitate ale titularului sunt reale solicitã
suplimentar prezentarea oricãruia dintre urmãtoarele documente, dupã caz:
(6) certificat de naştere;
(7)certificat de cãsãtorie;
(8)permis de conducere auto;
(9)livret militar;
alte documente care pot servi la stabilirea identitãţii titularului.
(10)
(3) În situaţia în care se constatã îndeplinirea condiţiilor legale pentru
eliberarea paşaportului simplu electronic, autoritãţile competente sã soluţioneze
cererile transmit datele necesare la Direcţia Generalã de Paşapoarte din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea validãrii acestora.
(8) În cazul cererilor depuse în ţarã, documentele prezentate în original, cu
excepţia procurii speciale, a declaraţiei privind acordul pãrinţilor, a dovezii
achitãrii taxelor şi tarifelor aferente eliberãrii paşaportului şi, dupã caz, a
tarifului suplimentar, se restituie solicitantului împreunã cu un tichet care
conţine menţiuni privind data primirii cererii, numele şi prenumele
solicitantului, data programatã pentru eliberarea paşaportului şi, dupã caz,
numele şi prenumele persoanei împuternicite sã ridice paşaportul.
(9) În cazul cererilor depuse în strãinãtate, misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României aplicã procedurile de lucru pentru eliberarea paşapoartelor,
stabilite prin norme interne, şi restituie solicitantului documentele prezentate în
original, cu excepţia procurii speciale şi a declaraţiei privind acordul pãrinţilor.
(10) Paşapoartele anterioare prezentate la depunerea cererii se anuleazã şi
se restituie titularului. Paşapoartele simple temporare se anuleazã şi în
urmãtoarele situaţii:
a) la înmânarea cãtre titular a paşaportului simplu electronic, pentru
paşapoartele simple temporare eliberate potrivit prevederilor art. 17^1 alin.
(1) lit. a), e) şi f) din lege;
b) la predarea de cãtre titular a paşaportului simplu temporar, pentru cele
eliberate potrivit prevederilor art. 17^1 alin. (1) lit. b)-d) din lege, cu
excepţia situaţiei în care acesta solicitã, în scris, pãstrarea la autoritatea
emitentã, pe perioada valabilitãţii documentului, cu scopul de a fi utilizat pentru
aceleaşi motive pentru care a fost eliberat.
-------------
ART. 11
← În situaţia în care preluarea imaginii faciale nu a fost posibilã în
condiţiile art. 6 alin. (4), solicitantul va fi informat despre
posibilitatea eliberãrii unui paşaport simplu temporar.
← În situaţia în care în urma verificãrilor realizate potrivit art. 8 alin.
(3) nu a fost posibilã stabilirea identitãţii solicitantului, acesta va fi
informat despre posibilitatea eliberãrii unui titlu de cãlãtorie.
-------------
ART. 12
(3) Competenţa de soluţionare a cererilor pentru eliberarea paşapoartelor
simple, a paşapoartelor simple electronice şi a paşapoartelor simple temporare
revine serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa
paşapoartelor simple pe a cãror razã teritorialã solicitanţii au domiciliul sau,
dupã caz, reşedinţa.
(2) În cazul cererilor pentru eliberarea paşapoartelor simple, a paşapoartelor
simple electronice şi a paşapoartelor simple temporare depuse la cel mai apropiat
serviciu public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple,
potrivit art. 4 alin. (4) şi (6), competenţa de soluţionare revine acestora.
(3) În cazul cererilor prevãzute la alin. (1) şi (2) depuse, dupã caz, la
serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple pe
a cãror razã teritorialã solicitanţii au reşedinţa sau la cel mai apropiat serviciu
public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, eliberarea
documentelor solicitate se face numai dupã consultarea evidenţelor serviciului
public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple pe a cãrui razã
teritorialã solicitanţii au domiciliul. Dupã înmânarea paşaportului simplu, a
paşaportului simplu electronic sau a paşaportului simplu temporar, cererea împreunã
cu documentaţia care o însoţeşte se transmit la serviciul public comunitar pentru
eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple pe a cãrui razã teritorialã
solicitanţii au domiciliul.
(4) Competenţa de soluţionare a cererilor pentru eliberarea paşapoartelor simple
temporare depuse în strãinãtate revine misiunilor diplomatice şi oficiilor
-------------
ART. 13
Cererile se soluţioneazã de autoritãţile competente, în termene care curg de
la data depunerii acestora şi care nu pot depãşi:
(4) 3 zile lucrãtoare, în cazul cererilor privind eliberarea paşapoartelor
simple, în regim de urgenţã, depuse în ţarã, şi în cazul cererilor privind
eliberarea paşapoartelor simple temporare;
(5) 20 de zile lucrãtoare, în cazul cererilor privind eliberarea
paşapoartelor simple depuse în ţarã;
(6) 30 de zile lucrãtoare, în cazul cererilor privind eliberarea
paşapoartelor simple electronice depuse în ţarã;
(7) 90 de zile lucrãtoare, în cazul cererilor privind eliberarea paşapoartelor
simple şi a paşapoartelor simple electronice depuse în strãinãtate.
-------------
ART. 14
(5) Paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic şi paşaportul simplu
temporar se ridicã de la serviciul public comunitar sau, dupã caz, de la
misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în strãinãtate unde a
fost depusã cererea, de titular sau de persoana care a formulat cererea ori de
persoana împuternicitã de aceştia printr-o procurã specialã care respectã
condiţiile prevãzute la art. 9.
(6) Paşapoartele care nu au fost ridicate de titulari de la serviciile
publice comunitare pentru evidenţa persoanelor la data programatã se pãstreazã
pentru o perioadã de 60 de zile, dupã care se transmit la serviciile publice
comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple pe a cãror razã
teritorialã solicitantul are domiciliul, pentru a fi luate mãsuri de anunţare a
titularului. Paşapoartele neridicate se pãstreazã pe întreaga perioadã de
valabilitate a acestora.
(3) La eliberarea paşaportului simplu, a paşaportului simplu electronic şi a
paşaportului simplu temporar, persoanele prevãzute la alin. (1) prezintã un
document de identitate valabil, însoţit, dupã caz, de certificatul de naştere al
minorului sub 14 ani, în original.
(c) La ridicarea paşaportului simplu electronic, titularul poate solicita
verificarea datelor înscrise în mediul de stocare electronicã, sens în care i
se asigurã condiţiile corespunzãtoare de securitate şi confidenţialitate.
(d) Informaţiile privind eliberarea unui paşaport simplu temporar se transmit de
cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular unde a fost depusã cererea
Direcţiei Generale de Paşapoarte, care le va comunica serviciului public comunitar
pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple pe a cãrui razã teritorialã
solicitanţii au domiciliul sau, dupã caz, au avut ultimul domiciliu.
-------------
ART. 15
Împotriva deciziei de respingere a cererii, comunicatã în condiţiile
prevãzute la art. 21 alin. (2) din lege, solicitantul poate adresa plângere
prealabilã, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu
modificãrile şi completãrile ulterioare.
-------------
-------------
Secţiunea a 3-a din Cap. II a fost abrogatã de pct. 4 al art. I din HOTÃRÂREA
nr. 922 din 12 august 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 16
septembrie 2009.
-------------
Art. 16 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din HOTÃRÂREA nr. 922 din 12 august
-------------
-------------
SECŢIUNEA a 4-a
Titlul de cãlãtorie
ART. 19
c Titlul de cãlãtorie este documentul care se elibereazã de misiunile diplomatice
sau oficiile consulare ale României cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate, care nu
mai posedã document de cãlãtorie valabil, pentru ca titularul sã îşi poatã continua
cãlãtoria, reglementa şederea pe teritoriul unui stat ori pentru a se întoarce în ţarã.
De la data stabilitã potrivit art. 6 alin. (3) din lege, titlul de cãlãtorie se
elibereazã cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate, care nu mai posedã un document de
cãlãtorie valabil, numai pentru ca titularul sã se
întoarcã în ţarã.
(i) Ministerul Afacerilor Externe stabileşte proceduri pentru stabilirea
identitãţii cetãţenilor români care solicitã titlu de cãlãtorie şi pentru
eliberarea acestor documente.
(ii) În situaţia în care în urma verificãrilor realizate potrivit art. 8 alin.
(j) nu a fost posibilã stabilirea identitãţii solicitantului, se elibereazã un
titlu de cãlãtorie având menţiunea "identitate incertã", iar solicitantul va fi
îndrumat sã se deplaseze în România pentru clarificarea situaţiei.
-------------
SECŢIUNEA a 5-a
Pierderea, furtul şi distrugerea documentelor de cãlãtorie
ART. 20
d Soluţionarea cererilor pentru eliberarea unor noi documente de cãlãtorie în
cazul pierderii sau furtului documentelor de cãlãtorie este condiţionatã de
prezentarea unei adeverinţe care sã ateste declararea evenimentului, în condiţiile
prevãzute de art. 25 din lege. În cazul declarãrii furtului paşaportului simplu,
al paşaportului simplu electronic sau al paşaportului simplu temporar la cea mai
apropiatã unitate de poliţie din strãinãtate, adeverinţa va fi însoţitã şi de o
traducere a acesteia, efectuatã de un traducãtor autorizat.
e Obligaţia declarãrii pierderii poate fi realizatã, în cazul paşaportului
simplu, al paşaportului simplu electronic sau al paşaportului simplu temporar, şi
cu ocazia depunerii cererii pentru eliberarea unui nou paşaport, situaţie în care
titularul va declara pe propria rãspundere împrejurãrile producerii evenimentului.
f În cazul distrugerii parţiale a paşaportului simplu, a paşaportului simplu
electronic sau a paşaportului simplu temporar, soluţionarea cererii pentru
eliberarea unui nou paşaport este condiţionatã de prezentarea paşaportului
distrus sau a fragmentelor din acesta, cu condiţia ca acestea sã cuprindã
elemente de conţinut care sã facã posibilã identificarea documentului.
g În situaţia în care misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României
în strãinãtate au fost înştiinţate de pierderea, distrugerea sau furtul unui
document de cãlãtorie, acestea au obligaţia de a comunica situaţia, de îndatã,
Direcţiei Generale de Paşapoarte.
-------------
CAP. III
Exercitarea dreptului la libera circulaţie în
strãinãtate SECŢIUNEA 1
Aplicarea condiţiilor cu privire la exercitarea dreptului la libera circulaţie
în strãinãtate de cãtre cetãţenii români
ART. 21
(m) Pe baza comunicãrilor efectuate de autoritãţile competente române, cu
privire la instituirea, în condiţiile legii, a mãsurii restrângerii dreptului la
libera circulaţie, organele poliţiei de frontierã permit ieşirea din România a
cetãţenilor români împotriva cãrora a fost dispusã aceastã mãsurã numai dacã se
aflã în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) declarã în scris, pe propria rãspundere, cã nu vor cãlãtori în statul/statele
cu privire la care s-a instituit mãsura;
(7) prezintã documente de transport care indicã o altã destinaţie decât
statul/statele cu privire la care s-a instituit mãsura;
(8) punctul de trecere a frontierei în care se prezintã nu este unul situat
la frontiera comunã cu statul cu privire la care s-a instituit aceastã mãsurã.
(2) Mãsura prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã cetãţenilor români împotriva
cãrora s-a dispus restrângerea dreptului la libera circulaţie, dacã se
legitimeazã în punctul de trecere a frontierei cu paşaport diplomatic sau de
serviciu, în condiţiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 248/2005.
(3) Cetãţeanului român împotriva cãruia a fost dispusã mãsura suspendãrii
dreptului la libera circulaţie i se permite ieşirea din România în condiţiile alin.
(1), dacã prezintã, în original şi în fotocopie, hotãrârea instanţei de judecatã,
rãmasã definitivã şi irevocabilã, prin care s-au dispus suspendarea temporarã a
executãrii mãsurii suspendãrii dreptului la libera circulaţie şi înlocuirea
acestei mãsuri, pentru o perioadã limitatã de timp, cu mãsura restrângerii
dreptului la libera circulaţie, în condiţiile art. 44 din Legea nr. 248/2005.
(4) În situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (3) organele poliţiei de frontierã
care au permis ieşirea din România vor aduce la cunoştinţã cetãţeanului cã
nerespectarea obligaţiei de a nu cãlãtori în statul/statele cu privire la care s-a
instituit mãsura restrângerii dreptului la libera circulaţie sau cã şederea în
statul/statele în care persoana poate cãlãtori, peste perioada dispusã de
instanţã, poate determina:
(13) dispunerea instituirii mãsurii suspendãrii dreptului la libera circulaţie
pentru o perioadã de pânã la 3 ani, în conformitate cu art. 42 alin. (1) din
Legea nr. 248/2005;
(14) majorarea pânã la 5 ani a perioadei pentru care se poate suspenda acest
drept, în cazul returnãrii în baza unui acord de readmisie din statul pentru care
i-a fost restrâns dreptul la libera circulaţie în strãinãtate, în conformitate cu
art. 42 alin. (2) din Legea nr. 248/2005.
ART. 22
(1) Atunci când intervine decesul soţului sau al unei rude de pânã la gradul
al IV-lea inclusiv, aflatã în strãinãtate, ori în alte situaţii determinate de
motive obiective, instanţa poate decide suspendarea, pentru o perioadã limitatã, a
executãrii mãsurii restrângerii exercitãrii dreptului la libera circulaţie.
(2) La prezentarea hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în condiţiile alin. (1),
organele poliţiei de frontierã permit ieşirea din ţarã chiar dacã persoana în
cauzã nu se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 21 alin. (1).
ART. 23
(1) În vederea îndeplinirii obligaţiei prevãzute la art. 29 alin. (4) din
Lege, Direcţia Generalã de Paşapoarte poate furniza, la cerere, cu achitarea
taxelor prevãzute de lege, date privind cetãţenia românã cuprinse în Registrul
Naţional de Evidenţã a Paşapoartelor Simple.
(2) În comunicãrile prevãzute la alin. (1) se înscriu numai datele deţinute în
evidenţele Direcţiei Generale de Paşapoarte, referitoare la solicitant.
-------------
ART. 24
(4) Cetãţenilor români minori li se permite ieşirea din ţarã numai însoţiţi de o
persoanã fizicã majorã, dacã sunt prezentate în situaţiile prevãzute de art. 30 din
Legea nr. 248/2005, dupã caz, urmãtoarele documente:
a) declaraţia celuilalt pãrinte din care rezultã acordul acestuia cu privire la
efectuarea cãlãtoriei respective în statul sau în statele de destinaţie, precum
şi cu privire la perioada acesteia;
b) documente doveditoare ale decesului celuilalt soţ, precum:
(10) certificat de deces valabil şi cu putere doveditoare pe teritoriul României,
în condiţiile legii;
(11) hotãrâre judecãtoreascã de declarare a morţii, rãmasã definitivã, dacã nu a
existat timpul necesar pentru eliberarea certificatului de deces;
(12) comunicare oficialã primitã prin intermediul misiunilor diplomatice sau al
oficiilor consulare ale României în strãinãtate, dacã nu a existat timpul necesar
pentru eliberarea unor certificate de stare civilã;
c) hotãrâre judecãtoreascã de încredinţare a minorului, rãmasã definitivã şi
irevocabilã;
d) declaraţia ambilor pãrinţi sau, dupã caz, a pãrintelui cãruia minorul i-a
fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã, a
pãrintelui supravieţuitor ori a reprezentantului sãu legal, care sã cuprindã
acordul acestora cu privire la efectuarea cãlãtoriei respective de cãtre minor în
statul sau în statele de destinaţie, la perioada în care urmeazã sã se desfãşoare
cãlãtoria, precum şi datele de identitate ale însoţitorului;
e) cu privire la însoţitorul împuternicit de pãrinţi sau, dupã caz, de
reprezentantul legal, certificat de cazier judiciar şi, dupã caz, documente din
care sã rezulte calitatea de persoanã desemnatã din cadrul unei societãţi
comerciale autorizate, în condiţiile legii, sã desfãşoare activitãţi de transport
internaţional de persoane;
f) documente doveditoare ale situaţiei medicale a minorului, emise sau avizate de
autoritãţile medicale române, din care sã rezulte perioada şi statul ori statele în
care urmeazã sã se acorde tratament medical, dacã sunt cerute de Legea nr.
248/2005;
g) documente doveditoare privind participarea minorului la studii sau concursuri
în strãinãtate, avizate de o autoritate administrativã cu competenţe în domeniu,
dacã sunt cerute de Legea nr. 248/2005.
(2) Declaraţiile prevãzute la alin. (1), redactate în douã exemplare, şi
certificatul prevãzut la alin. (1) lit. b) pct. (i), însoţite de o fotocopie a
acestora, trebuie sã fie autentificate în ţarã de notarul public, iar în
strãinãtate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacã
au fost date în faţa autoritãţilor strãine, sã îndeplineascã condiţiile de
supralegalizare prevãzute de lege sau sã aibã aplicatã apostila conform Convenţiei
cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizãrii actelor oficiale strãine,
adoptatã la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa
Guvernului nr. 66/1999, aprobatã prin Legea nr. 52/2000, cu modificãrile
ulterioare, şi, dupã caz, sã fie însoţite de traduceri legalizate.
ART. 25
Declaraţia datã în condiţiile art. 21 alin. (1) lit. a) şi certificatul de
cazier judiciar, precum şi oricare dintre documentele care au contribuit la
aprecierea îndeplinirii condiţiilor exercitãrii dreptului la libera circulaţie se
pãstreazã, în copie, de cãtre organele poliţiei de frontierã din punctul de
trecere a frontierei prin care s-a efectuat ieşirea din ţarã.
ART. 26
(1) În vederea punerii în executare a mãsurilor de limitare a exercitãrii
dreptului la libera circulaţie în strãinãtate, comunicate de instanţe în condiţiile
legii, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã procedeazã la instituirea
consemnului în sistemul de evidenţã a traficului la frontiera de stat, cu privire
la persoana împotriva cãreia a fost instituitã mãsura, perioada şi, dupã caz,
statul/statele pentru care se aplicã. Ridicarea consemnului se face în baza
hotãrârii instanţei, rãmasã definitivã şi irevocabilã, prin care s-a dispus
încetarea mãsurii sau, dupã caz, la expirarea perioadei pentru care a fost
dispusã mãsura.
(9) Consemnul instituit cu privire la cetãţeanul român împotriva cãruia s-a
dispus suspendarea dreptului la libera circulaţie se înlocuieşte temporar, pe
perioada stabilitã prin hotãrârea definitivã şi irevocabilã, prin care s-au dispus
suspendarea temporarã a executãrii mãsurii suspendãrii dreptului la libera
circulaţie şi înlocuirea, pentru o perioadã limitatã de timp, cu mãsura
restrângerii dreptului la libera circulaţie. În acest caz, consemnul nominal va
conţine referiri la perioada şi statul/statele în care persoana nu poate cãlãtori.
ART. 27
În vederea punerii în executare a mãsurii suspendãrii dreptului la libera
circulaţie în strãinãtate, Direcţia Generalã de Paşapoarte are obligaţia de a
comunica mãsura la serviciul public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa
paşapoartelor simple de la domiciliul cetãţeanului român împotriva cãruia a fost
dispusã mãsura, care, pentru perioada stabilitã de instanţã în condiţiile Legii
nr. 248/2005, va refuza temporar eliberarea documentului de cãlãtorie, iar dacã a
fost eliberat, va întreprinde demersuri pentru a-l retrage.
SECŢIUNEA a 2-a
Stabilirea domiciliului în strãinãtate
ART. 28
(2) Cetãţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în strãinãtate poate depune
cerere pentru eliberarea unui paşaport simplu, a unui paşaport simplu electronic
sau a unui paşaport simplu temporar, cu menţionarea statului de domiciliu.
(3) Cererile prevãzute la alin. (1) se depun personal, în strãinãtate, la
misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, iar în ţarã, la
serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple
pe a cãror razã titularul a avut ultimul domiciliu sau, dupã caz, reşedinţa.
(4) În situaţia în care sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (3) şi, dupã
caz, alin. (4) din lege, cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple şi a
paşapoartelor simple temporare pot fi depuse, în ţarã, la cel mai apropiat serviciu
public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple.
(5) În situaţia în care sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (3) din
lege, cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple electronice pot fi depuse,
în ţarã, la cel mai apropiat serviciu public comunitar pentru eliberarea şi
evidenţa paşapoartelor simple.
(6) Cererile prevãzute la alin. (1) trebuie însoţite de urmãtoarele
documente: a) paşaportul anterior, dacã acesta existã;
b) dovada achitãrii taxelor şi tarifelor de emitere a paşaportului prevãzute de
lege, completatã pe numele titularului;
(5) certificate de stare civilã, în original şi fotocopie;
(6) documente eliberate de autoritãţile statului de domiciliu, în original şi
fotocopie, împreunã cu traducerea în limba românã, dupã caz, din care sã rezulte
una dintre urmãtoarele situaţii:
1. a dobândit un drept de şedere pentru o perioadã de cel puţin un an sau, dupã
caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un an, pe teritoriul
statului respectiv;
2. a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul
reunificãrii familiale cu o persoanã care domiciliazã pe teritoriul acelui stat;
3. a dobândit un drept de lungã şedere sau, dupã caz, un drept de şedere
permanentã pe teritoriul statului respectiv;
(5) a dobândit şi cetãţenia statului respectiv;
(6) a dobândit un drept de muncã ori este înscris într-o instituţie privatã sau
publicã cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesionalã;
(7) a dobândit un certificat de înregistrare sau document care atestã rezidenţa
într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.
e) douã fotografii color identice ale titularului, având dimensiunile 3,5 x
4,5 cm, care respectã condiţiile prevãzute la art. 9.
(6) În cazul în care existã diferenţe între numele şi prenumele înscrise în
documentele prezentate potrivit alin. (5) şi cele solicitate a fi înscrise în
paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic sau paşaportul simplu temporar, cu
menţionarea statului de domiciliu, ca urmare a schimbãrii numelui sau prenumelui
intervenite în strãinãtate, cererea poate fi acceptatã numai dupã înscrierea
menţiunii privitoare la aceastã schimbare pe actul de stare civilã, potrivit
prevederilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã cu
modificãrile şi completãrile ulterioare.
-------------
ART. 29
(6) Domiciliul cetãţeanului român minor se stabileşte de drept, în condiţiile
legii, în statul în care au domiciliul ambii pãrinţi, pãrintele supravieţuitor,
pãrintele cãruia i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi
irevocabilã ori reprezentantul legal. În situaţia în care pãrinţii nu au acelaşi
domiciliu, domiciliul minorului este cel stabilit de comun acord de aceştia sau, în
situaţia în care existã neînţelegeri între pãrinţi, de instanţa de judecatã.
(7) Dovada domiciliului în strãinãtate al minorului se face cu:
(4) paşaportul acestuia, în care este menţionat statul de domiciliu;
(5) paşaportul pãrinţilor, unuia dintre pãrinţi sau reprezentantului legal, dupã
cum urmeazã:
1. paşapoartele ambilor pãrinţi, în cazul în care aceştia au domiciliul
în acelaşi stat; sau
2. paşaportul unuia dintre pãrinţi şi declaraţia celuilalt pãrinte, prin
care îşi exprimã acordul cu privire la domiciliul minorului sau, dupã caz,
hotãrârea judecãtoreascã prin care instanţa a suplinit acordul celuilalt
pãrinte, rãmasã definitivã şi irevocabilã;
3. paşaportul pãrintelui supravieţuitor;
4. paşaportul pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat minorul prin
hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã;
5. paşaportul reprezentantului legal.
(3) Dispoziţiile art. 9 se aplicã în mod corespunzãtor şi cu privire la
paşapoartele simple, paşapoartele simple electronice sau paşapoartele simple
temporare, cu menţionarea domiciliului în strãinãtate. Documentele originale se
restituie solicitantului, cu respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (4) şi (5).
-------------
ART. 30
(d) Certificatele de stare civilã eliberate de autoritãţile strãine, prezentate
în condiţiile art. 28, pot fi acceptate numai dupã efectuarea transcrierii în
registrele de stare civilã române.
(4) În cazul cererilor depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare
ale României în strãinãtate, fotocopiile documentelor prezentate în condiţiile art.
28 se certificã de cãtre funcţionarul consular. Dispoziţiile art. 10 alin. (3),
referitoare la restituirea documentelor originale, se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 31
(11) Competenţa de soluţionare a cererilor pentru eliberarea paşaportului simplu
şi a paşaportului simplu electronic, cu menţionarea ţãrii de domiciliu, revine
serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple
la care acestea au fost depuse potrivit art. 28 alin. (2)-(4), cu aplicarea, dupã
caz, a dispoziţiilor art. 12 alin. (3), sau Direcţiei Generale de Paşapoarte.
(12) În vederea soluţionãrii, cererile pentru eliberarea paşaportului simplu şi a
paşaportului simplu electronic, cu menţionarea ţãrii de domiciliu, depuse la
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, certificate de
funcţionarul consular, se transmit împreunã cu documentele cerute potrivit art. 28
alin. (5) la Direcţia Generalã de Paşapoarte.
(13) Competenţa de soluţionare a cererilor pentru eliberarea paşaportului simplu
temporar, cu menţionarea ţãrii de domiciliu, depuse în ţarã, revine serviciilor
publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple la care
acestea au fost depuse potrivit art. 28 alin. (2) sau alin. (3), cu aplicarea, dupã
caz, a dispoziţiilor art. 12 alin. (3), iar a celor depuse în strãinãtate revine
misiunilor diplomatice ori oficiilor consulare ale României.
-------------
Art. 31 a fost modificat de pct. 10 al art. I din HOTÃRÂREA nr. 922 din 12
august 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 16 septembrie 2009.
ART. 32
(j) Ridicarea paşaportului simplu, a paşaportului simplu electronic sau a
paşaportului simplu temporar, cu menţionarea ţãrii de domiciliu, se face cu
aplicarea corespunzãtoare a dispoziţiilor art. 14.
(k) Eliberarea paşaportului simplu, a paşaportului simplu electronic sau a
paşaportului simplu temporar, cu menţionarea ţãrii de domiciliu, se face
concomitent cu prezentarea urmãtoarelor documente ale titularului:
(13) actul de identitate care atestã domiciliul în România emis de
autoritãţile române competente;
(14) paşaportul anterior, dacã este cazul.
(4) Actul de identitate prezentat se transmite serviciului public comunitar
pentru evidenţa persoanelor care l-a emis, pentru a fi retras. Paşaportul
anterior se anuleazã şi se restituie titularului.
-------------
Art. 32 a fost modificat de pct. 11 al art. I din HOTÃRÂREA nr. 922 din 12
august 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 16 septembrie 2009.
ART. 33
(d) Cetãţeanul român care are domiciliul în strãinãtate îşi poate stabili
oricând, în mod liber, domiciliul în România.
(e) Cetãţeanul român care şi-a stabilit domiciliul în România poate depune, la
serviciul public comunitar pentru evidenţa persoanelor competent potrivit legii,
o cerere pentru eliberarea cãrţii de identitate, care va face dovada domiciliului
în România.
(f) Serviciul public comunitar pentru evidenţa persoanelor competent sã
elibereze cartea de identitate retrage documentul de cãlãtorie, cu menţionarea
domiciliului în strãinãtate, în vederea anulãrii menţiunii sau, dupã caz, a
paşaportului de cãtre structura de paşapoarte emitentã sau, dacã documentul
de cãlãtorie nu existã, solicitã celui în cauzã darea unei declaraţii
cuprinzând motivele pentru care nu-l poate preda. Documentul de cãlãtorie
sau, dupã caz, declaraţia solicitantului se transmit structurii de
paşapoarte emitente.
-------------
Art. 33 a fost modificat de pct. 12 al art. I din HOTÃRÂREA nr. 922 din
12 august 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 16 septembrie
2009.
ART. 33^1
Titularii paşapoartelor simple, paşapoartelor simple electronice şi ai
paşapoartelor simple temporare au drept de acces, de intervenţie şi de
opoziţie
asupra prelucrãrilor de date cu caracter personal, în condiţiile prevãzute de
Legea
nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor
cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date cu modificãrile şi
completãrile ulterioare.
-------------
Art. 33^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din HOTÃRÂREA nr. 922
din 12 august 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 16
septembrie 2009.
ART. 33^2
Personalul care prelucreazã date cu caracter personal în scopurile
prevãzute de lege are obligaţia de a respecta confidenţialitatea şi
securitatea datelor cu caracter personal prelucrate, în condiţiile prevãzute
de Legea nr. 677/2001 cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
-------------
Art. 33^2 a fost introdus de pct. 13 al art. I din HOTÃRÂREA nr. 922
septembrie 2009.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 34
Modelul formularelor necesare pentru eliberarea paşapoartelor simple, a
paşapoartelor simple electronice şi a paşapoartelor simple temporare, modelul
declaraţiei privind acordul pãrinţilor/celuilalt pãrinte cu privire la
eliberarea unui paşaport pentru minor, precum şi modelul declaraţiei în cazul
pierderii, furtului sau deteriorãrii paşaportului se stabilesc prin
dispoziţie a directorului general al Direcţiei Generale de Paşapoarte, iar
modelul declaraţiei pe propria rãspundere, prezentatã în punctul de trecere a
frontierei, precum şi modelul declaraţiei privind acordul pãrinţilor pentru
ieşirea din ţarã a minorului însoţit de o persoanã fizicã majorã se stabilesc
prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al
Poliţiei de Frontierã.
-------------
Art. 34 a fost modificat de pct. 14 al art. I din HOTÃRÂREA nr. 922
septembrie 2009.
----
RO
18.3.2017 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 74/1
I
(Acte legislative)
REGULAMENTE
REGULAMENTUL (UE) 2017/458 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 15 martie 2017
de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 în ceea ce privește consolidarea verificărilor

prin
consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
1
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară ( ),
întrucât:
(9)Efectuarea de verificări la frontierele externe rămâne una dintre principalele garanții ale spațiului fără controale la
frontierele interne și contribuie semnificativ la garantarea securității pe termen lung a Uniunii și a cetățenilor săi.
Acestea se efectuează în interesul tuturor statelor membre. Unul dintre obiectivele acestor verificări este de a
preveni orice amenințare la adresa securității interne și a ordinii publice ale statelor membre, indiferent de originea
unei astfel de amenințări, inclusiv atunci când o astfel de amenințare provine de la cetățenii Uniunii.
(10) Verificările minime, bazate pe o examinare simplă și rapidă a valabilității documentului de călătorie folosit
pentru trecerea frontierei, reprezintă în prezent norma în cazul persoanelor care beneficiază de dreptul la
liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii. Fenomenul luptătorilor teroriști străini, dintre care mulți sunt
cetățeni ai Uniunii, demonstrează necesitatea de a consolida verificările la frontierele externe în ceea ce
privește persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii.
(11) Prin urmare, documentele de călătorie ale persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în
temeiul dreptului Uniunii ar trebui verificate în mod sistematic la intrarea și la ieșirea de pe teritoriul statelor
membre prin consultarea bazelor de date relevante privind documentele de călătorie furate, deținute fără
drept, pierdute și anulate pentru a se asigura faptul că aceste persoane nu își ascund identitatea reală.
(12) Statele membre sunt obligate să verifice în mod sistematic la intrare resortisanții țărilor terțe prin consultarea tuturor
bazelor de date relevante. Ar trebui să se asigure faptul că aceste verificări sunt realizate în mod sistematic și la ieșire.
(13) Polițiștii de frontieră ar trebui, de asemenea, să verifice sistematic persoanele care beneficiază de
dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii prin consultarea Sistemului de informații
Schengen (SIS) și a altor baze de date relevante ale Uniunii. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere
consultării bazelor de date naționale și ale Interpolului.
(14) În acest scop, statele membre ar trebui să se asigure că polițiștii lor de frontieră au acces, la punctele
de trecere a frontierelor externe, la bazele de date relevante naționale și ale Uniunii, inclusiv la SIS și
la baza de date a Interpolului privind documentele de călătorie pierdute și furate (SLTD), în vederea
asigurării unei puneri în aplicare depline a prezentului regulament.
1
( ) Poziția Parlamentului European din 16 februarie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 7 martie 2017.
RO
L 74/2 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 18.3.2017
(19) Aceste noi verificări sistematice ar trebui să se desfășoare în deplină conformitate cu dreptul relevant
al Uniunii, inclusiv cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”) și cu articolul 4 din
1
Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului ( ), și ar trebui să respecte pe
deplin demnitatea umană, în conformitate cu articolul 7 din respectivul regulament.
(20) În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) 2016/399, statele membre ar trebui să aloce personal și
resurse corespunzătoare și suficiente pentru desfășurarea verificărilor sistematice astfel încât aceste verificări să
nu cauzeze timpi de așteptare excesivi și să nu afecteze f luiditatea traficului la frontierele externe.
(21) Obligația efectuării de verificări sistematice la intrare și la ieșire se aplică pentru frontierele externe ale statelor
membre. Obligația se aplică, de asemenea, atât la intrare, cât și la ieșire, pentru frontierele interne ale statelor
membre pentru care verificarea în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile a fost deja
finalizată cu succes, dar pentru care nu s-a luat încă decizia privind eliminarea controalelor la frontierele lor interne
în temeiul dispozițiilor relevante din actele de aderare relevante. Pentru a nu supune persoanele care beneficiază
de dreptul de liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii verificărilor respective de două ori atunci când trec
frontierele interne ale statelor membre respective pe cale terestră, la ieșire ar trebui să fie posibil ca aceste
persoane să fie supuse verificărilor respective în mod nesistematic, pe baza unei evaluări a riscurilor.
(22) Evoluțiile tehnologice au făcut posibilă, în principiu, consultarea bazelor de date relevante în așa fel încât aceasta
să aibă un efect limitat asupra duratei procesului de trecere a frontierei, întrucât verificările documentelor și ale
persoanelor pot fi desfășurate în paralel. Porțile automate pentru controlul la frontiere ar putea fi relevante în
contextul respectiv. Utilizarea datelor privind pasagerii primite în conformitate cu Directiva 2004/82/CE a Consiliului
2
( ) sau în conformitate cu alte dispoziții legale naționale sau ale Uniunii ar putea, de asemenea, să contribuie la
accelerarea procesului de efectuare a verificărilor necesare la trecerea frontierei. Prin urmare, este posibil să se
consolideze verificările la frontierele externe în vederea unei mai bune identificări a persoanelor care au intenția de
a-și ascunde identitatea reală sau care fac obiectul unei alerte relevante din motive de securitate sau în vederea
arestării, fără efecte negative disproporționate asupra persoanelor care călătoresc cu bună-credință. Ar trebui să se
efectueze verificări sistematice la toate frontierele externe.
(23) Cu toate acestea, în cazul în care desfășurarea verificărilor sistematice prin consultarea bazelor de date la frontiere
are un impact disproporționat asupra f luidității traficului la frontieră, statele membre ar trebui să fie autorizate să nu
efectueze respectivele verificări sistematice în cazurile în care, pe baza unei evaluări a riscurilor, s-a stabilit faptul
că această derogare nu ar conduce la un risc de securitate. Această evaluare a riscurilor ar trebui să fie transmisă
Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă („agenția”), instituită prin Regulamentul (UE)
3
2016/ 1624 al Parlamentului European și al Consiliului ( ), și să facă obiectul unor rapoarte periodice adresate atât
Comisiei, cât și agenției. Cu toate acestea, posibilitatea de a nu efectua respectivele verificări sistematice ar trebui
să se aplice numai pentru o perioadă de tranziție limitată în ceea ce privește frontierele aeriene. La punctele de
trecere a frontierei unde nu se efectuează respectivele verificări sistematice, ar trebui stabilită identitatea
persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, pe baza prezentării unui
document de călătorie autentic, valabil pentru trecerea frontierei. În acest scop, persoanele respective ar trebui să
fie supuse unei examinări simple și rapide a valabilității documentului de călătorie pentru trecerea frontierei și a
prezenței unor semne de falsificare sau de contrafacere, recurgându-se, după caz, la dispozitive tehnice și, în
cazul în care există îndoieli cu privire la documentul de călătorie sau există indicii că o astfel de persoană ar putea
reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice, a securității interne, a sănătății publice sau a relațiilor
internaționale ale statelor membre, polițistul de frontieră ar trebui să consulte toate bazele de date relevante în
conformitate cu prezentul regulament.
(24) În cazul în care un stat membru intenționează să efectueze verificări punctuale prin consultarea
bazelor de date relevante în ceea ce privește persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație
în temeiul dreptului Uniunii, acesta notifică acest lucru fără întârziere celorlalte state membre, agenției
și Comisiei. Comisia ar trebui să elaboreze o procedură pentru această notificare, în cooperare cu
statele membre, în conformitate cu Manualul practic pentru polițiștii de frontieră (Manualul Schengen).
1
() Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind
regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).
2
() Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind
pasagerii (JO L 261, 6.8.2004, p. 24).
3
() Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și
garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al
Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a
Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (JO L 251, 16.9.2016, p. 1).
RO
1
(28) Prin Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului ( ), Uniunea a introdus elementele biometrice de identificare a
imaginii faciale și a amprentelor digitale ca element de securitate în pașapoartele și documentele de călătorie
eliberate de statele membre. Aceste elemente de securitate au fost introduse pentru a face pașapoartele și
documentele de călătorie mai sigure și pentru a stabili o legătură fiabilă între titular și pașaport sau documentul de
călătorie. Prin urmare, statele membre ar trebui să verifice cel puțin unul dintre aceste elemente biometrice de
identificare în cazul în care există îndoieli cu privire la autenticitatea documentului de călătorie folosit pentru
trecerea frontierei sau la identitatea titularului. Aceeași abordare ar trebui să se aplice verificărilor efectuate în
privința resortisanților țărilor terțe, atunci când este posibil.
(29) Pentru a facilita efectuarea unor verificări sistematice prin consultarea bazelor de date, statele membre
ar trebui să elimine treptat documentele de călătorie fără zonă de citire optică.
2
(30) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( ).
(31) Statele membre ar trebui să introducă date în bazele de date ale Uniunii, în propriul lor interes și în
interesul celorlalte state membre. Acestea ar trebui, de asemenea, să se asigure că datele sunt exacte
și actualizate și că sunt obținute și introduse cu respectarea legii.
(32) Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume consolidarea verificărilor la frontierele externe prin
consultarea bazelor de date ca răspuns, în special, la intensificarea amenințărilor teroriste, privește una
dintre garanțiile spațiului fără controale la frontierele interne și, prin urmare, buna funcționare a spațiului
Schengen, acesta nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre la nivel individual, dar
poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. Aceasta poate, în consecință, adopta măsuri în conformitate cu
principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În
conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament
nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.
(33) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind
Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la
adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.
Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în
conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide
cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.
(34) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu
3
participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului ( ); prin urmare, Regatul Unit nu participă la
(35) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu
4
participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului ( ). Prin urmare, Irlanda nu participă la
(36) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-
ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul
Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului
5 6
Schengen ( ), care se af lă sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului ( ).
1
() Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate și
elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre (JO L 385, 29.12.2004, p. 1).
2
() Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe
teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68
și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE
și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
3
() Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a
participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).
4
() Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile
5
acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
() JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
6
() Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul
Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în
vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și a dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
RO
(38) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului
Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația
Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și
1
dezvoltarea acquis-ului Schengen ( ), care se af lă sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia
2
1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/ CE a Consiliului ( ).
(39) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului
Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și
Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană,
Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare,
3
asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen ( ), care se af lă sub incidența articolului 1 punctul A din
4
Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului ( ).
(40) În ceea ce privește utilizarea SIS, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-
ul Schengen sau se raportează la acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din
2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și respectiv al articolului 4 alineatul (2)
din Actul de aderare din 2011. Rezultatele căutărilor în SIS nu ar trebui să aducă atingere articolului 1
5
alineatul (4) din Decizia 2010/365/UE a Consiliului ( ).
(41) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de cartă.
(42) Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 2016/399 ar trebui modificat în consecință,
Articolul 1
Articolul 8 din Regulamentul (UE) 2016/399 se modifică după cum urmează:
(46) Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) La intrare și la ieșire, persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului
Uniunii sunt supuse următoarelor verificări:
← verificarea identității și a cetățeniei persoanei și a autenticității și a valabilității documentului de călătorie

folosit pentru trecerea frontierei, inclusiv prin consultarea bazelor de date relevante, în special:
← SIS;
← baza de date a Interpolului privind documentele de călătorie furate și pierdute (SLTD);
← bazele de date naționale care conțin informații privind documentele de călătorie furate, deținute fără
drept, pierdute și anulate.
Pentru pașapoartele și documentele de călătorie care conțin un suport de stocare, astfel cum este
menționat la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului (*), se verifică
autenticitatea datelor înscrise în cip;
1
() JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
2
() Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între
Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în
3
aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
() JO L 160, 18.6.2011, p. 21.
4
() Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre
Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului
Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea
Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea
controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
5
() Decizia 2010/365/UE a Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de
Informații Schengen în Republica Bulgaria și în România (JO L 166, 1.7.2010, p. 17).
RO
(47) verificarea faptului că o persoană care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii nu
este considerată a fi o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile
internaționale ale oricăruia dintre statele membre, inclusiv prin consultarea SIS și a altor baze de date relevante ale
Uniunii. Acest lucru nu aduce atingere consultării bazelor de date naționale și ale Interpolului.
În cazul în care există îndoieli cu privire la autenticitatea documentului de călătorie sau la identitatea
titularului său, se verifică cel puțin unul dintre elementele biometrice de identificare integrate în
pașapoartele și în documentele de călătorie emise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.
2252/2004. În măsura în care este posibil, această verificare se efectuează și în ceea ce privește
documentele de călătorie care nu intră sub incidența regulamentului respectiv.
(2a) În cazul în care verificările prin consultarea bazelor de date menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) ar avea un
impact disproporționat asupra f luidității traficului, un stat membru poate decide să efectueze aceste verificări în mod
punctual la anumite puncte de trecere a frontierei, ca urmare a unei evaluări a riscurilor legate de ordinea publică,
securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale oricăruia dintre statele membre.
Domeniul de aplicare și durata reducerii temporare la verificările punctuale prin consultarea bazelor de date nu
depășesc ceea ce este strict necesar și sunt definite în conformitate cu o evaluare a riscurilor efectuată de statul
membru în cauză. Evaluarea riscurilor expune motivele reducerii temporare la verificările punctuale prin consultarea
bazelor de date, ține seama, printre altele, de impactul disproporționat asupra f luidității traficului și furnizează statistici
privind pasagerii și incidentele legate de criminalitatea transfrontalieră. Aceasta este actualizată periodic.
Persoanele care, în principiu, nu fac obiectul unor verificări punctuale prin consultarea bazelor de date fac cel puțin obiectul
unei verificări în vederea stabilirii identității acestora pe baza prezentării unor documente de călătorie. O astfel de verificare
constă într-o examinare simplă și rapidă a valabilității documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei și a prezenței
unor semne de falsificare sau de contrafacere, recurgându-se, după caz, la dispozitive tehnice și, în cazurile în care există
îndoieli cu privire la documentul de călătorie sau există indicii că o astfel de persoană ar putea reprezenta o amenințare la
adresa ordinii publice, a securității interne, a sănătății publice sau a relațiilor internaționale ale statelor membre, polițistul de
frontieră consultă bazele de date menționate la alineatul (2) literele (a) și (b).
Statul membru în cauză transmite fără întârziere propria sa evaluare a riscurilor, precum și actualizări ale
acesteia, Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă («agenția»), instituită prin
Regulamentul (UE) 2016/ 1624 al Parlamentului European și al Consiliului (**) și informează o dată la șase luni
Comisia și agenția cu privire la aplicarea verificărilor prin consultarea bazelor de date efectuate pe o bază
punctuală. Statul membru în cauză poate decide să clasifice evaluarea riscurilor sau părți ale acesteia.
(2b) În cazul în care un stat membru intenționează să efectueze verificări punctuale prin consultarea bazelor de date în
temeiul alineatului (2a), acesta transmite o notificare celorlalte state membre, agenției și Comisiei în mod
corespunzător și fără întârziere. Statul membru în cauză poate decide să clasifice notificarea sau părți ale acesteia.
În cazul în care statele membre, agenția sau Comisia au motive de îngrijorare legate de intenția de a efectua verificări
punctuale prin consultarea bazelor de date, acestea transmit fără întârziere o notificare statului membru în cauză în
legătură cu motivele de îngrijorare respective. Statul membru în cauză ține seama de aceste motive de îngrijorare.
(2c) Până la 8 aprilie 2019, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului o evaluare a punerii în
aplicare și a consecințelor alineatului (2).
(2d) În ceea ce privește frontierele aeriene, alineatele (2a) și (2b) se aplică pentru o perioadă de tranziție
maximă de șase luni de la 7 aprilie 2017.
În cazuri excepționale, dacă un anumit aeroport întâmpină dificultăți specifice legate de infrastructură care impun
o perioadă mai lungă de adaptare pentru a permite desfășurarea unor verificări sistematice prin consultarea
bazelor de date fără ca acest lucru să aibă un impact disproporționat asupra f luidității traficului, perioada de
tranziție de șase luni menționată la primul paragraf poate fi prelungită pentru aeroportul respectiv cu o perioadă
maximă de 18 luni în conformitate cu procedura descrisă la al treilea paragraf.
În acest scop, cel târziu cu trei luni înainte de expirarea perioadei de tranziție menționate la primul paragraf, statul membru
notifică Comisiei, agenției și celorlalte state membre dificultățile specifice legate de infrastructură din aeroportul respectiv,
măsurile preconizate pentru soluționarea acestora și perioada necesară punerii în aplicare a acestora.
În cazul în care există dificultăți specifice legate de infrastructură care impun o perioadă mai lungă de
adaptare, Comisia, în termen de o lună de la primirea notificării menționate la al treilea paragraf și după
consultarea agenției, autorizează statul membru în cauză să prelungească perioada de tranziție pentru
aeroportul respectiv și, dacă este cazul, stabilește durata unei astfel de prelungiri.
RO
(2e) Verificările prin consultarea bazelor de date menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) pot fi efectuate
în prealabil, pe baza datelor privind pasagerii primite în conformitate cu Directiva 2004/82/CE a Consiliului
(***) sau în conformitate cu alte dispoziții legale naționale sau ale Uniunii.
În cazul în care aceste verificări se desfășoară în prealabil pe baza unor astfel de date privind pasagerii,
datele primite în prealabil se verifică la punctul de trecere a frontierei în raport cu datele din documentul de
călătorie. Se verifică, de asemenea, identitatea și cetățenia persoanei în cauză, precum și autenticitatea și
valabilitatea documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei.
(2f) Prin derogare de la alineatul (2), persoanele care beneficiază de dreptul de liberă circulație în temeiul dreptului
Uniunii și care trec frontierele interne terestre ale statelor membre pentru care verificarea în conformitate cu procedurile
de evaluare Schengen aplicabile a fost deja finalizată cu succes, dar pentru care decizia privind eliminarea controalelor
la frontierele lor interne în temeiul dispozițiilor relevante din actele de aderare relevante nu a fost încă luată, pot face
obiectul verificărilor la ieșire menționate la alineatul (2) doar în mod nesistematic, pe baza unei evaluări a riscurilor.
8. Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate și
elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre (JO L 385, 29.12.2004, p. 1).
18. Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și
garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului
și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/
2004 al Consiliului și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (JO L 251, 16.9.2016, p. 1).
(a) Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligația operatorilor de transport de a comunica
datele privind pasagerii (JO L 261, 6.8.2004, p. 24).”
24. La alineatul (3) litera (a), punctele (i) și (ii) se înlocuiesc cu următorul text:
„(i) verificarea identității și a cetățeniei resortisantului țării terțe și a autenticității și a valabilității documentului de
călătorie folosit pentru trecerea frontierei, inclusiv prin consultarea bazelor de date relevante, în special:
(i) SIS;
(ii) baza de date SLTD a Interpolului;
(iii) bazele de date naționale care conțin informații privind documentele de călătorie furate, deținute
fără drept, pierdute și anulate.
Pentru pașapoartele și documentele de călătorie care conțin un suport de stocare, se verifică

autenticitatea datelor înscrise în cip, sub rezerva disponibilității unor certificate valabile;
← verificarea documentului de călătorie este însoțită, după caz, de viza sau de permisul de ședere solicitat.”
(6)La alineatul (3) litera (a), punctul (vi) se înlocuiește cu următorul text:
„(vi) verificarea dacă resortisantul țării terțe în cauză, mijlocul său de transport și obiectele pe care le transportă
nu sunt de natură să pună în pericol ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile
internaționale ale unui stat membru. Respectiva verificare include consultarea directă a datelor și a alertelor
cu privire la persoane și, dacă este necesar, a obiectelor incluse în SIS și în alte baze de date relevante ale
Uniunii, precum și, după caz, a măsurii ce urmează să fie întreprinse în urma unei alerte. Acest lucru nu
aduce atingere consultării bazelor de date naționale și ale Interpolului.”
(7)La alineatul (3) litera (g), punctele (i) și (ii) se înlocuiesc cu următorul text:
„(i) verificarea identității și a cetățeniei resortisantului țării terțe și a autenticității și a valabilității documentului de
călătorie folosit pentru trecerea frontierei, inclusiv prin consultarea bazelor de date relevante, în special:
RO
(9)SIS;
(10) baza de date SLTD a Interpolului;
(11) bazele de date naționale care conțin informații privind documentele de călătorie furate, deținute
fără drept, pierdute și anulate.
Pentru pașapoartele și documentele de călătorie care conțin un suport de stocare, se verifică
autenticitatea datelor înscrise în cip, sub rezerva disponibilității unor certificate valabile.”
(h)La alineatul (3) litera (g), punctul (iii) se înlocuiește cu următorul text:
„(ii) verificarea faptului că resortisantul respectiv al unei țări terțe nu este considerat a fi o amenințare
pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale oricăruia
dintre statele membre, inclusiv prin consultarea SIS și a altor baze de date relevante ale Uniunii. Acest
lucru nu aduce atingere consultării bazelor de date naționale și ale Interpolului.”
(i) La alineatul (3) litera (h), punctul (iii) se elimină.
(j) La alineatul (3) se adaugă următoarele puncte:
„(ia) verificările prin consultarea bazelor de date menționate la litera (a) punctele (i) și (vi) și la litera (g) pot
fi efectuate în prealabil, pe baza datelor privind pasagerii primite în conformitate cu Directiva
2004/82/CE a Consiliului sau în conformitate cu alte dispoziții legale naționale sau ale Uniunii.
În cazul în care aceste verificări se desfășoară în prealabil pe baza unor astfel de date privind
pasagerii, datele primite în prealabil se verifică la punctul de trecere a frontierei în raport cu datele din
documentul de călătorie. Se verifică, de asemenea, identitatea și cetățenia persoanei în cauză,
precum și autenticitatea și valabilitatea documentului de călătorie folosit pentru trecerea frontierei;
(ib) în cazul în care există îndoieli cu privire la autenticitatea documentului de călătorie sau la identitatea
resortisantului unei țări terțe, verificările, atunci când este posibil, includ verificarea a cel puțin unuia
dintre elementele biometrice de identificare integrate în documentele de călătorie.”
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în
conformitate cu tratatele.
Adoptat la Strasbourg, 15 martie 2017.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele
A. TAJANI I. BORG
56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 05/vol. 7
32004L0038
30.4.2004 JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII EUROPENE L 158/77
DIRECTIVA 2004/38/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 29 aprilie 2004
privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii
familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE,
68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, lucrătorii care desfășoară activități salariate, cei care desfă-
șoară activități independente, precum și studenții și alte
persoane inactive, în scopul simplificării și întăririi dreptu-lui
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene la liberă circulație și ședere pentru toți cetățenii Uniunii.
și, în special, articolele 12, 18, 40, 44 și 52 ale acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei (1),

(25) În scopul remedierii acestei abordări sectoriale și
fragmentate a dreptului la liberă circulație și ședere,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social precum și pentru facilitarea exercitării acestui drept, este
European (2), necesar să existe un singur act legislativ care să modifice
Regulamen-tul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15
octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3), cadrul Comunității (5) și să se abroge următoarele acte:
Directiva 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968
privind desființarea restricțiilor de circulație și ședere în
cadrul Comunității pentru lucrătorii din statele membre și
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la familiile acestora (6), Directiva 73/148/CEE a Consiliului
articolul 251 din tratat (4), din 21 mai 1973 privind eliminarea restricțiilor de circu-
lație și ședere în cadrul Comunității pentru resortisanții
statelor membre în materie de stabilire și de prestare de
întrucât: servicii (7), Directiva 90/364/CEE a Consiliului din 28 iunie
1990 privind dreptul de ședere (8), Directiva 90/365/CEE
a Consiliului din 28 iunie 1990 privind dreptul de ședere a
(15) Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii persoanelor salariate și nesalariate care și-au încetat
un drept fundamental și individual la liberă circulație și activitatea profesională (9) și Directiva 93/96/CEE a
ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva Consi-liului din 29 octombrie 1993 privind dreptul de
ședere al persoanelor aflate la studii (10).
limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a
măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.
(16) Libera circulație a persoanelor constituie una dintre

libertățile fundamentale ale pieței interne, care reprezintă
(26) Pentru a se putea exercita în condiții obiective de libertate și
un spațiu fără frontiere interne, în care libertatea este asi-
demnitate, dreptul tuturor cetățenilor Uniunii la liberă
gurată în conformitate cu dispozițiile tratatului.
circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ar trebui să
fie acordat și membrilor familiilor acestora, indiferent de
cetățenie. În sensul prezentei directive, definiția „membri-lor
(17) Cetățenia Uniunii ar trebui să constituie statutul fundamental de familie” ar trebui să includă partenerul înregistrat, în cazul
al resortisanților din statele membre, dacă aceștia își exercită în care legislația statului membru gazdă tratează
dreptul la liberă circulație și ședere. Este așadar necesar să parteneriatul înregistrat drept un echivalent al căsătoriei.
se codifice și să se revizuiască instrumen-tele comunitare
existente care tratează în mod separat
(5) JO L 257, 19.10.1968, p. 2. Regulament modificat ultima dată de

( 1) JO C 270 E, 25.9.2001, p. 150. Regulamentul (CEE) nr. 2434/92 (JO L 245, 26.8.1992, p. 1).
( 2) JO C 149, 21.6.2002, p. 46. (6) JO L 257, 19.10.1968, p. 13. Directivă modificată ultima dată
( 3) JO C 192, 12.8.2002, p. 17. de Actul de aderare din 2003.
(4) Avizul Parlamentului European din 11 februarie 2003 (JO C 43 E, (7) JO L 172, 28.6.1973, p. 14.
19.2.2004, p. 42), Poziția comună a Consiliului din 5 decembrie (8) JO L 180, 13.7.1990, p. 26.
2003 (JO C 54 E, 20.3.2004, p. 12) și Poziția Parlamentului Euro- (9) JO L 180, 13.7.1990, p. 28.
pean din 10 martie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). (10) JO L 317, 18.12.1993, p. 59.
05/vol. 7 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 57
(37) În scopul menținerii unității familiei în sens larg și fără a (43) În cazul perioadelor de ședere care depășesc trei luni,
aduce atingere interzicerii discriminării pe criteriul statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să ceară
cetățeniei, situația persoanelor care nu sunt incluse în cetă-țenilor Uniunii să se înregistreze la autoritățile
definiția membrilor de familie în conformitate cu prezenta competente de la locul de ședere, lucru atestat printr-
directivă și care, prin urmare, nu se bucură automat de un certificat de înregistrare eliberat în acest scop.
dreptul de intrare și ședere în statul membru gazdă ar
tre-bui să fie examinată de statul membru gazdă pe baza
propriei legislații interne, pentru a decide dacă se poate
acorda intrarea și șederea unor asemenea persoane,
luând în considerare relația lor cu cetățeanul Uniunii sau
orice alte împrejurări, precum dependența lor financiară
sau fizică de cetățeanul Uniunii. (44) Obligația de a avea un permis de ședere trebuie
limitată la membrii familiilor cetățenilor Uniunii care
nu sunt resor-tisanți ai unui stat membru, în cazul
unor perioade de ședere care depășesc trei luni.
(38) Formalitățile legate de libera circulație a cetățenilor
Uniunii pe teritoriul statelor membre ar trebui să fie
clar definite, fără a se aduce atingere dispozițiilor
aplicabile la controalele la frontierele naționale.
(45) Documentele doveditoare cerute de autoritățile compe-

tente pentru eliberarea unui certificat de înregistrare sau a
(39) În scopul facilitării liberei circulații a membrilor de familie care unui permis de ședere ar trebui să fie specificate pe larg,
nu sunt resortisanți ai unui stat membru, cei care au obținut pentru a se evita ca practicile administrative sau
deja un permis de ședere ar trebui să fie scutiți de interpretările divergente să constituie un obstacol
necesitatea de a obține o viză de intrare în sensul Regula- disproporționat în calea exercitării dreptului de ședere de
mentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001, către cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.
care enumeră țările terțe ale căror resortisanți trebuie să
posede vize pentru a traversa frontierele externe ale statelor
membre, precum și cele ale căror resortisanți sunt scutiți de
această cerință (1) sau, dacă este cazul, în sensul legislației
interne aplicabile.
(46) Este necesar să fie conferită o protecție juridică

membrilor familiei în caz de deces al cetățeanului Uniunii,
de divorț, de anulare a căsătoriei sau de încetare a unui
(40) Cetățenii Uniunii ar trebui să beneficieze de dreptul de parteneriat înregistrat. Cu respectul cuvenit vieții de
ședere în statul membru gazdă pentru o perioadă de familie și demnității umane, precum și în anumite condiții
cel mult trei luni, fără a face obiectul nici unei condiții în scopul evitării abuzurilor, este necesar, prin urmare, să
sau formalități, alta decât cerința de a deține o carte se ia măsuri care să asigure că, în asemenea situații,
de identi-tate valabilă sau un pașaport valabil, fără a membrii familiei care își au deja reședința pe teritoriul
se aduce atin-gere unui tratament mai favorabil statului membru gazdă își păstrează dreptul de ședere
aplicabil persoanelor care caută de lucru, conform exclusiv pe bază indi-viduală.
jurisprudenței Curții de Jus-tiție.
(41) În același timp, persoanele care își exercită dreptul de

ședere nu trebuie să devină o sarcină excesivă pentru
sistemul de asistență socială din statul membru gazdă (47) Atât timp cât beneficiarii dreptului de ședere nu
în timpul unei perioade inițiale de ședere. Prin urmare, devin o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență
dreptul de ședere pentru cetățenii Uniunii și membrii
familiilor acestora ar trebui să facă obiectul anumitor socială al sta-tului membru gazdă, aceștia nu ar
condiții, dacă perioadele de ședere depășesc trei luni. trebui să fie expulzați. Prin urmare, o măsură de
expulzare nu poate constitui consecința automată a
recurgerii la asistența socială. Statul membru gazdă
ar trebui să verifice dacă, într-un asemenea caz, nu
(42) Dreptul fundamental și personal de ședere în alt
stat mem-bru este conferit în mod direct prin tratat este vorba despre dificultăți temporare și să ia în
cetățenilor Uniunii și nu depinde de îndeplinirea considerare perioada de ședere, circumstanțele
anumitor proceduri administrative. personale și cuantumul ajutoarelor acordate pentru a
determina dacă beneficiarul constituie o sarcină
(1) JO L 81, 21.3.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată de excesivă pentru sistemul său de asistență socială și
Regu-lamentul (CE) nr. 453/2003 (JO L 69, 13.3.2003, p. 10). de a proceda, dacă este cazul, la expulzarea sa.
Măsura de expulzare nu ar trebui în nici un caz să se
adopte împotriva lucrătorilor care desfășoară
activități salariate, a celor care desfășoară activități
inde-pendente sau a persoanelor care caută de lucru,
astfel cum sunt acestea definite de Curtea de Justiție,
decât din motive ce țin de ordinea publică sau de
siguranța publică.
(47) Faptul că cetățenii Uniunii care au ales să se stabilească pe 25. Cu toate acestea, ar trebui ca statul membru gazdă să fie
termen lung în statul membru gazdă se bucură de dreptul de liber să decidă dacă înțelege să acorde asistență socială
ședere permanentă ar întări sentimentul cetățeniei Uniunii și în cursul primelor trei luni de ședere, sau pe o perioadă
este un element cheie în promovarea coeziunii sociale, care mai lungă în cazul persoanelor aflate în căutarea unui loc
reprezintă unul dintre obiectivele fundamen-tale ale Uniunii. de muncă, persoanelor altele decât cele care desfășoară
Este necesar, așadar, să se prevadă dreptul de ședere activități salariate sau activități independente, persoanelor
permanentă pentru toți cetățenii Uniunii și pen-tru membrii care își păstrează acest statut și membrilor familiilor aces-
familiilor acestora care au locuit în statul membru gazdă o tora sau dacă va acorda acestor persoane burse pe
perioadă neîntreruptă de cinci ani, în conformitate cu durata studiilor, inclusiv a formării profesionale, înainte ca
condițiile prevăzute de prezenta directivă, fără să fi făcut acestea să primească dreptul de ședere permanentă.
obiectul unei măsuri de expulzare.
(48) Pentru a constitui un mijloc autentic de integrare în cadrul

societății statului membru gazdă în care cetățeanul Uniunii își
are reședința, dreptul de ședere permanentă, odată ce a fost
obținut, nu ar trebui supus nici unei condiții.
(i) Tratatul permite introducerea de restrângeri ale dreptului
de liberă circulație și de ședere liberă pentru motive ce țin
de ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea
publică. Pentru a se asigura o definire mai strictă a
condițiilor și garanțiilor procedurale sub rezerva cărora
cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora li se
poate refuza dreptul de intrare sau pot fi expulzați,
prezenta directivă ar trebui să înlocuiască Directiva
9. Anumite avantaje specifice, propriii cetățenilor Uniunii care
64/221/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind
coordonarea măsurilor speciale referitoare la circulația și
desfășoară activități salariate sau activități indepen-dente,
șederea străinilor, justifi-cate de motive de ordine publică,
precum și membrilor familiilor acestora, avantaje care pot
siguranță publică sau sănătate publică (3).
permite acestor persoane să dobândească dreptul de ședere
permanentă înainte de a-și fi avut reședința timp de cinci ani
în statul membru gazdă, ar trebui să fie men-ținute, ca
drepturi câștigate, conferite prin Regulamentul (CEE) nr.
1251/70 al Comisiei din 29 iunie 1970 privind dreptul
lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după
ce au fost angajați în acel stat ( 1) și Directiva 75/34/CEE a
Consiliului din 17 decembrie 1974 privind dreptul
resortisanților unui stat membru de a rămâne pe teritoriul
altui stat membru după ce au desfășurat o activi-tate
independentă în acesta din urmă (2).
(8) Expulzarea cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor

din motive de ordine publică sau de siguranță publică
este o măsură care poate afecta grav persoanelor care,
folosindu-se de drepturile și libertățile conferite prin tratat,
s-au integrat în mod real în statul membru gazdă.
Domeniul de aplicare al unor asemenea măsuri trebuie
19. În conformitate cu interzicerea discriminării pe criteriul prin urmare să fie restrâns, în conformitate cu principiul
cetățeniei, toți cetățenii Uniunii și membrii familiilor pro-porționalității, pentru a se ține seama de gradul de
aces-tora care locuiesc într-un stat membru în temeiul inte-grare al persoanelor în cauză, de durata șederii
prezen-tei directive ar trebui să beneficieze, în statul acestora în statul membru gazdă, de vârsta, de starea lor
membru res-pectiv, de un tratament egal cu cel al de sănătate, de situația lor familială și economică, precum
resortisanților în materiile cărora li se aplică tratatul, și de legătu-rile lor cu țara de origine.
sub rezerva dispoziții-lor speciale care sunt prevăzute
în mod expres de tratat și de dreptul derivat.
(1) JO L 142, 30.6.1970, p. 24. (3) JO 56, 4.4.1964, p. 850. Directivă modificată ultima dată
(2) JO L 14, 20.1.1975, p. 10. de Direc-tiva 75/35/CEE (JO 14, 20.1.1975, p. 14).
(12) În consecință, cu cât este mai mare gradul de integrare al (k) Prezenta directivă respectă drepturile și libertățile funda-
cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor lor în statul mentale, precum și principiile recunoscute în special de
membru gazdă, cu atât ar trebui să fie mai mare gradul Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În
lor de protecție împotriva expulzării. O măsură de conformitate cu principiul interzicerii discriminării prevăzut
expulzare îndreptată împotriva unor cetățeni ai Uniunii de Cartă, statele membre ar trebui să pună în aplicare
care au locuit mulți ani pe teritoriul statului membru gazdă prezenta directivă fără să facă nici o discriminare între
și, în special, dacă s-au născut și și-au avut reședința beneficiarii prezentei directive pe criterii de sex, rasă,
acolo întreaga lor viață, ar trebui să se ia numai în culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice,
împrejurări excepționale, pentru motive imperative ce țin limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă
de siguranța publică. De asemenea, astfel de împrejurări natură, apartenenței la o minoritate etnică, avere, naștere,
excepționale ar trebui avute în vedere și în cazul unei invaliditate, vârstă sau orientare sexuală,
măsuri de expulzare luate împo-triva unor minori, pentru
a se proteja legăturile acestora cu familia, în conformitate
cu Convenția Organizației Națiu-nilor Unite privind
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
drepturile copilului, încheiată la 20 noiembrie 1989.
(13) Ar trebui de asemenea să fie prevăzute în detaliu

garanții procedurale pentru a se asigura un înalt
nivel de protecție a drepturilor cetățenilor Uniunii și
a membrilor familiilor lor, în eventualitatea că
acestora li se refuză dreptul de intrare sau ședere CAPITOLUL I
în alt stat membru, precum și pentru a se respecta
principiul conform căruia orice acțiune întreprinsă Dispoziții generale
de autorități trebuie să fie motivată corespun-zător.
Articolul 1
(14) În orice caz, o cale judiciară de atac ar trebui să fie
Obiectul
dispo-nibilă cetățenilor Uniunii și membrilor
familiilor acestora în cazul în care li s-a refuzat
dreptul de intrare sau de ședere în alt stat membru. Prezenta directivă stabilește:
(7) condițiile de exercitare a dreptului la liberă circulație și
ședere pe teritoriul statelor membre de către cetățenii
(15) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, care Uniunii și membrii familiilor acestora;
interzice statelor membre să adopte, față de destinatarii (8) dreptul de ședere permanentă pe teritoriul statelor membre
prezentei directive, măsuri de interzicere a intrării pe teritoriul pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;
lor, pe toată durata vieții, este necesar să se con-firme că
acei cetățeni ai Uniunii și membri familiilor aces-tora cu (9) restrângerile drepturilor menționate la literele (a) și (b)
privire la care a fost luată măsura interzicerii intră-rii pe pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau
teritoriul unui stat membru ar trebui să aibă dreptul de a sănătate publică.
formula o nouă cerere după un termen rezonabil și, în orice
caz, după o perioadă de trei ani de la punerea în exe-cutare
a deciziei definitive de interzicere a intrării.
Articolul 2
Definiții
(16) Pentru a se proteja împotriva abuzurilor de drept sau
a fraudelor și, în special, împotriva căsătoriilor de
În sensul prezentei directive:
conveniență sau a altor forme de uniune contractate
exclusiv în scopul de a beneficia de libertatea de (7) prin „cetățean al Uniunii” se înțelege orice persoană
circulație și ședere, statele membre ar trebui să aibă având cetățenia unui stat membru;
posibilitatea să adopte măsurile necesare.
(8) prin „membru de familie” se înțelege:
← soțul;
(17) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere ← partenerul cu care cetățeanul Uniunii a contractat un
dispoziți-ilor naționale mai favorabile. parteneriat înregistrat, în temeiul legislației unui stat
mem-bru, dacă, potrivit legislației statului membru gazdă,
parteneriatele înregistrate sunt considerate drept echiva-
(18) În vederea examinării posibilităților de a facilita lente căsătoriei și în conformitate cu condițiile prevăzute
exercita-rea dreptului la liberă circulație și ședere, de legislația relevantă a statului membru gazdă;
Comisia ar trebui să întocmească un raport pentru a ← descendenții direcți în vârstă de cel mult 21 de ani
se evalua oportunitatea prezentării oricărei propuneri sau care se află în întreținerea sa, precum și
necesare în acest scop, în special cu privire la descendenții direcți ai soțului sau ai partenerului,
extinderea necondiționată a perioadei de ședere. conform definiției de la litera (b);
(i) ascendenții direcți care se află în întreținere și cei ai soțu-lui (4) Persoanelor menționate la alineatul (1) nu le pot fi
sau ai partenerului, conform definiției de la litera (b); impuse vize de ieșire și nici alte formalități echivalente.
(i) prin „stat membru gazdă” se înțelege statul membru în

care se deplasează un cetățean al Uniunii în scopul
de a-și exercita dreptul la liberă circulație și ședere. (5) Hotărând în conformitate cu legislația proprie, statele
membre eliberează și reînnoiesc cetățenilor lor cărțile de
identi-tate sau pașapoartele care le atestă cetățenia.
Articolul 3
Destinatarii (6) Pașaportul trebuie să fie valabil cel puțin pentru toate statele
membre și pentru țările prin care titularul unui astfel de document
trebuie să tranziteze direct atunci când călătorește între statele
(11) Prezenta directivă se aplică oricărui cetățean al
membre. În cazul în care legislația unui stat membru nu prevede
Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un
eliberarea de cărți de identitate, perioada de valabilitate a unui
stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este,
pașaport eliberat sau reînnoit este de cel puțin cinci ani.
precum și membrilor familiei sale, conform definiției de la
articolul 2 punctul 2, care îl însoțesc sau i se alătură.
(12) Fără a aduce atingere vreunui drept individual de liberă

circu-lație și ședere pe care persoanele în cauză îl pot avea în nume
propriu, statul membru gazdă facilitează, în conformitate cu Articolul 5
legislația sa internă, intrarea și șederea următoarelor persoane:
(11)orice alți membri de familie, indiferent de cetățenia lor, care nu

se încadrează în definiția de la articolul 2 punctul 2 și care, în Dreptul de intrare
țara din care au venit, se află în întreținerea sau sunt membri ai
gospodăriei cetățeanului Uniunii care beneficiază de dreptul de
ședere cu titlu principal sau dacă din motive grave de sănătate
este necesară în mod imperativ îngrijirea personală a membrului (4) Fără a aduce atingere dispozițiilor privind documentele
familiei de către cetățeanul Uniunii; de călătorie aplicabile controalelor la frontierele naționale,
statele membre permit intrarea pe teritoriul lor a cetățenilor
(12) partenerul cu care cetățeanul Uniunii are o Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte
relație durabilă, atestată corespunzător. valabile, precum și a membrilor familiilor acestora care nu au
cetățenia unui stat membru și care dețin pașapoarte valabile.
Statul membru gazdă întreprinde o examinare amănunțită
a situa-ției personale și justifică refuzul acordării dreptului
de intrare sau ședere acestor persoane.
Cetățenilor Uniunii nu le pot fi impuse vize de ieșire și nici
alte formalități echivalente.
(5) Membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru

CAPITOLUL II li se cere numai să posede o viză de intrare în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 sau, dacă este cazul, cu
legislația internă. În sensul prezentei directive, deținerea
Dreptul de ieșire și intrare
permisului de ședere valabil menționat la articolul 10 scutește
membrii de fami-lie de obligația de a obține o viză.
Articolul 4
Statele membre acordă acestor persoane toate facilitățile pentru
Dreptul de ieșire a obține vizele necesare. Aceste vize se eliberează gratuit, în
cel mai scurt termen și pe baza unei proceduri accelerate.
(e) Fără a aduce atingere dispozițiilor privind documentele
de călătorie aplicabile controalelor la frontierele naționale,
toți cetă-țenii Uniunii care dețin cărți de identitate valabile
sau pașapoarte valabile și membrii familiei acestora care nu (8) Statul membru gazdă nu aplică ștampila de intrare
au cetățenia unui stat membru și care dețin pașapoarte sau de ieșire în pașaportul membrilor de familie care nu
valabile au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru au cetățenia unui stat membru, dacă aceștia prezintă
pentru a se deplasa în alt stat mem-bru. permisul de ședere men-ționat la articolul 10.
(7) În cazul în care un cetățean al Uniunii sau un membru al familiei membrii de familie, astfel încât să nu devină o povară
acestuia care nu are cetățenia unui stat membru nu posedă pen-tru sistemul de asistență socială al statului
documentele de călătorie necesare sau, după caz, viza necesară, membru gazdă în timpul perioadei de ședere sau
statul membru în cauză acordă acestor persoane, înainte de a pro-
ceda la expulzarea acestora, toate mijloacele rezonabile pentru a le
permite să obțină, într-un termen rezonabil, documentele nece-sare
sau pentru a confirma ori a dovedi prin alte mijloace că bene-ficiază (k) sunt membri de familie care însoțesc ori se alătură
de dreptul de liberă circulație și ședere. unui cetă-țean al Uniunii care îndeplinește el însuși
condițiile mențio-nate la literele (a), (b) sau (c).
(8) Statul membru poate cere persoanei în cauză să-și raporteze
prezența pe teritoriul său într-un termen rezonabil și nediscrimi-
natoriu. Nerespectarea acestei cerințe poate face persoana respec-
h Dreptul de ședere prevăzut la alineatul (1) se extinde asupra
tivă pasibilă de sancțiuni nediscriminatorii și proporționale.
membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru, în cazul
în care însoțesc ori se alătură cetățeanului Uniunii în statul membru
gazdă, cu condiția ca cetățeanul Uniunii să îndeplinească condițiile
menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c).
CAPITOLUL III
Dreptul de ședere i În sensul alineatului (1) litera (a), un cetățean al Uniunii care nu
mai desfășoară o activitate salariată sau o activitate indepen-dentă
își menține statutul de lucrător salariat sau de lucrător care
desfășoară o activitate independentă în următoarele condiții:
Articolul 6
Dreptul de ședere pentru o perioadă de cel mult trei luni

(n) se află în incapacitate temporară de a munci, ca
(e) Cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui rezultat al unei boli sau al unui accident;
stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nici o
altă con-diție sau formalitate în afara cerinței de a deține o
carte de iden-titate valabilă sau un pașaport valabil. (o) este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj
involuntar, după ce a fost angajat pe o perioadă de peste
(f) Dispozițiile alineatului (1) se aplică și membrilor de familie care un an, și s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru
dețin un pașaport valabil, care nu au cetățenia unui stat mem-bru și la serviciul competent de ocupare a forței de muncă;
care îl însoțesc pe cetățeanul Uniunii ori se alătură acestuia.
(p) este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj

Articolul 7 involuntar, după ce a îndeplinit un contract de muncă pe
termen limitat, cu durata de sub un an, sau după ce a
Dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni devenit șomer în mod involuntar în timpul primelor
douăsprezece luni și s-a înregistrat ca persoană care
caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței
d Toți cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul de muncă. În acest caz, statutul de lucrător se menține
altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni pentru o perioadă de cel puțin șase luni;
în cazurile în care:
(g) sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau

activități independente în statul membru gazdă sau (q) începe un stagiu de formare profesională. Cu excepția
cazului în care se află în șomaj involuntar, menținerea
(h) dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii fami- statutului de lucrător presupune ca pregătirea să aibă
liilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de legătură cu activitatea profesională anterioară.
asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și
dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă sau
(i) — sunt înscriși într-o instituție privată sau publică,

(9) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) litera (d) și
acreditată sau finanțată de către statul membru
gazdă pe baza legis-lației sau practicilor sale ale alineatului (2) de mai sus, numai soțul, partenerul
administrative, cu scopul principal de a urma înregistrat în înțelesul articolului 2 alineatul (2) litera (b) și
studii, inclusiv de formare profesio-nală și copiii aflați în între-ținere beneficiază de drept de ședere în
— dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă și calitate de membri de familie ai unui cetățean al Uniunii ce
asigură autoritatea națională competentă, printr-o îndeplinește condițiile pre-văzute la alineatul (1) litera (c)
declarație sau o altă procedură echivalentă la propria ale- de mai sus. Articolul 3 alineatul (1) se aplică în cazul rudelor
gere, că posedă suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru directe pe linie ascendentă aflate în între-ținerea
cetățeanului Uniunii, precum și celor ale soțului sau ale
partenerului înregistrat.
Articolul 8 dacă acest criteriu nu este aplicabil, mai mare decât pensia minimă
de asigurări sociale plătită de către statul membru gazdă.
Formalitățile administrative referitoare la cetățenii Uniunii

(10) Pentru eliberarea certificatului de înregistrare membrilor
de familie ai cetățenilor Uniunii, care sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii,
statele membre pot solicita prezentarea următoarelor documente:
(15) Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (5),
pentru peri-oade de ședere ce depășesc trei luni, statul
membru gazdă poate cere cetățenilor Uniunii să se (7) carte de identitate valabilă sau pașaport valabil;
înregistreze la autoritățile compe-tente.
(8) un document care să ateste existența unei relații de

familie sau a unui parteneriat înregistrat;
(16) Termenul pentru înregistrare este de cel puțin trei luni
de la data sosirii. Se eliberează imediat un certificat de
înregistrare, care cuprinde numele și adresa persoanei
înregistrate, precum și data înregistrării. Nerespectarea cerinței (9) dacă este cazul, certificatul de înregistrare al cetățeanului
de înregistrare de către persoana respectivă o poate face pe Uniunii pe care îl însoțesc sau căruia i se alătură;
aceasta pasibilă de sancțiuni nediscriminatorii și proporționale.
(10) în cazurile prevăzute la articolul 2 alineatul (2)

literele (c) și (d), documente care să dovedească faptul
(17) Pentru a elibera certificatul de înregistrare, statul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta
membru poate solicita numai următoarele: dispoziție;
(11) în cazurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera

— cetățenii Uniunii cărora li se aplică articolul 7 alineatul (1) (a), un document eliberat de autoritatea relevantă din țara
litera (a) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă de origine sau de proveniență care să ateste că persoanele
sau un pașaport valabil, o confirmare de angajare din în cauză se află în întreținerea ori sunt membri ai menajului
partea anga-jatorului sau un certificat de angajare, ori o cetățeanului Uniunii, ori o dovadă a existenței unor probleme
dovadă privind desfășurarea unei activități independente; grave de sănătate care necesită îngrijirea personală a
membrului fami-liei de către cetățeanul Uniunii;
— cetățenii Uniunii cărora li se aplică articolul 7 alineatul (1) (12) în cazurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera
litera (b) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă (b), dovada existenței unei relații durabile cu cetățeanul
sau un pașaport valabil și să furnizeze dovezi că Uniunii.
îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta dispoziție;
— cetățenii Uniunii cărora li se aplică articolul 7 alineatul (1)

litera (c) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă sau Articolul 9
un pașaport valabil, să furnizeze dovezi privind înscrierea lor
într-o instituție acreditată și faptul că posedă o asigurare
medi-cală completă, precum și declarația sau procedura Formalitățile administrative referitoare la membrii de
echivalentă menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c).
familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru
Statele membre nu pot cere ca această declarație să
precizeze valoarea resur-selor.
(7) Statele membre eliberează un permis de ședere

membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care nu sunt
(13) Statele membre nu pot stabili valoarea resurselor, pe care resortisanți ai unui stat membru, în cazul în care perioada
să le considere „resurse suficiente”, însă trebuie să ia în considerare planificată de ședere depă-șește trei luni.
situația personală a persoanei în cauză. În toate cazurile, această
valoare nu poate fi mai mare decât pragul sub care resortisanții din
statul membru gazdă pot beneficia de asistență socială sau,
(8) Termenul pentru prezentarea cererii de acordare a
permisului de ședere este de cel puțin trei luni de la data
sosirii.
(8) Nerespectarea cerinței de a solicita un permis de (5) Valabilitatea permisului de ședere nu este afectată de
ședere poate face persoana respectivă pasibilă de absențe temporare care nu depășesc șase luni pe an sau de
sancțiuni nediscriminatorii și proporționale. absențe de durată mai mare în vederea îndeplinirii serviciului
militar obligatoriu, ori de o absență de maxim douăsprezece luni
conse-cutive determinată de motive importante, precum sarcina
și naște-rea, boli grave, studiile sau formarea profesională ori
detașarea în alt stat membru sau într-o țară terță.
Articolul 10
Eliberarea permiselor de ședere
(8) Dreptul de ședere al membrilor de familie ai unui

cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat
Articolul 12
membru se confirmă prin eliberarea unui document intitulat
„Permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean
al Uniunii”, în termen de cel mult șase luni de la data la care
aceștia prezintă cererea. O con-firmare a depunerii cererii
pentru permisul de ședere se eliberează imediat.
Păstrarea dreptului de ședere de către membrii de
familie în eventualitatea decesului sau plecării
(9) Pentru eliberarea permisului de ședere, statele cetățeanului Uniunii
membre soli-cită prezentarea următoarelor documente:
(6) un pașaport valabil;
(14) Fără a aduce atingere dispozițiilor celui de-al doilea

(7) un document care să ateste existența unei relații de paragraf, decesul sau plecarea cetățeanului Uniunii din statul
familie sau a unui parteneriat înregistrat; membru gazdă nu afectează dreptul de ședere al membrilor
săi de familie care au cetățenia unui stat membru.
(8) certificatul de înregistrare sau, în absența unui sistem
de înre-gistrare, orice altă dovadă că cetățeanul
Uniunii pe care îl înso-țesc sau căruia i se alătură își
are reședința în țara membră gazdă;
Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă, persoanele
(9) în cazurile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) literele în cauză trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul
(c) și (d), documente care să dovedească îndeplinirea 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (d).
condițiilor prevăzute de prezenta dispoziție;

(a), un document eliberat de autoritatea relevantă din țara
de origine sau țara din care au sosit, care să ateste că (l) Fără a aduce atingere dispozițiilor celui de-al doilea
persoanele în cauză se află în întreținerea ori sunt membri paragraf, decesul cetățeanului Uniunii nu atrage după sine
ai menajului cetățeanului Uniunii, ori o dovadă a existenței pierderea drep-tului de ședere al membrilor săi de familie care
unor probleme grave de sănătate care să necesite îngrijirea nu au cetățenia unui stat membru și care și-au avut reședința în
personală a membrului familiei de către cetățeanul Uniunii; statul membru gazdă în calitate de membri de familie timp de cel
puțin un an îna-inte de decesul cetățeanului Uniunii.
(b), dovada existenței unei relații durabile cu cetățeanul
Uniunii.
Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă,

dreptul de ședere al persoanelor interesate rămâne supus
Articolul 11 obligației ca aceștia să poată dovedi că desfășoară o
activitate salariată sau indepen-dentă sau că au suficiente
Valabilitatea permisului de ședere resurse pentru ei înșiși și pentru membrii familiilor lor,
astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de
asistență socială al statului membru gazdă în timpul
(e) Permisul de ședere prevăzut la articolul 10 alineatul (1)
este valabil timp de cinci ani de la data eliberării sau pe perioadei de ședere și că dețin o asigurare medicală
perioada pre-văzută de ședere a cetățeanului Uniunii, în completă, valabilă în statul membru gazdă ori că sunt
cazul în care această perioadă este mai mică de cinci ani. membri ai unei familii constituite deja în statul membru
gazdă de către o persoană care satisface aceste cerințe.
Resursele suficiente sunt definite la articolul 8 alineatul (4).
Membrii de familie menționați mai sus își mențin dreptul (6) prin acordul soților sau al partenerilor menționați la
de ședere exclusiv cu titlu personal. articolul 2 punctul 2 litera (b) sau prin hotărâre
judecăto-rească, soțul ori partenerul care nu are
cetățenia unui stat membru are dreptul de vizitare a
copilului minor, cu condiția ca instanța judecătorească
să fi hotărât că vizitele trebuie să aibă loc în statul
(15) Plecarea cetățeanului Uniunii din statul membru gazdă
membru gazdă și atât timp cât sunt nece-sare.
sau decesul acestuia nu atrage pierderea dreptului de ședere
pentru copiii săi sau pentru părintele care are custodia acestor
copii, indi-ferent de cetățenie, atât timp cât aceștia își au
reședința în statul membru gazdă și sunt înscriși într-o instituție Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă, dreptul de
de învățământ pen-tru a studia acolo, până la terminarea ședere al persoanelor interesate rămâne supus obligației ca
studiilor. aceștia să poată dovedi că desfășoară o activitate salariată sau
indepen-dentă sau că au suficiente resurse pentru ei înșiși și
pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină
pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în
cursul șederii lor, precum și că dețin o asigurare medicală
completă, vala-bilă în statul membru gazdă, ori că sunt membri
Articolul 13 ai familiei con-stituite deja în statul membru gazdă de către o
persoană care înde-plinește aceste cerințe. Resursele suficiente
sunt definite la articolul 8 alineatul (4).
Păstrarea dreptului de ședere de către membrii de

familie în caz de divorț, de anulare a căsătoriei sau de
Membrii de familie menționați mai sus își mențin dreptul
încetare a parteneriatului înregistrat
de ședere exclusiv cu titlu personal.
(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor celui de-al doilea

paragraf, divorțul, anularea căsătoriei cetățeanului Uniunii Articolul 14
sau încetarea parteneriatului înregistrat menționat la articolul
2 alineatul (2) litera (b) nu afectează dreptul de ședere al
membrilor familiei sale care au cetățenia unui stat membru. Păstrarea dreptului de ședere
Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă, persoanele (4) Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au
interesate trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la dreptul de ședere prevăzut la articolul 6 atât timp cât nu
articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (d).
devin o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență
socială al statului membru gazdă.
(g) Fără a aduce atingere dispozițiilor celui de-al doilea (5) Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul
paragraf, divorțul, anularea căsătoriei sau încetarea de ședere prevăzut la articolele 7, 12 și 13, atât timp cât
parteneriatului înregis-trat menționat la articolul 2 punctul 2 îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste articole.
litera (b) nu atrag după sine pierderea dreptului de ședere al
membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care nu sunt
resortisanți ai unui stat membru în cazu-rile în care: În cazuri speciale, dacă există bănuiala rezonabilă potrivit
căreia un cetățean al Uniunii sau membrii familiei
acestuia nu îndepli-nesc condițiile prevăzute la articolele
(e) înainte de inițierea procedurilor judiciare de divorț, de anu- 7, 12 și 13, statele membre pot verifica aceasta. Această
lare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului înregistrat, verificare nu se realizează în mod sis-tematic.
căsătoria sau parteneriatul înregistrat a durat cel puțin trei
ani, din care cel puțin un an în statul membru gazdă sau
(7) Recurgerea de către un cetățean al Uniunii sau de
către un membru al familiei sale la sistemul de asistență
(f) prin acordul soților sau al partenerilor menționați la articolul socială al statului membru gazdă nu conduce în mod
2 punctul 2 litera (b) ori prin hotărâre judecătorească, copiii automat la luarea unei măsuri de expulzare.
cetățeanului Uniunii au fost încredințați soțului sau
partenerului care nu are cetățenia unui stat membru sau
(8) Prin derogare de la dispozițiile alineatelor (1) și (2) și

(g) acest lucru este justificat de situații deosebit de fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului VI, o măsură
dificile, precum faptul de a fi fost victima violenței în de expulzare nu poate fi în nici un caz adoptată împotriva
familie în perioada în care căsătoria sau parteneriatul
unor cetățeni ai Uniunii sau membrilor de familie ai
înregistrat era încă în vigoare sau
acestora în cazurile în care:
(4) cetățenii în cauză ai Uniunii sunt lucrători care (2) Continuitatea șederii nu este afectată de absențe temporare
desfășoară activități salariate sau independente ori care nu depășesc un total de șase luni pe an sau de absențe de
durată mai lungă în vederea îndeplinirii serviciului militar
(5) cetățenii în cauză ai Uniunii au intrat pe teritoriul statului obligatoriu ori de o absență de maxim douăsprezece luni conse-
membru gazdă în căutarea unui loc de muncă. În acest cutive determinată de motive importante, precum sarcina și
caz, cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora nu pot naște-rea, boli grave, studiile sau formare profesională ori
fi expulzați atât timp cât cetățenii Uniunii pot dovedi că detașarea în alt stat membru sau într-o țară terță.
sunt în continuare în căutarea unui loc de muncă și că
au șanse reale de a fi angajați.
(3) Odată dobândit, dreptul de ședere permanentă se

pierde numai în cazul unei absențe din statul membru
Articolul 15 gazdă pe o peri-oadă care depășește doi ani consecutivi.
Garanțiile procedurale
(7) Procedurile prevăzute la articolele 30 și 31 se aplică

prin ana-logie oricărei decizii ce restrânge libera circulație Articolul 17
a unui cetățean al Uniunii și a membrilor familiei acestuia
pentru alte motive decât cele de ordine publică, siguranță
publică sau sănătate publică.
Derogări aplicabile lucrătorilor care și-au încetat
activitatea în statul membru gazdă și membrilor
(8) Expirarea valabilității cărții de identitate sau a pașaportului familiilor acestora
în temeiul căruia persoana în cauză a intrat pe teritoriul statului
membru gazdă și eliberate concomitent cu un certificat de înre-
gistrare sau cu un permis de ședere nu constituie un motiv sufi-
cient de expulzare de către statul membru. (4) Prin derogare de la dispozițiile articolului 16, dreptul
de ședere permanentă în statul membru gazdă se acordă
(9) Statul membru gazdă nu poate însoți decizia de înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere
expulzare menționată la alineatul (1) de o interdicție de de cinci ani în cazurile în care:
intrare pe teritoriul său.
(4) lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau indepen-

dentă, în momentul în care și-a încetat activitatea, a împlinit
CAPITOLUL IV vârsta prevăzută de legislația statului membru respectiv în
vederea pensionării pentru limită de vârstă, ori lucrătorul
Dreptul de ședere permanentă care a încetat activitatea salariată ca urmare a pensionării
antici-pate a lucrat în statul membru respectiv cel puțin în
cursul ultimelor douăsprezece luni precedente și și-a avut
reședința pe teritoriul acestuia pe o perioadă neîntreruptă
mai mare de trei ani.
Secțiunea I
Eligibilitatea
În cazul în care legislația statului membru gazdă nu acordă
dreptul la pensie pentru limită de vârstă anumitor categorii
de lucrători care desfășoară activități independente, se
Articolul 16 consideră că este îndeplinită condiția de vârstă de îndată ce
beneficiarul a împlinit vârsta de 60 de ani;
Regula generală pentru cetățenii Uniunii și pentru
membrii familiilor acestora
(5) lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau indepen-

(10) Cetățenii Uniunii care și-au avut reședința legală dentă care, avându-și reședința în statul membru gazdă timp de
pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei cel puțin doi ani, încetează să-și desfășoare activitatea din
perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de
cauza unei incapacități permanente de muncă.
ședere permanentă pe teritoriul acestuia. Acest drept nu
face obiectul condițiilor prevăzute la capitolul III.
În cazul în care această incapacitate este rezultatul unui

(11) Alineatul (1) se aplică și în cazul membrilor de familie
care nu au cetățenia unui stat membru și care și-au avut acci-dent de muncă sau al unei boli profesionale care
reședința legală împreună cu cetățeanul Uniunii în statul îndreptățește persoana respectivă la o prestație plătită
membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani. integral sau parțial de o instituție publică a statului
membru gazdă, nu este necesară îndeplinirea nici unei
condiții privind durata șederii;
(4) lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau indepen- (4) soțul supraviețuitor să își fi pierdut cetățenia statului membru
dentă care, după trei ani de muncă și ședere neîntreruptă respectiv ca urmare a căsătoriei cu lucrătorul care a
pe teritoriul statului membru gazdă, desfășoară o activitate desfășu-rat o activitate salariată sau independentă.
sala-riată sau independentă pe teritoriul unui alt stat
membru, dar își păstrează reședința pe teritoriul statului
membru gazdă pe care se întoarce, de obicei, în fiecare zi
sau cel puțin o dată pe săptămână.
Articolul 18
Dobândirea dreptului de ședere permanentă de către

