CHING HAI

METODA QUAN YIN

Vol. 2- METODA QUAN YIN

Meditaţia cu Lumina şi Sunetul din interiorul nostru sau Metoda Quan Yin este o
metodă unică şi foarte veche de meditaţie care te ajută să redecoperi Puterea Divină din
interiorul tău, care se manifestă sub formă de Lumină şi Sunet.
„Acest Cuvânt (sau Vibraţie Divină) este menţionat în toate religiile. Noi îl
numim Yin, alţii îl numesc muzica cerească, Logosul, Tao, etc. Vibrează în tot ce
conţine viaţă şi susţine întregul univers. Această melodie din interior poate vindeca
toate rănile, poate împlini toate dorinţele şi poate potoli toată setea din această lume.
Este tot numai putere şi iubire. Din cauză că noi suntem făcuţi din acest Sunet,
contactul cu el ne aduce pace şi satisfacţie în inima noastră. După ce ascultăm la acest
Sunet, întreaga fiinţă se va schimba, toate punctele noastre de vedere asupra vieţii se
vor schimba spre mai bine”.
Metoda Quan Yin de meditaţie „De ce practicăm Metoda Quan Yin? Pentru că
noi vrem să înţelegem totul din univers. Dincolo de lumina fizică a acestui soare, mai
este o Lumină şi mai puternică, mai extraordinară şi mai strălucitoare. Dincolo de
limbajul nostru lumesc, mai este o Limbă mult mai frumoasă şi mai extraordinară.
Atunci când noi vom învăţa această Limbă, acest Sunet, atunci noi vom înţelege toate
limbile, incluzând limbile omeneşti şi celelalte vorbite de fiinţele cu conştiinţă”.
„Trebuie să ai o inimă sinceră ca să urmezi calea, pentru că tentaţiile de afară sunt
foarte mari. Ştiu că voi picaţi uneori, dar puteţi să vă întoarceţi şi să o luaţi de la
început. Puteţi să mergeţi afară la cumpărături, cumpărături spirituale, însă după aceea
trebuie să vă reîntoarceţi, pentru că ştiu că nu este o altă cale mai bună pentru voi. Eu
am făcut cumpărături în toată lumea, dacă ar fi fost o cale mai bună pentru voi, atunci
aş fi cumpărat-o pentru voi cu mult timp în urmă, şi la un preţ foarte scump, pentru că
eu mi-am cheltuit banii şi timpul ca să merg peste tot şi să caut o metodă de iluminare
spirituală sau un Maestru. Am căutat peste tot, am încercat totul, am făcut zazen, am
făcut zen zen, am făcut yoga şi tot felul de lucruri. Am mâncat numai o dată pe zi şi am
stat multe ore cu ochii deschişi ca să nu adorm şi am încercat tot felul de lucruri. I-am
chemat cu numele pe toţii sfinţii până când n-a mai rămas niciunul care să nu fi fost
chemat, am repetat toate mantrele care există şi pe care voi le cunoaşteţi sau de care aţi
auzit. M-am închinat în faţa lor până când genunchii mei se legănau ca frunzele
căzătoare de toamnă. Am mers peste tot în pelerinaje, căutând binecuvântarea şi
iluminarea, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să învăţ cea mai bună cale pentru
eliberare. Şi aceasta este cea pe care am selectat-o şi care se potriveşte la toţi, de la
copii la adulţi, de la bătrâni la tineri. Dar această cale nu este pentru toată lumea, cu
siguranţă. Chiar dacă noi suntem deschişi pentru toată lumea, dar nu toată lumea va
veni. Pentru că nu este numai ritualul din afară, nu este numai învăţătura mea cea care
atrage oamenii, nu este numai înfăţişarea mea sau personalitatea mea, este dorinţa
fierbinte din sufletul lor cea care este importantă”. „Noi ar trebui să practicăm spiritual,
altfel este un păcat foarte mare şi o să ne pară rău! Chiar dacă ajungem un rege sau un
Brahma (lord) din cele Trei Lumi, nimeni nu ne va salva sau nu ne va oferi nimic după
ce murim, vom pleca cu mâinile goale. În momentul respectiv noi ne vom simţi foarte
frustraţi şi singuri, fără nici o companie. Deci mie îmi pare rău pentru oamenii care nu
practică spiritual, plâng de fiecare dată când mă gândesc la ei. Când ai căzut, îţi trebuie
o perioadă de timp dincolo de imaginaţie, trilioane de ani, înainte să te poţi ridica din
nou, nu este foarte uşor. Şi când se ridică până aici din nou, nu ajung într-o formă
umană dintr-o dată sau chiar dacă o fac, poate că nu vor auzi de numele Maestrului sau
nu vor găsi un Maestru care să le poată oferi protecţie, iubire, îngrijire, îndrumare şi
confort şi să-i ţină de mână şi să-i ducă sus, mai departe. Nu este uşor să găseşti un
astfel de Maestru”. „Noi cei care practicăm Metoda Quan Yin putem să plecăm atunci
când ne vine timpul, chiar dacă suntem bolnavi. Însă, atunci când plecăm noi avem
asigurare şi avem un loc pe care să ne bazăm, noi avem protecţia unei companii de
asigurări atotprezente. Aceasta este calea cea mai sigură. Cei care nu practică Metoda
Quan Yin pot pleca într-o fracţiune de timp, dar Dumnezeu şi Sfinţii nu au timp
suficient ca să vină şi să-i salveze, sufletul lor nu are un loc pe care să se bazeze”. „Deci
