PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 15 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR – realizată

de profesorii Bivolaru Mirela (S I. A, B), Lăzărescu Lia (S II), Bivolaru Mirela și Lăzărescu Lia (S III)

Propunere de rezolvare a testelor de antrenament CNEE și MEC, realizată de profesori

din județul Dâmbovița

Examenul de bacalaureat naţional 2020

Proba E. a)
Limba şi literatura română

TESTUL NR 15

Subiectul I

A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu

privire la textul dat.

1. Indică sensul din text al secvenței ca pe apă. 6 puncte

Secvența ,,ca pe apă ” înseamnă ,,foarte bine”.

2. Menționează numărul maxim de bile pe care tânărul le poate extrage la examen, utilizând
informaţiile din textul dat. 6 puncte

La examen, tânărul poate extrage maximum trei bile.

3. Precizează locul unde este așezată urna cu bile la examen, justificându-ți răspunsul cu o
secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte

Urna este așezată pe catedră, așa cum reiese din secvența ,,La fiecare număr corespundea o bilă
pe care o trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului.”

4. Explică motivul pentru care tinerii erau nervoși înaintea examenelor. 6 puncte

Nervozitatea tinerilor are cauze multiple: emoțiile copleșitoare, slaba/insuficienta pregătire si

chiar perturbarea programului, elevii fiind ,,sculați mai de dimineață” decât de obicei.

5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a autorului, aşa cum reiese din textul dat.
6 puncte
Protagonistul se dovedește a fi un tânăr superstițios, convins că descoperirea numărului
17 (pe drumul spre litografie, unde ,,se prepara” pentru examen) nu poate fi o banală întâmplare,
ci un semn de bun augur pe care providența i l-a trimis la momentul oportun, dată fiind
similitudinea dintre extragerea subiectelor (,,o bilă pe care o trăgeam la noroc”) si extragerea
jetoanelor (,,la întâmplare, dintr-o grămadă”) la jocul de loton.
Dacă graba elevului de a ,,învăța ca pe apă” subiectul nr 17 ar putea sugera ambiția sau
dorința de a lua o notă mare, atitudinea degajată (,,hoinăresc fără habar”) și precizările
anterioare, n-am mai citit nimic” și ,,abia așteptam să pun cartea în cui” evidențiază o altă
trăsătură - superficialitatea.
1
PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 15 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR – realizată
de profesorii Bivolaru Mirela (S I. A, B), Lăzărescu Lia (S II), Bivolaru Mirela și Lăzărescu Lia (S III)

Subiectul I B
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă norocul influențează sau
nu reușita la un examen, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Amintiri de
Gh. Brăescu, cât și la experiența personală sau culturală.
20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a
două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente 14 puncte

– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de

exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea 6 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte
şi să dezvolte subiectul propus.