În vederea dobândirii drepturilor menționate la literele (a) și
(b), perioadele de muncă petrecute pe teritoriul statului membrii de familie care nu au cetățenia unui stat membru
mem-bru pe care lucrează persoana în cauză se consideră
ca fiind petrecute pe teritoriul statului membru gazdă. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 17, membrii
familiei unui cetățean al Uniunii menționați la articolul 12
alineatul (2) și la articolul 13 alineatul (2) care îndeplinesc
condițiile prevăzute de acestea dobândesc dreptul de ședere
Perioadele de șomaj involuntar, înregistrate corespunzător de permanentă după ce și-au avut reședința legală în statul
serviciul de ocupare a forței de muncă competent, perioadele în care membru gazdă pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani.
persoana a încetat munca din motive independente de voința sa,
precum și absențele de la lucru și încetarea lucrului din cauza unei
boli sau a unui accident se consideră perioade de muncă.
(6) Condițiile privind durata șederii și a muncii prevăzute la ali-

neatul (1) litera (a) și condiția privind durata șederii prevăzută la
alineatul (1) litera (b) nu se aplică dacă lucrătorul care desfășoară o
Secțiunea II
activitate salariată sau independentă are un soț sau un partener,
astfel cum este menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (b), care Formalități administrative
este resortisant al statului membru gazdă sau a pierdut cetățenia
acestui stat membru prin căsătoria cu lucrătorul care desfășoară o
activitate salariată sau independentă.
Articolul 19
(7) Indiferent de cetățenie, membrii familiei unui lucrător care Documentul care atestă șederea permanentă pentru
desfășoară o activitate salariată sau independentă care locuiesc cetățenii Uniunii
împreună cu acesta pe teritoriul statului membru gazdă au
dreptul de ședere permanentă în statul membru respectiv, dacă
lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau (2) Statele membre eliberează cetățenilor Uniunii care au drept de
independentă a dobândit el însuși, în temeiul alineatului (1), ședere permanentă, după verificarea duratei șederii, un document
dreptul de ședere permanentă pe teritoriul acestui stat membru. care atestă șederea permanentă la data depunerii cererii.
(3) Documentul care atestă șederea permanentă se

eliberează cât mai curând posibil.
(8) Cu toate acestea, în cazul în care lucrătorul care desfășoară
o activitate salariată sau independentă decedează în cursul
perioa-dei de activitate, dar înainte de a dobândi dreptul de
ședere per-manentă în statul membru gazdă în temeiul
alineatului (1), membrii familiei sale care locuiesc împreună cu Articolul 20
acesta pe teritoriul statului membru gazdă dobândesc dreptul de
ședere permanentă în statul respectiv, cu condiția ca: Permisul de ședere permanentă al membrilor de
familie care nu au cetățenia unui stat membru
(4) la data survenirii decesului, lucrătorul care a (j) În termen de șase luni de la data depunerii cererii, statele
desfășurat o acti-vitate salariată sau independentă să membre eliberează un permis de ședere permanentă membrilor
își fi avut reședința pe teritoriul statului membru de familie care nu au cetățenia unui stat membru și care benefi-
respectiv timp de doi ani neîntrerupți sau ciază de dreptul de ședere permanentă. Permisul de ședere
perma-nentă se reînnoiește de drept la fiecare zece ani.
(5) decesul să fi fost urmare a unui accident de muncă (k) Cererea de permis de ședere permanentă se depune
sau a unei boli profesionale ori
înainte de expirarea primului permis de ședere.
Nerespectarea obligației de a
solicita un permis de ședere permanentă de către persoana respec- Articolul 24

tivă este pasibilă de sancțiuni nediscriminatorii și proporțională.
Egalitatea de tratament
(4) O întrerupere a șederii care nu depășește doi ani consecutivi nu

afectează valabilitatea permisului de ședere permanentă. (5) Sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute expres de tratat
și de dreptul derivat, orice cetățean al Uniunii care, în temeiul
pre-zentei directive, își are reședința pe teritoriul statului
membru gazdă se bucură de egalitate de tratament în raport cu
resortisanții statului membru respectiv în domeniul de aplicare al
Articolul 21 tratatului. Beneficiul acestui drept se extinde asupra membrilor
de familie care nu au cetățenia unui stat membru și care au
dreptul de ședere sau dreptul de ședere permanentă.
Continuitatea șederii
(6) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statul membru

În vederea aplicării prezentei directive, continuitatea șederii poate fi gazdă nu este obligat să acorde dreptul la prestații de asistență
atestată prin orice mijloc de probă admisibil în statul membru gazdă. socială în timpul primelor trei luni de ședere sau, după caz, în timpul
perioadei mai lungi prevăzute la articolul 14 alineatul (4) litera (b) și
Continuitatea șederii este întreruptă de o decizie de expulzare pusă
nici nu este obligat ca, înainte de dobândirea dreptului de ședere
în executare cu privire la persoana în cauză.
permanentă, să acorde ajutoare pentru studii, inclusiv pentru
formare profesională, constând în burse de studiu sau împrumuturi,
unor persoane altele decât lucrătorii care desfășoară activități
salariate sau independente, persoanelor care își mențin acest statut
și membrilor familiilor acestora.
Articolul 25
CAPITOLUL V
Dispoziții generale privind documentele de ședere
Dispoziții comune privind dreptul de ședere și dreptul de

ședere permanentă (d) Deținerea certificatului de înregistrare menționat la articolul
8, a unui document care dovedește depunerea unei cereri
pentru eliberarea permisului de ședere pentru un membru al
familiei, a unui permis de ședere sau a unui permis de ședere
permanentă nu poate în nici un caz să constituie o condiție
Articolul 22 prealabilă pentru exercițiul unui drept sau îndeplinirea unei
formalități administrative, calitatea de beneficiar al drepturilor
putând fi dovedită prin orice alt mijloc de probă.
Domeniul de aplicare teritorială
(e) Orice document menționat la alineatul (1) se

eliberează gra-tuit sau contra plății unei taxe al cărei
Dreptul de ședere și dreptul de ședere permanentă cuantum nu poate depăși pe cel al taxei impuse
privesc întregul teritoriu al statului membru gazdă. Statele resortisanților pentru eliberarea unor documente similare.
membre pot impune restricții teritoriale privind dreptul de
ședere și dreptul de ședere permanentă numai dacă
restricțiile respective se aplică și resortisanților lor.
Articolul 26
Articolul 23 Controalele
Drepturi conexe Statele membre pot controla respectarea oricărei dispoziții

din legislația lor internă prin care se cere resortisanților
străini să dețină în permanență asupra lor certificatul de
Indiferent de cetățenie, membrii familiei unui cetățean al înregistrare sau permisul de ședere, cu condiția să aplice
Uniunii care au dreptul de ședere sau dreptul de ședere aceeași cerință în cazul resortisanților cu privire la cartea de
permanentă într-un stat membru au dreptul să desfășoare o
identitate. În cazul nerespectării acestei cerințe, statul
activitate salariată sau independentă în statul respectiv.
membru poate impune aceleași sancțiuni ca și cele impuse
propriilor resortisanți care nu au asupra lor cartea de
identitate.
CAPITOLUL VI Articolul 28
Protecția împotriva expulzării

Restrângerea dreptului de intrare și dreptului de ședere pentru
motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică
(f) Înainte de a lua o decizie de expulzare de pe teritoriul

său din motive de ordine publică sau siguranță publică, statul
membru gazdă ia în considerare diverși factori precum
durata șederii individului respectiv pe teritoriul său, vârsta
Articolul 27 acestuia, starea lui de sănătate, situația sa familială și
economică, integrarea sa socială și culturală în statul
membru gazdă și legăturile sale cu țara de origine.
Principii generale
(g) Statul membru gazdă nu poate lua o decizie de expulzare
împotriva unui cetățean al Uniunii sau a membrilor familiei sale,
indiferent de cetățenie, care au dobândit dreptul de ședere perma-
(4) Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre nentă pe teritoriul său, cu excepția cazurilor în care există motive
pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor imperative de ordine publică sau siguranță publică.
Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pen-
tru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate
publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
(h) Nu se poate lua o decizie de expulzare împotriva cetățenilor
Uniunii, indiferent de cetățenia acestora, cu excepția cazului în
care decizia se bazează pe motive imperative de siguranță
publică definite de statele membre, dacă aceștia:
(5) Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță
publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază
exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale (4) și-au avut reședința în statul membru gazdă în cei
anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. zece ani anteriori sau
(5) sunt minori, cu excepția cazului în care expulzarea

este în interesul copilului, în conformitate cu
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o
Convenția Organizației Națiunilor Unite privind
amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa
drepturile copilului, încheiată la 20 noiembrie 1989.
unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate
motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt
legate de considerații de prevenție generală.
Articolul 29
(4) Pentru a stabili dacă persoana respectivă reprezintă un peri-col

pentru ordinea publică sau siguranța publică, la eliberarea cer- Sănătatea publică
tificatului de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregis-trare,
în termen de cel mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe
teritoriul său sau de la data la care persoana și-a semnalat prezența
pe teritoriul său în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) ori la (6) Singurele boli care justifică măsuri de restricționare a liberei
eliberarea permisului de ședere, statul membru gazdă poate, în circulații sunt bolile cu potențial epidemic, astfel cum sunt acestea
cazul în care consideră indispensabil, să ceară sta-tului membru de definite de documentele relevante ale Organizației Mondiale a
origine sau, dacă este necesar, altor state membre să îi furnizeze Sănătății, precum și alte boli infecțioase sau parazitare contagi-
informații privind antecedentele persoanei respec-tive. Această oase, dacă acestea fac obiectul unor dispoziții de protecție ce se
consultare nu poate avea un caracter sistematic. Sta-tul membru aplică resortisanților din statul membru gazdă.
consultat răspunde în termen de două luni.
(7) Bolile ce se declanșează după o perioadă de trei luni de la

data sosirii nu pot motiva expulzarea de pe teritoriul respectiv.
(5) Statul membru care a eliberat pașaportul sau cartea de
iden-titate permite titularului documentului care a fost expulzat
din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate
publică de pe teritoriul altui stat membru să reintre pe teritoriul (8) Dacă există indicii serioase că acest lucru este necesar,
său fără nici o formalitate, chiar dacă documentul nu mai este
valabil sau dacă cetățenia titularului este contestată.
într-un termen de trei luni de la data sosirii, statele
membre pot supune beneficiarii dreptului de ședere unui
examen medical gratuit, care
să ateste că nu suferă de nici una dintre bolile menționate — persoanele în cauză au avut anterior acces la o cale
la ali-neatul (1). Aceste examene medicale nu pot fi judiciară de atac sau
impuse în mod sis-tematic.
— decizia de expulzare se întemeiază pe motive imperative de

siguranță publică, în conformitate cu articolul 28 alineatul (3).
Articolul 30
(6) Căile de atac permit examinarea legalității deciziei, precum și a
faptelor și împrejurărilor pe care se bazează măsura propusă.
Acestea asigură că decizia nu are caracter disproporționat, în spe-
Notificarea deciziilor
cial având în vedere cerințele prevăzute la articolul 28.
(c) Persoanele interesate sunt notificate în scris cu privire la orice (7) Statele membre pot refuza prezența persoanei respective pe
decizie adoptată în temeiul articolului 27 alineatul (1), astfel încât să teritoriul lor pe parcursul exercitării căilor de atac, dar nu o pot
împiedica să își formuleze personal apărările, cu excepția
poată înțelege conținutul notificării și implicațiile acesteia.
cazuri-lor când prezența sa ar putea cauza perturbări grave ale
ordinii și siguranței publice sau când calea de atac privește
refuzul accesu-lui pe teritoriul respectiv.
(d) Persoanele interesate sunt informate în mod precis și

complet cu privire la motivele de ordine publică, siguranță
publică sau sănătate publică pe care se bazează decizia
luată în cazul lor, cu excepția situațiilor în care acest lucru
este contrar intereselor sigu-ranței statului. Articolul 32
Efectele în timp ale interdicției de intrare pe teritoriu

(e) Notificarea precizează instanța judecătorească sau
autoritatea administrativă la care persoana interesată poate
contesta decizia, termenul pentru contestare și, dacă este cazul, (8) Persoanele care fac obiectul unei decizii de interzicere a intră-rii
termenul acordat persoanei respective pentru a părăsi teritoriul pe teritoriu pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau
statului membru. Cu excepția unor cazuri de urgență, motivate sănătate publică pot prezenta o cerere pentru ridicarea interdicției
corespunzător, termenul acordat pentru părăsirea teritoriului nu după o perioadă de timp rezonabilă, în funcție de împrejurări și, în
poate fi mai mic de o lună de la data notificării. orice caz, după trei ani de la executarea hotărârii definitive de
interzicere a intrării care a fost pronunțată în mod valabil în
conformitate cu dreptul comunitar, prezentând probe ce atestă că s-
a produs o schimbare efectivă a împrejurărilor care au justificat
decizia de interzicere a intrării pronunțată împotriva lor.
Articolul 31
Statul membru în cauză ia o decizie privind această
cerere în termen de șase luni de la prezentarea acesteia.
Garanții procedurale
(5) Persoanele menționate la alineatul (1) nu au dreptul

de intrare pe teritoriul statului membru respectiv în
(3) Persoanele interesate au acces, în statul membru gazdă, la perioada în care cererea lor este analizată.
căile judiciare de atac și, dacă este cazul, la cele administrative,
pentru a contesta o decizie luată împotriva lor din motive de
ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Articolul 33
(4) În cazul în care contestarea deciziei de expulzare este însoțită

de o cerere de luare a unor măsuri vremelnice de suspendare a Expulzarea ca pedeapsă sau măsură accesorie
executării deciziei, expulzarea efectivă a persoanei de pe teritoriu nu
se poate face înainte de luarea ordonanței privind măsurile
vremelnice, cu excepția cazurilor în care:
(6) Expulzarea poate fi dispusă de statul membru gazdă ca
pedeapsă sau măsură accesorie a unei pedepse privative de
— decizia de expulzare se întemeiază pe o hotărâre liber-tate numai cu respectarea cerințelor prevăzute la
judecăto-rească anterioară sau articolele 27, 28 și 29.
(3) În cazul în care decizia de expulzare menționată la alineatul Articolul 38

(3) este pusă în executare după mai mult de doi ani de la emiterea
sa, statul membru verifică dacă persoana respectivă continuă să
constituie un pericol real și actual la adresa ordinei publice sau a Abrogări
siguranței publice și stabilește dacă de la data emiterii deciziei de
expulzare s-a produs vreo schimbare efectivă a împrejurărilor.
(5) Articolele 10 și 11 din Regulamentul (CEE) nr.

1612/68 se abrogă de la 30 aprilie 2006.
CAPITOLUL VII (2) Directivele 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE,

73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE,
Dispoziții finale 90/365/CEE și 93/96/CEE se abrogă de la 30 aprilie 2006.
Articolul 34 (7) Trimiterile la dispozițiile și directivele abrogate se

interpre-tează ca trimiteri la prezenta directivă.
Informarea opiniei publice
Statele membre difuzează informațiile privind drepturile și

obligațiile cetățenilor Uniunii și ale membrilor familiilor
Articolul 39
acestora cu privire la subiectele reglementate de prezenta
directivă, în special prin campanii de sensibilizare realizate
prin mijloacele de informare în masă și prin alte mijloace de
comunicare locale și naționale. Raport
Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului până

Articolul 35 cel târziu la 30 aprilie 2006 un raport privind aplicarea
prezentei directive, precum și, după caz, orice propuneri
Abuzul de drept necesare, în special cu privire la oportunitatea prelungirii
perioadei de timp în care cetățenii Uniunii și membrii
Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a refuza, familiilor acestora pot rămâne pe teritoriul statului membru
anula sau retrage orice drept conferit prin prezenta directivă, în gazdă fără nici o condiție. Statele membre furnizează
caz de abuz de drept sau fraudă, precum căsătoriile de
Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea raportului.
conveniență. Orice măsură de acest fel este proporțională și
supusă garanțiilor procedurale prevăzute la articolele 30 și 31.
Articolul 40
Articolul 36
Sancțiuni Transpunerea
Statele membre prevăd dispoziții privind sancțiunile aplicabile în

cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru (3) Statele membre pun în aplicare, până la 30 aprilie 2006,
aplicarea prezentei directive și adoptă orice măsură necesară actele cu putere de lege și actele administrative necesare
pentru punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute sunt pentru a se con-forma prezentei directive. Statele membre
eficiente și proporționale. Cel târziu la 30 aprilie 2006, Comisiei informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
îi sunt notificate aceste dispoziții de către statele membre și cât
mai curând posibil orice modificare ulterioară.
În cazul în care statele membre adoptă aceste dispoziții, ele

cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o
Articolul 37 ase-menea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele
membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Dispoziții de drept intern mai favorabile
Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere actelor cu (c) Comisiei îi este comunicat de către statele membre
putere de lege și actelor administrative ale unui stat
textul dis-pozițiilor de drept intern pe care le adoptă în
membru care cuprind dispoziții mai favorabile
persoanelor la care se referă prezenta directivă. domeniul reglemen-tat de prezenta directivă, precum și un
tabel de corespondență între prezenta directivă și
dispozițiile de drept intern adoptate.
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 1
Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea
pentru conţinutul său.
REGULAMENTUL (CE) NR. 539/2001 AL CONSILIULUI

din 15 martie 2001
de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea
frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație
(JO L 81, 21.3.2001, p. 1)
Astfel cum a fost modificat prin:
Jurnalul Oficial
NR. Pagina Data

►M1 Regulamentul (CE) nr. 2414/2001 al Consiliului din 7 decembrie 2001 L 327 1 12.12.2001
►M2 Regulamentul (CE) nr. 453/2003 al Consiliului din 6 martie 2003 L 69 10 13.3.2003
►M3 Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului din 2 iunie 2005 L 141 3 4.6.2005
►M4 Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006 L 363 1 20.12.2006
►M5 Regulamentul (CE) nr. 1932/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 L 405 23 30.12.2006
►M6 Regulamentul (CE) nr. 1244/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 L 336 1 18.12.2009
►M7 Regulamentul (UE) nr. 1091/2010 al Parlamentului European și al L 329 1 14.12.2010
Consiliului din 24 noiembrie 2010
►M8 Regulamentul (UE) nr. 1211/2010 al Parlamentului European și al L 339 6 22.12.2010
Consiliului din 15 decembrie 2010
Astfel cum a fost modificat prin:
►A1 Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii L 236 33 23.9.2003
Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii
Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii
Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările
tratatelor care stau la baza Uniunii Europene
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 2
▼B
REGULAMENTUL (CE) NR. 539/2001 AL CONSILIULUI
din 15 martie 2001
de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru
trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați
de această obligație
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special

articolul 62 alineatul (2) litera (b) punctul (i),
având în vedere propunerea Comisiei (1 ),
având în vedere avizul Parlamentului European (2 ),
întrucât:
(18) În conformitate cu articolului 62 alineatul (2) litera (b) din Tratat,

Consiliul trebuie să adopte normele cu privire la vizele pentru
șederile prevăzute pentru o durată de maxim trei luni și, în acest
context, este necesar să se stabilească lista acelor țări terțe ai căror
resortisanți trebuie să dețină viză la trecerea frontierelor externe și
cea a celor ai căror resortisanți sunt exonarați de această obligație.
Articolul 61 menționează respectivele liste printre măsurile de
însoțire care sunt direct legate de libera circulație a persoanelor
într-un spațiu de libertate, securitate și justiție.
(19) Prezentul regulament se înscrie în continuarea acquis-ului

Schengen, în conformitate cu protocolul de integrare a acestuia în
cadrul Uniunii Europene, denumit în continuare „Protocolul
Schengen”. Acesta nu afectează obligațiile care decurg din acest
acquis ale statelor membre, astfel cum este definit de anexa A la
Decizia 1999/435/CE din 20 mai 1999 privind definirea acquis-
ului Schengen în scopul stabilirii, în conformitate cu dispozițiile
relevante din Tratatul de instituire a Comunității Europene și
Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru
fiecare din dispozițiile sau deciziile care constituie acquis-ul (3 ).
(20) Prezentul regulament reprezintă continuarea dezvoltării a acelor

dispoziții prin care s-a autorizat o cooperare consolidată în
conformitate cu Protocolul Schengen și cade sub incidența dome
niului prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE
din 17 mai 1999 privind anumite dispoziții de aplicare a Acordului
încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și
Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state
la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-
ului Schengen (4 ).
(1 ) JO C 177 E, 27.6.2000, p. 66.
(2 ) Aviz emis la 5 iulie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(3 ) JO L 176, 10.7.1999, p. 1.
(4 ) JO L 176, 10.7.1999, p. 31.
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 3
▼B
(27) În temeiul articolului 1 din Protocolul privind poziția Regatului
Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și
la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Irlanda și Regatul
Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament. În
consecință și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul
menționat anterior, dispozițiile prezentului regulament nu se aplică
nici Irlandei și nici Regatului Unit.
(28) Stabilirea acelor țări terțe ai căror resortisanți sunt supuși obli
gației de a deține viză și a celor care sunt exonarați de această
obligație se face prin intermediul unei evaluări atente, de la caz la
caz, a unei serii de criterii, care se referă inter alia la imigrația
ilegală, ordinea publică și siguranță și la relațiile externe ale
Uniunii Europene cu țările terțe, acordându-se de asemenea atenție
și implicațiilor coerenței regionale și ale reciprocității. Ar trebui să
se prevadă un mecanism comunitar care să permită punerea în
aplicare a acestui principiu al reciprocității în cazul în care una din
țările terțe incluse în anexa II la prezentul regu lament decide să
supună resortisanții dintr-unul sau mai multe state membre
obligației de a deține viză.
(29) Întrucât Acordul privind Spațiul Economic European exonerează

resortisanții din Islanda, Liechtenstein și Norvegia de obligația de
a deține viză, aceste țări nu sunt incluse în lista la anexa II.
(30) În ceea ce privește apatrizii și refugiații recunoscuți, fără a aduce

atingere obligațiilor care revin în conformitate cu acordurile inter
naționale semnate de statele membre, în special Acordul european
privind suprimarea vizelor pentru refugiați, semnat la Strasburg la
20 aprilie 1959, decizia privind obligația sau exonerarea de viză ar
trebui să fie în funcție de țara terță în care au rezidența aceste
persoane și care a emis documentele lor de călătorie. Cu toate
acestea, date fiind diferențele dintre legislațiile interne aplicabile
apatrizilor și refugiaților recunoscuți, statele membre pot decide
dacă aceste categorii de persoane sunt supuse obligației de a deține
viză, în cazul în care țara terță în care au rezidența aceste persoane
și care a emis documentele lor de călătorie este o țară terță ai cărei
resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză.
(31) În cazuri particulare în care se justifică un regim special în materie

de vize, statele membre pot exonera anumite categorii de persoane
de obligația de a deține viză sau pot impune această obligație în
conformitate cu dreptul public internațional sau cutuma.
(32) Pentru a asigura o administrare deschisă a sistemului și informarea

persoanelor în cauză, statele membre ar trebui să comunice
celorlalte state membre și Comisiei măsurile pe care le iau în
temeiul prezentului regulament. Din aceleași motive, informațiile
în cauză ar trebui publicate și în Jurnalul Oficial al Comunităților
Europene.
(33) Condițiile care reglementează intrarea pe teritoriul statelor membre

sau eliberarea vizelor nu afectează normele care guvernează
actualmente recunoașterea valabilității documentelor de călătorie.
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 4
▼B
(43) În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul
5 din Tratat, pentru a asigura buna funcționare a regimului comun
al vizelor, este necesar și oportun să se adopte un regulament care
să stabilească lista țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină
viză la trecerea frontierelor externe și lista țărilor terțe ai căror
resortisanți sunt exonerați de această obligație.
▼M1
(48) Prezentul regulament prevede o armonizare totală în ceea ce
privește țările terțe ai căror resortisanți sunt supuși obligației de a
deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre
și țările terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această
obligație.
▼B
Articolul 1
(48) Resortisanții țărilor terțe care figurează pe lista din anexa I trebuie
să dețină o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre.
▼M5
Fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din Acordul european
privind eliminarea vizelor pentru refugiați, semnat la Strasbourg la 20
aprilie 1959, este necesar ca refugiații statutari și apatrizii să dețină o viză
la trecerea frontierelor externe ale statelor membre, în cazul în care țara
terță în care au reședința și care le-a eliberat docu mentul de călătorie este
una dintre țările terțe menționate în lista din anexa I la prezentul
regulament.
▼M1
(49) Resortisanții țărilor terțe care figurează pe lista din anexa II sunt
exonerați de obligația prevăzută la alineatul (1) pentru șederi a căror
durată totală nu depășește trei luni.
▼M5
De asemenea, sunt exonerați de obligativitatea vizelor:
— resortisanții țărilor terțe menționate în lista din anexa I la prezentul

regulament care sunt titulari ai unui permis de trecere locală a fron
tierei eliberat de statele membre în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20
decembrie 2006 de stabilire a normelor privind micul trafic de
frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de
modificare a dispozițiilor Convenției Schengen (1 ), în cazul în care
titularii respectivi își exercită dreptul în cadrul regimului micului
trafic de frontieră;
— elevii resortisanți ai uneia dintre țările terțe menționate în lista din

anexa I, care au reședința într-un stat membru care aplică Decizia
94/795/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 1994 privind o acțiune
comună adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 alineatul (2)
litera (b) din Tratatul privind Uniunea Europeană în ceea ce privește
facilitățile de călătorie pentru elevii resortisanți ai unor țări terțe care
au reședința într-un stat membru (2 ) în cazul în care acești elevi
participă la o excursie organizată în cadrul unui grup școlar însoțit de
un cadru didactic al instituției de învățământ în cauză;
(1 ) JO L 405, 30.12.2006, p. 1.
(2 ) JO L 327, 19.12.1994, p. 1.
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 5
▼M5
— refugiații statutari, apatrizii și celelalte persoane care nu dețin
cetățenia niciunei țări, care au reședința într-un stat membru și sunt
titulari ai unui document de călătorie eliberat de acest stat membru.
▼B
26. Resortisanții noilor țări terțe care au făcut parte anterior din țări
care figurează pe listele din anexele I și II sunt supuși dispozițiilor
alineatelor (1) și respectiv (2) până când Consiliul nu decide altfel, în
conformitate cu procedura prevăzută de dispoziția relevantă din tratat.
▼M3
(j) Stabilirea, de către o țară terță care figurează pe lista din anexa II, a
obligației de a deține viză pentru resortisanții unui stat membru,
presupune aplicarea următoarelor dispoziții:
(9) în termen de nouăzeci de zile de la momentul anunțului sau al

aplicării acestuia, statul membru în cauză notifică în scris Consi liului
și Comisiei; notificarea se publică în seria C a Jurnalului Oficial al
Uniunii Europene. Notificarea menționează data punerii în aplicare a
măsurii respective și tipul documentelor de călătorie și a vizelor
respective.
În cazul în care țara terță decide să ridice obligația de a deține viză

înainte de expirarea acestui termen, transmiterea notificării devine
superfluă;
(10)Comisia, imediat după publicarea notificării și în consultare cu statul

membru în cauză, ia măsurile necesare împreună cu autori tățile țării
terțe pentru a reintroduce exonerarea de obligația de de a deține viză;
(11) în termen de nouăzeci de zile de la publicarea acestei notificări,

Comisia, în consultare cu statul membru în cauză, raportează Consi
liului. Raportul poate fi însoțit de o propunere care să prevadă
reintroducerea temporară a obligației de a deține viză pentru resor
tisanții țării terțe în cauză. Comisia poate, de asemenea, prezenta
această propunere după deliberările Consiliului cu privire la raportul
său. Consiliul hotărăște asupra acestei propuneri cu majoritate cali
ficată în termen de trei luni;
(12)în cazul în care consideră necesar, Comisia poate prezenta o

propunere de reintroducere temporară a obligației de a deține viză
pentru resortisanții țării terțe menționate la litera (c) fără un raport
prealabil. Procedura menționată la litera (c) se aplică în cazul acelei
propuneri. Statul membru în cauză poate declara dacă dorește
abținerea Comisiei de a propune, fără un raport prealabil, reintro
ducerea temporară a obligației de a deține viză;
(13) procedura menționată la literele (c) și (d) nu afectează dreptul

Comisiei de a prezenta o propunere de modificare a acestui regu
lament în vederea transferării țării terțe în cauză la anexa I. În cazul în
care măsurile temporare menționate la literele (c) și (d) au fost decise,
propunerea de modificare a prezentului regulament este prezentată de
Comisie în cel mult nouă luni de la intrarea în vigoare a măsurii
temporare. Această propunere include, de asemenea, dispoziții de
ridicare a măsurilor temporare, care e posibil să fi fost introduse în
temeiul procedurilor menționate la literele (c) și (d). Între-timp,
Comisia va continua să depună eforturi pentru a determina autoritățile
țării terțe în cauză să rein troducă exonerarea de obligația de a deține
viză pentru resortisanții statului membru în cauză;
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 6
▼M3
(19) în cazul în care țara terță în cauză elimină obligația de a deține
viză, statul membru notifică imediat Consiliului și Comisiei această
eliminare. Notificarea se publică în seria C a Jurnalului Oficial al
Uniunii Europene. Orice măsură temporară adoptată în temeiul literei
(d) încetează după șapte zile de la publicarea în Jurnalul Oficial. În
cazul în care țara terță în cauză a introdus obligația de a deține viză
pentru resortisanții a două sau mai multe state membre, măsura
temporară încetează doar după ultima publicare.
(l) Cât timp reciprocitatea exonerării de viză nu există între una dintre
țările terțe enumerate de anexa II și unul dintre statele membre,
Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului până la 1 iulie
a fiecărui an bisect cu privire la situația de nereciprocitate și, dacă este
necesar, prezintă propunerile adecvate.
▼B
Articolul 2
În sensul prezentului regulament, „viză” înseamnă o autorizație emisă de
către un stat membru sau o decizie luată de respectivul stat care este
solicitată în vederea:
— intrării pentru o ședere în acel stat membru sau în mai multe state
membre pentru o durată care nu depășește trei luni în total;
— intrării în vederea tranzitării teritoriului acelui stat membru sau al mai

multor state membre, cu excepția tranzitului aeroportuar.
▼M5
__________
▼B
Articolul 4
(9) Un stat membru poate prevedea excepții de la obligația de a deține
viză prevăzută la articolul 1 alineatul (1) sau de la exonerarea de obligația
de a deține viză prevăzută la articolul 1 alineatul (2), în ceea ce privește:
▼M5
(e) titularii de pașapoarte diplomatice, de pașapoarte de serviciu/oficiale
sau de pașapoarte speciale, în conformitate cu una dintre procedurile
prevăzute la articolul 1 alineatul (1) și la articolul 2 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 789/2001 al Consiliului din 24 aprilie 2001
care rezervă Consiliului competențele de executare în ceea ce privește
anumite norme metodologice și proceduri de examinare a cererilor de
viză (1 );
▼B
(j) echipajul civil ale aeronavelor si ale navelor;
(k) echipajul și însoțitorii de bord din zborurile de urgență sau salvare și

alte persoane care furnizează ajutor, în caz de dezastru sau accident;
(l) echipajul civil al navelor care navighează în apele internaționale;
(1 ) JO L 116, 26.4.2001, p. 2. Regulament modificat prin Decizia 2004/927/CE

(JO L 396, 31.12.2004, p. 45);
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 7
▼B
(13) titularii de permise de liberă trecere eliberate de unele
organizații internaționale interguvernamentale funcționarilor lor.
▼M5
(13) Un stat membru poate scuti de obligativitatea vizelor:
(f) elevii resortisanți ai uneia dintre țările terțe menționate în lista din
anexa I, care au reședința într-una dintre țările terțe menționate în
lista din anexa II, în Elveția sau în Liechtenstein, atunci când acești
elevi participă la o excursie organizată în cadrul unui grup școlar
însoțit de un cadru didactic al instituției de învățământ în cauză;
(g) refugiații statutari și apatrizii, în cazul în care țara terță în care au

reședința și care le-a eliberat documentul de călătorie este una dintre
țările terțe menționate în lista din anexa II;
(h) membrii forțelor armate care se deplasează în cadrul NATO sau al

Parteneriatului pentru pace, care sunt titulari ai unor documente de
identitate și ai unor ordine de misiune prevăzute de Convenția din 19
iunie 1951 între statele părți la Organizația Tratatului Atlan ticului de
Nord privind statutul forțelor acestora.
▼B
(7) Un stat membru poate prevedea excepții de la exonerarea de
obligația de a deține viză prevăzută la articolul 1 alineatul (2) pentru
persoanele care desfășoară o activitate remunerată în timpul șederii lor.
Articolul 5
(5) În termen de zece zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a
prezentului regulament, statele membre comunică celorlalte state membre
și Comisiei măsurile luate în temeiul articolului 3 liniuța a doua și al
articolului 4. Orice modificări ulterioare ale acelor măsuri se comunică în
același mod, în termen de cinci zile lucrătoare.
(6) Comisia publică pentru informare măsurile comunicate în temeiul

alineatului (1) în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 6
Prezentul regulament nu afectează competența statelor membre cu privire
la recunoașterea statelor, a entităților teritoriale și a pașa poartelor, a
documentelor de călătorie și de identitate eliberate de auto ritățile lor.
Articolul 7
← Regulamentul (CE) nr. 574/1999 al Consiliului (1 ) se înlocuiește
cu prezentul regulament.
← Versiunile finale ale Instrucțiunilor consulare comune (ICC) și ale

Manualului comun (MC), astfel cum rezultă din Decizia Comitetului
Executiv Schengen din 28 aprilie 1999 [SCH/Com-ex(99) 13], se
modifică după cum urmează:
(9)titlul anexei 1 partea I din ICC și al anexei 5 partea I din MC se

înlocuiește cu următorul text:
„Lista comună a țărilor terțe ai căror resortisanți sunt supuși obli gației
de a deține viză de către statele membre legate prin Regulamentul (CE)
nr. 539/2001”;
(1 ) JO L 72, 18.3.1999, p. 2.
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 8
▼B
(9)lista din anexa 1 partea I din ICC și din anexa 5 partea I din MC se
înlocuiește cu lista din anexa I la prezentul regulament;
(10) titlul anexei 1 partea II din ICC și al anexei 5 partea II din MC se
înlocuiește cu următorul text:
„Lista comună a țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația
de a deține viză de către statele membre care sunt legate prin Regulamentul
(CE) nr. 539/2001”;
(11) lista din anexa 1 partea II din ICC și din anexa 5 partea II din MC se
înlocuiește cu lista din anexa II la prezentul regulament;
(12) partea III din anexa 1 la ICC și partea III din anexa 5 la MC se
elimină.
← Deciziile Comitetului Executiv Schengen din 15 decembrie 1999
[SCH/Com-ex(97)32] și din 16 decembrie 1998 [SCH/Com-ex(98)53, rev.2]
se abrogă.
▼M1
Articolul 8
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în
Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
▼B
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică
direct în toate statele membre.
(21) LISTA statelor pentru ai căror cetă eni este obligatorie viza de intrare în
România (listă întocmită în conformitate cu Regulamentul CE 539/2001)
(55) BENIN
(56) BHUTAN
← STATE (57) BOLIVIA
(58) BOTSWANA
(44) AFGANISTAN* (1) (59) BURKINA FASO
(45) AFRICA DE SUD (60) BURMA/MYANMAR
(61) BURUNDI
(46) ALGERIA* (62) CAMBODGIA
(47) ANGOLA* (63) CAMERUN
(48) ARABIA SAUDITA (64) CAPUL VERDE
(49) ARMENIA (65) REPUBLICA
(50) AZERBAIDJAN CENTRAFRICANA
(51) BAHREIN (66) CIAD*
(52) BANGLADESH* (1) (67) REPUBLICA
(53) BELARUS POPULARĂ
CHINEZĂ
(54) BELIZE
(58) FIJI
(59) FILIPINE
(60) GABON
(61) GAMBIA
(62) GHANA (1)
(49) CUBA (63) GUINEEA
(50) REPUBLICA DEMOCRATĂ (64) GUINEEEA BISSAU
CONGO* (1) (65) GUINEEA ECUATORIALĂ
(51) DJIBOUTI (66) GUYANA
(52) REPUBLICA DOMINICANĂ (67) HAITI
(53) ECUADOR (68) INDIA*
(54) EGIPT* (69) IORDANIA*
(55) ERITREEA (1) (70) INDONEZIA*
(56) ESWATINI (71) IRAN* (1)
(57) ETIOPIA (1) (72) IRAK* (1)
25. COMORE 53. JAMAICA
26. CONGO 54. KAZAHSTAN
27. COASTA DE FILDES 55. KENYA
28. COREEA DE NORD* 56. KUWAIT
57. KIRGISTAN 81. RWANDA
58. LAOS 82. SAO TOME ŞI PRINCIPE
59. LIBAN* 83. SENEGAL
60. LESOTTO 84. SIERRA LEONE
61. LIBERIA 85. SIRIA*(1)
62. LIBIA* 86. SOMALIA* (1)
63. MADAGASCAR 87. SRI LANKA* (1)
64. MALAWI 88. SUDAN*
65. MALDIVE 89. SUDANUL DE SUD*
66. MALI* 90. SURINAM
67. MAURITANIA* 91. TADJIKISTAN
68. MONGOLIA 92. TANZANIA
69. MAROC* 93. THAILANDA
70. MOZAMBIC 94. TOGO
71. NAMIBIA 95. TUNISIA*
72. NAURU (■) 96. TURCIA
73. NEPAL 97. TURKMENISTAN
74. NIGER 98. UGANDA
75. NIGERIA* (1) 99. UZBEKISTAN*
76. OMAN 100. VIETNAM
77. PAKISTAN* (1) 101. YEMEN*
78. PAPUA NOUA GUINEE 102. ZAMBIA
79. QATAR 103. ZIMBABWE
80. RUSIA
NOTĂ:
(49) State ai căror cetăţeni pot solicita viza numai în baza unei invita ii avizată de Ministerul Afacerilor
Interne – Inspectoratul General pentru Imigrări, prezentată în original la momentul depunerii unei
cereri de viză de scurtă şedere.
(1) Statele ai căror cetăţeni au nevoie de viza de tranzit aeroportuar.
← Exceptarea de la obligativitatea deţinerii unei vize de intrare se va aplica de la data intrării în
vigoare a acordului cu Uniunea Europeană pentru exceptarea de la obligativitatea deţinerii unei vize de
intrare.
(50) Entităţi şi autorităţi teritoriale care nu sunt recunoscute ca state de cel puţin un Stat
Membru:
← PALESTINA*
← KOSOVO – definit în conformitate cu Rezoluţia 1244 a Consiliului de securitate al
Organizaţiei Naţiunilor Unite din 10 iunie 1999.
LISTA a 2-a
(22) LISTA
statelor pentru ai căror cetăţeni nu este obligatorie viza de intrare în
România (listă întocmită în conformitate cu Regulamentul CE 539/2001)
← EMIRATELE ARABE UNITE (7)
← REPUBLICA MACEDONIA (*)

(34) STATE
← GEORGIA (25)(*)
← ALBANIA (*)
← GRENADA (9)
← ANDORRA
← GUATEMALA
← ANTIGUA ŞI BARBUDA (1)
← HONDURAS
← ARGENTINA
← ISRAEL
← AUSTRALIA
← JAPONIA (#)
← BAHAMAS (2)
← KIRIBATI (20)
← BARBADOS (3)
← MALAEZIA
← BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA (*)
← INSULELE MARSHALL (21)
← BRAZILIA
← MAURITIUS (4)
← BRUNEI DARUSSALAM
← MEXIC
← CANADA (#)
← MICRONEZIA (23)
← CHILE
← REPUBLICA MOLDOVA (*)
← COLUMBIA (17)
← COREEA DE SUD
← COSTA RICA
← DOMINICA (8)
(68) MONACO
(69) MUNTENEGRU (*)
(70) NICARAGUA
(71) NOUA ZEELANDĂ
(72) PALAU (18)
(73) PANAMA
(74) PARAGUAY
(75) PERU (19)
(76) EL SALVADOR
(77) SAMOA (12)
(78) SAN MARINO
(79) SERBIA [cu excepţia deţinătorilor de paşapoarte sârbe

eliberate de către direcţia de
coordonare sârbă (în limba sârbă:Koordinaciona
uprava)] (*)
(80) SEYCHELLES (5)
(81) SINGAPORE
(82) INSULELE SOLOMON (24)
(83) SFÂNTUL SCAUN
(84) SFÂNTUL KITTS ŞI NEVIS (6)
(85) SFÂNTA LUCIA (10)
(86) SFÂNTUL VINCENT ȘI GRENADINE (11)
(87) STATELE UNITE ALE AMERICII (●)
(88) TIMORUL DE EST (15)
(89) TONGA (16)
(90) TRINIDAD ȘI TOBAGO (13)
(91) TUVALU (22)
(92) UCRAINA (26)
(93) URUGUAY
(94) VANUATU (14)
(95) VENEZUELA
_____________________
(*) Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai deținătorilor de pașapoarte biometrice.
← În conformitate cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului României nr. 1108/2001 privind exceptarea unilaterala a
cetățenilor canadieni, islandezi, norvegieni, elvețieni si japonezi de la obligativitatea obținerii vizei de intrare în
România începând cu data de 1 ianuarie 2002, cetatenii canadieni si japonezi sunt exceptaţi unilateral de la
obligativitatea obţinerii vizei de intrare în România pentru o şedere de 3 luni. La expirarea termenului de 3 luni de
şedere cetăţenii canadieni şi japonezi, au obligaţia, dacă doresc să rămână în continuare în România, să solicite
autorităţilor române competente prelungirea acestui drept de şedere, în conformitate cu legislaţia română în vigoare.
(●)În conformitate cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului României nr. 732 din 11 iulie 2002 privind exceptarea
unilaterală a cetăţenilor Statelor Unite ale Americii de la obligativitatea obtinerii vizei de intrare.
în România, se excepteaza de la obligativitatea obţinerii vizei de intrare în România cetăţenii Statelor Unite ale
Americii deţinatori de paşapoarte valabile, diplomatice, oficiale sau simple pentru o şedere de până la 90 de zile pe
semestru. La expirarea termenului de 90 de zile, dacă doresc să rămână în continuare în Romania, cetăţenii Statelor
Unite ale Americii au obligaţia să solicite autorităţilor române competente prelungirea dreptului de sedere, in
conformitate cu legislaţia română în vigoare.
(73) Exonerarea de obligaţia de a deţine viză se aplică de la 28 mai 2009, de la intrarea în vigoare a Acordului între
Comunitatea Europeană şi Antigua şi Barbuda privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere, J.O. nr.
L169/30.06.2009.
Comunitatea Europeană şi Uniunea Bahamas privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere, J.O. nr.
L169/30.06.2009.
Comunitatea Europeană şi Barbados privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere, J.O. nr.
L169/30.06.2009.
Comunitatea Europeană şi Republica Mauritius privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere, J.O.
nr. L169/30.06.2009.
Comunitatea Europeană şi Republica Seychelles privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere, J.O.
nr. L169/30.06.2009.
Comunitatea Europeană şi Federaţia Saint Kitts şi Nevis privind exonerarea de obligaţia de a deţine viză de scurtă
şedere, J.O. nr. L169/30.06.2009.
(79) Începând cu data de 06 mai 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Emiratele Arabe
Unite privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90 de zile în
oricare 180 de zile).
(80)Începând cu data de 28 mai 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Uniunea Dominica
privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90 de zile în oricare 180
de zile).
(81) Începând cu data de 28 mai 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Grenada privind
exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90 de zile în oricare 180 de
zile).
(82) Începând cu data de 28 mai 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Saint Lucia
privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90 de zile în oricare 180
de zile).
(83) Începând cu data de 28 mai 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Saint Vincent şi
Grenadinele privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90 de zile
în oricare 180 de zile).
(84) Începând cu data de 28 mai 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Statul
Independent Samoa privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90
de zile în oricare 180 de zile).
(85) Începând cu data de 28 mai 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica
Trinidad şi Tobago privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90
Vanuatu privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90 de zile în
Timorului de Est privind exonerarea de la obligaţia de a deţine viză de scurtă şedere (pentru şederi de maximum 90
(52) Începând cu data de 21 noiembrie 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Regatul
Tonga privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum
90 de zile în oricare 180 de zile).
(53) Începând cu data de 3 decembrie 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica
Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum 90 de zile în
(54) Începând cu data de 8 decembrie 2015 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica
Palau privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum 90 de zile în
(55) Începând cu data de 15 martie 2016 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica
Peru privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum 90 de zile în
(56) Începând cu date de 24 iunie 2016 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană şi
Republica Kiribati privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum 90
(51) Începând cu data de 28 iunie 2016 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană și
Republica Insulelor Marshall privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de
maximum 90 de zile în oricare 180 de zile).
10. Începând cu data de 2 iulie 2016 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană și Tuvalu privind
exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum 90 de zile în oricare 180 de
zile).
11. Începând cu data de 20 septembrie 2016 se va aplica, provizoriu, Acordul dintre Uniunea Europeană și Statele
Federate ale Microneziei privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de
maximum 90 de zile în oricare 180 de zile).
12. Începând cu data de 8 octombrie 2016 se va aplica, provizoriu, Acordul între Uniunea Europeană și Insulele
Solomon privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum 90 de zile în
13. Începând cu data de 28 martie 2017 se va aplica Acordul între Uniunea Europeană și Georgia privind
exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum 90 de zile în oricare 180 de
zile).
14. Începând cu data de 11 iunie 2017 se va aplica Acordul între Uniunea Europeană și Ucraina privind exonerarea
de obligația de a deține viză de scurtă ședere (pentru şederi de maximum 90 de zile în oricare 180 de zile);
20. REGIUNI ADMINISTRATIVE SPECIALE ALE REPUBLICII POPULARE

CHINEZE
A. HONG KONG RAS

B. MACAO RAS
_________________
A. Exonerarea de la obligativitatea de a deţine viza se aplică numai titularilor unui paşaport al
“Regiunii Administrative Speciale Hong Kong”;
B. Exonerarea de la obligativitatea de a deţine viza se aplică numai titularilor unui paşaport al

“Regiunii Administrative Speciale Macao”.
27. CETĂŢENII BRITANICI CARE NU SUNT RESORTISANŢI AI REGATULUI

UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD ÎN SENSUL DREPTULUI
COMUNITAR:
Resortisanţi britanici (de peste mări) [British Nationals (overseas)].

Cetățeni ai teritoriilor britanice de peste mări (CTBM).
Cetățenii britanici de peste mări (CBM).
Persoane britanice protejate (PBP).
Supuși britanici (SB).
(k) ENTITĂŢI ŞI AUTORITĂŢI TERITORIALE CARE NU SUNT

RECUNOSCUTE CA STATE DE CEL PUŢIN UN STAT MEMBRU:
(14) TAIWAN
_________________________
(20) Exonerarea de la obligativitatea vizei, se aplică numai titularilor paşapoartelor eliberate
de Taiwan, care includ numărul unui card de identitate.
2001R0539 — RO — 11.01.2011 — 007.001 — 9
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 194 din 12 decembrie 2002 (**republicată**)
(*actualizată*)
privind regimul străinilor în România**)
EMITENT:
GUVERNUL
Data Intrarii in vigoare: 03 Septembrie 2016
-------------------------------------------------------------------------
Forma consolidată valabilă la data de 04 Octombrie 2016
Prezenta formă consolidată este valabilă începând cu data de 03 Septembrie 2016 până
la data selectată
----------
──────────
*) Notă CTCE:
Forma consolidată a Ordonanţei de urgenţă nr. 194/2002 (Rep. 2) din Monitorul Oficial nr.
421 din 5 iunie 2008, la data de 04 Octombrie 2016 este realizată prin includerea tuturor
modificărilor şi completărilor aduse de către ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 12 din 23
februarie 2010; LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011; LEGEA nr. 158 din 15 mai 2013; LEGEA nr.
376 din 19 decembrie 2013; LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012; ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 109 din 11 decembrie 2013; ORDONANŢA nr. 25 din 26 august 2014;
RECTIFICAREA nr. 25 din 26 august 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 8
septembrie 2014*), RECTIFICAREA nr. 25 din 26 august 2014 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 846 din 20 noiembrie 2014*); LEGEA nr. 331 din 16 decembrie 2015;
ORDONANŢA nr. 25 din 24 august 2016.
Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A.
Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea
utilizatorilor.
──────────
──────────
**) Republicată în temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind
înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a
Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 347/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004 şi a mai fost modificată şi completată prin:
(23) Legea nr. 309/2004 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor
statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004, abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor
membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 646 din 21 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
260/2005;
(24) Legea nr. 482/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al
României,
Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004;
(25) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 25 iulie 2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 306/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României,
Partea I, nr. 962 din 31 octombrie 2005;
(26) Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al
României,
Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007.
──────────
──────────
*) Notă CTCE:
Conform pct. 172 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, în tot cuprinsul ordonanţei de urgenţă, sintagma "permis de
şedere permanentă" se înlocuieşte cu sintagma "permis de şedere pe termen lung", sintagma
"drept de şedere permanentă" se înlocuieşte cu sintagma "drept de şedere pe termen lung" şi
sintagma "titlu de călătorie" se înlocuieşte cu sintagma "titlu de călătorie pentru străini".
Conform art. 42, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26 august 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014, în tot cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare,
sintagma "costuri privind îndepărtarea" se înlocuieşte cu sintagma "costuri privind executarea
măsurilor de îndepărtare", sintagma "siguranţă naţională" se înlocuieşte cu sintagma "securitate
naţională" şi sintagma "salariul mediu brut pe economie" se înlocuieşte cu sintagma "câştigul
salarial mediu brut".
──────────
*) Notă CTCE:
Prin HOTĂRÂREA nr. 144 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 139 din 2 martie 2010 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii.
Începând cu data de 24 decembrie 2008, prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 221 din
23 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 24 decembrie 2008, s-a
înfiinţat Ministerul Administraţiei şi Internelor prin reorganizarea Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative.
Conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 22
decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, în
cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirea Ministerul Administraţiei şi Internelor se
înlocuieşte cu denumirea Ministerul Afacerilor Interne.
Prin HOTĂRÂREA nr. 536 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428
din 20 iunie 2011 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului. HOTĂRÂREA nr. 536 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 428 din 20 iunie 2011 a fost abrogată de lit. a) a art. 25 din HOTĂRÂREA nr. 185
din 16 aprilie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 30 aprilie 2013, prin care
s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale. HOTĂRÂREA nr. 185
din 16 aprilie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 30 aprilie 2013 a fost
abrogată de HOTĂRÂREA nr. 26 din 14 ianuarie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 53 din 22 ianuarie 2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi
Cercetării Ştiinţifice. HOTĂRÂREA nr. 26 din 14 ianuarie 2015, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 53 din 22 ianuarie 2015 a fost abrogată de HOTĂRÂREA nr. 44 din 3 februarie
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 99 din 9 februarie 2016 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.
Prin HOTĂRÂREA nr. 11 din 16 ianuarie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
41 din 23 ianuarie 2009 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale. HOTĂRÂREA nr. 11 din 16 ianuarie 2009, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 41 din 23 ianuarie 2009 a fost abrogată de HOTĂRÂREA nr. 10 din 9 ianuarie
2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 47 din 22 ianuarie 2013, prin care s-a dispus
organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice. HOTĂRÂREA nr. 10 din 9 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
47 din 22 ianuarie 2013 a fost abrogată de HOTĂRÂREA nr. 344 din 30 aprilie 2014 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 332 din 7 mai 2014.
Înlocuirea denumirii acestor ministere s-a realizat direct în textul formei actualizate.
──────────
──────────
*) Notă CTCE:
Întrucât ORDONANŢA nr. 25 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 640 din 30 august 2014, intră în vigoare conform art. 44, Titlul III la 90 de zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României atât RECTIFICAREA nr. 25 din 26 august 2014,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 8 septembrie 2014 cât şi RECTIFICAREA nr.
25 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 846 din 20 noiembrie 2014 se
aplică de la aceeaşi dată.
──────────
CAP. I
ART. 1
Domeniul de reglementare
Prezenta ordonanţă de urgenţă constituie cadrul prin care sunt reglementate intrarea, şederea
şi ieşirea străinilor pe teritoriul României sau de pe teritoriul României, drepturile şi obligaţiile
acestora, precum şi măsuri specifice de control al imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile
asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte.
ART. 2
Definiţii
Pentru scopurile prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au
următorul înţeles:
(35) străin - persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al
Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene;
-------------
Lit. a) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011.
(36) apatrid - străinul care nu are cetăţenia niciunui stat;

(37) rezident - străinul titular al unui permis de şedere temporară acordat în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă;
-------------
Lit. c) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(38) rezident pe termen lung - străinul titular al unui permis de şedere pe termen lung
acordat
în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;
-------------
Lit. d) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(39) sponsor - străinul, posesor al unui permis de şedere, altul decât cel în scop de
reîntregire a familiei, sau al unei Cărţi albastre a Uniunii Europene eliberate de Inspectoratul
General pentru Imigrări, care solicită reîntregirea familiei ori ai cărui membri de familie solicită
reîntregirea familiei cu acesta, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;
-------------
Lit. e) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014.
e^1) reîntregirea familiei - intrarea şi şederea pe teritoriul României a membrilor de familie

ai unui străin cu şedere legală pe teritoriul României sau ai unui cetăţean român, în scopul
păstrării unităţii familiei, indiferent de data stabilirii acestei relaţii de familie;
-------------
Lit. e^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(96) Centrul Naţional de Vize - structură special desemnată din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe, care contribuie la stabilirea şi realizarea politicii naţionale de vize a
României, împreună cu celelalte instituţii din administraţia publică centrală, potrivit
competenţelor stabilite prin lege, şi este punct central de acces la Sistemul de informaţii privind
vizele;
-------------
Lit. f) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
f^1) fila separată pentru aplicarea vizei - are înţelesul stabilit la art. 2 pct. 8 din
Regulamentul CE nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009
privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene seria L nr. 243 din 15 septembrie 2009, denumit în continuare Codul de vize;
-------------
Lit. f^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(86)viza - autorizaţia, materializată prin aplicarea unui colant pe un document de trecere a

frontierei de stat valabil sau, după caz, pe fila separată pentru aplicarea vizei, care conferă
titularului dreptul să solicite tranzitul aeroportuar, tranzitul ori şederea temporară pentru o
perioadă determinată cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;
-------------
Lit. g) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
g^1) viza de lungă şedere - viza care dă dreptul titularului să solicite prelungirea dreptului
de şedere temporară pentru o perioadă mai mare de 90 de zile, în condiţiile prezentei ordonanţe
de urgenţă;
-------------
Lit. g^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011. ──────────
*) Notă CTCE:
Conform art. III din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, astfel cum a fost modificat de art. 43, Titlul II din
ORDONANŢA nr. 25 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30
august 2014, de la data aplicării în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului
Schengen, în temeiul deciziei Consiliului emise în acest sens, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu completările ulterioare, se
modifică şi se completează după cum urmează:
(57) La articolul 2, după litera g^1) se introduce o nouă literă, litera g^2), cu următorul
cuprins:
"g^2) viza de scurtă şedere - viza uniformă, astfel cum este definită la art. 2 pct. 3 din Codul
de vize, şi viza cu valabilitate teritorială limitată, astfel cum este definită la art. 2 pct. 4 din Codul
de vize;".
──────────
h) viză de tranzit aeroportuar - autorizaţia acordată de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României, care permite străinului să treacă prin zona internaţională de tranzit a
unui aeroport român, fără a intra pe teritoriul statului român, cu ocazia unei escale sau a unui
transfer între două tronsoane ale unui zbor internaţional*);
──────────
*) Notă CTCE:
*) A se vedea NOTA C.T.C.E. de la lit. g^1) a art. 2.
2. La articolul 2, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"h) viza de tranzit aeroportuar - are înţelesul stabilit la art. 2 pct. 5 din Codul de vize;".
──────────
i) drept de şedere temporară - dreptul străinului de a rămâne pe teritoriul României pentru o
perioadă determinată, în condiţiile legii;
-------------
Lit. i) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
i^1) drept de şedere pe termen lung - dreptul acordat străinului de către autorităţile
competente de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă nedeterminată, în condiţiile
legii;
-------------
Lit. i^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
i^2) protecţie internaţională - statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecţie
subsidiară;
-------------
Lit. i^2) a art. 2 a fost introdusă de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19 decembrie
2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 23 decembrie 2013.
(52) permis de şedere - documentul de identitate care se eliberează de către Oficiul

Român pentru Imigrări, în condiţiile legii, străinului căruia i se prelungeşte dreptul de şedere în
România sau celui căruia i se acordă dreptul de şedere pe termen lung, după caz;
-------------
Lit. j) a art. 2 a fost modificată de pct. 172 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "drept
de şedere permanentă" cu sintagma "drept de şedere pe termen lung".
(53) permis unic - documentul de identitate, eliberat străinului de către Inspectoratul

General pentru Imigrări, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, care atestă dreptul de
şedere şi de muncă al acestuia pe teritoriul României;
-------------
Lit. k) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014.
k^1) permis de şedere în scop de detaşare - documentul de identitate care se eliberează

străinului de către Oficiul Român pentru Imigrări, în condiţiile legii, şi atestă dreptul de şedere şi
de muncă în baza detaşării pe teritoriul României;
-------------
Lit. k^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
k^2) permis pentru persoana transferată în cadrul aceleiaşi companii, denumit în continuare
«permis ICT» - documentul de identitate, eliberat străinului de către Inspectoratul General pentru
Imigrări, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, care atestă dreptul acestuia de şedere şi de
muncă pe teritoriul României în calitate de lucrător ICT;
----------
Lit. k^2) a art. 2 a fost introdusă de pct. 1 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 670 din 31 august 2016.
k^3) permis pentru mobilitate pe termen lung, denumit în continuare permis «mobile ICT» -
documentul de identitate, eliberat străinului de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în
condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, care atestă dreptul acestuia de şedere şi de muncă pe
teritoriul României în calitate de lucrător ICT în cadrul mobilităţii pe termen lung.
----------
Lit. k^3) a art. 2 a fost introdusă de pct. 1 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august
15.căsătorie de convenienţă - căsătoria încheiată cu singurul scop de a eluda condiţiile de

intrare şi şedere a străinilor şi de a obţine dreptul de şedere pe teritoriul României;
16.interviu - discuţia purtată de un reprezentant al autorităţilor române cu persoana care
solicită acordarea vizei române sau prelungirea dreptului de şedere în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă, în scopul obţinerii de informaţii suplimentare cu privire la datele înscrise
în cererile formulate, motivele deplasării şi şederii în România şi veridicitatea documentelor
prezentate;
17.ofiţer de interviu - lucrătorul din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări, cu atribuţii în
constatarea existenţei elementelor căsătoriei de convenienţă;
18.cercetător - străinul, titular al unei diplome de absolvire a unor studii superioare de natură
să îi permită accesul la programe de doctorat şi care este acceptat de o unitate de cercetare-
dezvoltare să desfăşoare activităţi de cercetare ştiinţifică în cadrul unui proiect;
19.titlu de călătorie pentru străini - document eliberat în condiţiile legii, valabil pentru o
singură călătorie, pentru străinii care nu mai sunt în posesia unui document de călătorie valabil;
-------------
Lit. p) a art. 2 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
20.certificat de repatriere - document eliberat de către Oficiul Român pentru Imigrări ce

permite ieşirea din ţară a străinilor incluşi în programul de repatriere voluntară asistată;
-------------
Lit. q) a art. 2 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
21.stat Schengen - stat care aplică în totalitate acquis-ul Schengen în domeniul vizelor şi
imigraţiei;
-------------
Lit. r) a art. 2 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
22.Cartea albastră a UE - documentul de identitate, eliberat străinului de către Inspectoratul

General pentru Imigrări care atestă dreptul de şedere şi de muncă al acestuia pe teritoriul
României în calitate de lucrător înalt calificat;
-------------
Lit. s) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
21.primul stat membru - statul membru al Uniunii Europene care acordă primul «Cartea
Albastră a U.E.» sau permisul ICT;
----------
Lit. t) a art. 2 a fost modificată de pct. 2 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august
22.şedere ilegală - prezenţa pe teritoriul României a unui străin care nu îndeplineşte sau nu
mai îndeplineşte condiţiile de intrare prevăzute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar
privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen),
denumit în continuare Codul frontierelor Schengen, ori condiţiile de intrare sau de şedere
prevăzute de prezenta ordonanţă;
-------------
Lit. u) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
u^1) decizie de returnare - actul administrativ emis de Inspectoratul General pentru Imigrări
prin care se constată că şederea unui străin este ilegală şi se stabileşte obligaţia acestuia de
returnare;
-------------
Lit. u^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 2 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
28.returnare - procesul de întoarcere voluntară sau sub escortă a unui străin într-o ţară terţă,
respectiv ţara de origine, ţara de tranzit stabilită potrivit acordurilor la care România ori Uniunea
Europeană sunt părţi sau altă ţară terţă în care străinul decide să se întoarcă şi în care acesta este
acceptat;
-------------
Lit. v) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
v^1) expulzare - punerea în executare a pedepselor accesorii, respectiv complementare de

interzicere a exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, aplicate potrivit
prevederilor art. 65 alin. (2) sau ale art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal;
-------------
Lit. v^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 3 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
v^2) îndepărtare sub escortă - executarea măsurilor de îndepărtare, respectiv returnarea sau
expulzarea, prin însoţirea străinilor în afara României;
-------------
Lit. v^2) a art. 2 a fost introdusă de pct. 3 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
(l) interdicţia de intrare - decizia sau orice alt act de natură administrativă sau judiciară prin
care se interzice intrarea şi şederea pe teritoriul României pentru o perioadă determinată;
-------------
Lit. x) a art. 2 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(m)riscul sustragerii - existenţa motivelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă care

justifică într-un caz particular presupunerea că un străin care face obiectul unei măsuri de
îndepărtare se poate sustrage acesteia;
-------------
Lit. y) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
(n) persoane vulnerabile - minori, minori neînsoţiţi, persoane cu handicap, persoane în

vârstă, femei gravide, părinţi singuri cu copii minori şi persoane care au fost supuse torturii,
violului şi altor forme grave de violenţă psihică, fizică sau sexuală.
-------------
Lit. z) a art. 2 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
ART. 3
Drepturile străinilor
(15) Străinii care locuiesc legal în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a
averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele
internaţionale la care România este parte.
(16) Străinii aflaţi legal în România se pot deplasa liber şi îşi pot stabili reşedinţa sau, după
caz, domiciliul oriunde pe teritoriul României.
(17) Străinii care locuiesc legal în România şi părăsesc temporar teritoriul statului român au
dreptul de a reintra pe toată durata valabilităţii permisului de şedere.
(18) Pot beneficia de măsuri de protecţie socială din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi
cetăţenii români, numai străinii cu reşedinţa sau domiciliul în România.
(19) Străinii cărora li s-a eliberat un document de către Oficiul Român pentru Imigrări au
dreptul de a verifica datele personale înscrise în acesta şi, când este cazul, să solicite corectarea
sau eliminarea unor date care nu corespund realităţii.
(20) Străinii cuprinşi în învăţământul de toate gradele au acces, fără restricţii, la activităţile
şcolare şi de instruire în societate.
ART. 4
Obligaţiile străinilor
(21) Pe timpul şederii în România străinii sunt obligaţi să respecte legislaţia română.
(22) Străinii nu pot organiza pe teritoriul României partide politice ori alte organizaţii sau
grupări similare acestora şi nici nu pot face parte din acestea, nu pot ocupa funcţii şi demnităţi
publice şi nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere
ordinii publice sau securităţii naţionale.
-------------
Alin. (2) al art. 4 a fost modificat de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014, prin înlocuirea
sintagmei "siguranţă naţionale" cu sintagma "securitate naţională".
(m) Străinii nu pot finanţa partide, organizaţii, grupări sau manifestaţii ori întruniri dintre
cele prevăzute la alin. (2).
(n) Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a
acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe
teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate
diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade.
(o) Străinii care intră pe teritoriul statului român sau care ies de pe acesta au obligaţia de a se
supune controlului pentru trecerea frontierei de stat, potrivit legii.
(p) Străinii aflaţi pe teritoriul României au obligaţia de a se supune, în condiţiile legii,
controlului organelor de poliţie şi al celorlalte autorităţi publice competente în acest sens.
ART. 5
Politica în domeniul imigraţiei

(10) Anual, prin hotărâre a Guvernului, se stabilesc:
a) abrogată;
-------------
Lit. a) a alin. (1) al art. 5 a fost abrogată de pct. 4 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr.
25 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014.
(10) cuantumul alocaţiilor necesare pentru hrănirea, întreţinerea şi cazarea în centre,

precum şi al celor pentru asistenţă medicală şi spitalizare;
(11) cuantumul sumelor reprezentând mijloacele corespunzătoare atât pentru
întreţinerea pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul
către alt stat, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c).
(2) Guvernul poate stabili, prin hotărâre, ori de câte ori este cazul, introducerea ori
suspendarea unor facilităţi pe termen scurt, la acordarea dreptului de a intra sau, după caz, la
prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României, pentru anumite categorii de străini,
precum şi perioadele pentru care se acordă, respectiv se suspendă aceste facilităţi. Pe termen
lung, Guvernul stabileşte strategia naţională în domeniul imigraţiei.
(3) Guvernul României, prin instituţiile abilitate, transmite Comisiei Europene şi guvernelor
celorlalte state membre în timp util şi nu mai târziu de momentul în care sunt făcute publice,
informaţii privind:
(f) proiectele de acte normative care propun măsuri cu privire la lucrătorii din state terţe şi
membrii lor de familie, în ceea ce priveşte intrarea, şederea şi angajarea în muncă, precum şi
realizarea egalităţii de tratament în condiţiile de viaţă şi de muncă, drepturile salariale şi alte
drepturi economice, promovarea integrării în forţa de muncă autohtonă şi în societate şi
returnarea voluntară în ţara de origine a unor astfel de persoane;
(g) proiecte de acorduri cu privire la subiectele prevăzute la lit. a), precum şi proiectele de
acorduri de cooperare pe care intenţionează să le negocieze sau să le renegocieze cu state terţe,
când aceste acorduri conţin prevederi referitoare la subiectele menţionate la lit. a);
(h) proiecte de acorduri privind condiţiile de şedere şi angajare în muncă a propriilor cetăţeni
care lucrează în state terţe şi a membrilor de familie ai acestora, pe care intenţionează să le
negocieze sau să le renegocieze cu statele respective.
(m) Guvernul României transmite Comisiei Europene şi guvernelor celorlalte state membre
textele actelor normative în vigoare, precum şi textele acordurilor încheiate cu state terţe, care
reglementează subiectele menţionate la alin. (3) lit. a).
CAP. II
Dispoziţii generale privind intrarea, şederea şi ieşirea străinilor
SECŢIUNEA 1
Intrarea străinilor pe teritoriul României
ART. 6
Condiţii cu privire la intrarea străinilor

(14) Intrarea pe teritoriul României poate fi permisă străinilor care îndeplinesc următoarele
condiţii:
a) posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul
român;
b) posedă viză sau permis de şedere acordate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă
sau, după caz, posedă orice autorizaţie care conferă titularului drept de tranzit ori de şedere pe
teritoriul României în baza actelor normative ale Uniunii Europene, obligatorii şi aplicabile
pentru România, dacă prin înţelegeri internaţionale nu s-a stabilit altfel;
-------------
Lit. b) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011.
(14) prezintă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, documente care justifică

scopul şi condiţiile şederii lor şi care fac dovada existenţei unor mijloace corespunzătoare atât
pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru
tranzitul către alt stat în care există siguranţa că li se va permite intrarea;
(15) prezintă garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie sau
că vor părăsi teritoriul României, în cazul străinilor aflaţi în tranzit;
(16) pe numele lor nu sunt introduse semnalări în Sistemul informatic naţional de
semnalări în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român;
-------------
Lit. e) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de pct. 5 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA
nr. 25 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014.
(17) abrogată;
-------------
Lit. f) a alin. (1) al art. 6 a fost abrogată de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(i) pe numele lor nu sunt introduse semnalări în Sistemul de informaţii Schengen în scopul
refuzului intrării;
-------------
Lit. g) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de pct. 5 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA
(8) nu prezintă un pericol pentru apărarea şi securitatea naţională, ordinea, sănătatea ori
morala publică.
-------------
Lit. h) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014, prin
înlocuirea sintagmei "siguranţă naţionale" cu sintagma "securitate naţională".
(7) Cetăţenilor străini - membri de familie ai cetăţenilor români, precum şi străinilor titulari
ai unui drept de şedere pe termen lung pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene li se
permite intrarea pe teritoriul României fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi
d).
-------------
Alin. (2) al art. 6 a fost modificat de pct. 172 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(2^1) Cetăţenilor străini titulari ai unui permis de mic trafic de frontieră li se permite
intrarea pe teritoriul României fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c).
------------
Alin. (2^1) al art. 6 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 12 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 1
martie 2010.
(3) Străinilor care staţionează în zonele de tranzit internaţional ale aeroporturilor, în zonele
de tranzit la frontiera de stat sau în centrele de cazare care au regimul zonei de tranzit, precum şi
străinilor îmbarcaţi pe navele ori ambarcaţiunile ancorate în porturi maritime şi fluviale sau care
se află în tranzit pe Dunăre ori în apele de frontieră nu li se aplică prevederile prezentei
ordonanţe de urgenţă referitoare la condiţiile de intrare şi de şedere a străinilor pe teritoriul
României*).
-------------
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011. ──────────
*) Notă CTCE:
"2^1 La articolul 6, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(6) Străinilor care staţionează în zonele de tranzit internaţional ale aeroporturilor, în zonele
de tranzit la frontiera de stat sau în centrele de cazare care au regimul zonei de tranzit, precum şi
străinilor care nu debarcă de pe navele ori ambarcaţiunile ancorate în porturi maritime şi fluviale
nu li se aplică prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la condiţiile de intrare şi de
şedere a străinilor pe teritoriul României."
──────────
(10) Intrarea străinilor pe teritoriul României se poate face prin orice punct de trecere a
frontierei de stat deschis traficului internaţional de persoane.
(11) Trecerea frontierei de stat de către străini se poate face şi prin alte locuri, în condiţiile
stabilite în acorduri şi înţelegeri bilaterale, sau prin alte puncte de trecere a frontierei, numai cu
aprobarea autorităţii competente.
-------------
ART. 7
Obligaţiile transportatorilor
(13) Este interzisă aducerea în România de către companiile de transport aeriene, navale sau
terestre a străinilor fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori
falsificate sau ascunşi în mijloacele de transport ori care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la
art. 6 alin. (1) lit. a) şi b).
-------------
(14) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), compania de transport respectivă este
obligată să asigure transportul imediat al străinilor în cauză la locul de îmbarcare sau într-un alt
loc pe care străinii îl acceptă şi unde sunt acceptaţi. Dacă acest lucru nu este posibil,
transportatorul este obligat să asigure cheltuielile determinate de acordarea drepturilor prevăzute
la art. 9 alin. (4), precum şi cele de punere în executare a măsurii nepermiterii intrării în
România.
-------------
Alin. (2) al art. 7 a fost modificat de pct. 6 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
(15) Obligaţiile prevăzute la alin. (2) sunt aplicabile şi companiilor de transport cu care
sosesc în România străinii aflaţi în tranzit, dacă:
a) transportatorul care urmează să-i preia pentru a-i duce în ţara de destinaţie refuză să-i
îmbarce;
b) autorităţile statului de destinaţie nu permit intrarea străinilor şi îi returnează în România.
ART. 8
Nepermiterea intrării în România

(g) Străinilor nu li se permite intrarea pe teritoriul statului român dacă:
-------------
Partea introductivă a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr.
157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011.
e nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1);
f sunt semnalaţi de organizaţii internaţionale la care România este parte, precum şi de
instituţii specializate în combaterea terorismului că finanţează, pregătesc, sprijină în orice mod
sau comit acte de terorism;
g există indicii că fac parte din grupuri infracţionale organizate cu caracter transnaţional
sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;
h există motive serioase să se considere că au săvârşit sau au participat la săvârşirea unor
infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanităţii,
prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Organele poliţiei de frontieră pot să nu permită intrarea străinilor pe teritoriul statului
român şi în următoarele situaţii:
-------------
(j) au săvârşit infracţiuni pe perioada altor şederi în România ori în străinătate împotriva
statului sau a unui cetăţean român;
(k) au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alţi străini;
b^1) au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau, după
caz, la intrarea pe teritoriul României, au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să
treacă ilegal frontiera de stat a României;
-------------
Lit. b^1) a alin. (2) al art. 8 a fost introdusă de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011.
(l) suferă de maladii care pot pune în pericol grav sănătatea publică, stabilite prin ordin al
ministrului sănătăţii.
(3) Organele şi instituţiile care deţin date şi informaţii cu privire la existenţa unor situaţii de
natura celor prevăzute la alin. (1) şi (2) pot solicita Inspectoratului General al Poliţiei de
Frontieră sau Oficiului Român pentru Imigrări dispunerea măsurii de nepermitere a intrării în
România, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
-------------
j Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de către organele poliţiei de

frontieră şi se comunică imediat persoanei în cauză, utilizând formularul prevăzut în partea B din
anexa V la Codul frontierelor Schengen, precum şi Centrului Naţional de Vize din cadrul
Ministerului Afacerilor Externe.
-------------
Alin. (4) al art. 8 a fost modificat de pct. 7 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
ART. 9
Executarea măsurii nepermiterii intrării în România
(r) Străinul împotriva căruia s-a dispus măsura nepermiterii intrării în România are
posibilitatea să părăsească voluntar punctul de trecere a frontierei de stat în termen de cel mult 24
de ore. Termenul se calculează începând cu ora următoare celei în care s-a dispus măsura
nepermiterii intrării în România.
(10) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), măsura nepermiterii intrării în România se
pune în executare de către organele poliţiei de frontieră, cu luarea în considerare a stării de
sănătate a străinului şi cu respectarea prevederilor art. 90 alin. (7) şi (8), prin trimiterea acestuia
către ţara de origine sau către o altă destinaţie pe care o acceptă şi unde este acceptat, cu excepţia
teritoriului României.
(11) În cazul în care organele poliţiei de frontieră constată că pentru îndeplinirea
demersurilor legate de părăsirea punctului de trecere a frontierei sunt necesare mai mult de 12
ore, străinul este cazat într-un spaţiu amenajat în acest scop în zona de tranzit, pus la dispoziţie
de administratorul punctului de trecere a frontierei, ori, în cazul în care acest lucru nu este
posibil, într-o altă locaţie stabilită în afara punctului de trecere a frontierei, cu regim de zonă de
tranzit.
(3^1) Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră stabileşte, prin
dispoziţie, amplasamentul locaţiilor din afara punctelor de trecere a frontierei prevăzute la alin.
(3), regulile de ordine interioară pe care străinii cazaţi în aceste locaţii sunt obligaţi să le
respecte, precum şi modul de organizare a accesului, pazei, supravegherii şi însoţirii străinilor în
şi din locaţiile respective. La solicitarea inspectorului general al Inspectoratului General al
Poliţiei de Frontieră celelalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, alte autorităţi ale
administraţiei publice centrale, precum şi autorităţile administraţiei publice locale acordă sprijin,
în limita atribuţiilor legale proprii, pentru organizarea şi funcţionarea locaţiilor din afara
punctelor de trecere a frontierei prevăzute la alin. (3).
----------
Alin. (3^1) al art. 9 a fost introdus de pct. 1 al art. II din LEGEA nr. 331 din 16 decembrie
(12) Pe timpul cazării potrivit alin. (3), străinul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 104
alin. (4), de hrană, îngrijire medicală de urgenţă şi tratamentul de bază al bolii, cu luarea în
considerare a nevoilor speciale în cazul persoanei vulnerabile, prin grija organelor poliţiei de
frontieră.
(13) În cazul în care străinul declară în faţa organelor poliţiei de frontieră că părăsirea
punctului de trecere a frontierei este posibilă numai către un stat faţă de care există temeri
justificate că viaţa sa este pusă în pericol ori că va fi supus la tortură, tratamente inumane sau
degradante şi că înţelege să nu depună o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, acesta
este cazat în spaţiul prevăzut la alin. (3).
(14) La apariţia situaţiei prevăzute la alin. (5) organele poliţiei de frontieră informează de
îndată Inspectoratul General pentru Imigrări care, în termen de cel mult 10 zile, analizează
situaţia străinului şi stabileşte dacă declaraţia acestuia este întemeiată.
(15) În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări constată că declaraţia străinului nu
este întemeiată, comunică aceasta organelor poliţiei de frontieră, care informează străinul în acest
sens. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la alin. (1) se
calculează începând cu ora următoare celei în care a fost informat străinul.
(16) În cazul în care constată că declaraţia străinului este întemeiată, Inspectoratul General
pentru Imigrări pune în executare măsura nepermiterii intrării în România prin îndepărtarea sub
escortă a străinului. Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privind îndepărtarea sub escortă,
luarea în custodie publică a străinilor şi tolerarea rămânerii pe teritoriul României se aplică în
mod corespunzător.
-------------
Art. 9 a fost modificat de pct. 8 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26 august
ART. 10
Documentele în baza cărora se poate trece frontiera de stat
(18) Trecerea frontierei de stat prin punctele de trecere a frontierei sau alte locuri stabilite
pentru trecerea frontierei se face numai pe baza documentelor de trecere a frontierei acceptate de
statul român.
-------------
Alin. (1) al art. 10 a fost modificat de pct. 9 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25
din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014.
(19) Străinii incluşi ca însoţitori într-un document de trecere a frontierei de stat aparţinând
altei persoane pot intra sau ieşi în/din România numai împreună cu titularul acestuia.
(20) În scop de informare, lista documentelor de trecere a frontierei de stat acceptate de statul
român se publică, în regim de gratuitate, în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin ordin al
ministrului afacerilor externe, în ultimul trimestru al fiecărui an calendaristic.
-------------
(21) Din considerente umanitare sau în aplicarea unor acorduri ori înţelegeri internaţionale la
care România este parte, Guvernul României poate aproba, prin hotărâre, exceptarea de la
obligativitatea deţinerii documentelor de trecere a frontierei.
-------------
Art. 10 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată
SECŢIUNEA a 2-a
Şederea străinilor în România
ART. 11
Dispoziţii generale privind şederea străinilor

(5) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român
numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin
permisul de şedere.
(6) În cazul în care prin convenţiile internaţionale sau actele normative prin care se
desfiinţează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada de şedere, străinilor care nu au
obligaţia obţinerii vizei pentru a intra în România li se permite accesul pe teritoriul statului
român şi pot să rămână maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile
precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României.
-------------
──────────
*) Notă CTCE:
"3. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
ART. 11
Dispoziţii generale privind şederea străinilor
(14) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român
numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin
permisul de şedere.
(15) Străinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei în conformitate cu prevederile
Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor
terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viza pentru trecerea frontierelor externe şi a listei
ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie li se permite intrarea pe
teritoriul României şi pot să rămână pentru o perioadă de maximum 90 de zile în decursul
oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul oricărui stat
Schengen.
(16) Străinii care se află în posesia unei vize eliberate de un stat Schengen în condiţiile
Codului de vize, cu excepţia vizelor care fac obiectul unei limitări pentru teritoriul României, pot
intra şi rămâne în România cu respectarea valabilităţii vizei şi a perioadei de şedere acordate prin
viza respectivă.
(17) Străinilor posesori ai vizelor de lungă şedere sau ai permiselor de şedere eliberate de alte
state Schengen li se permite intrarea pe teritoriul statului român şi pot să rămână pentru o
perioadă de maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei
zile de şedere pe teritoriile celorlalte state Schengen, altele decât cel care le-a eliberat viza de
lungă şedere, respectiv permisul de şedere.
──────────
ART. 12
Condiţii cu privire la găzduirea străinilor

(11) Străinul intrat legal pe teritoriul României, precum şi persoana care îl găzduieşte au
obligaţia să anunţe despre aceasta organul de poliţie competent teritorial, în termen de 3 zile de
la data intrării şi, respectiv, a găzduirii.
-------------
(12) În situaţia cazării în hoteluri sau în alte amenajări turistice, străinul va îndeplini
formalităţile de luare în evidenţă la administraţia locului respectiv care, în termen de 24 de ore,
va comunica datele necesare organului de poliţie competent teritorial.
(13) Datele prevăzute la alin. (2) se prezintă şi poliţiştilor din cadrul Inspectoratului General
pentru Imigrări şi celor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, la solicitarea
acestora.
-------------
Alin. (3) al art. 12 a fost introdus de pct. 11 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
ART. 13
Informarea autorităţilor cu privire la schimbările intervenite în situaţia străinului

(9) Pe durata şederii în România străinii sunt obligaţi să declare la formaţiunea teritorială a
Oficiului Român pentru Imigrări, care le-a acordat dreptul de şedere, următoarele:
a) orice modificare intervenită în situaţia personală, în special schimbarea numelui, a
cetăţeniei, a domiciliului sau reşedinţei, încheierea, desfacerea ori anularea căsătoriei, naşterea
unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe teritoriul României;
-------------
Lit. a) a alin. (1) al art. 13 a fost modificată de pct. 12 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr.
(9) orice modificare intervenită în legătură cu angajarea sa în muncă;

(10) prelungirea valabilităţii sau schimbarea documentului de trecere a frontierei de
stat.
-------------
Lit. c) a alin. (1) al art. 13 a fost modificată de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
← Străinul care îşi schimbă numele, cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa este obligat ca, odată
cu declararea modificării intervenite în situaţia personală, să solicite un nou document de
identitate.
-------------
← Furtul sau pierderea documentelor de trecere a frontierei de stat va fi declarată organului

de poliţie competent teritorial.
← Declaraţiile prevăzute la alin. (1) se fac în termen de 30 de zile, iar cele prevăzute la alin.
(3), în termen de 48 de ore.
← În cazul străinului care îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa, termenul prevăzut la alin.
(12) curge de la data stabilirii la noua adresă.
-------------
SECŢIUNEA a 3-a
Ieşirea străinilor de pe teritoriul României
ART. 14
Ieşirea străinilor
(f) În cazul în care străinul nu mai este în posesia documentului de trecere a frontierei de stat
în baza căruia a intrat în ţară, acesta trebuie să prezinte la ieşirea din România un nou document
valabil de trecere a frontierei de stat.
(g) Ieşirea din ţară a străinilor care au cetăţenia mai multor state se face pe baza
documentului de trecere a frontierei de stat cu care au intrat. În cazuri deosebite, organele poliţiei
de frontieră pot permite ieşirea din ţară şi în baza documentului care atestă o altă cetăţenie.
ART. 15
Nepermiterea ieşirii
(1) Străinului nu i se permite ieşirea din ţară în următoarele situaţii:
(6) este învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi magistratul dispune instituirea măsurii
interdicţiei de părăsire a localităţii sau a ţării;
(7) a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi are de executat o
pedeapsă privativă de libertate.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) organele competente din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne vor pune în aplicare măsura de a nu permite ieşirea de pe teritoriul României, numai în
baza documentelor încheiate de procuror, de instanţele de judecată sau de organele prevăzute de
lege care au atribuţii de punere în executare a pedepsei închisorii, care conţin o asemenea măsură
şi sunt transmise pentru punere în aplicare.
-------------
(15) Abrogat.
-------------
Alin. (3) al art. 15 a fost abrogat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(16) Punerea în aplicare a măsurii se realizează, în toate cazurile, prin instituirea consemnului
nominal la frontieră de către organele poliţiei de frontieră.
-------------
ART. 16
Încetarea măsurii de nepermitere a ieşirii
Încetarea măsurii de nepermitere a ieşirii se face prin anularea consemnului nominal, la
solicitarea scrisă a autorităţii publice căreia îi revine o astfel de competenţă potrivit legii, pentru
situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1).
-------------
CAP. II^1
Regimul aplicabil micului trafic de frontieră
------------
Cap. II^1 a fost introdus de pct. 2 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
12 din 23 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 1 martie 2010.
ART. 16^1
Domeniu de reglementare
Micul trafic de frontieră se desfăşoară potrivit acordurilor bilaterale încheiate de România
cu state terţe vecine în temeiul prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 13 alin. (1) din Regulamentul
(CE) nr. 1.931/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de
stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale
statelor membre şi de modificare a dispoziţiilor Convenţiei Schengen, publicat în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene (JOUE) seria L405 din 30 decembrie 2006.
------------
Art. 16^1 a fost introdus de pct. 2 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
ART. 16^2
Organele competente să elibereze permisul de mic trafic de frontieră
(m) Permisele de mic trafic de frontieră se eliberează de către misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României în ţările terţe vecine cu care România a încheiat acordurile
prevăzute la art. 16^1, în condiţiile stabilite prin aceste acorduri.
(n) Documentele prevăzute la alin. (1) se eliberează într-un termen de până la 60 de zile de la
data depunerii cererii.
(o) În vederea aprobării cererilor pentru acordarea permiselor de mic trafic de frontieră,
misiunile diplomatice şi oficiile consulare solicită avizul Oficiului Român pentru Imigrări numai
în cazurile stabilite prin protocol aprobat prin ordin comun al ministrului afacerilor externe şi al
ministrului afacerilor interne.
(p) Prin avizul Oficiului Român pentru Imigrări prevăzut la alin. (3) se constată îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. e), g) şi h).
(q) Oficiul Român pentru Imigrări emite avizul în termen de până la 30 de zile de la data
primirii solicitării de la misiunile diplomatice şi oficiile consulare.
------------
ART. 16^3
Regimul permisului de mic trafic de frontieră
(16) Permisul de mic trafic de frontieră, eliberat străinului în condiţiile prezentei ordonanţe
de urgenţă, reprezintă documentul care dă dreptul rezidenţilor din zona de frontieră să treacă
frontiera de stat comună, în regim de mic trafic de frontieră, conform Regulamentului (CE) nr.
1.931/2006 şi în baza acordurilor prevăzute la art. 16^1.
(17) Titularul permisului de mic trafic de frontieră are obligaţia de a avea în permanenţă
asupra sa documentul, de a nu-l înstrăina şi de a-l prezenta organelor autorităţilor competente ori
de câte ori i se solicită aceasta.
(18) Titularul permisului de mic trafic de frontieră este obligat să anunţe organele poliţiei de
frontieră competente despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea permisului de mic
trafic, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situaţii.
(6) Străinului i se eliberează de către organele emitente prevăzute la art. 16^2 alin. (1) un nou
permis de mic trafic de frontieră în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus, după
reluarea integrală a procedurii de eliberare.
(7) Forma şi conţinutul permiselor de mic trafic de frontieră se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului. Ministerul Afacerilor Externe comunică Comisiei Europene şi celorlalte state
membre ale Uniunii Europene modelul de permis de trecere locală a frontierei.
(8) În temeiul art. 12 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.931/2006, evidenţa permiselor de
mic trafic de frontieră solicitate, eliberate, anulate sau revocate se ţine la nivel naţional într-un
registru central, în format electronic, de către Oficiul Român pentru Imigrări, care este desemnat
şi punct de contact naţional, responsabil cu gestionarea şi furnizarea datelor cuprinse în acest
registru. Registrul central se alimentează şi se actualizează de către toate autorităţile cu atribuţii
în domeniul micului trafic la frontieră.
------------
ART. 16^4
Anularea şi revocarea permiselor de mic trafic de frontieră
(h) Permisul de mic trafic de frontieră poate fi anulat sau revocat în străinătate de către
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţară de către organele poliţiei de
frontieră, cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat, sau de către Oficiul Român
pentru Imigrări atunci când străinii se află pe teritoriul statului român.
(i) Punerea în executare a măsurii anulării sau revocării permisului de mic trafic de frontieră
se face de către organele poliţiei de frontieră ori, după caz, ale Oficiului Român pentru Imigrări.
(j) Autorităţile prevăzute la alin. (1) pot lua măsura anulării permisului de mic trafic de
frontieră în următoarele situaţii:
a) se constată ulterior că, la data solicitării permisului de mic trafic de frontieră, străinii nu
îndeplineau condiţiile prevăzute de acordurile care reglementează regimul juridic privind micul
trafic la frontiera comună;
b) străinii au obţinut permisul de mic trafic de frontieră pe baza unor documente sau
informaţii false;
c) străinii au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alţi străini ori au
înlesnit transportul sau cazarea acestora;
d) străinii au încălcat reglementările vamale sau au trecut ori au încercat să treacă ilegal
frontiera de stat;
-------------
Lit. d) a alin. (3) al art. 16^4 a fost modificată de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
e) străinii au intrat în România în perioada de interdicţie dispusă anterior.