noi cei care practicăm Metoda Quan Yin ne simţim în siguranţă, chiar dacă ne
îmbolnăvim, nu trebuie să ne facem griji, ştim că nu este nici o problemă. Sufletul
nostru este calm şi împăcat, nu ştiu cum să vă explic în cuvinte de ce noi ne simţim
foarte împăcaţi. Mintea noastră nu ştie, dar înţelepciunea noastră ştie, sufletul nostru
ştie. Noi ne simţim foarte bine, chiar dacă nu putem să evităm plata karmei, a karmei
fixe pentru această viaţă, totuşi noi avem asigurare, deci nu avem nici o problemă”. „De
exemplu, atunci când conducem maşina, noi ştim că s-ar putea să avem un accident
rutier, maşina noastră poate fi stricată, sute de mii de dolari se pot duce într-o secundă
sau chiar şi noi putem să fim răniţi. Însă, noi avem asigurare, deci avem curajul să
conducem chiar şi o maşină de sute de mii de dolari. Dacă se întâmplă vreun accident,
atunci compania de asigurări va plăti cheltuielile de reparaţie care de multe ori pot să
fie mai mari decât valoarea a ceea ce am pierdut. Compania noastră atotputernică Quan
Yin, este chiar mai puternică decât aceea! Chiar dacă vehiculul nostru este distrus,
totuşi nouă nu ne este frică, după o perioadă noi vom primi compensaţia întreagă. Noi
avem un alt corp, un instrument mai bun, haine mai frumoase, un adăpost mai bun şi o
lume mai bună unde să ne bucurăm. Nu înseamnă că noi nu mai avem nimic dacă
pierdem această lume, este o lume mai bună care ne aşteaptă, de aceea noi suntem
foarte fericiţi şi ne simţim în siguranţă. Sufletul nostru ştie, în interior el ştie cu
siguranţă. Totuşi, sunt necesari trilioane de eoni până când noi avem şansa să venim în
contact cu Metoda Quan Yin. Dacă nu profităm de această oportunitate, nici Dumnezeu
nu ne mai poate salva atunci când vine, este adevărat!
Iluminarea spirituală „Iluminarea spirituală este o cerinţă. Iluminarea înseamnă
să cunoşti Lumina din interiorul nostru, să fii ÎN-LUMINĂ. Lumina din interiorul nostru
ne va ghida fiecare pas din viaţa noastră spre destinaţia corectă. Cuvântul lui
Dumnezeu, sunetul, vibraţia, muzica Raiului, ne va şopti toată înţelepciunea universului
şi ne va spune ce trebuie să facem în viaţa noastră de zi cu zi ca să ne îndeplinim
datoria de fiinţe care binecuvântează această planetă pământ”. „Lumina şi Sunetul vin
atunci când noi suntem într-o comuniune foarte profundă cu El, când dorim foarte
sinceri să mergem înapoi acolo de unde am venit. Lumina vine ca o strălucire, ca un
fulger, ca o mie de sori laolaltă, ca un curcubeu plin de culoare, ca un şoc electric foarte
plăcut. Îţi face întregul corp să tresară, îţi face fiecare nerv să tresară, fiecare celulă din
corpul tău şi îţi reînnoieşte corpul, spiritul şi mintea, te face să fii ca un nou-născut.
Ajungi să fii inocent dar inteligent, devii răbdător dar plin de înţelepciune, devii foarte
activ şi reacţionezi foarte rapid”. „Sunetul este ca un fel de lumină condensată, dar mult
mai concentrată, mai puternică. Uneori, după iniţiere când staţi în meditaţie sau când
vă rugaţi foarte adânc, se poate întâmpla ca sunetul să vibreze, să vină sub forma a mii
de instrumente muzicale dintr-o dată. Dar nu te face să asurzeşti şi nici nu-ţi orbeşte
ochii, atunci când vezi în interiorul tău o mie de sori laolaltă. Nu-ţi provoacă dureri în
urechi atunci când auzi mii de viori şi o orchestră extraordinară din Rai care cântă
sunetul respectiv. Atunci te va ridica în dimensiunile Raiului şi te va lăsa să ai
experienţa unor dimensiuni diferite din univers, şi să cunoşti puteri diferite care încep
să emane din propria ta fiinţă. Aceasta este cea mai simplă explicaţie pe care pot să o
dau, pentru că aceste lucruri nu au legătură cu realitatea umană. Noi nu trăim niciodată
asemenea experienţe în realitatea şi existenţa de oameni. De aceea este foarte dificil să
vă vorbesc despre ele în cuvinte. Nu pot decât să vă invit să le experimentaţi voi
înşivă”. „Deci Quan Yin înseamnă contemplaţia la Sunet. Acum, am să vă explic mai
mult despre sunet, ca voi să înţelegeţi mai bine. Ca să practicăm şi să ajungem aproape
de Dumnezeu, noi trebuie să mergem pe urmele sursei, ale izvorului, izvorului vieţii, şi
să mergem înapoi acolo de unde vine, pentru că voi venim de acolo. La fel ca un râu,
dacă mergem pe malul râului de-a lungul apei, atunci vom ajunge înapoi acolo de unde
râul izvorăşte”. „Acum, sunetul se manifestă în mai multe niveluri, cel mai inferior
nivel este cel al acestei lumi. Aici noi auzim multe feluri, de exemplu muzica, vorbitul,
limbile. Noi folosim tipul acesta de sunet vizibil sau audibil pentru urechile obişnuite,
ca să comunicăm şi chiar să transmitem unele din cunoştinţele sunetului invizibil.