Termenul noroc pare să fie extrem de prezent în limbajul cotidian/ exprimarea colocvială,
fie că ne referim la urarea ce însoțește gestul ritualic al ciocnirii paharelor, fie la mesajul
transmis prin obiectele purtate/ oferite ca talismane: potcoava, trifoiul cu patru foi, coșarul etc.
Credința nestrămutată intr-o ,,întâmplare favorabilă” îi motivează, fără îndoială, si pe împătimiții
jocurilor ,,de noroc” (caz în care termenul capătă sensul ,,avantaj obținut intr-un mod nemeritat,
nemuncit”), dar și pe sportivii care obțin un nesperat rezultat favorabil în confruntarea cu un
adversar căruia toți (inclusiv ei) îi recunosc valoarea net superioară. Chiar dacă, în unele cazuri
excepționale - de pildă, supraviețuirea dintr-un accident grav, găsirea ,,in extremis” a unui
donator compatibil sau a unui medic dispus să-și asume un risc enorm etc - se poate vorbi despre
mâna providenței, întâmplare fericită, într-un cuvânt ,,noroc”, cu totul altfel trebuie abordat
subiectul în cazul unui examen.
Trebuie să distingem și nuanțele sintagmei ,,reușită la un examen”: pentru unii poate
însemna promovarea ,, la limită”, pentru alții sintagma se traduce prin obținerea unei note cât
mai mari sau chiar nota maximă.
În opinia mea, norocul nu poate determina reusița la un examen, indiferent dacă ne
raportăm la un examen de admitere sau la un examen final/ de certificare a unor competențe.
În primul rând, orice examen presupune o perioadă de pregătire, de achiziție a unor
cunoștințe/ informații/conținuturi teoretice. Fie că discutăm despre învățarea unor noțiuni
elementare, fie că este vorba despre specializarea într-un anumit domeniu, parcurgerea integrală
a materiei este absolut necesară. Învățarea ,,selectivă” afectează înțelegerea noțiunilor,
conceptelor, fenomenelor, evenimentelor etc., diminuează capacitatea de analiză si de sinteză,
împiedică realizarea unor conexiuni. De exemplu, în textul dat, elevul a ignorat acest aspect,
după cum mărturisește ,,N-am mai citit nimic”, limitându-se la a învăța ,,ca pe apă” numai
subiectul prevăzut la numărul 17 pe care ,,mâna providenței” i-l scosese în cale. Din moment ce
,,norocul” pe care se baza era reprezentat de extragerea unui anumit subiect dintr-o foarte lungă
listă (cu cel puțin18 subiecte), evident că a eșuat și la următoarele două încercări. ,,Ghinionul
fantastic” invocat in ultimul enunț nu reprezintă altceva decât pretextul sub care își maschează
lipsa de pregătire. Altfel spus, nu a îndeplinit condiția minimală de a parcurge toate posibilele
teme /subiecte anunțate.
În al doilea rând, o altă etapă în obținerea reușitei la un examen este dobândirea si
demonstrarea capacității de a transfera și de a aplica acele cunoștințe teoretice. Un exemplu

2
PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 15 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR – realizată
de profesorii Bivolaru Mirela (S I. A, B), Lăzărescu Lia (S II), Bivolaru Mirela și Lăzărescu Lia (S III)

poate fi examenul de obținere a permisului auto. La proba teoretică, reprezentată de testul-grilă,

un candidat obține punctajul necesar pentru că a învățat , dar altul reușește ,,cu noroc” , bifând
răspunsurile la întâmplare. Evident că la proba practică ,,norocul” nu va mai funcționa:
necunoașterea regulilor și/sau incapacitatea de a face corelații rapide între informația teoretică
și realitatea din traseu reprezintă factori care duc la eșec. Sau, cum ar zice Arghezi: ,,Un leneş
sau un incapabil se răzbună cu scuza morală că nu a avut noroc.”
În concluzie, norocul nu poate influența reușita la un examen (indiferent de accepția
termenului). Atingerea acestui obiectiv necesită parcurgerea integrală a tuturor subiectelor, o cât
mai bună pregătire, atât teoretică, cât și practică, deci, implicare, seriozitate, perseverență,
aspecte ilustrate și prin proverbul ,,Norocul și-l face omul cu mâna lui!”

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică
și mijloacele artistice

Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit,

Întins în zare lungă și fără de sfârșit,
Iar colo-n miază-noapte cu codri de stejar
Se pierd una cu cerul Carpații seculari;
Dar spre apus prin nouri o geană e subțire,
Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire;
A nourilor lume aurită e de soare
Ce cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare,
Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii;
Ca la minune cată la dânsul călătorii.
Deodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe
În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe,
Apunerea cerească părea de roze ninsă,
Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa,
Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi,
Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi.
Mihai Eminescu, Sub cerul plin de nouri

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii
literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50
de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

3
PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 15 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR – realizată
de profesorii Bivolaru Mirela (S I. A, B), Lăzărescu Lia (S II), Bivolaru Mirela și Lăzărescu Lia (S III)