(h) Măsura revocării permisului de mic trafic de frontieră poate fi dispusă de către
autorităţile prevăzute la alin. (1) în următoarele situaţii:
a) străinii nu mai îndeplinesc condiţiile cerute la acordarea permisului de mic trafic de
frontieră;
b) după acordarea permisului de mic trafic de frontieră străinii au fost declaraţi indezirabili
sau împotriva lor a fost dispusă măsura interzicerii intrării în România;
c) străinii recidivează în depăşirea zonei de frontieră prevăzută pentru micul trafic.
(7) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare a permisului de mic trafic de frontieră,
luată de autoritatea competentă conform alin. (1), se comunică străinului, în scris, împreună cu
motivele care au stat la baza acesteia, de către:
a) misiunea diplomatică sau oficiul consular care a eliberat permisul de mic trafic de
frontieră, atunci când solicitantul se află în străinătate;
b) de către organele poliţiei de frontieră, atunci când acesta se află în punctul de trecere a
frontierei de stat;
c) Inspectoratul General pentru Imigrări, atunci când cel în cauză se află în România, prin
decizia de returnare.
-------------
Lit. c) a alin. (5) al art. 16^4 a fost modificată de pct. 15 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(8) De la data comunicării, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce efecte
numai pentru viitor.
------------
ART. 16^5
Contravenţii şi sancţiuni
(6) În situaţia în care titularul permisului de mic trafic de frontieră depăşeşte perioada de
şedere stabilită prin acordul care reglementează regimul juridic privind micul trafic la frontiera
comună, împotriva acestuia se dispune măsura sancţionării contravenţionale cu amendă de la 600
lei la 1.200 lei şi se emite decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1).
-------------
Alin. (1) al art. 16^5 a fost modificat de pct. 16 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25
(7) În situaţia în care titularul permisului de mic trafic de frontieră depăşeşte zona de
frontieră stabilită prin acordul care reglementează regimul juridic privind micul trafic la frontiera
comună, împotriva acestuia se dispune măsura sancţionării contravenţionale cu amendă de la 600
lei la 1.200 lei şi se emite decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1).
-------------
(8) În situaţia în care titularul permisului de mic trafic de frontieră nu respectă obligaţiile
prevăzute la art. 16^3 alin. (2), împotriva acestuia se dispune măsura sancţionării
contravenţionale cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
(9) În situaţia în care titularul permisului de mic trafic de frontieră nu respectă termenul de
declarare a furtului, pierderii, deteriorării sau distrugerii permisului de mic trafic de frontieră,
prevăzut la art. 16^3 alin. (3), împotriva acestuia se dispune măsura sancţionării contravenţionale
cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
(9) Împotriva titularului permisului de mic trafic de frontieră va fi dispusă măsura interzicerii
intrării în România, după cum urmează:
a) pentru străinii prevăzuţi la alin. (1):
(i) un an în cazul unei şederi ilegale de la 30 de zile la un an sau în cazul în care străinul nu
a respectat decizia de returnare;
(ii) 2 ani în cazul unei şederi ilegale de peste un an;
b) 3 ani pentru străinii prevăzuţi la art. 16^4 alin. (4) lit. c).
(10) Pentru străinii prevăzuţi la art. 16^4 alin. (3) lit. e) şi alin. (4) lit. b), interdicţia va fi
egală cu perioada de interdicţie dispusă anterior, dar nu mai mică de 5 ani.
(11) Interzicerea intrării se dispune în condiţiile prevăzute la art. 106^3.
-------------
(6) În cazurile prevăzute la alin. (5) lit. a), durata interdicţiei se stabileşte cu aplicarea
prevederilor art. 106^4 alin. (4).
-------------
(7) În temeiul art. 17 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.931/2006, evidenţa tuturor
cazurilor de utilizare abuzivă a regimului specific micului trafic de frontieră şi a sancţiunilor
aplicate se ţine la nivel naţional într-un registru special, în format electronic, de către Oficiul
Român pentru Imigrări, care este responsabil cu gestionarea şi furnizarea datelor cuprinse în
acest registru. Registrul special se alimentează şi se actualizează de către toate autorităţile cu
atribuţii în domeniul micului trafic la frontieră.
------------
CAP. III
Regimul acordării vizelor
SECŢIUNEA 1
ART. 17
Forma şi conţinutul vizei

Forma, conţinutul şi elementele de securizare ale vizei se aprobă prin hotărâre a Guvernului
României, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe cu consultarea Ministerului Afacerilor
Interne şi în conformitate cu standardele Uniunii Europene în domeniu.
ART. 18
Limitele drepturilor conferite de viză

(10) Viza dă dreptul titularului de a intra pe teritoriul României numai în situaţia în care, în
momentul prezentării acestuia în punctul de trecere a frontierei de stat, se constată de către
organele Poliţiei de Frontieră Române că nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a
intrării în România, prevăzute la art. 8 alin. (1) şi (2).
(11) Dreptul de şedere acordat prin viză se poate exercita numai în perioada de valabilitate a
vizei.
ART. 19
Exceptarea de la regimul obligativităţii vizelor

(12) Sunt exceptaţi de la obligativitatea vizelor cetăţenii statelor cu care România a încheiat
acorduri în acest sens, în condiţiile şi pentru perioadele de şedere stabilite prin aceste acorduri.
(13) Străinii piloţi de aeronave şi ceilalţi membri ai echipajului, titulari ai unei licenţe de zbor
sau ai unui certificat de echipaj, prevăzute la anexa nr. 9 la Convenţia privind aviaţia civilă
internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, sunt scutiţi de obligativitatea de a avea
paşaport şi de a avea viză numai în situaţiile în care se află în exerciţiul funcţiunii şi:
a) nu părăsesc aeroportul de escală;
b) nu părăsesc aeroportul de destinaţie;
c) nu părăsesc teritoriul oraşului situat în apropierea aeroportului;
d) nu părăsesc aeroportul decât pentru a merge la un alt aeroport românesc.
(14) Guvernul poate stabili, prin hotărâre, exceptarea unilaterală a unor categorii de străini de
la obligativitatea vizelor.
SECŢIUNEA a 2-a
Tipuri de vize
ART. 20
Tipuri de vize
În funcţie de scopurile pentru care se acordă, vizele pot fi*):
──────────
*) Notă CTCE:
(4) La articolul 20, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Autorităţile române acordă următoarele tipuri de vize:".
──────────
(5) viza de tranzit aeroportuar, identificată prin simbolul A;
(6) viza de tranzit, identificată prin simbolul B*);
──────────
*) Notă CTCE:
"5. La articolul 20, litera b) se abrogă."
──────────
(6) viza de scurtă şedere, identificată prin simbolul C;
(7) viza de lungă şedere, identificată prin unul dintre următoarele simboluri, în funcţie de
activitatea pe care urmează să o desfăşoare în România străinul căruia i-a fost acordată:
(i) desfăşurarea de activităţi economice, identificată prin simbolul D/AE;
(ii) desfăşurarea de activităţi profesionale, identificată prin simbolul
D/AP; (iii) desfăşurarea de activităţi comerciale, identificată prin simbolul
D/AC; (iv) angajare în muncă, identificată prin simbolul D/AM;
(iv^1) detaşare, identificată prin simbolul D/DT;
-------------
Pct. (iv^1) al literei d) a art. 20 a fost introdus de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(5) studii, identificată prin simbolul D/SD;

(6) reîntregirea familiei, identificată prin simbolul D/VF;
(7) activităţi religioase, identificată prin simbolul D/AR;
-------------
Pct. (vii) al literei d) a art. 20 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(viii) activităţi de cercetare ştiinţifică, identificată prin simbolul D/CS;

(9) viza diplomatică şi viza de serviciu, identificată prin simbolul DS;
(10) alte scopuri, identificată prin simbolul D/AS.
(6) Viza de tranzit aeroportuar se acordă în situaţiile prevăzute laart. 3 din Codul de vize.
(7) Incidenţa situaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (2) din Codul devize se stabileşte prin ordin
comun al ministrului afacerilor externe şi al ministrului afacerilor interne, care se publică în
(8) Ministerul Afacerilor Externe informează Comisia Europeană cu privire la emiterea,
respectiv abrogarea ordinului comun prevăzut la alin. (2).
-------------
ART. 22*)
Viza de tranzit
Viza de tranzit este viza care permite unui străin să tranziteze teritoriul României. Viza de
tranzit poate fi eliberată pentru unul, două sau mai multe tranzituri, fără ca durata fiecărui tranzit
să depăşească 5 zile.
──────────
*) Notă CTCE:
"6. Articolul 22 se abrogă."
──────────
ART. 23*)
Viza de scurtă şedere

(5) Viza de scurtă şedere este viza care permite străinilor să solicite intrarea pe teritoriul
României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei şederi neîntrerupte sau a mai
multor şederi a căror durată să nu depăşească 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de
zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României. Acest tip de viză poate fi eliberat cu
una sau mai multe intrări.
-------------
(6) Abrogat.
-------------
(4) În cazul străinilor care călătoresc în mod frecvent în România, pentru relaţii de afaceri-
cooperare, la solicitarea autorităţilor administrative centrale sau a societăţilor reglementate de
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu mare capacitate
economico-financiară, viza de scurtă şedere cu intrări multiple poate fi acordată şi pe o perioadă
de un an şi, în mod excepţional, pe o perioadă de până la 5 ani. Şi în aceste situaţii durata şederii
nu poate depăşi 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de
şedere pe teritoriul României.
-------------
(5) Viza de scurtă şedere se acordă pentru următoarele scopuri:

(l) misiune - străinilor care, pentru raţiuni ce ţin de funcţia lor politică,
administrativă sau de
utilitate publică, trebuie să se deplaseze în România. Acest tip de viză se eliberează străinilor
care îndeplinesc funcţii în cadrul guvernelor, administraţiilor publice sau organizaţiilor
internaţionale, precum şi pentru cei care, prin scopul şederii lor în România, prezintă interes
pentru relaţiile dintre statul român şi statul de apartenenţă. Acest tip de viză se poate elibera şi
membrilor de familie care îi însoţesc pe aceştia;
(m) turism - pentru străinul care urmează să călătorească în România pentru motive
turistice;
(5) vizită - pentru străinul care intenţionează să se deplaseze în România în vizită la cetăţeni
români sau străini posesori ai unui permis de şedere valabil;
(6) afaceri - pentru străinul care intenţionează să călătorească în România în scopuri
economice sau comerciale, pentru contracte ori tratative, pentru amplasarea, punerea în funcţiune
sau verificarea folosirii şi funcţionării bunurilor achiziţionate ori vândute în cadrul contractelor
comerciale şi de cooperare industrială, pentru instruirea personalului în acest sens, precum şi
pentru străinul care este sau urmează să devină asociat ori acţionar al unei societăţi comerciale
din România;
-------------
Lit. d) a alin. (4) al art. 23 a fost modificată de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(7) transport - pentru străinul care urmează să călătorească pentru perioade scurte, în scopul
desfăşurării unor activităţi profesionale legate de transportul de mărfuri sau de persoane;
(8) activităţi sportive - pentru străinul care urmează să intre în România pe o durată de timp
limitată, în vederea participării la activităţi sportive ocazionale;
-------------
Lit. f) a alin. (4) al art. 23 a fost modificată de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(9) activităţi culturale, ştiinţifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte
activităţi care nu contravin legilor române - în condiţiile justificării prezenţei în România.
(5) Dreptul de şedere pe teritoriul României, conferit străinului prin viza de scurtă şedere,
nu poate fi prelungit.
──────────
*) Notă CTCE:
"ART. 23
Viza de scurtă şedere
Viza de scurtă şedere se acordă în condiţiile şi pentru scopurile prevăzute de Codul de
vize."
──────────
ART. 24
Viza de lungă şedere

(7) Viza de lungă şedere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una
sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri:
a) desfăşurarea de activităţi economice - străinilor care urmează să desfăşoare pe teritoriul
României activităţi economice organizate şi reglementate prin legi speciale;
-------------
(f) desfăşurarea de activităţi profesionale - străinilor care urmează să exercite pe teritoriul

României profesii liberale reglementate prin legi speciale;
-------------
Lit. b) a alin. (1) al art. 24 a fost modificată de pct. 18 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(g) desfăşurarea de activităţi comerciale - străinilor care sunt sau urmează să devină acţionari
sau asociaţi cu atribuţii de conducere şi administrare a unor societăţi comerciale din România;
(h) angajare în muncă - străinilor care urmează să intre în România în vederea încadrării în
muncă. Viza acordată în acest scop se va elibera şi sportivilor care urmează să evolueze în cadrul
unor cluburi sau echipe din România, în baza unui contract individual de muncă în condiţiile
legii;
-------------
Lit. d) a alin. (1) al art. 24 a fost modificată de pct. 18 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
d^1) detaşare - străinilor calificaţi, angajaţi ai unei persoane juridice cu sediul în străinătate,
care urmează să desfăşoare activităţi în muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii.
-------------
Lit. d^1) a alin. (1) al art. 24 a fost modificată de pct. 18 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(6) studii - străinilor care urmează să intre în România pentru a urma cursuri în învăţământul
preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obţinerea unor titluri
ştiinţifice în cadrul instituţiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii;
(7) reîntregirea familiei - străinilor care urmează să intre în România în scopul redobândirii
unităţii familiale;
(8) activităţi religioase - străinilor care urmează să intre în România pentru a desfăşura
activităţi în domeniul cultelor recunoscute, la cererea acestora;
-------------
Lit. g) a alin. (1) al art. 24 a fost modificată de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(9) activităţi de cercetare ştiinţifică - străinilor care urmează să intre în România pentru
desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică.
(10) alte scopuri.
(6) Prin viza de lungă şedere străinilor li se acordă dreptul de şedere temporară şi
posibilitatea de a solicita prelungirea acestuia şi obţinerea unui permis de şedere.
-------------
ART. 25
Viza diplomatică şi viza de serviciu

(i) Viza diplomatică şi viza de serviciu permit intrarea în România, pentru o şedere, de
regulă, de lungă durată, străinilor titulari ai unui paşaport diplomatic, respectiv de serviciu, care
urmează să îndeplinească o funcţie oficială ca membri ai unei reprezentanţe diplomatice sau ai
unui oficiu consular al statului de apartenenţă în România.
(j) Aceste tipuri de vize se eliberează titularilor de paşapoarte diplomatice, respectiv de
serviciu sau asimilate acestora, la solicitarea Ministerului Afacerilor Externe al statului trimiţător
sau a unei reprezentanţe diplomatice ori consulare a acestuia, precum şi membrilor de familie,
împreună cu care titularul locuieşte, şi sunt valabile pe perioada misiunii sau în conformitate cu
înţelegerile bilaterale la care România este parte.
ART. 26
Abrogat.
-------------
Art. 26 a fost abrogat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţii generale de acordare a vizelor
ART. 27*)
Acordarea vizei române

(6) Viza română poate fi acordată străinilor, la cerere, în condiţiile şi pentru scopurile
prevăzute în prezentul capitol.
(1^1) Cererea de viză se depune la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale
României din străinătate, în a căror circumscripţie solicitantul îşi are domiciliul ori reşedinţa, iar
în cazuri deosebite, urgente, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din
statul pe al cărui teritoriu solicitantul se află legal.
-------------
Alin. (1^1) al art. 27 a fost introdus de pct. 20 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25
(7) Viza română se acordă numai dacă:

(9) sunt îndeplinite condiţiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit.
a), c)-h);
(10) nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării în România, prevăzute
la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) sau alin. (2) lit. c);
-------------
august 2014.
(11) pe numele străinului nu a fost introdusă alertă privind refuzul eliberării vizei în
Sistemul informatic integrat pe probleme de migraţie, azil şi vize;
(f) pe numele străinului nu au fost primite semnalări privind nepermiterea intrării din partea
reprezentanţilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, precum şi
ai statelor părţi la Acordul privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune,
semnat la Schengen la 14 iunie 1985, denumit în continuare Acordul Schengen, în cadrul
cooperării consulare;
(g) nu există motive să se considere că viza este solicitată în scopul migrării ilegale;
(h) străinul nu a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni săvârşite în străinătate,
incompatibile cu scopul pentru care solicită acordarea vizei;
(i) sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute în prezenta secţiune, precum şi condiţiile
speciale de acordare a vizei în funcţie de scopul pentru care este solicitată;
(j) documentul de călătorie nu este contrafăcut, fals sau falsificat;
-------------
Lit. h) a alin. (2) al art. 27 a fost introdusă de pct. 23 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA
(5) nu există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor justificative

înaintate de către solicitant sau cu privire la veridicitatea datelor pe care acestea le cuprind, la
gradul de încredere care poate fi acordat declaraţiilor solicitantului, sau cu privire la intenţia
acestuia de a părăsi teritoriul României înainte de expirarea vizei pe care o solicită.
-------------
Lit. i) a alin. (2) al art. 27 a fost introdusă de pct. 23 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA
(g) Străinilor a căror şedere pe teritoriul României este în interesul statului român li se poate
acorda viza română, la solicitarea expresă a Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale,
Guvernului sau autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate adresată Centrului
Naţional de Vize, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2), dacă nu prezintă pericol
pentru ordinea publică sau securitatea naţională.
-------------
──────────
*) Notă CTCE:
«ART. 27
Acordarea vizei
(5) Autorităţile române acordă străinilor, la cerere, vize dintre cele prevăzute la art. 20, în
condiţiile şi pentru scopurile prevăzute în Codul de vize sau în prezenta ordonanţă de urgenţă,
după caz.
(8) Ministerul Afacerilor Externe informează Comisia Europeană cu privire la înţelegerile de
reprezentare încheiate în temeiul art. 8 din Codul de vize.
(9) Lista statelor ai căror cetăţeni au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul României este
cea prevăzută în anexa nr. I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului.
(10) Viza de lungă şedere se acordă numai dacă:
(9) sunt îndeplinite condiţiile cu privire la intrarea pe teritoriul României, prevăzute la art. 6
alin. (1) lit. a), c)-h);
(10) nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării în România, prevăzute
la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi alin. (2) lit. c);
(11) pe numele străinului nu a fost introdusă alerta privind refuzul eliberării vizei în
Sistemul informatic integrat pentru managementul migraţiei şi azilului;
(12) nu există motive să se considere că viza este solicitată în scopul migrării ilegale;
(13) străinul nu a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni săvârşite în străinătate,
incompatibile cu scopul pentru care solicită acordarea vizei;
(14) sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute în prezenta secţiune, precum şi
condiţiile speciale de acordare a vizei, în funcţie de scopul pentru care este solicitată;
(15) documentul de călătorie nu este contrafăcut, fals sau falsificat;
(16) nu există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor justificative
înaintate de către solicitant sau cu privire la veridicitatea datelor pe care acestea le cuprind ori la
gradul de încredere care poate fi acordat declaraţiilor solicitantului.
(5) În situaţia în care străinii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. a), deoarece
fac obiectul unor semnalări introduse în Sistemul de informaţii Schengen de către alt stat
Schengen în scopul nepermiterii intrării, viza de lungă şedere se acordă numai pentru motive
justificate, în special din motive umanitare sau datorită obligaţiilor internaţionale şi numai în
urma consultării statului Schengen care a introdus semnalarea, în conformitate cu procedura
prevăzută în Manualul Sirene.
(6) Străinilor a căror şedere pe teritoriul României este în interesul statului român li se
acordă viza de lungă şedere, la solicitarea expresă a Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale,
Guvernului sau autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate adresată Centrului
Naţional de Vize, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (4), dacă nu prezintă pericol
pentru ordinea publică sau securitatea naţională.»"
──────────
ART. 28*)
Condiţii cu privire la valabilitatea documentelor de călătorie

(6) Documentul de călătorie în care urmează să fie aplicată viza trebuie să fi fost eliberat în
ultimii 10 ani, iar valabilitatea acestuia trebuie să depăşească valabilitatea vizei solicitate cu cel
puţin 3 luni.
-------------
(7) Pe cale de excepţie, pentru motive de urgenţă, cu caracter umanitar sau de interes naţional
ori în virtutea unor obligaţii internaţionale asumate de România, pot fi acordate vize şi străinilor
care se află în posesia unor documente de trecere a frontierei de stat, a căror valabilitate este mai
mică decât cea prevăzută la alin. (1), cu condiţia ca durata de valabilitate a vizei să nu o
depăşească pe cea a documentului.
──────────
*) Notă CTCE:
"ART. 28
Condiţii cu privire la valabilitatea documentelor de călătorie
(7) Condiţiile cu privire la valabilitatea documentului de călătorie pe care urmează să fie
aplicată viza de tranzit aeroportuar sau viza de scurtă şedere sunt cele prevăzute la art. 12 din
Codul de vize.
(8) Condiţiile cu privire la valabilitatea documentului de călătorie prevăzute la art. 12 din
Codul de vize se aplică şi pentru documentele de călătorie în care urmează să fie aplicată viza de
lungă şedere."
──────────
──────────
*) Notă CTCE:
"10. După articolul 28 se introduce un nou articol, articolul 28^1, cu următorul cuprins:
"ART. 28^1
Condiţii cu privire la solicitarea vizei de tranzit aeroportuar şi a vizei de scurtă şedere
Condiţiile cu privire la depunerea cererilor pentru acordarea vizei de tranzit aeroportuar sau
a vizei de scurtă şedere, precum şi cele referitoare la admisibilitatea acestor cereri sunt cele
prevăzute la art. 9 şi 10, respectiv la art. 19 din Codul de vize."
──────────
ART. 29*)
Condiţii cu privire la solicitarea vizei

(4) Cererea de acordare a vizei trebuie să fie însoţită de documentul de trecere a frontierei de
stat, valabil potrivit art. 28, în care să poată fi aplicată viza, de documente care să justifice scopul
şi condiţiile călătoriei, precum şi de dovada că posedă mijloace de întreţinere pe timpul şederii în
România şi pentru a părăsi teritoriul României.
(5) Pot fi acceptate ca dovadă a mijloacelor de întreţinere sumele de bani în valută
convertibilă, cecuri de călătorie, carnete de cec asupra unui cont în devize, cărţi de credit cu
extrasul de cont pentru acestea, emis cu cel mult două zile înaintea solicitării vizei, sau orice alte
mijloace care dovedesc existenţa resurselor financiare corespunzătoare.
(4) La depunerea cererii de acordare a vizei române, solicitantul este, de regulă, chemat la
interviu.
(5) Cererea de acordare a vizei de intrare în România nu se preia, fiind considerată
inadmisibilă, iar examinarea dosarului de viză este oprită, în următoarele cazuri:
a) este depusă cu mai mult de 3 luni înainte de data preconizată a sosirii în România;
b) solicitantul nu prezintă formularul de cerere completat, semnat şi două fotografii
conforme standardelor;
c) atunci când taxa de viză nu a fost plătită.
-------------
(6) La solicitarea vizei de intrare în România străinii trebuie să se prezinte personal la

autorităţile competente să acorde viza.
(7) Pot face excepţie de la prevederile alin. (3) şi (5) personalităţile marcante ale vieţii
sociale, culturale, politice sau economice ori cazurile în care străinii trebuie să parcurgă o
distanţă foarte mare pentru a se prezenta la misiunea diplomatică sau la oficiul consular şi numai
dacă nu există niciun dubiu cu privire la buna-credinţă a solicitantului, precum şi în cazul unor
grupuri organizate, când un organism recunoscut şi demn de încredere răspunde de buna-credinţă
a solicitanţilor.
──────────
*) Notă CTCE:
«ART. 29
Condiţii cu privire la solicitarea vizei de lungă şedere
(6) Cererea de acordare a vizei de lungă şedere trebuie să fie însoţită de documentul de
trecere a frontierei de stat, care îndeplineşte condiţiile de valabilitate, potrivit art. 28 alin. (2), în
care să poată fi aplicată viza, de documente care să justifice scopul şi condiţiile călătoriei,
precum şi de dovada că străinul posedă mijloace de întreţinere pe timpul şederii în România şi
pentru a părăsi teritoriul României.
(7) Pot fi acceptate ca dovadă a mijloacelor de întreţinere sumele de bani în valută
convertibilă, cecurile de călătorie, carnetele de cec asupra unui cont în devize, cărţile de credit cu
extrasul de cont pentru acestea, emis cu cel mult două zile înaintea solicitării vizei de lungă
şedere, sau orice alte mijloace care dovedesc existenţa resurselor financiare corespunzătoare.
(8) La depunerea cererii de acordare a vizei de lungă şedere, solicitantul este, de regulă,
chemat la interviu.
(9) Cererea de acordare a vizei de lungă şedere nu se preia, fiind considerată inadmisibilă, iar
examinarea dosarului de viză este oprită, în următoarele cazuri:
a) nu este depusă cu cel mult 3 luni înainte de data preconizată a sosirii în România;
(8) solicitantulnu prezintă formularul de cerere completat, semnat şi două fotografii
conforme standardelor;
(9) atunci când taxa de viză nu a fost plătită.
(4) La solicitarea vizei de lungă şedere, străinii trebuie să se prezinte personal la autorităţile
competente să acorde viza.
(5) Pot face excepţie de la prevederile alin. (3) şi (5) personalităţile marcante ale vieţii
sociale, culturale, politice sau economice, străinii care trebuie să parcurgă o distanţă foarte mare
pentru a se prezenta la misiunea diplomatică ori la oficiul consular şi numai dacă nu există dubiu
cu privire la buna-credinţă a solicitantului, precum şi grupurile organizate, când un organism
recunoscut şi demn de încredere răspunde de buna-credinţă a solicitanţilor.»"
──────────
ART. 29^1*)
Cooperarea cu prestatorii externi de servicii
(d) Prin excepţie de la art. 29 alin. (5), cererile de acordare a vizelor pot fi depuse şi prin
intermediul prestatorilor externi de servicii contractaţi de Ministerul Afacerilor Externe potrivit
legii.
(e) Condiţiile şi modalităţile de cooperare cu prestatorii externi de servicii se stabilesc prin
ordin al ministrului afacerilor externe.
(f) Prestatorilor externi de servicii nu li se permite accesul la Sistemul naţional de informaţii
privind vizele şi nu le pot fi delegate atribuţii privind examinarea cererilor, efectuarea
interviurilor cu solicitanţii de vize, decizia asupra cererilor, tipărirea şi aplicarea colantelor de
vize.
(g) Pe baza contractelor de cooperare încheiate cu Ministerul Afacerilor Externe, prestatorii
externi de servicii pot îndeplini, după caz, una sau mai multe dintre următoarele sarcini:
a) furnizarea de informaţii privind condiţiile de acordare a vizelor şi formularele pentru
cererile de viză;
b) informarea solicitantului cu privire la documentele justificative solicitate, pe baza unei
liste de control;
c) colectarea datelor, inclusiv, după caz, a elementelor biometrice de identificare şi a
cererilor de acordare a vizelor, precum şi transmiterea acestora, în condiţiile legii, către misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României competente;
d) perceperea taxelor de viză şi transferul acestora către misiunile diplomatice şi oficiile
consulare ale României competente;
e) gestionarea programărilor pentru prezentarea în persoană la misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României competente;
f) depunerea şi ridicarea documentelor de călătorie la şi de la misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României şi returnarea acestora solicitanţilor.
(h) Ministerul Afacerilor Externe urmăreşte ca taxele suplimentare de servicii percepute de
prestatorii externi de servicii să fie proporţionale cu cheltuielile suportate de aceştia pentru
îndeplinirea sarcinilor care le-au fost încredinţate şi să nu depăşească jumătate din cuantumul
taxei aferente procesării unei cereri de viză.
(i) Cooperarea cu prestatorii externi de servicii nu exclude posibilitatea depunerii cererilor
de acordare a vizei direct la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
(j) În eventualitatea încetării cooperării cu un prestator extern de servicii, misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României competente asigură continuitatea furnizării de
servicii complete în materie de acordare a vizelor.
-------------
Art. 29^1 a fost introdus de pct. 26 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
──────────
*) Notă CTCE:
"După punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 11^1, cu următorul cuprins:
11^1. Articolul 29^1 se abrogă."
──────────
ART. 30*)
Organele competente să acorde viza română

(d) Viza română se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
(e) Lista statelor ai căror cetăţeni au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul României este
cea prevăzută în anexa nr. I la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei
ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a
listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie, publicat în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene seria L nr. 81 din 21 martie 2001.
(f) Viza de scurtă şedere se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
României, astfel:
a) fără aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din
statele prevăzute în lista menţionată la alin. (2), pentru care nu este necesară procedura invitaţiei;
b) cu aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din statele
menţionate în lista prevăzută la art. 37 alin. (2), precum şi în cazul în care sunt necesare verificări
suplimentare pentru soluţionarea cererilor depuse de străinii care provin din statele
prevăzute în lista menţionată la alin. (2), pentru care nu este necesară procedura invitaţiei.
-------------
august 2014.
(g) În vederea aprobării cererilor pentru acordarea vizelor de scurtă şedere, Centrul Naţional
de Vize solicită avizul Oficiului Român pentru Imigrări numai în cazurile stabilite prin protocol
aprobat prin ordin comun al ministrului afacerilor externe şi al ministrului afacerilor interne.
(h) Avizul Oficiului Român pentru Imigrări prevăzut la alin. (4) constată îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)-d), precum şi la art.
27 alin. (2) lit. c) şi e).
-------------
(4) Oficiul Român pentru Imigrări emite avizul în termen de până la 7 zile lucrătoare de la
data primirii solicitării Centrului Naţional de Vize. În situaţii temeinic justificate, termenul poate
fi prelungit cu până la 7 zile lucrătoare.
(5) Viza de lungă şedere se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
României, cu aprobarea Centrului Naţional de Vize, numai după obţinerea avizului Oficiului
Român pentru Imigrări.
(6) Avizul Oficiului Român pentru Imigrări prevăzut la alin. (7) constată îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)-d), art. 27 alin. (2)
lit. c) şi e), precum şi a condiţiilor speciale pentru fiecare tip de viză.
-------------
(7) Oficiul Român pentru Imigrări emite avizul prevăzut la alin. (7) în termen de până la 30
de zile de la data primirii solicitării Ministerului Afacerilor Externe. În cazuri temeinic
justificate, când este necesară o examinare mai aprofundată a cererii, termenul poate fi prelungit
cu 15 zile.
-------------
(8) Viza pentru străinii care sunt membri de familie ai cetăţenilor români şi viza de scurtă
şedere pentru străinii prevăzuţi la art. 16 alin. (4) din Codul de vize se acordă de misiunile
diplomatice şi de oficiile consulare ale României, fără plata taxelor.
-------------
(9) În cazul în care misiunea diplomatică sau oficiul consular emitent identifică o eroare
după ce autocolantul de viză a fost aplicat în documentul de călătorie, autocolantul de viză se
anulează barându-l cu o cruce cu cerneală neradiabilă şi se aplică un alt autocolant de viză pe o
pagină diferită.
-------------
Alin. (11) al art. 30 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(10) În scopul primirii cererilor de vize şi al eliberării vizelor, România poate încheia
acorduri bilaterale de reprezentare, cu oricare dintre statele Schengen. Aceste acorduri se încheie
de Ministerul Afacerilor Externe în formă simplificată şi vor menţiona durata şi aria de
aplicabilitate, competenţele în materie de acceptare sau respingere a cererilor de vize, precum şi
modalităţile de încetare. România, în situaţia în care este stat reprezentat, va notifica Comisia
Europeană cu privire la acordurile încheiate, la momentul intrării în vigoare şi încetării acestora.
-------------
──────────
*) Notă CTCE:
«ART. 30
Autorităţile competente să acorde viza
← Viza de tranzit aeroportuar şi viza de scurtă şedere se acordă de către misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României:
a) fără aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din
statele prevăzute în lista menţionată la art. 27 alin. (3), pentru care nu este necesară procedura
invitaţiei;
b) cu aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din
statele menţionate în lista prevăzută la art. 37 alin. (2), precum şi în cazul în care sunt necesare
verificări suplimentare pentru soluţionarea cererilor depuse de străinii care provin din statele
prevăzute în lista menţionată la art. 27 alin. (3), pentru care nu este necesară procedura invitaţiei.
← În vederea aprobării cererilor pentru acordarea vizelor de scurtă şedere, Centrul Naţional
de Vize poate:
a) solicita avizul Inspectoratului General pentru Imigrări, în cazurile stabilite prin protocol,
aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe şi al ministrului afacerilor interne;
b) consulta autorităţile competente ale statelor membre, potrivit prevederilor art. 22 din
Codul de vize.
← Avizul Inspectoratului General pentru Imigrări prevăzut la alin. (2) lit. a) constată
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h) şi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d).
← Inspectoratul General pentru Imigrări emite avizul prevăzut la alin. (2) lit. a) în termen
de până la 7 zile lucrătoare de la data primirii solicitării Centrului Naţional de Vize. În situaţii
temeinic justificate, termenul poate fi prelungit cu până la 7 zile lucrătoare.
← Viza de tranzit aeroportuar şi viza de scurtă şedere se acordă de către autorităţile
competente ale altor state Schengen, potrivit înţelegerilor de reprezentare încheiate în temeiul art.
8 din Codul de vize.
← Viza de scurtă şedere se acordă de către organele poliţiei de frontieră, la punctele de
trecere a frontierei externe, potrivit prevederilor art. 35 şi 36 din Codul de vize.
← Viza de lungă şedere se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
României, cu aprobarea Centrului Naţional de Vize, numai după obţinerea avizului
Inspectoratului General pentru Imigrări.
← Avizul Inspectoratului General pentru Imigrări prevăzut la alin. (7) constată îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi la art. 27 alin.
(6) lit. c) şi d), precum şi a condiţiilor speciale pentru fiecare tip de viză de lungă şedere.
← Inspectoratul General pentru Imigrări emite avizul prevăzut la alin. (7) în termen de până
la 30 de zile de la data primirii solicitării Ministerului Afacerilor Externe. În cazuri temeinic
justificate, când este necesară o examinare mai aprofundată a cererii, termenul poate fi prelungit
cu 15 zile.
(5) Vizapentru străinii care sunt membri de familie ai cetăţenilor români se acordă de
misiunile diplomatice şi de oficiile consulare ale României, fără plata taxelor.»"
──────────
ART. 31
Soluţionarea cererilor de viză
(3) Cererile pentru acordarea vizei de lungă şedere se soluţionează în sensul acordării sau
refuzului acordării vizei de lungă şedere, în termen de până la 60 de zile de la data depunerii
acestora, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor generale şi speciale stabilite de prezenta
ordonanţă de urgenţă.
(4) Viza se eliberează de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României numai
dacă la data eliberării vizei mai sunt îndeplinite condiţiile ce au stat la baza aprobării acesteia.
(5) Decizia misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României prin care se refuză
acordarea vizei se comunică solicitantului, împreună cu motivele pe care aceasta se întemeiază.
----------
Art. 31 a fost modificat de pct. 3 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august 2016,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 670 din 31 august 2016.
──────────
*) Notă CTCE:
"ART. 31
Soluţionarea cererilor de viză
(d) Condiţiile în care se soluţionează cererile pentru acordarea vizei de tranzit aeroportuar
sau a vizei de scurtă şedere sunt cele prevăzute la art. 23 din Codul de vize.
(e) Cererile pentru acordarea vizei de lungă şedere se soluţionează în sensul acordării vizei
de lungă şedere sau în sensul refuzului acordării vizei de lungă şedere, în termen de până la 60 de
zile de la data depunerii acestora, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor generale şi speciale
stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(f) Se înfiinţează la nivelul Ministerului Afacerilor Externe Comisia de soluţionare a
contestaţiilor privind refuzul acordării vizelor, ale cărei competenţe, regulament de funcţionare şi
procedură de lucru se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe.
(g) Decizia misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României prin care se refuză
acordarea vizei se comunică solicitantului, împreună cu motivele pe care aceasta se întemeiază.
Solicitanţii cărora li s-a refuzat eliberarea unei vize au dreptul să formuleze contestaţie la comisia
prevăzută la alin. (3)."
──────────
ART. 32*)
Acordarea vizei de către organele poliţiei de frontieră
Organele poliţiei de frontieră aplică prevederile art. 35 şi 36 din Codul de vize pentru
acordarea, cu titlu de excepţie, în punctele de trecere a frontierei de stat, a vizelor de scurtă
şedere şi a vizelor de tranzit.
-------------
──────────
*) Notă CTCE:
"14. Articolul 32 se abrogă."
──────────
ART. 33
Anularea şi revocarea vizei

(h) Viza poate fi anulată sau revocată în străinătate de către misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României, iar în ţară de către organele poliţiei de frontieră, cu ocazia controlului
pentru trecerea frontierei de stat sau cu ocazia depistării persoanelor care au trecut sau au
încercat să treacă ilegal frontiera de stat, ori de către Oficiul Român pentru Imigrări, atunci când
străinii se află pe teritoriul statului român. Punerea în executare a măsurii anulării sau revocării
vizei în ţară se face de către organele poliţiei de frontieră ori, după caz, ale Oficiului Român
pentru Imigrări.
-------------
(i)Autorităţile prevăzute la alin. (1) pot lua măsura anulării vizei în următoarele situaţii*):
──────────
*) Notă CTCE:
"15. La articolul 33, partea introductivă a alineatului (2) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) pot lua măsura anulării vizei de lungă şedere în
următoarele situaţii:"."
──────────
(5) se constată că la data solicitării vizei străinii nu îndeplineau condiţiile prevăzute de
prezenta ordonanţă de urgenţă;
(6) străinii au obţinut viza de intrare pe baza unor documente sau informaţii false;
(7) străinii au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alţi străini ori au
înlesnit transportul sau cazarea acestora;
(8) străinii au încălcat reglementările vamale ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal
frontiera de stat;
-------------
(9) străinii au intrat în România în perioada de interdicţie, dispusă anterior.

-------------
Lit. e) a alin. (2) al art. 33 a fost introdusă de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011. ──────────
*) Notă CTCE:
*) A se vedea NOTA C.T.C.E. de la alin. (2) al art. 33.
──────────
(4) La articolul 33, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu
următorul cuprins:
(2^1) Situaţiile în care autorităţile prevăzute la alin. (1) anulează sau revocă vizele de tranzit
aeroportuar sau vizele de scurtă şedere sunt cele prevăzute la art. 34 din Codul de vize.
(5) Măsura revocării vizei poate fi dispusă de către autorităţile prevăzute la alin. (1) în
──────────
*) Notă CTCE:
──────────
*) 17. La articolul 33, partea introductivă a alineatului (3) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
(8) Măsura revocării vizei de lungă şedere poate fi dispusă de către autorităţile prevăzute la
alin. (1) în următoarele situaţii:
(g) străinii nu mai îndeplinesc condiţiile cerute la acordarea vizei;

(h) nu se respectă scopul pentru care a fost acordată viza de intrare;
(i) după acordarea vizei, împotriva străinilor a fost dispusă măsura interzicerii intrării în
România sau au fost declaraţi indezirabili.
-------------
(k) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare a vizei se comunică străinului, în scris,
împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, de către misiunea diplomatică sau de oficiul
consular care a acordat viza, atunci când solicitantul se află în străinătate, de către organele
poliţiei de frontieră, atunci când acesta se află în punctul de trecere a frontierei de stat, şi de către
Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizia de returnare, atunci când cel în cauză se află
în România. De la data comunicării, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce
efecte numai pentru viitor.
-------------
(4^1) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare dispusă de misiunile diplomatice ori
oficiile consulare ale României ori, după caz, de organele poliţiei de frontieră poate fi contestată
potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare. Decizia de anulare sau de revocare dispusă de către Inspectoratul
General pentru Imigrări poate fi contestată în condiţiile art. 85.
-------------
Alin. (4^1) al art. 33 a fost modificat de pct. 29 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25
──────────
*) Notă CTCE:
──────────
"18. La articolul 33, alineatul (4^1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(4^1) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare dispusă de misiunile diplomatice ori
oficiile consulare ale României poate fi contestată la comisia prevăzută la art. 31 alin. (3).
Decizia de anulare sau de revocare dispusă de organele poliţiei de frontieră poate fi contestată în
condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare. Decizia de anulare sau de revocare dispusă de Inspectoratul General pentru Imigrări
poate fi contestată în condiţiile art. 85.»"
──────────
*) Notă CTCE:
──────────
7. La articolul 33, după alineatul (4^1) se introduce un nou alineat, alineatul (4^2), cu
următorul cuprins:
(4^2) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare a vizei de tranzit aeroportuar sau a vizei
de scurtă şedere se comunică străinului de către autorităţile prevăzute la alin. (4), utilizându-se
formularul prevăzut în anexa VI la Codul de vize.
4. Dacă o viză este anulată sau revocată se aplică o ştampilă cu menţiunea «ANULAT» sau
«REVOCAT», iar elementul optic variabil al autocolantului de viză, elementul de securitate
«efect de imagine latentă», precum şi termenul «viză» se anulează prin haşurare.
-------------
──────────
*) Notă CTCE:
──────────
20. La articolul 33, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
2. Anularea sau revocarea vizelor de tranzit aeroportuar, a vizelor de scurtă şedere şi a
vizelor de lungă şedere se materializează pe colantul de viză prin realizarea operaţiunilor
prevăzute la art. 34 alin. (5) din Codul de vize.
──────────
*) Notă CTCE:
──────────
21. La articolul 33, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu
următorul cuprins:
(5^1) În situaţia anulării sau revocării vizei emise de un alt stat Schengen, autoritatea care a
dispus măsura comunică acest lucru Departamentului Consular din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe, în vederea informării statului emitent.
3. La controlul pentru trecerea frontierei de stat organele poliţiei de frontieră limitează

perioada de valabilitate a vizei în situaţia în care constată că străinul nu posedă mijloacele de
întreţinere pentru întreaga perioadă de valabilitate a acesteia. Limitarea vizei se materializează
prin înscrierea pe viză a perioadei pentru care străinul are mijloace de întreţinere, potrivit legii*).
──────────
*) Notă CTCE:
──────────
22. La articolul 33, alineatul (6) se abrogă.
──────────
*) Notă CTCE:
──────────
23. După articolul 33 se introduce un nou articol, articolul 33^1, cu următorul cuprins:
ART. 33^1
Prelungirea valabilităţii vizei de scurtă şedere sau a dreptului de şedere conferit străinului
prin viză
(e) Durata valabilităţii şi/sau a dreptului de şedere stabilit prin viza de scurtă şedere eliberată
de autorităţile române sau de către un alt stat Schengen poate fi prelungită în condiţiile art. 33 din
Codul de vize.
(f) Autoritatea naţională competentă să prelungească viza prevăzută la alin. (1), aplicată pe
paşapoartele simple, este Oficiul Român pentru Imigrări şi formaţiunile teritoriale ale acestuia,
iar pentru cele aplicate pe paşapoartele de serviciu sau diplomatice este Ministerul Afacerilor
Externe.
SECŢIUNEA a 4-a*)
Condiţii speciale de acordare a vizelor de tranzit aeroportuar, de tranzit şi de scurtă şedere
──────────
*) Notă CTCE:
OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, de la data aplicării în totalitate de către România a
dispoziţiilor acquis-ului Schengen, în temeiul deciziei Consiliului emise în acest sens, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
(e) Titlul secţiunii a 4-a a capitolului III se modifică şi va avea următorul cuprins:
Condiţii speciale de acordare a vizelor de tranzit aeroportuar şi a vizelor de scurtă şedere
──────────
\ Viza de tranzit aeroportuar se acordă, în situaţiile prevăzute la art. 3 din Codul de vize, de
către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu aprobarea prealabilă a
Departamentului consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în condiţiile existenţei
vizei unui stat terţ care permite străinilor continuarea călătoriei. Această viză se poate acorda în
condiţiile prezentării biletului de avion valabil până la destinaţie şi permite străinilor rămânerea
în zona aeroportuară cel mult 5 zile*).
\ Acest tip de viză nu este necesar în cazurile prevăzute la art. 3 alin. (5) din Codul de
vize.
-------------
──────────
*) Notă CTCE:
\ Viza de tranzit aeroportuar se acordă de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale
României, cu aprobarea prealabilă a Departamentului Consular din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe, în condiţiile stabilite de Codul de vize.
──────────
ART. 35*)
Condiţii de acordare a vizei de tranzit

(1) Viza de tranzit se acordă solicitanţilor în următoarele condiţii:
5. sunt în posesia vizei unui stat terţ şi, dacă este cazul, a unui stat limitrof
României, care permite străinilor continuarea călătoriei;
6. posedă bilet de călătorie valabil până la destinaţie sau prezintă permisul de conducere,
cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducătorilor
auto.
(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) însoţitorii
conducătorilor auto, care călătoresc împreună cu aceştia.
──────────
*) Notă CTCE:
(f) Articolul 35 se abrogă.
──────────
ART. 36*)
Condiţii de acordare a vizelor de scurtă şedere

4. În funcţie de scopul pentru care a fost solicitată viza de scurtă şedere, este necesară
îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) misiune - viza se acordă străinilor care fac dovada că au una dintre calităţile prevăzute la
art. 23 alin. (4) lit. a) şi se deplasează în România în virtutea acestor calităţi;
b) turism - viza se acordă străinilor, dacă prezintă:
(i) voucher sau rezervare fermă la o unitate de cazare turistică şi itinerarul călătoriei;
(ii) bilet de călătorie valabil până la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde şi
documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducătorilor auto;
(iii) asigurare medicală;
(iv) dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadă, dar
nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valută convertibilă;
c) vizită - viza se acordă străinilor, dacă prezintă:
(i) bilet de călătorie valabil până la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde şi
(ii) asigurare medicală;
(iii) invitaţie autentificată din partea persoanei vizitate, din care să rezulte că aceasta va
asigura costurile privind executarea măsurilor de îndepărtare, în cazul în care străinul invitat nu
părăseşte România până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză, precum şi,
atunci când persoana vizitată se obligă, mijloacele de întreţinere şi cazarea străinului;
-------------
Pct. (iii) al lit. c) a alin. (1) al art. 36 a fost modificat de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA
nr. 25 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014, prin
înlocuirea sintagmei "costuri privind îndepărtarea" cu sintagma "costuri privind executarea
măsurilor de îndepărtare".
\ dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadă, dar

nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valută convertibilă, dacă persoana vizitată nu asigură
mijloacele de întreţinere;
\ dovada asigurării condiţiilor de cazare, sub forma unei rezervări ferme la o unitate de
cazare, a unui act de proprietate sau de închiriere a unei locuinţe în România pe numele
solicitantului, dacă persoana vizitată nu asigură cazarea;
d) afaceri - viza se acordă străinilor, dacă prezintă:
(d) bilet de călătorie valabil până la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde şi
(e) asigurare medicală;
(f) invitaţie din partea unei societăţi comerciale sau autorităţi publice de a participa la
întâlniri, conferinţe, târguri ori congrese având legătură cu comerţul sau cu industria, din care să
rezulte faptul că societatea comercială ori autoritatea publică respectivă va asigura costurile
privind executarea măsurilor de îndepărtare, în cazul în care străinul invitat nu părăseşte
România până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau prin alte
documente care dovedesc scopul călătoriei;
-------------
Pct. (iii) al lit. d) a alin. (1) al art. 36 a fost modificat de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA
(g) dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadă, dar
nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valută convertibilă;
(h) dovada asigurării condiţiilor de cazare;
(d) transport - viza se acordă străinilor dacă prezintă:
(j) documente care să ateste profesia solicitantului, precum şi activitatea ce urmează a fi
desfăşurată pe durata şederii;
(k) asigurare medicală;
(l) permisul de conducere, cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de
transport;
(m) licenţă de transport şi licenţă de execuţie;
f) activităţi sportive - viza se acordă străinilor dacă prezintă:
5. invitaţia organizatorilor, care să ateste asigurarea medicală şi a cazării;
6. lista oficială a delegaţiei sportive străine, cu specificarea calităţii fiecărui membru;
7. abrogat;
-------------
Pct. (iii) al lit. f) a alin. (1) al art. 36 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 157
din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011.
3. activităţi culturale, ştiinţifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte
activităţi care nu contravin legilor române - viza se acordă străinilor dacă prezintă:
(i) documente emise de instituţiile la care urmează să se deplaseze pentru a justifica
prezenţa în România;
(ii) bilet de călătorie valabil până la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde şi
(iii) dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi ori echivalentul în valută
convertibilă, pentru întreaga perioadă, dar nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valută
convertibilă.
-------------
Pct. (iii) al lit.g) a alin. (1) al art. 36 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 157
(d) asigurare medicală;

(e) dovada asigurării condiţiilor de cazare.
5. Sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. (ii), lit. c) pct.
(i), lit. d) pct. (i) şi lit. g) pct. (ii) însoţitorii conducătorilor auto care călătoresc împreună cu
aceştia şi de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. (iv) solicitanţii de vize care
fac dovada achitării anticipate şi integrale a pachetelor de servicii turistice privind cel puţin
cazarea şi hrană.
-------------
(2^1) Străinii membri de familie ai cetăţenilor români, categorie de persoane în care sunt
încadraţi soţul sau soţia cetăţeanului român, descendenţii direcţi ai cetăţeanului român, în vârstă
de cel mult 21 de ani, precum şi ascendenţii direcţi ai cetăţeanului român sau ai soţului ori soţiei,
care se află în întreţinerea sa, sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiilor stabilite la alin. (1) lit.
6. pct. (iii)-(v), dacă prezintă următoarele documente:
\ paşaportul sau actul de identitate al cetăţeanului român, în original, însoţit de declaraţia
cetăţeanului român privind asigurarea condiţiilor de cazare sau invitaţie autentificată din partea
cetăţeanului român în care se menţionează asigurarea condiţiilor de cazare, însoţită de copia
paşaportului sau actului de identitate al cetăţeanului român;
\ documente doveditoare ale căsătoriei cu cetăţeanul român, eliberate în conformitate cu
legislaţia română, respectiv documente doveditoare ale legăturii de rudenie cu cetăţeanul român.
-------------
7. Refuzul acordării vizei de scurtă şedere nu poate fi contestat.

8. Atunci când rezultatele interviului, documentele prezentate şi circumstanţele personale
ale solicitantului vizei indică neclarităţi, pot fi solicitate şi alte documente decât cele prevăzute la
alin. (1) sau (2^1).
-------------
──────────
*) Notă CTCE:
27. Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 36
Documente necesare obţinerii vizei de scurtă şedere
În funcţie de scopul pentru care a fost solicitată viza de scurtă şedere, este necesară
prezentarea de către străin a unor documente justificative, în conformitate cu prevederile art. 14
şi ale anexei II din Codul de vize."
──────────
SECŢIUNEA a 5-a
Condiţii speciale de acordare a vizelor de scurtă şedere pe bază de invitaţie
ART. 37
Domeniul de aplicare
9. Acordarea vizelor de scurtă şedere străinilor proveniţi din statele menţionate în lista
prevăzută la art. 30 alin. (2) pentru care este stabilită procedura invitaţiei se face potrivit
prevederilor art. 27-29, cu respectarea condiţiilor speciale din prezenta secţiune*).
──────────
*) Notă CTCE:
"(1) Acordarea vizelor de scurtă şedere străinilor proveniţi din statele menţionate în lista
prevăzută la art. 27 alin. (3), pentru care este stabilită procedura invitaţiei, se face cu respectarea
condiţiilor pentru acordarea acestora şi a prevederilor speciale din prezenta secţiune."
──────────
10.Lista statelor pentru ai căror cetăţeni sunt aplicabile aceste prevederi se stabileşte de către
Ministerul Afacerilor Externe, cu avizul Ministerului Afacerilor Interne.
ART. 38
Procedura invitaţiei
0 Străinilor din categoria prevăzută la art. 37 alin. (1), posesori de paşapoarte simple, li se
poate acorda viza de scurtă şedere cu una sau mai multe călătorii, dacă prezintă misiunilor
diplomatice şi oficiilor consulare invitaţie scrisă din partea unei persoane fizice sau juridice, din
care să rezulte că aceasta va asigura costurile privind executarea măsurilor de îndepărtare, în
cazul în care străinul invitat nu părăseşte România până la data la care încetează dreptul de
şedere stabilit prin viză, în următoarele scopuri:
-------------
Partea introductivă a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de art. 42, Titlul II din
august 2014, prin înlocuirea sintagmei "costuri privind îndepărtarea" cu sintagma "costuri
privind executarea măsurilor de îndepărtare".
0 vizită - pot face invitaţii cetăţenii români, cetăţenii unui alt stat membru al Uniunii
Europene, al Spaţiului Economic European, cetăţenii Confederaţiei Elveţiene sau străinii
posesori ai unui document care atestă rezidenţa sau şederea pe teritoriul României, cu
prezentarea, după caz, a următoarelor documente:
-------------
Partea introductivă a lit. a) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 47 al art. I din
LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie
2011.
0 cartea de identitate sau paşaportul pentru cetăţenii români, cartea de identitate sau
paşaportul şi certificatul de înregistrare, cartea de rezidenţă sau cartea de rezidenţă permanentă
pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European şi
pentru cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi pentru membrii de familie ai acestora şi
paşaportul şi permisul de şedere pentru străini, în original şi în copie;
-------------
Pct. (i) al lit. a) a alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 157
1 dovada asigurării condiţiilor de cazare;

2 dovada posibilităţilor de asigurare a întreţinerii străinului în cuantum de cel puţin 30
euro/zi pentru întreaga perioadă pentru care este invitat;
3 copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat, aparţinând străinului invitat;
4 două fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale străinului invitat;
0 turism - pot face invitaţii, nominal pentru fiecare străin invitat, societăţile comerciale cu
profil turistic, cu prezentarea următoarelor documente:
(i) actele de înfiinţare ale persoanei juridice care face invitaţia;
-------------
Pct. (i) al literei b) a alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr.
0 certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi, după caz,
împuternicirea din partea societăţii comerciale pentru persoana desemnată să invite în numele
acesteia;
-------------
Pct. (ii) al lit. b) a alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 157
1 cartea de identitate sau permisul de şedere, după caz, al persoanei împuternicite;

2 copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat aparţinând străinului invitat;
3 două fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale străinului invitat;
0 afaceri - pot face invitaţii, de regulă, pentru 3 persoane simultan, societăţile comerciale cu
sediul în România. În numele societăţilor comerciale pot invita numai persoanele care sunt
desemnate, conform legii, să reprezinte societatea comercială ori sunt deţinătoare ale majorităţii
capitalului social. În acest caz este necesară prezentarea următoarelor documente:
(i) actele de înfiinţare ale persoanei juridice care face invitaţia;
-------------
Pct. (i) al lit. c) a alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 157
0 certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi, după caz,
împuternicirea din partea societăţii comerciale pentru persoana desemnată să invite în numele
acesteia;
-------------
Pct. (ii) al lit. c) a alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 157
̀ ⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀԀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ
ᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ0 cartea de identitate sau permisul de şedere, după caz, al
persoanei împuternicite;
ᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ1 copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat
aparţinând străinului invitat;
ᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ2 două fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale străinului
invitat;
ᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ3 dovada asigurării condiţiilor de cazare a străinului
invitat pe perioada şederii în
România.
(2) Invitaţiile se completează în două exemplare şi se depun la sediul formaţiunilor
teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea aprobării.
(3) Invitaţia se aprobă dacă străinul invitat îndeplineşte condiţiile legale de intrare în
România, dacă nu prezintă risc de migraţie ilegală sau risc la adresa securităţii naţionale şi dacă
există suficiente garanţii că va părăsi teritoriul ţării la expirarea vizei. Pentru străinii care provin
din state cunoscute cu problematică teroristă activă se consultă autoritatea naţională în domeniul
combaterii terorismului.
-------------
0 Soluţionarea cererilor de aprobare a invitaţiilor se face în termen de 60 de zile de la data

depunerii. Pentru străinii care urmează să vină în România în scop turistic, în grupuri organizate
de minimum 20 de persoane, la solicitarea societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, membre ale Asociaţiei Naţionale a
Agenţiilor de Turism din România, aprobarea invitaţiilor se face în termen de 30 de zile de la
data depunerii.
-------------
1 În cazul aprobării, un exemplar al invitaţiei va fi înmânat persoanei care invită, în scopul

transmiterii către străinul invitat în vederea prezentării în original la misiunea diplomatică sau la
oficiul consular unde solicită acordarea vizei române.
2 Străinul poate solicita acordarea vizei în termen de 30 de zile de la aprobarea invitaţiei.
3 Nu se aprobă o nouă invitaţie depusă de un solicitant, indiferent de scopul acesteia, dacă
una dintre persoanele invitate anterior de acesta nu a părăsit teritoriul ţării în termenul de
valabilitate al vizei.
4 Vizele se acordă cu un drept de şedere de până la 90 de zile, în funcţie de perioada pentru
care străinul este invitat.
ART. 39
Forma şi conţinutul invitaţiei

0 Forma, conţinutul şi elementele de siguranţă ale invitaţiei prevăzute de prezenta secţiune
se stabilesc de către Ministerul Afacerilor Interne, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe.
Ministerul Afacerilor Interne va asigura, prin Oficiul Român pentru Imigrări, confecţionarea
formularelor*).
──────────
*) Notă CTCE:
"(1) Forma, conţinutul şi elementele de siguranţă ale formularului invitaţiei prevăzute de
prezenta secţiune se stabilesc de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu avizul
Ministerului Afacerilor Externe, cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (4) din Codul de vize.
Ministerul Administraţiei şi Internelor comunică Comisiei Europene modelul formularului şi
asigură, prin Oficiul Român pentru Imigrări, confecţionarea acestuia."
──────────
0 Costul formularelor se suportă de către persoanele fizice sau juridice care invită.
ART. 40
Excepţii de la procedura invitaţiei

23 Centrul Naţional de Vize poate aproba acordarea vizelor, cu avizul prealabil al Oficiului
Român pentru Imigrări, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune, pentru
următoarele categorii de străini:
a) străinul minor al cărui părinte este beneficiar al statutului de refugiat sau are protecţie
subsidiară ori se află în posesia unui permis de şedere în România, cu condiţia ca acesta să fie
valabil cel puţin 90 de zile de la data acordării vizei de intrare;
-------------
Lit. a) a alin. (1) al art. 40 a fost modificată de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
0 soţul/soţia şi părinţii străinului beneficiar al statutului de refugiat sau care are protecţie
subsidiară ori care se află în posesia unui permis de şedere în România, cu condiţia ca acesta să
fie valabil cel puţin 90 de zile de la data acordării vizei de intrare;
-------------
Lit. b) a alin. (1) al art. 40 a fost modificată de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
1 străinul major al cărui părinte este cetăţean român;

2 străinul, părinte al unui cetăţean român.
0 Centrul Naţional de Vize poate aproba acordarea vizei, fără avizul Oficiului Român
pentru Imigrări şi fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune, pentru următoarele
categorii de străini:
a) străinii căsătoriţi cu cetăţeni români;
b) străinii copii minori ai cetăţenilor români;
c) străinii posesori ai unui permis de şedere valabil în unul dintre statele membre ale
Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în statele părţi la Acordul Schengen, fără ca
valabilitatea vizei să depăşească valabilitatea permisului de şedere*);
──────────
*) Notă CTCE:
0 La articolul 40 alineatul (2), litera c) se abrogă.
──────────
d) străinii posesori ai unui permis de şedere valabil în state pentru ai căror cetăţeni nu există
obligativitatea vizei de intrare în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic
European sau în statele părţi la Acordul Schengen;
e) străinii care au aplicate în documentul de trecere a frontierei de stat vize ale statelor
membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, ale statelor părţi la Acordul
Schengen sau ale statelor pentru ai căror cetăţeni nu există obligativitatea vizei de intrare în
aceste state. Viza română nu poate depăşi valabilitatea acestei vize*);
──────────
*) Notă CTCE:
1 La articolul 40 alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"e) străinii care au aplicate în documentul de trecere a frontierei de stat vize ale statelor
membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European, ale statelor părţi la Acordul
Schengen sau ale statelor pentru ai căror cetăţeni nu există obligativitatea vizei de intrare în
aceste state."
──────────
23străinii care urmează să vină în România în scop de afaceri, la solicitarea autorităţilor
administrative, precum şi a societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, care sunt înscrise pe listele contribuabililor la bugetul de
stat, stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicat în
Monitorul Oficial al României, şi care îşi asumă, printr-o scrisoare de garanţie adresată în
original Centrului Naţional de Vize, obligaţia suportării cheltuielilor privind asistenţa materială,
medicală şi a celor de executare a măsurilor de îndepărtare;
-------------
Lit. f) a alin. (2) al art. 40 a fost modificată de pct. 34 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA
24 străinii care urmează să vină în România în scop de vizită, la solicitarea misiunilor

diplomatice sau oficiilor consulare străine acreditate în România;
25 străinii pentru care s-a solicitat acordarea vizei, în scris, la misiunile diplomatice sau
oficiile consulare, din partea autorităţilor publice centrale ori a camerelor de comerţ străine;
26 persoanele pentru care s-a solicitat acordarea vizei la Centrul Naţional de Vize din
partea următoarelor instituţii din România: Administraţia Prezidenţială, Parlamentul, Guvernul şi
alte autorităţi publice centrale şi locale, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a
Municipiului Bucureşti, precum şi cele teritoriale şi a prefecturilor, care îşi asuma obligaţia
suportării
cheltuielilor privind asistenţa materială, medicală şi a celor de executare a măsurilor de
îndepărtare, printr-o scrisoare de garanţie transmisă în original;
-------------
Lit. i) a alin. (2) al art. 40 a fost modificată de pct. 34 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA
0 şoferii de TIR;
1 personalităţile din diaspora românească şi descendenţii acestora;
2 părinţii elevilor sau studenţilor străini, acceptaţi la studii în România, care sosesc în
vederea primei instalări a acestora, sub rezerva prezentării unui document apostilat sau, după caz,
supralegalizat, eliberat de autorităţile din statul de origine care să ateste legătura de rudenie.
-------------
Lit. l) a alin. (2) al art. 40 a fost introdusă de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
3 străinii care urmează să vină în România la solicitarea unei persoane juridice de interes
public, care funcţionează în mod legal şi care îşi asumă obligaţia suportării cheltuielilor privind
asistenţa materială, medicală şi a celor de executare a măsurilor de îndepărtare, printr-o scrisoare
de garanţie adresată în original Centrului Naţional de Vize.
-------------
Lit. m) a alin. (2) al art. 40 a fost introdusă de pct. 35 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA
──────────
*) Notă CTCE:
32. La articolul 40, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul
cuprins:
"(3) Vizele acordate de autorităţile române străinilor prevăzuţi la alin. (2) lit. d) şi e) nu pot
depăşi valabilitatea vizelor aplicate în documentele acestora sau valabilitatea permiselor de
şedere ai căror titulari sunt."
──────────
SECŢIUNEA a 6-a
Condiţii speciale de acordare a vizei de lungă şedere
ART. 41
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi economice
0 Viza de lungă şedere pentru activităţi economice se acordă străinilor care urmează să
desfăşoare pe teritoriul României activităţi economice organizate şi reglementate prin legi
speciale şi care prezintă următoarele documente:
a) dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legea specială;
b) asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.
0 Străinilor li se aplică în mod corespunzător prevederile legislaţiei speciale privind
desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale şi întreprinderile familiale.
-------------
Art. 41 a fost modificat de pct. 36 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
ART. 42
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi profesionale
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi profesionale se acordă străinilor care
urmează să exercite pe teritoriul României profesii liberale reglementate prin legi speciale, cu
prezentarea următoarelor documente:
0 dovada îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a profesiilor respective;
1 dovada faptului că în ţara de origine practică o profesie similară cu cea pe care
intenţionează să o desfăşoare în România;
2 asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;
3 certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.
-------------
ART. 43
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale
0 Acest tip de viză se acordă, pe baza avizului Centrului Român pentru Promovarea
Comerţului şi Investiţiilor Străine, străinilor care sunt acţionari ori asociaţi, cu atribuţii de
conducere sau de administrare, ai unor societăţi comerciale, persoane juridice române, care
urmează să realizeze o investiţie, în condiţiile prezentului articol.
1 Avizul Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine se acordă
străinilor prevăzuţi la alin. (1) care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) prezintă un plan de afaceri care va cuprinde date referitoare la: identificarea firmei,
obiectul de activitate al acesteia, obiectul şi valoarea investiţiei, numărul estimat de locuri noi de
muncă şi etapele de creare a acestora, etapele derulării procesului de investiţie şi sumele aferente
acestora, locaţia investiţiei, durata investiţiei şi amortizării acesteia, proiecţia activităţii
financiare pe o perioadă de minimum 3 ani;
b) fac dovada, printr-un singur extras de cont eliberat de o bancă din România pe numele
persoanei fizice cetăţean străin, solicitant al avizului, că dispun de fondurile necesare desfăşurării
activităţii, în valoare de cel puţin 100.000 euro, pentru străinii asociaţi într-o societate cu
răspundere limitată şi cel puţin 150.000 euro, pentru străinii acţionari într-o societate pe acţiuni;
c) vor realiza, în maximum 12 luni de la data obţinerii permisului de şedere, o investiţie
potrivit planului de afaceri prevăzut la lit. a), aducând un aport de capital sau tehnologie în
valoare de minimum 100.000 euro pentru o societate cu răspundere limitată şi de cel puţin
150.000 euro pentru o societate pe acţiuni;
d) prin activitatea pe care o presupune investiţia propusă, aceasta va crea, în maximum 12
luni de la data obţinerii permisului de şedere, cel puţin 10 noi locuri de muncă pentru o societate
cu răspundere limitată şi cel puţin 15 noi locuri de muncă pentru o societate pe acţiuni.
0 În cazul societăţilor cu 2 sau mai mulţi asociaţi ori acţionari, care solicită acordarea
avizului, condiţiile prevăzute la alin. (2) vor trebui analizate pentru fiecare solicitant în mod
separat, valoarea investiţiei ce urmează a fi realizată şi numărul locurilor de muncă ce urmează a
fi create majorându-se în mod corespunzător, în funcţie de numărul solicitanţilor de aviz.
1 Străinii care au mai obţinut anterior un aviz din partea Agenţiei Române pentru Investiţii
Străine sau a Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine pot solicita
eliberarea unui alt aviz, în condiţiile prezentului articol, în următoarele situaţii:
a) dovedesc imposibilitatea obiectivă de realizare a planului de afaceri
anterior; b) dovedesc că au realizat planul de afaceri anterior.
2 Solicitarea de viză va fi însoţită de următoarele documente:
0 avizul Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine;
1 certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică;
2 asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;
3 dovada asigurării condiţiilor de cazare.
0 Cererea însoţită de documentele prevăzute la alin. (5) se depune la misiunile diplomatice
sau la oficiile consulare ale României şi se transmite, prin intermediul Departamentului consular
din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Oficiului Român pentru Imigrări, pentru avizare
conform competenţelor.
1 Avizul Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine este
valabil 6 luni de la data emiterii şi are drept scop constatarea îndeplinirii condiţiilor tehnice, de
utilitate şi fezabilitate economică a investiţiei ce urmează a fi implementată de către cetăţeanul
străin.
-------------
ART. 44
Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă
0 Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă străinilor în scopul încadrării în
muncă pe teritoriul României la un angajator.
1 Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
0 copia avizului de angajare eliberat în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în
muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României sau, după caz, documente prin care să se facă
dovada că solicitantul se încadrează în categoriile prevăzute la alin. (3);
1 dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat
în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
2 certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de
autorităţile din statul de domiciliu ori de reşedinţă;
3 asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.
(2^1) Solicitarea de viză depusă în baza unui aviz de angajare pentru lucrători sezonieri, în
cuprinsul căruia nu se menţionează că angajatorul asigură cazarea solicitantului, trebuie să fie
însoţită, suplimentar faţă de documentele prevăzute la alin. (2), de dovada asigurării condiţiilor
de cazare de natură să îi asigure un nivel de trai adecvat pentru toată durata şederii preconizate,
sub forma unei rezervări ferme la o unitate de cazare, a unui act de proprietate ori de închiriere a
unei locuinţe în România pe numele solicitantului sau a unei declaraţii autentificate privind
asigurarea condiţiilor de cazare adecvată pentru solicitant, dată de titularul unui drept de
proprietate sau de folosinţă a unei locuinţe de pe teritoriul României.
----------
Alin. (2^1) al art. 44 a fost introdus de pct. 4 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24
0 Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă fără prezentarea copiei avizului
de angajare străinilor din următoarele categorii:
a) străinilor al căror acces liber pe piaţa muncii din România este stabilit prin tratate
încheiate de România cu alte state;
b) străinilor care urmează să desfăşoare activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de
activităţi specifice în instituţii de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza
unor acorduri bilaterale, şi personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului
educaţiei naţionale, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în instituţii de cultură din
România, în baza ordinului ministrului culturii;
c) străinilor care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi solicitate de
ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi
administrative autonome;
d) străinilor care sunt numiţi la conducerea unei filiale, reprezentanţe sau sucursale de pe
teritoriul României a unei companii care are sediul în străinătate, iar la data solicitării nu sunt
asociaţi, acţionari sau administratori la o persoană juridică română şi, la filiala, reprezentanţa sau
sucursala respectivă, nu mai există un alt străin care beneficiază de un drept de şedere în acest
scop.
1 Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în termen de 60 de
zile de la data obţinerii avizului de angajare de către angajator. Viza se aprobă de Centrul
Naţional de Vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei, fără a mai
fi necesară obţinerea avizului prevăzut la art. 30 alin. (7).
2 Pentru străinii prevăzuţi la alin. (3) este necesară obţinerea avizului Inspectoratului
General pentru Imigrări, prevăzut la art. 30 alin. (7).
3 Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă atestă şi dreptul de muncă al străinului pe
teritoriul României.
4 Prin excepţie de la dispoziţiile art. 24 alin. (1), în cazul străinilor care prezintă un aviz de
angajare pentru lucrători sezonieri, viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă pe o
perioadă egală cu durata preconizată a contractului plus 5 zile, fără a depăşi 90 de zile.
----------
Alin. (7) al art. 44 a fost introdus de pct. 5 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august
5 La rubrica «observaţii» a autocolantului de viză aferent vizei de lungă şedere în scop de

muncă se înscrie tipul de lucrător conform avizului de angajare prezentat.
----------
6 Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în calitate de lucrător sezonier este
însoţită de o informare scrisă, redactată în cel puţin o limbă de circulaţie internaţională, în
cuprinsul căreia sunt prezentate informaţii despre drepturile şi obligaţiile care revin străinului
titular al vizei, inclusiv procedurile referitoare la reclamaţii.
----------
----------
ART. 44^1
Viza de lungă şedere pentru detaşare
0 Viza de lungă şedere pentru detaşare se acordă străinilor în scopul desfăşurării de
activităţi lucrative pe teritoriul României la un beneficiar al prestării de servicii.
1 Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
copia avizului de detaşare eliberat în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în
muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României;
dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în
plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de
autorităţile din statul de domiciliu ori de reşedinţă;
asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.
23 Viza de lungă şedere pentru detaşare se acordă fără prezentarea copiei avizului de
detaşare străinilor din următoarele categorii:
a) străinii angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul în unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene sau ale Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană, detaşaţi în
România, cu condiţia prezentării permisului de şedere din acel stat;
b) străinii care urmează să desfăşoare activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de
activităţi specifice cu caracter temporar în instituţii de profil acreditate ori autorizate provizoriu
din România, în baza unor acorduri bilaterale, şi personalul cu calificare specială, în baza
ordinului ministrului educaţiei naţionale, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în
instituţii de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii;
c) străinii care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate
de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi
administrative autonome.
24 Solicitarea de viză prevăzută la alin. (3) trebuie să fie însoţită de următoarele
documente:
a) copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din statul
membru respectiv, tradus şi legalizat;
b) permisul de şedere valabil eliberat de statul în care îşi are sediul angajatorul, în original şi
în copie;
c) copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;
d) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat
în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
e) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de
autorităţile din statul de domiciliu sau de reşedinţă;
f) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.
25 Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru detaşare în termen de 60 de zile de la
data obţinerii avizului de detaşare de către beneficiarul prestării de servicii. Viza se aprobă de
Centrul Naţional de Vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei,
fără a mai fi necesară obţinerea avizului prevăzut la art. 30 alin. (7).
23 Pentru străinii prevăzuţi la alin. (3) este necesară obţinerea avizului Inspectoratului
General pentru Imigrări, prevăzut la art. 30 alin. (7).
24 Viza de lungă şedere pentru detaşare atestă şi dreptul de muncă al străinului pe teritoriul
României.
-------------
Art. 44^1 a fost modificat de pct. 39 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
ART. 45
Viza de lungă şedere pentru studii

768Viza de lungă şedere pentru studii poate fi acordată, la cerere, străinilor care solicită
intrarea pe teritoriul României în calitate de student sau care participă la un program de schimb
de elevi.
769 Calitatea de student o au străinii acceptaţi la studii de către o instituţie de
învăţământ de stat sau particulară, acreditată ori autorizată provizoriu potrivit legii, inclusiv
pentru participarea la cursuri de doctorat.
-------------
770 Solicitarea trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

a) în cazul studenţilor:
0 dovada de acceptare la studii eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării
Ştiinţifice, din care să rezulte că va urma o formă de învăţământ de zi;
1 dovada achitării taxei de studii pentru cel puţin un an de studii;
2 dovada mijloacelor de întreţinere, în cuantum de cel puţin salariul minim net pe ţară lunar,
pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
3 certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică;
4 asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei;
5 încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea în scop de studii pe teritoriul
României, dacă străinul este minor;
b) în cazul străinilor care participă la un program de schimb de elevi:
dovada de acceptare la studii eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării
Ştiinţifice, din care să rezulte că va urma o formă de învăţământ de zi;
dovada de participare într-un program de schimb de elevi, realizat de o organizaţie
constituită în condiţiile legii şi recunoscută pentru acest scop;
dovada din partea organizaţiei care realizează schimbul de elevi, din care să rezulte că
aceasta va asigura mijloacele de întreţinere şi eventualele costuri privind executarea măsurilor de
îndepărtare;
-------------
Pct. (iii) al lit. b) a alin. (3) al art. 45 a fost modificat de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA
(iv) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei;

⠀1024⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ
ᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ‫܀‬Ȁ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ
dovada privind asigurarea cazării la o familie selectată de către organizaţia care realizează
schimbul de elevi şi care deţine un spaţiu de locuit considerat normal pentru o familie din
România;
⠀1025⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ
ᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ‫܀‬Ȁ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ
încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea în scop de studii pe teritoriul
României, dacă străinul este minor.
(4) Străinii care participă la un program de schimb de elevi trebuie să aibă vârsta cuprinsă,
de regulă, între 7 şi 19 ani.
(5) Străinii bursieri ai statului român nu sunt obligaţi să prezinte documentele prevăzute la
alin. (3) lit. a) pct. (ii) şi (iii), iar cei de origine română nu sunt obligaţi să prezinte documentele
prevăzute la alin. (3) lit. a) pct. (iii).
-------------
0Viza prevăzută la alin. (1) se acordă şi străinilor acceptaţi la studii în baza documentelor
internaţionale la care România este parte.
ART. 46
Viza de lungă şedere pentru reîntregirea familiei

(27) Sponsorul posesor al unui permis de şedere temporară valabil un an, al unei Cărţi
albastre a UE, al unui permis ICT, al unui permis «mobile ICT», al unui permis de şedere pe
termen lung sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare poate solicita
reîntregirea familiei pentru:
----------
Partea introductivă a alin. (1) al art. 46 a fost modificată de pct. 6 al art. II din
august 2016.
(28) soţ/soţie;
(29) copiii minori necăsătoriţi ai sponsorului şi ai soţului/soţiei, inclusiv cei adoptaţi;
(30) copiii minori necăsătoriţi ai sponsorului, inclusiv cei adoptaţi, aflaţi în întreţinerea
sa şi asupra cărora sponsorul exercită drepturile părinteşti. Dacă drepturile părinteşti sunt
exercitate în comun, este necesar şi consimţământul celuilalt titular al drepturilor părinteşti cu
privire la reîntregirea familiei solicitată de sponsor;
(31) copiii minori necăsătoriţi ai soţului/soţiei, inclusiv cei adoptaţi aflaţi în
întreţinerea sa şi asupra cărora soţul/soţia exercită drepturile părinteşti. Dacă drepturile părinteşti
sunt exercitate în comun, este necesar şi consimţământul celuilalt titular al drepturilor părinteşti
cu privire la reîntregirea familiei solicitată de sponsor.
-------------
(32)Oficiul Român pentru Imigrări poate aproba, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de
lege, reîntregirea familiei şi pentru următoarele categorii:
a) rudele de gradul I în linie ascendentă ale sponsorului sau ale soţului/soţiei, în cazul în
care nu se pot întreţine singure şi nu se bucură de un sprijin familial adecvat în ţara de origine;
(33) copiii adulţi necăsătoriţi ai sponsorului sau ai soţului/soţiei, în cazul în care
aceştia nu se pot întreţine singuri din motive medicale.
(3) Minorii neînsoţiţi, beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare, pot
solicita reîntregirea familiei pentru:
(34) rudele de gradul I în linie ascendentă sau tutorele legal; ori
(35) atunci când aceştia nu există sau nu pot fi identificaţi, orice altă rudă a acestuia.
(4) Abrogat.
-------------
(36) Abrogat.
-------------
(37) Străinii prevăzuţi la alin. (1), titulari ai unui drept de şedere pentru desfăşurarea unei
activităţi de cercetare ştiinţifică şi străinii posesori ai Cărţii albastre a UE, ai unui permis ICT sau
ai unui permis «mobile ICT» pot solicita reîntregirea familiei chiar dacă valabilitatea permisului
de şedere temporară este mai mică de un an.
----------
Alin. (6) al art. 46 a fost modificat de pct. 6 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24
(38) Cererea-tip se depune la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări pe a

cărei rază solicitantul locuieşte în mod legal şi va fi însoţită de următoarele documente:
a) certificatul de căsătorie sau, după caz, dovada legăturii de rudenie;
b) declaraţia solicitantului, în formă autentică, din care să reiasă că membrii de familie vor
locui împreună cu acesta;
c) copia documentului care atestă dreptul de şedere pe teritoriul României;
d) dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit pentru o locuinţă considerată normală pentru
o familie similară în România;
-------------
(39) dovada mijloacelor de întreţinere;

(40) dovada asigurării în sistemul de asigurări sociale de sănătate a solicitantului;
-------------
(41) declaraţiascrisă a persoanei care deţine împreună cu sponsorul custodia comună a

copilului minor pentru care se solicită reîntregirea familiei, din care să rezulte consimţământul ca
acesta să locuiască împreună cu sponsorul pe teritoriul României;
-------------
Lit. g) a alin. (7) al art. 46 a fost introdusă de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(42) copia documentului de călătorie al membrului de familie pentru care se solicită

reîntregirea familiei.
-------------
Lit. h) a alin. (7) al art. 46 a fost introdusă de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(43) În cazul în care există dubii cu privire la încheierea căsătoriei ori legătura de rudenie,
Oficiul Român pentru Imigrări poate solicita şi alte dovezi pentru stabilirea acestora.
-------------
(44) Cererea se aprobă în cazul îndeplinirii următoarelor condiţii:

(45) să nu existe o stare de bigamie sau de poligamie;
(46) solicitantul să deţină un spaţiu de locuit considerat normal pentru o familie
similară din
România;
(47) solicitantul să posede mijloace de întreţinere, pe lângă cele necesare pentru propria
întreţinere potrivit legii, în cuantum corespunzător salariului minim net pe economie pentru
fiecare membru de familie;
(48) persoana pentru care se solicită reîntregirea familiei îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e) şi h).
-------------
Lit. d) a alin. (9) al art. 46 a fost introdusă de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(49) Pentru beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare, care solicită
reîntregirea familiei, nu este obligatorie prezentarea documentelor prevăzute la alin. (7) lit. d)-f)
şi nici îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (9) lit. b) şi c).
(50) Cererea va fi soluţionată în termen de maximum 3 luni de la data depunerii.
(51) Aprobarea cererii se comunică în scris solicitantului, în vederea transmiterii acesteia
membrilor de familie interesaţi, care o prezintă la misiunea diplomatică sau la oficiul consular în
termen de 60 de zile de la data emiterii, odată cu cererea de acordare a vizei de lungă şedere
pentru reîntregirea familiei.
-------------
(52) În cazul respingerii cererii, motivele vor fi comunicate străinului în scris.

(53) Viza se eliberează de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României
din ţara în care membrii de familie îşi au reşedinţa sau domiciliul.
(54) Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
(55) comunicarea Oficiului Român pentru Imigrări, prevăzută la alin. (12);
(56) dovada asigurării medicale pe perioada valabilităţii vizei;
(57) certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat
de autorităţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţă a străinului.
(16) Pot solicita viză pentru reîntregirea familiei şi următoarele categorii de persoane:
(58) străinii căsătoriţi cu cetăţeni români;
(59) străinii necăsătoriţi care convieţuiesc cu cetăţeni români necăsătoriţi, dacă au cel
puţin un copil împreună, denumiţi în continuare parteneri;
(60) copiii cetăţeanului român, ai soţului/soţiei sau ai partenerului, inclusiv cei
adoptaţi, care:
← nu au împlinit vârsta de 21 de ani;
← se află în continuarea studiilor şi nu au depăşit vârsta de 26 de ani;
← deşi sunt adulţi, aceştia nu se pot întreţine singuri din motive medicale;
-------------
Lit. c) a alin. (16) al art. 46 a fost modificată de pct. 40 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(61) rudele de gradul I în linie ascendentă ale cetăţeanului român sau ale soţului/soţiei
acestuia;
(62) străinul părinte al cetăţeanului român minor, dacă face dovada faptului că minorul
se află în întreţinerea sa sau că există obligaţia plăţii pensiei de întreţinere, obligaţie pe care
străinul şi-o îndeplineşte cu regularitate;
-------------
Lit. e) a alin. (16) al art. 46 a fost introdusă de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(63) străinii, membrii de familie ai cetăţenilor români, care fac dovada că sunt
înregistraţi cu drept de rezidenţă în alt stat membru în această calitate.
-------------
Lit. f) a alin. (16) al art. 46 a fost introdusă de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(17) Solicitarea de viză depusă de persoanele prevăzute la alin. (16) lit. a)-e) va fi însoţită de
certificatul de căsătorie eliberat de autorităţile române sau transcris în condiţiile legii ori, după
caz, de dovada existenţei legăturii de rudenie sau a calităţii de partener.
-------------
(17^1) Solicitarea de viză depusă de persoanele prevăzute la alin. (16) lit. f) va fi însoţită de
documente care să ateste că sunt înregistraţi cu drept de rezidenţă în alt stat membru, în calitate
de membru de familie al cetăţeanului român.
-------------
Alin. (17^1) al art. 46 a fost introdus de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(64) Adopţia trebuie să fie dispusă printr-o decizie a unei autorităţi române competente, în
condiţiile legii, sau printr-o decizie a unei autorităţi a altui stat, care produce efecte juridice pe
(65) Acordarea vizei de lungă şedere pentru reîntregirea familiei poate fi refuzată atunci
când solicitarea se întemeiază pe o căsătorie de convenienţă constatată anterior, în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă, sau când se constată existenţa unei stări de bigamie sau
poligamie.
-------------
ART. 47
Viza de lungă şedere pentru activităţi religioase
Viza de lungă şedere pentru activităţi religioase se acordă străinilor, la cerere, de către
misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din ţara în care aceştia îşi au reşedinţa
sau domiciliul, în următoarele condiţii:
(66) existenţa avizului Secretariatului de Stat pentru Culte. Avizul se acordă străinilor
care desfăşoară activităţi similare în ţara de origine sau de reşedinţă, după consultarea autorităţii
naţionale în domeniul combaterii terorismului;
-------------
Lit. a) a art. 47 a fost modificată de pct. 41 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
(67) dovada calităţii de reprezentant al unei organizaţii religioase legal înfiinţate în

România;
(68) dovada spaţiului de locuit şi a mijloacelor de întreţinere, la nivelul a 3 salarii
medii pe economia naţională;
(69) dovada asigurării medicale şi că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea
publică;
(70) prezentarea certificatului de cazier judiciar sau a altui document cu aceeaşi valoare
juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine a străinului.
-------------
ART. 48
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică

(71) Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică se acordă
străinilor în baza avizului Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi al Oficiului Român
pentru Imigrări.
(72) Avizul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică se eliberează la solicitarea
unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) unităţile de cercetare-dezvoltare să fie atestate în condiţiile legii;
b) să existe un acord de primire între unităţile prevăzute la lit. a) şi cercetătorul care a fost
acceptat să desfăşoare activităţi în cadrul unui proiect de cercetare ştiinţifică. Forma şi condiţiile
în care se încheie acordul de primire vor fi stabilite prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.
(73) Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
(74) acordul de primire avizat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică;
(75) certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de
autorităţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţă;
(76) asigurarea medicală valabilă pe perioada valabilităţii vizei.
ART. 49
Viza de lungă şedere pentru alte scopuri

(77) Viza de lungă şedere pentru alte scopuri se acordă, la cerere, de către misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României din ţara în care aceştia îşi au reşedinţa sau
domiciliul, următoarelor categorii de străini:
a) abrogată;
-------------
Lit. a) a alin. (1) al art. 49 a fost abrogată de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(78) abrogată;
-------------
Lit. b) a alin. (1) al art. 49 a fost abrogată de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(79) celor desemnaţi ca administratori ai unei societăţi comerciale, dacă fac dovada că
îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:
(i) au calitatea de administrator;
(ii) la data solicitării nu sunt asociaţi sau acţionari la societatea comercială în cauză sau la
altă persoană juridică română şi nu au avut aceste calităţi în ultimii 2 ani;
(iii) la societatea comercială în cauză nu mai există un alt străin care a obţinut un drept de
şedere în acest scop;
(iv) societatea comercială în cauză a realizat un aport de capital sau transfer de tehnologie
de cel puţin 50.000 euro;
(80) celor care solicită intrarea pe teritoriul României în scopul formării profesionale
neremunerate în cadrul unui furnizor de pregătire profesională acreditat ori în cadrul unei
întreprinderi din sectorul public sau privat autorizate în condiţiile legii să desfăşoare astfel de
activităţi, dacă fac dovada că îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(i) au încheiat un contract de formare pentru participarea neremunerată la o formă de
pregătire în cadrul unui furnizor de pregătire profesională acreditat ori în cadrul unei
activităţi;
(ii) dispun de mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin câştigul salarial mediu brut
lunar pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
-------------
Pct. (ii) al lit. d) a alin. (1) al art. 49 a fost modificat de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA
înlocuirea sintagmei "salariul mediu brut pe economie" cu sintagma "câştigul salarial mediu
brut".
(81) au încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea pe teritoriul României în

acest scop, dacă străinul este minor.
-------------
(82) celor care desfăşoară activităţi în cadrul unor programe de voluntariat, dacă fac
dovada că îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:
(i) au încheiat un contract de voluntariat cu o persoană juridică de drept public sau de drept
privat fără scop lucrativ, denumită în continuare organizaţie-gazdă, în cuprinsul căruia se face
menţiune cu privire la activitatea pe care urmează să o desfăşoare, condiţiile în care sunt
supravegheaţi în îndeplinirea sarcinilor, precum şi la orele de lucru;
(ii) organizaţia-gazdă asigură cazarea, mijloacele de întreţinere şi asigurarea medicală
pentru întreaga perioadă de valabilitate a vizei, precum şi eventualele costuri privind executarea
măsurilor de îndepărtare;
-------------
Pct. (ii) al lit. e) a alin. (1) al art. 49 a fost modificat de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA
(83) au vârsta de peste 14 ani inclusiv;

(84) au încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea pe teritoriul României în
acest scop, dacă străinul este minor;
f) celor care urmează tratament medical de lungă durată, în cadrul instituţiilor medicale
publice sau private, dacă prezintă scrisoare de acceptare din partea instituţiilor respective, în care
să fie precizate diagnosticul şi durata tratamentului. Această viză poate fi acordată şi pentru un
eventual însoţitor, care asistă străinul aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur, dacă acest
lucru este menţionat expres în scrisoarea de acceptare;
g) celor care desfăşoară alte activităţi ce nu contravin legilor române, dacă îşi justifică
prezenţa pe teritoriul României.
(2) Străinilor din categoriile prevăzute la alin. (1) li se acordă viză dacă:
a) prezintă dovada asigurării medicale pe perioada de valabilitate a
vizei; b) prezintă dovada asigurării condiţiilor de cazare;
c) prezintă certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat
de autorităţile din ţara de origine.
CAP. IV
Prelungirea dreptului de şedere temporară.