Sunetul invizibil este Dumnezeu, care este de asemenea conectat cu sunetul acesta
vizibil, dar într-un grad mult mai rafinat şi mai subtil. În momentul în care noi
înţelegem ceea ce Maestrul sau aşa numitul învăţător sau ghidul nostru ne spune în
legătură cu Sunetul invizibil şi dorim să ne conectăm cu sursa respectivă, atunci, după
ce ne sunt date instrucţiunile de la învăţător sau îndrumător sau expert prin cuvintele
vorbite, noi putem să contactăm Sunetul acesta mai subtil, care este deasupra sunetului
fizic, deasupra lumii fizice. Noi trebuie să ne ridicăm conştiinţa ca să putem să captăm
acest Sunet”. „Acum, conştiinţa noastră este blocată la nivelul corpului fizic în diferite
direcţii. Prin ochi, noi vedem lucruri, prin urechi, noi auzim sunetul lumii fizice. Prin
atingere, noi experimentăm ce este în jurul nostru şi toate celelalte entităţi şi toate
obiectele care există în această lume. Dar dacă ne concentrăm aşa numita conştiinţă
într-un anumit punct din corpul nostru, de exemplu aici (Maestra arată la ochiul
înţelepciunii), atunci putem să ne înălţăm prin această uşă spre o lume mult mai
subtilă, ca să experimentăm niveluri mai subtile ale conştiinţei, existenţele sau lumile
mult mai subtile şi să auzim sunetele mult mai subtile”. „Însă, Sunetul subtil este
conectat şi cu sunetul fizic, de asemenea, doar că este la un nivel diferit. Ca să-l auzim,
noi trebuie să ne concentrăm şi într-un fel să facem abstracţie de mediul înconjurător
pentru un timp. Şi aşa numitul Maestru sau expert ar trebui să fie capabil să ne ajute să
facem lucrul acesta imediat, într-o clipită. De aceea se numeşte iluminare imediată.
Iluminarea înseamnă că noi putem să vedem Lumina. Lumina din noi reprezintă
iluminarea. Deci noi putem să vedem Lumina sau lumile cereşti şi putem să auzim
Sunetul lumilor înalte. Aceasta se numeşte iluminare, procesul de conectare cu Sunetul
original al universului, care este „Cuvântul” din Biblie sau sunetul apelor curgătoare,
etc., din sutrele budiste. Cel care este capabil să ne conecteze pe noi cu acest Sunet
original sau energia lui Dumnezeu, acela este numit Maestru”. „În această lume fizică,
noi avem numai sunetul fizic. De exemplu, cântecul păsărilor, notele muzicale de la
instrumente, zgomotul de la maşini şi toate celelalte care ne asurzesc urechile fizice. În
lumea spirituală, noi nu avem nevoie de toate aceste instrumente fizice ca să facem sau
ca să auzim Sunetul”. „Dar nu înseamnă că noi trebuie să auzim Sunetul. Noi trebuie să
ne înălţăm nivelul acolo unde este Sunetul sau acolo unde este Lumina. Cu cât mai sus,
cu atât mai bine. Nu este în mintea noastră, sufletul trebuie să fie înălţat afară din corp,
dincolo de lumea fizică. Uneori voi sunteţi aici, trăiţi în această lume şi vă faceţi munca
mai departe, şi auziţi Sunetul şi vedeţi Lumina şi vă gândiţi că nu sunteţi în lumea
spirituală. Desigur că sunteţi, pentru că sufletul nu este corpul acesta”. „Sufletul există
afară din corp, dincolo de limitele fizice, se contopeşte în lumea spirituală. De aceea voi
puteţi să auziţi Sunetul şi puteţi să vedeţi Lumina. La momentul respectiv, voi existaţi
în ambele nivele, nivelul sufletului şi nivelul acesta fizic. Majoritatea timpului, oamenii
există numai la nivelul fizic, de aceea ei nu aud Sunetul, ei nu văd Lumina. În mod
normal, noi nu suntem un obiect fizic, de aceea ne putem elibera dincolo de
dimensiunea fizică şi atunci putem să auzim lumea spirituală”. „Î:
— Care este importanţa muzicii în viaţa noastră? Are vreo importanţă?
M:
— Da, are, este foarte importantă. De aceea multe persoane din spitalele de boli
mintale folosesc muzica ca fiind unul din modurile de vindecare. Uneori, după o zi grea
de muncă şi noi ascultăm o muzică liniştitoare, este foarte relaxantă şi ne reînvigorează.
În unele fabrici se pune muzică ca oamenii să muncească mai bine. Dar aceasta nu este
decât muzica din afară. Vă puteţi imagina cât de benefic ar fi dacă am asculta la muzica
lăuntrică, la muzica din Rai, pe care iniţierea vă va ajuta să o redescoperiţi. Muzica
aceasta este cuvântul lui Dumnezeu. Ne va da din ce în ce mai multă înţelepciune şi
inteligenţă, în fiecare zi. Împreună cu Lumina lui Dumnezeu, ne va duce din ce în ce
mai aproape de Tatăl, şi ne va spune totul prin limba aceasta fără cuvinte, despre cum
să facem faţă la viaţa noastră de zi cu zi. De aceea viaţa iniţiaţilor devine din ce în ce
mai bună, mai confortabilă, mai inteligentă şi mai aproape de Dumnezeu, cu fiecare zi”.

▫ Ochiul înţelepciunii. ▫
Sunetul lumii şi Sunetul lăuntric. ▫
Să vorbim mai întâi despre sunetul obişnuit din această lume şi apoi vom vorbi
despre Sunetul de dincolo de lume, Sunetul lui Dumnezeu. Încă din timpurile vechi,
muzica a jucat un rol foarte important în viaţa noastră. Este dificil să ne imaginăm cât
de plină de frustrare ar fi viaţa noastră fără muzică, în această lume. Muzica clasică este
mai fină şi blândă, îl face pe ascultător să se simtă fericit, mai împăcat şi mai domol. De
aceea, în timpurile vechi erau mai mulţi oameni nobili şi plini de bunăvoinţă. Muzica
modernă este mult mai stimulantă, persoanele care au fost expuse la acest gen de
muzică încă din copilărie au dificultăţi în procesul de educare. Muzica aceasta
reprezintă personalitatea şi nebunia oamenilor contemporani. În instituţiile de boli
mintale, de multe ori medicii îi lasă pe pacienţi să asculte muzică blândă ca să le
calmeze emoţiile. Şi noi când suntem epuizaţi sau plictisiţi de muncă, atunci ascultăm
muzică care ne calmează mintea încetul cu încetul.