În poezia ,,Sub cerul plin de nouri”, de Mihai Eminescu, tema abordată este natura,
evidențiată printr-un discurs descriptiv de tip tablou, eul liric, asumându-și o ipostază
contemplativă, în manieră tipic romantică.
Titlul, reluat în incipit, poartă mărcile unui pastel, și cuprinde indici spațiali, care
anticipează conturarea unui tablou, predominant vizual. Acesta este surprins pe două coordonate:
una terestră, concretizată prin motive lirice precum câmpia, codrul, munții, marea, lacul și una
cosmică, creionată prin motive ca: norii, cerul, stelele, soarele, acestea din urmă purtând și
sugestiile planului temporal nocturn sau diurn.
La nivel discursiv, o primă secvență (versurile 1-10) creează o imagine de panoramare în
oglindă a celor două planuri in funcție de punctele cardinale, pentru ca în a doua secvență
(versurile 11-16), elementele cadrului natural să fie asociate componentei temporale (noaptea și
dimineața).
Printr-o imagine vizuală realizată cu epitete (,,șesu-ntins”, ,,zare lungă și fără de sfârșit”)
se descrie zona de câmpie, a carei orizontalitate se amplifică prin verticalitatea reprezentată
de înălțimea Carpaților, oferind sugestia infinitului. Lumina crepusculară a zilei ce moare este
surprinsă prin metaforă și personificare (,,Dar spre apus prin nouri o geană e subțire, / Prin care
cerul râde cu-a lui nemărginire”). Negurile care învăluie întreaga natură, fiind pătrunse doar de
razele arzătoare ale soarelui, pot reprezenta, în plan simbolic, contrastul dintre real și ideal,
specific liricii romantice eminesciene. (,,A nourilor lume aurită e de soare…/ Împrăștie în neguri
subțiri din juru-și norii”). Următoarele versuri surprind un tablou romantic al înserării: în plan
cosmic, apar stelele care transfigurează peisajul terestru, sugestiv (,,Apunerea cerească părea de
roze ninsă, Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa,”). Perspectiva contemplativă capătă
complexitate prin creionarea momentul răsăritului, (,,Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și
oglinzi,/Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi”), cu ajutorul enumerației și al comparației, în
care oglinda este un simbol al reflectării în conștiință.
La nivel morfo-sintactic, se remarcă abundența termenilor din grupul nominal.
Substantivele identifică detalii ale cadrului (răsărit, codri, neguri, mări etc). și adjectivele,
folosite cu valoare de epitet, au rolul de a spori expresivitatea (,,lume aurită”, ,,văpaie albă”).
Verbele la prezent (,,se pierd”, ,,râde”, ,,împrăștie“), care sporesc acuitatea senzațiilor, sugerează
permanența naturii, eternitatea devenirii, a ciclului universal dat de trecerea timpului.
Impersonalitatea vocii lirice este motivată de faptul că accentul se pune pe spectacolul naturii
contemplate, magnifică panoramă înregistrată obiectiv.
La nivel stilistic, se evidențiază splendoarea și măreția naturii prin utilizarea diferitelor
procedee artistice, care dau forță imaginilor create: epitetul cromatic în inversiune "albe
dumbrave”, metaforele „apunerea cerească”, „ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe”,
personificarea ,,cerul râde”, enumeratia în gradație ascendentă ,,albă, frumoasă, orbitoare”,
antiteza între nori/neguri și strălucirea stelelor etc. Imaginile artistice, preponderent vizuale
(,,cerul plin de nouri", răsăritul pe care ,,cu ochii îl cuprinzi"), dar și cele auditive (,,cerul râde")
și locomotorii (,,ceru-ntreg se rumpe") au o deosebită valoare estetică. La nivel prozodic, rima
împerecheată, iambul și măsura de 13 - 14 silabe conferă versurilor o muzicalitate
inconfundabilă.

4
 PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 15 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR – realizată
de profesorii Bivolaru Mirela (S I. A, B), Lăzărescu Lia (S II), Bivolaru Mirela și Lăzărescu Lia (S III)

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Profilul real; Filiera tehnologică

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcţie a

unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;

– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;

– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative
pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii
temporale şi spaţiale, incipit, final, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă
narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,
încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;
utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,
lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte
şi să dezvolte subiectul propus.