Acordarea dreptului de şedere pe termen lung
-------------
Titlul Cap. IV a fost modificat de pct. 172 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
SECŢIUNEA 1
Prelungirea dreptului de şedere temporară în România
ART. 50
Condiţii de prelungire a dreptului de şedere temporară

(85) Străinilor care au intrat în România în baza unei vize de lungă şedere, precum şi celor
care sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii vizei de lungă şedere li se poate prelungi dreptul
de şedere temporară de către Oficiul Român pentru Imigrări sau de formaţiunile sale teritoriale,
în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune.
(86) Dreptul de şedere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de
până la un an, numai dacă:
a) sunt îndeplinite în continuare condiţiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art.
6 alin. (1) lit. c), e), g) şi h);
-------------
(87) nu a intervenit, pe perioada şederii în România, vreunul dintre motivele de

nepermitere a intrării prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi alin. (2);
(88) posedă document de călătorie valabil, cu excepţia cazurilor în care documentul de
călătorie a expirat după intrarea în România şi, din motive independente de voinţa străinului,
acesta nu a putut fi prelungit;
(89) solicită prelungirea dreptului de şedere pentru acelaşi scop pentru care i s-a
acordat viza de lungă şedere sau i s-a prelungit dreptul de şedere în baza căruia se află pe
teritoriul României, cu excepţia membrilor de familie ai cetăţeanului român sau ai străinului
beneficiar al unui drept de şedere pe termen lung, dacă solicită prelungirea dreptului de şedere
temporară pentru reîntregirea familiei, a străinilor care solicită prelungirea dreptului de şedere
temporară în scop de muncă, precum şi a străinilor care solicită prelungirea dreptului de şedere
temporară cu aplicarea art. 64 alin. (5);
----------
Lit. d) a alin. (2) al art. 50 a fost modificată de pct. 7 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din
(90) a respectat anterior scopul pentru care i s-a aprobat şederea în România;
(91) face dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit şi locuieşte efectiv la adresa la
care declară că are reşedinţa pe teritoriul României. În cazul străinilor care beneficiază de un
drept de şedere pentru reîntregirea familiei, dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit se poate
face de către sponsorul sau cetăţeanul român ai cărui membri de familie sunt şi cu care aceştia
locuiesc efectiv.
-------------
(92) prezintă dovada asigurării sociale de sănătate. La prima prelungire a dreptului de

şedere, străinii pot prezenta o asigurare de sănătate pentru toate riscurile acoperite în mod
obişnuit pentru cetăţenii români;
----------
Lit. g) a alin. (2) al art. 50 a fost modificată de pct. 7 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din
(93) prezintă dovada achitării taxelor aferente prelungirii dreptului de şedere şi a costului
documentului ce se emite în acest scop;
(94) sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute în prezenta secţiune, precum şi
condiţiile speciale de prelungire a dreptului de şedere în funcţie de scopul pentru care este
solicitată aceasta.
──────────
*) Notă CTCE:
următorul cuprins:
"(2^1) În situaţia în care străinii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (2) deoarece fac
obiectul unor semnalări introduse în Sistemul de informaţii Schengen de către alt stat Schengen
în scopul nepermiterii intrării, dreptul de şedere poate fi prelungit, dar numai pentru motive
justificate, în special din motive umanitare sau datorită obligaţiilor internaţionale şi numai în
urma consultării statului Schengen care a introdus semnalarea, în conformitate cu procedura
prevăzută în Manualul Sirene."
──────────
(3) Străinii sunt obligaţi ca, la expirarea valabilităţii documentelor prevăzute la alin. (2) lit.
c), f) şi g), să întreprindă demersurile necesare prelungirii valabilităţii sau reînnoirii acestora.
(4) Prelungirea dreptului de şedere temporară se poate acorda şi pentru perioade mai mari
de un an în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau pe bază de reciprocitate.
-------------
(95) Străinilor a căror şedere pe teritoriul României este în interesul statului român li se
prelungeşte dreptul de şedere temporară, la solicitarea expresă a Parlamentului, Administraţiei
Prezidenţiale, Guvernului sau autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate adresată
Inspectoratului General pentru Imigrări, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2), dacă
nu prezintă pericol pentru ordinea publică ori securitatea naţională.
-------------
ART. 51
Solicitarea prelungirii dreptului de şedere temporară

(96) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară se depun personal de către
solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat
şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reşedinţă.
(97) Cererea va fi însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie,
de un certificat medical eliberat de o instituţie sanitară publică sau privată, din care să rezulte că
nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică, de dovada deţinerii legale a spaţiului
de locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României, de dovada asigurării
sociale de sănătate, a mijloacelor de întreţinere şi a taxelor aferente prelungirii dreptului de
şedere şi costului documentului ce se emite în acest scop, precum şi de celelalte acte prevăzute în
prezentul capitol, în funcţie de scopul pentru care solicită aprobarea şederii în România.
(98) Dovada mijloacelor de întreţinere poate fi făcută cu adeverinţă de salariu, talon de
pensie, declaraţie privind impozitul pe venitul global, extras de cont bancar ori alte documente
echivalente.
(99) Cererea va fi soluţionată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. În cazurile
în care, pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de prelungire a dreptului de şedere, sunt
necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult
15 zile.
(100) Când prelungirea dreptului de şedere este solicitată în baza căsătoriei şi sunt
necesare verificări suplimentare conform art. 63, termenul de soluţionare a cererii poate fi
prelungit până la maximum 90 de zile, caz în care dreptul de şedere se prelungeşte de drept până
la soluţionarea cererii.
(101) Dacă este necesar, solicitantul poate fi chemat la interviu. Neprezentarea la interviu
poate constitui motiv de refuz al prelungirii dreptului de şedere, cu excepţia cazurilor în care
solicitantul face dovada că neprezentarea se datorează unor motive independente de voinţa
acestuia.
-------------
(102) În situaţia solicitării prelungirii dreptului de şedere în scopul reîntregirii familiei,

interviul prevăzut la alin. (6) va fi susţinut de către ambii soţi.
-------------
(103) Cererea de prelungire a dreptului de şedere formulată de posesorul Cărţii albastre

a UE obţinute într-un alt stat membru se soluţionează în termen de 15 zile de la data primirii
cererii.
-------------
ART. 52
Refuzul prelungirii dreptului de şedere temporară în România

(104) Dacă la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale şi
condiţiile speciale în funcţie de scopul şederii, prevăzute în prezenta secţiune, sau străinul se
găseşte în una dintre situaţiile de revocare a dreptului de şedere temporară prevăzute la art. 77
alin. (3), prelungirea dreptului de şedere temporară se refuză.
-------------
(1^1) Decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere ia în considerare circumstanţele
specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii.
----------
(105) Decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere, precum şi motivele care au stat
la baza acesteia se comunică solicitantului prin decizia de returnare.
-------------
(106) Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi

economice, profesionale şi comerciale
ART. 53
Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii care desfăşoară activităţi
economice
Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi economice i se prelungeşte
dreptul de şedere temporară în acest scop dacă:
a) prezintă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legea specială;
b) face dovada mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut,
lunar, pentru perioada pentru care se solicită prelungirea dreptului de şedere.
-------------
ART. 54
Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru activităţi profesionale
Străinului intrat în România în scopul exercitării unei profesii liberale reglementate prin legi
speciale i se prelungeşte dreptul de şedere temporară dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
(107) face dovada faptului că exercită în mod efectiv activitatea profesională în
condiţiile prevăzute de legea specială;
(108) face dovada mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu
brut, lunar, pentru perioada pentru care se solicită prelungirea dreptului de şedere.
-------------
ART. 55
Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale

(109) Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate
prelungi dreptul de şedere temporară, în următoarele condiţii:
a) are avizul Agenţiei Române pentru Investiţii
Străine; b) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
c) este acţionar sau asociat al societăţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de
administrare;
(110) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacă este
acţionar, şi 500 euro lunar, dacă este asociat.
(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul
îndeplineşte următoarele condiţii:
(111) activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri;
(112) obiectul activităţii desfăşurate este cel iniţial ori o continuare sau un rezultat al
acestuia;
(113) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
(114) este acţionar sau asociat al societăţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de
administrare;
(115) investiţia este concretizată în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000
euro, în cazul acţionarului, sau 50.000 euro, în cazul asociatului, şi în crearea a cel puţin 15
locuri de muncă, în cazul acţionarului, respectiv 10 locuri de muncă, în cazul asociatului. În
cazul creării de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane angajate cu normă
întreagă de muncă, în condiţiile legii;
-------------
Lit. e) a alin. (2) al art. 55 a fost modificată de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(116) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacă este
acţionar, şi 500 euro lunar, dacă este asociat, obţinute din activitatea desfăşurată pe teritoriul
României.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele
documente:
(117) planul de afaceri avizat de Agenţia Română pentru Investiţii Străine;
(118) document eliberat de Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi
Investiţiilor Străine, care să ateste că activitatea se desfăşoară în conformitate cu planul de
afaceri;
-------------
(119) certificatul constatator, din care să rezulte calitatea solicitantului, denumirea,

sediul social şi obiectul principal de activitate al societăţii comerciale, menţiunile efectuate la
comunicarea instanţelor de judecată, durata de funcţionare a societăţii comerciale, principalii
indicatori economico-financiari, respectiv total active imobilizate, cifra de afaceri, profit net sau
pierderi, număr mediu de salariaţi.
-------------
(120) înscrierile de menţiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor

intervenite cu privire la actul constitutiv al societăţii comerciale;
(121) abrogată;
-------------
Lit. e) a alin. (3) al art. 55 a fost abrogată de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(122) adeverinţă eliberată de inspectoratul teritorial de muncă, din care să rezulte
numărul persoanelor angajate.
-------------
(123) În cazul investiţiilor de cel puţin 150.000 euro sau dacă au fost create cel puţin 25
de locuri de muncă, dovada mijloacelor de întreţinere se poate face şi cu alte documente legale.
Pentru investiţiile de cel puţin 200.000 euro sau dacă au fost create cel puţin 50 de locuri de
muncă, nu este necesară dovada mijloacelor de întreţinere.
-------------
(124) Dreptul de şedere temporară în acest scop se prelungeşte succesiv pentru perioade
de până la un an, iar în cazul străinilor care fac dovada că au efectuat investiţii de minimum
500.000 euro sau că au creat peste 50 de locuri de muncă cu normă întreagă dreptul de şedere se
prelungeşte pe perioade de 3 ani.
-------------
(125) Cuantumul investiţiei şi numărul locurilor de muncă se calculează în funcţie de

cota de participare a asociatului sau acţionarului la societatea comercială.
2. Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii angajaţi în muncă
ART. 56
Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă
(126) Străinilor intraţi în România în scopul încadrării în muncă li se prelungeşte
dreptul de şedere temporară în scop de muncă dacă prezintă contractul individual de muncă cu
normă întreagă, înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor, din care rezultă că
salariul este cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut. În cazul lucrătorilor înalt calificaţi,
salariul trebuie să fie la nivelul de cel puţin 4 ori câştigul salarial mediu brut.
(127) Prevederile alin. (1) referitoare la nivelul salariului înscris în contractul de muncă
nu se aplică în cazul străinilor angajaţi în sistemul bugetar al căror salariu este stabilit potrivit
legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(128) În cazul în care informaţiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază
cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară în scop de muncă sunt necorespunzătoare,
Inspectoratul General pentru Imigrări îi comunică solicitantului informaţiile suplimentare cerute
şi stabileşte un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile.
Termenul prevăzut la art. 51 alin. (4) se suspendă până la primirea de către Inspectoratul General
pentru Imigrări a informaţiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost
furnizate informaţiile sau documentele suplimentare până la termenul prevăzut, solicitarea poate
fi respinsă.
(129) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară în scop de muncă se acordă
dacă străinul prezintă următoarele documente:
a) contractul individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat la inspectoratul teritorial de
muncă;
b) dovada menţinerii salariului cel puţin la nivelul prevăzut la alin. (1) pe toată perioada
şederii acordată anterior.
← Prin excepţie de la alin. (1) şi (4), străinilor care sunt numiţi la conducerea unei filiale,
reprezentanţe sau sucursale de pe teritoriul României a unei companii care are sediul în
străinătate, în baza unui contract de mandat ori altui document cu aceeaşi valoare juridică, li se
prelungeşte dreptul de şedere temporară în scop de muncă fără prezentarea unui contract de
muncă, dacă fac dovada mijloacelor de întreţinere obţinute din activitatea desfăşurată în această
calitate, cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut.
← Dreptul de şedere temporară în scop de muncă se prelungeşte în condiţiile alin. (1) sau
(130) pentru o perioadă egală cu perioada de valabilitate a contractului de muncă, dar nu mai
mult de un an.
← Străinilor, lucrători înalt calificaţi, li se prelungeşte dreptul de şedere temporară în scop
de muncă în condiţiile alin. (1) sau (4) pentru o perioadă egală cu perioada de valabilitate a
contractului de muncă plus 3 luni, dar nu mai mult de 2 ani.
----------
(7^1) Străinilor, lucrători sezonieri, li se prelungeşte dreptul de şedere temporară în scop de

muncă în condiţiile alin. (1) sau (4) pentru o perioadă egală cu perioada de valabilitate a
contractului de muncă plus 5 zile, fără a depăşi o durată totală de şedere pe teritoriul României în
calitate de lucrător sezonier de 180 de zile în decursul oricărei perioade de 365 de zile precedente
fiecărei zile de şedere a străinului pe teritoriul României în calitate de lucrător sezonier.
----------
(131) Prelungirea ulterioară a dreptului de şedere temporară în scop de muncă se acordă

fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (4) pentru întreaga perioadă în care străinul
beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările
ulterioare.
(132) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei
pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la
expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul
beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, sau nu mai mult de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului
de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj.
----------
(9^1) Dacă în termenul de valabilitate a permisului unic sau a Cărţii albastre a UE, calculat
potrivit alin. (9), se solicită eliberarea unui aviz de angajare pentru străinul în cauză, în condiţiile
legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României,
dreptul de şedere temporară în scop de muncă nu încetează mai devreme de 5 zile lucrătoare de
la data soluţionării cererii de eliberare a avizului de angajare.
----------
(133) Pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă în condiţiile
prevăzute la alin. (1) şi cu prezentarea copiei avizului de angajare eliberat în condiţiile legislaţiei
speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, fără
obligativitatea obţinerii unei vize de lungă şedere pentru angajare în muncă, străinii din
următoarele categorii:
a) străinii, titulari ai unui drept de şedere temporară pentru studii, care solicită prelungirea
dreptului de şedere în scop de muncă după finalizarea studiilor;
b) străinii, titulari ai unui drept de şedere temporară în scop de muncă, în calitate de
lucrători sezonieri sau ai unui drept de şedere temporară în scop de detaşare, care solicită
prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă, în calitate de lucrători permanenţi;
c) străinii care solicită prelungirea dreptului de şedere temporară cu aplicarea art. 64 alin.
(5).
----------
(134) Străinii, posesori ai unui permis de şedere temporară valabil, acordat în scopul
reîntregirii familiei, care au beneficiat anterior de un drept de şedere pe teritoriul României în
calitate de membri de familie ai unui cetăţean român şi care se află în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 64 alin. (2), pot solicita prelungirea dreptului de şedere în scop de muncă în
condiţiile prevăzute la alin. (1), fără obligativitatea obţinerii unei vize de lungă şedere pentru
angajare în muncă.
----------
(135) Aprobarea sau respingerea cererii de eliberare a Cărţii albastre a UE se comunică de

către Inspectoratul General pentru Imigrări, în scris, primului stat membru, în termen de 30 de
zile de la data deciziei, atunci când România este al doilea stat membru.
-------------
ART. 56^1
Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de detaşare
(136) Străinilor intraţi în România în scopul detaşării li se prelungeşte dreptul de şedere
temporară de la data depunerii cererii, dacă:
a) beneficiarul prestării de servicii a obţinut un aviz de detaşare, în condiţiile legii;
b) prezintă decizia de detaşare, tradusă şi legalizată;
c) prezintă dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial
mediu brut.
(137) Străinilor prevăzuţi la art. 44^1 alin. (3) lit. b) şi c) li se prelungeşte dreptul de
şedere temporară dacă prezintă următoarele documente:
a) ordinul ministrului de resort sau, după caz, solicitarea expresă a organelor administraţiei
publice centrale sau locale ori a autorităţilor administrative autonome;
b) adresă din partea beneficiarului prestării de servicii din care să rezulte activitatea
desfăşurată de străin şi durata acesteia;
(138) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară
garantat în plată.
(3) Dreptul de şedere se prelungeşte pentru o perioadă de până la un an într-un interval de 5
ani de la data depunerii cererii de prelungire a dreptului de şedere.
(4) Străinilor angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul pe teritoriul unuia dintre statele
membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori pe teritoriul
Confederaţiei Elveţiene, detaşaţi în România, li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, fără
a fi limitaţi la intervalul prevăzut la alin. (3), dacă prezintă următoarele documente:
(139) copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din
statul membru respectiv, tradus şi legalizat;
(140) permisul de şedere valabil eliberat de statul în care îşi are sediul angajatorul, în
original şi
în copie;
(141) copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;
(142) dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial
mediu
brut.
(5) Străinilor care au obţinut un aviz de detaşare în baza avizului Ministerului Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice li se prelungeşte dreptul de şedere dacă
prezintă documentele prevăzute la alin. (1), fără a fi limitaţi la intervalul prevăzut la alin. (3).
-------------
ART. 56^2
Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de detaşare în calitate de lucrător ICT
(143) Prin excepţie de la prevederile art. 561, străinilor intraţi în România în scopul
detaşării în calitate de lucrători ICT li se prelungeşte dreptul de şedere temporară în scop de
detaşare de la data depunerii cererii, dacă:
a) beneficiarul prestării de servicii a obţinut un aviz de detaşare pentru lucrătorul ICT în
cauză, în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe
teritoriul României;
b) prezintă dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial
mediu brut.
(144) În situaţia în care prima şedere a străinului se efectuează pe teritoriul altui stat
membru al Uniunii Europene, dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit pe teritoriul României
prevăzută la art. 51 alin. (2) se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări cel mai târziu la
data începerii activităţii în muncă la beneficiarul prestării de servicii din România.
(145) În cazul în care informaţiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază
cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară în scop de detaşare în calitate de lucrător
ICT, sunt necorespunzătoare, Inspectoratul General pentru Imigrări îi comunică solicitantului
informaţiile suplimentare cerute şi stabileşte un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar
nu mai mult de 30 de zile. Termenul prevăzut la art. 51 alin. (4) se suspendă până la primirea de
către Inspectoratul General pentru Imigrări a informaţiilor sau a documentelor suplimentare
necesare. Dacă nu au fost furnizate informaţiile sau documentele suplimentare până la termenul
prevăzut, solicitarea poate fi respinsă.
Dreptul de şedere temporară în scop de detaşare în calitate de lucrător ICT se
(146)
prelungeşte pentru toată durata transferului în cadrul aceleiaşi companii, dar nu mai mult de 3 ani
pentru cadrele de conducere şi specialişti şi de un an pentru angajaţii stagiari de la data intrării pe
teritoriul României în acest scop.
(147) Prelungirea ulterioară a dreptului de şedere temporară în scop de detaşare în
calitate de lucrător ICT se acordă fără a depăşi în total 3 ani pentru cadrele de conducere şi
specialişti şi un an pentru angajaţii stagiari de la data intrării pe teritoriul României în acest scop,
în situaţia în care durata iniţială a transferului în cadrul aceleiaşi companii a fost prelungită, dacă
străinul prezintă următoarele documente:
a) copia actului prin care a fost prelungită detaşarea, tradus şi legalizat, din cuprinsul căruia
să rezulte durata pentru care a fost prelungit transferul în cadrul aceleiaşi companii şi menţinerea
celorlalte condiţii de detaşare;
b) dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu
brut.
(148) În situaţia în care, imediat după prelungirea dreptului de şedere temporară potrivit
alin.
(5), străinul urmează să efectueze o şedere pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene,
dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit pe teritoriul României prevăzută la art. 51 alin. (2) se
comunică Inspectoratului General pentru Imigrări cel mai târziu la data începerii activităţii în
muncă la beneficiarul prestării de servicii din România.
----------
Art. 56^2 a fost introdus de pct. 12 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august 2016,
ART. 56^3
Dreptul de şedere temporară în scop de detaşare în calitate de lucrător ICT în cadrul unei
mobilităţi
(149)Străinul, titular al unui permis ICT valabil, eliberat de un alt stat membru al Uniunii
Europene, poate intra şi rămâne pe teritoriul României pentru a desfăşura activităţi în muncă în
calitate de lucrător ICT, fără obligativitatea obţinerii unei vize, de la data depunerii de către
beneficiarul prestării de servicii din România, în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea
în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, a cererii de eliberare a avizului de
detaşare pentru lucrătorii ICT din alte state membre ale Uniunii Europene care urmează a fi
detaşaţi pe teritoriul României pentru o perioadă de până la 90 de zile în orice perioadă de 180 de
zile, situaţie denumită în continuare mobilitate pe termen scurt, sau a avizului de detaşare pentru
lucrătorii ICT din alte state membre ale Uniunii Europene care urmează a fi detaşaţi pe teritoriul
României pentru o perioadă mai mare de 90 de zile, situaţie denumită în continuare mobilitate pe
termen lung, până la soluţionarea acesteia.
(150)Străinul, titular al unui permis ICT valabil, eliberat de un alt stat membru al Uniunii
Europene, poate intra şi rămâne pe teritoriul României, fără obligativitatea obţinerii unei vize,
pentru a desfăşura activităţi în muncă în calitate de lucrător ICT în cadrul unei mobilităţi la
beneficiarul prestării de servicii din România care a obţinut, în condiţiile legislaţiei speciale
privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, un aviz de detaşare în
cadrul unei mobilităţi pe termen scurt sau pe termen lung.
(151) Perioadele de şedere potrivit alin. (1) şi (2), cumulate, nu pot depăşi o perioadă de
90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.
(152) Străinului, titular al unui permis ICT valabil, eliberat de un alt stat membru al
Uniunii Europene, i se prelungeşte dreptul de şedere temporară în scop de detaşare în calitate de
lucrător ICT în cadrul mobilităţii pe termen lung dacă:
(153) beneficiarul prestării de servicii a obţinut un aviz de detaşare în cadrul mobilităţii
pe termen lung pentru lucrătorul ICT în cauză, în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea
în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României;
(154) prezintă dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului
salarial
mediu brut.
(155) În cazul în care informaţiile sau documentele furnizate potrivit alin. (4) sunt
necorespunzătoare, Inspectoratul General pentru Imigrări îi comunică solicitantului informaţiile
suplimentare cerute şi stabileşte un termen de maximum 15 zile pentru trimiterea acestora.
Termenul prevăzut la art. 51 alin. (4) se suspendă până la primirea de către Inspectoratul General
pentru Imigrări a informaţiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost
furnizate informaţiile sau documentele suplimentare până la termenul prevăzut, solicitarea poate
fi respinsă.
(156) Dreptul de şedere temporară în scop de detaşare în calitate de lucrător ICT în
cadrul unei mobilităţi pe termen lung se prelungeşte pentru toată durata detaşării pe teritoriul
României, fără a depăşi o perioadă egală cu durata de şedere prevăzută a se efectua pe teritoriul
primului stat membru sau valabilitatea permisului ICT eliberat de primul stat membru.
(157) Prelungirea ulterioară a dreptului de şedere temporară în scop de detaşare în
calitate de lucrător ICT în cadrul mobilităţii pe termen lung se acordă, cu aplicarea alin. (4) şi
(6), în situaţia în care durata iniţială a detaşării pe teritoriul României sau valabilitatea permisului
ICT eliberat de primul stat membru a fost prelungită, dacă străinul prezintă următoarele
documente:
a) copia actului prin care a fost prelungită detaşarea pe teritoriul României, tradus şi
legalizat, din cuprinsul căruia să rezulte durata pentru care a fost prelungită detaşarea pe
teritoriul României şi menţinerea celorlalte condiţii de detaşare, sau, după caz, copia noului
permis ICT valabil, eliberat de primul stat;
b) dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu
brut.
(158) Aprobarea cererii de prelungire a dreptului de şedere temporară în scop de
detaşare în calitate de lucrător ICT în cadrul mobilităţii pe termen lung se comunică de către
Inspectoratul General pentru Imigrări autorităţilor competente din primul stat membru.
----------
Art. 56^3 a fost introdus de pct. 12 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august 2016,
ART. 57
Prelungirea dreptului de şedere pentru străinii al căror acces pe piaţa muncii din România
este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate de România cu alte state
(159) Condiţiile referitoare la intrarea şi şederea străinilor al căror acces pe piaţa muncii
din România este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate cu alte state sunt prevăzute în
aceste acorduri.
(160) Angajatorul sau beneficiarul prestării de servicii, după caz, are obligaţia ca, în
termen de 5 zile de la intrarea în România a străinilor prevăzuţi la alin. (1), să comunice, în scris,
formaţiunii Inspectoratului General pentru Imigrări competente teritorial situaţia nominală a
acestora.
----------
(161) Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii veniţi în scop de studii
ART. 58
Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru studii

(162) Străinii intraţi în România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de şedere,
astfel:
a) în cazul studenţilor sau elevilor, pe o perioadă egală cu durata totală a studiilor, dacă:
← sunt înscrişi la studii la o instituţie de învăţământ de stat ori particulară, acreditată sau
autorizată provizoriu potrivit legii, forma învăţământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri
de doctorat, în baza aprobării ministrului de resort;
← fac dovada mijloacelor de întreţinere, în cuantum de cel puţin salariul de bază minim
brut pe ţară garantat în plată pentru o perioadă de cel puţin 6 luni;
-------------
(163) în cazul străinilor care participă la un program de schimb de elevi, pe o perioadă

care să nu depăşească un an, dacă:
(i) sunt înscrişi la o unitate de învăţământ de stat sau particulară acreditată potrivit legii,
forma învăţământ de zi;
(ii) participă într-un program de schimb de elevi, realizat de o organizaţie constituită în
condiţiile legii şi recunoscută pentru acest scop;
(iii) dacă organizaţia care realizează schimbul de elevi îşi asumă responsabilitatea pentru
asigurarea cazării, a mijloacelor de întreţinere şi a eventualelor costuri privind executarea
măsurilor de îndepărtare.
-------------
Pct. (iii) al lit. b) a alin. (1) al art. 58 a fost modificat de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA
(1^1) Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată iniţial li se poate aproba
prelungirea ulterioară a dreptului de şedere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de
maximum un an.
-------------
Alin. (1^1) al art. 58 a fost introdus de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(164) Bursierilor statului român, precum şi străinilor de origine română li se poate

prelungi dreptul de şedere temporară pentru studii, fără îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin.
(1) lit. a) pct. (ii).
-------------
(2^1) Permisele de şedere pentru bursierii statului român se acordă cu scutire de la plata
taxelor.
-------------
(165) Dreptul de şedere temporară pentru studii se poate prelungi cu cel mult 6 luni după
absolvirea studiilor, în vederea definitivării situaţiei şcolare sau universitare, a avizării
documentelor de studii, precum şi pentru căutarea unui loc de muncă şi efectuarea formalităţilor
de angajare în muncă.
-------------
ART. 59
Schimbarea profilului de studiu

(166) Străinul căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop
de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializării profesionale, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata totală a şederii prevăzută pentru
studiile iniţiale să nu fie depăşită.
(167) În situaţia în care, prin schimbarea profilului de studiu sau a specializării
profesionale, se depăşeşte durata totală a şederii prevăzută pentru studiile iniţiale, este necesară
obţinerea unei noi vize de lungă şedere în scop de studii.
ART. 60
Activitatea profesională a străinilor admişi la studii

(168) Străinii cărora li s-a acordat dreptul de şedere în scop de studii pot lucra pentru a-şi
completa mijloacele de întreţinere numai cu program redus.
(169) Abrogat.
-------------
Alin. (2) al art. 60 a fost abrogat de pct. 52 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
ART. 61
Abrogat.
-------------
Art. 61 a fost abrogat de pct. 53 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26 august
(170) Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei

ART. 62
Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei

(171) Străinilor intraţi în România în conformitate cu prevederile art. 46, cu excepţia
persoanelor prevăzute la art. 46 alin. (16), li se poate prelungi dreptul de şedere, astfel:
a) pentru soţul/soţia sponsorului, dacă:
(i) prezintă documente din care să rezulte existenţa
căsătoriei; (ii) nu există o stare de bigamie sau de poligamie;
(172) soţii locuiesc împreună;
(173) fac dovada mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul salariului minim net pe
economie;
b) pentru ceilalţi membri de familie ai sponsorului, dacă:
(174) prezintă documente din care să rezulte existenţa legăturii de rudenie;
(175) locuiesc împreună cu sponsorul, în cazul minorilor;
(176) fac dovada mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul salariului minim net pe
economie.
(2) Pentru membrii de familie ai beneficiarilor statutului de refugiat sau ai protecţiei
subsidiare care solicită prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei nu
este obligatorie îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (iv), respectiv la alin. (1)
lit. b) pct. (iii).
(3) Străinilor membri de familie ai unui cetăţean român li se poate prelungi dreptul de
şedere, dacă cetăţeanul român, potrivit legii, are domiciliul sau reşedinţa în România, astfel:
a) pentru străinii căsătoriţi cu cetăţeni români, dacă:
(177) prezintă certificatul de căsătorie, în condiţiile prevăzute de lege;
(178) nu există o stare de bigamie sau de
poligamie; b) pentru parteneri, dacă:
(179) prezintă certificatul de naştere al copilului;
(180) atât străinul, cât şi cetăţeanul român fac dovada că sunt necăsătoriţi;
(181) fac dovada convieţuirii cu cetăţeanul român;
c) pentru copiii cetăţeanului român, ai soţului/soţiei ori ai partenerului, inclusiv cei adoptaţi,
care nu au împlinit vârsta de 21 de ani, care se află în continuarea studiilor şi nu au depăşit vârsta
de 26 de ani sau care, deşi sunt adulţi, nu se pot întreţine singuri din motive medicale, dacă:
----------
Partea introductivă a lit. c) a alin. (3) al art. 62 a fost modificată de pct. 14 al art. II din
august 2016.
← prezintă documente din care să rezulte existenţa legăturii de rudenie;

← locuiesc împreună cu cetăţeanul român;
← după caz, prezintă documente din care să rezulte că nu se pot întreţine singuri din
motive medicale;
-------------
Lit. c) a alin. (3) al art. 62 a fost modificată de pct. 54 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr.
(182) pentru rudele de gradul I în linie ascendentă ale cetăţeanului român sau ale
soţului/soţiei acestuia, dacă prezintă documente din care să rezulte existenţa legăturii de rudenie.
În situaţia în care străinul este părinte al unui minor cetăţean român, acesta trebuie să facă
dovada faptului că minorul se află în întreţinerea sa sau că există obligaţia plăţii pensiei de
întreţinere, obligaţie pe care străinul şi-o îndeplineşte cu regularitate.
-------------
(3^1) Dacă după 18 luni de şedere legală în primul stat membru ca posesor de Carte albastră
a UE străinul se mută în România în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat,
membrilor de familie ai acestuia care solicită reîntregirea li se poate prelungi dreptul de şedere
conform prevederilor alin. (1), cu obligaţia de a prezenta şi permisul de şedere eliberat de primul
stat membru.
-------------
(3^2) Străinilor membri de familie ai cetăţenilor români care au fost înregistraţi cu drept de
rezidenţă în alt stat membru în această calitate li se poate prelungi dreptul de şedere dacă:
(183) fac dovada că au fost înregistraţi cu drept de rezidenţă în alt stat membru în
calitate de membru de familie al cetăţeanului român cu domiciliul sau reşedinţa în România;
(184) la depunerea cererii, prezintă următoarele documente:
(185) paşaport valabil;
(186) certificatul de căsătorie sau, după caz, dovada existenţei legăturii de rudenie, a
parteneriatului înregistrat ori a relaţiei de convieţuire;
(187) documente care să ateste că au fost înregistraţi cu drept de rezidenţă în alt stat membru,
în calitate de membru de familie al cetăţeanului român;
(188) cartea de identitate a cetăţeanului român al cărui membru de familie este străinul.
-------------
(189) Nu se acordă prelungirea dreptului de şedere atunci când se

constată: a) existenţa unei stări de bigamie sau de poligamie;
b) că cei 2 soţi nu mai au împreună o relaţie conjugală sau o relaţie de familie efectivă, pe
-------------
(190) Dreptul de şedere temporară se prelungeşte individual, pentru fiecare membru de

familie pe aceeaşi perioadă pentru care i s-a acordat dreptul de şedere sponsorului. Soţului/soţiei
şi membrilor de familie ai unui cetăţean român sau ai sponsorului titular al unui drept de şedere
pe termen lung li se poate prelungi dreptul de şedere temporară pentru perioade de până la 5 ani.
-------------
(5^1) Membrului de familie al cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate i se

prelungeşte dreptul de şedere temporară pe o perioadă care nu depăşeşte perioada de valabilitate
a cărţii provizorii de identitate a cetăţeanului român.
-------------
(191) Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii prevăzuţi la alin. (3) şi
(3^2) se efectuează cu scutire de la plata taxelor consulare.
-------------
ART. 63
Căsătoria de convenienţă
(192)Oficiul Român pentru Imigrări refuză prelungirea dreptului de şedere obţinut în baza
căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de convenienţă.
(193) Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de
convenienţă pot fi următoarele:
a) coabitarea matrimonială nu există;
b) soţii nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;
c) lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea obligaţiilor născute din
căsătorie; d) soţii nu vorbesc o limbă înţeleasă de amândoi;
e) există date că anterior unul dintre soţi a încheiat o căsătorie de convenienţă;
f) soţii sunt inconsecvenţi ori există neconcordanţe în declararea datelor cu caracter
personal, a circumstanţelor în care s-au cunoscut ori a altor informaţii relevante despre aceştia;
-------------
(194) încheierea căsătoriei a fost condiţionată de plata unei sume de bani între soţi, cu
excepţia sumelor primite cu titlu de dotă.
(3) Constatarea elementelor prevăzute la alin. (2) se realizează de către ofiţerul de interviu.
Aceste elemente pot rezulta din:
(195) datele obţinute în urma interviului;
(196) înscrisuri;
(197) declaraţiile celor în cauză sau ale unor terţe persoane;
(198) controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare.
ART. 64
Dreptul de şedere temporară acordat membrilor de familie în mod independent
(1) Dreptul de şedere temporară se acordă în mod independent, la cerere, străinului care
îndeplineşte următoarele condiţii:
(199) este posesorul unui permis de şedere temporară acordat în scopul reîntregirii
familiei;
(200) a avut drept de şedere temporară în scopul reîntregirii familiei în ultimii 5 ani
anteriori depunerii cererii. În cazul membrilor de familie ai posesorilor de Cărţi albastre ale UE,
perioada de 5 ani poate fi calculată prin cumulul perioadelor de şedere ale acestora în diferite
state membre.
(2) Străinul este exceptat, la cerere, de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b)
în următoarele situaţii:
(201) a fost pronunţată desfacerea căsătoriei;
(202) a încetat relaţia de parteneriat;
(203) sponsorul/cetăţeanul român a decedat;
(204) a devenit major sau a împlinit vârsta de 21 de ani, în situaţia în care este membru
de familie al unui cetăţean român.
(3) În vederea acordării dreptului de şedere, solicitantul va prezenta suplimentar, după caz,
hotărârea judecătorească de desfacere a căsătoriei, declaraţia notarială pe propria răspundere de
încetare a parteneriatului, certificatul de deces sau certificatul de naştere.
(4) Dreptul de şedere prevăzut la alin. (1) se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni,
termen ce curge de la data depunerii cererii. Pentru străinii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute
la alin. (2), termenul curge de la data la care a intervenit aceasta.
----------
(205) Străinii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), inclusiv cu aplicarea alin.
(2), precum şi străinii cărora li s-a acordat dreptul de şedere temporară în mod independent
potrivit alin. (1) pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară în condiţiile şi pentru
oricare dintre scopurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, fără obligativitatea obţinerii
unei vize de lungă şedere.
----------
----------
ART. 65
Desfăşurarea de activităţi economice sau profesionale şi angajarea în muncă
Străinii, titulari ai unui drept de şedere pentru reîntregirea familiei, pot desfăşura activităţi
economice sau profesionale ori pot fi încadraţi în muncă, cu aplicarea în mod corespunzător a
dispoziţiilor din legile speciale care reglementează aceste domenii.
-------------
(206) Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru activităţi umanitare sau

religioase. Alte situaţii de prelungire a dreptului de şedere
ART. 66
Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru activităţi religioase
(1) Străinii intraţi în România în baza unei vize de lungă şedere pentru desfăşurarea de
activităţi religioase pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară în acest scop dacă
prezintă avizul valabil acordat de Secretariatul de Stat pentru Culte în condiţiile art. 47 lit. a).
-------------
(207) Străinul
care solicită prelungirea dreptului de şedere pentru activităţi religioase nu
trebuie să facă dovada mijloacelor de întreţinere.
(208) Dreptul de şedere în acest scop se prelungeşte pentru o perioadă egală cu durata
avizului.
-------------
ART. 67
Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare

ştiinţifică
(209) Străinilor intraţi în România în scopul desfăşurării de activităţi de cercetare
ştiinţifică li se prelungeşte dreptul de şedere temporară dacă prezintă acordul de primire avizat de
Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică.
(210) Dreptul de şedere în acest scop se prelungeşte pentru o perioadă egală cu durata
prevăzută în acordul de primire, dar nu mai mult de 5 ani consecutiv.
(211) Cercetătorul, posesor al unui permis de şedere în acest scop eliberat de un alt stat
membru, aflat pe teritoriul României, poate depune cerere pentru prelungirea dreptului de şedere
temporară în scopul desfăşurării de activităţi de cercetare ştiinţifică fără a mai fi necesară
obţinerea în prealabil a unei vize de lungă şedere în acest scop. Permisul de şedere se acordă în
baza avizului Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, prevăzut la art. 48 alin. (2), în
condiţiile alin. (2).
ART. 68
Activitatea didactică
Străinii titulari ai unui drept de şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare
ştiinţifică pot desfăşura activităţi didactice în condiţiile legii.
ART. 69
Alte situaţii de prelungire a dreptului de şedere temporară

(212)Străinii intraţi în România în baza unei vize de lungă şedere, pentru alte scopuri, pot
solicita prelungirea dreptului de şedere temporară, după cum urmează:
a) abrogată;
-------------
Lit. a) a alin. (1) al art. 69 a fost abrogată de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(213) abrogată;
-------------
Lit. b) a alin. (1) al art. 69 a fost abrogată de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(214) străinii care urmează o formă de tratament medical de lungă durată - cu

prezentarea scrisorii de acceptare a unei instituţii medicale publice sau private, în care să fie
precizate diagnosticul şi durata tratamentului. Acest permis de şedere poate fi acordat şi pentru
un eventual însoţitor care asistă străinul aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur, dacă acest
lucru este menţionat expres în scrisoarea de acceptare;
(215) străinii desemnaţi ca administratori ai unei societăţi comerciale, cu îndeplinirea
cumulativă a următoarelor condiţii:
(i) fac dovada calităţii de administrator;
(ii) fac dovada că, la data solicitării, nu sunt asociaţi sau acţionari la societatea comercială
în cauză ori la altă persoană juridică română şi că nu au avut aceste calităţi în ultimii 2 ani;
(iii) la societatea comercială în cauză să nu mai existe un alt străin care a obţinut un drept de
şedere în acest scop;
(iv) societatea comercială în cauză a realizat un aport de capital sau transfer de tehnologie
de cel puţin 50.000 euro. La prelungirile ulterioare trebuie să facă dovada că aportul de capital s-
a concretizat în realizarea sau achiziţionarea de construcţii destinate desfăşurării activităţilor
prevăzute de Nomenclatorul Clasificării Activităţilor din Economia Naţională sau în transfer de
tehnologie;
(216) străinii care au intrat pe teritoriul României în scopul formării profesionale
neremunerate în cadrul unui furnizor de pregătire profesională acreditat ori în cadrul unei
activităţi - cu prezentarea contractului de formare pentru participarea neremunerată la o formă de
pregătire profesională;
-------------
Lit. e) a alin. (1) al art. 69 a fost modificată de pct. 96 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
(217) străinii care desfăşoară activităţi în cadrul unor programe de voluntariat - cu

prezentarea contractului de voluntariat încheiat cu organizaţia-gazdă, în cuprinsul căruia se face
menţiune cu privire la activitatea pe care urmează să o desfăşoare, condiţiile în care sunt
supravegheaţi în îndeplinirea sarcinilor, precum şi la orele de lucru;
(218) străinii care desfăşoară alte activităţi care nu contravin legilor române - cu avizul
autorităţilor competente, atunci când este necesar, sau dacă prezintă documente prin care să
justifice necesitatea şederii în România;
(219) apatrizii de origine română - fără îndeplinirea condiţiilor generale de acordare a
dreptului de şedere temporară.
-------------
Lit. h) a alin. (1) al art. 69 a fost modificată de pct. 57 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(220) Abrogat.
-------------
Alin. (2) al art. 69 a fost abrogat de pct. 58 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
(221) La acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară, străinii prevăzuţi la

alin. (1) lit. c), e), f) şi g) trebuie să facă dovada mijloacelor de întreţinere, cel puţin la nivelul
câştigului salarial mediu brut, lunar, pentru perioada pentru care se solicită prelungirea dreptului
de şedere, iar cei prevăzuţi la alin. (1) lit. d), în cuantum de cel puţin 500 euro lunar, proveniţi
din activitatea desfăşurată în calitate de administrator.
-------------
(222) Străinii
prevăzuţi la alin. (1) lit. h) sunt exceptaţi de la obligaţia prezentării dovezii
mijloacelor de întreţinere şi sunt scutiţi de la plata taxelor consulare. Dreptul de şedere pentru
această categorie se prelungeşte pe perioade de 4 ani.
(223) Dreptul de şedere pentru străinii prevăzuţi la alin. (1) lit. e) şi f) se acordă pentru o
perioadă de maximum un an, fără posibilitatea prelungirii. În cazuri excepţionale, pentru străinii
prevăzuţi la alin. (1) lit. e) dreptul de şedere poate fi prelungit o singură dată pentru o perioadă de
până la 6 luni, în vederea dobândirii unei calificări în profesia în care s-au pregătit.
SECŢIUNEA a 2-a
Acordarea dreptului de şedere pe termen lung
-------------
Titlul Secţiunii a 2-a din Cap. IV a fost modificat de pct. 172 al art. I din LEGEA nr. 157
din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin înlocuirea
sintagmei "drept de şedere permanentă" cu sintagma "drept de şedere pe termen lung".
ART. 70
Dreptul de şedere pe termen lung

-------------
Titlul art. 70 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19 decembrie 2013,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 23 decembrie 2013.
(224) Dreptul de şedere pe termen lung se acordă, la cerere, în condiţiile prezentei

ordonanţe de urgenţă, pe perioadă nedeterminată, străinilor care, la data soluţionării cererii, sunt
titulari ai unui drept de şedere temporară sau beneficiari ai protecţiei internaţionale în România.
-------------
Alin. (1) al art. 70 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19 decembrie
(225) Dreptul de şedere pe termen lung nu se acordă următoarelor categorii de străini:

(226) titulari ai dreptului de şedere temporară pentru studii;
(227) solicitanţi sau beneficiari de protecţie temporară;
(228) solicitanţi sau beneficiari de protecţie în România, alta decât protecţia
internaţională;
(229) solicitanţi de protecţie internaţională;
(230) titulari ai dreptului de şedere temporară conferit de viza de scurtă şedere, viza
diplomatică sau de serviciu.
-------------
Alin. (2) al art. 70 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19 decembrie
(231) Dreptul de şedere pe termen lung încetează în următoarele situaţii:

-------------
157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin
înlocuirea sintagmei "drept de şedere permanentă" cu sintagma "drept de şedere pe termen lung".
(232) în cazul anulării sau revocării;

(233) în cazul obţinerii unui drept de şedere pe termen lung pe teritoriul altui stat;
-------------
iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin înlocuirea
(234) în cazul absenţei de pe teritoriul statului român pentru o perioadă mai mare de 12
luni consecutive, cu excepţia situaţiei în care, în această perioadă, străinul a beneficiat de un
drept de şedere temporară într-un stat membru al Uniunii Europene sau în care titularul dreptului
de
şedere pe termen lung este minor, iar unul dintre părinţi este cetăţean român sau titular al unui
drept de şedere pe teritoriul României;
-------------
Lit. c) a alin. (3) al art. 70 a fost modificată de pct. 60 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr.
(235) în cazul absenţei de pe teritoriul statului român pe o perioadă mai mare de 6 ani
consecutivi, chiar dacă în această perioadă a beneficiat de un drept de şedere temporară într-un
stat membru al Uniunii Europene;
(236) la cerere sau la dobândirea cetăţeniei române;
-------------
Lit. e) a alin. (3) al art. 70 a fost introdusă de pct. 99 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(237) în cazul absenţei de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale
Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, pe o perioadă mai mare de 2 ani
consecutivi, a rezidentului pe termen lung, posesor al unui permis de şedere pe termen lung cu
menţiunea «Fost posesor de Carte albastră a UE», sau a membrilor săi de familie cărora le-a fost
acordat statutul de rezident pe termen lung.
-------------
Lit. f) a alin. (3) al art. 70 a fost introdusă de pct. 99 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(238) în cazul anulării protecţiei internaţionale în condiţiile Legii nr. 122/2006 privind
azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când dreptul de şedere pe
termen lung a fost obţinut în calitate de beneficiar al protecţiei internaţionale în România.
-------------
Lit. g) a alin. (3) al art. 70 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19
decembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 23 decembrie 2013.
(239) În situaţia în care, la încetarea dreptului de şedere pe termen lung în cazurile

prevăzute la alin. (3) lit. b)-d), străinul se găseşte pe teritoriul României, în termen de 30 de zile
de la data
comunicării, acesta poate solicita eliberarea unui permis de şedere temporară pentru scopurile şi
în condiţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.
-------------
(240) Străinului al cărui drept de şedere pe termen lung a încetat în condiţiile alin. (3)
lit. b) sau c) i se poate acorda un nou drept de şedere pe termen lung, în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă, după o nouă şedere continuă pe teritoriul României de cel puţin 12 luni.
-------------
(241) Dreptul de şedere pe termen lung al unui fost posesor de Carte albastră a UE nu
încetează în cazul în care străinul poate face dovada că a lipsit de pe teritoriul statelor membre
ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, pentru a
exercita o activitate economică în calitate de angajat remunerat sau de lucrător independent,
pentru a exercita o activitate pe bază de voluntariat sau pentru a studia în ţara de origine.
-------------
ART. 71
Condiţii de acordare a dreptului de şedere pe termen lung

-------------
Titlul art. 71 a fost modificat de pct. 172 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(242) Dreptul de şedere pe termen lung se acordă străinilor prevăzuţi la art. 70 alin. (1),
dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
-------------
(243) au avut drept de şedere temporară sau au beneficiat de protecţie internaţională pe

teritoriul României, în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, astfel:
-------------
Partea introductivă a lit. a) a alin. (1) al art. 71 a fost modificată de pct. 4 al art. I din
LEGEA nr. 376 din 19 decembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 23
decembrie 2013.
(244) în această perioadă nu au absentat de pe teritoriul României mai mult de 6 luni

consecutive şi nu depăşesc 10 luni de absenţă în total. Nu se consideră absenţă de pe teritoriul
României dacă prin natura serviciului străinul s-a deplasat în străinătate pentru desfăşurarea unor
activităţi de transport internaţional şi prezintă înscrisuri doveditoare în acest sens."
-------------
Pct. (i) al lit. a) a alin. (1) al art. 71 a fost modificat de pct. 62 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(ii) în această perioadă împotriva străinului nu a fost dispusă nicio măsură de îndepărtare de
pe teritoriul naţional;
(245) la stabilirea acestei perioade se iau în calcul jumătate din perioada de şedere în scop de
studii;
(246) la stabilirea acestei perioade nu se iau în calcul dreptul de şedere conferit de viza de
scurtă şedere, viza diplomatică sau de serviciu şi nici dreptul de şedere obţinut pentru
desfăşurarea de activităţi ca lucrător sezonier;
(247)această perioadă se reduce la 4 ani, în cazul beneficiarilor protecţiei internaţionale în
România care participă activ la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti,
inclusiv ca urmare a parcurgerii programelor de integrare prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.
44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau un drept
de şedere în România, precum şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului
Economic European, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările şi
completările ulterioare;
-------------
Pct. (v) al lit. a) a alin. (1) al art. 71 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 376
din 19 decembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 23 decembrie 2013.
(248) această perioadă se reduce la jumătate, în cazul beneficiarilor protecţiei internaţionale

în România căsătoriţi de cel puţin 5 ani cu un cetăţean român;
-------------
Pct. (vi) al lit. a) a alin. (1) al art. 71 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 376
(249) această perioadă se calculează începând cu data depunerii cererii în baza căreia s-a
acordat protecţie internaţională în România, în cazul beneficiarilor protecţiei internaţionale.
-------------
Pct. (vii) al lit. a) a alin. (1) al art. 71 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 376
-------------
(250) fac dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim
brut pe ţară garantat în plată, cu excepţia străinilor membri de familie ai cetăţenilor români;
-------------
Lit. b) a alin. (1) al art. 71 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 25 din 26 august 2014,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 8 septembrie 2014.
(251) fac dovada asigurării sociale de sănătate;

(252) fac dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, în condiţiile legii;
(253) cunosc limba română cel puţin la un nivel satisfăcător;
(254) nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională.
-------------
Lit. f) a alin. (1) al art. 71 a fost modificată de pct. 63 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA
──────────
*) Notă CTCE:
următorul cuprins:
"(1^1) În situaţia în care străinii îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), dar fac obiectul
unor semnalări introduse în Sistemul de informaţii Schengen de către alt stat Schengen în scopul
nepermiterii intrării, dreptul de şedere permanentă se acordă numai pentru motive justificate, în
special din motive umanitare sau datorită obligaţiilor internaţionale şi numai în urma consultării
statului Schengen care a introdus semnalarea, în conformitate cu procedura prevăzută în
Manualul Sirene."
──────────
(2) Străinilor de origine română sau născuţi în România, străinilor aflaţi în situaţiile
prevăzute la art. 131 alin. (6) posesori ai unui permis de şedere eliberat potrivit prevederilor art.
131 alin. (4), precum şi celor a căror şedere este în interesul statului român li se poate acorda
dreptul de şedere pe termen lung fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-e).
----------
(255) Minorilor ai căror părinţi sunt titulari ai unui drept de şedere pe termen lung li se
poate acorda acelaşi statut fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1). În cazul în care
numai unul dintre părinţi este titular al unui drept de şedere pe termen lung, este necesar
consimţământul celuilalt părinte, în formă autentică.
-------------
(256) Străinilor care fac dovada că au efectuat, potrivit cotei proprii de participare,
investiţii de minimum 1.000.000 euro sau au creat peste 100 de locuri de muncă cu normă
întreagă li se poate acorda dreptul de şedere pe termen lung fără îndeplinirea condiţiilor
prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b).
----------
(257) Dreptul de şedere pe termen lung se acordă posesorilor de Carte albastră a UE

care au avut un drept de şedere continuă pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale
Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, în ultimii 5 ani anteriori depunerii
cererii, în calitate de posesor al Cărţii albastre a UE, din care drept de şedere continuă în ultimii 2
ani dinaintea datei de depunere a cererii în cauză, ca posesor al Cărţii albastre a UE, pe teritoriul
României, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) în această perioadă nu au absentat de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene,
ale Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene mai mult de 12 luni consecutive
şi nu depăşesc 18 luni de absenţă în total;
b) în această perioadă, împotriva străinului nu a fost dispusă nicio măsură de îndepărtare de
pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau al
Confederaţiei Elveţiene;
c) fac dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului minim brut garantat în
plată, cu excepţia străinilor membri de familie ai cetăţenilor români;
d) fac dovada asigurării în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
e) fac dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, în condiţiile legii;
f) cunosc limba română cel puţin la un nivel satisfăcător;
g) nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi securitatea naţională.
-------------
Lit. g) a alin. (5) al art. 71 a fost modificată de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25
din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014, prin
înlocuirea sintagmei "siguranţă naţională" cu sintagma "securitate naţională".
-------------
ART. 72
Solicitarea dreptului de şedere pe termen lung

-------------
(1) Străinii prevăzuţi la art. 70 alin. (1) trebuie să depună personal la formaţiunile teritoriale
ale Oficiului Român pentru Imigrări o cerere-tip însoţită de următoarele documente:
(258) documentul de trecere a frontierei de stat;
(259) acte doveditoare privind deţinerea legală a spaţiului de locuit;
(260) acte doveditoare privind mijloacele de întreţinere;
(261) dovada asigurării sociale de sănătate;
(262) certificat de cazier judiciar, eliberat de autorităţile române.
(263) Cu prilejul depunerii cererii, solicitanţii vor susţine un interviu în vederea stabilirii
nivelului de cunoaştere a limbii române.
(264) Străiniiprevăzuţi la art. 131 alin. (3) sunt exceptaţi de la prezentarea documentelor
prevăzute la alin. (1) lit. a), c)-e).
----------
Alin. (3) al art. 72 a fost introdus de pct. 17 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24
ART. 73
Aprobarea dreptului de şedere pe termen lung

-------------
(265) Dreptul de şedere pe termen lung se aprobă de către şeful Oficiului Român pentru
Imigrări.
-------------
(266) Cererile se analizează de către o comisie special constituită, prin dispoziţie a şefului
Oficiului Român pentru Imigrări, comisie care formulează propuneri motivate pentru fiecare caz
în parte.
(267) Termenul de soluţionare a cererilor este de maximum 6 luni de la data înregistrării.
Pentru motive obiective, şeful Oficiului Român pentru Imigrări poate prelungi acest termen cu
încă 3 luni, cu înştiinţarea solicitantului.
(268) Aprobarea se comunică în scris solicitantului, în termen de 15 zile lucrătoare de la
soluţionarea cererii.
(269) În termen de 30 de zile de la primirea comunicării, străinul căruia i s-a aprobat
dreptul de şedere pe termen lung în România este obligat să se prezinte la formaţiunea teritorială
a Oficiului Român pentru Imigrări unde a fost înregistrată cererea, în vederea eliberării
permisului de şedere pe termen lung.
-------------
de şedere permanentă" cu sintagma "drept de şedere pe termen lung" şi a sintagmei "permis de
şedere permanentă" cu sintagma "permis de şedere pe termen lung".
(270) Acordarea dreptului de şedere pe termen lung pentru străinii membri de familie ai
cetăţenilor români se efectuează cu scutire de la plata taxelor consulare.
-------------
ART. 74
Refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung
-------------
(271) Dacă se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta secţiune,

comisia constituită potrivit art. 73 alin. (2) propune şefului Oficiului Român pentru Imigrări
refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung.
-------------
(272) Refuzul, precum şi motivele care au stat la baza acestuia se comunică, în scris,
solicitantului, în termen de 15 zile lucrătoare de la soluţionarea cererii.
(273) Refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung poate fi atacat în termen de
30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti.
-------------
(274) Refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung nu produce efecte juridice
asupra dreptului de şedere al titularului cererii.
-------------
ART. 75
Abrogat.
-------------
Art. 75 a fost abrogat de pct. 64 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26 august
ART. 76
Stabilirea domiciliului străinilor în România
Străinii titulari ai unui drept de şedere pe termen lung au dreptul să îşi stabilească sau să îşi
schimbe domiciliul pe teritoriul României în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români.
-------------
în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "drept de şedere
permanentă" cu sintagma "drept de şedere pe termen lung".
SECŢIUNEA a 3-a
Anularea şi revocarea dreptului de şedere în România
ART. 77
Cazuri de anulare şi revocare

(275) Oficiul Român pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de şedere pe
termen lung sau temporară în România, dacă se constată ulterior că:
-------------
(276) la data acordării dreptului de şedere pe termen lung sau a prelungirii dreptului de
şedere temporară străinul nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege în acest sens;
-------------
(277) dreptul de şedere pe termen lung sau prelungirea dreptului de şedere temporară a
fost obţinut/obţinută prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori de alte
mijloace ilegale;
-------------
(278) dreptul de şedere a fost obţinut în baza unei căsătorii de convenienţă, constatată în
condiţiile art. 63;
(279) străinul a fost returnat sau expulzat anterior de pe teritoriul României şi a reintrat,
sub o altă identitate, în perioada interdicţiei de intrare în România.
-------------
Lit. d) a alin. (1) al art. 77 a fost modificată de pct. 65 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(280) Oficiul Român pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de şedere pe
termen lung atunci când se constată că rezidentul permanent constituie o ameninţare la adresa
ordinii publice, ca urmare a infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.
-------------
(281) Oficiul Român pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de şedere
temporară atunci când:
(282) în urma verificărilor efectuate de Oficiul Român pentru Imigrări sau a sesizărilor
primite de la alte autorităţi competente, potrivit legii, se constată că străinul nu mai îndeplineşte
condiţiile pe baza cărora i-a fost prelungit dreptul de şedere ori nu mai respectă scopul pentru
care i-a fost acordat acest drept;
a^1) se constată că, după acordarea dreptului de şedere temporară, străinul căsătorit cu un
cetăţean român a avut o absenţă de pe teritoriul României pentru mai mult de 6 luni în decurs de
un an, cu următoarele excepţii:
(i) absenţa de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu,
indiferent de perioadă;
(ii) absenţa de pe teritoriul României motivată de starea de graviditate şi de
naştere; (iii) absenţa de pe teritoriul României din cauza unei boli grave;
(iv) absenţa de pe teritoriul României ca o consecinţă a unei împrejurări excepţionale care a
făcut imposibilă întoarcerea voluntară;
(v) absenţa de pe teritoriul României ca angajat sau detaşat la o persoană juridică din
străinătate.
-------------
Pct. (v) al lit. a^1) a alin. (3) al art. 77 a fost introdus de pct. 66 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
-------------
Lit. a^1) a alin. (3) al art. 77 a fost introdusă de pct. 104 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
a^2) se constată că, după acordarea dreptului de şedere temporară pentru studii, străinul şi-a
suspendat studiile din alte motive decât cele medicale;
-------------
Lit. a^2) a alin. (3) al art. 77 a fost introdusă de pct. 67 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(283) se constată că străinul a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat ori a
încălcat reglementările referitoare la angajarea în muncă a străinilor;
-------------
(284) se constată că străinul suferă de o boală ce pune în pericol sănătatea publică şi nu

se supune măsurilor de tratament medical stabilite de autorităţile competente. În situaţia în care
boala a survenit ulterior obţinerii permisului de şedere temporară, revocarea va fi dispusă dacă
străinul nu se supune măsurilor de tratament medical stabilite de autorităţile competente, iar
boala este de natură a împiedica străinul să îşi îndeplinească obligaţiile instituite în sarcina sa
prin dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;
-------------
(285) posesorul unei Cărţi albastre a UE, al unui permis ICT sau al unui permis unic
pentru lucrători sezonieri solicită asistenţă socială, cu condiţia ca străinul să fie informat în
prealabil, în scris, cu privire la acest aspect;
----------
Lit. d) a alin. (3) al art. 77 a fost modificată de pct. 18 al art. II din ORDONANŢA nr. 25
(286) se constată că posesorul unei Cărţi albastre a UE sau al unui permis ICT nu are
resurse suficiente pentru întreţinerea sa şi a familiei sale la nivelul salariului minim brut garantat
în plată.
----------
Lit. e) a alin. (3) al art. 77 a fost modificată de pct. 18 al art. II din ORDONANŢA nr. 25
(287) la cerere sau la dobândirea cetăţeniei române;

----------
Lit. f) a alin. (3) al art. 77 a fost introdusă de pct. 19 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din
(288) Şomajul nu constituie un motiv de revocare a unei Cărţi albastre a UE, în afara
cazului în care perioada de şomaj depăşeşte 3 luni consecutive sau a cazului în care şomajul
survine de mai multe ori în perioada de valabilitate a Cărţii albastre a UE.
-------------
(289) Şomajul nu constituie un motiv de revocare a dreptului de şedere temporară în

scop de muncă în perioada în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit
prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
-------------
(290) Deciziile de anulare sau revocare a dreptului de şedere se iau ţinând cont de
circumstanţele specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii.
----------
ART. 78
Comunicarea deciziei de anulare sau revocare

Decizia de anulare sau revocare a dreptului de şedere se comunică:
(291) de către Inspectoratul General pentru Imigrări, străinului care se află pe
teritoriul
României, prin decizia de returnare;
-------------
Lit. a) a art. 78 a fost modificată de pct. 69 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din
(292) de către Poliţia de Frontieră Română, străinului care se prezintă la frontieră cu
scopul de a intra în România, prin înmânarea deciziei de anulare sau revocare emise de Oficiul
Român pentru Imigrări.
-------------
Lit. b) a art. 78 a fost modificată de pct. 108 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
SECŢIUNEA a 4-a
Integrarea în viaţa economică, culturală şi socială a străinilor
ART. 79
Asistenţa pentru integrarea străinilor

(293) Statul român asigură condiţiile pentru integrarea străinilor cărora li s-a acordat un
drept de şedere în România, în viaţa economică, socială şi culturală a ţării, precum şi accesul
acestora la sistemul de educaţie.
-------------
(294) În scopul integrării străinilor pot fi organizate şi desfăşurate următoarele activităţi:

a) cursuri de limba română;
(295) cursuri şi alte forme de perfecţionare şi pregătire profesională;
(296) asigurarea informării cu privire la drepturile şi obligaţiile străinilor, precum şi
asupra oportunităţilor de integrare în societatea românească;
(297) cursuri de cunoaştere a istoriei, culturii, civilizaţiei şi a sistemului de drept din
România;
(298) întâlniri prilejuite de diferite evenimente, la care să participe şi cetăţeni români, în
scopul promovării cunoaşterii şi înţelegerii reciproce.
ART. 80
Instituţii şi organizaţii implicate

(299) Instituţiile publice vor coopera, potrivit competenţelor, cu organizaţii
neguvernamentale şi organizaţii internaţionale, în scopul promovării şi derulării de programe
pentru integrarea străinilor în societate, precum şi pentru identificarea resurselor financiare
necesare în acest sens.
(300) În toate activităţile pe care le desfăşoară, instituţiile publice şi organizaţiile
neguvernamentale vor asigura protecţia străinilor împotriva oricărei forme de discriminare.
ART. 80^1
Tratamentul egal
(301) Străinii, titulari ai dreptului de şedere pe termen lung, beneficiază, în condiţiile
legii, de tratament egal cu cetăţenii români în ceea ce priveşte:
a) accesul la piaţa muncii, inclusiv în privinţa condiţiilor de angajare şi de muncă, la
activităţi economice în mod independent şi la activităţi profesionale, cu aplicarea
corespunzătoare a prevederilor legislaţiei speciale privind desfăşurarea activităţilor economice de
către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu
condiţia ca activitatea desfăşurată să nu presupună, chiar şi ocazional, exercitarea unor
prerogative ale autorităţii publice;
(302) accesul la toate formele şi nivelurile de învăţământ şi de pregătire profesională,
inclusiv la acordarea burselor de studiu;
(303) echivalarea studiilor şi recunoaşterea diplomelor, a certificatelor, a atestatelor de
competenţă şi a calificărilor profesionale, în conformitate cu reglementările în vigoare;
(304) securitatea socială, asistenţa şi protecţia socială;
(305) asistenţa de sănătate publică;
(306) deduceri de impozit pe venitul global şi scutiri de taxe;
(307) accesul la bunuri şi servicii publice, inclusiv obţinerea de locuinţe;
(308) libertatea de asociere, afiliere şi apartenenţă la o organizaţie sindicală sau
profesională.
(309) Drepturile beneficiarilor protecţiei internaţionale în România prevăzute de Legea nr.
122/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi limitate ca urmare a obţinerii
dreptului de şedere pe termen lung de către aceştia.
(310) Străinii titulari ai unui drept de şedere temporară, încadraţi în muncă sau şomeri
înregistraţi, beneficiază, în condiţiile legii, de tratament egal cu cetăţenii români în ceea ce
priveşte:
a) condiţiile de muncă, inclusiv în ceea ce priveşte salarizarea şi măsurile de protecţie
împotriva concedierii sau a altor tratamente defavorabile din partea angajatorului, plăţile restante
care urmează a fi efectuate de către angajatori, referitoare la eventualele remuneraţii restante,
precum şi cerinţele în materie de securitate şi sănătate în muncă;
b) accesul la toate formele şi nivelurile de învăţământ şi de pregătire profesională, inclusiv
la acordarea burselor de studiu;
(311) echivalarea studiilor şi recunoaşterea diplomelor, a certificatelor, a atestatelor de
competenţă şi a calificărilor profesionale, în conformitate cu reglementările în vigoare;
(312) securitatea socială;
(313) asistenţa şi protecţia socială;
(314) asistenţa de sănătate publică;
(315) deduceri de impozit pe venitul global şi scutiri de taxe;
(316) accesul la bunuri şi servicii publice, inclusiv obţinerea de locuinţe;
(317) libertatea de asociere, afiliere şi apartenenţă la o organizaţie sindicală sau
profesională, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile şi avantajele conferite de astfel de organizaţii;
(318) serviciile oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
----------
Alin. (3) al art. 80^1 a fost modificat de pct. 21 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24
(319) Prevederile alin. (3) lit. e) nu se aplică în cazul străinilor titulari ai dreptului de
şedere temporară în scop de muncă obţinut în baza avizului de angajare pentru lucrători sezonieri
sau ai dreptului de şedere temporară în scop de detaşare.
----------
(320) Străinii care au fost încadraţi în muncă pe teritoriul României sau urmaşii acestora
beneficiază de dreptul la pensie pentru limită de vârstă, invaliditate sau deces, chiar dacă nu mai
locuiesc în România, în aceleaşi condiţii precum cetăţenii români ori urmaşii acestora care nu
mai locuiesc în România.
(321) Străinii titulari ai dreptului de şedere temporară în scop de detaşare în calitate de
lucrători ICT beneficiază de tratamentul aplicat salariaţilor detaşaţi pe teritoriul României în
cadrul prestării de servicii transnaţionale în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi de încadrare
în muncă, prevăzut de Legea nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de
servicii transnaţionale, cu modificările şi completările ulterioare.
----------
Alin. (6) al art. 80^1 a fost introdus de pct. 22 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24
----------
──────────
CAP. V
Regimul şederii ilegale
SECŢIUNEA 1
Stabilirea obligaţiei de returnare a străinilor
ART. 81
Situaţiile în care se dispune returnarea
(322) Inspectoratul General pentru Imigrări dispune returnarea împotriva străinilor
pentru care constată şederea ilegală, prin emiterea deciziei de returnare.
(323) Inspectoratul General pentru Imigrări constată şederea ilegală a străinilor aflaţi în
oricare dintre următoarele situaţii:
a) străinul a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României;
b) străinul a intrat în România în perioada interdicţiei de intrare în România dispusă
anterior;
c) străinul nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare şi/sau de şedere prevăzute de prezenta
ordonanţă de urgenţă;
d) dreptul de şedere al străinului, stabilit prin viză, în baza acordurilor de desfiinţare a
vizelor, sau, după caz, prin permisul de şedere ori de mic trafic de frontieră, a încetat;
e) străinul pentru care s-a finalizat procedura de azil sau care a renunţat la aceasta şi care nu
a respectat obligaţia de a părăsi teritoriul României, stabilită potrivit legislaţiei privind azilul;
f) străinul a fost declarat indezirabil.
(324) Străinilor aflaţi în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-e) şi care
beneficiază de un drept de şedere pe teritoriul unui alt stat membru li se solicită, în scris, de către
Inspectoratul General pentru Imigrări să părăsească în termen de 3 zile teritoriul României. În
cazul în care aceştia nu părăsesc teritoriul României, împotriva lor se dispune măsura prevăzută
la alin. (1).
(325) În cazul străinilor aflaţi în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), dar care se
află într-o procedură de preluare de către un alt stat membru al Uniunii Europene în baza unui
acord bilateral, nu se emite decizie de returnare. În cazul în care la finalizarea procedurii străinii
nu sunt preluaţi de celălalt stat membru, împotriva lor se dispune măsura prevăzută la alin. (1).
(326) În cazul străinilor aflaţi în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), dar şi într-o
procedură de prelungire a dreptului de şedere temporară sau de acordare a dreptului de şedere pe
termen lung, prevederile alin. (1) nu se aplică până la finalizarea procedurii respective.
(327) În situaţia în care perioada de şedere legală pe teritoriul României nu poate fi
stabilită pe baza menţiunilor din documentul de călătorie al străinului, Inspectoratul General
pentru Imigrări sau Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră procedează potrivit prevederilor
art. 11 din
Codul frontierelor
Schengen. ART. 82
Interzicerea returnării
(328) Măsura returnării nu poate fi dispusă împotriva străinilor aflaţi în oricare dintre
a) străinul este minor, iar unul dintre părinţii acestuia are drept de şedere în România;
b) străinul este părinte al unui minor care are cetăţenia română, dacă minorul se află în
întreţinerea acestuia sau dacă există obligaţia plăţii pensiei de întreţinere, obligaţie pe care
străinul şi-o îndeplineşte cu regularitate;
c) străinul este căsătorit cu un cetăţean român sau cu un străin care are drept de şedere pe
termen lung pe teritoriul României;
d) străinul a depăşit vârsta de 65 de ani.
----------
Lit. d) a alin. (1) al art. 82 a fost modificată de pct. 23 al art. II din ORDONANŢA nr. 25
(329) În cazul în care situaţiile prevăzute la alin. (1) se constată după dispunerea măsurii
returnării, dar înainte de executarea obligaţiei de returnare, Inspectoratul General pentru Imigrări
revocă decizia de returnare.
(330) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul străinilor aflaţi în situaţia
prevăzută la alin. (1) lit. c) dacă se constată existenţa unei căsătorii de convenienţă sau că soţii nu
mai au o relaţie conjugală ori o relaţie de familie efectivă pe teritoriul României.
(331) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul străinilor care constituie un pericol
pentru ordinea publică, securitatea naţională ori care suferă de o boală care ameninţă sănătatea
publică şi refuză să se supună măsurilor stabilite de către autorităţile medicale.
(332) Străinii cărora li se aplică prevederile alin. (1) sau (2) pot solicita acordarea ori,
după caz, prelungirea dreptului de şedere temporară pentru oricare dintre scopurile şi în
condiţiile prevăzute la capitolul IV al prezentei ordonanţe de urgenţă, fără a mai fi necesară
obţinerea în prealabil a unei vize de lungă şedere.
ART. 83
Decizia de returnare
(333) Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General
pentru
Imigrări constată şederea ilegală pe teritoriul României a străinului şi stabileşte obligaţia acestuia
de returnare, precum şi termenul pentru plecarea voluntară.
(334) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul străinului declarat indezirabil sau care
prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare, prin decizia de
returnare se constată şederea ilegală pe teritoriul României şi se stabileşte obligaţia de returnare
şi îndepărtarea sub escortă.
(335) Prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de
returnare: a) străinul care a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a
României; b) străinul care a intrat în România în perioada de interdicţie dispusă
anterior;
c) străinul a cărui identitate nu a putut fi stabilită;
d) străinul pentru care s-a finalizat procedura de azil sau care a renunţat la aceasta şi care nu
a respectat obligaţia de a părăsi teritoriul României, stabilită potrivit legislaţiei privind azilul;
(336) străinul a cărui conduită determină suspiciunea rezonabilă că intenţionează să se
sustragă de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare.
(4) Decizia de returnare se întocmeşte în scris în două exemplare, fiecare în limba română şi
într-o limbă de circulaţie internaţională, şi conţine motivele de fapt şi de drept, precum şi
informaţiile privind căile de atac posibile.
(5) Inspectoratul General pentru Imigrări furnizează, la cererea străinului, o traducere scrisă
sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare, inclusiv informaţii cu privire la căile
de atac posibile, în limba pe care acesta o înţelege sau despre care se presupune în mod rezonabil
că o înţelege.
(6) Prevederile alin. (5) nu sunt aplicabile străinilor care au trecut ilegal frontiera de stat a
României sau a altui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European ori a
Confederaţiei Elveţiene. În acest caz, odată cu decizia de returnare se comunică şi o fişă,
redactată în 5 limbi dintre cele mai des utilizate sau înţelese de către străinii aflaţi pe teritoriul
României, conţinând informaţii care să explice principalele elemente din formularul standard al
deciziei de returnare.
ART. 84
Comunicarea deciziei de returnare
(1) Comunicarea deciziei de returnare se realizează de către Inspectoratul General pentru
Imigrări prin remiterea unui exemplar al acesteia străinului împotriva căruia a fost emisă.
(2) Remiterea se poate face prin înmânarea exemplarului, sub semnătură, atunci când
străinul este prezent, sau prin trimiterea prin poştă, cu confirmare de primire, la adresa la care
străinul a declarat că locuieşte, atunci când străinul nu este prezent.
(3) În cazul în care remiterea nu este posibilă, comunicarea deciziei de returnare se face prin
afişarea unui exemplar al acesteia la sediul structurii Inspectoratului General pentru Imigrări care
a emis decizia de returnare.
(4) Se prezumă că remiterea nu este posibilă în următoarele situaţii:
(337) străinul refuză să primească exemplarul înmânat sau trimis prin poştă;
(338) străinul nu mai locuieşte la adresa declarată;
(339) străinul nu a făcut cunoscută adresa la care locuieşte.
ART. 85
Contestarea deciziei de returnare
(1) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile
de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura
Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează
contestaţia în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă.
(2) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (2) poate fi contestată în termen de 3 zile
de la data comunicării la instanţa prevăzută la alin. (1) dacă străinul nu este luat în custodie
publică ori la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află centrul de cazare
dacă străinul este luat în custodie publică. Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 5 zile de
la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă.
(3) Contestaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) suspendă executarea obligaţiei de returnare. În
cazul străinilor care solicită emiterea unei decizii de returnare înainte de a fi depistaţi cu şedere
ilegală sau a străinilor declaraţi indezirabili, contestaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) nu suspendă
executarea obligaţiei de returnare.
(4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinul luat în custodie publică nu
suspendă măsura luării în custodie publică.
(340) Străinulcare contestă decizia de returnare are dreptul de a obţine consiliere juridică,
reprezentare şi asistenţă lingvistică pe cheltuială proprie.
(341) Străinului care contestă decizia de returnare îi sunt aplicabile dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările
ulterioare, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2, 2^1 şi 8^1 din respectiva ordonanţă de
urgenţă.
SECŢIUNEA a 2-a
Străini indezirabili
ART. 86
Măsura declarării ca indezirabil
(342) Declararea ca indezirabil este măsura ce se dispune împotriva unui străin care a
desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de
natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică.
(343) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea
procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul
sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi
securităţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1).
(344) Datele şi informaţiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru
raţiuni de securitate naţională se pun la dispoziţia instanţei de judecată în condiţiile stabilite de
actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi
protejarea informaţiilor clasificate.
(345) Sesizarea prevăzută la alin. (2) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu
respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la
securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.
(346) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile
de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2). Hotărârea instanţei este executorie. Atunci când
declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de securitate naţională, în conţinutul
hotărârii nu se menţionează datele şi informaţiile care au stat la baza motivării acesteia.
(347) Hotărârea se comunică străinului, precum şi, dacă instanţa dispune declararea ca
indezirabil, Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare.
(348) Dreptul de şedere al străinului încetează de la data pronunţării hotărârii prin care
acesta a fost declarat indezirabil.
(349) Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu
posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouă perioadă cuprinsă între aceste limite, în cazul
în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri. Prelungirea
termenului se face în condiţiile prevăzute la alin. (2).
(350)Încetarea măsurii declarării ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la
sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în
situaţia în care prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului
român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza declarării ca indezirabil nu mai
subzistă. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiei cu atribuţii în
domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care a propus sesizarea instanţei potrivit alin. (2)
teza finală.
(10) Sesizarea prevăzută la alin. (9) se judecă în camera de consiliu. Curtea de Apel
Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizare. Hotărârea
instanţei este definitivă. Hotărârea se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a
fi pusă în executare.
(351) Hotărârile prin care străinii au fost declaraţi indezirabili sau prin care s-a dispus
încetarea măsurii declarării ca indezirabil se pun în executare de către Inspectoratul General
pentru Imigrări potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(352) Datele de identificare ale persoanelor declarate indezirabile sau cu privire la care s-a
dispus încetarea măsurii declarării ca indezirabil se comunică Departamentului Consular din
cadrul Ministerului Afacerilor Externe de către Inspectoratul General pentru Imigrări.
ART. 87
Recursul împotriva hotărârii prevăzute la art. 86 alin. (5)
(353) Hotărârea prevăzută la art. 86 alin. (5) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10
zile de la data comunicării, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa se pronunţă în termen de
5 zile de la data primirii cererii.
(354) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a
hotărârii prin care străinul a fost declarat indezirabil. În cazuri temeinic justificate şi pentru a se
preveni producerea de pagube iminente, străinul poate cere instanţei să dispună suspendarea
executării hotărârii prin care a fost declarat indezirabil până la soluţionarea căii de atac. Instanţa
soluţionează cererea de suspendare de urgenţă, hotărârea pronunţată în acest caz fiind executorie
de drept.
SECŢIUNEA a 3-a
Executarea obligaţiei de returnare
ART. 88
Plecarea voluntară
(355) Străinul împotriva căruia a fost emisă decizia de returnare prevăzută la art. 83
alin. (1) are posibilitatea să execute voluntar obligaţia de returnare oricând în termenul pentru
plecarea voluntară.
(356) Termenul pentru plecarea voluntară este de 15 zile de la comunicarea deciziei de
returnare pentru:
a) străinul care a fost depistat fără drept de şedere ori care a depăşit perioada de şedere sau
zona de frontieră stabilite prin acordul care reglementează regimul juridic privind micul trafic la
frontiera comună;
b) străinul al cărui permis de mic trafic de frontieră sau a cărui viză a fost anulat/ă ori
revocat/ă.
(357) Termenul pentru plecarea voluntară este de 30 de zile de la comunicarea deciziei de
returnare pentru:
a) străinul care solicită emiterea unei decizii de returnare înainte de a fi depistat cu şedere
ilegală;
b) străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere temporară ori i-a fost refuzată
prelungirea acestui drept;
c) străinul căruia i-a încetat dreptul de şedere pe termen lung şi care nu a solicitat
prelungirea dreptului de şedere temporară potrivit art. 70 alin. (4).
(358) În situaţii temeinic justificate, ţinând seama de circumstanţele specifice ale
fiecărui caz în parte, cum ar fi durata şederii legale, existenţa copiilor care frecventează şcoala şi
existenţa
altor legături familiale, Inspectoratul General pentru Imigrări prelungeşte termenele prevăzute la
alin. (2) şi (3), la cererea străinului împotriva căruia a fost emisă decizia de returnare, cu cel mult
30 de zile. Prelungirea se comunică, în scris, străinului.
(359) Până la data aplicării în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului
Schengen, în temeiul deciziei Consiliului emisă în acest sens, obligaţia de returnare se prezumă
executată la data la care străinul părăseşte teritoriul României.
ART. 89
Îndepărtarea sub escortă
alin. (2) este îndepărtat sub escortă.
alin. (1) este îndepărtat sub escortă:
a) dacă nu a executat voluntar obligaţia de returnare, după împlinirea termenului pentru
plecarea voluntară;
b) dacă se constată că străinul prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a
obligaţiei de returnare potrivit art. 83 alin. (3), chiar înainte de împlinirea termenului pentru
plecarea voluntară.
(362) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în condiţiile prezentei ordonanţe de
urgenţă, de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări prin însoţirea
străinului până la frontieră ori până într-o ţară terţă, respectiv ţara de origine, de tranzit sau de
destinaţie.
(363) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), străinul, în al cărui permis de şedere pe
termen lung era înscrisă menţiunea privind acordarea protecţiei internaţionale de către un alt stat
membru, este îndepărtat sub escortă către statul membru indicat în respectiva menţiune, dacă, în
urma verificărilor realizate de Inspectoratul General pentru Imigrări în statul membru în cauză,
rezultă că acesta beneficiază în continuare de protecţie internaţională. Pentru respectarea
obligaţiilor asumate de România prin tratate, în cazul străinului declarat indezirabil sau care face
obiectul expulzării ca urmare a condamnării pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute în cap.
IV din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi
completările ulterioare, sau pentru o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul
penal este posibilă îndepărtarea sub escortă şi către un alt stat decât cel în care beneficiază de
protecţie internaţională.
(364) Prin excepţie de la alin. (3), străinul care a avut un drept de şedere temporară
potrivit art. 128, în al cărui permis de şedere pe termen lung eliberat de un alt stat membru este
înscrisă menţiunea privind acordarea protecţiei internaţionale, poate fi îndepărtat sub escortă
către o ţară terţă dacă, în urma verificărilor realizate de Inspectoratul General pentru Imigrări în
statul membru în cauză, rezultă că protecţia internaţională a fost retrasă sau dacă a fost declarat
indezirabil ori face obiectul expulzării ca urmare a condamnării pentru oricare dintre infracţiunile
prevăzute în cap. IV din Legea nr. 535/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau
pentru o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal.
(365) În cadrul procedurii de îndepărtare sub escortă autorităţile române analizează situaţia
străinului pentru a se asigura că acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (2) sau art.
96 alin. (1), dar şi că acesta nu este o persoană vulnerabilă. Îndepărtarea sub escortă a
persoanelor vulnerabile se realizează cu luarea în considerare a nevoilor speciale ale acestora.
ART. 90
Procedura îndepărtării sub escortă
(366) Îndepărtarea sub escortă a străinilor care posedă documente de trecere a frontierei
de stat valabile şi mijloace financiare se realizează în termen de 24 de ore de la depistarea
acestora, dacă nu este necesară efectuarea altor formalităţi.
(367) În cazul în care există indicii temeinice că îndepărtarea sub escortă nu poate fi
realizată în termenul prevăzut la alin. (1), Inspectoratul General pentru Imigrări analizează
situaţia străinului şi aplică dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privind tolerarea rămânerii
pe teritoriul României sau privind custodia publică, după caz.
(368) Străinii care nu posedă documente de trecere a frontierei de stat vor fi prezentaţi
misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare acreditate în România ale statelor ai căror cetăţeni
sunt, pentru eliberarea documentelor.
(369) Procedurile aplicabile în cazul necooperării unor reprezentanţe diplomatice în
legătură cu eliberarea de documente de călătorie pentru îndepărtarea sub escortă a străinilor de pe
teritoriul României se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe şi al ministrului
afacerilor interne.
(370) Pentru străinii proveniţi din state care nu au misiuni diplomatice sau oficii
consulare în
România se solicită documente de trecere a frontierei de stat din ţara de origine prin
Departamentul Consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
(371) În situaţia în care documentele de trecere a frontierei de stat nu au putut fi
obţinute în condiţiile alin. (3) sau (5), Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează titluri de
călătorie pentru străini, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(372) Pe timpul îndepărtării sub escortă se poate utiliza forţa numai în cazurile în care
aceasta este necesară pentru protejarea vieţii sau integrităţii fizice a personalului din escortă, a
străinului ori a altor persoane, pentru împiedicarea producerii de pagube materiale sau pentru
îndeplinirea obiectivului îndepărtării sub escortă. Măsurile se aplică cu respectarea demnităţii
străinului, gradual şi proporţional cu starea de pericol ce trebuie înlăturată.
(373) La îndepărtarea sub escortă pe cale aeriană sunt respectate prevederile Orientărilor
comune privind dispoziţiile de siguranţă care urmează să fie luate pentru operaţiunile comune de
expulzare pe cale aeriană, cuprinse în anexa la Decizia 2004/573/CE a Consiliului din 29 aprilie
2004 privind organizarea de zboruri comune pentru expulzarea de pe teritoriul a două sau mai
multe state membre a resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul măsurilor individuale de
expulzare.
ART. 91
Îndepărtarea sub escortă în baza acordurilor de readmisie
(374)Străinii pot fi îndepărtaţi sub escortă şi potrivit procedurii stabilite prin acordurile de
readmisie încheiate de Uniunea Europeană sau de România cu state terţe, doar în măsura în care
dispoziţiile acestora le sunt mai favorabile decât dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(375) La cererea unuia dintre statele care au încheiate acorduri de readmisie cu România
se poate permite tranzitarea teritoriului României de către străinul care face obiectul unei
proceduri de readmisie către un stat terţ, cu condiţia escortării şi a prezentării garanţiilor că
acesta îşi poate continua călătoria şi poate intra în statul de destinaţie.
ART. 92
Măsuri de asistenţă între statele membre ale Uniunii Europene în cazul îndepărtării sub
escortă pe calea aerului
(376) În situaţia în care executarea măsurii de îndepărtare nu este posibilă prin folosirea
zborurilor directe până în ţara de destinaţie, Inspectoratul General pentru Imigrări poate solicita
altor state tranzitul aeroportuar.
(377) Pentru executarea măsurii de îndepărtare a străinului pe calea aerului, Inspectoratul
General pentru Imigrări dispune escortarea acestuia până în ţara de tranzit sau de destinaţie în
următoarele cazuri:
a) ţara de tranzit sau de destinaţie solicită ca străinul să fie escortat;
b) este necesară acordarea de asistenţă medicală străinului în timpul îndepărtării sub escortă;
c) străinul trebuie supravegheat pentru a se preveni săvârşirea de fapte de natură penală în
timpul îndepărtării sub escortă;
(378) există indicii temeinice că străinul nu va respecta măsura de îndepărtare ori că
intenţionează să rămână în ţara de tranzit;
(379) autorităţile române cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale
solicită ca străinul să fie escortat.
(3) Pe durata executării măsurilor de îndepărtare, membrii escortei nu sunt înarmaţi şi
poartă ţinută civilă. Aceştia sunt obligaţi să respecte legislaţia statului de tranzit, să folosească
forţa, cu respectarea prevederilor art. 90 alin. (7), numai atunci când reprezentanţii statului de
tranzit nu sunt prezenţi sau este necesară acordarea de sprijin acestora.
(380) Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare pentru
întoarcerea în ţară a străinilor dacă, în timpul executării măsurii de îndepărtare pe calea aerului, a
intervenit una dintre următoarele situaţii:
a) autorizaţia de tranzit aeroportuar a fost refuzată sau revocată;
b) străinul a intrat pe teritoriul statului solicitat în timpul tranzitului;
c) îndepărtarea străinului către o altă ţară de tranzit ori către ţara de destinaţie sau
îmbarcarea în zborul de legătură nu a fost realizată;
d) tranzitul aeroportuar nu mai este posibil.
(381) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră poate aproba solicitările de tranzit
pentru străinii care fac obiectul unor măsuri de îndepărtare, adresate de autorităţile competente
din statele membre ale Uniunii Europene.
(382) Solicitarea de tranzit prevăzută la alin. (5) poate fi refuzată dacă:
(383) străinul este suspect sau inculpat într-o cauză penală ori are de executat o
pedeapsă privativă de libertate, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul României;
(384) tranzitul către alte state sau intrarea în ţara de destinaţie nu este permisă;
(385) în timpul tranzitului este necesar transportul către un alt aeroport aflat pe teritoriul
României;
(386) străinul reprezintă o ameninţare pentru securitatea naţională, ordinea şi sănătatea
publică sau relaţiile internaţionale ale statului român;
(387) asistenţa solicitată este imposibilă în acel moment din motive obiective; în acest
caz,
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră informează, în cel mai scurt timp posibil,
autorităţile solicitante asupra unei date cât mai apropiate de cea solicitată iniţial, în care poate fi
acordată asistenţa tranzitului.
(7) În situaţia în care, ulterior aprobării tranzitului, survin situaţiile prevăzute la alin. (6),
autorizaţiile deja eliberate pot fi revocate, cu informarea autorităţilor solicitante asupra motivelor
care au determinat revocarea.
(8) Solicitarea de tranzit trebuie transmisă în scris cu cel puţin două zile înainte de tranzit.
Acest termen poate fi scurtat în cazuri urgente şi justificate.
(9) Forma şi conţinutul solicitării de tranzit se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor
interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(388) Decizia se comunică statului membru solicitant în termen de două zile. Termenul poate
fi prelungit, în cazuri justificate, cu maximum 48 de ore.
(389) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră stabileşte puncte de contact în toate
zonele de tranzit importante.
(390) Operaţiunea de tranzit nu trebuie să depăşească 24 de ore. În cazul în care, din motive
obiective, sunt necesare măsuri de asistenţă suplimentare pentru continuarea operaţiunii de
tranzit, acest termen poate fi prelungit cu maximum 48 de ore.
(391) În limita mijloacelor disponibile şi în conformitate cu standardele internaţionale
relevante, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră asigură măsurile de asistenţă necesare de
la aterizare şi până la părăsirea aeroportului către ţara de destinaţie, în ceea ce priveşte:
a) întâmpinarea străinului la aeronavă şi escortarea acestuia în perimetrul aeroportului, în
special către zborul de legătură;
b) asigurarea tratamentului medical de urgenţă străinului şi, dacă este cazul, persoanelor din
escorta acestuia;
c) asigurarea hranei pentru străin şi, dacă este cazul, pentru persoanele din escorta acestuia;
d) primirea, păstrarea şi predarea documentelor de călătorie, în special în cazul străinilor
neescortaţi;
e) în cazul străinilor neescortaţi, informarea statului solicitant despre locul şi ora plecării
străinului de pe teritoriul statului român;
f) informarea statului solicitant în privinţa oricăror incidente serioase care survin în timpul
tranzitului;
g) pe timpul staţionării în aeroportul de tranzit, şeful punctului de trecere a frontierei poate
dispune cazarea străinului în spaţii special amenajate şi folosirea mijloacelor legale pentru
prevenirea sau împiedicarea oricărei încercări a străinului de a se împotrivi tranzitului.
(392) Costurile serviciilor asigurate potrivit alin. (13) se suportă de statul solicitant.
ART. 93
Organizarea unor zboruri comune cu statele membre ale Uniunii Europene în vederea
îndepărtării sub escortă a străinilor
(393) Inspectoratul General pentru Imigrări poate organiza sau participa la acţiuni
comune cu autorităţile competente din unul ori mai multe state membre ale Uniunii Europene,
pentru îndepărtarea sub escortă a străinilor.
(394) Atunci când Inspectoratul General pentru Imigrări decide organizarea unui zbor
pentru îndepărtarea sub escortă a străinilor, la care ar putea să participe şi alte state membre ale
Uniunii Europene, informează autorităţile competente din aceste state.
(395) În vederea unei bune desfăşurări a zborului, Inspectoratul General pentru Imigrări
întreprinde măsuri pentru selecţionarea transportatorului, potrivit dispoziţiilor legale, obţinerea
autorizaţiilor necesare de la statele de tranzit şi de destinaţie, stabilirea în comun cu autorităţile
competente ale celorlalte state participante a numărului personalului de escortă necesar,
încheierea înţelegerilor financiare necesare, precum şi alte măsuri ce se impun.
(396) În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări decide să participe la un zbor
pentru îndepărtarea sub escortă a străinilor organizat de un stat membru al Uniunii Europene,
informează autorităţile competente din statul organizator despre intenţia de a participa,
specificând numărul de persoane care fac obiectul îndepărtării sub escortă, şi asigură un număr
suficient de persoane pentru escortă. În cazul în care escorta este realizată numai de către statul
organizator, Inspectoratul General pentru Imigrări asigură prezenţa a cel puţin 2 reprezentanţi la
bordul aeronavei, care sunt responsabili de predarea străinilor de care răspund către autorităţile
din statele de destinaţie.
← Inspectoratul General pentru Imigrări asigură atât străinilor care fac obiectul îndepărtării
sub escortă, cât şi personalului de escortă propriu documente de călătorie valabile, vize şi alte
documente necesare şi, prin intermediul Departamentului Consular din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe, solicită asistenţă necesară din partea reprezentanţelor diplomatice ale
României.
ART. 94
Recunoaşterea deciziilor de îndepărtare a străinilor emise de alte state membre ale Uniunii
Europene
← Deciziile de îndepărtare a străinilor emise de alte state membre ale Uniunii Europene
sunt recunoscute de statul român şi sunt puse în executare de Inspectoratul General pentru
Imigrări, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, în următoarele cazuri:
a) decizia de îndepărtare este luată pentru motive de ordine publică sau securitate naţională,
astfel:
← când străinul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
← ca urmare a desfăşurării de către străini ori a existenţei unor indicii temeinice că
străinul urmează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol ordinea publică sau
securitatea naţională;
b) decizia de îndepărtare este luată ca urmare a neîndeplinirii de către străin a condiţiilor
referitoare la intrarea şi şederea străinilor pe teritoriul statului membru în cauză.
← Criteriile şi aranjamentele practice de compensare a dezechilibrelor financiare rezultate
ca urmare a recunoaşterii deciziilor de îndepărtare prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre
a Guvernului.
← Pentru a fi puse în executare este necesar ca deciziile de îndepărtare prevăzute la alin.
(397) să nu fi fost revocate sau suspendate de către autorităţile emitente.
← Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (1) străinii membri de familie ai cetăţenilor români,
precum şi membrii de familie ai cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene.
← În vederea aplicării prezentului articol, Inspectoratul General pentru Imigrări cooperează
şi face schimb de informaţii cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene.
← Cheltuielile angajate de către Inspectoratul General pentru Imigrări în scopul punerii în
executare a deciziilor prevăzute la alin. (1) se suportă din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat
Ministerului Afacerilor Interne pentru Inspectoratul General pentru Imigrări cu această
destinaţie.
← Sumele reprezentând cheltuielile prevăzute la alin. (6), recuperate de la statul membru al
Uniunii Europene care a emis decizia de îndepărtare reprezintă reconstituiri de credite bugetare,
dacă cheltuielile au fost efectuate pentru anul în curs, sau se fac venit la bugetul de stat, dacă
cheltuielile au fost efectuate în anii precedenţi.
← Inspectoratul General pentru Imigrări decontează cheltuielile efectuate de alte state
membre ale Uniunii Europene care pun în executare măsurile de îndepărtare până la împlinirea
unei perioade de 4 ani de la data emiterii acestora de către autorităţile române, în limita bugetului
de venituri şi cheltuieli aprobat Ministerului Afacerilor Interne pentru Inspectoratul General
pentru Imigrări cu această destinaţie.
(398) Solicitările de rambursare a cheltuielilor efectuate de statul membru al Uniunii
Europene pot fi respinse de către Inspectoratul General pentru Imigrări atunci când sunt efectuate
după o perioadă mai mare de un an de la punerea în executare a măsurii de îndepărtare.
(399) În cazul deciziilor de îndepărtare care fac obiectul alin. (1), străinul poate contesta
măsurile ce ţin de punerea în executare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 95
Repatrierea voluntară umanitară asistată
(400) Străinii aflaţi pe teritoriul României pot solicita sprijinul Inspectoratului General
pentru
Imigrări, precum şi al organizaţiilor internaţionale sau neguvernamentale cu atribuţii în domeniu,
pentru repatrierea voluntară umanitară asistată, dacă nu dispun de mijloace financiare.
(401) Inspectoratul General pentru Imigrări, în cooperare cu organizaţii internaţionale cu
atribuţii în domeniu, precum şi cu organizaţii neguvernamentale de profil desfăşoară programe
comune pentru identificarea modalităţilor concrete de sprijinire a străinilor prevăzuţi la alin. (1),
în vederea repatrierii voluntare umanitare asistate a acestora, precum şi a resurselor financiare
necesare în acest sens.
(402) Străinilor incluşi în programele de repatriere voluntară umanitară asistată li se
eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări certificate de repatriere.
(403) Străinii prevăzuţi la alin. (1) pot beneficia, în mod individual, o singură dată de
sprijinul acordat de Inspectoratul General pentru Imigrări, prin intermediul programelor
prevăzute la alin.
(2), pentru repatrierea voluntară umanitară asistată.
ART. 96
Suspendarea executării obligaţiei de returnare
(404) Executarea obligaţiei de returnare se suspendă în perioada în care Inspectoratul
General pentru Imigrări constată incidenţa următoarelor situaţii:
a) returnarea se poate realiza numai către un stat faţă de care există temeri justificate că
viaţa străinului este pusă în pericol ori că va fi supus la tortură, tratamente inumane sau
degradante;
----------
Lit. a) a alin. (1) al art. 96 a fost modificată de pct. 24 al art. II din ORDONANŢA nr. 25
(405) starea de sănătate a străinului face imposibilă realizarea returnării;