▫ Totul vibrează în univers. ▫

 Totul vibrează în univers şi această vibraţie ajunge un sunet. Este similar cu
undele vibratorii transmise de o staţie radio, care vor fi recepţionate de un aparat de
radio şi transformate în sunete. Toate lucrurile din univers, fie că sunt pietre, plante sau
oameni, vibrează cu frecvenţa lor specifică. Din cauza diferenţei la nivelul acestei
frecvenţe, comunicarea între animale şi oameni, între oameni şi oameni sau uneori între
soţ şi soţie, este dificilă.
Vibraţiile unor persoane sunt foarte aspre şi ne fac să ne simţim inconfortabili
atunci când venim în contact cu ele. În mod similar, unele persoane sunt foarte finuţe în
vibraţia lor, la vorbă şi în aura lor, şi noi ne simţim confortabili şi foarte fericiţi atunci
când îi întâlnim. Noi ne simţim foarte fericiţi atunci când mergem în locuri care au o
frecvenţă mai aproape de a noastră. Atunci când o persoană cu o aură rea vine într-un
loc, ell îi face pe oameni să se simtă imediat foarte agitaţi şi neliniştiţi. Este din cauza
vibraţiilor lui foarte joase şi grele, noi putem să spunem că el este foarte vicios, are o
karma foarte grea şi foarte multă răutate. El este foarte excesiv în energia Yin
(negativul), pe când noi suntem mult mai înclinaţi spre energia Yang (pozitivul), deci
noi nu suntem compatibili. Ca urmare, ne simţim agitaţi şi neliniştiţi.
Nu toate locurile din această lume vibrează cu aceeaşi frecvenţă. Tot felul de
zăcăminte de metal de densităţi diferite sunt distribuite de-a lungul pământului, deci
sunt multe locuri unde cei care nu sunt practicieni spirituali nu pot să trăiască. Totuşi,
pentru practicienii spirituali adevăraţi orice loc este Tărâmul Pur, peste tot este un
Tărâm Sfânt. Dar este mai uşor de spus decât de făcut. Cât de multe persoane pot
ajunge la un asemenea nivel? Această atmosferă lipsită de armonie este percepută chiar
şi de o persoană normală care nu practică spiritual, cu excepţia celor câţiva care sunt
foarte ignoranţi şi cei care sunt complet lipsiţi de sensibilitate, ca o bucată de lemn. Cu
cât o persoană este mai avansată spiritual, cu atât devine mai sensibilă, dar când va
atinge cel mai înalt nivel, atunci în orice loc va fi la fel.
Noi vom fi afectaţi de vibraţiile oricărei persoane care ne acompaniază. Dacă
aura lor este foarte rafinată, atunci şi noi devenim mai blânzi, dacă ei sunt surescitaţi,
atunci şi noi vom fi surescitaţi. Noi auzim de multe ori că sfinţii cară pe umerii lor
karma oamenilor pentru că ei pot să ia asupra lor karma rea şi vibraţiile generate de
ceilalţi, care reprezintă aşa numita karmă, şi le dă în schimb vibraţia lor superioară. Ei
se sprijină pe puterea lor rezultată din practica spirituală şi astfel pot curăţa karma
foarte repede. Timpul necesar pentru curăţare depinde de cât de multă karma au
colectat. Dar înainte ca ei să cureţe această karma, şi ei vor fi afectaţi, pot să se
îmbolnăvească, să fie defăimaţi sau chiar să fie omorâţi.
Un exemplu a fost Iisus Cristos care a fost crucificat pentru că El a luat asupra lui
karma fiinţelor cu conştiinţă. Cât despre Buddha Shakyamuni, poate că noi n-am auzit
nici o poveste despre El cum că a îndurat karma de la oameni, dar a fost consemnat în
scripturi. O persoană a omorât 99 de oameni şi era gata să-l omoare şi pe Buddha de
asemenea, dar a dat greş şi în schimb a fost eliberat de Buddha. Mai târziu, această
persoană a devenit un arhat (sfânt eliberat). Dacă Buddha nu i-ar fi luat asupra Lui
karma, atunci ce s-a întâmplat cu karma care a fost făcută ca urmare a uciderii celor 99
de persoane? El a omorât atât de multe persoane şi totuşi a ajuns un sfânt, nu era
împotriva legii karmei? Nu era, pentru că Buddha Shakyamuni avea merite infinite şi
binecuvântare infinită care erau suficiente ca să plătească pentru karma acelui om, fără
nici o problemă. Persoana respectivă n-a fost scutită de la plata datoriilor karmice, dar
Buddha Shakyamuni i-a plătit karma lui.
De aceea încă din timpurile străvechi, oricine doreşte să fie eliberat trebuie să
găsească un Maestru la fel de mare. Când eşti începător în practica spirituală, este
foarte greu să-ţi plăteşti datoriile karmice folosindu-te numai de puterea ta. Aceşti
Maeştri extraordinari au adunat multe binecuvântări de-a lungul practicii spirituale din
mai multe vieţi. În timp ce ne conduc de-a lungul căii spirituale, ei ne cară şi bagajul
pentru noi, pentru că ei au putere suficientă. Oamenii au puterea de oameni, dar
practicienii spirituali au putere spirituală. Această putere poate să fie imperceptibilă
pentru noi, dar este atât de imensă că n-o putem compara cu nici o putere fizică.