Personajul reprezintă o instanță narativă esențială care concentrează semnificațiile majore ale
operei. Chiar dacă Roland Barthes le numea metaforic ,,ființe de hârtie”, personajele construiesc o lume
ce oferă iluzia vieții, în care lectorul se regăsește . O astfel de lume construiește și Liviu Rebreanu prin
actanții săi, ilustrând veridic un mod de viață tradițional.
Romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu, apărut în anul 1920, se încadrează în categoria romanului
realist-obiectiv, deoarece are o tematică socială, înfățișînd în mod veridic fapte ce compun universul
fictiv, personajele sunt tipice, reprezentative pentru o categorie socială și prezentate în strânsă legătură
cu mediul în care trăiesc. Perspectiva narativă susține caracterul realist al operei. Evenimentele sunt
redate de către un narator obiectiv, omniscient și omniprezent care relatează la persoana a III-a, pe un
ton neutru. În același timp, acesta are o atitudine detașată în descrieri, stilul fiind lipsit de podoabe
stilistice.
Personaj realist, Ion Pop al Glanetaşului a fost construit de Rebreanu după un model autentic, o scenă
văzută de scriitor pe colinele unui sat: „...un ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare s-a aplecat şi-a sărutat
pământul. L-a sărutat ca pe-o ibovnică. Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop
deosebit, ci numai ca o simplă ciudăţenie”.Un alt eveniment care l-a marcat în mod deosebit a fost
convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tânăr ţăran vrednic, pe nume Ion Boldijar al
Glanetaşului, care nu avea pământ şi pronunţa acest cuvânt cu „atâta sete, cu atâta lăcomie şi pasiune,
parc-ar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi adorată...”.

5
 PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 15 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR – realizată
de profesorii Bivolaru Mirela (S I. A, B), Lăzărescu Lia (S II), Bivolaru Mirela și Lăzărescu Lia (S III)

,,Ion", personaj principal și eponim al romanului, prezintă drama țăranului ardelean dintr-o
societate în care pământul reprezintă și un mijloc de subzistență, și un criteriu al valorii individuale.
Scriitorul îi construiește un portret complex, iar însușirile îi sunt puse în evidență prin acțiune, prin
construirea conflictului, prin evidențierea relațiilor cu alte personaje și apelând la o diversitate de
procedee de caracterizare.
Ca statut social, Ion al Glanetașului din satul Pripas, este un țăran foarte sărac, dar harnic, tânăr
de însurat, care luptă să-și schimbe condiția în comunitate. Iubește nespus de mult pămîntul și, consideră
că acesta îi susține demnitatea și valoarea în societate, scăpându-l de eticheta de „sărăntoc”. De aceea,
din punct de vedere psihologic, tânărul ambițios și hotărât, cu o personalitate puternică, trăiește obsesia
îmbogățirii, însă această dorință se lovește de cealaltă iubire, pentru Florica, o fată frumoasă, dar săracă,
pentru care nutrește o pasiune sfâșietoare. Așadar, drama lui se desfășoară între cei doi poli, evidențiați
încă din structura romanului: ,,Glasul pământului „ și „Glasul iubirii„. Din punct de vedere moral, este
tipul arivistului, individ lipsit de scrupule, care recurge la orice mijloace pentru a-și atinge scopul. Va
pendula între cele două iubiri și la final, după un traseu epic tensionat, va fi în postura de victimă, din
cauza inconsecvenței și a incapacității de a-și gestiona realist sentimentele.
Trăsătura principală a personajului este dorința de a avea pământ, pusă în evidență pe parcursul
întregii acțiuni, desfășurate pe cele două planuri narative. În primul plan iese în evidență Ion, care,
pentru a scăpa de sărăcie, o necinstește pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, cu scopul de a-l obliga pe acesta
să i-o dea de soție, deși o iubește pe Florica. Incă de la început, naratorul îi construiește un portret axat
pe calitățile sale: hărnicie, perseverență, istețime, demnitate, dar, în goana după avere, calitățile se
transformă în defecte și eroul parcurge un ireversibil proces de dezumanizare. După ce o seduce pe Ana,
îl șantajează pe Vasile Baciu, o jignește și o bate pe Ana, tocmindu-se pentru fiecare palmă de pământ.
Odată setea de pământ domolită, ambiția și hotărârea sunt înlocuite de mulțumire, iar brutalitatea de
indiferență. Nici sinuciderea soției, nici moartea copilului, nu-i stârnesc vreun licăr de conștiință.
În cel de-al doilea plan narativ, însușirile îi sunt dezvăluite prin relațiile pe care le stabilește cu
familia învățătorului Herdelea, cu preotul Belciug și cu alte personaje aparținând intelectualității
ardelene. Față de aceștia, el se dovedește politicos și supus, fapt ca atrage simpatia lor.
Alte însușiri sunt reliefate prin conflictele care stau la baza acțiunii. Astfel, conflictul central
dezvăluie defectele firii sale, dar care nu depășesc sfera umanului: tânărul este impulsiv și dornic de
răzbunare împotriva „bocotanului” care îl jignește public, numindu-l sărăntoc, hoţ şi tâlhar. De
asemenea este mânios și orgolios peste măsură, toate aceste trăsături conturându-se încă din primul
capitol, la hora duminicală.
Așezarea oamenilor la horă reflectă ierarhizarea fermă, în lumea satului ardelean, în funcție de
avere. Mentalitățile au un rol important în viața protagonistului și, atâta timp cât este un criteriu al
valorii individuale, aspirațiile personajului sunt justificate. Încercând să scape de statutul de ,,sărac", va
intra într-o luptă care îl va duce la distrugere. Dorința de a avea pământ intră în conflict cu iubirea,
conflict enunțat în scena horei, când o joacă pe Ana, dar privește cu dor la Florica. În același timp, scena
este importantă, deoarece scoate în evidență firea impulsivă și autoritară a lui Ion.
Conflictul lui cu George Bulbuc, rivalul său, dezvăluie autoritatea țăranului sărac în fața celui
bogat, iar bătaia de la cârciumă este construită simetric cu cea din final, în care George Bulbuc se
răzbună, omorându-l cu sapa.
Patima ţăranului pentru pământul dobândit cu greu apare în capitolul ,,Sărutarea”, într-o scenă
memorabilă ce ilustrează dimensiunile ancestrale ale relaţiei ţăranului cu pământul său. Ion primeşte
proprietăţile lui Vasile Baciu legal. Pământul nu mai este un simplu obiect, iar Ion îl adoră și îl
venerează ca pe o zeitate. ,,Încet, cucernic, fără să își dea seama, se lăsă în genunchi, își coborî fruntea
și-și lipi buzele cu voluptate de pământul ud. Si-n sărutarea aceasta grăbită simți un fior rece,
amețitor…“. Împlinit, îşi vede puterile hiperbolizate. Dacă la început se simțea “mic și slab ca un
6
 PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 15 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR – realizată
de profesorii Bivolaru Mirela (S I. A, B), Lăzărescu Lia (S II), Bivolaru Mirela și Lăzărescu Lia (S III)