----------
Lit. b) a alin. (1) al art. 96 a fost modificată de pct. 24 al art. II din ORDONANŢA nr. 25
(406) străinul este părintele unui minor care urmează cursurile unei instituţii de
învăţământ de stat ori particulare, acreditate sau autorizate provizoriu potrivit legii, iar anul
şcolar este în curs;
(407) străinul este căsătorit cu un alt străin care are drept de şedere temporară sau
permisiunea de a rămâne pe teritoriul României, iar căsătoria nu este de convenienţă;
(408) străinul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1).
(409) Prevederile alin. (1) lit. c) şi d) nu se aplică în cazul străinilor care constituie un
pericol pentru ordinea publică, securitatea naţională ori care suferă de o boală care ameninţă
sănătatea publică şi refuză să se supună măsurilor stabilite de către autorităţile medicale.
(410) Termenul de plecare voluntară sau îndepărtarea sub escortă, după caz, îşi reia
cursul de la data la care Inspectoratul General pentru Imigrări constată încetarea situaţiilor
prevăzute la alin. (1).
(411) Inspectoratul General pentru Imigrări informează în scris străinul cu privire la
constatarea incidenţei sau încetării situaţiilor prevăzute la alin. (1).
ART. 97
Garanţii în aşteptarea returnării
Măsurile luate de autorităţile române competente cu privire la străinii aflaţi pe teritoriul
României în termenul pentru plecarea voluntară sau în perioada suspendării executării obligaţiei
de returnare respectă următoarele principii:
a) menţinerea unităţii familiale cu membrii familiei prezenţi pe teritoriul României; b)
asigurarea îngrijirii medicale de urgenţă şi a tratamentului de bază al bolii;
c) acordarea accesului minorilor la sistemul de învăţământ;
d) luarea în considerare a nevoilor speciale ale persoanelor vulnerabile.
ART. 98
Monitorizarea îndepărtării sub escortă
(412) Monitorizarea activităţii de îndepărtare sub escortă se realizează de organizaţiile şi
organismele naţionale, internaţionale şi neguvernamentale cu atribuţii în domeniul migraţiei, care
desfăşoară activitatea de supraveghere a îndepărtării sub escortă a străinilor.
(413) La solicitarea organizaţiilor şi organismelor naţionale, internaţionale şi
neguvernamentale cu atribuţii în domeniul migraţiei, Inspectoratul General pentru Imigrări
furnizează informaţii privind organizarea misiunilor de escortă, asigurând posibilitatea
reprezentanţilor acestora de a supraveghea modul în care se desfăşoară acestea.
(414) Rapoartele de evaluare întocmite cu ocazia monitorizării vor fi transmise spre
valorificare Avocatului Poporului.
SECŢIUNEA a 4-a
Expulzarea
ART. 99
Efectuarea expulzării
(415) Expulzarea se efectuează de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin
îndepărtarea sub escortă a străinului. Prevederile art. 90-93 şi 98 se aplică în mod corespunzător.
(416) Dreptul de şedere al străinului încetează de drept la data începerii executării
pedepsei accesorii, respectiv complementare, aplicată potrivit prevederilor art. 65 alin. (2) sau ale
art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
ART. 100
Suspendarea expulzării
(417) Expulzarea se suspendă în perioada în care Inspectoratul General pentru Imigrări
constată incidenţa următoarelor situaţii:
a) străinul poate fi îndepărtat sub escortă numai către un stat faţă de care există temeri
justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau
degradante;
b) starea de sănătate a străinului face imposibilă realizarea îndepărtării sub
escortă; c) străinul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1).
(418) Îndepărtarea sub escortă îşi reia cursul de la data la care Inspectoratul General
pentru Imigrări constată încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1).
(419) Inspectoratul General pentru Imigrări informează în scris străinul şi instanţa de
judecată competentă cu privire la constatarea incidenţei sau încetării situaţiilor prevăzute la alin.
(1).
SECŢIUNEA a 5-a
Custodia publică
ART. 101
Luarea în custodie publică a străinilor
(420) Luarea în custodie publică este măsura de restrângere temporară a libertăţii de
mişcare pe teritoriul României, dispusă împotriva străinilor în scopul îndeplinirii tuturor
demersurilor necesare îndepărtării sub escortă.
(421) Luarea în custodie publică se dispune în scris prin ordonanţă motivată în drept şi
în fapt de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Bucureşti, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru
Imigrări, împotriva străinului care nu poate fi îndepărtat sub escortă în termen de 24 de ore şi
care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă;
b) evită ori împiedică pregătirea returnării sau procesul de îndepărtare sub
escortă; c) face obiectul expulzării.
(422) Prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă:
(423) străinul care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de
returnare potrivit art. 83 alin. (3);
(424) străinul declarat indezirabil;
(425) străinul care nu a respectat termenul de plecare voluntară;
(426) străinul căruia i-a fost revocată tolerarea.
(427) Prelungirea duratei de luare în custodie publică prevăzute la alin. (2) pentru
străinii care nu pot fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de
către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea
motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de
expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei este
definitivă.
(428) De îndată ce constată că solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru
Imigrări, prevăzută la alin. (4), îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de
chemare în judecată, judecătorul stabileşte primul termen de judecată şi dispune citarea părţilor.
Întâmpinarea nu este obligatorie, iar atunci când străinul depune întâmpinare aceasta nu se
comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, care ia cunoştinţă despre conţinutul său din
dosarul cauzei. Cererile de prelungire a duratei de luare în custodie publică sunt scutite de plata
taxelor judiciare de timbru.
(429) Perioada de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura
returnării nu poate depăşi 6 luni.
(430) Perioada prevăzută la alin. (6) poate fi extinsă în mod excepţional, în condiţiile
prevăzute la alin. (4), pe o perioadă suplimentară ce nu poate depăşi 12 luni, în cazurile în care
Inspectoratul General pentru Imigrări a fost în imposibilitate de a efectua îndepărtarea sub
escortă a străinului, din cauza:
a) acţiunilor acestuia care împiedică procesul de îndepărtare sub escortă;
b) întârzierilor în obţinerea documentaţiei necesare îndepărtării sub escortă din partea ţărilor
terţe.
(431) În situaţia în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată că
acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) sau art. 96 alin. (1), măsura luării în
custodie publică încetează de drept. În situaţia în care străinul formulează pentru prima dată o
cerere de protecţie internaţională, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării
accesului la procedura
ordinară de azil. La formularea unei cereri de acces la o nouă procedură de azil, măsura luării în
custodie publică încetează la data acordării accesului la noua procedură.
----------
Alin. (8) al art. 101 a fost modificat de pct. 2 al art. II din LEGEA nr. 331 din 16 decembrie
(432) Fac excepţie de la prevederile alin. (8) situaţiile în care, pentru raţiuni de securitate
naţională sau ordine publică, se impune îndepărtarea sub escortă a străinului sau menţinerea
acestuia în custodie publică până la finalizarea procedurii pentru acordarea unei forme de
protecţie.
(433) Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condiţiile prevăzute la
alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competenţă
teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluţioneze în termen de 3 zile de la data
primirii. Hotărârea instanţei este definitivă. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub
escortă.
----------
(434) Străinii luaţi în custodie publică, precum şi cei îndepărtaţi sub escortă în termen de 24
de ore sunt amprentaţi şi fotografiaţi.
(435) În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări, din oficiu sau la solicitarea
străinului, constată faptul că nu mai există posibilitatea îndepărtării sub escortă în perioada
pentru care a fost instituită măsura custodiei publice, dispune încetarea măsurii luării în custodie
publică şi acordarea tolerării. Decizia de respingere a cererii străinului poate fi contestată în
termen de 5 zile la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare,
care este obligată să o soluţioneze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanţei este
definitivă.
(436) Inspectoratul General pentru Imigrări analizează oportunitatea menţinerii măsurii luării
în custodie publică, la intervale de maximum 3 luni. În cazul familiilor cu minori luate în
custodie publică, analiza se efectuează la intervale de maximum o lună.
ART. 102
Dispunerea de măsuri derogatorii în situaţii excepţionale
(437) În situaţiile în care trebuie returnat un număr mare de străini, caz care reprezintă o
sarcină neprevăzută şi dificilă pentru capacitatea centrelor de cazare sau pentru personalul
Inspectoratului General pentru Imigrări, cu aprobarea ministrului afacerilor interne, cazarea
străinilor se poate realiza în alte spaţii aflate în administrarea ministerului, separat de alte
persoane împotriva cărora au fost dispuse măsuri privative de libertate, atât timp cât durează
situaţia excepţională.
(438)Pe durata aplicării măsurilor derogatorii prevăzute la alin. (1), termenele prevăzute la
art. 101 alin. (10) pot fi depăşite cu maximum 30 de zile.
(439) Inspectoratul General pentru Imigrări informează Comisia Europeană cu privire la
măsurile dispuse potrivit alin. (1), precum şi la încetarea aplicării acestora.
ART. 103
Centrele de cazare
(440) Străinii luaţi în custodie publică vor fi introduşi în centre de cazare, denumite în
continuare centre.
(441) Centrele sunt locuri închise, special amenajate şi destinate cazării temporare a
străinilor care au fost luaţi în custodie publică, administrate de Inspectoratul General pentru
Imigrări.
(442) Centrele sunt înfiinţate, organizate, autorizate sanitar, amenajate şi dotate astfel
încât să ofere condiţii adecvate de cazare, hrană, asistenţă medicală şi igienă personală.
(443) Organizaţiilor şi organismelor naţionale, internaţionale şi neguvernamentale cu
atribuţii în domeniul migraţiei, autorizate şi acreditate în condiţiile legii, li se asigură
posibilitatea de a vizita centrele, pe baza protocoalelor încheiate cu Inspectoratul General pentru
Imigrări sau a unei autorizări prealabile. În situaţii excepţionale şi temeinic motivate se poate
asigura posibilitatea de a vizita centrele într-un termen de 48 de ore.
ART. 104
Drepturile şi obligaţiile străinilor cazaţi în centre
(444) Străinii cazaţi în centre beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de
cele prevăzute în tratatele şi acordurile internaţionale în materie la care România este parte.
(445) Străinii cazaţi în centre au dreptul la asistenţă juridică, medicală şi socială şi la
respectarea opiniei şi specificului propriu, în materie religioasă, filozofică şi culturală.
(446) Străinii cazaţi în centre au dreptul de a fi informaţi imediat după aducerea lor în
aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbă înţeleasă de ei, despre motivele principale
care au condus la luarea măsurii, drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii în aceste
centre. Motivul luării în custodie publică, precum şi drepturile şi obligaţiile străinilor cazaţi în
centre le vor fi comunicate în scris de către persoanele desemnate să conducă aceste centre.
(447) Pe întreaga perioadă a şederii în centre, străinilor li se asigură posibilitatea
comunicării cu reprezentanţii diplomatici şi consulari ai statului de provenienţă, cu membrii lor
de familie, precum şi cu reprezentantul legal.
(448) Personalul centrelor va trata străinii cazaţi în mod nediscriminatoriu pe motiv de
rasă, sex, vârstă, cultură, naţionalitate, religie sau apartenenţă la un anumit grup social.
(449) Minorii introduşi în centre care însoţesc cel puţin unul dintre părinţi sau
reprezentantul legal, luat în custodie publică, au acces gratuit la sistemul de învăţământ
obligatoriu.
(450) Persoanele vulnerabile cazate în centre au dreptul la îngrijire medicală şi tratament
adecvat situaţiilor speciale în care se află.
(451) La introducerea în centre, străinii sunt obligaţi să se supună controlului corporal,
medical, amprentării şi fotografierii, precum şi să predea obiectele periculoase sau interzise de
lege, pe cele de valoare, sumele de bani deţinute şi mijloacele electronice de comunicare la
distanţă.
(452) Pe durata cazării în centre, străinii sunt obligaţi să respecte programul zilnic,
regulile de igienă individuală şi colectivă, să nu distrugă bunurile din dotarea centrelor, să se
conformeze dispoziţiilor personalului centrelor date în exerciţiul atribuţiilor profesionale şi să se
supună investigaţiilor şi tratamentelor medicale în cazul constatării unor afecţiuni medicale de
natură să pună în pericol sănătatea celorlalte persoane aflate în centru.
(453) Pe durata cazării în centre, străinilor le este interzis să desfăşoare acţiuni care pot aduce
prejudicii securităţii şi ordinii interioare a centrului sau să incite la săvârşirea de astfel de acţiuni,
să consume băuturi alcoolice sau substanţe interzise prin lege, să comercializeze alimente,
echipamente ori alte bunuri în incinta centrelor.
(454) În cazul nerespectării de către străini a obligaţiilor stabilite în sarcina acestora se pot
lua măsurile necesare, inclusiv utilizarea forţei, pentru protejarea vieţii sau a integrităţii fizice a
personalului centrelor, a străinilor ori a altor persoane, împiedicarea producerii de pagube
materiale, a părăsirii neautorizate a centrului sau pentru restabilirea ordinii interioare. Măsurile
se aplică gradual şi proporţional cu starea de pericol ce trebuie înlăturată.
(455) Regulile de ordine interioară pe care străinii cazaţi în centre sunt obligaţi să le respecte,
precum şi modul de organizare a accesului, pazei, supravegherii şi însoţirii străinilor în şi din
centre sunt prevăzute în regulamentul aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 105
Asistenţa medicală a străinilor luaţi în custodie
(456) Străinii luaţi în custodie publică şi cazaţi în centre au dreptul la asistenţă medicală,
medicamente şi materiale sanitare gratuite.
(457) Serviciile medicale, medicamentele şi materialele sanitare prevăzute la alin. (1) se
asigură, după caz, prin serviciul medical al centrelor de cazare sau prin unităţile sanitare ale
Ministerului Afacerilor Interne ori ale Ministerului Sănătăţii. Decontarea cheltuielilor aferente
alin. (1) se asigură de către Ministerul Afacerilor Interne, prin bugetul alocat Inspectoratului
General pentru Imigrări, special prevăzut în acest scop.
ART. 106
Alte măsuri în perioada custodiei publice
(458) Străinii declaraţi indezirabili sau care fac obiectul expulzării, luaţi în custodie
publică, sunt cazaţi separat de celelalte categorii de străini.
(459) Pe toată perioada cât străinii se află în custodie publică, deplasarea în afara
centrelor se efectuează sub escortă.
(460) Familiile luate în custodie publică sunt cazate separat, asigurându-li-se un nivel
corespunzător de intimitate.
SECŢIUNEA a 6-a
Tolerarea rămânerii pe teritoriul României
ART. 106^1
Acordarea tolerării
(461) Inspectoratul General pentru Imigrări acordă, din oficiu sau la cerere, tolerarea
rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, străinilor care nu au drept de
şedere şi care, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.
(462) Reprezintă motive obiective în sensul alin. (1) următoarele situaţii:
(463) străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 15 alin. (1) privind nepermiterea ieşirii
din România şi nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru
acordarea unui drept de şedere;
(464) măsura custodiei publice dispusă împotriva străinului a încetat fără ca străinul să
fie îndepărtat sub escortă;
(465) prezenţa temporară pe teritoriul României a străinului este cerută de interese
publice importante. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea autorităţilor sau a instituţiilor
publice;
(466) străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) privind interzicerea
returnării, dar nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea sau prelungirea dreptului de şedere
temporară;
(467) străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 96 alin. (1) privind suspendarea
executării obligaţiei de returnare;
(468) îndepărtarea sub escortă nu poate fi executată în termen de 24 de ore de la
depistarea străinului şi există indicii temeinice că nu se impune ca acesta să fie luat în custodie
publică;
(469) Inspectoratul General pentru Imigrări constată că imposibilitatea temporară de a
părăsi România este determinată de alte împrejurări, independente de voinţa străinului,
imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate.
(3) Neacordarea tolerării de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată
în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă
în termen de 30 de zile, hotărârea instanţei fiind definitivă.
(4) Procurorul, prin ordonanţă, sau, după caz, instanţa, prin încheiere, acordă tolerarea
atunci când există motive serioase să se considere că un străin care nu are drept de şedere este
victimă a traficului de fiinţe umane şi prezenţa acestuia pe teritoriul României este necesară
pentru buna desfăşurare a procesului penal.
ART. 106^2
Regimul tolerării
(1) Tolerarea se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi prelungită pentru
noi perioade de până la 6 luni, până la dispariţia cauzelor.
(2) În cazul prevăzut la art. 106^1 alin. (4) tolerarea se prelungeşte succesiv de către
procuror, prin ordonanţă, sau de către instanţă, prin încheiere, în condiţiile prevăzute la alin. (1),
până la încetarea procesului penal.
(3) Pe perioada cât li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României, străinii au acces
la piaţa forţei de muncă, în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români.
(4) Dreptul la muncă acordat străinilor cărora li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul
României încetează de drept în toate situaţiile în care încetează tolerarea.
(5) Străinul este obligat să se prezinte periodic, la un interval de două luni sau ori de câte ori
este chemat, la structura Inspectoratului General pentru Imigrări care i-a eliberat documentul de
tolerat şi să anunţe orice schimbare a adresei unde locuieşte.
(470) Tolerarea are valabilitate teritorială limitată la raza de competenţă a structurii
Inspectoratului General pentru Imigrări care i-a eliberat documentul de tolerat, iar orice
deplasare în afara acesteia este permisă numai cu aprobare prealabilă.
(471) În situaţia prevăzută la art. 106^1 alin. (2) lit. b), dacă au dispărut motivele pentru
care străinul nu a putut fi îndepărtat sub escortă în perioada de custodie publică anterioară, se
poate dispune din nou luarea în custodie publică, în condiţiile art. 101 alin. (2).
(472) Acordarea tolerării nu anulează obligaţia străinului de a părăsi teritoriul României.
Termenul de plecare voluntară sau îndepărtarea sub escortă, după caz, îşi reia cursul de la data la
care Inspectoratul General pentru Imigrări, procurorul sau instanţa, după caz, constată încetarea
motivelor care au stat la baza acordării tolerării şi informează străinul în acest sens.
(473) Tolerarea încetează în următoarele situaţii:
(474) prin acordarea ori prelungirea unui drept de şedere în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă;
(475) în cazul acordării permisiunii de a rămâne pe teritoriul României potrivit Legii nr.
122/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
(476) în momentul părăsirii teritoriului României de către străin.
(477) Inspectoratul General pentru Imigrări poate să revoce tolerarea acordată potrivit art.
106^1 alin. (1), prin decizie motivată, atunci când constată că străinul nu a respectat, din motive
imputabile lui, obligaţiile prevăzute la alin. (5) sau (6).
SECŢIUNEA a 7-a
Interzicerea intrării pe teritoriul României
ART. 106^3
Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România
(478) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de
urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.
(479) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de
urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în
situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva
străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi art. 8 alin. (2) lit. a)-b^1) sau care nu îndeplinesc
condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h)*).
──────────
*) Notă CTCE:
"35. La articolul 106^3, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu
următorul cuprins:
(2^1**)) În situaţia în care străinul împotriva căruia se intenţionează dispunerea interzicerii
intrării în România posedă permis de şedere eliberat de un alt stat Schengen, se declanşează
consultarea statului emitent al permisului, în conformitate cu procedura prevăzută în Manualul
Sirene."
---------------
**) N.n. Considerăm că este vorba despre alin. (2^1) şi nu (2^2), aşa cum rezultă din partea
dispozitivă a pct. 35 al art. III din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL
august 2014.
──────────
(480) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu şedere ilegală face
dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau
din alte motive obiective independente de voinţa sa.
(481) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în
scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi
informaţiile privind căile de atac posibile.
(482) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în
termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află
formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de
îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă.
ART. 106^4
Stabilirea duratei interdicţiei de intrare
(483) În cazul străinilor care au intrat legal în România, dar a căror şedere a devenit
ilegală, durata interdicţiei de intrare se stabileşte după cum urmează:
a) de la 6 luni la 1 an, în cazul:
← unei şederi ilegale de la 30 de zile la un an, pentru străinii care nu au părăsit teritoriul
României la expirarea dreptului de şedere conferit prin viză sau în temeiul unor convenţii
internaţionale ori acte normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize;
← unei şederi ilegale de la 90 de zile la 1 an, pentru străinii care au fost titulari ai unui
permis de şedere temporară;
← unei şederi ilegale de până la 30 zile, pentru străinii care prezintă risc de sustragere de
la executarea voluntară a obligaţiei de returnare potrivit art. 83 alin. (3) lit. d) şi e);
----------
Pct. (iii) de la lit. a) a alin. (1) al art. 106^4 a fost modificat de pct. 26 al art. II din
august 2016.
(484) de la 1 an la 2 ani - în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani;

(485) de la 2 ani la 3 ani - în cazul unei şederi ilegale de la 2 ani la 3 ani;
(486) de la 3 ani la 4 ani - în cazul unei şederi ilegale de peste 3 ani.
(487) Durata interdicţiei de intrare în cazurile prevăzute la alin. (1) se stabileşte pe ani şi
luni calendaristice, în limitele prevăzute, ţinându-se seama de conduita străinului şi de
circumstanţele care au condus la şederea ilegală a acestuia.
(488) În cazul străinilor care nu respectă termenul de plecare voluntară prevăzut în
decizia de returnare, durata interdicţiei de intrare se recalculează potrivit alin. (1), în funcţie de
perioada de şedere ilegală şi se majorează cu 1 an. În cazul străinilor care nu respectă termenul
de plecare voluntară prevăzut în decizia de returnare, iar şederea ilegală este mai mică de 30 de
zile, durata interdicţiei de intrare în ţară este de 1 an.
----------
(489) Durata interdicţiei de intrare prevăzută la alin. (1) şi (3) se reduce la jumătate, pe
ani şi luni calendaristice, jumătate de lună fiind considerată 15 zile, dacă străinul:
a) solicită repatrierea voluntară umanitară asistată, în condiţiile prevăzute la art. 95;
b) suportă cheltuielile ocazionate de transportul internaţional necesar executării măsurilor
de îndepărtare de pe teritoriul României;
----------
Lit. b) a alin. (4) al art. 106^4 a fost modificată de pct. 28 al art. II din ORDONANŢA nr.
(490) rambursează ulterior Inspectoratului General pentru Imigrări cheltuielile suportate

ocazionate de transportul internaţional necesar executării măsurilor de îndepărtare de pe teritoriul
României;
----------
Lit. c) a alin. (4) al art. 106^4 a fost modificată de pct. 28 al art. II din ORDONANŢA nr.
(491) nu necesită cheltuieli cu transportul internaţional pentru îndepărtarea sub escortă.

(492) În cazul străinilor cărora le-a fost revocată sau anulată viza ori dreptul de şedere
pentru nerespectarea scopului declarat în faţa autorităţilor, durata interdicţiei de intrare este de 6
luni.
(493) În cazul străinilor care au solicitat sau au obţinut viza ori un drept de şedere
temporară sau un drept de şedere pe termen lung prin folosirea de informaţii false, documente
false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale, durata interdicţiei de intrare este de 2 ani.
(494) În cazul străinilor care au intrat în România în perioada de interdicţie, durata
interdicţiei de intrare este cea dispusă anterior, dar nu mai mică de 5 ani.
(495)În cazul străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de
stat, durata interdicţiei de intrare este de 5 ani.
(496) În cazul străinilor declaraţi indezirabili, durata interdicţiei de intrare este egală cu
perioada pentru care au fost declaraţi indezirabili.
(497) În cazul străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d), durata interdicţiei de intrare este
de 15 ani.
(498) În cazul străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (2) lit. a)-b^1) sau care nu îndeplinesc
condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h), durata interdicţiei de intrare este de 5 ani.
(499) Durata interdicţiei de intrare se calculează de la data ieşirii din ţară a străinului sau,
dacă străinul nu se află în România, de la data dispunerii interzicerii intrării în România.
ART. 106^5
Încetarea măsurilor de interzicere a intrării în România
(500) Instituţia care a dispus o măsură de interzicere a intrării în România cu aplicarea
prevederilor art. 106^4 alin. (1)-(8) şi (11) poate dispune încetarea acesteia, în baza unei
solicitări scrise, în situaţii temeinic justificate, ţinând seama de circumstanţele specifice ale
fiecărui caz în parte, cum ar fi incidenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 82 alin. (1) lit. b)-
d), motive umanitare sau atunci când prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în
interesul statului român. La analizarea situaţiei se va lua în calcul dacă străinul a părăsit teritoriul
cu respectarea deplină a deciziei de returnare.
prevederilor art. 106^4 alin. (9) dispune încetarea acesteia în situaţia în care instanţa competentă
a hotărât încetarea măsurii declarării ca indezirabil.
prevederilor art. 106^4 alin. (10) poate dispune încetarea acesteia, în baza unei solicitări scrise,
în situaţia în care prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului
român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza acesteia nu mai subzistă.
(503) În situaţia în care, cu ocazia verificărilor ulterioare, se constată că încetarea
măsurii de interzicere a intrării în România a avut la bază prezentarea unei informaţii false,
documente false sau falsificate ori alte mijloace ilegale, dreptul de şedere al străinului se revocă.
Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privind stabilirea şi executarea obligaţiei de returnare
se aplică în mod corespunzător.
(504)În situaţia prevăzută la alin. (4) împotriva străinului se dispune interzicerea intrării în
România pentru o perioadă compusă din perioada de interdicţie dispusă anterior şi neefectuată şi
perioada prevăzută la art. 106^4 alin. (6).
ART. 106^6
Măsuri tehnice
(505) Autoritatea care dispune măsura de interzicere a intrării în România sau care
efectuează expulzarea introduce în baza de date proprie o semnalare în scopul refuzului intrării
pe teritoriul statului român, pe care o transmite în Sistemul informatic naţional de semnalări.
(506) Autoritatea care dispune încetarea măsurii de interzicere a intrării în România şterge
semnalarea introdusă potrivit alin. (1).
(507) Atunci când este posibil, Inspectoratul General pentru Imigrări sau, după caz,
organele poliţiei de frontieră înscrie/înscriu în documentul de trecere a frontierei de stat al
străinului în cauză menţiuni privind durata interdicţiei de intrare stabilită potrivit art. 106^4 sau
privind perioada pentru care s-a dispus interzicerea exercitării dreptului străinului de a se afla pe
teritoriul României potrivit art. 65 alin. (2) sau art. 66 alin. (1) din Codul penal.
-------------
Cap. V, cuprinzând art. 81-art. 106^6, a fost modificat de pct. 71 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
CAP. VI
Documente care se eliberează străinilor
SECŢIUNEA 1
Permisele de şedere
ART. 107
Eliberarea permiselor de şedere
← Străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în România
(508) se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări un permis de şedere, după
cum urmează:
a) permis de şedere temporară, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară
acordat prin viza de lungă şedere, cu excepţia dreptului de şedere temporară în scop de muncă
sau de detaşare, ori, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obţinerii unei vize;
b) permis unic, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară în scop de
muncă sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obţinerii unei vize;
c) Cartea albastră a UE, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară în scop
de muncă în calitate de lucrător înalt calificat sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără
obligativitatea obţinerii unei vize;
d) permis de şedere în scop de detaşare, străinului căruia i sa prelungit dreptul de şedere
temporară în scop de detaşare sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obţinerii
unei vize;
d^1) permis ICT, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară în scop de
detaşare în calitate de lucrător ICT sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea
obţinerii unei vize;
----------
Lit. d^1) a alin. (1) al art. 107 a fost introdusă de pct. 29 al art. II din ORDONANŢA nr. 25
d^2) permis «mobile ICT», străinului căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară în
scop de detaşare în calitate de lucrător ICT în cadrul mobilităţii pe termen lung;
----------
Lit. d^2) a alin. (1) al art. 107 a fost introdusă de pct. 29 al art. II din ORDONANŢA nr. 25
(509) permis de şedere pe termen lung, străinului căruia i s-a acordat dreptul de şedere
pe termen lung.
(2) În permisele de şedere eliberate străinilor care au drept de muncă în România se înscrie
menţiunea «Drept de muncă».
(2^1) În permisul unic eliberat străinilor încadraţi în muncă în baza avizului de angajare
pentru lucrători sezonieri se înscrie, suplimentar faţă de menţiunea prevăzută la alin. (2),
menţiunea «Sezonier».
----------
(2^2) În permisul eliberat străinilor detaşaţi în România în calitate de lucrători ICT se

înscrie, suplimentar faţă de menţiunea prevăzută la alin. (2), menţiunea «ICT» sau «mobile
ICT», după caz.
----------
(2^3) Permisul unic eliberat străinilor încadraţi în muncă în baza avizului de angajare pentru
lucrători sezonieri este însoţit de o informare scrisă, redactată în cel puţin o limbă de circulaţie
internaţională, în cuprinsul căreia sunt prezentate informaţii despre drepturile şi obligaţiile care
revin străinului titular al dreptului de şedere temporară în scop de muncă, inclusiv procedurile
referitoare la reclamaţii.
----------
(510) Prevederile referitoare la permisul de şedere temporară se aplică în mod

corespunzător şi permisului unic, Cărţii albastre a UE, permisului de şedere în scop de detaşare,
permisului ICT şi permisului «mobile ICT».
----------
----------
ART. 108
Regimul permisului de şedere

(511) Permisul de şedere eliberat străinului în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă
face dovada identităţii, a adresei de reşedinţă sau de domiciliu pe teritoriul României şi atestă
existenţa dreptului de şedere în România, precum şi durata şi scopul pentru care i-a fost acordat
acest drept.
(512) Titularul permisului de şedere are obligaţia de a avea în permanenţă asupra sa
documentul, de a nu-l înstrăina şi de a-l prezenta organelor autorităţilor competente ori de câte
ori i se solicită aceasta.
(513) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), permisul ICT nu face dovada adresei de
reşedinţă pe teritoriul României în situaţia în care prima şedere a străinului se efectuează pe
teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene.
----------
ART. 109
Permisul de şedere temporară

(514) Permisul de şedere temporară se eliberează străinilor la acordarea sau prelungirea
dreptului de şedere temporară. În permisul de şedere temporară se înscrie adresa la care străinul
declară că are reşedinţa pe teritoriul României.
(515) Permisul de şedere temporară are o valabilitate limitată la perioada pentru care s-a
acordat sau, după caz, s-a prelungit dreptul de şedere temporară. Permisul de şedere temporară se
reînnoieşte de fiecare dată cu ocazia prelungirii dreptului de şedere temporară.
(516) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în permisul ICT eliberat în situaţia în care
prima şedere a străinului se efectuează pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu se
înscrie o adresă de reşedinţă a străinului pe teritoriul României.
----------
ART. 110
Permisul de şedere pe termen lung

-------------
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei
"permis de şedere permanentă" cu sintagma "permis de şedere pe termen lung".
(517) Permisul de şedere pe termen lung se eliberează în baza obţinerii dreptului de

şedere pe termen lung:
a) străinilor membri de familie ai cetăţenilor români, pentru o perioadă de 10 ani, şi se
reînnoieşte succesiv pentru aceeaşi perioadă;
b) celorlalte categorii de străini, pentru o perioadă de 5 ani, şi se reînnoieşte succesiv pentru
aceeaşi perioadă.
-------------
Alin. (1) al art. 110 a fost modificat de pct. 156 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(518)În permisul de şedere pe termen lung se înscrie adresa la care străinul declară că are
domiciliul pe teritoriul României.
-------------
2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei
(2^1) În permisele de şedere pe termen lung eliberate titularilor unui drept de şedere pe
termen lung, obţinut ca urmare a deţinerii unei Cărţi albastre a UE, se înscrie menţiunea «Fost
posesor de Carte albastră a UE».
-------------
Alin. (2^1) al art. 110 a fost introdus de pct. 157 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie
(2^2) În permisele de şedere pe termen lung eliberate beneficiarilor protecţiei internaţionale

în România se înscrie menţiunea «Protecţie internaţională acordată de RO la [data]».
Inspectoratul General pentru Imigrări transmite, în termen de cel mult o lună de la primirea
cererii statului membru interesat, informaţii referitoare la situaţia protecţiei internaţionale
acordate de România, menţionată în permisul de şedere pe termen lung.
-------------
Alin. (2^2) al art. 110 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19 decembrie
(2^3) În cazul străinului care are deja un permis de şedere pe termen lung eliberat de un alt
stat membru în cuprinsul căruia există menţiunea referitoare la acordarea protecţiei
internaţionale, aceeaşi menţiune se înscrie şi în permisul de şedere pe termen lung eliberat
potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia situaţiei în care, în urma verificărilor
efectuate de Inspectoratul General pentru Imigrări în statul membru indicat în menţiunea
respectivă, rezultă că protecţia internaţională a fost retrasă printr-o decizie definitivă.
-------------
(2^4) În cazul în care, după eliberarea permisului de şedere pe termen lung, cu aplicarea
prevederilor alin. (2^3), responsabilitatea pentru protecţia internaţională a rezidentului pe termen
lung a fost transferată statului român, Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, în termen
de cel mult 3 luni de la data transferului, un nou permis de şedere pe termen lung, cu aplicarea
prevederilor alin. (2^2).
-------------
(2^5) În cazul în care, după eliberarea permisului de şedere pe termen lung, cu aplicarea
prevederilor alin. (2^2), responsabilitatea pentru protecţia internaţională a rezidentului pe termen
lung a fost transferată altui stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, în
termen de cel mult 3 luni de la data primirii solicitării statului membru care a preluat
responsabilitatea, un nou permis de şedere pe termen lung, în care se înscrie menţiunea
«Protecţie internaţională acordată de [numele statului membru] la [data]».
-------------
(2^6) În cazul în care, după eliberarea permisului de şedere pe termen lung, un alt stat
membru îi acordă străinului protecţie internaţională, Inspectoratul General pentru Imigrări
eliberează, în termen de cel mult 3 luni de la data primirii solicitării statului membru care a
acordat protecţie internaţională, un nou permis de şedere pe termen lung, în care se înscrie
menţiunea «Protecţie internaţională acordată de [numele statului membru] la [data]».
-------------
(519) Cererea pentru acordarea permisului de şedere pe termen lung se depune de către
titularul dreptului de şedere pe termen lung la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru
Imigrări în a cărei rază de competenţă locuieşte în mod legal solicitantul şi trebuie să fie însoţită
de următoarele documente:
-------------
Partea introductivă a alin. (3) al art. 110 a fost modificată de pct. 172 al art. I din LEGEA
nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin
înlocuirea sintagmei "permis de şedere permanentă" cu sintagma "permis de şedere pe termen
lung" şi a sintagmei "drept de şedere permanentă" cu sintagma "drept de şedere pe termen lung".
(520) documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie;

(521) documentele care dovedesc deţinerea în mod legal a spaţiului de locuit la adresa
la care străinul declară că are domiciliul pe teritoriul României, în original şi în copie.
(3^1) Pentru eliberarea noului permis de şedere pe termen lung, în situaţiile prevăzute la
alin. (2^4)-(2^6), străinul trebuie să depună, la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General
pentru Imigrări în a cărei rază de competenţă locuieşte, o cerere însoţită de documentele care
dovedesc deţinerea în mod legal a spaţiului de locuit la adresa la care declară că are domiciliul pe
teritoriul României, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă despre
transferul responsabilităţii sau despre acordarea protecţiei internaţionale.
-------------
(522) Pentru reînnoirea permisului de şedere pe termen lung, solicitantul trebuie să

depună, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea valabilităţii documentului, o cerere însoţită de
documentele care dovedesc deţinerea în mod legal a spaţiului de locuit la adresa la care străinul
declară că are domiciliul pe teritoriul României.
-------------
ART. 111
Anularea permisului de şedere
(523) În cazul în care străinului, titular al unui document eliberat potrivit art. 107 alin.
(1), i se revocă sau i se anulează dreptul de şedere, documentul aferent se anulează la data luării
deciziei şi se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoştinţă
străinului.
(524) Anularea permisului ICT se comunică în termen de 5 zile statelor membre pe
teritoriul cărora străinul este sau urmează să fie detaşat.
----------
Art. 111 a fost modificat de pct. 34 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august 2016,
ART. 112
Furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea permisului de şedere

(525) Titularul permisului de şedere este obligat să anunţe formaţiunea teritorială a
Oficiului Român pentru Imigrări care a eliberat documentul despre furtul, pierderea, deteriorarea
sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste
situaţii.
(526) Străinului i se eliberează de către formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru
Imigrări competentă un nou permis de şedere în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau
distrus.
(527) Permisele de şedere a căror valabilitate a expirat, precum şi cele deteriorate se
anulează de formaţiunea competentă teritorial a Oficiului Român pentru Imigrări.
ART. 113
Forma şi conţinutul permiselor de şedere

Forma şi conţinutul permiselor de şedere se stabilesc prin hotărâre a Guvernului României.
SECŢIUNEA a 2-a
Abrogată.
-------------
Secţiunea a 2-a din Cap. VI a fost abrogată de pct. 158 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11
ART. 114
Abrogat.
-------------
Art. 114 a fost abrogat de pct. 158 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată
──────────
*) Notă CTCE:
Conform art. II din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 533 din 28 iulie 2011, cărţile de rezidenţă pentru străinii membri de familie şi cărţile de
rezidenţă permanentă pentru străinii membri de familie, eliberate în temeiul art. 114 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu completările ulterioare, până la
data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile până la împlinirea termenului pentru care
au fost emise.
Dreptul de şedere stabilit prin vizele de lungă şedere pentru activităţi umanitare sau, după
caz, prin permisele de şedere, acordate în temeiul art. 47, respectiv art. 66 alin. (1) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu completările ulterioare, până la
data intrării în vigoare a prezentei legi, rămâne valabil până la expirare. Pentru prelungirea
dreptului de şedere acordat în temeiul acestor prevederi se aplică dispoziţiile legale privind
prelungirea dreptului de şedere temporară al străinilor care desfăşoară activităţi în cadrul unor
programe de voluntariat.
──────────
ART. 115
Abrogat.
-------------
ART. 116
Abrogat.
-------------
ART. 117
Abrogat.
-------------
SECŢIUNEA a 2^1-a
Documentele care se eliberează străinilor toleraţi pe teritoriul României
-------------
Secţiunea a 2^1-a din Cap. VI a fost introdusă de pct. 159 al art. I din LEGEA nr. 157 din
11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011.
ART. 117^1
Regimul documentului de tolerat
(528) Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, cu titlu gratuit, străinilor cărora
li s-a acordat tolerarea un document de tolerat care atestă existenţa permisiunii de a rămâne pe
teritoriul României şi perioada pentru care beneficiază de aceasta şi care face dovada adresei de
reşedinţă pe teritoriul României.
-------------
Alin. (1) al art. 117^1 a fost modificat de pct. 73 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr.
(529) Pe perioada valabilităţii documentului, titularul său are acces la piaţa forţei de
muncă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români.
(530) Documentul de tolerat are valabilitate limitată la perioada pentru care i s-a acordat
permisiunea de a rămâne pe teritoriul României şi se reînnoieşte de fiecare dată cu ocazia
prelungirii acestei permisiuni.
(531) Titularul documentului de tolerat are obligaţia de a avea în permanenţă asupra sa
documentul, de a nu-l înstrăina şi de a-l prezenta organelor autorităţilor competente ori de câte
ori i se solicită aceasta.
(532) Titularul documentului de tolerat este obligat să anunţe Oficiul Român pentru
Imigrări despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5
zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situaţii.
(533) Străinului i se eliberează de către formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru
Imigrări competentă un nou document de tolerat în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat
sau distrus.
(534) Forma şi conţinutul documentului de tolerat se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.
-------------
Art. 117^1 a fost introdus de pct. 159 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
SECŢIUNEA a 3-a
Documente de călătorie care se eliberează străinilor
ART. 118
Tipuri de documente de călătorie care se eliberează străinilor

(535) Oficiul Român pentru Imigrări, prin formaţiunile sale teritoriale, sau, după caz,
Ministerul Afacerilor Externe, prin reprezentanţele diplomatice şi oficiile consulare ale României
din străinătate, poate elibera, la cerere, următoarele tipuri de documente de călătorie:
a) titlu de călătorie pentru străini - următoarelor categorii de străini:
-------------
Partea introductivă a literei a) a alin. (1) al art. 118 a fost modificată de pct. 172 al art. I din
LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie
2011, prin înlocuirea sintagmei "titlu de călătorie" cu sintagma "titlu de călătorie pentru străini".
(536) apatrizilor domiciliaţi în străinătate, aflaţi temporar pe teritoriul României, care nu

mai sunt în posesia unui document de trecere a frontierei de stat şi, din motive obiective, nu pot
obţine un asemenea document de la reprezentanţa diplomatică a ţării de domiciliu;
(537) cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul României, care nu mai sunt în posesia unui
paşaport naţional şi, din motive obiective, nu pot obţine un document de călătorie de la
reprezentanţa diplomatică a statului lor;
(538) apatrizilor cu şedere permanentă în România aflaţi temporar în străinătate, care nu mai
sunt în posesia documentelor româneşti de trecere a frontierei de stat;
b) paşaport pentru persoana fără cetăţenie - apatrizilor cu şedere permanentă în România,
precum şi apatrizilor de origine română, care sunt repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale
la care România este parte.
(2) În situaţia elevilor care sunt rezidenţi pe teritoriul României, care doresc să călătorească
sau să tranziteze teritoriul unui stat membru în cadrul unei excursii şcolare, în conformitate cu
Decizia Consiliului nr. 94/795/JHA cu privire la o acţiune comună adoptată de Consiliu în baza
articolului K.3.2.b al Tratatului asupra Uniunii Europene, referitoare la facilităţile de călătorie
pentru elevii din ţările terţe care au rezidenţă într-un stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. 327 din 19 decembrie 1994, Oficiul Român pentru Imigrări confirmă
statutul de rezident al străinilor incluşi pe lista de participanţi şi autenticitatea datelor prezentate
în acest document.
(3) Notificarea statelor membre cu privire la folosirea listei de participanţi ca document de
călătorie de către elevii care sunt rezidenţi pe teritoriul României se realizează de către
Ministerul Afacerilor
Externe. ART. 119
Eliberarea titlului de călătorie pentru străini

-------------
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "titlu
de călătorie" cu sintagma "titlu de călătorie pentru străini".
(539) Pentru persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. a) pct. (i) şi (ii) titlul de
călătorie pentru străini se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări prin formaţiunile
sale teritoriale şi este valabil pentru o singură călătorie, pentru o perioadă de 30 de zile, cu
posibilitatea prelungirii valabilităţii cu încă 30 de zile.
-------------
"titlu de călătorie" cu sintagma "titlu de călătorie pentru străini".
(540) Pentru persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. a) pct. (iii) titlul de călătorie
pentru străini se eliberează de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din
străinătate, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea reîntoarcerii acestor persoane
în România. La revenirea în ţară, titlul de călătorie pentru străini se predă de către titular
formaţiunii teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrări pe a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul apatridul.
-------------
"titlu de călătorie" cu sintagma "titlu de călătorie pentru străini".
ART. 120
Regimul paşaportului pentru persoană fără cetăţenie

(541) Paşaportul pentru persoana fără cetăţenie face dovada identităţii şi a calităţii de
apatrid cu drept de şedere în România şi îi dă dreptul titularului de a ieşi şi de a intra în ţară prin
oricare dintre punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional de persoane.
(542) În străinătate paşaportul pentru persoană fără cetăţenie dă dreptul titularului la
asistenţă şi protecţie din partea misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare ale României.
(543) Paşaportul pentru persoană fără cetăţenie este proprietatea statului român.
ART. 121
Eliberarea paşaportului pentru persoană fără cetăţenie
Paşaportul pentru persoană fără cetăţenie se eliberează de Inspectoratul General pentru
Imigrări, la cerere, pentru o perioadă de 5 ani.
-------------
ART. 122
Condiţii cu privire la cererea de eliberare a paşaportului pentru persoană fără cetăţenie

(544)Cererea de eliberare a paşaportului pentru persoană fără cetăţenie se depune de către
persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. b) la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român
pentru Imigrări şi va fi însoţită de următoarele documente:
(545) permisul de şedere pe termen lung valabil, în cazul apatrizilor cu drept de şedere
pe termen lung în România;
-------------
sintagmei "permis de şedere permanentă" cu sintagma "permis de şedere pe termen lung" şi a
(546) permisul de şedere temporară valabil, în cazul apatrizilor de origine română.

-------------
august 2014.
(547) Paşapoartele se eliberează în termen de până la 30 de zile de la data depunerii

cererii.
ART. 123
Anularea paşaportului pentru persoană fără cetăţenie

În cazul în care titularul paşaportului pentru persoană fără cetăţenie îşi pierde calitatea de
apatrid cu şedere permanentă în România sau obţine cetăţenia unui stat, are obligaţia de a depune
documentul la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă, care îl
retrage şi îl anulează.
ART. 124
Furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea paşaportului pentru persoană fără cetăţenie
(548) Titularul paşaportului pentru persoană fără cetăţenie este obligat să anunţe
formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care a eliberat documentul despre
furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la
constatarea vreuneia dintre aceste situaţii.
(549) Străinului i se eliberează, la cerere, în condiţiile prevăzute la art. 120, un nou
document
în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus, în termen de cel mult 30 de zile.
(550) Paşapoartele pentru persoane fără cetăţenie, deteriorate, se retrag şi se anulează de
către formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări.
ART. 125
Forma şi conţinutul documentelor de călătorie

Forma şi conţinutul documentelor de călătorie prevăzute în această secţiune se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului României.
CAP. VII
Abrogat.
-------------
Cap. VII a fost abrogat de pct. 160 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată
ART. 126
Abrogat.
-------------
ART. 127
Abrogat.
-------------
CAP. VIII
Regimul juridic aplicabil unor categorii speciale de străini
ART. 128
Străinii cu drept de şedere pe termen lung în statele membre ale Uniunii Europene
-------------
(551)Străinii, cetăţeni ai unor state terţe sau apatrizi, cu drept de şedere pe termen lung în
statele membre ale Uniunii Europene ori state care aplică integral dispoziţiile acquis-ului
Schengen, pot intra şi rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în
decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul
României, fără obligativitatea obţinerii unei vize de intrare.
-------------
(552) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de şedere temporară,
fără îndeplinirea condiţiei prealabile de obţinere a unei vize de lungă şedere, în condiţiile
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(553) Persoanele prevăzute la alin. (1) se bucură de tratament egal în domeniile şi în
condiţiile prevăzute la art. 80^1.
----------
(554) Prin derogare de la prevederile alin. (3), accesul pe piaţa muncii pentru străinii cu
drept de şedere pe termen lung într-un stat membru al Uniunii Europene se va realiza în raport cu
legislaţia muncii în domeniu şi cu necesitatea ocupării locurilor de muncă ce se încadrează în
registrul ocupaţional deficitar pe teritoriul României, stabilit de structura specializată din cadrul
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
-------------
"drept de şedere permanentă" cu sintagma "drept de şedere pe termen lung".
ART. 128^1
Readmisia străinilor posesori ai Cărţii albastre a UE sau ai unui permis ICT
(555)Posesorul Cărţii albastre a UE căruia i s-a respins cererea de mutare în al doilea stat
membru este readmis imediat, fără formalităţi, pe teritoriul României. Readmisia este acceptată
imediat, fără formalităţi, şi pentru membrii de familie ai acestuia.
(556) Titularul unui permis ICT eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări este
readmis imediat, fără formalităţi, la solicitarea statului membru al Uniunii Europene pe teritoriul
căruia se află în cadrul unei mobilităţi. Readmisia este acceptată imediat, fără formalităţi, şi
pentru membrii de familie ai acestuia.
(557) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul în care străinului, aflat în cadrul unei
mobilităţi pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene care solicită readmisia, i-a încetat
dreptul de
şedere temporară pe teritoriul României, la expirarea termenului pentru care i-a fost acordat sau
ca urmare a anulării ori revocării.
----------
Art. 128^1 a fost modificat de pct. 36 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august
ART. 128^2
Facilităţi la intrarea pe teritoriul României a străinilor titulari ai unor documente eliberate de
state Schengen
(558) Străinii titulari ai unor vize uniforme, valabile pentru două sau multiple intrări, ai
unor vize de lungă şedere sau ai unor permise de şedere, altele decât cele prevăzute la art. 128
alin.
(1), eliberate de state Schengen, pot intra pe teritoriul României în vederea unei şederi
neîntrerupte sau a mai multor şederi a căror durată să nu depăşească 90 de zile în decursul
oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României, fără
viză de scurtă şedere, dacă documentele prezentate sunt în perioada de valabilitate, iar numărul
de intrări şi durata şederii autorizate nu au fost epuizate.
(559) Durata şederii pe teritoriul României nu poate depăşi dreptul de şedere stabilit prin
vizele uniforme, vizele de lungă şedere sau permisele de şedere prevăzute la alin. (1).
--------------
Art. 128^2 a fost introdus de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 11
decembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 796 din 17 decembrie 2013.
ART. 129
Membrii de familie ai străinilor cu drept de şedere pe termen lung în statele membre ale
Uniunii Europene
-------------
(560) Membrii de familie ai străinilor prevăzuţi la art. 128, care au un drept de şedere
temporară în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, pot intra în
România în baza unei vize de lungă şedere acordate în acelaşi scop de către misiunile
diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu îndeplinirea condiţiilor generale de acordare
a vizelor, precum şi cu prezentarea dovezilor privind dreptul de şedere pe teritoriul statului
membru al Uniunii Europene în această calitate.
(561) Membrilor de familie ai străinilor prevăzuţi la art. 128, care nu au un drept de
şedere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, le sunt
aplicabile prevederile art. 46.
(562) Străinilor prevăzuţi la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de şedere cu îndeplinirea
condiţiilor generale prevăzute de lege, dacă:
a) prezintă permisul de şedere într-un stat membru al Uniunii Europene;
b) fac dovada că au locuit ca membri de familie ai străinului cu drept de şedere pe termen
lung într-un stat membru al Uniunii Europene;
-------------
(563) fac dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de cel puţin salariul minim net
pe economie.
(564) Străinilor prevăzuţi la alin. (2) li se poate prelungi dreptul de şedere, potrivit
prevederilor art. 62.
ART. 129^1
Membrii de familie ai beneficiarilor protecţiei internaţionale readmişi pe teritoriul României
(565) Membrii de familie ai beneficiarilor protecţiei internaţionale readmişi pe teritoriul
României, potrivit art. 20^1 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, sunt străinii care aveau un drept de şedere temporară în scopul reîntregirii familiei
beneficiarilor protecţiei internaţionale în statul membru care a dispus îndepărtarea.
(566) Membrii de familie prevăzuţi la alin. (1) pot intra pe teritoriul României fără
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b) şi c), beneficiază de un drept de şedere
temporară pentru 90 de zile, începând cu data intrării în România, şi pot solicita prelungirea
acestui drept pentru oricare dintre scopurile şi în condiţiile prevăzute la cap. IV, fără a mai fi
necesară obţinerea în prealabil a unei vize de lungă şedere.
(567)Prevederile alin. (2) nu aduc atingere situaţiei mai favorabile dobândite de străinii în
cauză pe teritoriul României în temeiul altor dispoziţii legale.
-------------
Art. 129^1 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19 decembrie 2013,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 23 decembrie 2013.
ART. 129^2
Facilităţi la intrarea pe teritoriul României a membrilor de familie ai cetăţenilor români
Străinii membrii de familie ai cetăţenilor români pot intra pe teritoriul României în vederea
unei şederi neîntrerupte sau a mai multor şederi a căror durată să nu depăşească 90 de zile în
decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul
României, fără viză de scurtă şedere, dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a) însoţesc cetăţeanul român sau i se alătură pe teritoriul României;
(568) prezintă un document valabil care atestă rezidenţa pe teritoriul unui alt stat
membru al Uniunii Europene în calitate de membri de familie ai cetăţeanului român pe care îl
însoţesc sau căruia i se alătură pe teritoriul României."
----------
august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014, astfel cum a fost
acesta modificat prin RECTIFICAREA nr. 25 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 846 din 20 noiembrie 2014.
ART. 130
Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni
(569) Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se acordă de către
Inspectoratul General pentru Imigrări, în condiţiile prevăzute la alin. (2), străinilor victime ale:
a) infracţiunilor prevăzute la art. 210, 211, 263 sau 264 din Codul penal;
b) infracţiunilor prevăzute la art. 264 alin. (4) sau art. 265 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(570) Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se acordă pentru o
perioadă de 6 luni, fără obligativitatea obţinerii unei vize şi chiar dacă străinii au intrat ilegal în
România, la solicitarea procurorului sau a instanţei de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod
cumulativ următoarele condiţii:
a) străinii manifestă o intenţie clară de a coopera sau cooperează cu autorităţile competente
pentru a facilita identificarea şi tragerea la răspundere penală a participanţilor la săvârşirea
infracţiunilor ale căror victime sunt;
b) străinii au încetat relaţiile cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor ale căror
victime sunt;
c) acordarea dreptului de şedere este oportună pentru derularea investigaţiilor judiciare;
d) şederea străinilor în România nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea
naţională.
(571)Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se prelungeşte de către
Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, la solicitarea
procurorului sau a instanţei de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile
prevăzute la alin. (2).
(572) În cazul în care nu se solicită prelungirea dreptului de şedere temporară potrivit
alin. (3), la solicitarea străinilor victime ale infracţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. b), dreptul de
şedere temporară acordat potrivit alin. (2) se prelungeşte de către Inspectoratul General pentru
Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ
următoarele condiţii:
a) prezenţa străinilor pe teritoriul României este necesară în vederea realizării procedurilor
legale pentru recuperarea remuneraţiilor restante de la angajatorul care a comis infracţiunile
prevăzute la art. 264 alin. (4) sau la art. 265 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) străinii nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională.
(573) Permisul de şedere temporară se eliberează cu titlu gratuit.
(574) Dreptul de şedere temporară acordat potrivit alin. (2) sau prelungit potrivit alin.
(3) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, la solicitarea
procurorului sau a instanţei de judecată, în oricare dintre următoarele situaţii:
(575) străinii au reînnoit în mod intenţionat contactele cu persoanele suspectate de
comiterea infracţiunilor prevăzute la alin. (1);
(576) străinii au indus în eroare autorităţile competente cu privire la calitatea de victimă
sau cu privire la datele şi informaţiile furnizate;
(577) străinii refuză să coopereze cu autorităţile competente;
(578) străinii prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională;
(579) autorităţile competente constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute la art.
16 din Codul de procedură penală.
(7) Dreptul de şedere temporară prelungit potrivit alin. (4) se revocă de către Inspectoratul
General pentru Imigrări, prin decizie motivată, în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (6) lit.
a)-d) sau în situaţia în care străinii au primit remuneraţiile restante.
(8) Deciziile de revocare a dreptului de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni
se comunică străinilor potrivit art. 78.
(9) Străinii victime ale infracţiunilor prevăzute la alin. (1), cărora nu le-a fost acordat
dreptul de şedere temporară, nu pot face obiectul măsurii de interzicere a intrării în România
decât atunci când reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică ori securitatea naţională sau nu
au respectat decizia de returnare.
-------------
ART. 131
Regimul juridic aplicabil străinilor minori neînsoţiţi

(580)În situaţia străinilor minori care intră neînsoţiţi sau care rămân neînsoţiţi pe teritoriul
României, Inspectoratul General pentru Imigrări şi formaţiunile sale teritoriale procedează după
cum urmează:
----------
Partea introductivă a alin. (1) al art. 131 a fost modificată de pct. 37 al art. II din
august 2016.
(581) se stabilesc identitatea acestora şi modul de intrare în ţară;

(582) indiferent de modul de intrare în România, li se asigură reprezentarea printr-o
instituţie competentă potrivit legii, care le va asigura şi protecţia şi îngrijirea necesare, inclusiv
cazarea în centre speciale de ocrotire a minorilor în aceleaşi condiţii ca şi pentru minorii români;
(583) se iau măsuri de identificare a părinţilor, indiferent de locul de reşedinţă al
acestora, în scopul reunificării familiale;
(584) până la identificarea părinţilor, minorii de vârstă şcolară au acces la sistemul de
învăţământ;
(585) executarea măsurilor de îndepărtare a unui minor neînsoţit se poate face, în urma
unei evaluări prealabile de către autorităţile competente, doar dacă minorul este trimis părinţilor,
atunci când aceştia au fost identificaţi şi nu au reşedinţa pe teritoriul României, membrilor
familiei, cu acordul acestora, tutorelui desemnat sau unor centre de primire corespunzătoare în
statul de returnare;
-------------
Lit. e) a alin. (1) al art. 131 a fost modificată de pct. 79 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(586) abrogată.
----------
Lit. f) a alin. (1) al art. 131 a fost abrogată de pct. 38 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din
(587) În scopul găsirii soluţiilor adecvate, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează cu
alte instituţii, precum şi cu organizaţii naţionale şi internaţionale specializate în domeniul
ocrotirii minorilor.
(588) Procedura prevăzută la alin. (1) se consideră finalizată în următoarele situaţii:
(589) s-a realizat reunificarea familială a minorului;
(590) minorul a fost predat autorităţilor competente din ţara de origine;
(591) în cazul neidentificării părinţilor minorului ori a altor membri de familie ai
acestuia;
(592) minorul nu este acceptat în statul de origine.
----------
(593) Pe perioada derulării procedurii prevăzute la alin. (1), minorilor li se prelungeşte

dreptul de şedere în scopul prevăzut la art. 69 alin. (1) lit. g), fără a fi necesară îndeplinirea
condiţiilor generale şi speciale prevăzute de prezenta ordonanţă.
----------
(594) Permisele de şedere pentru minorii neînsoţiţi se acordă cu scutire de la plata

taxelor.
----------
(595) Însituaţiile prevăzute la alin. (3) lit. c) şi d), minorului i se poate acorda dreptul de
şedere pe termen lung pe teritoriul României.
----------
ART. 132
Accesul străinilor minori la educaţie

(596) Străinii minori care locuiesc în România au acces la învăţământul şcolar
obligatoriu în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetăţeni români.
(597) Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice stabileşte, potrivit legii,
limitele şi condiţiile recunoaşterii şi echivalării studiilor efectuate în ţara de origine, pentru
înscrierea elevilor străini în sistemul naţional de învăţământ.
CAP. IX
Contravenţii şi infracţiuni
ART. 133
Răspunderea juridică pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă

Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage, după caz, răspunderea
penală, civilă, contravenţională sau administrativă a persoanei vinovate.
ART. 134
Contravenţii
Sunt considerate contravenţii următoarele fapte:
(598) nerespectarea de către transportator a interdicţiilor prevăzute la art. 7 alin. (1);
(599) neîndeplinirea de către străin a obligaţiei de a părăsi teritoriul României după data
la care încetează dreptul de şedere în România prevăzut la art. 11;
(600) neîndeplinirea de către străin sau de către persoana care îl găzduieşte a obligaţiei
de anunţare a şederii acestuia la organul de poliţie competent teritorial, până cel târziu după 3
zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 12 alin. (1);
-------------
Pct. 3 al art. 134 a fost modificat de de pct. 80 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25
(601) nerespectarea de către străin a obligaţiei prevăzute la art. 13 alin. (2);

(602) nedeclararea informaţiilor prevăzute la art. 13 alin. (1) şi (3), în termenele
(603) permiterea ieşirii din ţară a străinilor care se află în una dintre situaţiile de
nepermitere a ieşirii prevăzute la art. 15 alin. (1);
(604) nerespectarea termenului de depunere a cererii de prelungire a dreptului de şedere
temporară, prevăzut la art. 51 alin. (1);
(605) neîndeplinirea de către străini a obligaţiilor prevăzute la art. 50 alin. (3);
(606) nerespectarea de către angajator a obligaţiei de comunicare a situaţiei nominale,
prevăzută la art. 57 alin. (2);
(607) neîndeplinirea de către străin a obligaţiei de a se prezenta la formaţiunea teritorială a
Inspectoratului General pentru Imigrări, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 73 alin. (5) sau
la art. 110 alin. (3^1);
-------------
Pct. 10 al art. 134 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19 decembrie
(608) nerespectarea obligaţiei ce revine străinului cu privire la permisul de şedere, prevăzută

la art. 108 alin. (2), cu privire la documentul de tolerat, prevăzută la art. 117^1 alin. (4), sau
neprezentarea documentelor de călătorie, în cazul străinilor aflaţi în România în baza unei vize
ori în temeiul unor convenţii internaţionale sau acte normative prin care se desfiinţează unilateral
regimul de vize;
-------------
Pct. 11 al art. 134 a fost modificat de pct. 166 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(609) nerespectarea termenului pentru depunerea cererii de reînnoire a permisului de şedere,

prevăzut la art. 110 alin. (4);
(610) nerespectarea termenului de declarare a furtului, pierderii, deteriorării sau distrugerii
permisului de şedere, prevăzut la art. 112 alin. (1), respectiv a documentului de tolerat, prevăzut
la art. 117^1 alin. (5);
-------------
Pct. 13 al art. 134 a fost modificat de pct. 167 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(611) nerespectarea termenului de declarare a furtului, pierderii, deteriorării sau distrugerii

paşaportului pentru persoana fără cetăţenie, prevăzut la art. 124 alin. (1);
(612) reţinerea documentului de trecere a frontierei de stat al unui străin sau a permisului de
şedere de către persoane neautorizate;
(613) Abrogat.
-------------
Pct. 16 al art. 134 a fost abrogat de de pct. 81 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25
ART. 135
Sancţiuni
Contravenţiile prevăzute la art. 134 se sancţionează după cum urmează:
(614) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 12,
13 şi 14;
(615) cu amendă de la 500 lei la 1000 lei cea prevăzută la pct. 6;
(616) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei, cele prevăzute la pct. 9 şi 15;
-------------
Lit. c) a art. 135 a fost modificată de de pct. 82 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25
(617) cu amendă de la 8.000 lei la 15.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, calculată pentru
fiecare străin transportat;
-------------
Lit. d) a art. 135 a fost modificată de pct. 168 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
(618) în cazul contravenţiei prevăzute la pct. 2, amenda se aplică după cum urmează:
(619) de la 400 lei la 700 lei, în cazul unei şederi de până la 30 de zile după încetarea
dreptului de şedere;
(620) de la 600 lei la 1000 lei, în cazul unei şederi de până la 60 de zile după încetarea
dreptului de şedere;
(621) de la 800 lei la 1200 lei, în cazul unei şederi de peste 60 de zile după încetarea dreptului
de şedere.
ART. 136
Constatarea contravenţiilor
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către lucrători anume
desemnaţi din cadrul Ministerului Afacerilor Interne ori, după caz, de către agenţi constatatori
anume desemnaţi ai altor instituţii, potrivit competenţelor.
ART. 137
Regimul contravenţiilor
(622) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(623) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 134 pct. 5, 11 şi 16, contravenientul poate
achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după
caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 135, agentul
constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
ART. 138
Abrogat.
-------------
Art. 138 a fost abrogat de pct. 1 al art. 120, Titlul II din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie
2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
ART. 139
Abrogat.
-------------
ART. 140
Desfăşurarea unor activităţi interzise de lege
Organizarea de către străini, pe teritoriul României, a unui partid politic sau a altei
organizaţii ori grupări dintre cele prevăzute la art. 4 alin. (2), aderarea unui străin la acestea,
precum şi iniţierea, organizarea şi participarea la manifestaţii sau întruniri care aduc atingere
ordinii publice şi securităţii naţionale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
-------------
Art. 140 a fost modificat de art. 42, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26 august 2014,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014, prin înlocuirea sintagmei
"siguranţă naţională" cu sintagma "securitate naţională".
ART. 141
Abrogat.
-------------
ART. 142
Abrogat.
-------------
CAP. X
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 143
Oficiul Român pentru Imigrări

(624) În aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, poliţiştii din cadrul
Oficiului Român pentru Imigrări sunt abilitaţi:
a) să efectueze acte de constatare în vederea informării organelor de urmărire penală, atunci
când constată săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu regimul străinilor;
b) să îi legitimeze, să îi depisteze, să îi preia de la sediile altor autorităţi şi să îi conducă la
sediul formaţiunilor teritoriale pe străinii care încalcă dispoziţiile legale privind regimul
străinilor în România sau pe cei a căror identitate nu poate fi stabilită, să verifice şi să ia măsurile
legale, în cel mult 24 de ore de la depistare;
-------------
(625) să organizeze şi să efectueze, în condiţiile legii, controale în mediile şi locurile

frecventate de străini, în instituţiile publice sau particulare, precum şi în incinta operatorilor
economici, indiferent de proprietar sau deţinător, atunci când există date sau indicii cu privire la
existenţa în aceste locuri sau medii a unor străini care nu respectă prevederile legale privind
regimul străinilor în România;
(626) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun şi mijloacele de transport
feroviare, în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel;
(627) să beneficieze de serviciile unui interpret autorizat sau a unei persoane de
încredere, atunci când situaţia o impune, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
-------------
Lit. e) a alin. (1) al art. 143 a fost introdusă de de pct. 83 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(628) să solicite expertize şi să consulte experţi în vederea stabilirii situaţiei juridice a

străinilor şi dispunerii unor măsuri administrative.
-------------
Lit. f) a alin. (1) al art. 143 a fost introdusă de de pct. 83 al art. 41, Titlul II din
august 2014.
(629) Inspectoratul General pentru Imigrări este punctul naţional de contact în relaţia cu
instituţiile Uniunii Europene şi cu autorităţile celorlalte state membre pentru schimbul de
informaţii şi documente în aplicarea dispoziţiilor legale ce intră în competenţa sa.
-------------
Alin. (2) al art. 143 a fost introdus de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 376 din 19 decembrie
(630)Plata interpreţilor prevăzuţi la alin. (1) lit. e) se face în condiţiile Legii nr. 178/1997
pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al
Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de
birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările
ulterioare.
----------
(631) Interpreţii prevăzuţi la alin. (1) lit. e) care se deplasează în altă localitate decât cea
de domiciliu, pentru efectuarea lucrărilor solicitate de Inspectoratul General pentru Imigrări,
beneficiază de cheltuieli de transport şi, după caz, de cazare şi indemnizaţie de delegare, potrivit
dispoziţiilor legale aplicabile în unităţile bugetare.
----------
(632) În cazul în care nu sunt identificaţi sau nu pot fi utilizaţi interpreţi autorizaţi în
condiţiile Legii nr. 178/1997, cu modificările şi completările ulterioare, Inspectoratul General
pentru Imigrări poate folosi persoane de încredere care cunosc limbile din/şi în care se face
traducerea şi/sau interpretarea limbii respective, dispoziţiile alin. (3) şi (4) aplicându-se în mod
corespunzător.
----------
(633) Inspectoratul General pentru Imigrări transmite Comisiei Europene date statistice
privind numărul documentelor prin care s-a acordat dreptul de şedere şi de muncă în scopul
ocupării unui loc de muncă sezonieră eliberate pentru prima dată şi, în măsura posibilului,
numărul străinilor al căror drept de şedere în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră a fost
prelungit, anulat sau revocat. Datele statistice sunt defalcate în funcţie de cetăţenie şi, în măsura
posibilului, în funcţie de durata dreptului de şedere acordat şi în funcţie de sectorul economic.
Datele statistice au ca perioade de referinţă un an calendaristic şi sunt comunicate Comisiei
Europene în termen de 6 luni de la sfârşitul anului de referinţă. Primul an de referinţă este 2017.
----------
ART. 143^1
În cuprinsul prezentei ordonanţe de urgenţă, referirea la măsura de siguranţă a expulzării se
consideră a fi făcută la pedeapsa accesorie, respectiv complementară, aplicată potrivit
prevederilor art. 65 alin. (2) lit. c) sau ale art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
-------------
Art. 143^1 a fost introdus de pct. 4 al art. 120, Titlul II din LEGEA nr. 187 din 24
ART. 144
Suportarea unor cheltuieli

(634) Cheltuielile ocazionate de transportul internaţional necesar executării măsurilor de
îndepărtare de pe teritoriul României a străinilor care dispun de mijloace financiare se suportă de
către aceştia, cu condiţia ca, după achitarea acestor cheltuieli, să le rămână o sumă echivalentă cu
minimum 50 euro, necesară acoperirii cheltuielilor proprii pe timpul îndepărtării.
----------
(635) Dacă străinul nu dispune de mijloace financiare şi a intrat în România în baza unei
invitaţii, cheltuielile de executare a măsurilor de îndepărtare se suportă de către persoana fizică
sau juridică ce a făcut invitaţia. Invitaţia constituie titlu executoriu în situaţia în care străinul
invitat nu părăseşte România până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză.
Sumele de plată se determină de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin întocmirea unei
note de constatare a cheltuielilor privind executarea măsurilor de îndepărtare a străinului invitat.
-------------
Alin. (2) al art. 144 a fost modificat de de pct. 84 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr.
(636) Angajatorul, persoană fizică sau juridică, este obligat să suporte cheltuielile de
executare a măsurilor de îndepărtare a străinului pe care l-a angajat ilegal sau al cărui permis de
şedere nu mai este valabil.
-------------
(637) Unitatea de cercetare-dezvoltare este obligată să suporte cheltuielile de executare a

măsurilor de îndepărtare a străinului care a fost acceptat de către aceasta să desfăşoare activităţi
de cercetare ştiinţifică în cadrul unui proiect, în cazul în care acesta rămâne pe teritoriul
României după încetarea dreptului de şedere. Răspunderea unităţii de cercetare-dezvoltare
privind suportarea cheltuielilor încetează după 6 luni de la încetarea valabilităţii acordului de
acceptare.
-------------
(638) Cheltuielile ocazionate de executarea măsurilor de îndepărtare a străinilor care nu

dispun de fonduri necesare în acest sens, cheltuielile pentru transportul, hrănirea, întreţinerea şi
cazarea străinilor în spaţiile din zona de tranzit sau în locaţiile din afara punctelor de trecere a
frontierei prevăzute la art. 9 alin. (3) ori în centre, cheltuielile determinate prin distrugerea de
către străini a bunurilor aflate în dotarea locaţiilor din afara punctelor de trecere a frontierei
prevăzute la art. 9 alin. (3) sau a centrelor, precum şi cheltuielile necesare pentru a asigura
străinilor cazaţi în
spaţiile din zona de tranzit sau în locaţiile din afara punctelor de trecere a frontierei prevăzute la
art. 9 alin. (3) ori în centre asistenţă medicală, spitalizare şi dreptul de a comunica cu
reprezentanţii diplomatici şi consulari ai statului de provenienţă, cu membrii lor de familie şi cu
reprezentantul legal se suportă din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, în limita fondurilor
alocate pentru aceste destinaţii.
----------
(5^1) În cheltuielile ocazionate de executarea măsurilor de îndepărtare prevăzute la alin. (5)

este inclusă o sumă echivalentă cu 50 euro, de care va beneficia străinul îndepărtat pentru
acoperirea cheltuielilor proprii pe timpul îndepărtării, în cazul în care străinul nu dispune de
această sumă.
----------
(639) Costurile aferente construirii, amenajării, întreţinerii şi funcţionării locaţiilor din

afara punctelor de trecere a frontierei prevăzute la art. 9 alin. (3) şi a centrelor se suportă din
bugetul
Ministerului Afacerilor Interne.
----------
(640) Fondurile necesare pentru cheltuielile prevăzute la alin. (5) şi (6) vor fi prevăzute în
bugetul de stat pentru Ministerul Afacerilor Interne.
(641) Normele de dotare pentru locaţiile din afara punctelor de trecere a frontierei
prevăzute la art. 9 alin. (3) şi pentru centre, normele referitoare la materialele de întreţinere şi
igienă personală, precum şi normele de hrană pentru străinii cazaţi potrivit art. 9 alin. (3) şi
pentru străinii luaţi în custodie publică se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
----------
(642) Cheltuielile ocazionate de aplicarea prevederilor art. 143 alin. (1) lit. e) şi f) se
suportă din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, în limita fondurilor alocate pentru aceste
destinaţii.
----------
ART. 144^1
Acordarea codului numeric personal
(643) Fiecărui străin căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară sau i s-a acordat
dreptul de şedere pe termen lung i se atribuie de către Oficiul Român pentru Imigrări un cod
numeric personal, care se înscrie în permisul de şedere.
(644) La solicitarea justificată a instituţiilor publice interesate, Oficiul Român pentru
Imigrări poate atribui un cod numeric personal şi străinilor care nu beneficiază de un drept de
şedere pe
teritoriul României, obţinut în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru exercitarea
anumitor drepturi şi obligaţii legale şi numai cu acordul expres al acestora.
(645) În cazuri justificate, Oficiul Român pentru Imigrări poate atribui un cod numeric
personal şi străinilor cărora li s-a acordat tolerarea, la solicitarea acestora, care se înscrie pe
documentul de tolerat.
-------------
Art. 144^1 a fost introdus de pct. 171 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011,
ART. 145
Acordarea asistenţei medicale în cazuri deosebite
În situaţii deosebite şi pentru motive umanitare, organul competent teritorial al Ministerului
Afacerilor Interne poate solicita autorităţilor competente acordarea asistenţei medicale pentru
străini în condiţiile prevăzute la art. 105.
-------------
Art. 145 a fost modificat de de pct. 85 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
ART. 146
Excepţii de la aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă

Guvernul poate stabili, prin hotărâre, exceptarea străinilor, cetăţeni ai unor state pentru care
nu există obligativitatea obţinerii vizei de intrare în România, de la îndeplinirea condiţiei
prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), precum şi a unor condiţii de prelungire a dreptului de şedere
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 147
Aplicarea reglementărilor speciale
Prevederile Legii nr. 122/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică cu
prioritate faţă de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia situaţiilor în care raţiuni
de securitate naţională sau de ordine publică impun returnarea ori expulzarea acestora de pe
-------------
Art. 147 a fost modificat de de pct. 86 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
ART. 148
Dispoziţii procedurale
În toate plângerile şi cererile adresate instanţelor în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă,
în care Oficiul Român pentru Imigrări este parte, participarea procurorului este obligatorie.
ART. 149
Limitele aplicării în timp a prezentei ordonanţe de urgenţă cu privire la unele categorii de

străini
De la data aderării României la Uniunea Europeană, prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă vor înceta să fie aplicabile cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale
spaţiului economic european.
ART. 150
Abrogat.
-------------
Art. 150 a fost abrogat de de pct. 87 al art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26
ART. 151
Dispoziţii tranzitorii
(646) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă
străinii cu şedere ilegală pot solicita Oficiului Român pentru Imigrări eliberarea unei dispoziţii
de părăsire a teritoriului.
(647) Eliberarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului, în condiţiile prevăzute la alin. (1),
nu va fi însoţită de măsura interzicerii intrării în România.
(648) Toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă vor fi soluţionate în conformitate cu prevederile acesteia.
ART. 152
Intrarea în vigoare
(649) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României.
(650) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr.
123/2001 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 168 din 3 aprilie 2001, şi Hotărârea Guvernului nr. 476/2001 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 29 mai 2001, precum şi orice
alte dispoziţii contrare.
*
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:
(651) Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoaşterea
reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanţilor ţărilor terţe, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene, seria L, nr. 149 din 2 iunie 2001;
(652) Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a
dispoziţiilor prevăzute la articolul 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen
din 14 iunie 1985, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 187 din 10
iulie 2001;
(653) Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la
reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 251 din 3
octombrie 2003;
(654) Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul
resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L, nr. 16 din 23 ianuarie 2004, astfel cum a fost modificată prin
Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2011 de modificare
a Directivei 2003/109/CE a Consiliului în vederea extinderii domeniului său de aplicare la
beneficiarii de protecţie internaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L,
nr. 132 din 19 mai 2011;
(655) Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistenţa la
tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor
Europene, seria L, nr. 321 din 6 decembrie 2003;
(656) Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condiţiile de
admisie a resortisanţilor ţărilor terţe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională
neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria
L, nr. 375 din
23 decembrie 2004;
(657) Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură
specială de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe în scopul desfăşurării unei activităţi de cercetare
ştiinţifică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 289 din 3 noiembrie
2005;
(658) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16
decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru
returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, publicată în Jurnalul
Oficial al
Uniunii Europene, seria L, nr. 348 din 24 decembrie 2008;
(659) Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condiţiile de intrare
şi de şedere a resortisanţilor din statele terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt
calificate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 155 din 18 iunie 2009;
(660) Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de
stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de
resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L, nr. 168 din 30 iunie 2009, cu excepţia art. 9-12;
(661)Directiva 2011/98/UEa Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011
privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în
vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de
drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru, publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 343 din 23 decembrie 2011.
(662) Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014
privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe în scopul ocupării unui loc
de muncă în calitate de lucrători sezonieri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 94 din 28 martie 2014, cu excepţia art. 2 alin. (2), art. 3 lit. b) şi c), art. 5 alin. (2) şi
(4), art. 6 alin. (2) şi (6), art. 7, art. 8 alin. (2) şi (4), art. 10, art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (9), art.
16, art. 17 alin. (1), (2) şi (3), art. 20 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi art. 25 alin. (2).
----------
Pct. 12 din Menţiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene a fost introdus de
pct. 44 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august 2016, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 670 din 31 august 2016.
(663) Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014

privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe în contextul unui transfer în
cadrul aceleiaşi companii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 157 din
27 mai 2014, cu excepţia art. 5 alin. (1) lit. a)-f), alin. (2), alin. (4) şi alin. (7), art. 6, art. 9, art.
10, art. 21 alin. (2), (3) şi (6), art. 22 alin. (2) lit. e) şi art. 23 alin. (3) şi alin. (7) lit. d) şi e).
----------
Pct. 12 din Menţiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene a fost introdus de
pct. 44 al art. II din ORDONANŢA nr. 25 din 24 august 2016, publicată în MONITORUL
----------
Menţiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene a fost introdusă de de pct. 88 al
art. 41, Titlul II din ORDONANŢA nr. 25 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL
──────────
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II şi menţiunea de transpunere a normelor comunitare
din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, precum şi art. 8 şi menţiunea de transpunere a
normelor comunitare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea
Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului
Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2007, texte care nu au fost încorporate în forma
republicată a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002:
- Legea nr. 56/2007:
Art. II - (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, străinii fără
drept de şedere în România pot solicita Autorităţii pentru străini emiterea unei decizii de
returnare, fără instituirea măsurii de interzicere a intrării în România.
(664) Toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi soluţionate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege.
(665) Ordonanţele de declarare ca indezirabil, emise de procurorul anume desemnat de la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care nu au fost puse în executare, îşi încetează
efectele la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi.
──────────
*
(666) Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 86/2003 privind dreptul la
reunificare familială, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L251
din 3 octombrie 2003, Directiva Consiliului nr. 109/2003 privind statutul cetăţenilor statelor terţe
care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L16 din 23 ianuarie 2004, Directiva Consiliului nr. 110/2003 privind asistenţa în
cazul tranzitului pentru scopul îndepărtării pe calea aerului, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L321 din 6 decembrie 2003, şi Directiva Consiliului nr.
114/2004 privind condiţiile admisiei cetăţenilor statelor terţe în scop de studii, schimb de elevi,
pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene
(JOCE) nr. L375 din 23 decembrie 2004.
(667) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007:
Art. 8 - În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagmele «Autoritatea pentru Străini» şi
«Oficiul Naţional pentru Refugiaţi» se înlocuiesc, în mod corespunzător, cu sintagma «Oficiul
Român pentru Imigrări».
*
(668) Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune Directiva Consiliului 2005/71/CE

privind o procedură specială de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe în scopul desfăşurării unei
activităţi de
--------
CADRUL LEGAL
LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 (*actualizată*)
privind Statutul poliţistului
(actualizată până la data de 22 iulie 2016*)
EMITENT: PARLAMENTUL
----------
──────────
Forma consolidată a Legii nr. 360/2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 440 din 24
iunie 2002, la data de 22 iulie 2016 este realizată prin includerea modificărilor şi completărilor
aduse de: LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 2
octombrie 2003; LEGEA nr. 101 din 7 aprilie 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din
16 noiembrie 2004; LEGEA nr. 562 din 7 decembrie 2004; LEGEA nr. 24 din 3 martie 2005;
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 153 din 12 noiembrie 2008; LEGEA nr. 133 din 27 iunie
2011; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 107 din 30 noiembrie 2011; ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 71 din 31 august 2011; LEGEA nr. 87 din 29 iunie 2012; ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 26 iunie
2013; LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013; DECIZIA nr. 392 din 2 iulie 2014; LEGEA nr. 81 din
17 aprilie 2015; DECIZIA nr. 637 din 13 octombrie 2015; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 3
din 24 februarie 2016; DECIZIA nr. 172 din 24 martie 2016; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
21 din 16 iunie 2016; DECIZIA nr. 244 din 19 aprilie 2016; LEGEA nr. 152 din 13 iulie 2016.
Data Intrarii in vigoare: 22 Iulie 2016
------------------------------------------------------------------------
-
----------
──────────
Forma consolidată a Legii nr. 360/2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 440 din 24
iunie 2002, la data de 22 iulie 2016 este realizată prin includerea modificărilor şi completărilor
aduse de: LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 2
octombrie 2003; LEGEA nr. 101 din 7 aprilie 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din
16 noiembrie 2004; LEGEA nr. 562 din 7 decembrie 2004; LEGEA nr. 24 din 3 martie 2005;
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 153 din 12 noiembrie 2008; LEGEA nr. 133 din 27 iunie
2011; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 107 din 30 noiembrie 2011; ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 71 din 31 august 2011; LEGEA nr. 87 din 29 iunie 2012; ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 26 iunie
2013; LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013; DECIZIA nr. 392 din 2 iulie 2014; LEGEA nr. 81 din
17 aprilie 2015; DECIZIA nr. 637 din 13 octombrie 2015; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 3
din 24 februarie 2016; DECIZIA nr. 172 din 24 martie 2016; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
21 din 16 iunie 2016; DECIZIA nr. 244 din 19 aprilie 2016; LEGEA nr. 152 din 13 iulie 2016.
──────────
Conform pct. 47 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 2 octombrie 2003,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003, în tot cuprinsul Legii nr.
360/2002 referirile la "Ministerul de Interne" şi la "ministrul de interne" se înlocuiesc
cu "Ministerul Administraţiei şi Internelor" şi "ministrul administraţiei şi internelor".
Începând cu data de 9 mai 2007, prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 30 din 25 aprilie
2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 309 din 9 mai 2007, s-a dispus organizarea şi
funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Începând cu data de 24 decembrie 2008, prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 221 din
23 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 24 decembrie 2008, s-a
înfiinţat Ministerul Administraţiei şi Internelor prin reorganizarea Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative.
Conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 22
decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, în
cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirea Ministerul Administraţiei şi Internelor
se înlocuieşte cu denumirea Ministerul Afacerilor Interne.
Prin HOTĂRÂREA nr. 344 din 30 aprilie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
332 din 7 mai 2014 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei,
Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi modificarea unor acte normative.
Înlocuirea denumirii acestor ministere s-a realizat direct în textul formei actualizate.
──────────
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I
ART. 1
(669) Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă,
uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată
a statului.
(670) Exercitarea profesiei de poliţist implică, prin natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite.
(671) Statutul special este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de armă şi
de celelalte diferenţieri prevăzute în prezentul statut.
ART. 2
(40) Poliţistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu
îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege.
(41) Autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată în interes personal.
ART. 3
Poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei,
comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea
principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii.
ART. 4
(97) Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului,
Constituţia şi legile tarii, jurământul de credinţa faţă de România, prevederile regulamentelor
de serviciu şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind
activitatea sa profesională.
-----------
Alin. (1) al art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89
din 2 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003.
(87) Poliţistul răspunde, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi executa atribuţiile
de serviciu.
ART. 5
Şefii ierarhici din cadrul Poliţiei Române răspund pentru legalitatea dispoziţiilor date
subordonaţilor. Ei sunt obligaţi să verifice dacă acestea au fost transmise şi înţelese corect şi să
controleze modul de îndeplinire a lor.
ART. 6
Poliţistul beneficiază de drepturi compensatorii acordate potrivit prezentei legi pentru
condiţiile speciale şi riscurile pe care le implică exercitarea profesiei.
ART. 7
Calitatea de poliţist se dobândeşte şi se pierde în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
CAP. II
Cariera poliţistului
----------
Titlul capitolului II a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
21 din 16 iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 21 iunie 2016.
SECŢIUNEA 1
Selecţionarea şi pregătirea poliţiştilor
ART. 8
Profesia de poliţist poate fi exercitată numai de către persoana care a dobândit această calitate,
în condiţiile legii.
ART. 9
(58) Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale
Ministerului Afacerilor Interne.
-----------
Alin. (1) al art. 9 a fost modificat conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22
decembrie 2012, prin înlocuirea denumirii "Ministerul Administraţiei şi Internelor" cu denumirea
"Ministerul Afacerilor Interne".
(59) Ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi cu diplomă
de licenţă sau echivalentă ai instituţiilor de învăţământ superior cu profil corespunzător
specialităţilor necesare poliţiei.
----------
(2^1) În raport cu nevoile operative ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne, pentru
ocuparea funcţiilor de execuţie vacante pot fi reîncadrate ca poliţişti persoane cărora le-au încetat
raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. b), d)-f) şi j), care au studii
corespunzătoare cerinţelor postului şi îndeplinesc condiţiile legale, potrivit categoriei din care au
făcut parte.
----------
Alin. (2^1) al art. 9 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 3
din 24 februarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 25 februarie 2016.
(2^2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), pentru reducerea deficitului de poliţişti în
structurile Ministerului Afacerilor Interne, pot fi încadrate direct sau transferate din instituţiile
din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pe funcţii de execuţie vacante de
poliţist, persoane cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile
legale.
----------
(54) Pentru unele funcţii pot fi încadraţi direct sau transferaţi din instituţiile publice de apărare
şi siguranţă naţională specialişti cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care
îndeplinesc condiţiile legale.
-----------
(55) Admiterea în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne se realizează

prin concurs.
-----------
(56) Ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile alin. (2^1), (2^2) şi (3) se realizează
prin concurs sau examen, după caz.
----------
ART. 10
23. La concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne şi
la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) are acces orice
persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, avere sau origine socială, care
îndeplineşte, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici, şi
următoarele condiţii speciale:
----------
Partea introd. a alin. (1) al art. 10 a fost modificată de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA
DE URGENŢĂ nr. 3 din 24 februarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 144 din
25 februarie 2016.
23.să fie aptă din punct de vedere medical, fizic şi psihologic;
----------
Lit. a) a alin. (1) al art. 10 a fost modificată de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ
nr. 21 din 16 iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 21 iunie
2016.
24. să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată
pentru săvârşirea de infracţiuni;
25.să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist.
----------
Lit. c) a alin. (1) al art. 10 a fost modificată de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ
2016.
29. În primul an de activitate, poliţistul încadrat direct sau transferat trebuie să urmeze un
curs pentru iniţierea în carieră în instituţiile de formare profesională ale Ministerului Afacerilor
Interne.
----------
(2^1) Cursurile pentru iniţierea în carieră sunt programe de formare profesională organizate
potrivit specificului funcţiilor/posturilor Ministerului Afacerilor Interne şi au o durată de cel
puţin:
(o) 3 luni, pentru poliţistul care a dobândit această calitate în condiţiile art. 9 alin. (2^2);
(p) 4 săptămâni, pentru poliţistul care a dobândit această calitate în condiţiile art. 9 alin. (3).
----------
Alin. (2^1) al art. 10 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
(21) Candidaţii care au promovat concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale

Ministerului Afacerilor Interne, precum şi persoanele care urmează să ocupe funcţiile de poliţist
în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) nu trebuie să aibă calitatea de membru al vreunui
partid politic sau organizaţii cu caracter politic.
----------
(22) Dacă în perioada desfăşurării activităţii de poliţist sau a studiilor în instituţiile de

învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne intervine vreuna dintre situaţiile prevăzute la
art. 45 alin. (1), se ia măsura destituirii celui în cauză sau a exmatriculării, după caz. În
situaţiile în care elevul, studentul sau poliţistul se află în curs de cercetare penală ori de
judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare a instanţei de judecată.
-----------
decembrie 2012, prin înlocuirea denumirii "Ministerul Administraţiei şi Internelor" cu
denumirea "Ministerul Afacerilor Interne".
(23) Recrutarea şi selecţionarea candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de

învăţământ proprii şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3)
se realizează potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
----------
ART. 11
(q) Ministerul Afacerilor Interne, prin structurile de specialitate, asigură pregătirea continuă a
poliţiştilor pentru ridicarea nivelului profesional.
-----------
(r) Abrogat.
----------
Alin. (2) al art. 11 a fost abrogat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21
(11) Formarea profesională continuă a poliţistului, pentru dezvoltarea carierei, se asigură prin:
a) cursuri de capacitate profesională pentru obţinerea gradelor profesionale de: comisar-şef de
poliţie, subcomisar de poliţie sau agent-şef de poliţie;
(12) cursuri pentru schimbarea specialităţii/profilului de muncă;
(13) alte cursuri necesare îndeplinirii atribuţiilor postului, desfăşurate în ţară sau în străinătate.
----------
ART. 12
În programele de pregătire a viitorilor poliţişti, elevi sau studenţi din instituţiile de învăţământ
ale Ministerului Afacerilor Interne se prevăd activităţi specifice pregătirii militare, pentru primul
an de studii, fapt ce le asigură, după promovarea acestui an, echivalarea îndeplinirii serviciului
militar obligatoriu.
-----------
Art. 12 a fost modificat conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE
SECŢIUNEA a 2-a
Obţinerea gradelor profesionale şi încadrarea poliţiştilor în categorii şi grade profesionale
ART. 13
(i) Poliţiştii pot fi debutanţi sau definitivi.
(j) Poliţiştii debutanţi sunt persoanele care ocupă, pe durata perioadei de stagiu, un post
în cadrul Poliţiei Române.
ART. 14
(n) Poliţiştii se încadrează în doua categorii, definite în raport cu nivelul studiilor
necesare, după cum urmează:
a) categoria A - Corpul ofiţerilor de poliţie - cuprinde ofiţeri de poliţie cu studii superioare; b)
categoria B - Corpul agenţilor de poliţie - cuprinde agenţi de poliţie cu studii liceale sau
postliceale cu diploma.
(o) Categoriile de poliţişti se împart pe corpuri şi grade profesionale, după cum urmează:
I. Corpul ofiţerilor de poliţie:
a) chestor general de poliţie;
b) chestor-şef de poliţie;
c) chestor principal de poliţie;
d) chestor de poliţie;
e) comisar-şef de poliţie;
f) comisar de poliţie;
g) subcomisar de poliţie;
h) inspector principal de poliţie;
i) inspector de poliţie;
j) subinspector de poliţie.
-----------
Pct. I al alin. (2) al art. 14 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 89 din 2 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 715 din
14 octombrie 2003.
← Corpul agenţilor de poliţie:

(18) agent-şef principal de poliţie;
(19) agent-şef de poliţie;
(20) agent-şef adjunct de poliţie;
(21) agent principal de poliţie;
(22) agent de poliţie.
(j) Gradele profesionale de chestor, comisar-şef şi comisar pot fi obţinute numai de către
ofiţeri cu studii superioare de lungă durata, absolvite cu diploma de licenţa sau echivalenta.
ART. 15
(9) Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către:
a) Preşedintele României, pentru ofiţerii de poliţie la gradul de chestor de poliţie, chestor
principal de poliţie, chestor-şef de poliţie şi chestor general de poliţie, la propunerea
ministrului afacerilor interne;
b) ministrul afacerilor interne, pentru ceilalţi ofiţeri de poliţie, la propunerea
inspectorului general al Poliţiei Române;
c) inspectorul general al Poliţiei Române şi şefii celorlalte structuri ale Ministerului Afacerilor
Interne, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor,
pentru agenţii de poliţie.
-----------
(8) Abrogat.
-----------
ART. 16
(7) Pentru obţinerea gradului profesional următor poliţistul trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă împlinit stagiul minim în gradul profesional deţinut sau să îl împlinească în
cursul anului calendaristic respectiv;
-----------
Lit. a) a alin. (1) al art. 16 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 133 din 27 iunie
(12) să fi fost apreciat pe întreaga perioadă a stagiului minim în grad cu calificativul de cel
puţin «bine». Anii în care poliţistului i s-au acordat calificative inferioare acestuia sau nu a fost
evaluat nu intră în calculul stagiului minim în grad.*)
-----------
Lit. b) a alin. (1) al art. 16 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 133 din 27 iunie
──────────
*) Notă CTCE:
A se vedea şi art. III-VI din LEGEA nr. 152 din 13 iulie 2016 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 540 din 19 iulie 2016, care menţionează:
"Art. III
(1) În situaţia în care, prin acte normative, calificativele obţinute la evaluările anuale
reprezintă o condiţie, iar perioada luată în calcul include anul 2015, această condiţie se
consideră îndeplinită.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care evaluarea de serviciu anuală,
pentru anul 2015, a fost finalizată până la data de 8 decembrie 2015.
Art. IV
Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea stagiului minim în grad se ia în
calcul şi perioada prevăzută la art. III alin. (1).
Art. V
Prin derogare de la prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2016, evaluarea de serviciu
anuală se realizează pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei legi şi
data de 31 decembrie 2016.
Art. VI
În anul 2016, acordarea gradului profesional următor poliţiştilor se realizează la data stabilită
prin ordin al ministrului afacerilor interne. Ordinul se emite în 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
──────────
(1^1) Acordarea gradului profesional următor, în cadrul aceleiaşi categorii, se face în ordinea
ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de
ministrul afacerilor interne.
----------
(16) Gradul profesional de comisar-şef de poliţie, subcomisar de poliţie sau agent-şef de

poliţie poate fi obţinut în urma absolvirii unui curs de capacitate profesională, organizat pentru
respectivul grad profesional.
----------
(2^1) Sunt exceptaţi de la absolvirea cursului prevăzut la alin. (2) ofiţerul de poliţie care
a absolvit un curs postuniversitar, un program universitar de master sau care a dobândit
titlul ştiinţific de doctor în domeniul management sau în specialitatea studiilor funcţiei de
bază, precum şi agentul de poliţie care a absolvit studii superioare.
----------
(2^2) Gradul profesional de chestor poate fi obţinut de comisarul-şef de poliţie care a

promovat examenul organizat în acest scop.
----------
(h) Abrogat.
-------------
Alin. (3) al art. 16 a fost abrogat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 101 din 7 aprilie 2004,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 20 aprilie 2004, care modifică pct. 13 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 2 octombrie 2003, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003.
ART. 17
Stagiul minim în gradele profesionale este:
I. Corpul ofiţerilor de poliţie:
i chestor-şef de poliţie - 2 ani;
-----------
Lit. a) a pct. I al art. 17 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE
14 octombrie 2003.
(l) chestor principal de poliţie - 2 ani;