Această putere spirituală este cea care îi ridică pe ei, deci această putere rezultată din
practica spirituală este cea mai preţioasă, nu poate fi cumpărată cu nici un preţ şi nu
poate fi confiscată nici de cea mai mare autoritate.
Uneori, când merg să ţin discursuri în anumite locuri, mă simt foarte relaxată şi
pot să vorbesc foarte fluent. Dar altă dată mă simt intimidată, mă simt foarte obosită şi
nu pot să vorbesc. La fel se întâmplă atunci când le dau iniţierea oamenilor, uneori
merge foarte lin şi fără nici o problemă, altă dată simt că sunt gata să mor. Este din
cauza vibraţiilor diferite ale persoanelor care vin la discurs sau la iniţiere, vibraţia lor
individuală reprezintă karma. Ce creează aceste vibraţii diferite? Ele sunt create în
funcţie de legea karmei şi sunt în funcţie de karma pe care noi am acumulat-o în vieţile
anterioare.
La origine, noi suntem Sfinţi iluminaţi. Iisus Cristos ne-a spus la fel, că noi
suntem copiii lui Dumnezeu. Atunci de ce unele persoane sunt bogate, unele sunt
sărace, unii sunt mai deştepţi, unii sunt mai idioţi, unii sunt foarte nebuni şi unii sunt
foarte răi? Prima explicaţie este aceea că deşi am fost Sfinţi iluminaţi la origine, noi ne-
am degradat tot timpul cât am fost în această lume iluzorie şi am uitat foarte mult din
înţelepciunea noastră. A doua explicaţie este aceea că noi suntem influenţaţi de
situaţiile din jurul nostru.

▫ Lumile perceptibile şi cele imperceptibile. ▫

Lumea aceasta este diferită faţă de dimensiunile înalte. Realităţile superioare ne
ajută să progresăm spiritual, să devenim mai relaxaţi şi mai nobili. Din contră, situaţiile
din această lume ne fac foarte uşor să regresăm spiritual şi să ajungem mai proşti şi mai
răi. În paradis, în Rai, noi avem tot ce ne dorim fără nici cea mai mică suferinţă, pe
când în această lume noi trebuie să luptăm împotriva naturii ca să supravieţuim. Chiar
Buddha Shakyamuni a trebuit să cerşească mâncare sau să se folosească de lucrurile din
această lume ca să supravieţuiască. Aceasta este o lume perceptibilă, cu forme fizice şi
cu discriminare, sunt lucruri precum rece şi cald, frumos şi urât, bărbat şi femeie.
Această lume este diferită faţă de paradisul din Rai, care este o lume imperceptibilă,
fără forme şi fără discriminare.
Prin urmare, atunci când noi venim în această lume, noi devenim fiinţe înclinate
mai mult spre exterior. Atunci când vedem mâncare, atunci avem gânduri despre a
mânca, când vedem ceva, acel ceva dă naştere la gânduri, de exemplu de genul plăcut şi
neplăcut. Din moment ce mintea noastră este tot timpul preocupată cu lucrurile care ne
plac, noi uităm de înţelepciunea noastră şi tot aşa noi ajungem din ce în ce mai separaţi
de puterea universală şi devenim fiinţe singuratice.
La origine, toate lucrurile erau ale noastre, dar noi ne gândim numai la câteva
lucruri care ne plac, fără să ştim că ne blocăm cu limite foarte stricte. De la entităţi fără
discriminare (în paradisul din Rai toate fiinţele au un corp de aur similar şi nu există
bărbat sau femeie), noi ajungem plini de discriminare. Din moment ce iubim cu patimă
numai câteva lucruri sau persoane, atunci ajungem şi mai singuri şi mai separaţi de
puterea universală. Puterea noastră se micşorează şi va fi epuizată complet cât de
curând. De exemplu, o persoană care trăieşte în mijlocul fluviului Gange este
înconjurată de apă şi are aprovizionare cu apă non-stop. Să presupunem că acea
persoană este atrasă de ceva de la ţărm, atunci el va părăsi Gangele şi va merge după
lucrul respectiv. Din moment ce este prea fascinat de situaţie, el uită cum să se
reîntoarcă la adăpostul original, deci când îi va fi sete, va căuta apă în apropiere acolo
unde se află şi desigur că acolo apa nu este suficientă.
Drept consecinţă, noi ajungem din ce în ce mai slabi pe măsură ce înţelepciunea
noastră se termină, noi nu avem înţelepciune suficientă şi atunci devenim lacomi. Lipsa
de securitate ne face să vrem să apucăm mai multe lucruri şi pornind de la această
lăcomie, va lua naştere furia şi patima. Aceste gânduri formează un câmp magnetic
special care ne înconjoară mereu. Din moment ce situaţia fiecărei persoane este diferită,
atunci şi câmpul lor magnetic este diferit. Cine se aseamănă se adună, deci oamenii
lacomi şi foarte agitaţi vor atrage în mod natural mai multă nervozitate în câmpul lor
magnetic şi invers, oamenii mai blânzi vor atrage situaţii mai blânde. Aceasta este
cauza depozitelor karmice.
De multe ori noi vedem persoane care creează probleme mereu în munca lor,
cauza este aceea că câmpul lor magnetic atrage mereu puteri distructive sau energii
contradictorii, energii inferioare sau rele. Cu alte cuvinte, ei nu pot atrage asupra lor
înţelepciunea supremă. Unele persoane au instincte animalice foarte puternice din
cauza câmpului lor magnetic sau putem să spunem că obiceiurile lor de-a lungul vieţilor
trecute n-au fost rectificate. Atunci când câmpul nostru magnetic este îmbunătăţit, este
o indicaţie a faptului că noi am început să urcăm. Timpul necesar rectificării este în
concordanţă cu puritatea inimii noastre. Este menţionat în scripturi şi în Tao Te Ching
că noi trebuie să avem o inimă de copil ca să ne putem reîntoarce la Împărăţia lui
Dumnezeu.