vierme”, la final ,,Se vedea acum mare şi puternic, ca un uriaş din basme”, “ atât de puternic încât să
domnească peste tot cuprinsul.“
Modalităţile de caracterizare sunt multiple. Eroul este caracterizat direct, atât de către narator:
,,iute şi harnic, ca mă-sa”; ,,munca îi era dragă, oricât ar fi fost de grea, ca o râvnă ispititoare”, cât şi
de alte personaje, prin tehnica pluriperspectivismului, în diferite momente ale acţiunii: ,,Ion e băiat
cumsecade; e muncitor, e harnic, e săritor, e isteţ “ (Maria Herdelea); ,,eşti un stricat şi-un bătăuş şi-un
om de nimic…te ţii mai deştept ca toţi, dar umbli numai după blestemăţii” (preotul Belciug).
Autocaracterizarea evidenţiază frământările sufleteşti prin monologul interior: ,,Mă moleşesc ca o babă
năroadă… Aş fi o nătăfleaţă să dau cu piciorul norocului pentru nişte vorbe…”
Caracterizarea indirectă se realizează, de asemenea, folosind resurse multiple. Prin limbaj,
personajul dovedeşte abilitate de adaptare şi de a folosi pe ceilalţi în obţinerea reacţiei favorabile
planurilor sale - îşi nuanţează limbajul în funcţie de interlocutor, folosind registre diferite: este
respectuos cu învăţătorul, ironic cu Vasile Baciu, agresiv cu cei care îi ameninţă scopurile. Gesturile şi
mimica îi trădează intenţiile: ,,avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire şi un vicleşug neprefăcut.”
Prin relaţia cu alte personaje, influenţează, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe toţi cei cu care intră
în contact, dovedind statutul său de personaj central.
Considerat de unii critici erou stendhalian, cu voinţă puternică (Eugen Lovinescu), de alţii o
brută, ,,căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune” (George Călinescu), personajul poate avea, în final,
statutul moral formulat de criticul Nicolae Manolescu: ,,Ion trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis
foarte crud, el e aşa zicând bruta ingenuă”. Devorat de obsesia pământului și de chemarea dragostei, el
acţionează sub impulsul necesităţii ca acoperire morală și devine o victimă a propriilor obsesii, dar şi a
destinului implacabil.