(m) chestor de poliţie - 2 ani;
(n) comisar-şef de poliţie - 3 ani;
(o) comisar de poliţie - 3 ani;
(p) subcomisar de poliţie - 4 ani;
(q) inspector principal de poliţie - 3 ani;
(r) inspector de poliţie - 3 ani;
(s) subinspector de poliţie - 4 ani.
II. Corpul agenţilor de poliţie:
(m) agent-şef de poliţie - 5 ani;
(n) agent-şef adjunct de poliţie - 5 ani;
(o) agent principal de poliţie - 5 ani;
(p) agent de poliţie - 5 ani.
ART. 18
Abrogat.
----------
Art. 18 a fost abrogat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din
16 iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 21 iunie 2016.
ART. 19
Abrogat.
----------
Art. 19 a fost abrogat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 16
ART. 20
Poliţistului care şi-a sacrificat viaţa în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu i se acordă
post-mortem gradul de subinspector de poliţie, pentru agenţii de poliţie, şi gradul următor, pentru
ofiţerii de poliţie.
ART. 21
k Absolvenţilor instituţiilor de învăţământ de profil ale Ministerului Afacerilor Interne,
precum şi celor pregătiţi pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne la alte instituţii de
învăţământ li se acordă grade profesionale sau, după caz, li se echivalează gradele militare cu
gradele profesionale în condiţiile art. 73 alin. (1) şi (2) şi sunt încadraţi în structurile de poliţie
cu perioade de stagiu.
----------
Alin. (1) al art. 21 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
l La absolvirea şcolii de formare a agenţilor de poliţie, poliţistului i se acordă gradul

profesional de agent de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 6 luni.
(s) La absolvirea cu diplomă de licenţă a programelor de studii de ordine şi siguranţă publică,
respectiv drept, organizate la forma de învăţământ cu frecvenţă sau frecvenţă redusă în cadrul
Academiei de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza» a Ministerului Afacerilor Interne, absolventului
care urmează a fi repartizat în unităţi de poliţie i se acordă gradul profesional de subinspector de
poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni.
----------
(3^1) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2^1) li se acordă gradele profesionale în funcţie de
pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la
cerinţele postului, dar nu inferioare gradelor profesionale echivalente gradelor militare deţinute
în rezervă.
----------
(3^2) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2^2) li se acordă gradele profesionale în funcţie de
cerinţele postului. Aceştia sunt încadraţi în funcţiile minime prevăzute de lege corespunzătoare
gradelor profesionale acordate, pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în raport cu
categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.
----------
(3^3) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi absolvenţilor formaţi
pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne la alte instituţii de învăţământ, cu excepţia
situaţiei absolvenţilor Institutului Medico-Militar care pe perioada de stagiu se încadrează în
funcţii specifice corespunzătoare gradului profesional deţinut.
----------
(17) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi (3) li se acordă gradele profesionale în funcţie de
cerinţele postului. Încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în
raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.
------------
Alin. (4) al art. 21 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din LEGEA nr. 101 din 7 aprilie 2004,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 20 aprilie 2004, care modifică pct. 17 al art. I
din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 2 octombrie 2003, publicată în MONITORUL
(4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), perioada de rezidenţiat stabilită potrivit
prevederilor legale în cazul personalului de specialitate medical se ia în calcul la acordarea
gradului profesional.
----------
(22) La expirarea perioadei de stagiu sau de proba, poliţistul susţine examenul de definitivare
în profesie. Poliţistul declarat nepromovat este îndepărtat din poliţie.
-----------
(23) Poliţistul care a promovat examenul de definitivat este încadrat în gradul

profesional obţinut.
(24) Perioada de stagiu şi cea de proba constituie vechime în poliţie.
(7^1) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2^1) şi (2^2) nu le pot fi modificate raporturile
de serviciu prin delegare, detaşare, mutare şi transfer timp de cel puţin trei ani de la numirea
în prima funcţie, cu excepţia situaţiei în care intervine reorganizarea unităţii.
----------
(7) Condiţiile pentru îndeplinirea perioadei de stagiu şi a celei de proba, precum şi

metodologia organizării şi desfăşurării examenului de definitivare în profesie se stabilesc
prin ordin al ministrului afacerilor interne.
-----------
ART. 22
(18) Funcţiile poliţiştilor se diferenţiază prin categorie, grad profesional şi coeficient
de ierarhizare.
(19) Funcţiile poliţiştilor, după natura lor, sunt de execuţie şi de conducere, iar după
nivelul studiilor absolvite sunt funcţii din categoria A şi funcţii din categoria B.
(20) Fiecare dintre cele doua categorii de funcţii se împarte în grade profesionale,
conform structurii ierarhice prevăzute la art. 14.
(21) Poliţiştii se încadrează şi pot fi promovaţi în funcţii de execuţie prevăzute în statele de
organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte faţă de cele pe care
le au.
----------
(4^1) Promovarea în funcţie constă în numirea în funcţia imediat superioară în cadrul

postului ocupat.
----------
(4^2) După definitivarea în profesie, poliţistul este promovat în funcţie potrivit alin.
(4^1). ----------
(4^3) Poliţistul este promovat în funcţie anual, dacă la evaluarea de serviciu pentru anul
anterior a obţinut calificativul de cel puţin "bine" şi nu se află sub efectul unei sancţiuni
disciplinare.
----------
(13) Funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni
de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(14) Pentru motive temeinic justificate, poliţiştii pot fi numiţi, la solicitarea acestora, în
funcţii inferioare gradelor profesionale pe care le au.
-----------
Alin. (6) al art. 22 a fost introdus de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
89 din 2 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003.
(15) Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea

şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor
interne, în condiţiile legii.
-----------
(16) Abrogat.
----------
ART. 23
(14) La acordarea primului grad profesional, absolventul sau persoana care a dobândit calitatea
de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) depune jurământul de credinţă în faţa şefului
instituţiei de învăţământ sau, după caz, a şefului unităţii de poliţie şi în prezenţa a doi poliţişti.
----------
(10) Jurământul de credinţă are următorul conţinut: "Jur să respect Constituţia, drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile tarii, să-mi
îndeplinesc cu răspundere şi buna credinţa îndatoririle ce-mi revin potrivit funcţiei şi să păstrez
secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(11) Jurământul de credinţa se poate depune şi fără formula religioasă de încheiere.
(12) Jurământul de credinţă este semnat de către absolventul sau poliţistul încadrat direct sau
transferat şi, după caz, de către şeful instituţiei de învăţământ sau de şeful unităţii, precum şi de
către poliţiştii asistenţi.
----------
(13) Jurământul de credinţa este contrasemnat de ministrul afacerilor interne, se păstrează

la dosarul personal al poliţistului, iar o copie de pe înscris se înmânează acestuia.
-----------
(14) Semnarea jurământului de credinţa presupune şi acordul implicit al poliţistului pentru

testarea fidelităţii şi integrităţii sale profesionale prin efectuarea unor verificări de specialitate, în
condiţiile legii.
ART. 24
La acordarea primului grad profesional, la numirea şi eliberarea dintr-o funcţie de conducere,
precum şi la încetarea raporturilor de serviciu, poliţistul este obligat să îşi declare averea,
conform legii.
ART. 25
(11) Fiecare poliţist are un dosar personal care cuprinde:
a) documentul de numire în funcţie, documentul de atestare a studiilor şi cel privind depunerea
jurământului;
b) documentele privind evaluarea anuala a activităţii acestuia, avansările în funcţii, grade sau
categorii, recompensele acordate, precum şi sancţiunile ce i-au fost aplicate, ordonate
cronologic şi fără discontinuităţi;
-----------
Lit. b) a alin. (1) al art. 25 a fost modificat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE
14 octombrie 2003.
(10) declaraţia de avere şi alte documente, stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
-----------
Lit. c) a alin. (1) al art. 25 a fost modificată conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din
OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, prin înlocuirea denumirii "Ministerul Administraţiei şi
Internelor" cu denumirea "Ministerul Afacerilor Interne".
(13) Se interzice introducerea în dosarul personal al poliţistului a oricăror documente
referitoare la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice alta natura.
(14) Poliţistul îşi poate consulta dosarul personal, iar, la cerere, i se vor elibera copii de pe
actele existente, care nu conţin informaţii clasificate, în condiţiile legii.
-----------
ART. 26
(h) Evaluarea activităţii profesionale individuale şi a conduitei poliţistului, denumită în continuare
evaluare de serviciu, se realizează o dată pe an. Perioada evaluată este cuprinsă între 1 ianuarie şi 31
decembrie din anul pentru care se face evaluarea, iar în cazul personalului didactic
şi didactic auxiliar perioada evaluată este corespunzătoare anului de învăţământ.*)
(i) Prin excepţie, evaluarea de serviciu se realizează şi pentru o perioadă mai mică decât cea
prevăzută la alin. (1), în următoarele situaţii:
a) la acordarea gradului profesional următor;
b) la modificarea sau suspendarea raportului de serviciu, care produce consecinţe pe o
perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice, sau la încetarea raportului de serviciu;
c) la modificarea sau suspendarea raportului de serviciu, care produce consecinţe pe o
perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice, sau la încetarea raportului de serviciu, în
alte situaţii decât cele prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. g), h), i) sau l), al persoanei care are
competenţa de a întocmi evaluarea;
d) în alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a)-c), atunci când activitatea desfăşurată de poliţist
este mai mare de 30 de zile.
(j) Evaluarea de serviciu realizată în condiţiile alin. (1) reprezintă evaluare de serviciu anuală,
iar cea realizată în condiţiile alin. (2) reprezintă evaluare de serviciu parţială.
(k) Poliţistului i se întocmeşte evaluare de serviciu anuală numai dacă perioada de activitate
desfăşurată este, cumulat, de cel puţin 6 luni inclusiv.
(l) În situaţia în care perioada prevăzută la alin. (4) este rezultatul mai multor perioade de
activitate profesională însumate, evaluate în condiţiile alin. (2), rezultatul evaluării de serviciu
anuale se stabileşte pe baza punctajului obţinut ca medie ponderată a punctajelor obţinute la
evaluările de serviciu parţiale.
----------
Art. 26 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 152 din 13 iulie 2016 publicată în
──────────
*) Notă CTCE:
A se vedea şi art. III-VI din LEGEA nr. 152 din 13 iulie 2016 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 540 din 19 iulie 2016, care menţionează:
"Art. III
(8) În situaţia în care, prin acte normative, calificativele obţinute la evaluările anuale
reprezintă o condiţie, iar perioada luată în calcul include anul 2015, această condiţie se
consideră îndeplinită.
(9) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care evaluarea de serviciu anuală,
pentru anul 2015, a fost finalizată până la data de 8 decembrie 2015.
Art. IV
Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea stagiului minim în grad se ia în
calcul şi perioada prevăzută la art. III alin. (1).
Art. V
Prin derogare de la prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2016, evaluarea de serviciu
anuală se realizează pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei legi şi
data de 31 decembrie 2016.
Art. VI
În anul 2016, acordarea gradului profesional următor poliţiştilor se realizează la data stabilită
prin ordin al ministrului afacerilor interne. Ordinul se emite în 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
──────────
ART. 26^1
(17) Evaluarea de serviciu anuală se realizează între 1 ianuarie şi 15 februarie din anul
următor perioadei evaluate.
(18) În cazul personalului didactic şi didactic auxiliar, evaluarea de serviciu anuală se realizează
între 1 octombrie şi 15 noiembrie.
----------
Art. 26^1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 152 din 13 iulie 2016 publicată în
ART. 26^2
(r) Evaluarea de serviciu se întocmeşte de către şeful nemijlocit şi se aprobă de şeful ierarhic
al acestuia. Au competenţe de evaluare a personalului exclusiv şefii care îndeplinesc atribuţiile
funcţiilor prevăzute cu salariu de comandă, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică,
precum şi prefecţii.
(s) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), ministrul afacerilor interne întocmeşte şi aprobă
evaluarea de serviciu pentru poliţiştii din instituţiile/unităţile/structurile pe care le
coordonează nemijlocit, pentru care are competenţă de numire.
(t) În cazul poliţiştilor care au calitatea de ataşaţi de afaceri interne sau ofiţeri de legătură,
evaluarea de serviciu se întocmeşte de către şeful structurii care coordonează activitatea acestora
şi se aprobă de secretarul de stat coordonator al activităţilor de reprezentare externă.
(u) Nu poate realiza evaluarea de serviciu persoana care se află în una dintre
a) este soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu poliţistul evaluat; b)
i-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. g), h), i) sau l).
(v) În situaţiile prevăzute la alin. (4), evaluarea de serviciu se întocmeşte, respectiv se aprobă,
de către persoanele desemnate, în scris, de şeful unităţii. Dacă şeful unităţii se află în una dintre
situaţiile prevăzute la alin. (4), evaluarea de serviciu se întocmeşte, respectiv se aprobă, de către
persoanele desemnate, în scris, de către şeful ierarhic superior al acestuia.
----------
Art. 26^2 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 152 din 13 iulie 2016 publicată
ART. 26^3
(1) Evaluarea de serviciu se realizează în baza următoarelor criterii:
(19) modul de îndeplinire a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor înscrise în fişa
postului;
(20) legalitatea exercitării competenţelor conferite de funcţie;
(21) nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor specifice, raportat la cerinţele postului;
(22) aptitudini personale şi respectarea normelor de etică şi deontologie aplicabile poliţistului;
(23) aptitudini organizatorice sau, exclusiv pentru personalul care îndeplineşte atribuţiile
funcţiilor prevăzute cu salariu de comandă, capacităţi manageriale demonstrate în
îndeplinirea atribuţiilor.
(2) Pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la alin. (1), în formularul de evaluare de serviciu
se prevăd indicatori de evaluare. Pe baza punctajului acordat fiecărui indicator de evaluare se
calculează punctajul general.
(3) În funcţie de punctajul general obţinut, poliţistului i se acordă unul dintre
următoarele calificative: «foarte bine», «bine», «satisfăcător», «nesatisfăcător».
(4) Punctajul acordat fiecărui indicator de evaluare, punctajul general, constatările şi
concluziile evaluării de serviciu şi calificativul se consemnează în formularul de evaluare
de serviciu.
(5) Modelul formularului de evaluare de serviciu se stabileşte prin ordinul prevăzut la art.
26^6.
----------
Art. 26^3 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 152 din 13 iulie 2016 publicată în
ART. 26^4
(9) Rezultatul evaluării de serviciu se aduce la cunoştinţă poliţistului în termen de 5 zile
lucrătoare de la data aprobării.
(10) Poliţistul nemulţumit de rezultatul evaluării de serviciu poate formula contestaţie în
termen de 5 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă.
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), poliţistul a cărui evaluare de serviciu a fost
aprobată de ministrul afacerilor interne se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în
condiţiile legii. În această situaţie, procedura administrativă prealabilă prevăzută la art. 7 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se
mai efectuează.
(12) Contestaţia formulată în condiţiile prevăzute la alin. (2), cu precizarea motivelor contestării
şi a argumentelor corespunzătoare, se depune la secretariatul unităţii din care face parte persoana
care a aprobat evaluarea.
(13) Contestaţia, împreună cu formularul de evaluare de serviciu, se înaintează de către şeful
care a aprobat evaluarea, în termen de 3 zile lucrătoare, şefului ierarhic superior al acestuia.
(14) În termen de două zile lucrătoare, şeful ierarhic superior prevăzut la alin. (5) numeşte o
comisie de soluţionare a contestaţiei, formată dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin
de 3, dintre care unul este desemnat preşedinte. Comisia soluţionează contestaţia în termen de
cel mult 10 zile lucrătoare de la data constituirii.
(15) Modul de soluţionare a contestaţiei se consemnează într-un proces-verbal, semnat de
membrii comisiei, şi se aduce la cunoştinţa poliţistului în termen de 5 zile lucrătoare de la
soluţionare.
(16) Poliţistul nemulţumit de rezultatul contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios
administrativ, în condiţiile legii. În această situaţie, procedura administrativă prealabilă
prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se mai
efectuează.
----------
ART. 26^5
Calificativul obţinut la evaluarea activităţii desfăşurate în cadrul unor/pentru organisme interne
şi internaţionale se echivalează cu unul dintre calificativele prevăzute la art. 26^3 alin.
(3), potrivit unei proceduri stabilite prin ordinul prevăzut la art. 26^6.
----------
ART. 26^6
Metodologia privind evaluarea de serviciu a poliţiştilor se aprobă prin ordin al ministrului
afacerilor interne.
----------
ART. 27
Abrogat.
----------
SECŢIUNEA a 3-a
Modificarea şi suspendarea raportului de serviciu al poliţistului
----------
Secţiunea a 3-a a capitolului II, alcătuită din articolele 27^1-27^32, a fost introdusă de pct. 20
al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 16 iunie 2016, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 459 din 21 iunie 2016.
§1. Norme generale privind modificarea şi suspendarea raportului de serviciu al poliţistului

----------
Paragraful 1 al secţiunii a 3-a din capitolul II a fost introdus de pct. 20 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 16 iunie 2016, publicată în MONITORUL
ART. 27^1
(k) Raportul de serviciu al poliţistului se poate modifica
prin: a) delegare;
b) detaşare;
c) participare la misiuni internaţionale;
(i) împuternicire pe o funcţie de conducere;
(j) transfer;
(k) mutare;
(l) punere la dispoziţie.
(9) Modificarea raportului de serviciu în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f) se poate realiza
după definitivarea în profesie, cu excepţia situaţiilor în care a intervenit reorganizarea unităţii.
----------
Art. 27^1 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din
ART. 27^2
Raportul de serviciu al poliţistului se suspendă de drept, din iniţiativa sau la cererea sa.
----------
ART. 27^3
În perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă, concediului de maternitate,
concediului pentru îngrijirea copilului bolnav ori a copilului cu handicap pentru afecţiuni
intercurente, precum şi a suspendării, raportul de serviciu al poliţistului nu poate fi modificat decât
din iniţiativa sau, după caz, cu acordul scris al acestuia, cu excepţia următoarelor situaţii:
(10) ca urmare a desfiinţării postului ocupat, prin reorganizarea activităţii
Ministerului Afacerilor Interne sau a unei unităţi;
(11) s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, cu excepţia situaţiei în care aceasta a
fost pusă în mişcare pentru o infracţiune din culpă care nu este în legătură cu serviciul;
(12) s-a dispus măsura arestării preventive sau arestului la domiciliu;
(13) s-a dispus măsura controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune, cu
interdicţia exercitării profesiei.
----------
Art. 27^3 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 16
ART. 27^4
În vederea modificării sau suspendării raportului de serviciu, în cazurile prevăzute de prezenta
secţiune, poliţistul se numeşte într-un stat de organizare, denumit în continuare stat anexă.
----------
ART. 27^5
Modificarea şi suspendarea raportului de serviciu al poliţistului se dispun sau, după caz, se
constată prin act administrativ emis potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane.
----------
§2. Delegarea
----------
Paragraful al 2-lea al secţiunii a 3-a din capitolul II a fost introdus de pct. 20 al art. I din
ART. 27^6
(12) Delegarea reprezintă exercitarea temporară de către poliţist a unor activităţi
corespunzătoare postului ocupat, în afara locului său de muncă, în aceeaşi unitate sau într-o
altă unitate. Delegarea se dispune în interesul unităţii în care este încadrat poliţistul sau în
interesul unităţii ierarhic superioare.
(13) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pe perioada delegării, poliţistul poate exercita,
cu acordul său scris, alte activităţi decât cele corespunzătoare postului ocupat, stabilite în actul
administrativ de modificare a raporturilor de serviciu.
----------
ART. 27^7
Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-o
perioadă de 12 luni. Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice într-o
perioadă de 12 luni se poate dispune numai cu acordul scris al poliţistului.
----------
§3. Detaşarea
----------
ART. 27^8
(8) Detaşarea poliţistului constă în schimbarea temporară a locului de muncă şi exercitarea
atribuţiilor în cadrul altor unităţi/structuri din Ministerul Afacerilor Interne ori la alte instituţii
sau autorităţi publice, la solicitarea acestora. În mod excepţional şi numai cu acordul scris al
poliţistului, prin detaşare se poate schimba şi specificul muncii.
(9) Detaşarea se dispune în interesul unităţii în cadrul căreia poliţistul urmează să îşi
desfăşoare activitatea.
(10) Detaşarea se poate dispune numai dacă pregătirea profesională a poliţistului îi permite
exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei pe care urmează să fie numit temporar.
(11) Detaşarea poliţistului se dispune pe un post vacant sau temporar vacant.
----------
ART. 27^9
(12) Detaşarea poate fi dispusă fără acordul poliţistului pentru o perioadă de cel mult 6 luni.
Detaşarea poliţistului pentru o perioadă de cel mult 12 luni se poate dispune numai cu acordul
său.
(13) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), detaşarea poliţistului, cu acordul său scris,
în cadrul unor autorităţi publice se face pe perioada stabilită prin dispoziţiile legale în
vigoare aplicabile situaţiilor respective.
----------
ART. 27^10
(15) Detaşarea poliţistului la instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi
securitate naţională, la alte autorităţi şi instituţii publice sau la Corpul Naţional al Poliţiştilor
se realizează după numirea în statul anexă constituit în acest scop.
(16) Detaşarea la instituţii de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională sau la alte
autorităţi şi instituţii publice se poate face, în condiţiile legii, şi fără numirea în statul anexă,
situaţie în care unitatea are obligaţia de a rezerva postul ocupat de către poliţist anterior detaşării.
----------
ART. 27^11
Încetarea detaşării realizată potrivit art. 27^10 alin. (1) determină revenirea poliţistului în
unitatea din care a plecat, în vederea numirii în funcţie potrivit art. 27^31.
----------
§4. Dispoziţii comune privind delegarea şi

detaşarea ----------
ART. 27^12
Poliţistul poate refuza delegarea sau detaşarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
(5) graviditate;
(6) îşi creşte singur copilul minor;
(7) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical eliberat/ avizat de structurile medicale ale
Ministerului Afacerilor Interne, face contraindicată delegarea sau detaşarea, raportat la atribuţiile
de serviciu şi condiţiile de muncă specifice locului de muncă unde este detaşat/delegat;
(8) este singurul întreţinător al familiei;
(9) alte motive personale temeinic justificate.
----------
ART. 27^13
Delegarea, respectiv detaşarea încetează în următoarele situaţii:
(7) la data expirării perioadei pentru care s-a dispus;
(8) desfăşurarea activităţii care a impus delegarea, respectiv detaşarea nu mai este necesară;
(9) şeful unităţii în care este încadrat poliţistul îşi retrage acordul cu privire la
detaşarea poliţistului;
(10) la cererea poliţistului, când a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 27^12.
----------
§5. Participarea la misiuni internaţionale

----------
ART. 27^14
(8) Participarea poliţistului la o misiune internaţională care presupune desfăşurarea altor
activităţi decât cele corespunzătoare postului se realizează după numirea în statul anexă constituit
în acest scop.
(9) Încheierea misiunii internaţionale determină revenirea poliţistului în unitatea din care a
plecat, în vederea numirii în funcţie potrivit art. 27^31.
----------
§6. Împuternicirea
----------
ART. 27^15
(8) Împuternicirea reprezintă exercitarea cu caracter temporar a atribuţiilor unei funcţii de
conducere, pe un post vacant sau pe un post temporar vacant al cărui titular este împuternicit pe o
altă funcţie de conducere ori nu este prezent în unitate mai mult de 30 de zile calendaristice
consecutiv, cu excepţia perioadei concediului de odihnă.
(9) Poate fi împuternicit poliţistul care îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute în fişa
postului, nu este cercetat disciplinar sau nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare.
(10) Pe perioada împuternicirii, poliţistul beneficiază, după caz, şi de drepturile care se
cuvin poliţistului detaşat.
----------
ART. 27^16
(11) Poliţistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni.
Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul poliţistului, pentru maximum 6 luni,
perioadă în care sunt obligatorii organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea
postului.
(12) În cazul postului de conducere temporar vacant, împuternicirea se poate dispune până la
încetarea situaţiei care a condus la vacantarea temporară a postului.
----------
ART. 27^17
Împuternicirea încetează în următoarele situaţii:
(9) la data expirării perioadei pentru care s-a dispus;
(10) la ocuparea postului;
(11) la revenirea titularului postului;
(12) la solicitarea scrisă a poliţistului împuternicit;
(13) la iniţiativa persoanei care a dispus-o.
----------
§7. Transferul
----------
ART. 27^18
(7) Transferul poliţistului se realizează, cu aprobarea ministrului afacerilor interne,
la instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională.
(8) Transferul se realizează:
(6) în interesul serviciului, cu acordul poliţistului;
(7) la cererea poliţistului, cu acordul conducătorilor instituţiilor prevăzute la alin. (1).
----------
§8. Mutarea
----------
ART. 27^19
Poliţistul poate fi mutat în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, din aceeaşi localitate sau din altă localitate, cu acordul şefului unităţii în care
este încadrat, precum şi al şefului unităţii în care urmează să se mute, în următoarele situaţii:
(n) în interesul serviciului;
(o) la cererea poliţistului.
----------
ART. 27^20
Mutarea în interesul serviciului se face numai cu acordul scris al poliţistului.
----------
§9. Punerea la dispoziţie

----------
ART. 27^21
(10) Poliţistul este pus la dispoziţie în vederea numirii într-o funcţie, prin aplicarea
prevederilor art. 27^31, în următoarele situaţii:
a) ca urmare a desfiinţării postului ocupat, prin reorganizarea activităţii
Ministerului Afacerilor Interne sau a unei unităţi;
b) când nu poate fi repus în funcţia deţinută anterior, la încetarea motivului numirii într-un stat
anexă;
c) ca urmare a clasării «apt limitat» de către comisiile de expertiză medico-militară, atunci
când nu mai poate îndeplini atribuţiile funcţiei deţinute;
d) când sunt retrase de către autorităţile competente avizele, autorizaţiile sau
atestările necesare exercitării funcţiei;
e) când un alt poliţist este repus în funcţia deţinută anterior, potrivit art. 27^29 sau ca urmare
a reintegrării, prin hotărâre judecătorească definitivă;
f) la eliberarea din funcţie, cu acordul său, din motive neimputabile.
(11) Poliţistul este pus la dispoziţie când faţă de acesta s-a pus în mişcare acţiunea penală,
cu excepţia situaţiei în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare pentru o infracţiune din
culpă care nu este în legătură cu serviciul.
(12) Punerea la dispoziţie în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c), d) şi e) şi alin. (2) se constată
la data luării la cunoştinţă a respectivelor situaţii.
(13) Poliţistul este pus la dispoziţia unităţii din care face parte sau, cu acordul lui, la dispoziţia
altei unităţi.
----------
ART. 27^22
Situaţia poliţistului pus la dispoziţie se soluţionează astfel:
(8) pentru poliţistul prevăzut la art. 27^21 alin. (1), în termen de cel mult 6 luni, care poate fi
prelungit cu încă cel mult 6 luni, cu aprobarea ministrului afacerilor interne;
(9) pentru poliţistul prevăzut la art. 27^21 alin. (2), atunci când se dispune clasarea,
renunţarea la urmărirea penală, achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării
pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal.
----------
ART. 27^23
(i) Pe perioada punerii la dispoziţie, poliţistul îndeplineşte acele sarcini şi atribuţii stabilite
în scris de şeful unităţii, comunicate sub semnătură.
(j) În situaţia în care faţă de poliţist s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, acestuia
i se stabilesc sarcini şi atribuţii de serviciu care nu sunt de natură a impieta buna desfăşurare a
procesului penal.
(k) Poliţistul pus la dispoziţie beneficiază de drepturile băneşti prevăzute de legislaţia privind
salarizarea poliţiştilor aflaţi în această situaţie, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în
prezenta lege.
----------
§10. Suspendarea
----------
ART. 27^24
Suspendarea raportului de serviciu are ca efect suspendarea îndeplinirii atribuţiilor de către
poliţist.
----------
ART. 27^25
Raportul de serviciu al poliţistului se suspendă de drept în următoarele situaţii:
(11) este arestat preventiv sau se află în arest la domiciliu;
(12) se află sub control judiciar sau control judiciar pe cauţiune şi s-a dispus
interdicţia exercitării profesiei;
(13) îndeplineşte o funcţie de conducere salarizată în cadrul organizaţiilor sindicale,
constituite potrivit legii;
(14) este numit într-o funcţie în cadrul cabinetului demnitarului, în afara Ministerului
Afacerilor
Interne;
(7) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
(8) a fost instituită carantina, în condiţiile legii;
(9) forţă majoră;
(10) nu susţine evaluarea psihologică care se efectuează periodic, la reluarea activităţii, la
solicitarea comisiilor de expertiză/evaluare a capacităţii de muncă sau când este dispusă ca
urmare a constatării motivate a existenţei unor indicii comportamentale temeinice care ar
putea reclama necesitatea examinării psihologice;
(11) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
----------
ART. 27^26
(k) Raportul de serviciu al poliţistului se poate suspenda, la iniţiativa sa, în următoarele
situaţii:
a) pentru efectuarea concediului de creştere a copilului;
b) pentru desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale;
c) însoţeşte soţul trimis în misiune permanentă în străinătate, în condiţiile Legii nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, cu
modificările ulterioare, pe perioada misiunii.
(l) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a poliţistului, pentru un
interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), pe o perioadă cuprinsă
între o lună şi 3 ani.
----------
ART. 27^27
(8) Încetarea suspendării are loc la data prevăzută în actul administrativ, emis în acest scop.
(9) În situaţia în care în actul administrativ de suspendare nu este prevăzută perioada
suspendării, în termen de 5 zile lucrătoare de la data încetării motivului care a determinat
suspendarea, poliţistul este obligat să informeze în scris despre acest fapt unitatea din care face
parte.
(10) Emiterea unui aviz psihologic de către un psiholog cu atribuţii de exercitare a actului
psihologic în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, în situaţia prevăzută la art. 27^25 lit. h),
constituie motiv de încetare a suspendării.
----------
ART. 27^28
(12) Poliţistul aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27^25, art. 27^26 alin. (1) lit. b) şi c)
şi alin. (2) se numeşte într-o funcţie identică în statul anexă constituit în acest scop. La încetarea
suspendării, poliţistul este numit în funcţie potrivit art. 27^31.
(13) În situaţia suspendării raportului de serviciu pentru efectuarea concediului de creştere a
copilului, unitatea are obligaţia de a rezerva postul ocupat de către poliţist anterior suspendării.
(k) Poliţistului suspendat i se retrag lucrările, armamentul şi echipamentele care i-au fost
repartizate în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
----------
§11. Dispoziţii comune privind punerea la dispoziţie şi suspendarea

----------
ART. 27^29
Atunci când s-a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, renunţarea la
aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal,
poliţistul este repus în funcţia deţinută şi în toate drepturile avute la data punerii la dispoziţie sau
suspendării, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie
sau suspendării.
----------
ART. 27^30
(6) Atunci când s-a dispus condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă, la pedeapsa
închisorii cu suspendarea executării pedepsei sau amenzii penale pentru o infracţiune săvârşită
din culpă care nu este în legătură cu serviciul, menţinerea în activitate a poliţistului se
analizează la nivelul unităţii din care acesta face parte.
(7) În situaţia aprobării menţinerii în activitate, poliţistul este numit în funcţie potrivit art.
27^31.
----------
§12. Numirea în funcţie şi recunoaşterea unor drepturi

----------
ART. 27^31
Ordinea de prioritate în vederea numirii în funcţie este următoarea:
(h) în funcţia ocupată anterior, dacă este vacantă;
(i) într-o funcţie similară, în unitatea din care face parte;
(j) într-o funcţie similară, în altă unitate;
(k) într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei ocupate
anterior, în unitatea din care face parte;
(6) într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei
ocupate anterior, în altă unitate;
(7) într-o funcţie inferioară gradului profesional deţinut, în unitatea din care face parte;
(8) într-o funcţie inferioară gradului profesional deţinut, în altă unitate.
----------
ART. 27^32
(11) Perioada în care un poliţist a exercitat atribuţiile unei funcţii de conducere prin
împuternicire constituie vechime în funcţii de conducere.
(12) Perioada suspendării raporturilor de serviciu nu constituie vechime în serviciu, cu
excepţia situaţiei când prin lege se dispune altfel.
----------
SECŢIUNEA a 4-a
Ocuparea posturilor vacante
----------
Secţiunea a 4-a a capitolului II, alcătuită din articolele 27^33-27^48, a fost introdusă de pct. 20
al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 16 iunie 2016, publicată în MONITORUL
ART. 27^33
Postul vacant se ocupă de poliţistul care îndeplineşte condiţiile de ocupare prevăzute în fişa
postului, precum şi condiţiile prevăzute de prezenta secţiune.
----------
ART. 27^34
Postul de execuţie vacant se ocupă prin:
(17) numirea absolventului instituţiei de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne sau
care pregăteşte personal pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne;
(18) mutare, la cerere sau în interesul serviciului;
(19) concurs sau examen, după caz, în situaţiile prevăzute la art. 9 alin. (2) şi (3).
----------
ART. 27^35
(8) Postul de conducere vacant se ocupă
prin: a) concurs sau examen, după caz;
b) mutare, la cerere sau în interesul serviciului, când funcţia este prevăzută cu coeficient de
ierarhizare egal sau inferior celui anterior deţinut;
(9) numire directă, cu acordul scris al poliţistului, pe acelaşi post sau pe un post prevăzut cu
coeficient de ierarhizare egal sau inferior celui anterior deţinut;
(10) alte cazuri prevăzute de lege.
(6) Numirea directă prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi aplicată în următoarele situaţii:
a) ca urmare a reorganizării unităţii;
b) ca urmare a reintegrării, prin hotărâre judecătorească definitivă, a altui poliţist în funcţia de
conducere ocupată;
(8) la încetarea numirii în statul anexă, dacă anterior poliţistul a ocupat o funcţie de conducere;
(9) ca urmare a punerii la dispoziţie din motive neimputabile.
----------
ART. 27^36
(10) În vederea ocupării postului vacant prin concurs sau examen, se constituie comisie de
concurs şi comisie de soluţionare a contestaţiilor. În cadrul comisiei de concurs pot
funcţiona subcomisii.
(11) Comisia de concurs prevăzută la alin. (1) se alcătuieşte dintr-un număr impar de membri.
Aceştia au funcţia cel puţin egală cu cea prevăzută pentru postul scos la concurs, iar cel puţin
unul dintre membri are studiile de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs.
(12) Componenţa nominală a comisiilor prevăzute la alin. (1), precum şi desemnarea
secretarilor acestora se stabilesc prin ordin/dispoziţie emise potrivit competenţelor.
(13) Concursul se organizează de către unitatea în al cărei stat de organizare este prevăzut
postul vacant sau de eşaloanele superioare/unităţile care asigură coordonarea metodologică
a structurilor în care se regăsesc posturile.
(14) Concursul se poate organiza şi pentru ocuparea mai multor posturi vacante din
aceeaşi specialitate.
----------
ART. 27^37
(10) Anunţul pentru ocuparea prin concurs a postului vacant se afişează la sediul unităţii şi se
publică prin grija compartimentului de resurse umane, cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de
data desfăşurării concursului, pe pagina de internet a unităţii sau a eşalonului superior ori, dacă
aceasta nu există ori nu este operaţională, în presa scrisă.
(11) Concursul pentru ocuparea postului de execuţie vacant care presupune desfăşurarea
activităţii sub o altă identitate decât cea reală se organizează fără aplicarea regulilor de
publicitate.
----------
ART. 27^38
Concursul pentru ocuparea postului de conducere vacant constă în susţinerea unui interviu
structurat pe subiecte profesionale, care se înregistrează audio şi/sau video.
----------
ART. 27^39
(6) Concursul pentru ocuparea postului de execuţie vacant constă în susţinerea unui test scris,
care poate fi înregistrat/supravegheat video, pentru verificarea cunoştinţelor necesare
îndeplinirii atribuţiilor postului.
(7) În funcţie de specificul atribuţiilor postului de execuţie vacant, testul scris poate fi precedat
de susţinerea a cel puţin unei probe, cu relevanţă directă pentru performanţa pe post, cu caracter
eliminatoriu, care se înregistrează audio şi/sau video, după cum urmează:
a) probă practică;
b) evaluarea performanţei fizice;
c) evaluarea competenţelor lingvistice.
----------
ART. 27^40
Comisia de concurs elaborează subiectele şi baremele de corectare/apreciere şi notare, în
concordanţă cu tematica şi bibliografia stabilite.
----------
ART. 27^41
(k) Evaluarea probelor prevăzute la art. 27^38 şi 27^39 se face cu note de la 1 la 10.
(l) Nota de promovare a fiecărei probe de concurs este minimum 7,00.
(m) Proba de evaluare a performanţei fizice se apreciază şi se promovează potrivit baremelor
specifice prevăzute de ordinul ministrului afacerilor interne privind activităţile de educaţie
fizică şi sport în Ministerul Afacerilor Interne.
(n) Candidaţii sunt declaraţi «admis» în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la
interviul structurat pe subiecte profesionale sau, după caz, la testul scris, în limita numărului
posturilor pentru care au candidat.
(o) Rezultatele finale ale concursului se înscriu într-un tabel nominal şi se aduc la cunoştinţă
prin afişare.
----------
ART. 27^42
(i) În situaţia în care, la concursul pentru ocuparea unui post de conducere vacant, mai mulţi
candidaţi obţin aceeaşi notă, este declarat «admis» candidatul care are cea mai mare vechime în
specialitatea postului scos la concurs.
(j) În situaţia în care mai mulţi candidaţi au aceeaşi vechime în specialitatea postului scos la
concurs, este declarat «admis» candidatul care are cea mai mare vechime în studiile necesare
postului scos la concurs.
----------
ART. 27^43
(11) În situaţia în care, la concursul pentru ocuparea unui post de execuţie vacant, mai
mulţi candidaţi au aceeaşi notă, iar concursul a constat şi în susţinerea unei probe
eliminatorii, este declarat «admis» candidatul care are cea mai mare notă la aceasta.
(12) În situaţia în care au fost susţinute mai multe probe eliminatorii, este declarat «admis»
candidatul care a obţinut nota finală cea mai mare, stabilită ca medie aritmetică a notelor la
aceste probe.
(13) În situaţia în care concursul a constat doar în susţinerea probei scrise, departajarea
candidaţilor se realizează pe baza rezultatelor obţinute în urma susţinerii unui interviu
structurat pe subiecte profesionale.
----------
ART. 27^44
(c) Poliţistul nemulţumit de rezultatul obţinut la proba/probele eliminatorii sau la testul
scris/interviul structurat pe subiecte profesionale poate formula contestaţie, o singură dată
pentru fiecare probă, în termen de 24 de ore de la afişare.
(d) Comisia de soluţionare a contestaţiilor are obligaţia de a soluţiona contestaţiile în
termen de 2 zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere.
(e) Admiterea contestaţiei la proba/probele eliminatorie/ eliminatorii are drept consecinţă
replanificarea candidatului şi susţinerea din nou a probei/probelor respective.
(f) Nota acordată după soluţionarea contestaţiei la testul scris/interviul structurat pe
subiecte profesionale este definitivă.
(g) Rezultatele la contestaţii se aduc la cunoştinţă prin afişare.
----------
ART. 27^45
Agentul de poliţie care a absolvit studii superioare poate participa la concursul pentru
ocuparea unui post de execuţie vacant de ofiţer, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
(7) este declarat «apt» la evaluarea psihologică organizată în acest scop;
(8) nu este cercetat disciplinar sau nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare;
(9) nu este pus la dispoziţie ori suspendat din funcţie în condiţiile art. 27^21 alin. (2) sau art.
27^25 lit. a), b) şi h);
(10) a obţinut calificativul de cel puţin «bine» la ultimele două evaluări anuale de serviciu.
----------
ART. 27^46
(6) La concursul pentru ocuparea unui post de conducere vacant poate participa poliţistul
care: a) este declarat «apt medical» şi «apt» la evaluarea psihologică organizată în acest scop;
b) nu este cercetat disciplinar, nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare sau faţă de
acesta nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
(6) a obţinut calificativul de cel puţin «bine» la ultimele două evaluări anuale de serviciu;
(7) îndeplineşte condiţiile de vechime şi studii, conform alin. (2) şi (3).
(2) Condiţiile de vechime necesare participării ofiţerilor de poliţie la concurs sunt:
I. pentru funcţia de inspector general şi inspector general adjunct/similare şi funcţiile
superioare celei de şef serviciu/similare de la nivelul aparatului central al Ministerului
Afacerilor Interne:
(h) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei - 7 ani;
(i) vechime în funcţii de conducere în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne - 4 ani;
II. pentru funcţiile superioare celei de şef serviciu/similare, altele decât cele prevăzute la pct. I:
(j) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei - 5 ani;
(10) vechime în funcţii de conducere în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne - 3 ani;
III. pentru funcţiile de şef serviciu/similare de la toate nivelurile ierarhice şi funcţia de şef
poliţie oraş şi adjunct şef poliţie oraş:
(5) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei - 2 ani;
(6) vechime în specialitatea structurii pentru care se organizează concurs - 3 ani;
IV. pentru funcţia de şef birou/similară, de la toate nivelurile ierarhice:
(6) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei - 2 ani;
(7) vechime în specialitatea structurii pentru care se organizează concurs - 2 ani.
(3) Prevederile alin. (2) pct. IV se aplică şi pentru participarea agenţilor de poliţie la concursul
de ocupare a funcţiilor pentru care agenţii de poliţie beneficiază de indemnizaţie de conducere.
(9) Poate participa la concursul pentru ocuparea funcţiilor prevăzute la alin. (2) pct. I, II,
III ofiţerul de poliţie care a absolvit studii postuniversitare sau studii universitare de master în
domeniul management sau în specialitatea studiilor funcţiei de bază.
(10) Face excepţie de la condiţiile prevăzute la alin. (2) pct. IV funcţia de şef birou
dacă unitatea nu are prevăzută o funcţie de ofiţer de execuţie în domeniu.
(11) Funcţia similară se stabileşte prin raportare la coeficientul de ierarhizare, nivelul ierarhic şi
gradul profesional prevăzut.
----------
ART. 27^47
(j) Candidatului declarat «admis» la concursul pentru ocuparea unei funcţii de execuţie i se
acordă gradul profesional şi este numit în funcţie numai dacă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute la art. 10 alin. (1). Motivarea deciziilor bazate pe considerente de ordine publică
sau securitate naţională nu se comunică.
(k) Candidatul declarat «admis» la concursul pentru ocuparea unei funcţii de execuţie în situaţia
prevăzută la art. 9 alin. (2) sau pentru ocuparea unui post de conducere vacant, din statul de
organizare al altei unităţi decât cea în care este încadrat, se mută în interesul serviciului, fără
acordul şefului unităţii cedente.
----------
ART. 27^48
În cazul în care ocuparea postului vacant pentru care s-a organizat concurs nu este posibilă din
motive care ţin exclusiv de persoana candidatului declarat «admis», oferta de ocupare a postului
se face candidatului clasat pe următorul loc, în ordinea descrescătoare a notelor obţinute.
----------
CAP. III
Drepturile, îndatoririle şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ale poliţistului
SECŢIUNEA 1
Drepturile poliţistului
ART. 28
(1) Poliţistul are dreptul la:
(l) salariu lunar, compus din salariul de baza, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime, ale căror
cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de baza cuprinde salariul corespunzător funcţiei
îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanenta şi,
după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit;
(m) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;
(n) uniforma, echipament specific, alocaţii pentru hrana, asistenţă medicală şi psihologică,
proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
(o) locuinţa de intervenţie, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condiţiile legii;
(p) concedii de odihna, concedii de studii şi învoiri plătite, concediu fără plată, în condiţiile
stabilite prin hotărâre a Guvernului;
(q) concedii medicale pentru: caz de boala, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea
sănătăţii, accidente produse în timpul şi din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru
îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani, îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei
de 2 ani, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin lege;
(r) bilete de odihna, tratament şi recuperare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
(s) pensii, în condiţiile stabilite prin lege;
(t) indemnizaţii de instalare, de mutare, de delegare sau de detaşare, precum şi
decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin lege;
(u) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în
alte localităţi şi o data pe an pentru efectuarea concediului de odihna, precum şi în alte situaţii, în
condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
-----------
Lit. j) a alin. (1) al art. 28 a fost modificată de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE
14 octombrie 2003.
8. încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii;
-----------
Lit. k) a alin. (1) al art. 28 a fost modificată de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE
14 octombrie 2003.
9. portul permanent al armamentului din dotare sau achiziţionat personal, în condiţiile legii;
10. asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului;
------------
Litera m) a alin. (1) al art. 28 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 153 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 769 din
17 noiembrie 2008.
11. tratament medical în străinătate pentru afecţiuni contractate în timpul exercitării

profesiei, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
12. suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului,
pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în
condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne;
-----------
Lit. o) a alin. (1) al art. 28 a fost modificată conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din
5. Armamentul dobândit personal se deţine după pensionare pe baza permisului obţinut, în

condiţiile legii.
ART. 29
4. Pentru activitatea desfăşurata poliţiştilor li se conferă ordine şi medalii, potrivit legii.
5. În cazul întreruperii activităţii în poliţie, timpul cât poliţistul a desfăşurat o alta activitate nu
va fi luat în calculul vechimii în poliţie pentru care se conferă ordinul sau medalia.
6. Poliţiştii decoraţi cu Ordinul Meritul Militar şi Semnul onorific În Serviciul Armatei îşi
păstrează toate drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
-----------
ART. 29^1
Abrogat.
-----------
Art. 29^1 a fost abrogat de pct. 1 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din
16 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.083 din 22 noiembrie 2004.
ART. 30
Condiţiile privind pensionarea şi drepturile de pensii ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în
termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 31
(g) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât
cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate,
nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit
corespunzător, are dreptul la o compensaţie pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.
-----------
Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
102 din 16 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.083 din 22 noiembrie
2004.
(1^1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care
îşi are domiciliul, dar care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi
nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiul de locuit corespunzător,
poate beneficia de compensaţia lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe
baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului
afacerilor interne, însuşite de către conducătorul unităţii din care face parte poliţistul, la
solicitarea acestuia.
-----------
Alin. (1^1) al art. 31 a fost modificat conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA
DE URGENŢĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884
din 22 decembrie 2012, prin înlocuirea denumirii "Ministerul Administraţiei şi Internelor" cu
(f) Soţul sau soţia poliţistului mutat/mutată în interesul serviciului în alta localitate, care a
fost încadrat/încadrată în muncă şi a întrerupt activitatea datorită mutării împreună cu soţul sau
soţia, are dreptul la o indemnizaţie lunară de 50% din salariul de baza al poliţistului, până la o
nouă angajare sau până la prestarea unei alte activităţi aducătoare de venituri, dar nu mai mult de
9 luni.
(g) Abrogat.
-----------
Alin. (3) al art. 31 a fost abrogat de pct. 4 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ
nr. 102 din 16 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.083 din 22
noiembrie 2004.
\ De indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (2) beneficiază şi soţul sau soţia care, la data
mutării poliţistului, era înscris/înscrisă, în condiţiile legii, ca şomer, dar numai după expirarea
termenului de plata a ajutorului de şomaj, stabilit prin lege.
\ Cuantumul compensaţiei prevăzute la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.
-----------
ART. 32
\ Poliţistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singura data în timpul carierei,
a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la
care este încadrat, în condiţiile legii.
\ Abrogat.
------------
Alin. (2) al art. 32 a fost abrogat de art. 10 din LEGEA nr. 562 din 7 decembrie 2004,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.169 din 9 decembrie 2004.
7. Criteriile şi condiţiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al

-----------
ART. 33
În exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul beneficiază de protecţie specială, în
condiţiile legii.
ART. 33^1
(g) La cerere, poliţistul încadrat într-un grad de invaliditate, ca urmare a rănirii acestuia în
timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi menţinut în activitate în
funcţii de poliţist în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.
(h) La cerere, persoana al cărei raport de serviciu a încetat, fiind încadrată într-un grad de
invaliditate, ca urmare a rănirii acesteia în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu, poate fi numită, fără examen ori concurs, în funcţii de poliţist în unităţi ale Ministerului
Afacerilor Interne.
(i) Menţinerea sau numirea în funcţii de poliţist potrivit alin. (1) ori (2) se face prin ordin
al ministrului afacerilor interne, pe baza propunerii şefului unităţii din care acesta face parte,
respectiv a făcut parte şi a avizului comisiei de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de
muncă.
(j) Comisia de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă constată dacă atribuţiile
funcţiilor pe care urmează să fie menţinut, respectiv numit sunt compatibile cu incapacitatea dată
de afecţiunea fizică/psihică şi pot fi îndeplinite fără riscul de a o agrava.
(k) Domeniile de activitate, condiţiile, precum şi procedura privind menţinerea sau numirea în
funcţii de poliţist potrivit alin. (1) şi (2) se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne*).
----------
──────────
*) Notă CTCE:
Potrivit art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 26 iunie 2013, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 383 din 27 iunie 2013, ordinele ministrului afacerilor interne
prevăzute la art. 33^1 alin. (5) şi art. 37 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, se emit în termen de 15 zile de la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
──────────
ART. 34
Poliţistului i se asigură gratuit echipamentul de protecţie adecvat misiunilor specifice pe care
le îndeplineşte, iar în cazul în care, ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, i s-a degradat
sau distrus îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, are dreptul la despăgubiri corespunzătoare.
ART. 35
Membrii familiei poliţistului beneficiază gratuit, în condiţiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului, de:
5. asistenţă medicală şi medicamente în cadrul sistemului de asigurări de sănătate
specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti;
6. decontarea cheltuielilor de transport în situaţia mutării poliţistului în interes de serviciu
în alta localitate.
ART. 36
În sensul prevederilor prezentei legi, familia poliţistului cuprinde soţul/soţia, copiii şi părinţii
aflaţi în întreţinerea legală a acestuia.
ART. 37
(1) Copiii aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau încadrat într-un grad de invaliditate ca
urmare a rănirii acestuia în timpul ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu pot fi
înmatriculaţi, la cerere, în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Copiii aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau încadrat într-un grad de invaliditate ca
urmare a rănirii acestuia în timpul ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi
soţul sau soţia acestuia pot fi numiţi în funcţii de poliţist ori angajaţi ca personal contractual, fără
examen sau concurs, în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne, dacă îndeplinesc condiţiile
legale.
(3) Identificarea funcţiei în vederea numirii, respectiv angajării potrivit alin. (2) se face ţinând
cont de studiile solicitantului şi de cerinţele postului.
(4) Prin ordin al ministrului afacerilor interne se stabilesc condiţiile şi procedura de aplicare
a prevederilor prezentului articol*).
----------
Art. 37 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din
──────────
*) Notă CTCE:
MONITORUL OFICIAL nr. 383 din 27 iunie 2013, ordinele ministrului afacerilor interne
prevăzute la art. 33^1 alin. (5) şi art. 37 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, se emit în termen de 15 zile de la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
──────────
ART. 37^1
La decesul unui poliţist, Ministerul Afacerilor Interne acordă familiei acestuia sau persoanei
care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor suplimentar de deces egal cu
de trei ori salariul de bază avut.
-----------
Art. 37^1 a fost modificat conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE
ART. 38
\ Poliţistul pensionat şi soţia/soţul acestuia au dreptul gratuit la asistenţă medicală şi
medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice,
siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, şi au acces la casele de odihna, sanatoriile,
bazele sportive şi alte spaţii pentru odihna şi agrement, care aparţin sau sunt în administrarea
Ministerului Administraţiei şi Internelor.
\ Poliţistul pensionat şi soţul/soţia acestuia, care au acces la casele de odihnă,
sanatoriile, bazele sportive şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement care aparţin sau sunt în
administrarea Ministerului Afacerilor Interne, beneficiază de înlesniri stabilite prin ordin al
-----------
-----------
Art. 38 a fost modificat de pct. 47 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din
2 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003,
prin înlocuirea denumirii "Ministerul de Interne" cu denumirea "Ministerul Administraţiei şi
Internelor".
ART. 39
(1) Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână,
stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii
de muncă, în condiţiile prevăzute de lege.
(f) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal
se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, după consultarea Corpului Naţional al
Poliţiştilor.
-----------
(g) Dacă interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin
poliţistului poate fi amânată, în mod excepţional, cel mult de două ori într-o lună.
ART. 40
Poliţistul şi membrii familiei sale au dreptul la protecţie din partea structurilor specializate ale
statului faţă de ameninţările sau violenţele la care ar putea fi supuşi ca urmare a exercitării
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle poliţistului
ART. 41
Poliţistul este dator:
(i) să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi să apere
valorile democraţiei;
(j) să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, în special faţă de grupurile
vulnerabile, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate,
corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege;
(k) să îşi perfecţioneze continuu nivelul de instruire profesională şi generală;
(l) să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morala în întreaga activitate;
(m) să fie respectuos, cuviincios şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni;
(n) să acorde sprijin colegilor în executarea atribuţiilor de serviciu;
(o) să informeze şeful ierarhic şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la faptele de corupţie
săvârşite de alţi poliţişti, de care a luat cunoştinţa;
(p) prin întregul sau comportament, să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse
de profesia de poliţist.
ART. 42
Poliţistul este obligat:
(e) să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul
desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de
serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;
(f) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în aşa fel încât să nu
beneficieze şi nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidenţiale obţinute în
calitatea să oficială;
(g) să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra
problemelor de interes personal ale acestora, potrivit competenţelor legal stabilite;
(h) să aibă o conduita corecta, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită,
prin activitatea să publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte.
(i) să informeze de îndată structura de resurse umane a unităţii din care face parte despre
dobândirea calităţii procesuale de învinuit sau inculpat, precum şi despre măsurile procesuale
penale dispuse ori hotărârile penale pronunţate împotriva sa.
------------
Lit. e) a art. 42 a fost introdusă de pct. 3 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
153 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 17 noiembrie
2008.
ART. 43
Poliţistului ii este interzis, în orice împrejurare:
(n) să primească, sa solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită,
pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;
(o) să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa ori care nu i-au fost repartizate de şefii
ierarhici sau să intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri, în scopurile prevăzute la
lit. a);
(p) să folosească forţa, altfel decât în condiţiile legii;
8. să provoace unei persoane suferinţe fizice ori psihice cu scopul de a obţine de la aceasta
persoana sau de la o terţă persoana informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care
aceasta sau o terţă persoana l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face
presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane;
9. să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;
10. să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic,
imoral sau care instiga la indisciplină;
11. să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusă controlului unităţii de poliţie
din care face parte, interese de natura să compromită imparţialitatea şi independenta acestuia.
ART. 44
(1) Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu.
(2) Poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afară
acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu
compensarea timpului lucrat, potrivit legii.
(3) În situaţii de catastrofe, calamitaţi sau tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice
ori alte asemenea evenimente poliţistul este obligat să se prezinte de îndată la unitatea de
poliţie din care face parte.
(4) La instituirea stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război
poliţistul va acţiona conform legii.
(5) În cazul producerii vreuneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4) poliţistul care
se afla într-o altă localitate se va prezenta la cea mai apropiată unitate a Ministerului
Afacerilor Interne, informând superiorii săi despre aceasta.
-----------
SECŢIUNEA a 3-a
Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi
ART. 45
(1) Poliţistului îi este interzis:
4. să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propaganda
în favoarea acestora;
5. să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;
6. să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României
şi pentru funcţia de Preşedinte al României;
7. să exprime în public opinii contrare intereselor României;
8. să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni
sau orice alte întruniri cu caracter politic;
9. să adere la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege;
10. să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la
administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar;
11. să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului
sau a instituţiei din care face parte;
(f) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepţia
funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi
creaţie literar-artistică.
-----------
Lit. i) a a alin. (1) al art. 45 a fost modificată de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE
14 octombrie 2003.
6. Poliţistul poate prezenta în public, numai în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului
afacerilor interne, informaţii şi date obţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau poate face
comentarii referitoare la astfel de date şi informaţii, dacă prin acestea nu este încălcat principiul
prezumţiei de nevinovăţie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viaţa
intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmăririi penale într-
o cauză aflată în curs de cercetare ori de judecare.
-----------
7. Datele şi informaţiile clasificate, potrivit legii, obţinute de poliţist în timpul exercitării

atribuţiilor profesionale nu pot fi făcute publice pe o perioada de 5 ani de la încetarea
raporturilor sale de serviciu, dacă legea nu prevede altfel.
ART. 46
Abrogat.
----------
ART. 47
Abrogat.
----------
ART. 48
7. Poliţiştii se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-
ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere îndeplinirii atribuţiilor şi
îndatoririlor de serviciu.
8. Perioada în care raporturile de serviciu ale poliţiştilor sunt suspendate potrivit prevederilor
art. 27^25 lit. c) constituie vechime în serviciu. Pentru această perioadă funcţiile de conducere
din organizaţia sindicală se echivalează cu funcţiile prevăzute în legislaţia privind salarizarea
poliţiştilor, în vederea deschiderii drepturilor de pensie ca poliţist.
----------
9. Echivalarea funcţiilor potrivit alin. (2) se face prin ordin al ministrului afacerilor interne, la
propunerea organizaţiei sindicale şi cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice.
-----------
SECŢIUNEA a 4-a
Corpul Naţional al Poliţiştilor
ART. 49
11. Se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor, ca persoana juridică de drept public, denumit
în continuare Corpul, cu sediul în municipiul Bucureşti, reprezentând forma de organizare pe
criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor.
12. Corpul promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora.
13. Organizarea şi funcţionarea Corpului se realizează pe principiile
teritorialităţii, eligibilităţii, mutualităţii şi ierarhiei structurilor de conducere.
14. Organele de conducere şi control ale Corpului sunt:
1 congresul naţional;
2 consiliul naţional;
3 consiliul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, consiliile inspectoratelor
judeţene de poliţie şi consiliile instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne
şi teritoriale;
-----------
4 cenzorii.
1 Organele de conducere ale Corpului vor fi alese din 4 în 4 ani şi vor reprezenta, în mod
proporţional, toate categoriile de poliţişti. Pe durata mandatului, poliţiştii aleşi în organele de
conducere vor fi detaşaţi, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
-----------
ART. 50
Prin organele sale de conducere Corpul exercită următoarele atribuţii:
5 întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii morale şi profesionale a poliţiştilor,
precum şi a unei activităţi eficiente a acestora;
1 oferă consultanţă la elaborarea propunerilor de acte normative care se referă la
activitatea poliţiei sau la statutul poliţistului;
2 abrogată;
-----------
Lit. c) a art. 50 a fost abrogată de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din
2 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003.
4 la cerere, reprezintă interesele poliţiştilor împotriva cărora au fost dispuse

sancţiuni disciplinare;
5 participa la elaborarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, ale cărui
prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiei de poliţist;
6 abrogată;
-----------
Lit. f) a art. 50 a fost abrogată de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89
1 reprezintă profesia de poliţist, împreună cu Inspectoratul General al Poliţiei, în raporturile

cu organisme guvernamentale, foruri profesionale şi ştiinţifice, instituţii publice, precum şi cu
alte persoane juridice şi fizice;
2 promovează pe plan extern relaţii cu organizaţii şi instituţii profesionale similare;
3 tine şi actualizează permanent evidenţa membrilor săi.
ART. 51
(1) Veniturile Corpului se constituie din:
1 taxa de înscriere, cotizaţii lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestări
ştiinţifice, culturale şi sportive, precum şi din drepturi editoriale;
2 resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau bugetele locale;
3 donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţara ori din
străinătate, în condiţiile legii şi ale normelor instituite de ministrul afacerilor interne;
-----------
4 chirii, dobânzi şi orice alte surse legale.

̀ ⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀԀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ
ĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ4 Consiliile prevăzute la art. 49 alin. (4) lit. c) virează
periodic Corpului o cotă-parte din veniturile încasate, în condiţiile stabilite prin regulament.
̀ ⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀԀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ
ĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ5Fondurile băneşti obţinute în condiţiile alin. (1) pot fi utilizate
pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea unor
instituţii cu scop ştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate activităţilor
Corpului, cheltuieli administrativgospodăreşti, asistenţă juridică a membrilor, cumpărarea şi
administrarea unor hoteluri, case de odihnă şi cluburi ale poliţiştilor şi pentru fondul de salarii
destinat aparatului tehnico-administrativ propriu.
ART. 52
Modul de organizare şi funcţionare a Corpului se stabileşte, în condiţiile prezentei legi,
prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre a Guvernului.
CAP. IV
Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni
SECŢIUNEA 1
Recompense
ART. 53
Pentru contribuţii deosebite la apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor şi la prevenirea faptelor antisociale, poliţistului i se pot
conferi decoraţii, în condiţiile legii.
ART. 54
(1) Poliţistul poate fi recompensat prin:
5 ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate, în situaţia în care se remarcă în mod
deosebit în activitatea desfăşurată;
6 mulţumiri scrise, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea
în condiţii foarte bune a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
7 felicitări scrise sau verbale, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru
îndeplinirea deosebită a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
8 premii în bani sau obiecte, atunci când s-a evidenţiat prin obţinerea de rezultate exemplare
în activitate;
9 însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii, pentru obţinerea de rezultate foarte bune
la absolvirea unor cursuri sau la competiţii sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări
cultural-artistice şi sociale ori al finalizării unor acţiuni/misiuni, precum şi în situaţia încetării
raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile;
10 arme albe sau de foc, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru
merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu şi misiuni;
11titluri de onoare, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite
deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;
12înscrierea pe placa de onoare a gradului profesional, numelui şi prenumelui, la
absolvirea perioadei de formare într-o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor
Interne, ca şef de promoţie.
----------
Alin. (1) al art. 54 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 81 din 17 aprilie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 21 aprilie 2015.
(1^1) Recompensele prevăzute la alin. (1) se acordă de către persoanele care au competenţa de
numire în funcţie a poliţistului sau, după caz, de către şefii ierarhici superiori ai persoanelor
menţionate, care au competenţă de gestiune a resurselor umane. ----------
Alin. (1^1) al art. 54 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 81 din 17 aprilie 2015,
(1^2) Pentru o sancţiune disciplinară dispusă de şeful ierarhic superior, recompensa prevăzută
la alin. (1) lit. a) se acordă tot de către acesta, la propunerea şefului unităţii în care îşi desfăşoară
activitatea poliţistul sancţionat. În cazul poliţistului mutat la altă unitate, recompensa se acordă
de către şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea
disciplinară. ----------
(1^3) În cazul poliţistului aflat sub efectul unei sancţiuni disciplinare, recompensa prevăzută
la alin. (1) lit. a) se acordă prioritar, în raport cu celelalte recompense.
----------
1 Pentru merite excepţionale în atingerea unor obiective deosebite în activitatea poliţiei,

poliţistul poate fi avansat în gradul profesional următor, înaintea îndeplinirii stagiului minim,
în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
-----------
2 Abrogat.
------------
Alin. (3) al art. 54 a fost abrogat începând cu 1 ianuarie 2012, de pct. 2 al art. VIII
din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 71 din 31 august 2011, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 637 din 6 septembrie 2011.
SECŢIUNEA a 2-a
Răspunderea juridică şi sancţiuni
ART. 55
Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea
sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 56
Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a
atribuţiilor de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii
patrimoniului acestora.
ART. 57
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii
penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:
1 comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere
onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;
2 neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de
la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;
3 întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;
4 depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;
5 absenta nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
24 producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului
Afacerilor Interne;
-----------
Lit. f) a art. 57 a fost modificată conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE
25încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;

26nerespectarea prevederilor jurământului de credinţa;
27 imixtiunea ilegala în activitatea altui poliţist;
28 intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea
intereselor oricărei persoane.
29încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese
şi interdicţiile stabilite prin lege.
-----------
Lit. k) a art. 57 a fost introdusă de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din
ART. 58
3 Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni;
c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1-3 ani; d)
trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional
deţinut;
e) destituirea din poliţie.
1 Mustrarea scrisă constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat.
2 Procentul şi perioada pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b)
se stabilesc prin actul administrativ de sancţionare.
3 Aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. c) se dispune fie cu privire la amânarea
promovării în grade profesionale, fie cu privire la amânarea promovării în funcţii superioare. În
cazul amânării promovării în grade profesionale superioare, termenul de executare a sancţiunii
curge de la data aplicării actului administrativ de sancţionare şi are ca efect suspendarea
curgerii stagiului în grad.
4 Trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului
profesional deţinut se realizează prin eliberarea din funcţia deţinută şi numirea poliţistului
într-o funcţie inferioară celei pe care o ocupă, în limita nivelului de bază al gradului
profesional deţinut. În cazul poliţistului care ocupă o funcţie de conducere, numirea se poate
face şi într-o funcţie de conducere inferioară pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare.
5 Destituirea din poliţie constă în încetarea raporturilor de serviciu.
----------
Art. 58 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 81 din 17 aprilie 2015, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 21 aprilie 2015.
ART. 58^1
Pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) poate
dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter
administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.
----------
Art. 58^1 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 81 din 17 aprilie 2015, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 21 aprilie 2015.
ART. 58^2
Procedura disciplinară are la bază următoarele principii:
2 prezumţia de nevinovăţie - poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată
ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
3 garantarea dreptului la apărare - se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a
susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare
în apărarea sa şi de a fi asistat;
4 celeritatea procedurii - cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor
persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;
5 contradictorialitatea - asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se
exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată;
6 proporţionalitatea - asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare,
circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;
7 unicitatea sancţiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură
sancţiune disciplinară;
8 legalitatea sancţiunii - sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile
disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).
----------
ART. 58^3
27 Procedura disciplinară nu este publică.
28 Citarea şi ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale
acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă
poliţistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.
29 Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite
administrarea de probe în apărare. Poliţistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa
orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară.
30 Poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta
sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare
la protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii
clasificate ori neprezentarea poliţistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a
procedurii cercetării disciplinare.
31 Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, în condiţiile alin. (4), următoarele persoane:
4 şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte
atribuţiile titularului;
5 poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;
6 poliţiştii care fac parte din colectivul prevăzut la art. 62^3 alin. (1);
1 poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor
Interne.
----------
ART. 58^4
Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după
consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepţia sancţiunilor
prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliului.
----------
ART. 59
1 Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a
vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în
care acestea s-au produs.
2 Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoştinţă
de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:
a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii
ierarhic superioare;
b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care
poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de
coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor
interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.
3 Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unităţii conduse de persoana care a dispus-
o, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 60 alin. (1), de poliţişti anume desemnaţi din
cadrul acesteia.
4 Poliţiştii desemnaţi cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul
poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau care au
studii juridice şi, de regulă, sunt cel puţin egali în grad sau în funcţie cu poliţistul cercetat. Nu
poate efectua cercetarea prealabilă poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic
în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau cel care urmează să
avizeze, ulterior, pentru legalitate, actul administrativ de sancţionare.
5 În actul administrativ prin care se declanşează cercetarea prealabilă se nominalizează
poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să
ajute la efectuarea acesteia.
----------
Art. 59 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 81 din 17 aprilie 2015, publicată în
ART. 59^1
4 Dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare,
persoana care a dispus efectuarea cercetării prealabile poate dispune extinderea cercetării
acestora.
2 La terminarea verificărilor, poliţistul desemnat întocmeşte un proiect de raport de
cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în
situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază
de semnătură.
3 Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau,
după caz, de la data aducerii la cunoştinţă, în condiţiile alin. (2), poliţistul cercetat poate
formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare. Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor
se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.
4 În termen de două zile lucrătoare de la data finalizării raportului în condiţiile alin. (3), o
fotocopie a acestuia se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul
conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
----------
ART. 59^2
Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu:
3 numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile;
4 descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate;
5 procedeele şi modalităţile de verificare;
6 concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei
poliţistului cercetat;
7 prevederile legale încălcate de poliţist şi încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu
indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază;
8 motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către
poliţistul cercetat;
9 cauzele şi condiţiile care au generat şi favorizat comiterea abaterilor;
10alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
----------
Art. 59^2 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 81 din 17 aprilie 2015, publicată
ART. 59^3
După efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei
care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri:
4 clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat,
prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
5 restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile;
6 aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 sau, după caz, a unei sancţiuni disciplinare dintre
cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b);
7 sesizarea şi consultarea consiliului.
----------
ART. 59^4
Rapoartele ofiţerilor din Corpul de control al ministrului ori din structurile de control ale
inspectoratelor generale/similare pentru structurile din subordine, întocmite în urma activităţilor
de control, constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă cerinţele privind cercetarea
prealabilă prevăzute de prezenta lege au fost îndeplinite.
----------
ART. 60
2 Sancţiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana
prevăzută la art. 59 alin. (2) a luat cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de un an
de la data săvârşirii acesteia. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de un
an este termen de decădere.
3 Termenul de 6 luni pentru dispunerea sancţiunii disciplinare se suspendă, de drept,
pe perioada şi în situaţiile următoare:
a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data
soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a
dispus sesizarea organelor de urmărire penală;
b) de la data la care poliţistul se află în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, este
trimis în misiuni ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării
activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.
4 În situaţia în care cercetarea prealabilă se efectuează pentru abateri săvârşite de mai mulţi
poliţişti, iar pentru unul/unii dintre aceştia a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2),
cauza se poate disjunge, urmând ca procedura disciplinară să continue pentru ceilalţi poliţişti.
5 La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările
în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de
gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei
comise.
6 Sancţiunile disciplinare se dispun prin act administrativ al persoanei prevăzute la art.
59 alin. (2) care a dispus efectuarea cercetării prealabile sau controlul.
7 Actul administrativ emis în condiţiile alin. (5) trebuie să cuprindă:
2 descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
3 precizarea prevederilor legale încălcate de către poliţist;
4 motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate;
5 sancţiunea disciplinară şi temeiul legal în baza căruia aceasta se aplică şi, după caz,
motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de consiliu;
6 termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi persoana competentă
să soluţioneze contestaţia, în condiţiile art. 61, după caz;
7 instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus
sancţiunea disciplinară;
8 alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
4 Actul administrativ prin care se dispune sancţionarea poliţistului se emite în termen de
cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.
5 În cazul destituirii din poliţie, sancţiunea disciplinară intervine, de drept, de la data rămânerii
definitive a actului administrativ de sancţionare, în condiţiile art. 61, şi se constată prin
act administrativ emis de persoana care are competenţa să acorde grade profesionale, potrivit art.
15.
----------
Art. 60 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 81 din 17 aprilie 2015, publicată
ART. 61
7 Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la
data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.
8 Şeful unităţii ierarhic superioare prevăzut la alin. (1) se pronunţă prin decizie motivată,
în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei. Decizia motivată se comunică
poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.
9 Efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate
de soluţionare a contestaţiei.
10 În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul
prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării
acestui termen.
11 În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară
înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu
privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/admitere a
contestaţiei.
12 Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz:
2 respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea
sancţiunii aplicate;
3 admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul
administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1, în situaţia în care
apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel;
4 admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.
Decizia motivată trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: a)
descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor legale încălcate de poliţist;
c) analiza susţinerilor prezentate de poliţist în cuprinsul contestaţiei; d)
temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
e) motivul admiterii sau respingerii contestaţiei poliţistului cu privire la sancţiunea aplicată.
Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios
administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.
În situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se
contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare.
----------
ART. 62
26 Consiliul se constituie şi funcţionează la nivelul aparatului central al Ministerului
Afacerilor Interne şi al direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul acestuia, la nivelul
inspectoratelor generale, al celorlalte structuri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi
structurilor subordonate acestora.
25 Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise
de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de
către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2).
26 În situaţia în care persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) dispun sesizarea şi
consultarea consiliului, dosarul cercetării prealabile se înaintează acestuia, prin grija structurii
de resurse umane a unităţii.
27 Dezbaterile consiliului se consemnează în procese-verbale de şedinţă, iar concluziile şi
propunerile se consemnează în încheiere.
28 Încheierea consiliului trebuie să cuprindă următoarele:
771 numărul şi data de înregistrare a raportului de cercetare prealabilă, cu rezoluţia
persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) privind sesizarea şi consultarea consiliului;
772 numărul actului administrativ prin care s-a constituit consiliul, unitatea în care
funcţionează şi componenţa acestuia, precum şi, după caz, modificările survenite în componenţă
prin
înlocuirea unor membri;
773 gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost
cercetată şi unitatea din care face parte;
774 prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;
775 date şi informaţii referitoare la procedura urmată;
776 evaluarea probelor administrate;
777 alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz;
778 propunerea consiliului;
779 motivarea propunerii;
780 gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale celorlalţi
membri ai consiliului, precum şi ale secretarului;
781 data întocmirii încheierii.
(6) Consiliul poate propune:
6 clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei
poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia
încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
7 aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1;
8 aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1).
Concluziile consiliului cu privire la existenţa/inexistenţa abaterii disciplinare şi
vinovăţia/nevinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art.
59 alin. (2), iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea
măsurii prevăzute la art. 58^1 are caracter consultativ.
----------
ART. 62^1
În cazul săvârşirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii şi
credibilităţii instituţiei, precum şi profesiei de poliţist, cercetarea prealabilă şi consultarea
consiliilor de disciplină se dispun şi se efectuează imediat după constatarea faptei.
-----------
Art. 62^1 a fost introdus de pct. 7 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102
din 16 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.083 din 22 noiembrie 2004.
ART. 62^2
În urma analizării cauzei în consiliu, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) pot lua una dintre
următoarele măsuri:
⠀1026⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ
ĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ‫܀‬Ȁ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀ
ᜀĀᜀĀᜀ clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate,
nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii,
precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
⠀1027⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ
ĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ‫܀‬Ȁ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ restituir
ea motivată a dosarului aceluiaşi consiliu pentru completarea cercetării disciplinare;
⠀1028⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ
ĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ‫܀‬Ȁ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀȀ̀⠀⤀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀ
aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 sau, după caz, a unei sancţiuni dintre cele prevăzute la
art. 58 alin. (1).
----------
ART. 62^3
1La nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), cu excepţia direcţiilor
generale/direcţiilor din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, se
stabileşte, prin act administrativ al şefului, un colectiv de poliţişti, desemnaţi câte maximum 5
din fiecare specialitate existentă în cadrul acestora, definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru
integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate, denumit în continuare colectiv.
2Membrii colectivului se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii
mandatului o singură dată.
3Membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară,
organizat prin grija structurilor de resurse umane.
----------
ART. 62^4
(1) Pentru constituirea consiliului, la nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), prin
act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) sunt nominalizaţi 3 membri, dintre
poliţiştii care fac parte din colectiv, şi un secretar, din cadrul structurii de resurse umane.
Consiliul se numeşte pentru fiecare caz în parte şi are în componenţă 3 membri titulari, dintre
care unul este desemnat preşedinte, şi un secretar.
(2) În cazuri obiective se poate dispune înlocuirea unuia sau a unor membri ai consiliului cu
alţi membri din cadrul colectivului.
(3) La desemnarea membrilor consiliului se urmăreşte ca unul dintre aceştia să aibă
specialitatea poliţistului cercetat şi cel puţin unul dintre membri să fie licenţiat în drept.
Cele două condiţii pot fi îndeplinite cumulativ de acelaşi membru.
(4) Nu pot fi nominalizaţi membri ai consiliului poliţiştii care au calitatea de consilier
juridic, aflaţi în situaţia de a aviza ulterior actul administrativ de sancţionare.
----------
ART. 62^5
În cazul în care, pe parcursul cercetării disciplinare, există suspiciuni rezonabile cu privire la
săvârşirea unor infracţiuni, poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă sau, după caz,
membrii consiliului întocmesc un proces-verbal despre împrejurările constatate, în vederea
sesizării organelor de urmărire penală competente, în condiţiile art. 61 din Legea nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. În acest
caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a
cauzei penale.
----------
ART. 62^6
(1) În perioada cercetării disciplinare, poliţistul nu poate fi mutat, delegat, detaşat, împuternicit
pe o funcţie de conducere într-o altă unitate şi nici nu poate fi trimis la misiuni internaţionale.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poliţistul cercetat poate fi mutat în situaţia în care,
în urma reorganizării unităţii, funcţia ocupată de acesta nu se mai regăseşte în statul de
organizare.
(3) Mutarea poliţistului în condiţiile alin. (2) nu afectează procedura disciplinară
declanşată faţă de acesta.
----------
ART. 62^7
Poliţistul se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare, după cum urmează:
a) 6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. a);
b) un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sancţiunile disciplinare
prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. b) şi c), respectiv de la aplicarea sancţiunii prevăzute la art.
58 alin. (1) lit. d);
c) 7 ani de la data aplicării sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. e).
----------
ART. 62^8
Normele de aplicare a prevederilor prezentului capitol, referitoare la recompense şi
răspunderea disciplinară, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului*).
----------
──────────
*) Notă CTCE:
Potrivit art. III din LEGEA nr. 81 din 17 aprilie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 266 din 21 aprilie 2015, hotărârea Guvernului prevăzută la art. 62^8 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost
modificată şi completată prin prezenta lege, se adoptă în termen de 30 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei legi.
──────────
ART. 63
(1) Poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei
aplicabile personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne.
-----------
Alin. (1) a art. 63 a fost modificat conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE
(2) Poliţistul nu răspunde de pagubele cauzate patrimoniului unităţii dacă acestea

sunt consecinţa unei acţiuni desfăşurate în limitele legii.
ART. 64
Abrogat.
-------------
Art. 64 a fost abrogat de art. V din LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003, publicată în
ART. 65
Abrogat.
----------
CAP. V
Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor
-----------
Titlul Cap. V a fost modificat de pct. 38 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89
ART. 66
(1) Stabilitatea poliţistului la locul de muncă este garantată, în condiţiile prezentei legi.
(2) Raportul de serviciu al poliţistului ia naştere o data cu acordarea primului grad profesional.
ART. 67
Abrogat.
-----------
octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003.
ART. 68
Abrogat.
-----------
ART. 69
(1) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către
persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc:
a) la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii
pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
----------
Lit. a) a alin. (1) al art. 69 a fost modificată de pct. 1 al art. unic din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 107 din 30 noiembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din
7 decembrie 2011.
b) la pierderea capacităţii de muncă, în condiţiile legii, cu excepţia situaţiei în care a intervenit

menţinerea în activitate în condiţiile art. 33^1;
----------
Lit. b) a alin. (1) al art. 69 a fost modificată de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ
2013.
c) la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional;

-----------
Lit. c) a alin. (1) al art. 69 a fost modificată de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 101 din 7
aprilie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 20 aprilie 2004, care modifică
pct. 40 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 2 octombrie 2003, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003.
d) la cerere;
e) la numirea într-o altă funcţie publică;
f) prin demisie;
g) la destituirea din poliţie;
h) la acordarea calificativului nesatisfăcător, de două ori;
-----------
Lit. h) a alin. (1) al art. 69 a fost modificată de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 101 din 7
aprilie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 20 aprilie 2004, care modifică
pct. 40 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 2 octombrie 2003, publicată în
i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în
care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru
infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele
profesionale prevăzute la art. 15;
-----------
Lit. i) a alin. (1) al art. 69 a fost modificată de pct. 2 al art. 53 din LEGEA nr. 255 din 19
iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.
j) pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Afacerilor Interne, după expirarea perioadei de
punere la dispoziţie sau, pe parcursul acesteia, la cererea poliţistului, în condiţiile art. 27^21 alin.
(1) atunci când nu s-a putut realiza numirea într-o funcţie;
----------
Lit. j) a alin. (1) al art. 69 a fost modificată de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 21 din 16 iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 21 iunie
2016.
k) când nu promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5);

l) când s-a stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliţie, chiar dacă aceasta situaţie a
fost depistată ulterior;
m) în situaţia nedefinitivării de către agenţii de poliţie a studiilor prevăzute la art. 73 alin. (8).
n) când poliţistul nu a susţinut, din motive imputabile, evaluarea psihologică în termen de
3 luni de la data suspendării raportului de serviciu în condiţiile art. 27^25 lit. h).
----------
Lit. n) a alin. (1) al art. 69 a fost introdusă de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ
2016.
(2) Raporturile de serviciu ale poliţistului nu pot înceta prin demisie la instituirea stării de
urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război.
-----------
Art. 69 a fost modificat de pct. 40 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 89 din 2
octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003.
ART. 69^1
(1) Limitele de vârstă în gradul profesional până la care poliţiştii pot fi menţinuţi în serviciu
sunt vârstele standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de legislaţia de
asigurări sociale şi pensii care reglementează sistemul public de pensii pentru instituţiile din
domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
(2) Chestorii de poliţie, chestorii principali de poliţie, chestorii şefi de poliţie şi chestorii
generali de poliţie sunt menţinuţi în serviciu după împlinirea vârstei standard de pensionare
până la vârsta de 60 de ani sau încetează raporturile de serviciu, la cerere, în condiţiile
prevederilor legale în vigoare.
(3) După împlinirea vârstei de 60 de ani, poliţiştii prevăzuţi la alin. (2) pot fi menţinuţi în
serviciu până la împlinirea vârstei de 62 de ani, la cerere, dacă starea de sănătate le permite
rezolvarea în foarte bune condiţii a atribuţiilor ce le revin, cu aprobarea anuală a ministrului
afacerilor interne.
-----------
Alin. (3) al art. 69^1 a fost modificat conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA
DE URGENŢĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884
din 22 decembrie 2012, prin înlocuirea denumirii "Ministerul Administraţiei şi Internelor" cu
(4) În raport cu nevoile de încadrare, poliţiştii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (2), pot fi
menţinuţi în serviciu după împlinirea vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60 de ani,
după cum urmează:
a) cu aprobarea anuală a ministrului afacerilor interne, pentru ofiţerii de poliţie;
-----------
Lit. a) a alin. (4) al art. 69^1 a fost modificată conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din
b) cu aprobarea anuală a inspectorilor generali/similari, pentru agenţii de poliţie.

------------
Art. 69^1 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 107 din
30 noiembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 7 decembrie 2011.
ART. 70
Poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne şi căruia i-
au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este
obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până
la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens. -----------
CAP. VI
ART. 71
(1) Poliţiştii care la data încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de vârstă
şi vechime pentru a li se acorda pensie de serviciu beneficiază de programe de reconversie
profesională astfel:
a) în următoarele 6 luni după adoptarea măsurilor prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j);
-----------
Lit. a) a alin. (1) al art. 71 a fost modificată de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 133 din 27 iunie
2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 448 din 27 iunie 2011, începând cu data de 1
ianuarie 2012.
b) după apariţia situaţiei prevăzute la art. 69 lit. b).

(2) Reconversia profesională a poliţiştilor aflaţi în situaţiile menţionate la alin. (1) se asigură
prin grija Ministerului Afacerilor Interne, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei
Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe
baza protocoalelor încheiate în acest sens.
-----------
(3) Modul de organizare şi desfăşurare a programelor de reconversie profesională se stabileşte

prin ordin al ministrului afacerilor interne.
-----------
(4) În vederea reconversiei profesionale poliţiştii pot urma gratuit cursuri de calificare,
recalificare, perfecţionare sau, după caz, alte forme de pregătire profesională, organizate de
Ministerul Afacerilor Interne, şi, cu suportarea cheltuielilor de către acest minister, cursuri
organizate de alte ministere, precum şi de către instituţii ori persoane juridice de drept
privat autorizate, potrivit legii, în acest scop.
-----------
(5) Contravaloarea cursurilor organizate în afară Ministerului Afacerilor Interne în condiţiile

alin. (4) se suportă din bugetul acestuia, în limita a 3 salarii brute obţinute de poliţist la data
încetării raporturilor de serviciu.
-----------
ART. 72
(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi poliţiştilor aflaţi în funcţie nu le sunt aplicabile
dispoziţiile acesteia privind condiţiile de studii şi stagiu în grad, cu excepţia cazurilor în care
aceştia fac obiectul unei avansări sau promovări.
(2) La aceeaşi dată poliţiştilor absolvenţi cu diplomă ai Academiei de Poliţie "Alexandru
Ioan Cuza" a Ministerului Afacerilor Interne sau ai altor instituţii de învăţământ superior
acreditate le vor fi acordate grade profesionale în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
-----------
(3) Poliţiştii vor depune jurământul de credinţă. Refuzul depunerii jurământului de credinţa
atrage destituirea din poliţie, acesta fiind consemnat prin încheierea unui procesverbal, semnat
de persoanele prevăzute la art. 23 alin. (1).
ART. 73
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi gradele militare ale poliţiştilor vor fi
echivalate cu gradele profesionale, conform pregătirii şi studiilor fiecăruia, cu menţinerea
drepturilor câştigate anterior, după cum urmează:
A. Ofiţerii de poliţie:
a) sublocotenent - subinspector de poliţie;
b) locotenent - inspector de poliţie;
c) căpitan - inspector principal de poliţie;
d) maior - subcomisar de poliţie;
e) locotenent-colonel - comisar de poliţie;
f) colonel - comisar-şef de poliţie;
g) general de brigadă - chestor de poliţie;
h) general-maior - chestor principal de poliţie;
i) general-locotenent - chestor-şef de poliţie;
-----------
Lit. i) a lit. A de la alin. (1) al art. 73 a fost modificată de pct. 42 al art. I din ORDONANŢA DE
14 octombrie 2003.
j) general - chestor general de poliţie.