Nu este uşor să ne schimbăm obiceiurile şi câmpul magnetic, lucru care nu poate
fi făcut prin practicarea unor metode de control a respiraţiei sau exerciţii de yoga. Din
moment ce dezvoltarea obiceiurilor este sub controlul minţii, noi trebuie să ne
schimbăm la nivelul minţii ca să schimbăm obiceiurile. Metodele care presupun
contemplarea asupra plexului solar, asupra oaselor, a apei, a respiraţiei sau orice
altceva, nu sunt suficiente. Numai Metoda Quan Yin este metoda de pe urmă.

▫ Sunetul lui Dumnezeu. ▫

Acest sunet este „Sunetul lui Dumnezeu”, sunetul naturii noastre originale, care a
existat chiar înainte ca universul să fi existat. Acest Sunet este Sunetul de „dincolo de
lume”, deci nu poate fi auzit cu organele auzului oamenilor obişnuiţi. Totuşi, toate
fiinţele cu conştiinţă îl pot auzi, cu precizarea că ele vor auzi sunete diferite în funcţie
de nivelul lor individual. Totul în univers vibrează, deci totul are acest sunet, chiar şi
pietrele au sunet, dar este foarte subtil pentru urechile umane ca să-l poată auzi, noi îl
putem auzi numai cu ajutorul înţelepciunii. Deci noi spunem că este mai bine să
contemplezi la sunet decât să auzi sunetul. Acum, dacă toate fiinţele cu conştiinţă au
acest sunet şi au înţelepciune, atunci de ce nu pot contempla la acest sunet? Pentru că
ele nu au cheia şi nu ştiu unde se află acest sunet, deci mai întâi noi trebuie să găsim un
Maestru care poate deschide uşa pentru noi.
De ce acest sunet este atât de important? Pentru că toate lucrurile din univers
sunt conectate împreună prin acest Sunet. Toate realităţile, de la cele înalte la cele
joase, sunt conectate împreună prin acest Sunet. Chiar acum noi am menţionat că
vibraţia unor persoane nu este compatibilă cu a altora, deci ei au dificultăţi să se
înţeleagă unii pe alţii. Din acelaşi motiv, vibraţia noastră nu este la fel cu cea a
animalelor sau a anumitor locuri şi atunci noi avem dificultăţi să stăm cu animalele sau
să stăm în acele locuri. Dacă sunt persoane care pot să trăiască în aceste locuri, nu
înseamnă că ei sunt mai buni decât noi. Probabil că vibraţia lor este foarte joasă,
aproape de cea a animalelor, deci ei nu mai simt nimic.
Porcii şi broaştele pot să trăiască foarte fericiţi în locuri pline de mizerie. Acest
lucru ilustrează foarte bine de ce unele persoane pot să trăiască fericite în locuri
insuportabile fără să simtă nimic, aura lor poate să se acomodeze în aceste locuri, dar
vibraţia noastră este mai înaltă şi mai fină şi ca urmare noi nu ne putem integra cu
aceste vibraţii joase. Deci noi nu putem să trăim acolo, dar nu înseamnă că ei sunt mult
mai capabili decât noi. Oamenii blânzi au dificultăţi de multe ori ca să stea cu oamenii
vicioşi.
Dacă cineva vrea să-şi schimbe destinul, atunci el trebuie să se sprijine pe acest
Sunet înalt. Acum noi nu avem decât foarte puţin din acest Sunet şi nici măcar nu este
de frecvenţă înaltă. Este din cauză că vibraţia noastră este scăzută, noi locuim în
această lume de nivel inferior împreună cu animalele, la urma urmei păsările de aceeaşi
culoare se adună împreună!
Totuşi, este un Sunet care le cuprinde pe toate fiinţele, este „Sunetul lui
Dumnezeu”, Sunetul naturii originale. Dacă contemplăm la acest Sunet, atunci noi ne
putem ridica vibraţia şi nivelul spiritual. Din afară noi putem să arătăm la fel ca înainte,
dar corpul nostru va emite lumină. Toate lumea ascultă cu plăcere la discursurile
noastre şi este uşor pentru noi să-i salvăm pe oameni, pentru că vibraţia noastră a
devenit mult mai fină, face ca minţile oamenilor să fie mai liniştite şi îi conduce spre
eliberare. Vibraţia lor va fi încorporată de vibraţia noastră, noi le dăm vibraţiile noastre
bune care vor dizolva vibraţiile lor rele. Atunci când sângele unui pacient nu
funcţionează bine, doctorul îi înlocuieşte sângele lui cu un alt sânge mai bun. Atunci
când apa dintr-o găleată este murdară, noi trebuie să golim apa murdară înainte să
umplem găleata cu apă curată. Totuşi, abia după ce vibraţiile noastre au ajuns destul de
bune, atunci le putem schimba cu vibraţiile inferioare ale altor persoane. Altfel,
rezultatul va fi teribil, mai întâi noi trebuie să practicăm spiritual dacă vrem să
eliberăm fiinţele cu conştiinţă.