-----------
Lit. j) a lit. A de la alin. (1) al art. 73 a fost modificată de pct. 42 al art. I din ORDONANŢA DE
14 octombrie 2003.
B. Agenţii de poliţie:
a) maistru militar clasa a IV-a şi sergent-major - agent de poliţie;
b) maistru militar clasa a III-a şi plutonier - agent principal de poliţie;
c) maistru militar clasa a II-a şi plutonier-major - agentşef adjunct de poliţie;
d) maistru militar clasa I şi plutonier adjutant - agentşef de poliţie;
e) maistru militar principal şi plutonier adjutant-şef agent-şef principal de poliţie.
(2) Echivalarea gradelor privind agenţii şi ofiţerii de poliţie este valabilă şi în cazul
încetării raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, precum şi în cazul mutării cadrelor militare
sau a poliţiştilor între unităţile de poliţie şi celelalte unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne
ori în cazul transferului la/de la alte instituţii din sistemul de apărare naţională, ordine publică
şi siguranţă naţională, după caz.
-----------
(3) Comisarilor-şefi de poliţie care au o vechime în gradul profesional sau în gradul de colonel de
minimum 5 ani şi au fost încadraţi în aceasta perioada cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele
de organizare cu grad profesional de chestor de poliţie sau general de brigada ori superioare şi au
fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul de cel puţin <<foarte bun>>, la
încetarea raporturilor de serviciu li se poate acorda gradul profesional de chestor de poliţie,
în condiţiile prezentei legi.
-----------
(4) Poliţiştii ofiţeri care nu au absolvit studii superioare de scurta sau de lungă durata
cu diploma vor fi încadraţi în funcţii potrivit gradelor profesionale echivalente.
(5) Ofiţerilor de poliţie stabiliţi la alin. (1) lit. A li se va acorda gradul profesional următor
numai după absolvirea studiilor superioare corespunzătoare categoriei din care fac parte.
(6) Agenţii de poliţie care nu au absolvit studii liceale şi postliceale cu diploma vor fi încadraţi
în funcţii potrivit gradelor profesionale echivalente.
(7) Abrogat.
----------
(8) Perioada acordată poliţiştilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele
corespunzătoare funcţiei pe care o deţin, conform prevederilor alin. (1), este de 5 ani de la data
intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă după expirarea perioadei de 5 ani poliţiştii nu şi-au
definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le au, ofiţerii de poliţie
vor fi încadraţi în categorii şi grade profesionale corespunzătoare pregătirii, iar agenţilor de
poliţie le vor înceta raporturile de serviciu.
-----------
(9) Stagiul în gradul militar avut la data echivalării va fi luat în calcul la acordarea gradelor
profesionale, potrivit alin. (1) şi cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b).
(10) Acordarea gradelor profesionale pentru poliţişti se face, de regulă, o dată pe an, cu
prilejul "Zilei Poliţiei Române".
(11) Acordarea gradelor profesionale la încadrarea directă a poliţiştilor se face
potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
-----------
(12) Acordarea gradelor profesionale poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi la art. 54 alin.
(2) se poate face în tot cursul anului.
(1) Evidenţa poliţiştilor pe timpul şi după încetarea raporturilor de serviciu, precum şi

modalităţile de păstrare a acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.
-----------
(2) La încetarea raporturilor de serviciu poliţistul este obligat ca în termen de 15 zile să se

prezinte la centrul militar pe raza căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidenţă ca rezervist cu
specialitatea "poliţie" şi gradul militar echivalent gradului profesional avut la data respectiva în
grupa de evidenţă a Ministerului Afacerilor Interne.
-----------
(3) Poliţiştii luaţi în evidenţă ca rezervişti pot fi concentraţi sau mobilizaţi pentru completarea
efectivelor unităţilor Ministerului Afacerilor Interne, în condiţiile prevăzute de lege.
-----------
ART. 74^1
Prin ordin al ministrului afacerilor interne se stabilesc aspecte procedurale cu privire la:
a) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de formare profesională a poliţistului, precum şi
a concursurilor şi examenelor prevăzute de prezenta lege;
b) naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu.
----------
──────────
*) Notă CTCE:
MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 21 iunie 2016, în termen de cel mult 60 de zile de la
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, poliţiştii suspendaţi se numesc, cu acordul
lor, în statele anexă în condiţiile prezentului act normativ şi se emit ordinele ministrului
afacerilor interne prevăzute la art. 74^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu
modificările şi completările ulterioare.
──────────
ART. 75
Descrierea uniformei de poliţist şi a însemnelor distinctive se stabileşte prin hotărâre a
Guvernului.
ART. 76
(1) Prevederile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, şi personalului Poliţiei de
Frontieră Române, Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, Oficiului Naţional
pentru Refugiaţi, Direcţiei generale de informaţii şi protecţie internă, unităţilor de învăţământ
ale poliţiei şi structurilor corespondente din cadrul Academiei de Poliţie <<Alexandru Ioan
Cuza>>, precum şi personalului unităţilor din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne
şi al structurilor subordonate acestuia.
(2) Competenţele stabilite inspectorului general al Poliţiei Române prin prezenta lege se
exercită pentru personalul din structurile prevăzute la alin. (1) de către conducătorii acestora.
-----------
ART. 77
Plata drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor, prevăzute în prezenta lege, se face din fondurile
alocate de la bugetul de stat.
ART. 78
Abrogat.
----------
──────────
Anterior, prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 244 din 19 aprilie 2016,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 469 din 23 iunie 2016 a fost admisă excepţia de
neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind
Statutul poliţistului (Art. 78 alin. (1): "Procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a
raporturilor de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi
internelor.)
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi
cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile
de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul,
după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui
termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În data de 21.06.2016, pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 16 iunie
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 21 iunie 2016 a abrogat art. 78 din din
Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, integral, astfel că DECIZIA CURŢII
CONSTITUŢIONALE nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 469
din 23 iunie 2016 devine inaplicabilă în ceea ce priveşte suspendarea şi încetarea efectelor
juridice ale art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ. ──────────
ART. 79
În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unor minorităţi naţionale
deţin o pondere de peste 20% vor fi angajaţi şi poliţişti care cunosc şi limba respectivă.
ART. 80
În condiţiile legii, prin hotărâre a Guvernului, se poate înfiinţa Casa de credit pentru poliţişti.
ART. 81
(1) Hotărârile Guvernului şi ordinele ministrului afacerilor interne date în aplicarea
prezentei legi se vor emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
-----------
(2) Până la adoptarea hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1) poliţiştii beneficiază de
drepturile corespunzătoare prevăzute în actele normative în vigoare pentru cadrele militare.
ART. 82
(1) Prezenta lege va intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în
(2) La aceeaşi dată orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
Aceasta lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 mai 2002, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 mai 2002, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 104 din 27 iunie 2001

privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române
CAP. I
ART. 1
Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi este
instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la supravegherea şi
controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor
specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului
juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, asigurarea intereselor statului român pe
Dunărea interioară, inclusiv braţul Măcin şi canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră,
în zona contiguă şi în zona economică exclusivă, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona
de competenţă, în condiţiile legii.
ART. 2
În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) zona de competenţă:
(672) suprafaţa din teritoriul naţional constituită din zona de frontieră, suprafaţa şi imobilele
aeroporturilor şi porturilor situate în interiorul ţării, deschise traficului internaţional, Dunărea
interioară, braţul Măcin, Dunărea maritimă, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Canalul Sulina
situat în afara zonei de frontieră, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi
zona contiguă şi zona economică exclusivă ale României, în care Poliţia de Frontieră Română
îşi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege;
(673) întreaga suprafaţă a teritoriului naţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor
privind prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale;
b) poliţist de frontieră - funcţionarul public cu statut special, înarmat, care poarta, de
regula, uniforma şi exercita atribuţiile stabilite prin lege în sarcina Poliţiei de Frontieră
Române. ART. 3
(1) Activitatea Poliţiei de Frontieră Române constituie serviciu public şi se desfăşoară în
interesul persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi
în executarea legii.
(2) În toate acţiunile pe care le desfăşoară în zona de competenţă personalul Poliţiei de Frontieră
Române are obligaţia să prevină şi să combată stările de pericol la adresa României, determinate
de criminalitatea transfrontalieră şi de migraţia ilegală.
ART. 3^1
(1) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, Poliţia de Frontieră Română îşi organizează propria
bază de date, în care păstrează evidenţe şi înregistrări ale datelor cu caracter personal, precum şi
alte evidenţe ale informaţiilor culese, potrivit legii.
(2) Scopul organizării şi funcţionării bazei de date prevăzute la alin. (1) constă în sprijinirea
acţiunilor de supraveghere şi control al trecerii frontierei de stat, prevenire şi combatere a
migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de
competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, precum
şi asigurarea altor interese legitime ale statului român în zonele în care Poliţia de Frontieră
Română îşi desfăşoară atribuţiile prevăzute de lege.
(3) Baza de date prevăzută la alin. (1) conţine următoarele evidenţe informatizate:
(42) informaţii ce se transmit de către alte autorităţi/persoane poliţiei de frontieră cu privire la
persoane, mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri care urmează să fie verificate pe timpul
efectuării controlului de trecere a frontierei de stat, în vederea interzicerii intrării sau ieşirii în/din
România, urmăririi ori efectuării controlului amănunţit;
(43) persoane şi obiecte date în consemn la frontieră de către Poliţia de Frontieră Română,
conform normelor legale în vigoare;
(44) date privind persoane şi mijloace de transport cărora nu li se permite intrarea/ieşirea
în/din
ţară;
(98) specimene de vize şi de documente de călătorie;
(99) misiuni, acţiuni şi controale-cadru specifice întreprinse de Poliţia de Frontieră Română
sau în cooperare cu instituţii din ţară ori din străinătate, precum şi evidenţa tuturor resurselor
materiale, umane şi financiare utilizate în scopul prevenirii şi combaterii infracţionalităţii;
(100) evenimente, litigii de frontieră constatate în urma misiunilor, acţiunilor, controalelor-
cadru;
(101) persoane care comit infracţiuni descoperite în zona de competenţă de către Poliţia de
Frontieră sau în cooperare cu instituţii din ţară ori din străinătate;
(102) cazurile penale instrumentate de către Poliţia de Frontieră Română potrivit
competenţelor prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;
(103) bunuri abandonate descoperite sau confiscate de către Poliţia de Frontieră Română
potrivit competenţelor legale;
(104) falsuri pentru vize şi documente de călătorie;
(105) persoanele returnate de alte state;
(106) alte evidenţe necesare desfăşurării activităţilor specifice Poliţiei de Frontieră Române.
(4) Cu privire la persoane, sunt prelucrate următoarele date şi categorii de date:
(88) numele şi prenumele, numele anterior, pseudonimele sau poreclele care au fost
eventual înregistrate separat;
(89) sexul;
(90) data şi locul naşterii;
(91) cetăţenia;
(92) datele din actele de stare civilă;
(93) datele din permisul de conducere;
(94) caracteristicile fizice/antropometrice
(95) profesia şi locul de muncă;
(96) menţiunea că persoanele în cauză sunt înarmate sau nu, după caz;
(97) menţiunea că persoanele în cauză sunt violente sau nu, după caz;
(98) motivul luării în evidenţă;
(99) măsura care trebuie luată.
(60) Datele şi categoriile de date prevăzute la alin. (4) pot fi comunicate, în condiţiile legii,
următorilor destinatari:
a) persoanei vizate sau reprezentantului legal al acesteia;
b) instituţiilor sau autorităţilor publice, în condiţiile în care comunicarea acestora vizează
exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care sunt învestite;
c) organismelor similare din alte state, pe baza înţelegerilor la care România este parte.
(61) Regulile privind păstrarea, actualizarea şi utilizarea bazei de date prevăzute la alin. (1) se
stabilesc prin dispoziţie a inspectorului general, cu respectarea dispoziţiilor legale privind
protecţia datelor, precum şi a celor pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
ART. 4
În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin Poliţia de Frontieră Română cooperează cu celelalte
instituţii ale statului care au atribuţii privind asigurarea ordinii de drept şi colaborează în
acest sens cu cetăţenii, în condiţiile legii.
ART. 5
Poliţia de Frontieră Română se organizează la nivelul judeţelor care, potrivit organizării
administrative a teritoriului României, au ca limita frontiera de stat şi litoralul Marii Negre.
În judeţele din interiorul tarii, în care funcţionează aeroporturi sau porturi deschise traficului
internaţional de persoane şi mărfuri, Poliţia de Frontieră Română se organizează la nivelul
punctelor de trecere a frontierei de stat. Pentru Dunărea interioară, deschisă navigaţiei
internaţionale, Poliţia de Frontieră Română se organizează şi la nivelul judeţelor Brăila şi
Ialomiţa.
CAP. II
Organizarea Poliţiei de Frontieră Române
SECŢIUNEA 1
Structura Poliţiei de Frontieră Române
ART. 6
Poliţia de Frontieră Română are următoarea structură organizatorică:
(57) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră;
(58) Garda de Coastă;
(59) inspectorate teritoriale ale poliţiei de frontieră;
(60) servicii teritoriale ale poliţiei de frontieră;
(61) sectoare ale poliţiei de frontieră;
(62) grupuri de nave ale poliţiei de frontieră;
(63) puncte ale poliţiei de frontieră;
(64) unităţi sau instituţii de învăţământ şi centre de formare profesională;
(65) centre, birouri şi puncte de contact;
(66) alte unităţi.
SECŢIUNEA a 2-a
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră
ART. 7
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este unitatea centrală a Poliţiei de Frontieră
Române, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială pentru întreaga zona de
responsabilitate a poliţiei de frontieră, care exercită conducerea şi răspunde de întreaga
activitate a poliţiei de frontieră, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor
deosebit de grave circumscrise crimei organizate, migraţiei ilegale şi criminalităţii
transfrontaliere comise în zona de competenţă teritorială a Poliţiei de Frontieră, precum şi orice
alte atribuţii date în competenţa sa prin lege.
ART. 8
24. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este condus de un inspector general, numit prin
ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
25. Inspectorul general este ajutat de adjuncţi, numiţi la propunerea sa de către ministrul
administraţiei şi internelor.
ART. 9
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră are în structura sa organizatorică direcţii, servicii
şi birouri, înfiinţate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 10
26. În cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră funcţionează Consiliul
Consultativ Superior, constituit din inspectorul general, adjuncţii acestuia şi personalul cu
funcţii de conducere din cadrul Poliţiei de Frontieră Române.
27. Consiliul Consultativ Superior se întruneşte o dată pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie,
sub preşedinţia inspectorului general, analizează problemele importante ale activităţii Poliţiei de
Frontieră Române şi adopta recomandări, cu votul majorităţii membrilor.
28. Componenţa, atribuţiile şi funcţionarea Consiliului Consultativ Superior se stabilesc prin
dispoziţie a inspectorului general.
ART. 11
În aplicarea legii inspectorul general emite dispoziţii obligatorii pentru întregul personal din
subordine, la elaborarea cărora poate consulta Consiliul Consultativ Superior al
Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.
SECŢIUNEA a 3-a
Structurile teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Română
ART. 12
30. La nivel teritorial, Poliţia de Frontieră Română organizează Garda de Coastă, inspectorate
teritoriale, grupuri de nave, sectoare şi alte unităţi ale poliţiei de frontieră; în punctele de
trecere a frontierei de stat se organizează şi funcţionează puncte ale poliţiei de frontieră.
31. În zona de competenţă corespunzătoare judeţelor Tulcea şi Constanţa se organizează şi
funcţionează Garda de Coastă, cu personalitate juridică.
32. Garda de Coastă are în structura sa organizatorică servicii teritoriale, grupuri de nave,
sectoare şi puncte ale poliţiei de frontieră, înfiinţate prin ordin al ministrului administraţiei
şi internelor. Intern se organizează în servicii, birouri, compartimente şi centru de pregătire.
33. La frontiera cu fiecare stat vecin, exceptând judeţele Tulcea şi Constanţa, se organizează şi
funcţionează inspectorate teritoriale cu personalitate juridică. În judeţele care au ca limită
frontiera de stat, se organizează servicii teritoriale ale poliţiei de frontieră. În judeţele Brăila şi
Ialomiţa se organizează sectoare ale poliţiei de frontieră, prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor.
34. În cadrul inspectoratelor teritoriale şi al Gărzii de Coastă se organizează şi
funcţionează servicii teritoriale ale poliţiei de frontieră.
35. La frontiera pe apă şi la ţărmul Mării Negre, în cadrul grupurilor de nave şi al sectoarelor
poliţiei de frontieră, se organizează şi funcţionează componenta navală a Poliţiei de Frontieră
Române.
36. Garda de Coastă, inspectoratele teritoriale ale poliţiei de frontieră, serviciile teritoriale,
grupurile de nave şi sectoarele poliţiei de frontieră sunt conduse de un şef, ajutat de adjuncţi.
37. Şeful Gărzii de Coastă este numit şi eliberat din funcţie prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al
Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii.
(q) Şefii inspectoratelor teritoriale ale poliţiei de frontieră sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin
ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea inspectorului general al
Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii.
(r) Adjuncţii şefului Gărzii de Coastă şi ai şefilor inspectoratelor teritoriale ale poliţiei de
frontieră sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de inspectorul general al Inspectoratului General al
Poliţiei de Frontieră, la propunerea şefului Gărzii de Coastă, respectiv a şefilor inspectoratelor
teritoriale ale poliţiei de frontieră, în condiţiile legii.
(10^1) Şefii serviciilor teritoriale sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de inspectorul general al
Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, la propunerea şefului Gărzii de Coastă,
respectiv a şefilor inspectoratelor teritoriale ale poliţiei de frontieră, în condiţiile legii.
(s) Şefii grupurilor de nave şi ai sectoarelor poliţiei de frontieră, adjuncţii acestora, precum şi
şefii punctelor poliţiei de frontieră rutiere, feroviare şi portuare sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie
de şeful Gărzii de Coastă, respectiv de şefii inspectoratelor teritoriale ale poliţiei de frontieră, în
condiţiile legii.
(23) Şefii punctelor poliţiei de frontieră aeroportuare, precum şi adjuncţii acestora, şefii
centrelor, birourilor, punctelor de contact şi directorii unităţilor sau instituţiilor de învăţământ şi
centrelor de formare profesională sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de inspectorul general al
Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii.
(24) Adjuncţii directorilor unităţilor sau instituţiilor de învăţământ şi centrelor de formare
profesională sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de inspectorul general al Inspectoratului
General al Poliţiei de Frontieră, la propunerea directorilor unităţilor sau instituţiilor de
învăţământ şi centrelor de formare profesională, în condiţiile legii.
(25) Prin derogare de la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011,
cu modificările şi completările ulterioare, unităţile sau instituţiile de învăţământ şi centrele de
formare profesională din cadrul Poliţiei de Frontieră Române care îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. 187 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările
ulterioare, pot dobândi personalitate juridică, prin ordin al ministrului afacerilor interne.
ART. 13
(24) Inspectoratele teritoriale se organizează intern pe servicii, birouri şi compartimente, după caz,
prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(25) Serviciile teritoriale ale poliţiei de frontieră se organizează intern pe birouri şi
compartimente, după caz, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 14
(s) Garda de Coastă şi inspectoratele teritoriale ale poliţiei de frontieră au la nivel teritorial,
ca structuri de execuţie, sectoare şi grupuri de nave care au competenţă teritorială limitată.
(t) Locul de dispunere şi zona de competenţă teritorială ale sectorului şi/sau grupului de nave se
stabilesc prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.
(u) Sectorul şi grupul de nave se organizează pe compartimente, ture şi echipaje, conform
specificului activităţilor, potrivit dispoziţiei inspectorului general al Inspectoratului General al
Poliţiei de Frontieră.
ART. 15
(12) În localităţile din interiorul ţării, în care funcţionează puncte de trecere aeroportuare
sau portuare, se organizează şi funcţionează puncte ale poliţiei de frontieră.
(13) Zona de competenţă teritorială a poliţiei de frontieră în punctele de trecere a frontierei este
reprezentată de suprafaţa aeroportului sau portului, cu platformele, imobilele şi instalaţiile
aferente.
ART. 16
(14) Pentru prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere, în
structurile Poliţiei de Frontieră Române pot fi înfiinţate şi alte unităţi.
(15) Numărul, competenţa şi structura organizatorică a acestor unităţi se stabilesc prin ordin
al ministrului administraţiei şi internelor.
(16) Şefii unităţilor înfiinţate în condiţiile alin. (1) şi (2) sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie
potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
SECŢIUNEA a 4-a
Regulamente de organizare şi funcţionare
ART. 17
(k) Atribuţiile Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi ale unităţilor
teritoriale subordonate se stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare.
(l) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră
se aproba de ministrul administraţiei şi internelor, iar cele ale unităţilor teritoriale, de către
inspectorul general.
CAP. III
Raporturile dintre Poliţia de Frontieră Română şi autorităţile administraţiei publice
ART. 18
(p) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră cooperează cu autorităţile administraţiei publice
centrale, organele judiciare, celelalte organe şi instituţii centrale ale statului, precum şi cu
reprezentanţi ai societăţii civile.
(q) În plan teritorial structurile subordonate Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră
cooperează cu autorităţile administraţiei publice locale, organele judiciare, celelalte organe şi
instituţii ale statului, cu serviciile descentralizate ale ministerelor, precum şi cu reprezentanţi ai
societăţii civile.
(r) În vederea deschiderii de noi puncte de trecere a frontierei, potrivit legii, consiliile judeţene şi
consiliile locale ale municipiilor, oraşelor sau comunelor solicitante vor consulta Inspectoratul
General al Poliţiei de Frontieră, vor pune la dispoziţie şi vor asigura spaţiile şi condiţiile tehnice
edilitare necesare în vederea funcţionarii lor.
ART. 19
(15) Şefii unităţilor teritoriale ale poliţiei de frontieră prezintă informări anuale în faţa
consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale, după caz, referitoare la situaţia
operativă la frontiera de stat şi la acţiunile întreprinse.
(16) Şefii unităţilor prevăzute la alin. (1) pot informa, semestrial sau ori de câte ori este nevoie,
prefecţii, preşedinţii consiliilor judeţene, primării localităţilor din zona de frontieră sau ai celor
care au în raza teritorială aeroporturi sau porturi deschise traficului internaţional de persoane şi
mărfuri, despre evoluţia criminalităţii transfrontaliere şi despre alte fenomene antisociale comise
în zona de competenţă.
ART. 20
Între autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile teritoriale ale poliţiei de frontieră se pot
încheia protocoale anuale de cooperare în vederea prevenirii şi combaterii faptelor antisociale.
CAP. IV
Atribuţii
SECŢIUNEA 1
Atribuţiile Poliţiei de Frontieră Române
ART. 21
În zona de competenţă, Poliţia de Frontieră Română are următoarele atribuţii generale:
(23) execută supravegherea şi controlul la trecerea frontierei de stat a României, previne şi
combate migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră în zona de competenţă, precum şi orice
altă încălcare a regimului juridic al frontierei de stat;
(24) apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea publică şi
privată, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi comunităţii;
(25) realizează controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat în punctele de
trecere deschise traficului internaţional, la intrarea în şi la ieşirea din zonele libere, în
punctele de mic trafic şi treceri simplificate sau în alte locuri, după caz, potrivit legii;
(26) asigură derularea fluentă, corectă şi civilizată a traficului de călători şi mărfuri prin
punctele de trecere a frontierei de stat, împreună cu celelalte autorităţi care au, potrivit legii,
competenţe de control privind trecerea frontierei de stat;
(27) asigură controlul trecerii peste frontiera de stat, în condiţiile legii, a armelor,
muniţiilor, armelor de panoplie şi de autoapărare, muniţiilor aferente acestora, substanţelor
explozive şi a dispozitivelor încărcate cu substanţe toxice ori radioactive;
(28) supraveghează, prin observare directă permanentă, spaţiul aerian adiacent frontierei de
stat şi mării teritoriale;
(29) asigură aplicarea prevederilor tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi protocoalelor cu
privire la frontiera de stat şi la controlul trecerii frontierei, încheiate de România cu statele
vecine, cu alte state, cu organizaţii internaţionale sau regionale;
(30) încheie tratate, prin Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, şi documente de
cooperare internaţională, cu autorităţi similare din alte state, în domeniile specifice de
activitate, cu respectarea legislaţiei interne şi a normelor de drept internaţional relevante;
(31) asigură supravegherea, întreţinerea şi controlul semnelor de frontieră;
(32) organizează şi realizează cooperarea, în domeniile specifice de activitate, cu organele
similare ale statelor vecine, ale altor state sau comunităţi de state, conform înţelegerilor bi- sau
multilaterale la care România este parte;
(33) organizează acţiuni pentru descoperirea şi identificarea persoanelor care au încălcat sau
despre care se deţin date că intenţionează să încalce normele regimului juridic al frontierei de
stat, precum şi alte prevederi legale stabilite în competenţă;
(34) culege, stochează, prelucrează, valorifică şi face schimb de date şi informaţii, în
condiţiile stabilite de lege pentru Poliţia Română, în scopul exercitării atribuţiilor legale, cu
autorităţile publice interesate, pe bază de protocol, şi cu organisme similare din alte state, pe
baza înţelegerilor la care România este parte;
(35) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale, potrivit legii;
(k) coordonează activităţile personalului celorlalte instituţii sau ale operatorilor economici care,
potrivit legii, îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere a frontierei de stat, în legătură cu
trecerea frontierei de stat, şi urmăreşte respectarea legii de către întregul personal din punctul de
trecere;
(l) asigură menţinerea ordinii şi liniştii publice în punctele de trecere a frontierei de stat, iar
la solicitarea altor autorităţi ale statului participă la astfel de acţiuni în localităţile din zona de
frontieră;
(m) participă, împreună cu alte formaţiuni ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în
colaborare cu forţe ale Ministerului Apărării Naţionale, cu unităţi de protecţie civilă şi cu alte
autorităţi prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor
periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi
de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;
(n) participă, împreună cu autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului şi cu organele de
frontieră ale statelor vecine, după caz, la luarea măsurilor necesare pentru prevenirea riscurilor
ecologice şi a producerii daunelor, precum şi, în caz de accidente care afectează factorii de
mediu, la eliminarea efectelor acestora;
(o) efectuează, prin laboratoarele şi experţii proprii acreditaţi la nivelul Poliţiei de Frontieră
Române, constatări tehnicoştiinţifice şi expertize criminalistice, dispuse conform normelor legale
în vigoare;
(p) organizează şi coordonează, prin Punctul Naţional de Contact Frontex din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, activităţi sub egida Agenţiei Europene pentru
Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii
Europene, denumită în continuare Agenţia Frontex, pe teritoriul României, conform
Regulamentului (CE) nr. 2.007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a
Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor
Membre ale Uniunii Europene;
(q) participă cu poliţişti de frontieră şi cu echipamente tehnice puse la dispoziţia Agenţiei
Frontex în operaţiunile/proiectele comune organizate de către Agenţia Frontex, pentru
securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene;
(r) desfăşoară activităţi pentru constatarea faptelor penale şi, prin organele de cercetare penală ale
poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, efectuează cercetări în legătură cu
acestea, conform legii;
(s) exercită orice alte atribuţii stabilite prin lege.
ART. 22
În zona de competenţă pe apa Poliţia de Frontieră Română are şi următoarele atribuţii specifice:
(10) supraveghează şi asigura respectarea drepturilor statului român în apele din
zona de competenţă;
(11) previne şi combate pirateria, acţiunile teroriste şi faptele circumscrise crimei
organizate în apele aflate sub jurisdicţia statului român;
(12) execută, direct sau împreună cu autoritatea vamală, controlul navelor şi ambarcaţiunilor
despre care se deţin date şi informaţii ca desfăşoară activităţi ilegale în zona de competenţă ori
sunt surprinse desfăşurând asemenea activităţi;
(13) execută controlul navelor şi al ambarcaţiunilor împreună cu unităţile teritoriale pentru
protecţia mediului în caz de evacuare a apelor uzate în emisar sau în caz de producere a unei
poluări accidentale;
e) participă la supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei şi conservării fondului cinegetic şi
piscicol natural, prin prevenirea şi combaterea vânatului şi pescuitului ilegal, precum şi a
exploatării ilegale a altor resurse biologice şi nebiologice din apele aflate în zona de competenţă;
(9) caută navele aflate în pericol în apele din zona de competenţă şi în marea libera şi
participa la salvarea echipajelor acestora în caz de necesitate, iar la solicitare desfăşoară acţiuni
de salvare a navelor şi a încărcăturii lor, conform dreptului maritim internaţional;
(10) execută supravegherea şi participa la controlul pentru respectarea normelor privind
ordinea şi siguranţa navigaţiei în apele din zona de competenţă şi în porturi, în colaborare cu
organele zonale ale căpităniilor de port;
(11) interzice, direct sau cu participarea, la cerere, a unităţilor de nave ale Ministerului
Apărării Naţionale, accesul navelor străine în anumite zone, sectoare sau raioane ale marii
teritoriale şi căilor navigabile fluviale aflate sub jurisdicţia statului român, prin suspendarea
temporară a dreptului de trecere inofensivă, conform legii;
(12) asigură protecţia şi participa la apărarea obiectivelor de importanta deosebita aflate în
apele din zona de competenţă, în colaborare cu unităţile de nave ale Ministerului Apărării
Naţionale, cu alte forte, în conformitate cu planurile aprobate din timp.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii speciale privind efectuarea cercetării penale de către poliţiştii de frontieră
ART. 23
(8) Ministrul afacerilor interne, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnează poliţişti de frontieră care au calitatea
de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
(9) În îndeplinirea activităţilor de urmărire penală, poliţistul de frontieră are competenţa
teritorială corespunzătoare unităţii poliţiei de frontieră din care face parte.
ART. 24
(13) În punctele de trecere a frontierei de stat, în apele de frontieră, pe Dunărea interioară, braţul
Măcin, Dunărea maritimă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Sulina situat în afara zonei
de frontieră, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi zona contiguă şi zona
economică exclusivă ale României, în care Poliţia de Frontieră Română, organele de cercetare
ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române efectuează cercetarea penală pentru
orice infracţiune care nu este dată în mod obligatoriu în competenţa altor organe de cercetare.
(14) Competenţa poliţistului de frontieră prevăzută la alin. (1) este asigurată şi în situaţiile de
extindere a cercetărilor de pe apa la cele de pe uscat. În aceste situaţii poliţistul de frontieră
colaborează cu organele competente, potrivit legii.
(15) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru constatarea infracţiunilor de frontieră şi a
infracţiunilor din domeniul criminalităţii transfrontaliere şi efectuarea cercetărilor în legătura cu
acestea poliţiştii de frontieră pot depăşi zona de competenţă, acţionând, împreună cu organele
specializate ale poliţiei, pe întregul teritoriu al tarii.
SECŢIUNEA a 3-a
Cooperarea
ART. 25
(17) Cooperarea dintre Poliţia de Frontieră Română şi celelalte structuri ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor pentru securizarea frontierei de stat şi combaterea criminalităţii
transfrontaliere se realizează pe baza ordinului ministrului internelor şi reformei administrative.
(i) În cazul unor acţiuni comune, maritime sau fluviale, ale navelor Poliţiei de Frontieră Române
cu cele ale Marinei Militare din Ministerul Apărării Naţionale, acestea din urmă vor avea la bord
un ofiţer de la poliţia de frontieră şi vor arbora pavilionul distinctiv al Poliţiei de Frontieră
Române. În aceste situaţii navei Marinei Militare i se conferă autoritatea şi drepturile Poliţiei de
Frontieră Române.
(j) Căpităniile de port vor informa structurile teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Române numai
în cazul în care navele nu îndeplinesc condiţiile legale de ieşire/intrare din/în porturile în care
acestea îşi desfăşoară activitatea.
ART. 25^1
j Poliţia de Frontieră Română cooperează cu celelalte structuri ale Ministerului Administraţiei
şi Internelor şi cu alte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în
vederea asigurării resurselor logistice şi a personalului pentru participarea la
operaţiunile/activităţile comune organizate de către Agenţia Frontex, pentru securizarea
frontierelor externe ale Uniunii Europene, potrivit cerinţelor de misiune.
k Drepturile de diurnă, cazare şi hrană ale personalului participant la operaţiunile/activităţile
comune organizate de către Agenţia Frontex, pentru securizarea frontierelor externe ale
Uniunii Europene, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 26
Poliţia de Frontieră Română cooperează cu instituţii similare din alte state şi cu organisme
internaţionale de poliţie în baza înţelegerilor la care România este parte.
CAP. V
Drepturi şi obligaţii
SECŢIUNEA 1
Drepturile poliţistului de frontieră
ART. 27
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin în zona de competenţă poliţistul de frontieră este investit
cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi:
(t) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale privind
frontiera de stat ori a căror prezenţă în zona de frontieră este suspectă şi să ia măsurile legale ce
se impun;
(u) să conducă la sediul poliţiei de frontieră pe cei care prin acţiunile lor periclitează viaţa
persoanelor, ordinea publică sau alte valori ale statului de drept, persoanele suspecte de
săvârşirea unor fapte ilegale la frontiera de stat, persoanele a căror identitate nu a putut fi
stabilită, precum şi urmăriţii general şi internaţional; să verifice situaţia acestora şi să ia, după
caz, măsurile legale în cel mult 24 de ore, cu respectarea dreptului la apărare;
(v) să cerceteze suprafeţele de teren, căile de comunicaţii şi construcţiile izolate, să între, pentru
îndeplinirea atribuţiilor, în incinta agenţilor economici şi a instituţiilor publice, indiferent de
deţinător sau de proprietar, la bordul navelor şi aeronavelor române sau străine, cu respectarea
dispoziţiilor legale; accesul în instituţiile care desfăşoară activităţi în legătura cu siguranţa
naţională se face cu aprobarea şefilor instituţiilor respective;
(w) să invite la sediul poliţiei de frontieră persoanele a căror prezenţa este necesară pentru
îndeplinirea atribuţiilor poliţiei de frontieră, prin aducerea la cunoştinţa acestora, în scris, a
scopului şi motivului invitaţiei;
(q) să efectueze controlul persoanelor şi al bagajelor, precum şi al autovehiculelor, mijloacelor de
transport feroviare, navelor sau aeronavelor, atunci când exista indicii temeinice ca săvârşirea
unei infracţiuni la regimul frontierei de stat este iminenta şi ca persoana sau bunurile căutate se
afla în zona controlată;
(r) să folosească orice mijloc de transport şi de telecomunicaţie, indiferent de proprietar sau de
deţinător, cu excepţia celor aparţinând Corpului diplomatic sau consular, pentru luarea unor
măsuri legale ce nu suferă amânare şi care nu pot fi aduse la îndeplinire altfel; cheltuielile
ocazionate de folosirea acestor mijloace vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi
suportate din fondurile Poliţiei de Frontieră Române, urmând să fie recuperate, potrivit legii, de
la persoanele care au determinat intervenţia;
(s) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun, mijloacele de transport feroviare şi
navale, în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel;
folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimaţiei de serviciu;
(t) să poarte asupra să armamentul şi muniţia necesară şi să folosească pentru îndeplinirea
misiunilor autovehicule, nave, ambarcaţiuni, elicoptere şi alte mijloace de transport cu sau fără
însemnele distinctive ale Poliţiei de Frontieră Române; în funcţie de situaţie poliţistul de
frontieră poate folosi girofarurile din dotarea mijloacelor de transport;
(u) să utilizeze, în raport cu natura şi cu gradul de împotrivire a persoanei care a săvârşit o
fapta ilegala, forţa fizica şi mijloacele specifice din dotare, inclusiv câinii de serviciu;
folosirea acestora se va face cu respectarea stricta a legii;
(v) să folosească banca de date a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră;
(w) să interzică accesul sau să înlăture persoanele care au intrat în perimetrul punctului de
trecere a frontierei de stat ori se afla în apropierea acestuia şi care prin prezenta lor sau prin
activităţile desfăşurate împiedica, sub orice forma, derularea normală a traficului de frontieră;
(x) să efectueze controale şi să participe la razii, independent sau în colaborare cu organele
locale ale poliţiei, când exista indicii cu privire la săvârşirea de infracţiuni la regimul frontierei
de stat ori ascunderea unor infractori sau bunuri provenite din aceste infracţiuni;
(y) să stabilească, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, măsuri de limitare
temporară a circulaţiei persoanelor şi mijloacelor de transport în apropierea frontierei de stat, în
raioanele în care se desfăşoară sau urmează să se desfăşoare acţiuni specifice; aceste limitări vor
fi aduse la cunoştinţa cetăţenilor prin grija prefecţilor şi primarilor;
(z) să solicite sprijinul cetăţenilor pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea şi conducerea la
sediile poliţiei de frontieră a persoanelor care au săvârşit fapte ilegale ori a căror identitate nu a
putut fi stabilită, pentru luarea măsurilor ce se impun, potrivit legii;
(aa) să oprească, să controleze, să reţină, să conducă şi să cerceteze în porturile României
navele, ambarcaţiunile şi persoanele care au încălcat regimul juridic al frontierei de stat şi al
marii teritoriale sau drepturile României în zona contiguă ori în zona economică exclusiva;
(bb) să acţioneze pentru oprirea şi controlul oricărei nave suspecte, la solicitarea organelor
abilitate sau din proprie iniţiativă, în situaţia în care se deţin informaţii referitoare la implicarea
acesteia în activităţi ilegale în apele aflate în zona de competenţă, informând de îndată celelalte
instituţii cu competente în domeniu; întreaga răspundere privind consecinţele ce decurg din
oprirea nejustificată a navei revine solicitantului;
m să folosească armamentul de la bordul navelor proprii împotriva navelor şi ambarcaţiunilor
care au încălcat legislaţia română, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţa de urgenţă;
s) să exercite orice alte drepturi şi să îndeplinească orice alte îndatoriri prevăzute de lege.
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile poliţistului de frontieră
ART. 28
(t) Poliţistul de frontieră este obligat, în domeniul său de activitate, să ia măsurile necesare de
înlăturare a pericolelor care ameninţă ordinea publică sau siguranţa persoanelor, în toate situaţiile
în care ia cunoştinţa direct ori când este sesizat despre acestea.
(u) Când ia cunoştinţă de existenţa unei infracţiuni flagrante poliţistul de frontieră este obligat să
intervină şi în afară orelor de program, a atribuţiilor de serviciu şi a competenţei sale, pentru
încheierea actelor prevăzute în Codul de procedură penală.
(v) Când situaţia impune să acţioneze în afară competenţei sale poliţistul de frontieră
procedează ca şi acea autoritate în a cărei competenţă intră soluţionarea cauzei. Despre acţiunea
sa poliţistul de frontieră informează de îndată autoritatea competentă. Dacă autoritatea
competentă nu poate să intervină în timp util, poliţistul de frontieră îndeplineşte toate actele şi
faptele prevăzute de lege în competenţa acelei autorităţi. Acţiunea acestuia încetează în
momentul în care intervine autoritatea competentă.
ART. 29
Activităţile prevăzute la art. 27 lit. c), e), l), o) şi p) nu au caracterul unei percheziţii prevăzute în
Codul de procedură penală.
ART. 30
(18) În exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul de frontieră este obligat în prealabil să îşi
decline calitatea şi să prezinte insigna de poliţist şi legitimaţia de serviciu, cu excepţia situaţiilor
în care rezultatul acţiunii este periclitat.
(19) La intrarea în acţiune sau la începutul intervenţiei ce nu suferă amânare poliţistul de
frontieră este obligat să se prezinte, iar după încheierea oricărei acţiuni sau intervenţii să se
legitimeze şi să declare funcţia şi unitatea de poliţie de frontieră din care face parte.
ART. 31
(25) Pentru împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale persoanelor descoperite ca au
săvârşit infracţiuni sau contravenţii la regimul frontierei de stat ori ca au tulburat ordinea şi
liniştea publică în zona de competenţă, acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin
utilizarea altor mijloace legale, poliţiştii de frontieră pot folosi scuturi de protecţie, căşti cu vizor,
bastoane de cauciuc, bastoane cu energie electrostatică, cătuşe, dispozitive cu substanţe iritant-
lacrimogene, arme cu glonţ de cauciuc, câini de serviciu, precum şi alte mijloace de imobilizare
care nu pun în pericol viaţa persoanei şi nu îi produc acesteia vătămări corporale grave.
(26) Mijloacele prevăzute la alin. (1) pot fi folosite împotriva persoanelor care:
a) întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea şi bunurile
altor persoane;
b) pun în pericol activităţile ce se desfăşoară în punctul de trecere a frontierei de
stat; c) ultragiază persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice.
(27) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) împotriva participanţilor la acţiunile agresive
se va face în mod gradual, după atenţionarea prealabilă asupra uzului unor asemenea mijloace
şi după lăsarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi părăsirea zonei, după caz.
(28) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru
împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.
SECŢIUNEA a 3-a
Folosirea armamentului
ART. 32
(8) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul de frontieră poate folosi arme neletale
destinate pentru autoapărare, bastoane din cauciuc sau tomfe, bastoane cu energie
electrostatică, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi paralizante, cătuşe, câini de
serviciu, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o
vătămare corporală gravă.
(9) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) se va face în mod gradual, după avertizarea
prealabilă, atunci când timpul permite, asupra utilizării unor asemenea mijloace şi acordarea
timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitările legale ale poliţistului de
frontieră.
(10) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru
împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.
ART. 32^1
(22) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul de frontieră poate face uz de armă
în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(23) Poliţistul de frontieră poate face uz de armă în caz de legitimă apărare sau în stare
de necesitate, în condiţiile legii.
(24) Prin uz de armă se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor,
animalelor sau bunurilor.
ART. 32^2
(17) Atunci când folosirea altor mijloace de imobilizare sau constrângere nu a dat rezultate, în caz
de absolută necesitate, poliţistul de frontieră poate face uz de armă în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu, în următoarele situaţii:
a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva unor violenţe ilegale şi iminente, prin
care se poate provoca moartea sau rănirea gravă a acesteia, ori pentru a preveni săvârşirea unei
infracţiuni prin acte de violenţă ce implică o ameninţare gravă asupra vieţii sau integrităţii
corporale ale unei persoane;
b) când întâmpină rezistenţă la reţinerea unei persoane care, după săvârşirea unei infracţiuni prin
acte de violenţă, nu se supune imobilizării, încercând să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de
libertate poate pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor;
c) pentru executarea unui mandat de arestare preventivă, dacă persoana respectivă încearcă să
fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa sau integritatea
corporală a persoanelor;
d) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea unei persoane aflate în stare legală de
deţinere, dacă rămânerea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa ori integritatea
corporală a persoanelor;
e) împotriva grupurilor de persoane sau a persoanelor care încearcă să pătrundă fără drept şi prin
violenţă în sediile ori în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice, tulburând, astfel, grav,
ordinea şi liniştea publică sau punând în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor; f)
împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoana sau persoanele implicate în situaţiile
prevăzute la lit. a)-e), precum şi împotriva conducătorului acestuia, care refuză să oprească la
semnalele regulamentare;
(15) împotriva animalelor care, vădit, pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a sa ori a
altor persoane.
(2) Se interzice uzul de armă:
(15) împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină şi a persoanelor cu semne
vizibile de invaliditate, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care
pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a unei persoane;
(16) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul
aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.
(3) Uzul de armă se face numai după somaţia: «Poliţia de frontieră, stai!». În caz de nesupunere,
se somează din nou prin cuvintele: «Stai că trag!». Dacă cel în cauză nu se supune nici de această
dată, se somează prin tragerea focului de armă în sus, în plan vertical.
(4) În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. (3), persoana în cauză nu
se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.
(5) Uzul de armă se poate face fără somaţie doar în următoarele situaţii şi condiţii:
(12) în legitimă apărare sau stare de necesitate, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta;
(13) împotriva mijloacelor de transport, prin executarea tragerii asupra
pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării
acestora;
(14) împotriva animalelor care, vădit, pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a sa ori a
altor persoane.
(6) Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul articol, se face în aşa fel încât
să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la
picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora.
(7) În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra
pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora.
ART. 33
Pentru oprirea sau reţinerea navelor ori a ambarcaţiunilor care au încălcat legislaţia României în
apele din zona de competenţă, precum şi a celor care încearcă să fugă de sub escortă, navele şi
ambarcaţiunile Poliţiei de Frontieră Române pot folosi armamentul de bord sau individual din
dotare, în următoarele situaţii:
(11) pentru somarea de oprire şi reţinere a navelor şi ambarcaţiunilor;
(12) direct, fără somaţie, împotriva navelor şi ambarcaţiunilor în anumite situaţii prevăzute de
lege. ART. 34
Executarea focului cu armamentul de bord, cu somaţie, se efectuează astfel:
(15) după ce au fost epuizate somaţiile legale transmise prin toate mijloacele de comunicare
radio, optico-vizuale şi acustice, iar nava sau ambarcaţiunea urmărită continuă să le ignore,
comandantul navei Poliţiei de Frontieră Române procedează la executarea focului de
avertisment în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţa de urgenţă;
(16) în cazul în care, după executarea somaţiei legale şi a focului de avertisment, nava în
cauză nu se supune, se va folosi armamentul de bord după ce în prealabil a fost avertizat
echipajul acesteia să se deplaseze spre partea din faţă a navei, prin somaţia: "Părăsiţi pupa, vom
deschide foc în plin!" După ce s-a convins ca avertismentul a fost înţeles nava Poliţiei de
Frontieră Române va deschide foc în plin de la mică distanţă asupra părţii din spate a navei
urmărite, căutându-se pe cât posibil lovirea aparatului propulsor. Întreaga răspundere pentru
nesupunerea la somaţie şi pentru consecinţele ce decurg din ignorarea avertismentelor navei
Poliţiei de Frontieră Române revine comandantului navei urmărite sau înlocuitorului legal al
acestuia.
ART. 35
Navele Poliţiei de Frontieră Române pot executa foc cu armamentul de bord, fără somaţie, în
(m) împotriva navelor străine care atacă nave româneşti;
(n) împotriva navelor urmărite care ripostează cu foc de arma sau manevrează astfel încât
securitatea navei Poliţiei de Frontieră Române este pusă în pericol;
(o) împotriva submarinelor sau altor vehicule submersibile străine care navighează în marea
teritorială în imersiune sau la cota periscopică;
(p) împotriva navelor străine care ataca alte nave în apele naţionale navigabile;
(q) împotriva navelor străine care desfăşoară acţiuni ce pun în pericol securitatea insulelor
artificiale, a conductelor şi cablurilor submarine, a instalaţiilor portuare, a localităţilor şi
obiectivelor economice de pe litoral şi a celor situate pe malurile apelor de frontieră;
(r) împotriva grupurilor de oameni sau nave înarmate care pătrund în apele din zona
de competenţă a României şi ripostează sau încearcă să riposteze cu arme de foc.
ART. 36
(1) Navele Poliţiei de Frontieră Române execută focul de avertisment şi focul în plin, astfel încât
să evite încălcarea prin foc de arma a teritoriului statului vecin.
(2) După executarea focului în plin sau în caz de abordaj comandantul navei Poliţiei de Frontieră
Române se va conforma întocmai reglementărilor internaţionale privind salvarea vieţii omeneşti
pe mare sau pe fluviu.
ART. 37
În cazul ambarcaţiunilor sau al altor mijloace plutitoare de dimensiuni reduse executarea focului
cu sau fără somaţie va fi efectuată cu respectarea reglementărilor privind regimul armelor de foc
şi al muniţiilor şi a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 37^1
Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la art. 32^2 alin. (6) şi (7) sau, după caz, la art. 33,
se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.
ART. 38
(1) Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod ierarhic. De
îndată ce va fi posibil, raportul se întocmeşte în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a
produs moartea sau vătămarea unei persoane ori avarierea gravă a unei nave sau aeronave,
fapta se comunică, de îndată, procurorului competent.
(2) Poliţistul de frontieră care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze imediat, pentru a
se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanei rănite.
(3) Uzul de armă executat în condiţiile prevăzute de lege înlătură caracterul penal al faptei
şi răspunderea civilă a poliţiştilor de frontieră pentru pagubele produse.
CAP. VI
Personalul Poliţiei de Frontieră Române
ART. 39
(10) Personalul Poliţiei de Frontieră Române se compune din poliţişti de frontieră, alţi
funcţionari publici şi personal contractual.
(11) Poliţia de Frontieră Română îşi asigură personalul necesar dintre absolvenţii instituţiilor de
învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi personal selecţionat şi transferat de la
alte instituţii.
(19) Poliţiştilor
de frontieră le sunt aplicabile prevederile Legii privind statutul poliţistului.
(20) Funcţionarilor publici le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici şi alte reglementări specifice.
(21) Personalul contractual este supus dispoziţiilor Codului muncii şi celorlalte norme legale
referitoare la drepturile şi îndatoririle acestuia, în măsura în care prin prezenta ordonanţa de
urgenţă nu se dispune altfel.
CAP. VII
Asigurarea logistică, materială şi financiară
ART. 40
(w) Poliţia de Frontieră Română poate deţine în folosinţa imobile, armament, muniţie,
echipamente şi aparatură tehnică specifică, necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute
de lege.
(x) Poliţia de Frontieră Română poate să închirieze, în condiţiile legii, imobile sau părţi din
acestea, disponibile, aflate în administrarea sa şi în proprietatea publică a statului, prin
licitaţie publică, potrivit legii.
(y) Poliţia de Frontieră Română va reţine o cota de 50% din chiria prevăzută în contractele
de închiriere, diferenţa urmând să fie vărsată la bugetul de stat.
(z) Sumele reţinute se constituie în venituri extrabugetare, cu titlu permanent, şi vor fi utilizate
pentru întreţinerea, repararea şi modernizarea imobilelor aflate în administrarea Poliţiei de
Frontieră Române. Sumele rămase necheltuite la sfârşitul fiecărui an se reportează în anul
următor, având aceeaşi destinaţie.
(aa) Unităţile Poliţiei de Frontieră Române utilizează un parc propriu de nave, ambarcaţiuni,
elicoptere, autovehicule, animale de serviciu şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea
atribuţiilor prevăzute de lege.
(bb) Pe lângă unităţile Poliţiei de Frontieră Române se pot constitui secţii sau asociaţii sportive,
gospodării-anexe, precum şi cabinete medicale care să asigure asistenţa medicală la locul
permanent de muncă.
(cc) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi unităţile subordonate pot deţine în
folosinţa baze de tratament şi unităţi de cazare a personalului şi a membrilor de familie ai
acestuia pe timpul cât se afla în misiune, concedii de odihna sau tratament medical.
ART. 41
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi unităţile subordonate au în folosinţă locuinţe de
serviciu, de intervenţie şi sociale ce pot fi repartizate personalului propriu şi familiilor acestuia.
ART. 42
(24) Dotarea Poliţiei de Frontieră Române se realizează de Ministerul Administraţiei şi Internelor
în funcţie de fondurile alocate cu aceasta destinaţie prin legea bugetului de stat şi din alte surse,
potrivit legii.
(25) Dotarea Poliţiei de Frontieră Române se realizează din producţie internă şi din import.
CAP. VIII
ART. 43
(1) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră editează revista "Frontiera", publicaţie ilustrată
de analiza, cultura, opinie şi informare privind paza şi controlul trecerii frontierei de stat a
României.
(17) Finanţarea cheltuielilor publice prevăzute la alin. (1) se asigură integral de la bugetul de stat,
prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
ART. 44
(l) Poliţia de Frontieră Română poate asigura, cu plată, conform tarifelor legale, la cererea
agenţilor economici interesaţi, paza transporturilor pe apă a unor valori importante, precum şi a
transportului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, al substanţelor toxice
sau radioactive ori al altor materii sau substanţe periculoase.
(m) Unităţile care beneficiază de pază asigurată potrivit prevederilor alin. (1) încheie contracte
de prestări de servicii cu structurile teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Române, la nivelul
structurii care are organ financiar propriu.
(n) Veniturile realizate din paza executată de Poliţia de Frontieră Română se reţin integral de
către aceasta ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, care vor fi utilizate pentru
acoperirea cheltuielilor materiale şi de capital. Sumele rămase necheltuite la sfârşitul fiecărui
an se reportează în anul următor, având aceeaşi destinaţie.
ART. 45
Ziua Poliţiei de Frontieră Române se sărbătoreşte, în fiecare an, la 24 iulie.
ART. 46
Ţinuta, însemnele, forma şi conţinutul insignei şi ale documentelor de legitimare ale
poliţiştilor de frontieră se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 47
Structura unităţilor Poliţiei de Frontieră Române şi posturile de personal pentru fiecare unitate se
stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în raport cu efectivele aprobate prin
hotărâre a Guvernului.
ART. 48
Transformarea posturilor de militari în termen şi militari/poliţişti de frontieră angajaţi pe bază de
contract din statele de organizare a structurilor Poliţiei de Frontieră Române în posturi de poliţişti
de frontieră şi încadrarea acestora se va realiza până la data de 1 ianuarie 2007, în limita
fondurilor alocate în acest scop Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin legile bugetare
anuale.
ART. 49
Personalul Poliţiei de Frontieră Române care îşi desfăşoară activitatea în legătură cu paza şi
controlul trecerii frontierei de stat beneficiază de o indemnizaţie de frontieră de până la 20% din
salariul de baza.
ART. 50
Personalul Poliţiei de Frontieră Române, ambarcat pe nave sau aeronave destinate îndeplinirii
unor misiuni de paza şi control al trecerii frontierei de stat, precum şi personalul îmbarcat în
scopul îndeplinirii acestor misiuni beneficiază de sporurile prevăzute de lege pentru personalul
navigant.
ART. 51
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă orice alte dispoziţii contrare se
abrogă.
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 105 din 27 iunie 2001
privind frontiera de stat a României
CAP. I
ART. 1
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
(674) frontiera de stat - linia reala sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de
frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontiera, de la un
punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea şi celelalte ape curgătoare frontiera de stat este
cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu
luarea în considerare a faptului ca principiul general acceptat de dreptul internaţional fluvial este
acela ca frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare
nenavigabile, pe la mjlocul pânzei de apa; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la limita
exterioară şi limitele laterale ale marii teritoriale a României;
(675) culoar de frontieră - fâşia de teren situata de o parte şi de alta a frontierei de stat,
stabilită în baza acordurilor şi convenţiilor de frontieră încheiate de România cu statele vecine
în scopul evidenţierii şi protejării semnelor de frontiera;
(676) fâşie de protecţie a frontierei de stat - fâşia de teren constituită de-a lungul frontierei de
stat în scopul protejării semnelor de frontieră şi asigurării controlului accesului în apropierea
liniei de frontiera;
c^1) părţi contractante - statele părţi la Acordul dintre guvernele statelor Uniunii Economice a
Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind
eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune, semnat la 14 iunie 1985, precum şi
la Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele
statelor din Uniunea Economica Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze
privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, adoptata la Schengen la 19 iunie
1990.
(677) frontiere interne - frontierele comune terestre ale părţilor contractante, precum şi
aeroporturile pentru zborurile interne şi porturile pentru liniile regulate de pasageri, care au ca
punct de plecare sau ca destinaţie exclusiva alte porturi de pe teritoriile părţilor contractante, fără
escale în porturi din afara acestor teritorii;
(678) frontiere externe - frontieră terestră şi pe apă, precum şi aeroporturile şi porturile
părţilor contractante, dacă nu sunt frontiere interne ;
----------
(679) zbor intern - orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusiva teritoriile
părţilor contractantate, fără aterizare pe teritoriul unui stat terţ ;
(45) stat terţ - orice alt stat decât părţile contractante ;
(46) străin semnalat ca inadmisibil - străinul care se afla într-o situaţie de nepermitere a
intrării pe teritoriul României dintre cele prevăzute de legislaţia în vigoare privind regimul
străinilor;
(47) punct de trecere a frontierei - orice loc organizat şi autorizat de Guvernul României
pentru trecerea frontierei de stat;
(48) punct de mic trafic - orice loc organizat şi autorizat de Guvernul României pentru
trecerea frontierei de stat a persoanelor din zona de frontieră, stabilit prin convenţii şi acorduri
încheiate
cu statele vecine;
(107) control la frontieră - activitatea desfăşurată de personalul autorităţilor competente
pentru asigurarea respectării condiţiilor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat
a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi a altor bunuri;
(108) infracţiune de frontieră - fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul
trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor
bunuri;
(109) trecere ilegală a frontierei de stat - trecerea peste frontiera de stat în alte condiţii decât
cele prevăzute de legea română;
(110) transportator - orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional,
transportul de persoane şi bunuri pe cale aeriană, navală sau terestră;
(111) regim de control al poliţiei de frontieră - totalitatea normelor prevăzute de lege cu privire
la verificările desfăşurate de poliţiştii de frontieră asupra persoanelor, activităţilor sau imobilelor
aflate în zonele de competenţă ale poliţiei de frontieră, pentru constatarea şi sancţionarea faptelor
de încălcare a normelor prevăzute de lege.
CAP. II
Frontiera de stat a României
ART. 2
(100) Frontiera de stat a României delimitează teritoriul statului român de teritoriul fiecăruia
dintre statele vecine şi marea teritorială a României de zona contiguă. În plan vertical frontiera
de stat delimitează spaţiul aerian şi subsolul statului român de spaţiul aerian şi subsolul fiecăruia
dintre statele vecine.
(101) Frontiera de stat se stabileşte prin lege, în conformitate cu prevederile tratatelor
internaţionale, convenţiilor sau înţelegerilor încheiate de statul român cu statele vecine.
(62) Frontiera de stat a României este marcată, de regulă, în teren prin semne de frontieră, ale
căror date topogeodezice sunt prevăzute în documentele de demarcare bilaterale, încheiate de
statul român cu statele vecine.
ART. 3
(67) Pentru protecţia frontierei de stat şi a semnelor de frontieră se constituie culoarul de frontieră
şi fâşia de protecţie a frontierei de stat. Activităţile pentru constituirea şi întreţinerea culoarului
de frontieră şi a fâşiei de protecţie a frontierei de stat servesc scopurilor apărării, ordinii publice
şi siguranţei naţionale.
(68) Culoarul de frontieră şi lăţimea acestuia se convine de către statul român cu fiecare dintre
statele vecine, astfel încât să asigure vizibilitatea şi protecţia semnelor de frontiera.
(69) Fâşia de protecţie a frontierei de stat se stabileşte de la linia de frontieră către interior şi are o
lăţime de 20 metri. La frontiera de apă sau în locurile din imediata apropiere a frontierei de stat
în care terenurile sunt mlăştinoase, supuse erodărilor sau avalanşelor, fâşia de protecţie a
frontierei de stat se constituie mai în adâncime. Fâşia de protecţie a frontierei de stat se constituie
şi se marchează prin grija structurilor teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Române.
(70) Nu se constituie fâşie de protecţie a frontierei de stat la ţărmul Marii Negre, la Dunăre, pe
căile de comunicaţie şi în zonele cu lucrări hidrotehnice situate la frontieră.
ART. 4
26. Pentru asigurarea executării pazei şi controlului trecerii frontierei de stat se constituie zona
de frontieră.
29. Zona de frontiera cuprinde teritoriul aflat pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat
şi ţărmul Marii Negre, către interior.
30. În judeţele din interiorul ţării unde funcţionează aeroporturi şi porturi deschise traficului
internaţional suprafaţa aeroportului sau a portului cu platformele, imobilele şi instalaţiile
aferente reprezintă zona supusă regimului de control al poliţiei de frontieră.
31. Fâşiile de teren, situate pe o adâncime de 10 km de o parte şi de cealaltă a malurilor Dunării
interioare, deschisă navigaţiei internaţionale, inclusiv braţul Macin în întregime, sunt supuse
regimului de control al poliţiei de frontieră .
CAP. III
Regimul juridic al frontierei de stat
SECŢIUNEA 1
ART. 5
38. Regimul juridic al frontierei de stat cuprinde totalitatea normelor prevăzute de legislaţia
interna care privesc frontiera de stat şi desfăşurarea diferitelor activităţi în zona de frontiera,
în zona aeroporturilor şi porturilor deschise traficului internaţional.
39. Asigurarea respectării regimului juridic al frontierei de stat revine autorităţilor care au
atribuţii privind controlul la trecerea frontierei de stat şi autorităţilor administraţiei
publice locale.
ART. 6
(t) Frontiera de stat a României poate avea regim de frontieră internă sau frontieră externă.
(u) Abrogat.
(v) Abrogat.
(26) Culoarul de frontieră şi fâşia de protecţie a frontierei de stat fac parte din domeniul public al
statului şi se administrează de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Poliţia de
Frontieră Română, în condiţiile stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 445/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(27) Structurile teritoriale ale poliţiei de frontieră asigură curăţarea şi întreţinerea culoarului de
frontieră, întreţinerea şi repararea semnelor de frontieră sau, la nevoie, înlocuirea acestora,
conform prevederilor documentelor bilaterale încheiate cu statele vecine. Aceste activităţi se
desfăşoară la termenele stabilite prin acordurile, convenţiile ori înţelegerile de frontieră
încheiate cu statele vecine sau ori de câte ori este nevoie.
(28) În fâşia de protecţie a frontierei de stat, poliţiştii de frontieră au dreptul să instaleze
mijloace de semnalare a trecerilor peste frontieră şi de supraveghere a liniei de frontieră. Dacă
situaţia o impune, pentru termene limitate, până la dispariţia stării care determină necesitatea,
în fâşia de protecţie a frontierei de stat se pot face şi alte lucrări necesare în vederea îndeplinirii
atribuţiilor de către poliţiştii de frontieră.
(29) Suprafeţele de teren cuprinse între fâşia de protecţie a frontierei de stat şi culoarul de
frontieră sau malul apelor, după caz, se administrează de către persoanele fizice sau juridice
cărora le aparţin, cu respectarea prevederilor Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 445/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(26) Accesul persoanelor în fâşia de protecţie a frontierei de stat până la culoarul de frontieră
sau malul apelor, după caz, este permis în baza documentelor de identitate, cu aprobarea
şefului formaţiunii locale a poliţiei de frontieră.
(27) Accesul persoanelor pentru efectuarea unor activităţi dincolo de fâşia de protecţie a frontierei
de stat, în situaţia în care aceasta se constituie mai în adâncime, precum şi în insulele şi
ostroavele aparţinând statului român, situate în apele de frontieră, este permis numai prin locurile
şi în condiţiile stabilite de şeful formaţiunii locale a poliţiei de frontieră.
(28) Accesul persoanelor în insulele şi ostroavele de formaţiune nouă din apele de frontieră este
permis numai după determinarea apartenenţei acestora, pe baza înţelegerilor încheiate între statul
român şi statul vecin.
ART. 8
(v) Trecerea frontierei de stat a României de către persoane, mijloace de transport, mărfuri şi alte
bunuri se face prin punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional,
denumite în continuare puncte de trecere.
(w) Trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin punctele de mic trafic, în condiţiile
stabilite de comun acord prin documente bilaterale încheiate de România cu statele vecine.
(2^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), trecerea frontierei de stat a României se poate
face şi prin alte locuri, numai în situaţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei
ordonanţe de urgenţă.
(x) Trecerea frontierei de stat de către persoane se face cu respectarea prevederilor prezentei
ordonanţe de urgenţă.
(y) Trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri se face cu
respectarea legilor ce reglementează regimul vamal.
ART. 9
(14) Deschiderea de noi puncte de trecere sau închiderea temporara ori definitiva a celor existente
se face prin hotărâre a Guvernului.
(15) Guvernul României va da publicităţii lista cuprinzând punctele de trecere a frontierei de stat
deschise traficului internaţional şi punctele de mic trafic.
(16) Denumirea punctului de trecere, suprafaţa pe care o cuprinde, specificul de activitate şi orarul
de funcţionare pentru acele puncte de trecere care nu sunt deschise 24 de ore se afişează la loc
vizibil, la intrarea în punctul de trecere.
(17) Deschiderea ocazională a unor puncte de trecere în vederea desfăşurării unor activităţi cu
caracter festiv sau religios şi orarul lor de funcţionare se efectuează cu aprobarea inspectorului
general al politiei de frontiera.
(18) Punctele de trecere şi punctele de mic trafic funcţionează în subordinea Ministerului
Administraţiei şi Internelor. Celelalte autorităţi care îşi desfăşoară activitatea în punctul de
trecere, în afara poliţiei de frontieră, sunt organizate şi funcţionează potrivit prevederilor legale
speciale.
ART. 10
(17) Administratorii aeroporturilor şi porturilor în care funcţionează puncte de trecere, precum
şi cei ai punctelor de trecere rutiere care au doua sau mai multe fluxuri pe sens vor asigura în
termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă separarea
fluxurilor de pasageri prin amenajarea unor puncte de control separate, individualizate astfel:
a) pentru cetăţenii români sau aparţinând statelor cu care România a încheiat documente
bilaterale de eliminare a controlului la frontiera, punctul de control va fi individualizat cu
drapelul României şi al/ale statului/statelor parte la înţelegerea internaţională, urmate de
denumirea în clar a acestora, în limba română şi în limbile de circulaţie internaţională;
(m) pentru cetăţenii altor state punctul de control va fi individualizat cu inscripţia
"ALTE STATE", în limba română şi în limbile de circulaţie internaţională.
(2) Imobilele în care funcţionează punctele de trecere şi terenurile aferente acestora, care
constituie domeniu public al statului ori domeniu privat şi se administrează de către una dintre
autorităţile sau instituţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) ori de alte persoane juridice, se pun în
mod gratuit la dispoziţie celorlalte autorităţi cu competente de control la trecerea frontierei de
stat.
(3) În situaţia în care trecerea frontierei se efectuează temporar prin alte puncte de trecere care nu
sunt deschise traficului internaţional de persoane şi mărfuri, solicitantul asigura, după aprobarea
deschiderii temporare a punctului de trecere, condiţii corespunzătoare de efectuare a controlului
pentru trecerea frontierei, respectiv: punerea la dispoziţie a spatiilor de lucru şi a utilităţilor,
transportul personalului, spatii de cazare şi indemnizaţiile de deplasare, conform legii.
ART. 11
(1) În punctele de trecere se organizează şi se efectuează controlul de frontieră al persoanelor,
mijloacelor de transport, mărfurilor şi al altor bunuri atât la intrarea, cât şi la ieşirea din ţară.
(2) Controlul efectuat la trecerea frontierei de stat are ca scop verificarea şi constatarea
îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru intrarea şi ieşirea în/din ţară a
persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri.
ART. 12
(1) În punctele de trecere îşi desfăşoară activitatea personalul tuturor autorităţilor publice care au,
potrivit legii, competente pe linia controlului la trecerea frontierei de stat.
(2) Atribuţiile personalului prevăzut la alin. (1) se stabilesc de autorităţile publice în structura
cărora acesta funcţionează, potrivit prevederilor legale.
(3) Autorităţile publice prevăzute la alin. (1) colaborează şi răspund, în limita competentelor
legale, de desfăşurarea în bune condiţii a traficului de călători, mijloace de transport, mărfuri
şi de alte bunuri.
ART. 13
(1) În baza documentelor bilaterale încheiate de statul român cu statele vecine se pot organiza
puncte de trecere comune pe teritoriul uneia dintre părţile semnatare ale acestora.
(2) Regulile de lucru ale personalului fiecăreia dintre părţi şi modul de cooperare în punctul
de trecere comun se stabilesc prin documentul de înfiinţare a acestora.
(3) Funcţionarii români care îşi desfăşoară activitatea în punctele de trecere comune aplica
prevederile legii române cu privire la controlul trecerii frontierei de stat.
ART. 14
(1) Seful punctului de trecere este poliţist de frontieră şi împreună cu şefii tuturor autorităţilor,
care au, potrivit legii, competente de control la trecerea frontierei de stat pentru mărfuri şi
călători, cooperează pentru organizarea activităţii de control.
(2) Abrogat.
(3) Poliţistul de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se
sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat
şi la controlul trecerii frontierei de stat de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul
prevăzut la art. 12 alin. (1).
(4) În cazul existenţei unor suspiciuni întemeiate sau al unor informaţii referitoare la încălcarea
reglementărilor legale la trecerea frontierei de stat, şeful punctului de trecere poate solicita, în
scris ori verbal, cu confirmarea scrisă, în cel mai scurt timp, şefilor celorlalte autorităţi din
punctul de trecere, efectuarea unui alt control, mai amănunţit. Autorităţile solicitate au obligaţia
efectuării acestui control.
(s) Accesul persoanelor în punctul de trecere, altele decât persoanele aparţinând autorităţilor
publice care au, potrivit legii, competente de control privind trecerea frontierei de stat, se
stabileşte de seful acestuia.
ART. 15
Regulile de exploatare şi întreţinere privind podurile, căile ferate şi rutiere, liniile de
comunicaţii şi apele care intersectează linia frontierei de stat ori au ax comun cu aceasta sunt
stabilite prin acorduri, convenţii şi înţelegeri încheiate de statul român cu statele vecine.
ART. 16
(17) Pentru soluţionarea problemelor rezultate din înţelegerile bilaterale de frontieră se numesc,
prin hotărâre a Guvernului, reprezentanţi/împuterniciţi de frontieră şi locţiitori ai acestora,
precum şi delegaţi în comisiile mixte interguvernamentale, din rândul funcţionarilor Politiei
de Frontieră Române, precum şi al altor reprezentanţi ai unor autorităţi interesate.
(18) Atribuţiile şi modul de lucru ale funcţionarilor prevăzuţi la alin. (1) se stabilesc prin
acordurile, convenţiile şi înţelegerile de frontieră încheiate de România cu statele vecine.
SECŢIUNEA a 2-a
Efectuarea controlului pentru trecerea frontierei de stat
ART. 17
(36) Controlul pentru trecerea frontierei de stat se efectuează în echipa constituită din
personalul autorităţilor prevăzute la art. 12 alin. (1), ai cărei membri au atribuţii conform
prevederilor legale speciale. Coordonarea echipei de control se face de către poliţistul de
frontiera.
(37) În punctele de trecere portuare, din echipa de control face parte şi reprezentantul
căpităniei portului. O data cu echipa de control au acces pe navele de mărfuri şi reprezentanţii
agenţiei de navlosire, precum şi alte persoane autorizate, conform legii.
(38) În punctele de trecere aeroportuare echipa de control va fi însoţită de un
reprezentant al companiei aeriene reprezentate pe aeroport.
(39) În situaţiile în care controlul nu se poate efectua în echipa constituită potrivit alin.
(1), personalul autorităţii care trebuie să îşi desfăşoare activitatea separat de restul echipei
îl va informa, la terminarea controlului, pe şeful de tură al poliţiei de frontieră despre
rezultatul controlului.
ART. 18
(t) Controlul paşapoartelor şi al celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române,
eliberate de autorităţile române, precum şi al celor eliberate de autorităţile străine, recunoscute
sau acceptate de statul român, potrivit legii, se face de către poliţistul de frontiera.
(u) La controlul de frontieră cetăţenii străini care intra în România trebuie să facă dovada ca
îndeplinesc condiţiile de intrare şi şedere stabilite de statul român.
(v) În cazurile în care se constata ca documentele de călătorie prevăzute la alin. (1) nu întrunesc
condiţiile prevăzute de lege pentru a da dreptul titularului acestora să intre ori să iasă în/din ţară
sau exista suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor, seful punctului de trecere va
dispune clarificarea situaţiei şi luarea masurilor prevăzute de lege.
(w) Şeful punctului de trecere poate dispune întreruperea călătoriei unei persoane dacă s-a
constatat ca aceasta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat
române.
ART. 19
La trecerea frontierei de stat, după efectuarea controlului documentelor privind identitatea
persoanelor autoritatea vamală efectuează controlul vamal, potrivit reglementarilor vamale.
ART. 20
(14) În punctul de trecere a frontierei de stat controlul sanitar-uman, sanitar-veterinar,
fitosanitar şi cel privind protecţia mediului se organizează şi se executa potrivit normelor
stabilite de legislaţia în vigoare, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă,
înainte de efectuarea celorlalte tipuri de control.
(15) Controlul pentru protecţia sanitară a teritoriului României şi cel privind protecţia mediului se
executa, potrivit legii, asupra persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri,
indiferent de provenienţa şi destinaţia lor. Persoanei care nu se supune controlului sanitar nu i se
permite trecerea frontierei de stat.
(16) Autorităţile publice centrale care răspund de administraţia publică, agricultura, alimentaţie
şi silvicultura, de transport şi de protecţia mediului stabilesc prin ordin comun al miniştrilor
punctele de trecere a frontierei de stat prin care se efectuează importul, exportul şi tranzitul de
animale şi produse animale, vegetale şi produse vegetale, deşeuri şi substanţe chimice
periculoase. Trecerea mijloacelor de transport destinate acestor transporturi prin alte puncte de
trecere este interzisă.
(17) În funcţie de volumul traficului, de situaţia epizootiilor, epifitilor şi de convenţiile încheiate
cu alte state, în punctul de trecere se pot executa numai controlul documentelor de trecere a
frontierei, al documentelor însoţitoare ale mărfii şi controlul fizic al mijloacelor care transporta
animale sau produse animale, vegetale ori produse vegetale şi deşeuri sau substanţe chimice
periculoase. Controlul sanitar-veterinar, fitosanitar şi pentru protecţia mediului în detaliu se
efectuează la locul de destinaţie al transportului, potrivit legii.
(18) În situaţia în care punctul de trecere este deschis şi pentru trecerea persoanelor, a altor mijloace
de transport, mărfuri şi bunuri, pentru efectuarea controlului sanitar-veterinar, fitosanitar şi pentru
protecţia mediului se stabileşte în perimetrul punctului de trecere un spaţiu anume destinat. Acesta
va fi situat în lateral sau separat de spaţiul pentru controlul persoanelor, mijloacelor de transport,
mărfurilor şi bunurilor care nu fac obiectul acestui tip de control.
(19) În situaţia în care animalele şi produsele animale sau vegetalele şi produsele vegetale,
deşeurile sau substanţele chimice periculoase nu corespund standardelor prevăzute pentru
trecerea frontierei de stat, personalul specializat al Politiei Sanitare-Veterinare, al Politiei
Fitosanitare sau al autorităţii de protecţie a mediului va interzice trecerea acestora peste
frontiera, informându-i despre aceasta pe seful punctului de trecere şi pe seful biroului vamal de
control şi vămuire la frontiera.
(13) În cazul bolilor care impun instituirea carantinei, în situaţii care nu suferă amânare,
autoritatea publică centrala care răspunde de sănătate şi/sau autoritatea publică centrala care
răspunde de agricultura, alimentaţie şi silvicultura iau/ia primele masuri de prevenire şi
combatere a acestora, potrivit legii, pe care le comunica de îndată celorlalte autorităţi interesate.
În aceste cazuri controlul sanitar de specialitate şi masurile de prevenţie sanitară se efectuează în
detaliu asupra tuturor persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi bunurilor. Cu sprijinul
administraţiei publice locale se stabilesc spatiile în care se aplica masurile de profilaxie sanitară,
sanitară veterinară şi fitosanitara.
(14) În spaţiul destinat controlului sanitar-veterinar se organizează şi se aplica masurile de
prevenire a răspândirii bolilor de la animale la om, stabilite de inspectorii sanitari veterinari,
conform legii. În acest spaţiu agenţii economici autorizaţi să efectueze serviciile prevăzute de
legea sanitară veterinară organizează şi dispun instalaţiile necesare.
ART. 21
(10) Trecerea peste frontiera de stat de către persoane fizice a armelor de vânătoare, de tir şi
muniţiilor aferente acestora, a armelor cu aer comprimat, precum şi a armelor de panoplie este
permisă numai dacă acestea sunt înscrise în documentele de trecere a frontierei, de către
autorităţile care au eliberat aceste documente sau au acordat viza română.
(11) Persoanele care la intrarea în România au asupra lor arme şi muniţii, altele decât cele
prevăzute la alin. (1), au obligaţia să le depună la politia de frontiera, urmând să fie
restituite proprietarului, potrivit legii.
(16) Însoţitorii delegaţiilor străine la nivelul şefilor de stat ori la nivel guvernamental, precum şi
militarii pot avea asupra lor şi pot introduce în ţară arme de autoapărare şi muniţiile aferente, pe
baza de reciprocitate, dacă acestea sunt notificate prin Ministerul Afacerilor Externe şi, respectiv,
Ministerul Apărării Naţionale sau Ministerul Administraţiei şi Internelor .
(18) La trecerea frontierei de stat militarii români participanţi la operaţiuni în sprijinul păcii sau în
scopuri umanitare, la exerciţii militare comune cu unităţi din alte state, precum şi forţele militare
străine care participa la activităţi ce implica intrarea, staţionarea sau tranzitarea teritoriului
României conform tratatelor şi înţelegerilor internaţionale la care România este parte, pot avea
asupra lor armamentul, tehnica de lupta şi muniţiile necesare, dacă acestea sunt notificate prin
Ministerul Apărării Naţionale sau Ministerul Administraţiei şi Internelor.
ART. 22
(k) Armele de vânătoare, de tir, cu aer comprimat, muniţiile pentru acestea, precum şi armele de
panoplie aflate asupra călătorilor în tranzit, pe care aceştia le-au declarat, se sigilează la intrarea
în ţară de către personalul politiei de frontiera.
(l) Pe timpul tranzitării teritoriului României călătorilor le este interzis să înstrăineze armele şi
muniţiile sau să rupă sigiliile aplicate. La ieşirea din ţară se verifica integritatea şi autenticitatea
sigiliilor şi dacă datele de identificare a armelor şi muniţiilor corespund cu cele înscrise în
documentul de trecere a frontierei de stat. Dacă sigiliile nu sunt intacte ori datele nu corespund
cu cele înscrise în documentele de trecere a frontierei de stat sau armele şi muniţiile au fost
înstrăinate integral ori în parte, călătorilor în cauza li se întrerupe călătoria până la clarificarea
situaţiei de către autorităţile competente.
(m) Tranzitarea prin România a armelor de vânătoare sau de tir şi a muniţiilor
corespunzătoare, aparţinând unor persoane juridice străine, se face cu aprobarea prealabilă a
şefului serviciului teritorial al poliţiei de frontieră competent sau a şefului structurii de
coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, după caz.
ART. 23
l Armele şi muniţiile prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), care nu au fost declarate, precum şi
alte arme şi muniţii descoperite cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat se reţin în
vederea confiscării şi se predau pe baza de proces-verbal autorităţilor competente.
m Persoanele în cauză sunt conduse în faţa autorităţilor competente în vederea clarificării
situaţiei lor.
ART. 24
Dispoziţiile art. 21 şi 23 se aplica şi în cazul substanţelor explozive, al materialelor biologice cu
potenţial de contaminare în masa, al substanţelor stupefiante sau psihotrope şi al medicamentelor
care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope în cantităţi mai mari decât cele necesare pentru
tratamentul personal, precum şi al dispozitivelor sau recipientelor încărcate cu substanţe
toxice sau radioactive aflate asupra persoanelor sau, după caz, în mijloacele de transport
rutiere, feroviare, navale ori aeriene care trec frontiera de stat română.
ART. 25
(x) La autoturismele, autobuzele, autocarele, automarfarele şi celelalte mijloace de transport
rutiere care intra sau ies din ţară controlul pentru trecerea frontierei se efectuează în punctele de
trecere rutiere.
(y) În punctele de trecere, în cazul transporturilor multimodale, controlul mijloacelor prevăzute
la alin. (1) se efectuează înainte de îmbarcarea/debarcarea în/de pe mijlocul de transport naval,
aerian sau feroviar.
ART. 26
Controlul pentru trecerea frontierei al trenurilor se efectuează în staţia de frontieră sau, pe
parcurs, între staţia de frontieră şi o staţie interioară.
ART. 27
(cc) La navele care intra sau ies din porturile româneşti în/din curse externe controlul pentru
trecerea frontierei se efectuează în punctele de trecere portuare.
(dd) La navele care urmează să oprească în porturile situate pe Dunăre, în care nu funcţionează
puncte de trecere, controlul pentru trecerea frontierei se efectuează în primul port, situat în
amonte sau în aval de acest port, în care funcţionează un punct de trecere. La ieşirea din ţară
controlul se efectuează în portul de unde pleacă nava în cursa externa, în situaţia în care în acesta
exista un punct de trecere; în caz contrar, navele respective sunt obligate să oprească pentru
control în unul dintre porturile Galaţi, Sulina, Tulcea, Constanţa-Sud sau Moldova Veche.
(ee) La navele sub pavilion străin care navighează în sectorul Dunării de Jos, intre porturile
Sulina şi Brăila, controlul pentru trecerea frontierei se efectuează la intrare în portul Sulina, iar la
ieşire, în unul dintre porturile Brăila, Galaţi, Tulcea sau Sulina, dacă din aceste porturi navele
pleacă direct în cursele externe. Controlul navelor care navighează prin canalul Dunăre-Marea
Neagră se efectuează la intrare în portul Constanţa-Sud, iar la ieşire, în ultimul port românesc din
care navele pleacă în cursa.
(ff) În portul Cernavodă se controlează numai acele nave care sosesc sau pleacă în cursa externa
din portul Basarabi, Poarta Alba, Medgidia sau Cernavodă.
(gg) Controlul pentru trecerea frontierei se efectuează în portul Sulina asupra tuturor navelor care
navighează prin acesta spre porturile Reni sau Ismail; în portul Sulina nu sunt supuse controlului
navele româneşti şi străine care vin din aceste porturi şi nu se opresc într-un port românesc,
precum şi navele de mărfuri şi pasageri sub pavilion românesc care navighează intre porturile
Constanţa, Sulina, Galaţi şi Brăila, la intrarea şi la ieşirea din sectorul Dunării de Jos.
(hh) Navele sub pavilion străin care navighează în aval pe Dunărea interioară şi urmează să o
tranziteze cu oprire efectuează controlul la intrarea în ţară în portul Călăraşi, iar pentru ieşirea
din ţară, în ultimul port din care pleacă, dacă este organizat punct de trecere a frontierei, sau în
portul Galaţi. Pentru navigaţia în amonte de acest sector al Dunării controlul la intrarea în ţară
se efectuează în portul Galaţi, iar pentru ieşirea din ţară, în ultimul port din care pleacă nava,
dacă este organizat punct de trecere a frontierei, sau în portul Călăraşi.
(ii) Navele sub pavilion străin care navighează în tranzit fără oprire pe Dunărea interioară sau
pe canalul Dunăre - Marea Neagră sunt supuse controlului în portul Călăraşi, respectiv în portul
Galaţi.
ART. 28
n În cazul în care în rada portului a eşuat o nava sau la bordul unei nave a izbucnit un incendiu,
navele de salvare sau cele desemnate să intervină pentru salvare pot să iasă în rada pentru
acordare de ajutor, fără a li se efectua controlul pentru trecerea frontierei. Aceste situaţii se aduc
la cunoştinţa sefului punctului de trecere, de îndată, de către căpitănia portului.
(w) Când în port a izbucnit un incendiu sau a apărut un pericol iminent care afectează siguranţa
navelor ori care pune în pericol siguranţa navelor, acestora li se permite ieşirea din port în rada,
fără a li se efectua controlul pentru trecerea frontierei.
ART. 29
(20) Activitatea de căutare şi salvare a vieţii omeneşti în marea teritoriala se organizează şi se
desfăşoară pe baza acordurilor bilaterale dintre statele riverane Marii Negre, încheiate în
conformitate cu prevederile Convenţiei internaţionale (SAR) din 1979 privind căutarea şi
salvarea pe mare, adoptata la Hamburg la 27 aprilie 1979.
(21) Delimitarea regiunilor de căutare/salvare intre statele riverane Marii Negre nu este legată de
delimitarea liniei de frontiera.
(22) Serviciile de căutare şi salvare se desfăşoară în conformitate cu principiul primului sosit la
locul unde are loc activitatea de căutare şi salvare, dacă prin acordurile bilaterale ale
României cu statele riverane Marii Negre nu se stabileşte altfel. Salvatorul este obligat să îşi
anunţe prezenta şi motivul acesteia în apele teritoriale ale României sau deasupra acestora,
prin staţia radiocoastă care va informa imediat căpitănia portului în a cărei zona de jurisdicţie
se afla salvatorul şi serviciul teritorial al poliţiei de frontieră.
(23) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (1) şi numai în scopul căutării locului de producere a
accidentelor maritime şi al salvării supravieţuitorilor, cu excepţia cazurilor în care statele
riverane Marii Negre convin altfel, se autorizează intrarea imediata în/deasupra marii teritoriale a
României a unităţilor de salvare aparţinând celorlalte state riverane.
ART. 30
(29) Controlul documentelor privind identitatea străinilor, membri ai echipajelor navelor care
executa voiaje internaţionale, şi a pasagerilor pentru trecerea frontierei se efectuează cu
respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.335/2000 pentru aprobarea Normelor
metodologice de punere în aplicare a prevederilor Convenţiei privind facilitarea traficului
maritim internaţional (FAL), adoptata la Londra la 9 aprilie 1965, cu modificările şi completările
ulterioare.
(30) La navele româneşti de transport de mărfuri care, din motive justificate, sunt obligate să
staţioneze în rada portului, accesul la uscat al membrilor echipajelor este permis cu aprobarea
sefului punctului de trecere. În acest caz controlul navelor se executa după intrarea lor în port, iar
controlul carnetelor de marinar se efectuează la coborârea pe uscat.
ART. 31
(11) Membrilor echipajelor navelor aflate în rada portului, asupra cărora la sosire nu s-a efectuat
controlul pentru trecerea frontierei, li se poate acorda asistenţă medicală cu accesul medicului
la bord, la cererea comandanţilor de nava şi cu aprobarea sefului punctului de trecere.
(12) În baza avizului organelor sanitare competente debarcarea marinarilor străini în vederea
internării în unul dintre spitalele oraşului portuar se aproba de seful punctului de trecere, la
cererea căpităniei portului.
ART. 32
(25) Marinarii rămaşi pe teritoriul României după plecarea navei se vor prezenta la agenţia
companiei de navigaţie de care aparţine nava, pentru a li se rezolva situaţia. Dacă în localitatea
portuara nu exista agenţie de navigaţie, seful punctului de trecere permite marinarilor plecarea
din ţară cu alta nava.
(18) Marinarilor străini aflaţi pe nave în porturile româneşti, care urmează să se deplaseze în
interes de serviciu într-un alt port sau într-o alta localitate de pe teritoriul României, pentru a
lua legătura cu misiunea diplomatică sau cu oficiul consular al statului ai cărui cetăţeni sunt, li
se acorda, la cerere, viza de intrare. Cererea de viza se rezolva prin agenţia de navlosire sau prin
agenţia de navigaţie a statului de care aparţine nava ori de către şefii punctelor de trecere. În
cazul deplasării marinarilor spre alte state li se acorda vize de tranzit.
(19) Trecerea oricărui membru al echipajului unei nave străine în echipajul altei nave străine,
aflata în unul dintre porturile româneşti, se face prin modificarea corespunzătoare de către
comandanţii celor doua nave a listelor cuprinzând echipajul acestora, cu acordul agenţilor
navelor. Listele cuprinzând echipajele sunt prezentate la căpitănia portului, la seful punctului de
trecere a frontierei la biroul vamal şi la biroul direcţiei de sănătate publică din port de către
agenţii navelor.
ART. 33
(16) La navele de pasageri sub pavilion românesc sau sub pavilion străin, precum şi la pasagerii
aflaţi pe navele de mărfuri care vin sau pleacă în/din România controlul documentelor la trecerea
frontierei se efectuează asupra persoanelor şi bunurilor la debarcarea şi, respectiv, îmbarcarea
la/de pe nave.
(17) Accesul pasagerilor străini la uscat este permis numai după îndeplinirea formalităţilor legale
pentru trecerea frontierei de stat.
ART. 34
Şefii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, precum şi şefii reprezentantelor organizaţiilor
internaţionale aflate pe teritoriul României, în limitele convenţiilor la care statul român este
parte, au acces la bordul navelor de comerţ străine aflate în porturile sau apele teritoriale
româneşti, în baza cărţilor de identitate eliberate de Ministerul Afacerilor Externe.
ART. 35
Accesul la bord al membrilor de familie ai marinarilor străini îmbarcaţi pe navele aflate în
porturile româneşti care navighează intre porturile Constanţa, Sulina şi Moldova Veche se face
pe baza paşapoartelor ori a altor documente de trecere a frontierei, la cererea comandantului
navei şi cu avizul sefului punctului de trecere.
ART. 36
(17) În aeroporturi controlul pentru trecerea frontierei se face la plecarea şi la sosirea aeronavelor
în/din curse internaţionale. Când din cauze de forţă majora o aeronava de transport internaţional
nu îşi poate continua cursa şi călătorii în tranzit nu au legături imediate, acestora li se permite, la
cerere, accesul în localitate până la îmbarcarea în prima aeronava sau tranzitarea teritoriului
României cu alte mijloace de transport, în baza vizei de tranzit acordate în punctul de trecere,
potrivit legii.
(18) În cazul în care aeronavele care efectuează curse internaţionale aterizează din cauze de forţă
majora pe aeroporturi care nu sunt destinate traficului internaţional, situate în afara zonei de
frontiera, controlul pentru trecerea frontierei se asigura de către unitatea de politie şi autoritatea
vamală cele mai apropiate.
(19) Călătorilor în tranzit, cu escală în România, nu li se efectuează controlul paşapoartelor dacă
nu părăsesc aerogara, cu exceptia situaţiilor deosebite ce reclama efectuarea acestui control.
ART. 37
Avioanele militare româneşti şi străine şi echipajele lor, atunci când aterizează sau decolează de pe
aeroporturi româneşti deschise traficului internaţional, se supun regulilor prevăzute la art. 36.
SECŢIUNEA a 3-a
Accesul, circulaţia şi alte activităţi ce se desfăşoară în zona de frontieră şi în punctele de trecere a
frontierei de stat
ART. 38
(15) Zborurile aeronavelor civile care executa operaţiuni aeriene în spaţiul aferent zonei de
frontieră vor fi comunicate Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră de către operatorii
aerieni care efectuează zborurile respective, cu cel puţin o ora înainte de decolare, cu precizarea
tipului şi înmatriculării aeronavei, a itinerarului şi a orarului de zbor.
(16) Zborurile având drept scop acordarea asistentei medicale sau a ajutorului umanitar de
urgenţă, efectuate în spaţiul aerian aferent zonei de frontiera, se comunica Inspectoratului
General al Politiei de Frontieră de către operatorii aerieni care executa zborurile respective,
înainte de decolare, cu precizarea tipului şi înmatriculării aeronavei, a itinerarului şi a orarului de
zbor.
(17) Zborurile menţionate la alineatele precedente, pentru care, conform reglementarilor
aeronautice în vigoare, este necesara obţinerea unei autorizaţii de survol, se comunica
Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră de către Autoritatea Aeronautica Civilă
Română în momentul emiterii autorizaţiei respective.
(18) Prevederile prezentului articol nu se aplica în cazul zborurilor efectuate pe căile aeriene
alocate traficului aerian internaţional.
ART. 39
În zona de frontieră, pe adâncimea de 500 m de la linia de frontieră către interior, cu avizul
organelor Poliţiei de Frontieră Române, se pot executa activităţi cum sunt: mineritul, exploatările
de ţiţei, de gaze, de ape minerale, de ape termale, exploatările forestiere, balastiere sau de
cariere, lucrările de îmbunătăţiri funciare şi irigaţii, îndiguirile, lucrările ori construcţiile pe
cursurile de apă, lucrările de asigurare a condiţiilor de navigaţie, construcţiile şi amenajările
turistice, de agrement sau de altă natură, cercetările ori prospectările geologice.
ART. 40
Pescuitul industrial şi sportiv în apele de frontieră, apele maritime interioare şi în marea
teritorială se efectuează, în condiţiile legii, în locurile şi sectoarele stabilite de autorităţile
competente, cu avizul prealabil al organelor Poliţiei de Frontieră Române.
ART. 41
Bărcile şi ambarcaţiunile înmatriculate potrivit legii, aflate pe apele de frontieră şi apele
maritime interioare, se păstrează în locurile stabilite de căpităniile de port sau, după caz, de
autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul şefilor sectoarelor politiei de frontiera,
luându-se masuri de către cei care le deţin, pentru a se preveni folosirea acestora la trecerea
ilegala a frontierei de stat, la practicarea contrabandei sau la alte activităţi ilicite.
ART. 42
(13) Activităţile de agrement şi sportive în apele de frontiera, marea interioară şi marea
teritoriala se pot desfăşura cu aprobarea căpităniei de port sau, după caz, a administraţiei
publice locale şi cu avizul sefului sectorului politiei de frontieră ori, după caz, al sefului
grupului de nave al politiei de frontiera.
(14) În apele de frontiera, în marea interioară şi în marea teritoriala navele cu excursionişti,
precum şi orice alta nava sau ambarcaţiune nu au voie să acosteze decât în porturi sau în alte
locuri special amenajate în acest scop. În caz de forţă majora acostarea se poate face în orice
punct de pe malul românesc, anunţându-se cea mai apropiată formaţiune locala a poliţiei
de frontieră sau, în lipsa acesteia, a politiei. Dispoziţiile acestui alineat nu se aplica
cetăţenilor români posesori de bărci.
ART. 43
Păşunatul animalelor este permis în timpul zilei până la fâşia de protecţie a frontierei de stat, iar
noaptea, până la 500 metri faţă de aceasta, către interior, în locurile stabilite de autorităţile
administraţiei publice locale şi cu avizul şefului sectorului poliţiei de frontieră.
ART. 44
(17) Vânătoarea de-a lungul frontierei de stat pe adâncimea de 500 metri de la fâşia de protecţie a
frontierei de stat către interior, pentru frontiera de uscat, şi de la limita terenului inundabil, pentru
frontiera de apă, este interzisă.
(18) Vânătoarea organizată a animalelor de pradă, pe adâncimea prevăzută la alin. (1), este admisă
numai ziua şi numai de la fâşia de protecţie a frontierei de stat către interior, pe baza hotărârilor
consiliilor locale şi cu avizul prealabil al şefului sectorului poliţiei de frontieră.
ART. 45
(s) Orice activitate în punctele de trecere a frontierei de stat, alta decât efectuarea controlului de
frontieră, se poate desfăşura numai după obţinerea prealabilă a avizului din partea şefului
serviciului teritorial al poliţiei de frontieră competent, respectiv a şefului Gărzii de Coastă sau a
şefului structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, a autorităţilor administraţiei
publice locale şi a altor autorităţi prevăzute de lege, după caz.
(t) Condiţiile de eliberare de către şeful serviciului teritorial al poliţiei de frontieră competent,
respectiv de către şeful Gărzii de Coastă sau de şeful structurii de coordonare a punctelor de
trecere aeroportuare a avizului prevăzut la alin. (1), precum şi obligaţiile persoanelor avizate se
stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. În aviz se
menţionează obligaţiile persoanelor avizate.
ART. 46
(12) Persoanelor care se deplasează sau care desfăşoară diferite activităţi în apropierea frontierei
de stat le este interzis:
a) să tragă cu arma peste frontiera de stat;
b) să deterioreze sau să distrugă semnele de frontieră, instalaţiile sau mijloacele tehnice de pază
ale politiei de frontieră;
c) să utilizeze focul deschis fără luarea masurilor pentru împiedicarea propagării focului la
vecinătăţi;
d) să fixeze pe banda magnetică, pe hârtie sau alt suport imagini care să redea porţiuni
din teritoriul statelor vecine;
e) să facă schimb de obiecte sau corespondenta peste frontiera de stat, în alte puncte decât cele
destinate prin lege acestui scop;
f) să desfăşoare activităţi care pot polua apele, marea, aerul sau solul în zona de
frontiera, precum şi apele maritime aflate sub jurisdicţia statului român;
g) să poarte convorbiri neautorizate peste linia de frontieră;
h) să comită fapte, gesturi sau să profereze expresii jignitoare la adresa statului vecin sau a
cetăţenilor acestuia.
(13) Restricţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), e) şi g) sunt aplicabile doar în situaţia în care
acestea sunt prevăzute în acordurile sau convenţiile privitoare la frontiera încheiate de România
cu statele vecine.
ART. 47
În situaţii deosebite, pe timpul unor acţiuni ale politiei de frontiera, se poate opri temporar
accesul şi desfăşurarea unor activităţi în apropierea frontierei de stat în afara localităţilor.
Aceste masuri vor fi aduse la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale şi populaţiei
în timp util.
CAP. IV
Abrogat.
CAP. V
Răspunderi şi sancţiuni
ART. 68
Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă atrage, după caz, răspunderea
penală, civilă, contravenţională sau administrativa a persoanei vinovate.
ART. 69
Pentru faptele prevăzute la art. 46 lit. f) poliţiştii de frontieră şi organele specializate ale
administraţiei publice centrale şi locale aplica prevederile dispoziţiilor legale privind protecţia
mediului.
ART. 70 - 74
Abrogate.
ART. 75
Sunt contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, următoarele fapte:
(22) tragerea cu arma peste frontiera de stat, deteriorarea ori distrugerea semnelor de
frontieră, a instalaţiilor sau mijloacelor tehnice de pază, supraveghere şi control ale Poliţiei de
Frontieră Române, utilizarea focului deschis fără luarea masurilor pentru împiedicarea
propagării focului la vecinătăţi, în apropierea liniei de frontiera;
(dd) refuzul sub orice forma de a permite autorităţilor de frontieră vizitarea aeronavelor,
navelor, mijloacelor de transport rutiere sau feroviare, a magaziilor, hambarelor şi a altor
locuri ce prezintă interes pentru controlul de frontiera;
(ee) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu
actele de identitate ori de a prezenta la control bagajele sau mijloacele de transport, la cererea
organelor poliţiei de frontieră sau ale poliţiei;
(ff) accesul la uscat fără aprobarea şefului punctului de trecere a membrilor echipajelor
navelor româneşti de transport de mărfuri care, din motive justificate, sunt obligate să staţioneze
în raza portului; neprezentarea, după plecarea navei, a marinarilor rămaşi pe teritoriul României
la agenţia companiei de navigaţie de care aparţine nava, pentru a li se rezolva situaţia; accesul la
bord al membrilor de familie ai marinarilor străini îmbarcaţi pe navele aflate în porturile
româneşti care navighează între porturile Constanţa, Sulina şi Moldova Veche fără paşaport ori
alte documente de trecere a frontierei sau fără aprobarea şefului punctului de trecere;
desfăşurarea oricărei activităţi în punctele de trecere a frontierei de stat, alta decât efectuarea
controlului de frontieră, fără avizul, după caz, al şefului serviciului teritorial al poliţiei de
frontieră competent, al şefului Gărzii de Coastă, al şefului structurii de coordonare a punctelor de
trecere aeroportuare, al administraţiei publice locale sau al altei autorităţi prevăzute de lege;
nerespectarea obligaţiilor prevăzute în avizul eliberat de şeful serviciului teritorial al poliţiei de
frontieră competent, de şeful Gărzii de Coastă sau de şeful structurii de coordonare a punctelor
de trecere aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1);
(26) accesul persoanelor în fâşia de protecţie a frontierei de stat, fără documente de identitate
şi fără aprobarea şefului formaţiunii locale a poliţiei de frontieră; accesul persoanelor în insulele
şi ostroavele de formaţiune nouă din apele de frontieră înainte de determinarea apartenenţei
acestora; desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 39 fără avizul şefului serviciului teritorial al
poliţiei de frontieră sau al şefului Gărzii de Coastă; efectuarea pescuitului în apele de frontieră,
apele maritime interioare şi în marea teritorială în alte locuri sau în alte sectoare decât cele
stabilite de autorităţile competente ori fără avizul prealabil al şefului serviciului teritorial al
poliţiei de frontieră competent sau al şefului Gărzii de Coastă; păstrarea bărcilor şi
ambarcaţiunilor aflate pe apele de frontieră sau pe apele maritime interioare în alte locuri decât
cele stabilite de autorităţile competente ori neluarea de către cei care le deţin a măsurilor
necesare pentru a preveni folosirea acestora la trecerea ilegală a frontierei de stat, la practicarea
contrabandei sau la alte activităţi ilicite; desfăşurarea activităţilor de agrement şi sportive în
apele de frontieră, marea interioară şi marea teritorială, fără aprobarea căpităniei de port sau,
după caz, a administraţiei publice locale ori fără avizul şefului sectorului poliţiei de frontieră;
acostarea fără drept a navelor, a ambarcaţiunilor cu excursionişti în alte locuri decât porturile sau
locurile special amenajate în acest scop; păşunatul animalelor în timpul zilei dincolo de fâşia de
protecţie a frontierei de stat; păşunatul animalelor în timpul nopţii în alte locuri decât cele
stabilite de autorităţile administraţiei publice locale sau fără avizul şefului sectorului poliţiei de
frontieră; vânătoarea de-a lungul frontierei de stat, pe adâncimea de 500 m de la fâşia de
protecţie a frontierei de stat către interior, pentru frontiera de uscat, şi de la limita terenului
inundabil, pentru frontiera de apă; desfăşurarea vânătorii prevăzute la art. 44 alin. (2), fără avizul
prealabil al şefului sectorului poliţiei de frontieră; fixarea pe bandă magnetică, pe hârtie sau pe
alt suport, a imaginilor care redau porţiuni din teritoriul statelor vecine de persoanele care se
deplasează ori care desfăşoară diferite activităţi în apropierea frontierei de stat, dacă acest lucru
este prevăzut în acordurile sau convenţiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele
vecine; purtarea de convorbiri neautorizate peste linia de frontieră, dacă acest lucru este prevăzut
în acordurile sau convenţiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine;
comiterea sau proferarea, de persoanele care se deplasează ori desfăşoară activităţi în apropierea
frontierei de stat, de fapte, gesturi sau expresii jignitoare la adresa statului vecin ori a cetăţenilor
acestuia, dacă acestea sunt prevăzute în acordurile sau convenţiile privitoare la frontieră
încheiate de România cu statele vecine.
ART. 76
(1) Contravenţiile prevăzute la art. 75 se sancţionează după cum urmează:
(18) cu amenda de la 500 lei la 5.000 lei cele de la lit. a);
(19) abrogată;
(20) cu amenda de la 500 lei la 2.500 lei cele de la lit. e);
(21) cu amenda de la 300 lei la 1.500 lei cele de la lit. c) şi d);
(22) cu amenda de la 100 lei la 1.000 lei cele de la lit. f).
(2) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se aplica transportatorului pentru fiecare persoana
transportată.
(2^1) Săvârşirea în mod repetat a contravenţiei de nerespectare a obligaţiilor prevăzute în
avizul eliberat de şeful serviciului teritorial al poliţiei de frontieră competent sau de şeful
structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin.
(1), se sancţionează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei şi cu retragerea avizului.
(o) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
(p) Cuantumul amenzilor se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(m) Contravenţiile prevăzute la art. 75 se constata şi sancţiunile se aplica, potrivit legii, după caz,
de către personalul Poliţiei de Frontieră Române, al Politiei Române sau de către împuterniciţii
autorităţilor administraţiei publice locale.
(n) În cazul sancţiunilor cu amenda contravenientul poate face plângere, în termen de 15 zile
de la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, la
instanţa de judecata, potrivit legii.
(o) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 75 lit. a), dacă agentul constatator apreciază că
sancţiunea amenzii este îndestulătoare, aplica amenda. În caz contrar procesul-verbal de
constatare a contravenţiei se trimite de îndată judecătoriei în a cărei raza teritoriala a fost
săvârşită contravenţia, pentru judecarea cauzei şi aplicarea sancţiunii. Participarea procurorului
este obligatorie. Împotriva hotărârii instanţei se poate face cerere de reexaminare de către
contravenient sau procuror în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru procuror şi
contravenientul prezenţi, sau de la comunicare, când contravenientul a lipsit la dezbateri.
(10) Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi aplicată minorilor numai
dacă au împlinit vârsta de 16 ani; în acest caz limitele sancţiunii prevăzute în prezenta ordonanţă
de urgenţă se reduc la jumătate.
(11) În cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 16 ani se aplica prevederile legii
privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
ART. 78
Din sumele rezultate din amenzile aplicate conform art. 76, o cota de 50% va reveni Poliţiei de
Frontieră Române, Poliţiei Române sau autorităţii publice locale din care face parte agentul
constatator. Aceasta suma se retine integral ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, şi va
fi repartizată astfel: 20% pentru premierea persoanelor care au descoperit săvârşirea faptei şi au
aplicat sancţiunea, iar 80% pentru finanţarea cheltuielilor materiale şi de capital; sumele ramase
necheltuite la sfârşitul fiecărui an se reportează în anul următor, având aceeaşi destinaţie.
ART. 79
Amenzile aplicate persoanelor fizice sau juridice străine pot fi plătite şi în valuta liber
convertibilă, prin transformarea amenzilor din lei în valuta convertibilă, la cursul valutar oficial
în vigoare la data săvârşirii contravenţiei.
CAP. VI
ART. 80
Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu prevederile acordurilor,
convenţiilor şi altor înţelegeri internaţionale în materie, încheiate de România cu terţe
state, ratificate potrivit legii.
ART. 81
Ministerul Administraţiei şi Internelor va elabora normele de aplicare a prezentei ordonanţe de
urgenţă, pe care le va supune Guvernului spre adoptare în termen de 40 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 82
La intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 56/1992 privind
frontiera de stat a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din
24 august 2000, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
HOTĂRÂRE nr. 445 din 9 mai 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României
ARTICOL UNIC
Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României, prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezenta hotărâre.
ANEXA 1
NORME METODOLOGICE
de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului
nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României
CAP. I
ART. 1
Regimul juridic al frontierei de stat cuprinde totalitatea normelor prevăzute de legislaţia interna
care privesc frontiera de stat şi desfăşurarea diferitelor activităţi în zona de frontieră, în zona
aeroporturilor şi a porturilor deschise traficului internaţional.
ART. 2
Frontiera de stat a României poate avea regim de frontieră interna sau de frontieră externa.
ART. 3
Regimul juridic al frontierei interne cuprinde reglementările cu privire la eliminarea controlului
la frontiera comună sau în aeroporturile ori porturile deschise traficului internaţional de persoane
şi de mărfuri, pentru persoanele, mărfurile şi serviciile aparţinând statelor părţi la Acordul dintre
guvernele statelor Uniunii Economice a Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, Republicii Federale
Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor
comune, semnat la 14 iunie 1985, precum şi la Convenţia de punere în aplicare a Acordului
Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux,
Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor
la frontierele comune, adoptată la Schengen la 19 iunie 1990.
ART. 4
Regimul juridic al frontierelor interne se aplică la data stabilită prin decizie a Consiliului
Uniunii Europene de eliminare a controalelor la frontierele interne.
ART. 5
Regimul juridic al frontierei externe cuprinde reglementările cu privire la frontiera de stat din
Regulamentul CE nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006
privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor
peste frontiere - Codul frontierelor Schengen şi legislaţia internă, care se aplică frontierelor
comune terestre, aeroporturilor şi porturilor deschise traficului internaţional de persoane şi de
mărfuri, în relaţia cu statele cu care România nu are regim de frontieră internă.
ART. 6
(680) Culoarul de frontieră şi fâşia de protecţie a frontierei de stat, constituite potrivit
legii, se administrează de către structurile teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Române.
(49) Culoarul de frontieră, fâşia de protecţie a frontierei de stat şi semnele de frontieră trec din
administrarea consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor care au, potrivit organizării
administrative a teritoriului, limita comună cu frontiera de stat în administrarea inspectoratelor
judeţene ale Poliţiei de Frontieră Române şi se predau pe bază de protocol.
(50) Structurile teritoriale ale poliţiei de frontieră iau măsuri de marcare a culoarului de frontieră
şi a fâşiei de protecţie a frontierei de stat .
(51) Pentru curăţarea şi întreţinerea fâşiei de protecţie, a culoarului de frontieră, întreţinerea şi
repararea semnelor de frontieră sau, la nevoie, pentru înlocuirea acestora, conform prevederilor
documentelor bilaterale încheiate cu statele vecine, inspectoratele judeţene ale poliţiei de
frontieră întocmesc anual planul de lucrări necesar a fi efectuate şi derulează procedurile pentru
achiziţionarea serviciilor aferente, cu respectarea normelor în vigoare privind achiziţiile publice.
(52) Accesul, circulaţia şi desfăşurarea diferitelor activităţi în fâşia de protecţie a frontierei de stat,
în terenul situat între aceasta şi linia de frontieră, în insulele şi ostroavele din apele de frontieră,
precum şi în apele de frontieră se stabilesc, conform legii, de şeful formaţiunii locale a poliţiei de
frontieră, cu consultarea prealabilă, dacă este cazul, a operatorilor economici sau a instituţiilor
care desfăşoară activităţi specifice în această zonă.
(53) Finanţarea activităţilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se asigură de la bugetul de stat,
prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
ART. 7
Localităţile incluse în zona de frontieră vor avea înscrisă pe panourile cu denumirea acestora
menţiunea "LOCALITATE DE FRONTIERA".
CAP. II
Trecerea frontierei de stat
SECŢIUNEA 1
Punctele de trecere a frontierei de stat
ART. 8
(112) Trecerea peste frontiera de stat a persoanelor, a mijloacelor de transport cu care
acestea se deplasează şi a bunurilor de folosinţă personală se face prin punctele de trecere a
frontierei de stat deschise traficului internaţional şi punctele de mic trafic, denumite în
continuare puncte de trecere, în condiţiile stabilite de lege.
(113) Trecerea peste frontiera de stat a mărfurilor şi a mijloacelor care le transporta se face
numai prin punctele de trecere deschise traficului internaţional, anume destinate, potrivit legii.
(114) Punctele de trecere deschise traficului internaţional şi punctele de mic trafic sunt
prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 9
În cazurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la
baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere - Codul frontierelor Schengen ori prin
documentele bilaterale încheiate de România cu alte state, trecerea frontierei de stat se poate
face prin alte locuri decât cele prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 10
(102) Punctele de trecere funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor
care coordonează activitatea privind controlul trecerii frontierei de stat şi asigura ordinea
publică în perimetrul funcţional al acestora prin Poliţia de Frontiera Română.
(63) Autorităţile publice care au, potrivit legii, competente pe linia controlului la trecerea
frontierei de stat colaborează pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a traficului de
călători, de mijloace de transport, de mărfuri şi alte bunuri.
(64) Administratorii punctelor de trecere iau măsurile necesare de amenajare a acestor puncte
potrivit planului de amenajare a punctului de trecere, întocmit de Ministerul Administraţiei şi
Internelor şi avizat de autorităţile publice prevăzute la alin. (2), în termen de 60 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.
(65) Planul de amenajare a punctului de trecere va cuprinde detalieri ale următoarelor perimetre,
zone şi spaţii:
a) perimetrul punctului de trecere care va cuprinde platformele, imobilele şi instalaţiile
aferente destinate asigurării activităţii specifice în punctul de trecere, după destinaţia acestuia,
cu specificaţia destinaţiei şi a modului de folosire a fiecărui element component;
b) zona de tranzit, aşa cum aceasta este definită la art. 2 lit. n) din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare.
c) spaţiul de lucru pentru activităţile de control pentru trecerea frontierei de stat, care va
cuprinde: imobilele şi instalaţiile necesare pentru desfăşurarea controlului la frontiera conform
Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 105/2001; punctele de control pe sensurile de intrare şi
ieşire, separate în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a
Guvernului nr. 105/2001; spaţiul anume destinat pentru efectuarea controlului sanitar şi
sanitar-veterinar, fitosanitar şi pentru protecţia mediului, atunci când, potrivit legii, acest
control se efectuează separat de controlul persoanelor, mijloacelor de transport, al mărfurilor şi
bunurilor care nu fac obiectul acestui tip de control.
ART. 11
Administratorii punctelor de trecere iau măsurile necesare, în termen de un an de la data intrării
în vigoare a prezentelor norme metodologice, pentru delimitarea perimetrului punctului de
trecere, a zonelor şi spaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (4) şi pentru separarea sensurilor de
intrare şi ieşire în/din ţara.
ART. 12
(71) Personalul autorităţilor publice cu atribuţii de control la trecerea frontierei de stat va purta în
timpul programului de lucru ecusoane pentru identificare.
(72) Accesul altor persoane în punctul de trecere se stabileşte de şeful acestuia.
(73) În punctele de trecere a frontierei aeroportuare eliberarea permiselor de acces pentru zona
supusă regimului de control al poliţiei de frontieră, aşa cum aceasta este definită la art. 4 alin.
(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
243/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se va face numai cu avizul prealabil al
şefului punctului de trecere a frontierei.
ART. 12^1
27. În perimetrul punctelor de trecere prevăzute la art. 8 alin. (3) se pot desfăşura şi alte activităţi
decât cele legate de efectuarea controlului de frontieră, cu avizul prealabil al şefului direcţiei
teritoriale a poliţiei de frontieră competente sau al şefului structurii de coordonare a punctelor de
trecere aeroportuare, al autorităţilor administraţiei publice locale şi al altor autorităţi prevăzute de
lege, după caz.
28. Condiţiile de eliberare a avizului prealabil de către şeful direcţiei teritoriale a poliţiei de
frontieră competente sau de către şeful structurii de coordonare a punctelor de trecere
aeroportuare, precum şi obligaţiile persoanelor avizate sunt cele stabilite în anexa nr. 2.
ART. 13
32. Deplasarea personalului cu atribuţii de administrare a punctului de trecere, în perimetrul
acestuia, este permisă pentru desfăşurarea activităţilor necesare funcţionarii punctului de trecere
şi se face potrivit regulilor stabilite de şeful punctului de trecere de comun acord cu şeful
autorităţii vamale.
33. Şeful punctului de trecere împreună cu şeful biroului vamal de control şi vămuire la frontiera,
în funcţie de personalul disponibil, pot constitui echipe de control, în punctele de trecere cu o
suprafaţa mare şi posibilităţi limitate de supraveghere directa a perimetrului, care să asigure
controlul accesului şi desfăşurării diferitelor activităţi în suprafaţa delimitata de perimetrul
punctului de trecere şi prevenirea trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor
de transport, a mărfurilor şi altor bunuri.
34. În funcţie de specificul punctului de trecere şi de misiunea echipei constituite conform
dispoziţiilor alin. (2), aceasta are în compunere şi personal sanitar, sanitar-veterinar, fitosanitar,
al Regiei Autonome "Administraţia Naţionala a Drumurilor din România" şi de protecţie a
mediului, pus la dispoziţie, la cererea şefului punctului de trecere, de autorităţile competente.
35. Personalul echipelor prevăzute la alin. (2) urmăreşte respectarea prevederilor legale din
domeniul propriu de activitate, constata şi aplica măsurile prevăzute de lege în competenţa sa şi
dispune măsuri obligatorii pentru corectarea deficienţelor constatate.
36. La terminarea activităţii de control echipa astfel constituită întocmeşte un raport comun de
activitate, care va cuprinde: componenta echipei, misiunea primită, constatările şi măsurile
dispuse. Raportul va fi întocmit într-un număr de exemplare corespunzător pentru a fi comunicat
şefilor fiecărei autorităţi publice reprezentate în cadrul echipei de control.
ART. 14
40. Zona de tranzit se stabileşte într-un spaţiu strict delimitat în cadrul punctului de trecere sau,
când situaţia o impune, în imediata apropiere a acestuia şi se organizează pentru a permite
staţionarea persoanelor, mijloacelor de transport, a mărfurilor şi altor bunuri până la stabilirea
regimului lor juridic la trecerea frontierei de stat.
41. Accesul în zona de tranzit este permis numai personalului autorităţilor care au atribuţii de
control pe linia trecerii frontierei de stat şi pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau, atunci
când situaţia o impune, pentru acordarea asistenţei medicale de urgenta sau înlăturarea unei stări
de pericol. Personalul administrativ al punctului de trecere şi personalul de întreţinere al acestuia
au acces în condiţiile stabilite de şeful punctului de trecere.
42. Staţionarea persoanelor, mijloacelor de transport, a mărfurilor şi altor bunuri în zona de
tranzit după efectuarea controlului de frontieră este interzisă. Şeful punctului de trecere împreună
cu şeful autorităţii vamale au obligaţia de a lua toate măsurile legale pentru a împiedica aceasta
staţionare.
43. După terminarea controlului de frontieră şeful punctului de trecere ia măsuri pentru verificarea
zonei de tranzit. În situaţia în care sunt descoperite persoane aflate ilegal în această zonă, ia măsuri
de verificare a situaţiei acestora. Străinii aflaţi în zonele de tranzit care nu îndeplinesc condiţiile de
intrare în România sunt returnaţi pe teritoriul statului vecin sau sunt îmbarcaţi pe navele ori
aeronavele de pe care au debarcat, în vederea returnării lor în statul de unde au fost îmbarcaţi, în
condiţiile stabilite prin legislaţia privind regimul străinilor în România.
În situaţia în care străinii aflaţi în zonele de tranzit, care nu îndeplinesc condiţiile de intrare în
(w)
România, îşi manifestă dorinţa în scris sau verbal pentru acordarea unei forme de protecţie în
România, şeful punctului de trecere procedează potrivit prevederilor Legii nr. 122/2006, cu
modificările şi completările ulterioare.
ART. 15
(30) Spaţiile de lucru pentru activităţile de control pentru trecerea frontierei de stat vor fi astfel
organizate încât să asigure posibilitatea efectuării controlului atât al documentelor privind
identitatea persoanelor care trec frontiera de stat, cat şi al mijloacelor de transport şi bunurilor
aflate asupra călătorilor, precum şi al mărfurilor, în perimetrele destinate pentru controlul
acestora, în condiţiile asigurării fluentei traficului de pasageri şi al mijloacelor de transport.
(31) În punctele de trecere amenajate corespunzător, cu respectarea dispoziţiilor legale privind
resursele financiare ce se impune a fi alocate în acest scop, poliţia de frontieră şi autoritatea
vamală executa controlul de frontieră la un singur filtru. Spaţiile de lucru vor fi prevăzute cu
indicatoare de orientare a participanţilor la traficul de frontieră şi cu inscripţii în limba română
şi în limbile de circulaţie internaţionala.
SECŢIUNEA a 2-a
Efectuarea controlului pentru trecerea frontierei de stat
ART. 16
Controlul pentru trecerea frontierei de stat române are ca scop verificarea şi constatarea
îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru intrarea şi ieşirea în/din ţara a
persoanelor, mijloacelor de transport, a mărfurilor şi altor bunuri.
ART. 17
Toate persoanele care trec frontiera de stat sunt supuse controlului minim pentru stabilirea
identităţii. Cerinţele controlului minim se stabilesc de Inspectoratul General al Poliţiei de
Frontieră, în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 562/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui cod
comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere -
Codul frontierelor Schengen.
ART. 18
(29) Străinii care provin din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene sunt supuşi
controalelor amănunţite la trecerea frontierei de stat, în condiţiile stabilite de Regulamentul CE
nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui
cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere -
Codul frontierelor Schengen.
(30) Verificarea mijloacelor de transport, a mărfurilor şi bunurilor ce îl însoţesc se face
cu respectarea prevederilor Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
ART. 19
(z) În punctele de trecere portuare şi aeroportuare se poate executa un control preventiv de către
poliţia de frontieră, la scara navei sau a aeronavei, pentru depistarea străinilor fără documente de
trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori falsificate, care încearcă să între ilegal în
ţara.
(aa) Persoanelor descoperite în situaţiile prevăzute la alin. (1) nu li se permite coborârea de pe
nava sau aeronava.
(bb) În situaţia prevăzută la alin. (2) şeful punctului de trecere ia măsurile prevăzute de lege
împotriva transportatorului şi măsurile necesare pentru supravegherea navei sau a aeronavei până
la plecarea acesteia în cursa externa.
(19) În porturile în care sosesc şi, respectiv, din care pleacă nave maritime aparţinând categoriilor
prevăzute de Convenţia privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL), adoptată la
Londra la 9 aprilie 1965 de Conferinţa internaţionala privind facilitarea voiajului şi transportului
maritim, modificată şi completată prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 şi 1994, la
care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 58/1999, aprobată prin Legea nr. 80/2000,
efectuarea controlului pentru trecerea frontierei de stat se face în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 1.335/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare
a prevederilor Convenţiei privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL), adoptată la
Londra la 9 aprilie 1965 de Conferinţa internaţionala privind facilitarea voiajului şi transportului
maritim, modificată şi completată prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 şi 1994,
precum şi a standardelor şi procedurilor specifice României.
ART. 20
Efectuarea controlului pentru trecerea frontierei de stat va avea următoarea succesiune, după
caz: a) controlul sanitar, sanitar-veterinar, fitosanitar şi pentru protecţia mediului;
b) controlul efectuat de Regia Autonomă "Administraţia Naţionala a Drumurilor din România";
c) verificarea de către poliţia de frontieră a documentelor de trecere a frontierei de stat şi a
persoanei, a respectării regimului armelor, muniţiilor, substanţelor explozive, precum şi a
celorlalte substanţe prevăzute la art. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 105/2001;
d) efectuarea controlului vamal.
ART. 21
(18) Persoanelor care se bucură de dreptul comunitar la liberă circulaţie, menţionate la art. 2 pct.
5) din Regulamentul CE nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15
martie 2006 privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei
circulaţii a persoanelor peste frontiere - Codul frontierelor Schengen, li se efectuează controlul
minim pentru stabilirea identităţii, poliţistul de frontieră permiţând intrarea sau ieşirea acestora
în/din ţară fără alte formalităţi.
(19) În aplicarea regimului de frontieră externă, după efectuarea controlului amănunţit potrivit art.
18, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, poliţistul de frontieră permite intrarea
sau ieşirea în/din ţară a persoanei şi, după caz, aplică ştampila de intrare sau de ieşire pe
documentul de trecere a frontierei de stat sau pe formularul special destinat acestui scop,
conform prevederilor art. 10 din Regulamentul CE nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 15 martie 2006 privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la
baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere - Codul frontierelor Schengen.
(n) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, pentru orice tip de control, poliţistul de
frontieră, în baza atribuţiilor referitoare la siguranţa naţionala şi ordinea publică sau la solicitarea
autorităţii competente, poate lua măsurile necesare pentru a nu permite intrarea sau ieşirea în/din
ţara a persoanei, a mijlocului de transport sau a bunurilor.
(o) În funcţie de situaţia creata, de informaţiile deţinute şi de gradul de pericol social al faptelor
constatate, şeful punctului de trecere dispune efectuarea cercetărilor necesare pentru clarificare,
potrivit competentelor stabilite prin lege.
ART. 22
Controlul pentru trecerea frontierei de stat în trenurile internaţionale de călători se va face
cu respectarea stricta a timpilor de staţionare prevăzuţi în mersul trenurilor pentru trenurile
respective.
ART. 23
Pe timpul misiunilor de supraveghere a frontierei de stat, în zona de frontieră sau în zonele
supuse regimului sau de control, poliţia de frontieră va urmări la controlul asupra identităţii
străinilor şi modul în care aceştia au trecut frontiera de stat.
SECŢIUNEA a 3-a
Consemnele la frontieră
ART. 24
Consemnele la frontiera sunt acele informaţii ce se transmit poliţiei de frontieră şi autorităţii
vamale cu privire la persoane, mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri aflate în una dintre
situaţiile prevăzute de lege şi care urmează să fie verificate pe timpul efectuării controlului de
trecere a frontierei de stat, în vederea interzicerii intrării sau ieşirii în/din România, urmăririi ori
efectuării controlului amănunţit.
ART. 25
Consemnele la frontiera sunt:
(t) IND - străin semnalat ca inadmisibil. Persoanei în cauza nu i se permite intrarea în România;
(u) NPI - nu se permite intrarea. Persoanei, mijlocului de transport, mărfurilor sau bunurilor care
fac obiectul informării nu li se permite intrarea în ţara;
(v) NPE - nu se permite ieşirea. Persoanei, mijlocului de transport, mărfurilor sau bunurilor care
fac obiectul informării nu li se permite ieşirea din ţara;
(w) CAI - control amănunţit la intrare. Persoanei, mijlocului de transport, mărfurilor şi
bunurilor care fac obiectul informării li se face controlul amănunţit la intrarea în ţara şi în
funcţie de rezultatele acestuia se iau măsurile prevăzute de lege;
(x) CAE - control amănunţit la ieşire. Persoanei, mijlocului de transport, mărfurilor şi bunurilor
care fac obiectul informării li se face controlul amănunţit la ieşirea din ţara şi în funcţie de
rezultatele acestuia se iau măsurile prevăzute de lege.
ART. 26
Ministerul Administraţiei şi Internelor poate stabili şi alte consemne, în sprijinul completării
informaţiilor pentru consemnele prevăzute la art. 25 lit. a)-e), pentru soluţionarea unor probleme
legate de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau la cererea altor autorităţi de stat.
CAP. III
Norme de comportare a personalului cu atribuţii în punctele de trecere a frontierei de stat
ART. 27
(19) Personalul din punctele de trecere îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare şi cu respectarea normelor deontologice pentru fiecare domeniu
de activitate.
(20) Relaţiile dintre reprezentanţii autorităţilor care îşi desfăşoară activitatea în punctele de trecere
se bazează pe cooperarea şi sprijinul reciproc în vederea îndeplinirii în condiţii de calitate a
actului de control şi respectării întocmai a prevederilor legale în domeniu.
ART. 28
În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu lucrătorii din punctele de trecere trebuie să dovedească
profesionalism, răspundere, cinste, respect şi solicitudine atât în relaţiile dintre ei, cat şi faţă
de participanţii la trafic.
ART. 29
Consumul de băuturi alcoolice de către personalul punctului de trecere în incinta acestuia,
precum şi prezenta la programul de lucru sub influenţa băuturilor alcoolice sunt interzise.
ART. 30
La solicitarea participanţilor la trafic ori a altor persoane care se găsesc în punctul de trecere
lucrătorii cu atribuţii în punctul de trecere au obligaţia de a se prezenta şi de a-şi declina funcţia.
ART. 31
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
ANEXA 1
--------
la norme
--------
SITUAŢIA
punctelor de trecere a frontierei de stat
a României şi a zonelor libere
I. La frontiera româno-ungară
Puncte de trecere deschise traficului internaţional:
(40) Petea, judeţul Satu Mare - rutier;
(41) Urziceni, judeţul Satu Mare - rutier;
(42) Carei, judeţul Satu Mare - feroviar;
(43) Valea lui Mihai, judeţul Bihor - feroviar şi rutier;
(44) Episcopia Bihor, judeţul Bihor - feroviar;
(45) Borş, judeţul Bihor - rutier;
(46) Săcuieni, judeţul Bihor - rutier;
(47) Salonta, judeţul Bihor - rutier şi feroviar;
(48) Vărşand, judeţul Arad - rutier;
(49) Curtici, judeţul Arad - feroviar şi zonă liberă;
(50) Turnu, judeţul Arad - rutier;
(51) Nădlac, judeţul Arad - rutier;
(52) Tudor Vladimirescu, judeţul Arad - rutier;
(53) Cenad, judeţul Timiş - rutier.
(x) Puncte de trecere deschise traficului internaţional: -

Jimbolia, judeţul Timiş - rutier şi feroviar;
- Stamora-Moraviţa, judeţul Timiş - rutier şi feroviar;
- Naidăş, judeţul Caraş-Severin - rutier;
- Moldova Veche, judeţul Caraş-Severin -
portuar; - Orşova, judeţul Mehedinţi - portuar;
- Porţile de Fier I, judeţul Mehedinţi - rutier;
- Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi - portuar; -
Porţile de Fier II, judeţul Mehedinţi - rutier.
(y) Puncte de mic trafic:
(20) Valcani, judeţul Timiş - rutier;
(21) Lunga, judeţul Timiş - rutier;
(22) Foeni I, judeţul Timiş - rutier;
(15) Foeni II, judeţul Timiş - rutier;
(16) Naidăş, judeţul Caraş-Severin - rutier;
(17) Moldova Veche, judeţul Caraş-Severin - portuar;
(18) Sviniţa, judeţul Mehedinţi - portuar;
(19) Gruia, judeţul Mehedinţi - portuar.
III. La frontiera româno-bulgară
(12) Calafat, judeţul Dolj - rutier (bac) şi portuar;
(13) Bechet, judeţul Dolj - rutier (bac) şi portuar;
(14) Corabia, judeţul Olt - portuar;
(15) Turnu Măgurele, judeţul Teleorman - portuar;
(16) Zimnicea, judeţul Teleorman - portuar;
(17) Giurgiu, judeţul Giurgiu - rutier şi feroviar;
(18) Olteniţa, judeţul Călăraşi - portuar;
(19) Călăraşi - Chiciu, judeţul Călăraşi - rutier (bac);
(20) Ostrov, judeţul Constanţa - rutier;
(21) Negru Vodă, judeţul Constanţa - rutier şi feroviar;
(22) Vama Veche, judeţul Constanţa - rutier.
IV. La frontiera româno-moldoveană
(17) Galaţi, judeţul Galaţi - portuar;
(18) Galaţi, judeţul Galaţi- feroviar
(19) Galaţi, judeţul Galaţi - rutier;
(20) Oancea, judeţul Galaţi - rutier;
(21) Fălciu, judeţul Vaslui - feroviar ;
(22) Albiţa, judeţul Vaslui - rutier;
(23) Iaşi, judeţul Iaşi - feroviar;
(24) Sculeni, judeţul Iaşi - rutier;
(25) Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani - rutier;
(26) Stânca, judeţul Botoşani - rutier.
(19) Puncte de trecere deschise traficului

internaţional: - Siret, judeţul Suceava - rutier/pietonal;
- Vicşani, judeţul Suceava - feroviar;
- Valea Vişeului, judeţul Maramureş - feroviar;
- Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş - rutier/pietonal;
- Câmpulung la Tisa, judeţul Maramureş - feroviar;
- Halmeu, judeţul Satu Mare - rutier şi feroviar
(20) Puncte de mic trafic:
(n) Tarna Mare, judeţul Satu Mare - rutier/pietonal;
(o) Sighet, judeţul Maramureş - pietonal;
(p) Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava - pietonal;
(q) Ulma, judeţul Suceava - rutier/pietonal;
(r) Vicovu de Sus, judeţul Suceava - rutier/pietonal;
(s) Climăuţi, judeţul Suceava - pietonal;
(t) Vascăuţi, judeţul Suceava - pietonal;
nRacovăţ, judeţul Suceava - rutier/pietonal;
oGalaţi, judeţul Galaţi - portuar;
pIsaccea, judeţul Tulcea - portuar;
qChilia Veche, judeţul Tulcea - portuar;
r Plauru, judeţul Tulcea - portuar;
s Periprava, judeţul Tulcea - portuar.
VI. Puncte de trecere deschise traficului internaţional, situate în interiorul ţării:
(z) "Henri Coandă" Bucureşti - aeroportuar;
(aa) Bucureşti Băneasa "Aurel Vlaicu" - aeroportuar;
(bb) Baia Mare, judeţul Maramureş - aeroportuar;
(cc) Suceava, judeţul Suceava - aeroportuar;
(dd) Iaşi, judeţul Iaşi - aeroportuar;
(ee) Bacău, judeţul Bacău - aeroportuar;
(ff) Caransebeş, judeţul Caraş-Severin - aeroportuar;
(gg) Craiova, judeţul Dolj - aeroportuar;
(hh) Tulcea, judeţul Tulcea - aeroportuar;
(ii) Timişoara, judeţul Timiş - aeroportuar;
(jj) Arad, judeţul Arad - aeroportuar;
(kk) Oradea, judeţul Bihor - aeroportuar;
(ll) Cluj-Napoca, judeţul Cluj - aeroportuar;
(mm) Satu Mare, judeţul Satu Mare - aeroportuar;
(nn) Târgu Mureş, judeţul Mureş - aeroportuar;
(oo) Sibiu, judeţul Sibiu - aeroportuar;
(pp) Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa - aeroportuar;
(qq) Brăila, judeţul Brăila - portuar;
(rr) Cernavoda, judeţul Constanţa - portuar;
(ss) Tulcea, judeţul Tulcea - portuar;
(tt) Sulina, judeţul Tulcea - portuar şi zonă liberă;
(uu) Constanţa, judeţul Constanţa - portuar;
(vv) Constanţa - Sud - Agigea, judeţul Constanţa - RO-RO, portuar şi zonă liberă;
(ww) Mangalia, judeţul Constanţa - portuar;
(xx) Midia, judeţul Constanţa - portuar.
VII. Zone libere
Galaţi, judeţul Galaţi;
Constanţa - Sud - Agigea, judeţul Constanţa;
Basarabi, judeţul Constanţa;
Sulina, judeţul Tulcea;
Giurgiu, judeţul Giurgiu;
Curtici, judeţul Arad;
Brăila, judeţul Brăila.
ANEXA 2
--------
la norme
--------
CONDIŢII
de eliberare a avizului prealabil de către şeful direcţiei
teritoriale a poliţiei de frontieră competente sau de către
şeful structurii de coordonare a punctelor de trecere
aeroportuare şi obligaţiile persoanelor avizate
1. Competenţele de avizare
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi unităţile subordonate acestuia asigură avizarea
activităţilor ce se desfăşoară în punctele de trecere a frontierei, altele decât cele legate de
efectuarea controlului de frontieră, după cum urmează:
(jj) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, prin structura de coordonare a punctelor
de trecere aeroportuare - pentru activităţile ce urmează a se desfăşura în punctele de trecere
a frontierei organizate în aeroporturile deschise traficului internaţional;
(kk) direcţiile teritoriale ale poliţiei de frontieră - pentru activităţile ce urmează a se
desfăşura în punctele de trecere a frontierei rutiere, portuare sau feroviare, aflate în zona de
competenţă a acestor structuri.
2. Avizele şi conţinutul dosarului solicitării de avizare
Sunt supuse avizării, în condiţiile art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002,
cu modificările şi completările ulterioare, toate activităţile care urmează a se desfăşura în
punctele de trecere a frontierei, altele decât efectuarea controlului de frontieră, care prin natura
lor nu afectează desfăşurarea activităţii specifice de control, ordinea publică, mediul înconjurător
şi siguranţa traficului în punctele de trecere a frontierei de stat.
Avizele se acordă la solicitarea persoanei fizice sau juridice interesate.
Dosarul solicitării de avizare trebuie să cuprindă:
o cerere de solicitare a avizului;
p statutul societăţii/copie, după caz;
q tabel nominal cu personalul care urmează să lucreze în perimetrul punctelor de trecere a
frontierei şi datele de identificare ale acestora;
r tabel cu autovehiculele ce urmează să între în perimetrul punctelor de trecere a frontierei şi
numerele de identificare ale acestora;
s dovada achitării taxelor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 128/2000 privind stabilirea
unor taxe pentru serviciile prestate pentru persoanele fizice şi juridice de către Ministerul
Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 570/2002, cu modificările
ulterioare.
3. Analiza şi verificarea cererii de avizare
Cererile de avizare se depun şi se înregistrează la compartimentul secretariat al Inspectoratului
General al Poliţiei de Frontieră, respectiv la compartimentele secretariat ale direcţiilor teritoriale
ale poliţiei de frontieră. Verificarea oportunităţii desfăşurării activităţilor în punctele de trecere a
frontierei se realizează de către ofiţeri desemnaţi din compartimentele operative.
La depunerea solicitărilor şi a documentaţiei necesare, compartimentele secretariat oferă
solicitanţilor informaţiile necesare privind întocmirea sau, după caz, completarea dosarelor.
Evidenţa acordării avizelor se ţine, de către compartimentele secretariat ale structurilor indicate
la pct. 1, într-un registru special destinat, structurat conform modelului prevăzut la pct. 7.
4. Condiţii care, în funcţie de natura activităţii ce urmează a fi desfăşurată, sunt
impuse solicitantului avizului:
(x) în timpul serviciului, personalul angajat poartă în mod obligatoriu un ecuson cu numele,
prenumele persoanei, respectiv ştampila şi semnătura angajatorului, însoţit de o fotografie;
(24) accesul personalului angajat în incinta punctului de trecere a frontierei se face pe
baza legitimaţiei de serviciu care este vizată trimestrial de către angajator;
(25) orice modificare de personal este comunicată organelor poliţiei de frontieră de către
titularul avizului, în termen de 24 de ore de la producere;
(26) se interzice accesul personalului angajat cu autoturisme proprietate personală sau
proprietate a societăţii unde îşi desfăşoară activitatea dincolo de linia de control al documentelor
de trecere a frontierei, pe sensul de ieşire din ţară;
(27) împrejmuirea magazinului sau, după caz, a locului unde urmează a fi desfăşurată
activitatea, cu mijloace adecvate, pentru a evita accesul persoanelor prin alte locuri decât cele
destinate în acest sens;
(28) iluminarea magazinului sau, după caz, a locului de desfăşurare a activităţii pe timp de
noapte, lateral, atât în faţa, cât şi în spatele acestuia;
(29) se interzice accesul personalului angajat la locul de desfăşurare a activităţii în afara
orelor de program;
(30) personalul angajat este obligat ca atât la intrarea, cât şi la ieşirea din serviciu să se
prezinte pentru control la lucrătorul poliţiei de frontieră din punctul de acces.
5. Termene
Termenele de acordare a avizelor solicitate, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 128/2000,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 570/2002, cu modificările ulterioare, încep să curgă din
ziua lucrătoare următoare zilei depunerii documentaţiei, numai dacă aceasta este completă şi
conformă cu prevederile legale în vigoare.
Termenul de valabilitate a avizelor acordate este de un an.
6. Retragerea avizelor
Şefii structurilor poliţiei de frontieră care au eliberat avizele prevăzute la art. 45 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
243/2002, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a organiza şi de a executa
controlul modului de desfăşurare a activităţilor avizate.
În situaţiile în care, prin activitatea de control, este constatat faptul că nu se respectă condiţiile
stabilite prin aviz, persoanele fizice sau juridice avizate sunt sancţionate contravenţional, în
condiţiile art. 75 lit. e), coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
În situaţia în care se constată săvârşirea în mod repetat a contravenţiei de nerespectare a
obligaţiilor prevăzute în avizul eliberat de către şeful direcţiei teritoriale a poliţiei de frontieră
sau de şeful structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, persoanele fizice sau
juridice avizate sunt sancţionate cu amendă şi retragerea avizului, în condiţiile art. 76 alin. (2^1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
243/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
7. Modelul registrului de evidenţă a avizelor acordate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice
pentru desfăşurarea diferitelor activităţi în zona de frontieră şi în punctele de trecere a frontierei
de stat:
*Font 8*
┌────┬──────────┬─────────┬───────────┬──────────┬─────
────┬────────┬───────────┬─────┬──────┬──────┐
ORDONANŢĂ nr. 2 din 12 iulie 2001 (*actualizată*)
privind regimul juridic al contravenţiilor
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 25 iulie 2001
Data intrarii in vigoare : 24 august 2001
Forma actualizata valabila la data de : 3 mai 2017

Prezenta forma actualizata este valabila de la 30 iunie 2016 pana la
data selectata
----------
──────────
*) Notă CTCE:
Forma consolidată a Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, publicată în
Monitorul Oficial nr. 410 din 25 iulie 2001, la data de 30 iunie 2016,
este realizată prin includerea modificărilor şi completărilor aduse de:
RECTIFICAREA nr. 2 din 12 iulie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 16 din 20
februarie 2002; LEGEA nr. 180 din 11 aprilie 2002; ORDONANŢA nr. 61 din
29 august 2002 abrogată de LEGEA nr. 174 din 17 mai 2004; LEGEA nr. 357
din 11 iulie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 108 din 24 octombrie 2003;
LEGEA nr. 526 din 25 noiembrie 2004; ORDONANŢA nr. 8 din 19 ianuarie
2006; LEGEA nr. 352 din 21 iulie 2006; LEGEA nr. 353 din 21 iulie 2006;
LEGEA nr. 182 din 16 mai 2006; DECIZIA nr. 953 din 19 decembrie 2006;
DECIZIA nr. 228 din 13 martie 2007; DECIZIA nr.
1.354 din 10 decembrie 2008; LEGEA nr. 293 din 28 septembrie 2009;
LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010; LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012;
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 80 din 26 iunie 2013; ORDONANŢA nr. 17 din 26
august 2014; ORDONANŢA nr. 5 din 28 ianuarie 2015; ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 41 din 28 iunie 2016.
Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial

de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu
caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.
──────────
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale
art. 1 pct. IV.9 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adopta prezenta ordonanţa.
CAP. I
ART. 1
Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt
ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu
vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţa, prin
hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local
al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
------------
Art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 180
din 11 aprilie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 268 din 22
aprilie 2002.
ART. 2
(681) Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot
stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.
------------
Alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din
LEGEA nr. 180 din 11 aprilie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
268 din 22 aprilie 2002.
(682) Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale

sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate
domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite
atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt
stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale
Guvernului.
------------
(683) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot

stabili şi sancţiona contravenţii în următoarele domenii: salubritate;
activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea
parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joaca
pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor
de locuinţe, precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi
obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea
străzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi altor instituţii de educaţie
şi cultura, întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi a altor
construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor
menajere.
------------
(684) Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi

alte domenii de activitate din competenta consiliilor locale ale
sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii.
(685) Hotărârile consiliilor locale sau judeţene ori, după caz,
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin care s-au stabilit
contravenţii cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4),
sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios
administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate.
------------
Alin. (5) al art. 2 a fost introdus de pct. 3 al art. unic din LEGEA
nr. 180 din 11 aprilie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
ART. 3
(54) Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor
cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea
ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul
sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia
sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi
tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin
săvârşirea contravenţiilor.
(55) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în
condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi
se sancţionează contravenţii.
ART. 4
(115) Dispoziţiile din actele normative prin care se stabilesc şi se
sancţionează contravenţiile intră în vigoare în termen de 30 de zile
de la data publicării, iar în cazul hotărârilor consiliilor locale sau
judeţene, punerea în aplicare se face şi cu respectarea condiţiilor
prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale
nr. 215/2001.
-----------
Alin. (1) al art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. unic
din LEGEA nr. 526 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 1.149 din 6 decembrie 2004.
(103) În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-

un termen mai scurt, dar nu mai puţin de 10 zile.
(104) Hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale sau
judeţene prevăzute la art. 1, prin care se stabilesc şi se
sancţionează contravenţii, pot fi aduse la cunoştinţa publică prin
afişare sau prin orice alta forma de publicitate în condiţiile Legii
nr. 215/2001.
------------
aprilie 2002.
ART. 5
(66) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare.
(67) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
(74) avertismentul;
(75) amenda contravenţională;
(76) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
------------
Lit. c) a alin. (2) al art. 5 a fost modificată de pct. 1 al art. I
din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 108 din 24 octombrie 2003, publicată în
(77) abrogată;
------------
Lit. d) a alin. (2) al art. 5 a fost abrogată de pct. 2 al art. I
din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 108 din 24 octombrie 2003, publicată în
(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:
29. confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din
contravenţii;
30. suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a
autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
31. închiderea unităţii;
32. blocarea contului bancar;
33. suspendarea activităţii agentului economic;
34. retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni
ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
35. desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în
starea iniţială.
(4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale
sau complementare.
(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de
pericol social al faptei săvârşite.
------------
37. Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de

gravitatea faptei.
------------
38. Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o

sancţiune contravenţională principala şi una sau mai multe sancţiuni
complementare.
------------
ART. 6
44. Avertismentul şi amenda contravenţională se pot
aplica oricărui contravenient persoana fizica sau juridică.
45. Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se poate
aplica numai contravenienţilor persoane fizice.
------------
Art. 6 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 108 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL
ART. 7
(x) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a
contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite,
însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
(32) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este
de gravitate redusă.
(33) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul
normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede
această sancţiune.
ART. 8
(31) Amenda contravenţională are caracter administrativ.
(32) Limita minimă a amenzii contravenţionale este de 25 lei*), iar
limita maximă nu poate depăşi:
a) 100.000 lei*), în cazul contravenţiilor stabilite prin lege
şi ordonanţă;
b) 50.000 lei*), în cazul contravenţiilor stabilite prin
hotărâri ale Guvernului;
c) 5.000 lei*), în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri
ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al Municipiului
Bucureşti;
d) 2.500 lei*), în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri
ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale
sectoarelor municipiului Bucureşti.
──────────
Conform alin. (1) al art. 1 din LEGEA nr. 348 din 14 iulie 2004,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 23 iulie 2004, la data de 1
iulie 2005, moneda naţională a României, leul, va fi denominată astfel
încât 10.000 lei vechi, aflaţi în circulaţie la această dată, vor fi
preschimbaţi pentru 1 leu nou.
──────────
(33) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în
conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetul de
stat, cu excepţia celor aplicate, potrivit legii, de autorităţile
administraţiei publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe
drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.
-----------
Alin. (3) al art. 8 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA
nr. 182 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 443 din 23
mai 2006.
(34) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în

conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la
bugetele locale.
-----------
Alin. (4) al art. 8 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA
nr. 182 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 443 din 23
mai 2006.
------------
aprilie 2002.
ART. 9
(cc) Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi
stabilită numai prin lege şi numai pe o durata ce nu poate depăşi
300 de ore.
(20) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) se stabileşte alternativ cu
amenda.
(21) În cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat
amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi
nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al
unităţii administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a)
în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza
instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta, în
vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de
partea din amendă care a fost achitată.
-----------
Alin. (3) al art. 9 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA nr.
17 din 26 august 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 27
august 2014.
──────────
*) Notă CTCE:
Conform art. II din ORDONANŢA nr. 17 din 26 august 2014, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 27 august 2014, procesele şi cererile
privind înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului
la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii în curs de
soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe a
Guvernului se soluţionează de către instanţele legal învestite, în
conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data când acestea au
fost pornite.
──────────
(22) La primul termen de judecată, instanţa, cu citarea
contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30
de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.
-----------
Alin. (4) al art. 9 a fost introdus de pct. 1 al art. unic din
LEGEA nr. 352 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
640 din 25 iulie 2006.
(23) În cazul în care contravenientul nu achită amenda în

termenul prevăzut la alin. (4), instanţa procedează la înlocuirea
amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în
folosul comunităţii.
-----------
LEGEA nr. 293 din 28 septembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 645 din 1 octombrie 2009.
(24) Hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei

activităţi în folosul comunităţii este supusă numai apelului.
-----------
Alin. (6) al art. 9 a fost modificat de pct. 1 al art. 41 din
LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
365 din 30 mai 2012.
-----------
Art. 9 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE
──────────
*) Notă CTCE:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.354 din 10 decembrie
2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 29 decembrie 2008 s-a
constatat că sintagma "cu acordul acestuia" din art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor este
neconstituţională.
Conform art. 147 din Constituţia României republicată în Monitorul
Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi
ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca
fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile
de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest
interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord
prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata
acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale
sunt suspendate de drept.
În consecinţă, în intervalul 29 decembrie 2008-12 februarie 2009,
sintagma "cu acordul acestuia" din art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor a fost suspendată de
drept, încetându-şi efectele juridice începând cu data de 13 februarie
2009, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea
prevederilor atacate.
──────────
ART. 10
(20) Dacă aceeaşi persoana a săvârşit mai multe contravenţii
sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.
(21) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-
verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi
dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai grava
sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţa pentru
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
------------
Alin. (2) al art. 10 a fost modificat de pct. 5 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 108 din 24 octombrie 2003, publicată în
(22) În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat

mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăreia separat.
ART. 11
(p) Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul
legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau
morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare
complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătura cu
fapta săvârşită.
(q) Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenţional.
(r)Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 14
ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru
fapta săvârşită se reduc la jumătate.
(y) Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi
sancţionat cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
------------
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 108 din 24 octombrie 2003, publicată în
(z) Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei

se constată numai de instanţa de judecată.
ART. 12
(21) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată
contravenţie, ea nu se mai sancţionează*), chiar dacă a fost săvârşită
înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
(22) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară
se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o
sancţiune mai grava, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată
conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii
acesteia.
──────────
*) Notă CTCE:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 228 din 13 martie 2007,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 27 aprilie 2007 s-a
constatat că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt
neconstituţionale în măsura în care prin sintagma "nu se mai
sancţionează" prevăzută în text se înţelege doar aplicarea
sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia.
În consecinţă, în intervalul 27 aprilie 2007-11 iunie 2007,
dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale în
măsura în care prin sintagma "nu se mai sancţionează" prevăzută în
text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi
executarea acesteia, au fost suspendate de drept, încetându-şi
efecte juridice începând cu data de 12 iunie 2007, întrucât
legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.
──────────
ART. 13
← Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în
termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
← În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin.
(z) curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este
continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în
timp.
----------
365 din 30 mai 2012.
(23) Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a

stabilit ca ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării
sancţiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa
organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în faţa instanţei de
judecata, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la
alin. (1) sau (2). Prescripţia operează totuşi dacă sancţiunea nu a
fost aplicată în termen de un an de la data săvârşirii, respectiv
constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(24) Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de
prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale.
ART. 14
(20) Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă
procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat
contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării
sancţiunii.
----------
ORDONANŢA nr. 5 din 28 ianuarie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 78 din 29 ianuarie 2015.
(23) Prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale poate

fi constatată chiar şi de instanţa învestită cu soluţionarea
plângerii contravenţionale.
-----------
mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
CAP. II
Constatarea contravenţiei
ART. 15
(27) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de
persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi
sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi
constatatori.
(28) Pot fi agenţi constatatori: primării, ofiţerii şi
subofiţerii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne*), special
abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de
alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale,
de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de
primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte
persoane prevăzute în legi speciale.
(29) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice;
circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ;
vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi
nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii
de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a
Guvernului. ──────────
*) Notă CTCE:
Prin HOTĂRÂREA nr. 156 din 10 aprilie 2013 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura
organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, precum
şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 213 din 15 aprilie 2013 s-a dispus modificarea
structurii organizatorice a acestui minister, implicit modificarea
denumirii acestuia.
──────────
ART. 16
(21) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în
mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele,
calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator;
datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric
personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea
faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a
fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi
la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube
pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se
sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în
situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de
circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate
din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o
asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi
organul la care se depune plângerea.
(1^1) În cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără
cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, în
procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi
numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei
de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent.
-----------
Alin. (1^1) al art. 16 a fost introdus de pct. 3 al art. unic
din LEGEA nr. 526 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 1.149 din 6 decembrie 2004.
(22)Abrogat.
------------
Alin. (2) al art. 16 a fost abrogat de art. II din LEGEA nr. 357
din 11 iulie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 25 iulie
2003.
(u) Abrogat.
------------
Alin. (3) al art. 16 a fost abrogat de art. II din LEGEA nr. 357 din
11 iulie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 25 iulie
2003.
t Abrogat.
------------
Alin. (4) al art. 16 a fost abrogat de art. II din LEGEA nr. 357
2003.
u În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va

cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor
reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.
v În situaţia în care contravenientul este persoana juridică în
procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea,
sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul
fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei
care o reprezintă.
w În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator
este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a
face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.
Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica
"Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.
ART. 17
Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului
constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul
persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei
săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului
constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata
şi din oficiu.
ART. 18
Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la
cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac
menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru
legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la
ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.
ART. 19
(yy) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul
constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu
se afla de faţă, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator
va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie
confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va
cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului
şi semnătura acestuia.
(zz) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(aaa) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele
care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
ART. 20
(ll) Dacă o persoana săvârşeşte mai multe contravenţii constatate
în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur
proces-verbal.
(mm) Abrogat.
------------
Alin. (2) al art. 20 a fost abrogat de pct. 8 al art. unic din LEGEA
CAP. III
Aplicarea sancţiunilor contravenţionale
ART. 21
t În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a
contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-
verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.
u Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a
contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi
sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată
organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz
sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.
v Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi
trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei
săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită
fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit,
de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale
contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
ART. 22
Abrogat.
------------
Art. 22 a fost abrogat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE
ART. 23
(y) În cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o
pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită
să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al
persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în
procesulverbal.
(z) Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei persoana vătămată
îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit dreptului comun.
ART. 24
(31) Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi
confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din
contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în
procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa
lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege,
făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.
(32) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul
este obligat la plata contravalorii lor în lei.
(33) Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este
proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte
persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona,
dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se
vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.
ART. 25
(31) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în
copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi
proprietarului bunurilor confiscate.
(13) Comunicarea se face de către organul care a aplicat
sancţiunea, în termen de cel mult două luni de la data
aplicării acesteia.
----------
(14) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu

amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu
procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată.
În înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la
obligativitatea achitării amenzii la instituţiile abilitate să o
încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare şi, după caz, a
despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar
urmând să se procedeze la executarea silită.
-----------
LEGEA nr. 526 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 1.149 din 6 decembrie 2004.
ART. 26
(26) Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar
contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de
pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului,
făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul
va semna de primire.
------------
Alin. (1) al art. 26 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 2 din 12
iulie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 584 din 18 septembrie
2001.
(27) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faţă de celelalte persoane

cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacă
sunt prezente la încheierea acestuia.
(28) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi
prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia,
precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator
în termen de cel mult două luni de la data încheierii.
----------
ART. 27
Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face
prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la
sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-
un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.
ART. 28
(20) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult
48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la
data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în
actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această
posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a
contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.
Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei
următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare
legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la
sfârşitul primei zile de lucru următoare.
← Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate, prin
mijloace de plată online, în conturile dedicate, la instituţiile de
credit autorizate cu care există încheiate convenţii sau la unităţile
Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se
achită, prin mijloace de plată online, prin instituţii de credit
autorizate cu care există încheiate convenţii sau la casieriile
autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii
publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale
indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de
cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul
săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de
trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se
predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin
poştă sau electronic, prin e-mail, organului din care acesta face
parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).
----------
Alin. (2) al art. 28 a fost modificat de pct. III al art. 14, Cap. II
din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 41 din 28 iunie 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 30 iunie 2016.
← Plata amenzilor contravenţionale achitate prin intermediul

sistemelor electronice de plată prevăzute de lege se dovedeşte prin
prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de
plată emise de către sistemele de plăţi, aceasta specificând data şi
ora efectuării plăţii; în aceste situaţii se elimină obligativitatea
pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe
dovada de plată emisă de sistemul de plăţi către agentul constatator
sau organul din care acesta face parte.
----------
Alin. (3) al art. 28 a fost modificat de pct. III al art. 14, Cap.
II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 41 din 28 iunie 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 30 iunie 2016.
-----------
Art. 28 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din LEGEA nr.
526 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.149
ART. 29
Dispoziţiile art. 28 se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 10
alin. (2), dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii
prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile
constatate, fără ca prin totalizare să se depăşească maximul prevăzut
pentru contravenţia cea mai gravă.
ART. 30
(20) Dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază
că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit
legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire
penală competent.
(21) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi
ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar
putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a
faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz,
de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în
drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun
conform legii.
(22) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul
prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să
aplice sancţiunea.
CAP. IV
Căile de atac
ART. 31
(19) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi
de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile
de la data înmânării sau comunicării acestuia.
(20) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte
despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât
contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.
ART. 32
(15) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a
fost săvârşită contravenţia.
------------
365 din 30 mai 2012.
(19) Controlul aplicării şi executării sancţiunilor

contravenţionale principale şi complementare este de competenţa
exclusivă a instanţei prevăzute la alin. (1).
------------
365 din 30 mai 2012.
(20) Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute

la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte
despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.
──────────
*) Notă CTCE:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 953 din 19 decembrie 2006,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 53 din 23 ianuarie 2007 a fost admisă
excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 32,
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, acestea fiind declarate neconstituţionale.
În consecinţă, în intervalul 23 ianuarie 2007-9 martie 2007,
dispoziţiile alin. (1) al art. 32 au fost suspendate de drept,
încetându-şi efecte juridice începând cu data de 10 martie 2007,
întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor
atacate.
──────────
ART. 33
(u) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30
de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a
persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat
sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în
plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsura să contribuie
la rezolvarea temeinică a cauzei.
(v) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident
de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată
în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
ART. 34
(14) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică
dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o
şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat,
administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea
verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte
asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii
confiscării. Dispoziţiile art. 236^1 şi ale art. 405 din Codul de
procedură civilă nu sunt aplicabile.
(15) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a
soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se
soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a
tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel
pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Apelul suspendă executarea
hotărârii.
-----------
mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
ART. 35
Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor se soluţionează cu precădere.
ART. 36
Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, pentru recursul formulat împotriva
hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi
pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare
de timbru prevăzute de lege.
----------
Art. 36 a fost modificat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
80 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 29
iunie 2013.
CAP. V
Executarea sancţiunilor contravenţionale
ART. 37
Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum
şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat
plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
ART. 38
(23) Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul
este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este
aplicată de agentul constatator.
(24) În celelalte cazuri avertismentul se socoteşte executat prin
comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, cu
rezoluţia corespunzătoare.
(25) Dacă sancţiunea a fost aplicată de instanţă prin înlocuirea
amenzii contravenţionale cu avertisment, comunicarea acesteia se
face prin încunoştinţare scrisă.
ART. 39
(gg) Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale
se face astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori
de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenţiei în termenul prevăzut de lege;
b) de către instanţa judecătorească, în celelalte cazuri.
(hh) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1)
vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenţiei
şi de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere în termenul legal,
în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după
caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a
soluţionat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care
hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:
a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale,
organelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale
în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană
fizică sau, după caz, îşi are domiciliul fiscal contravenientul
persoană juridică;
b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat,
organelor de specialitate ale unităţilor subordonate Ministerului
Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în a
căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contravenientul
persoană juridică.
-------------
LEGEA nr. 182 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
443 din 23 mai 2006.
(27) Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile
legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.
-------------
LEGEA nr. 182 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
443 din 23 mai 2006.
(28) Împotriva actelor de executare se poate face contestaţie

la executare, în condiţiile legii.
ART. 39^1
(23) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen
de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există
posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanţa în
circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii
amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul
comunităţii, ţinându-se seama, după caz, şi de partea din amendă care
a fost achitată.
(24) În cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a
achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează la
înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul
comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori
începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore.
-----------
Alin. (2) al art. 39^1 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din
LEGEA nr. 293 din 28 septembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 645 din 1 octombrie 2009.
(q) Hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei

activităţi în folosul comunităţii este supusă recursului.
(r)Urmărirea punerii în executare a sentinţelor se realizează de
către serviciul de executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei
rază s-a săvârşit contravenţia, în colaborare cu serviciile
specializate din primării.
-----------
Art. 39^1 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 352
2006.
ART. 40
Executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se face
potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 41
(p) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus
această măsură, în condiţiile legii.
(q) În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-
verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau
circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în
drept.
(r)Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate,
instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care
se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.
ART. 42
În scopul executării despăgubirii stabilite pe baza de tarif
actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunică şi părţii
vătămate, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale referitoare
la executarea silită a creanţelor.
ART. 43
Abrogat.
------------
CAP. VI
Dispoziţii speciale şi tranzitorii
ART. 44
(12) Sancţiunile prevăzute în prezenta ordonanţă nu se aplică în
cazul contravenţiilor săvârşite de militarii în termen. Procesul-
verbal de constatare se trimite comandantului unităţii din care face
parte contravenientul, pentru a i se aplică măsuri disciplinare,
dacă se constată că acesta este întemeiat.
(13) Dacă prin contravenţia săvârşită de un militar în termen s-a
produs o pagubă sau dacă sunt bunuri supuse confiscării, organul
competent potrivit legii va stabili despăgubirea pe bază de tarif şi
va dispune asupra confiscării. Câte o copie de pe procesul-verbal se
comunică contravenientului, părţii vătămate şi celui căruia îi aparţin
bunurile confiscate.
ART. 45
Abrogat.
------------
ART. 46
Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne*),
precum şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice care au
structuri militare vor stabili prin regulamentele interne organele
competente să constate şi să aplice sancţiunile în cazul
contravenţiilor săvârşite de cadrele militare şi de angajaţii civili
în legătura cu serviciul.
──────────
*) Notă CTCE:
*) A se vedea Nota de la art. 15.
──────────
ART. 47
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile
Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz.
-----------
mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
ART. 48
Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ
anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea
şi sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti făcută la
dispoziţiile corespunzătoare din prezenta ordonanţă.
ART. 49
Cauzele aflate în curs de soluţionare la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe vor continua să se judece potrivit
legii aplicabile în momentul constatării contravenţiei.
ART. 50
Actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare
la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al
României, Partea I, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul,
în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia.
ART. 50^1
Eliminat.
-----------
Art. 50^1 a fost eliminat prin abrogarea pct. 2 al art. I din
nr. 78 din 27 ianuarie 2006 de către pct. 2 al art. unic din LEGEA nr.
353 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 25
iulie 2006.
ART. 51
(14) Prezenta ordonanţă va intra în vigoare în termen de 30 de zile
de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(15) Pe aceeaşi data se abroga Legea nr. 32/1968 privind stabilirea
şi sancţionarea contravenţiilor, publicată în Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
──────────
*) Notă CTCE:
Art. II şi III din LEGEA nr. 182 din 16 mai 2006, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 443 din 23 mai 2006 prevăd:
"Articolul II
(14) Prevederile art. I intră în vigoare începând cu data de 1
ianuarie 2007.
(15) Începând cu data de 1 ianuarie 2007, activitatea de
executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale
aplicate persoanelor fizice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare
se va prelua de la Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate de către
organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-
teritoriale în a căror rază domiciliază contravenientul.
(16) Sumele reprezentând amenzile prevăzute la alin. (2), încasate
de organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-
teritoriale, se fac venit integral la bugetele locale respective.
Articolul III
(12) Pentru amenzile contravenţionale aplicate persoanelor fizice
şi neîncasate până la data de 1 ianuarie 2007, procedurile de
realizare a acestor creanţe, aflate în derulare la această dată, vor
fi comunicate de organele de specialitate din cadrul unităţilor
administrativ-teritoriale, care se subrogă în drepturile şi
obligaţiile Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală şi ale unităţilor sale subordonate, în calitate
de creditori fiscali, şi le succedă de drept în această calitate,
actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
(2) Sumele neîncasate până la data de 1 ianuarie 2007,
reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice, se
fac venit integral la bugetul local al unităţii administrativ-
teritoriale în a cărei rază teritorială domiciliază contravenientul.
(14) Pentru litigiile având ca obiect contestaţiile la executarea
silită sau contestaţiile împotriva actelor prin care se dispun şi se
duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, unităţile administrativ-
teritoriale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale
ale Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală şi unităţilor sale subordonate şi dobândesc
calitatea procesuală a acestora, la data de 1 ianuarie 2007, în
toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor
judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.
(15) Predarea-preluarea dosarelor de executare, precum şi a
copiilor documentelor depuse la dosarul instanţei în litigiile
prevăzute la alin. (3) se vor efectua până la data de 31 ianuarie
2007.
(16) Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate răspund de
activităţile desfăşurate în domeniul executării silite prevăzute la
alin. (1), până la data preluării acestei activităţi de către organele
de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale."
──────────
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
──────────────
Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmâncă
p. Ministrul justiţiei,
Doru Crin Trifoi,
secretar de stat
Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu
Ministru de interne,
Ioan Rus
-----------
L286/2009 CODUL PENAL
TITLUL II
Infracţiunea
CAP. I
ART. 15
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
(56) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu
vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
(57) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
(116) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de

vinovăţie cerută de legea penală.
(117) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu
intenţie depăşită.
(118) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
(105) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea
acelei fapte;
(106) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă
posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
7
(68) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că
el nu se va produce;
(69) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune
intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei
făptuitorului.
(78) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când
este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai
când legea o prevede în mod expres.
ART. 17
Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune
Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră
săvârşită şi prin omisiune, când:
a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat
pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea
rezultatului.
CAP. II
Cauzele justificative
ART. 18
36. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există
vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
37. Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.
ART. 19
Legitima apărare
39. Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă
apărare.
46. Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura
un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a
altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este
proporţională cu gravitatea atacului.
47. Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care
comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă,
încăpere, dependinţa sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin
violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul
nopţii.
ART. 20
Starea de necesitate
(y) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de
necesitate.
(z) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva
de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al
altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai
grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era
înlăturat.
ART. 21
Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii
(34) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea
unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege,
cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.
8
(35) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în
îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută
de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.
ART. 22
Consimţământul persoanei vătămate
(dd) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu
consimţământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de
valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(ee) Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul
infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci când legea exclude efectul
justificativ al acestuia.
CAP. III
Cauzele de neimputabilitate
ART. 23
(25) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost
comisă în condiţiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(26) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra
participanţilor, cu excepţia cazului fortuit.
ART. 24
Constrângerea fizică
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei
constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
ART. 25
Constrângerea morală
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei
constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru
persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.
ART. 26
Excesul neimputabil
(23) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana
aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau
temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
(24) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana
aflată în stare de necesitate, care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii
faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat.
ART. 27
Minoritatea făptuitorului
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor,
care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde
penal.
ART. 28
Iresponsabilitatea
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana
care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau
inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice,
fie din alte cauze.
ART. 29
Intoxicaţia
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana
care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau
9
inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare
cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive.
ART. 30
Eroarea
(s) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de
persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări,
situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
(t) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care
legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori
împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.
(u) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant
starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul
săvârşirii infracţiunii.
(v) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul
necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale.
(w) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a
necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza
unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.
ART. 31 Cazul
fortuit
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e
consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
CAP. IV
Tentativa
ART. 32
Tentativa
(aa) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi
infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(bb) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a
infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.
ART. 33
Pedepsirea tentativei
(23) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta.
(24) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru
infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa
s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la
10 la 20 de ani.
ART. 34
Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului
(54)Nu se pedepseşte autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a
desistat ori a încunoştinţat autorităţile de comiterea acesteia, astfel încât
consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuşi consumarea
infracţiunii.
(55)Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării
producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa pentru
această infracţiune.
CAP. V
Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
ART. 35
Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe
10
(aa) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite
intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi
subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul
aceleiaşi infracţiuni.
(bb) Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element
constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune
care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
ART. 36
Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă
(25) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani
în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei
amenzii.
(26) Infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru acea infracţiune.
(27) Infracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită, dacă s-a produs
numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.
ART. 37
Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexă
Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă
este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în
conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în
întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai
uşoară decât cea pronunţată anterior.
ART. 38
Concursul de infracţiuni
(21) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au
fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte
de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de
infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea
sau ascunderea altei infracţiuni.
(22) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune
săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a
urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.
ART. 39
Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni
(24) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare
infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai
grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai
grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite;
d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se
aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu
amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în
întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(25) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin
adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte
pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul
11
general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile
concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare,
se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
ART. 40
Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente
(30) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o
infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39.
(31) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de
condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o
condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
(32) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin
hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate
pentru infracţiunile concurente.
(33) Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de
infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe
viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
(34) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se ţine seama şi de
pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate,
pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută
potrivit legii.
ART. 41
Recidiva
(23) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau
împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o
infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(24) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în
alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.
(25) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de
condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală
română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
ART. 42
Condamnări care nu atrag starea de recidivă
La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare
privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infracţiunile amnistiate;
c) infracţiunile săvârşite din culpă.
ART. 43
Pedeapsa în caz de recidivă
(v) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată
ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa
stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la
restul rămas neexecutat din aceasta.
(w) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată
ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel
puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit
dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se
adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din
aceasta.
(x) Dacă prin însumarea pedepselor în condiţiile alin. (1) şi alin. (2) s-ar
depăşi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru
cel puţin una dintre infracţiunile săvârşite pedeapsa prevăzută de lege este
12
închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se
poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
x Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracţiunea
săvârşită în stare de recidivă este detenţiunea pe viaţă, se va executa pedeapsa
detenţiunii pe viaţă.
y Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca
executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele
speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu
jumătate.
z Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua
infracţiune şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca
executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanţa
aplică dispoziţiile alin. (1)-(5).
aa Dispoziţiile alin. (6) se aplică şi în cazul în care condamnarea la
pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa
închisorii.
ART. 44
Pluralitatea intermediară
(bbb) Există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea
definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este
executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o
infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de
recidivă.
(ccc) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi
pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de
infracţiuni.
ART. 45
Pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de siguranţă în caz
de pluralitate de infracţiuni
(nn) Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă
complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
(oo) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau
chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de
pedeapsa principală.
(pp) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi
cu acelaşi conţinut:
a) în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică
cea mai grea dintre acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară
anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
(qq) În cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea
din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor
principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa
rezultată.
(rr) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe
pedepse accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie
rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale.
(ss) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar
cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor săvârşite, se cumulează.
(tt) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu
acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata
cea mai mare. Măsurile de siguranţă luate conform art. 112 se cumulează.
CAP. VI
13
Autorul şi participanţii
ART. 46
Autorul şi coautorii
w Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de
legea penală.
x Coautori sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă
prevăzută de legea penală.
ART. 47
Instigatorul
Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să
săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
ART. 48
Complicele
(aa) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice
mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(bb) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul
săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza
pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
ART. 49
Pedeapsa în cazul participanţilor
Coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie
se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea
pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii,
precum şi de dispoziţiile art. 74.
ART. 50
Circumstanţe personale şi reale
(34) Circumstanţele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu
se răsfrâng asupra celorlalţi.
(35) Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului şi a
participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au
prevăzut.
ART. 51
Împiedicarea săvârşirii infracţiunii
(32) Participantul nu se pedepseşte dacă, înainte de descoperirea faptei,
denunţă săvârşirea infracţiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi
împiedicată, sau dacă împiedică el însuşi consumarea infracţiunii.
(33) Dacă actele îndeplinite până în momentul denunţării sau împiedicării
constituie o altă infracţiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru
această infracţiune.
ART. 52
Participaţia improprie
(15) Săvârşirea nemijlocită, cu intenţie, de către o persoană a unei fapte
prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăţie, contribuie cu
acte de executare o altă persoană se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta comisă cu intenţie.
(16) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la
săvârşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea
penală se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu
intenţie.
(17) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite
acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
acea infracţiune.
(18) Dispoziţiile art. 50 şi art. 51 se aplică în mod corespunzător.
14
(29) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta funcţionarului public care
continuă să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce
a pierdut acest drept conform legii.
(30) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârşite de o
persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei
autorităţi publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 259
Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
(21) Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se află în păstrarea ori în
deţinerea unei persoane dintre cele prevăzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2)
se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(22) Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar public în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o
treime.
(23) Tentativa se pedepseşte.
ART. 260
Ruperea de sigilii
(18) Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(19) Dacă fapta a fost săvârşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6
luni la 2 ani sau amenda.
ART. 261
Sustragerea de sub sechestru
(23) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(24) Dacă fapta a fost săvârşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6
luni la 2 ani sau amenda.
CAP. II
Infracţiuni privind frontiera de stat
ART. 262
Trecerea frauduloasă a frontierei de stat
(21) Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat
a României se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(22) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită:
(16) în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la
executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;
(17) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în
orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară, pedeapsa este închisoarea de
la unu la 5 ani.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de o victimă a traficului de
persoane sau de minori, nu se pedepseşte.
ART. 263
Traficul de migranţi
(1) Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau
adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a
României, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită:
(21) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
(22) prin mijloace care pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea
migrantului;
(23) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
71
(w) Tentativa se pedepseşte.
ART. 264
Facilitarea şederii ilegale în România
(16) Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală
pe teritoriul României a unei persoane, victimă a unei infracţiuni de trafic de
persoane, de minori sau de migranţi, care nu are cetăţenia română şi nici
domiciliul în România, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el
însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(2) Când fapta a fost săvârşită:
(26) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
(27) de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt săvârşite cu
privire la un alt străin aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale
ale pedepsei se reduc cu o treime.
ART. 265
Sustragerea de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României
Sustragerea de la executarea obligaţiilor instituite de autorităţile
competente, de către străinul faţă de care s-a dispus măsura îndepărtării de pe
teritoriul României ori a fost dispusă interzicerea dreptului de şedere, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
TITLUL IV
Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei
ART. 266
Nedenunţarea
(ii) Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute
de legea penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu
înştiinţează de îndată autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2
ani sau cu amendă.
(jj) Nedenunţarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
(kk) Nu se pedepseşte persoana care, înainte de punerea în mişcare a acţiunii
penale împotriva unei persoane pentru săvârşirea faptei nedenunţate,
încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care, chiar după
punerea în mişcare a acţiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a
autorului sau a participanţilor.
ART. 267
Omisiunea sesizării
(29) Funcţionarul public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi
îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(30) Când fapta este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3
luni la un an sau amenda.
ART. 268
Inducerea în eroare a organelor judiciare
(25) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa
unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea
fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se
72
(s) Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor
complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141
se pedepseşte cu amendă.
TITLUL V
Infracţiuni de corupţie şi de serviciu
CAP. I
Infracţiuni de corupţie
ART. 289
Luarea de mită
(s) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau
pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori
acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea,
neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
-----------
Alin. (1) al art. 289 a fost modificat de pct. 25 al art. 245 din LEGEA nr.
noiembrie 2012.
(t) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute
în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură
cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor
îndatoriri.
(u) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării,
iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 290
Darea de mită
(14) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile
arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(15) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când
mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(16) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(17) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care
le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după
denunţul prevăzut în alin. (3).
(18) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse
confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent.
ART. 291
Traficul de influenţă
(16) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte
foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o
persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească,
să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră
în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
78
(17) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării,
iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 292
Cumpărarea de influenţă
(13) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau
pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe
acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la
2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
-----------
noiembrie 2012.
(17) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de

urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(18) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a
dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).
(19) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse
confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent.
ART. 293
Fapte săvârşite de către membrii instanţelor de arbitraj sau în legătură cu
aceştia
Dispoziţiile art. 289 şi art. 290 se aplică în mod corespunzător şi
persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o
hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţile
la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii
române ori în baza unei alte legi.
ART. 294
Fapte săvârşite de către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia
Prevederile prezentului capitol se aplică în privinţa următoarelor persoane,
dacă, prin tratatele internaţionale la care România este parte, nu se dispune
altfel:
a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza
unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în
cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;
b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la
care România este parte;
c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza
unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în
cadrul Uniunii Europene;
-----------
Lit. c) a art. 294 a fost modificată de pct. 27 al art. 245 din LEGEA nr. 187
din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie
2012.
(17) persoanelor care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor

internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi
funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;
(18) funcţionarilor unui stat străin;
(19) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
(20) juraţilor din cadrul unor instanţe străine.
79
-----------
Lit. g) a art. 294 a fost introdusă de pct. 28 al art. 245 din LEGEA nr. 187
din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie
2012.
CAP. II
Infracţiuni de serviciu
ART. 295
Delapidarea
(10) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în
interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le
gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
← Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel

aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o
lună la 6 luni sau cu amendă.
← Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin.
(10) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale
cărei limite speciale se majorează cu o treime.
ART. 297
Abuzul în serviciu
← Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime
ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.
← Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care,
în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al
unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de
rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă
sau infecţie HIV/SIDA.
ART. 298
Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de
serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă
prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor
legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu
ART. 299
Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual
← Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu
îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană
interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte
cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a
ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea
căreia a săvârşit fapta.
80
(13) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un
funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori
de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea
în executarea căreia a săvârşit fapta.
ART. 300
Uzurparea funcţiei
Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act
ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările
prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu
amendă.
ART. 301
Conflictul de interese
(14) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut,
direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o
rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu
care s-a aflat în raporturi comerciale*) ori de muncă în ultimii 5 ani sau din
partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcţie publică.
(15) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau
adoptării actelor normative.
──────────
*) Notă CTCE:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 845 din 13 noiembrie 2015, s-a admis excepţia de
neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul
penal, constatându-se că sintagma "raporturi comerciale" este neconstituţională.
OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în
vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale,
îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii
Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu
pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept.
În concluzie, începând cu data de 13 noiembrie 2015, dispoziţiile invocate
mai sus, se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând
cu data de 28 decembrie 2015, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea
──────────
ART. 302
Violarea secretului corespondenţei
(9) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei
corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului
unei asemenea corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă
ori a fost deschisă din greşeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(10) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări
efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se
81
(8) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un
funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi
confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de
la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(9) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană
sau către public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări
interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din
greşeală sau din întâmplare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă.
(10) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
(p) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la
dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
(q) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa
comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât
prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de
interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
-----------
noiembrie 2012.
(14) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
-----------
Alin. (7) al art. 302 a fost introdus de pct. 30 al art. 245 din LEGEA nr.
noiembrie 2012.
ART. 303
Divulgarea informaţiilor secrete de stat
(10) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de stat, de către cel
care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt
afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 176, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(11) Deţinerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui
document ce conţine informaţii secrete de stat, dacă poate afecta activitatea
uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, se pedepseşte cu
(12) Persoana care deţine un document ce conţine informaţii secrete de stat,
care poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art.
176, nu se pedepseşte dacă predă de îndată documentul la organul sau instituţia
emitentă.
ART. 304
Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
(l) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu
sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor
de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei
persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(m) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu
sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
82
← Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o
infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a
persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra
vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
ART. 305
Neglijenţa în păstrarea informaţiilor
← Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau
sustragerea unui document ce conţine informaţii secrete de stat, precum şi
neglijenţa care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informaţii se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
← Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele prevăzute în art. 303 alin.
(m) şi art. 304, dacă au fost săvârşite din culpă.
ART. 306
Obţinerea ilegală de fonduri
(i) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori
incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării
finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat
obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7
ani.
(ii) Tentativa se pedepseşte.
(11) Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale

alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea
prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(12) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi schimbarea, fără respectarea
prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute
sau garantate din fonduri publice.
ART. 308
Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane
(14) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii
publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în
legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o
remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane
juridice*).
-----------
noiembrie 2012.
──────────
*) Notă CTCE:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 845 din 13 noiembrie 2015, s-a admis excepţia de
neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul
penal, constatându-se că sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" cu
raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituţională.
OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în
vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale,
îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii
Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu
pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
83
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept.
În concluzie, începând cu data de 13 noiembrie 2015, dispoziţiile invocate
mai sus, se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând
cu data de 28 decembrie 2015, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea
──────────
(l) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

ART. 309
Faptele care au produs consecinţe deosebit de grave
Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303,
art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele
speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.
TITLUL VI
Infracţiuni de fals
CAP. I
Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori
ART. 310
Falsificarea de monede
(8) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(9) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de
către autorităţile competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a
acesteia.
(l) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru

efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(m) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată
electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(n) Tentativa se pedepseşte.
(9) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi
poştale sau cupoane răspuns internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(13) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312,

precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor
în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
de falsificare prin care au fost produse.
(14) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312,
săvârşită de către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare
prin care au fost produse.
84
(20) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312,
de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că
este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale
se reduc la jumătate.
(9) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau

materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute
în art. 310, art. 311 alin. (1) şi art. 312 se pedepseşte cu închisoarea de la unu
la 5 ani.
(10) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv
hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de
plată electronică, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(11) Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele
prevăzute în alin. (1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora şi înainte
de a se fi trecut la săvârşirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau
materialele deţinute autorităţilor judiciare ori încunoştinţează aceste autorităţi
despre existenţa lor.
ART. 315
Emiterea frauduloasă de monedă
(11) Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau
materiale destinate acestui scop, cu încălcarea condiţiilor stabilite de
autorităţile competente sau fără acordul acestora, se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(12) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie a monedei
confecţionate în condiţiile alin. (1), precum şi primirea, deţinerea sau
transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulaţie.
ART. 316
Falsificarea de valori străine
Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul când
infracţiunea priveşte monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată
emise în străinătate.
CAP. II
Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare
ART. 317
Falsificarea de instrumente oficiale
(7) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de
marcare de care se folosesc persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele
fizice menţionate în art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(8) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de
marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
ART. 318
Folosirea instrumentelor false
Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseşte cu
ART. 319
Falsificarea de instrumente de autentificare străine
85
Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta
priveşte instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autorităţile
unui stat străin.
CAP. III
Falsuri în înscrisuri
ART. 320
Falsul material în înscrisuri oficiale
(10) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe
juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(11) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(12) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte
imprimate producătoare de consecinţe juridice.
(15) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de

către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin
atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin
omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(12) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre
modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul
falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
ART. 323
Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este
fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.
ART. 324
Falsificarea unei înregistrări tehnice
(8) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori
prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau
omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de
folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea acesteia unei
alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se
(9) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei înregistrări tehnice
falsificate în vederea producerii unei consecinţe juridice.
(10) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înţelege
atestarea unei valori, greutăţi, măsuri ori a desfăşurării unui eveniment,
realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv
86
tehnic omologat şi care este destinată a proba un anumit fapt, în
vederea producerii de consecinţe juridice.
ART. 325
Falsul informatic
Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date
informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date,
rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate
în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune
şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 326
Falsul în declaraţii
Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane
dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice,
pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori
împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei
consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
ART. 327
Falsul privind identitatea
(p) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea
identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în
art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară
activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la
identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel
de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar
public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori
pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(q) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii

reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(r) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori
la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu
ART. 328
Infracţiuni de fals comise în legătură cu autoritatea unui stat
străin Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi
atunci când fapta
priveşte acte emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de
o organizaţie internaţională instituită printr-un tratat la care România
este parte sau declaraţii ori o identitate asumate în faţa acesteia.
TITLUL VII
Infracţiuni contra siguranţei publice
CAP. I
Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate
ART. 329
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă
(k) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară
ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin
aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de
transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(l) Dacă fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa
este
închisoarea de la 3
la 10 ani. ART.
330
87
L86/2006 Codul Vamal
TITLULXII
SANCTIUNI
Secţiunea a 1-a
Infractiuni
Art. 270. - (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice
80
mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite
pentru control vamal constituie infrac ţiunea de contrabandă şi se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(107) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se
pedepseşte potrivit alin. (1):

(70) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite
pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor
sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea
în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000
lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în
cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
(71) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în
decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin
sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care
trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor
sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor
supuse accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau
mărfuri;
(72) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit
vamal.
(79) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc
potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea,
depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor
care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin
din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Art. 271. - Introducerea sau scoaterea din ţară, fără drept, de
arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale
nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri,
reziduuri ori materiale chimice periculoase, constituie infracţiunea de
contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă
mai mare.
Art. 272. - Folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale,
de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori
la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri, decât cele prezentate în vamă
constituie infrac ţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 273. - Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor
vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de
folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10
ani şi interzicerea unordrepturi.
Art. 274. - Faptele prevăzute la art 270 - 273 săvârşite de una sau
mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane
împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea
81
unordrepturi.
Art. 275. - Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 270-274 se
pedepseşte.
Art. 276. - Dacâ faptele prevăzute la art. 270 - 274 sunt sâvârşite
de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect
de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane
juridice, se poate aplica şi interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c)
din Codul penal.
Art.277. - Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul
infracţiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor
în lei.
Art.278. - Dispoziţ iile prezentei secţiuni se completează cu
prevederile Codului penal al României precum şi cu dispoziţiile penale
prevăzute în alte legi speciale.
Secţiunea a 2-a
Contravenţii
Art. 279. - Faptele care constituie contravenţii la reglementările
vamale, procedura de constatare şi sancţionare a acestora se stabilesc
prin regulamentul vamal aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 280. - (1) Contravenţiile vamale săvârşite în incintele vamale
şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni sub supraveghere vamală se
constată ş i se sancţionează de persoanele împuternicite de către
autoritatea vamală.
38. în cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de
organele de poliţie sau alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri
decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de
îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată
împreună cu mărfurile care fac obiectul contravenţiei.
39. După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale,
autoritatea vamală aplică amenda şi dispune, după caz, reţinerea
bunurilorîn vederea confiscării.
40. Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor
juridice.
Art. 281. – (1) Dispoziţiile art. 279 şi 280 referitoare la contravenţii
se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu
excepţia art. 28 alin. (1) şi (3) şi art. 29.
40. Organele competente vor crea o bază de date comună
pentru implementarea contravenţiilor la regimul vamal, în administrarea
Ministerului Administraţiei şi Internelor, în termen de 30 de zile de la
încheierea protocolului dintre acestea.
82
TITLUL XIII
DISPOZIŢII FINALE Şl TRANZITORII
Art. 282. - Dispoziţ iile specifice aplicabile călătorilor şi altor

persoane fizice se stabilesc prin Regulamentul vamal.
Art. 283. - Termenele prevăzute în prezentul cod ş i în alte
reglementări vamale se calculează potrivit normelor prevăzute în Codul
de procedură civilă.
Art. 284. - Operaţiunile vamale iniţiate sub regimul prevăzut de
reglementă rile vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se
finalizează potrivit acelor reglementări.
Art. 285 . - Autoritatea Na ţională a Vămilor este desemnată ca
autoritate competentă să aplice pentru România, la data aderării la
Uniunea Europeană, prevederile Convenţiei privind utilizarea tehnologiei
informa ţiilor de către serviciile vamale, încheiată la 26 iulie 1995 în
temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea European ă - JO C
316, 27.11.1995, p. 34 - şi ale Convenţiei cu privire la asistenţa
reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale, încheiată la 18
decembrie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea
Europeană - JOC24, 23.1.1998, p.2 .
Art. 286.- Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice,
va aproba, prin hotărâre, Regulamentul de aplicare a Codului vamal,
care intră în vigoare la aceeaşi dată cu prezentul cod.
Art. 287.- Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod şi în alte reglement
ări vamale privind plata, garantarea, înscrierea în evidenţ ele contabile,
stingerea datoriei vamale şi remiterea drepturilor de import, cu excepţia
art. 163 şi 247 din Codul vamal, se aplică în mod corespunzător şi
pentru taxa pe valoarea adăugată şi pentru accize care, potrivit Codului
fiscal, suntîn atributiile autoritătii vamale.
Art. 288. - (1) Prezentul cod intră în vigoare la 60 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
48. Pe aceeaşi dată se abrogă: Legea nr. 141/1997 privind Codul
vamal al României, publicatîn Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificările şi completările
ulterioare; art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful
vamal de import al României, publicată în Monitorul Oficial al României,,
Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 102/1994, cu modificările şi completările ulterioare.
49. Declararea electronică şi sistemele automatizate pentru
punerea în aplicare a gestiunii de risc şi schimbul electronic de date între
birourile vamale de intrare, import, export şi ieşire, prevăzute la art. 40,
60 - 62, 202 - 204 se pun în aplicare în termen de trei ani de la intrarea
în vigoare a prezentului cod.
83
(aa) Dispoziţiile cuprinse în art. 245 alin. (2) şi (3), art. 247, art.
252 şi art. 255 alin. (2) şi (3) intră în vigoare la data aderării României la
Uniunea Europeană.
Prezenta lege asigură aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE)

nr 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările
ulterioare, publicat în JO al Comunităţii Europene (JOCE) nr 302/1992.
84

Reg 399 - 2016 Spatiul Schengen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Reg 399 - 2016 Spatiul Schengen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGI DE PUNCT

23.3.2016 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 77/1

REGULAMENTUL (UE) 2016/399 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară ( 1),

( 1 ) JO L 239, 22.9.2000, p. 69.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

1. „frontiere interne” înseamnă:

(b) aeroporturile statelor membre destinate zborurilor interne;

( 1 ) JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

16. „permis de ședere” înseamnă:

(c)în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolele 19 și 20 în coroborare cu anexele VI și VII.

(ii) să fi fost eliberat în ultimii 10 ani;

(5) Prin derogare de la alineatul (1):

(ii) toate resursele de personal, de echipament și de organizare au fost deja epuizate; și

(g) verificările amănunțite la ieșire cuprind:

(3) Nu se aplică ștampilă de intrare sau ștampilă de ieșire:

(b) pe brevetele de pilot sau certificatele membrilor echipajului unei aeronave;

(4) Aspectele practice de aplicare a ștampilei sunt prevăzute în anexa IV.

Supravegherea se efectuează astfel încât să prevină și să descurajeze sustragerea de la verificările de la punctele de

Respectivele dispoziții speciale pot conține derogări de la articolele 5 și 6 și de la articolele 8-14.

(a) șefi de stat și membrii delegațiilor acestora;

(b) piloți de aeronave și alți membri ai echipajului;

(g) servicii de salvare, poliție și pompieri și polițiștii de frontieră;

(h) lucrători offshore.

Respectivele dispoziții speciale pot conține derogări de la articolele 5 și 6 și de la articolele 8-14.

Comisia informează, de asemenea, Parlamentul European și Consiliul.

(i) nu au ca obiectiv controlul la frontiere;

(iv) sunt realizate pe baza verificărilor inopinate;

(c)denumirea punctelor de trecere autorizate;

(d) data și durata reintroducerii preconizate;

(b) lista punctelor lor de trecere a frontierei;

(d) lista serviciilor naționale responsabile pentru controlul frontierelor;

(e)modelele de permise eliberate de ministerele afacerilor externe;

(g) statisticile menționate la articolul 11 alineatul (3).

( 1 ) JO L 239, 22.9.2000, p. 73.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu

Adoptat la Strasbourg, 9 martie 2016.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Documente justificative pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de intrare

Documentele justificative menționate la articolul 6 alineatul (3) pot include următoarele:

(a)pentru călătoriile de afaceri:

(c)pentru călătorii în scop turistic sau privat:

(i) documente justificative privind cazarea:

— invitație din partea gazdei, în situația cazării la o persoană particulară;

— un bilet de întoarcere sau un bilet dus-întors;

(b) relaxarea verificărilor asupra persoanelor în conformitate cu articolul 9;

(c)eliberarea, la frontieră, a documentelor care înlocuiesc pașapoartele și vizele;

(d) persoanele reținute și plângeri (infracțiuni și contravenții);

(e)refuzul intrării în conformitate cu articolul 14 (motivele refuzului și cetățenia);

(g) plângeri ale persoanelor care au făcut obiectul verificărilor;

(h) alte măsuri polițienești și judiciare de interes deosebit;

(i) evenimente deosebite.

( 1 ) Nu este necesar niciun simbol pentru Norvegia ș i Islanda.

PARTEA B1: „Fără viză”

PARTEA B2: „Toate pașapoartele”

( 1 ) Nu este necesar niciun simbol pentru Norvegia și Islanda.

(a) punctul de trecere a frontierei căruia i se atribuie o anumită ștampilă;

(b) identitatea polițiștilor de frontieră cărora li se încredințează o ștampilă la un moment dat;

(c) codul de securitate al unei anumite ștampile, la un moment dat.

Proceduri privind refuzul intrării la frontieră