Chiar acum noi am menţionat că toate lucrurile din univers au Sunet, toate sunt
create din acest Sunet. În „Tao Te Ching”, este menţionat ca „Numele” sau „Tao”. Lao
Tzu a spus: „Felul în care se poate vorbi despre acesta nu este Felul ca atare, numele cu
care poate fi numit nu este Numele ca atare. Cel fără nume a fost începutul Raiului şi
pământului, acest nume dat este mama tuturor creaturilor”. Acest Nume sau Tao se
referă la acest Sunet sau vibraţie. Probabil că în China antică numele se foloseau diferit,
dar în realitate înseamnă acelaşi lucru, cred că voi înţelegeţi acest lucru.
Să vă racordaţi la Sunetele superioare.
Totul în univers este născut din acest Nume sau Sunet şi noi suntem o parte din
el. Deoarece noi suntem fiinţe umane, noi posedăm partea cea mai înaltă a Sunetului şi
cel mai probabil că îl posedăm în întregime. Animalele nu au un nivel destul de înalt ca
să aibă acest Sunet în totalitate. Prin practica cu acest Sunet, noi ne putem eleva spiritul
nostru fără încetare, ne racordăm la un Sunet mult mai superior până când ajungem în
posesia lui în întregime. Atunci noi vom fi capabili să ne coordonăm cu toate fiinţele cu
conştiinţă din univers. Din moment ce toate fiinţele cu conştiinţă din univers sunt o
parte din acest Sunet pe care noi îl posedăm în totalitate, atunci orice loc este pentru
noi Tărâmul Pur, fiecare persoană este un sfânt şi toate fiinţele cu conştiinţă au Natura
de Dumnezeu. Atunci noi am atins cu adevărat realizarea de sine, altfel noi cu toţii
auzim că „aşa am auzit”, dar nu putem să facem distincţie dacă este adevărat sau fals.
Să ai o experienţă personală este diferit faţă de cititul scripturilor sau să auzi de
experienţa altora. Atunci când citim scripturile, noi citim de fapt despre experienţele
altora, dar prin practicarea Metodei Quan Yin noi vom avea experienţele noastre. Noi le
putem compara atunci cu cele transcrise în scripturi şi să vedem dacă şi noi avem
aceleaşi experienţe ca oamenii din vechime. Uneori, experienţele noastre pot să fie de
un nivel chiar mai înalt decât ale lor, dar nu înseamnă că noi suntem superiori faţă de
ei, poate să însemne că nivelul lor spiritual nu era atât de înalt atunci când ei au scris
despre aceste experienţe. Deci nivelul nostru poate să fie puţin mai înalt decât era
nivelul lor la timpul respectiv.
Noi ar trebui să ştim cât este de puternic acest Sunet, că toate fiinţele umane au
această vibraţie sau Sunet şi ne putem influenţa unii pe alţii. Această lume este diferită
faţă de Paradisul de Vest în sensul că aici noi avem animale, oameni răi, oameni buni,
oameni nervoşi, oameni calmi, oameni fericiţi şi oameni nefericiţi. Este un amestec de
circumstanţe diferite care face atmosfera foarte dificilă pentru ca noi să practicăm cu
mintea împăcată, atunci când ne aflăm într-un stadiu atât de confuz. Mereu sunt multe
obstacole sau influenţe negative care ne perturbă, dar dacă noi putem să fim persistenţi
în practică şi să avem concentrare, atunci vom progresa foarte rapid.
Foarte multe fiinţe din Rai doresc să se reîncarneze ca fiinţe umane pentru că
acest corp fizic este esenţial pentru continuarea practicii spirituale. Noi ne gândim de
multe ori că acest corp este inutil, dar în realitate nu putem să practicăm fără el, corpul
acesta este foarte preţios. Să aveţi grijă de el cum se cuvine, să mâncaţi suficientă
mâncare bună ca să-l întreţineţi, dar să nu fiţi prea lacomi. Să protejaţi corpul faţă de
frigul exagerat, de căldură, de epuizare şi de munca prea multă. Practica prin ascetism
nu este bună, înseamnă să ne pedepsim pe noi, ceea ce este cel mai mare păcat. Noi
suntem Sfinţi ai trecutului, prezentului şi viitorului, cum putem să ne pedepsim printr-o
practică ascetică? Desigur că este diferit atunci când situaţia nu poate fi evitată.
De exemplu, probabil că voi aţi auzit că atunci când practicam în Himalaia,
mâncam numai vegetale crude în fiecare zi, dar asta era din cauza altitudinii, aerul era
rarefiat, temperatura şi presiunea erau foarte joase şi era dificil să găteşti orez sau
vegetale. Era mult mai simplu să mănânci vegetale crude, tot ce trebuia să fac era să le
spăl în apa Gangelui, să le dau cu puţină sare şi apoi să le mănânc, dar nu doream în
mod intenţionat să practic ascetismul. Am practicat aşa odată într-o izolare completă
într-un templu dintr-un munte din Formosa, acolo am stat în refugiu vara timp de trei
luni. În fiecare zi mâncam numai orez nefiert şi seminţe de sesam cu sare şi beam
puţină apă. Nimeni nu avea grijă de mine pe vremea respectivă, deci ce puteam să fac?
Să merg la magazin în fiecare zi să cumpăr vegetale, ce fel de refugiu ar fi fost acela? Ar
fi fost un refugiu „al vegetalelor” (râsete). Deci a fost aşa din cauza circumstanţelor,
mâncam ce găseam dar nu practicam ascetismul în mod intenţionat. Practica prin
ascetism nu face din noi Sfinţi iluminaţi, te face să devii o persoană plină de
amărăciune. Viaţa noastră este destul de amară deja, de ce să dorim să practicăm
ascetismul?
„Sunetul” este cea mai mare putere şi înţelepciune supremă din univers.
Ca să ajungem un Sfânt iluminat, trebuie să practicăm Metoda Quan Yin şi să
contemplăm la acest Sunet original, cu înţelepciunea noastră. Acest Sunet creează toate
lucrurile din univers şi este cea mai mare Putere şi Înţelepciune supremă din univers. Pe
ce să ne sprijinim în practica noastră spirituală, dacă nu pe această putere supremă şi
înţelepciune supremă? De ce să ne sprijinim pe acest abdomen mic şi întunecat (plexul
solar) sau pe respiraţia noastră efemeră? Ce mai contează dacă corpul nostru se mişcă
puţin? Cum putem să mai practicăm atunci când murim şi nu mai respirăm?
Dacă noi practicăm spiritual folosind această Putere extraordinară, atunci nu mai
contează dacă corpul nostru se mişcă puţin sau este rănit. Din moment ce Maestra
noastră a făcut deja legătura cu acest Sunet, atunci Ea a fost eliberată şi nu mai are nici
o legătură cu corpul, deci în mod natural noi putem să continuăm să practicăm, Ea va
avea grijă de viaţa noastră şi ne va ajuta să progresăm. Deci noi nu ne putem sprijini pe
nimic altceva în afară de acest Sunet extraordinar, superior şi cel mai original. Acest
Sunet primordial a existat chiar înainte ca noi să devenim fiinţe şi înainte ca ceva să fie
creat în univers. Şi chiar dacă cele trei lumi vor fi distruse, Sunetul va continua să
existe. Numai atunci când ne sprijinim pe această putere eternă, atunci noi putem să
practicăm spiritual ca să atingem stadiul existenţei eterne. Dacă cineva practică folosind
metodele de respiraţie, atunci nu va atinge decât un nivel efemer, la fel cum este şi
respiraţia.
În Sutra Surangama, Shakyamuni Buddha a spus că toate celelalte moduri de
practică spirituală nu sunt decât metode temporare, nu sunt eterne. Numai Metoda
Quan Yin este cea eternă, cea de pe urmă şi cea mai corectă metodă de practică
spirituală. Noi vom fi de acord cu El doar după ce am practicat Metoda Quan Yin.
În Biblie este menţionat în legătură cu universul: „La început a fost Cuvântul
(Sunetul) şi Cuvântul a fost cu Dumnezeu şi Cuvântul a fost Dumnezeu. Totul a fost
făcut din acest Cuvânt (Sunet) şi nu era nimic care nu era făcut din acest Cuvânt
(Sunet)” (Ioan 1:1; 4) Tao Te Ching vorbeşte despre acelaşi lucru, Lao Tzu a spus: „Felul
în care poate fi numit nu este Felul ca atare, numele cu care poate fi numit nu este
Numele ca atare. Cel fără nume a fost începutul Raiului şi pământului. Numele dat a
fost mama tuturor creaturilor”. Atunci când acest „Nume care nu poate fi numit” a
devenit fiinţă, atunci universul şi toate celelalte au fost născute. Upanishadele, cele mai
faimoase scripturi hinduse, menţionează acelaşi lucru: „La început a fost Cuvântul”.
Acest Sunet a existat atunci când a început creaţia, când acest Sunet a devenit fiinţă,
atunci totul a fost adus la viaţă. Acest Sunet este Dumnezeu, acest Sunet este Creaţia. Ei
cu toţii vorbesc despre acelaşi lucru pentru că la început Buddha Shakyamuni, Lao Tzu,
Biblia, hinduismul şi islamismul au luat naştere din aceeaşi doctrină. După practicarea
Metodei Quan Yin, noi putem să înţelegem scripturile atunci când le vom studia. Când
vom atinge iluminarea extraordinară, atunci vom cunoaşte că toate scripturile vorbesc
despre acelaşi lucru.

▫ Regăsiţi limbajul lui Dumnezeu. ▫

Ar trebui să comunicăm cu Dumnezeu în limba Lui.
Există o limbă superioară tuturor limbilor. Este limba lui Dumnezeu. Dar cu cât
stăm mai mult pe pământ, cu atât mai puţin ne-o reamintim, deoarece nu avem ocazia
să o folosim sau nu e nimeni cu care să putem vorbi. Acesta e motivul pentru care ne
uităm originea, deoarece uităm să comunicăm cu Dumnezeu în limba dumnezeiască. Să
presupunem că avem o persoană iubită, care e separată de noi de o vreme lungă şi n-am
mai contactat-o de mult, după un timp iubirea va fi doar o amintire vagă şi vom avea
foarte puţin de a face unul cu celălalt. Apoi amândoi vom fi ca şi străini unul faţă de
celălalt. Multe relaţii de iubire nu durează dacă partenerii (sau doar unul din ei) sunt
prea ocupaţi, departe unul de celălalt. Când suntem prea ocupaţi uităm de toate,
inclusiv de iubire. Sau poate că nu uităm cu totul, dar dorul nu mai este atât de intens.
Amintirea iubirii nu este atât de vie, chiar dacă mai persistă ceva. Deoarece suntem
preocupaţi cu munca, nu avem prea multă vreme să hrănim iubirea, chiar dacă o dorim.
Dorul de casă – de casa noastră adevărată, de Împărăţia lui Dumnezeu, ne
urmăreşte întotdeauna. Deoarece suntem prea preocupaţi cu lumea din afară, în
strădania noastră pentru supravieţuire am uitat să comunicăm cu Dumnezeu în limba
noastră de origine. Dacă suntem în compania unuia ca noi, ne vom reaminti şi cu puţin
exerciţiu vom vorbi din nou limba interioară, în mod fluent. La fel ca şi limba lumii, cu
cât o exersăm mai rar, cu atât mai puţin suntem în stare să ne-o reamintim. Şi ne
bâlbâim ici-colo în câte o propoziţie, ceea ce nu ne este prea de folos. Câteodată este
chiar în dezavantajul nostru, deoarece cuvintele rupte nu au înţeles sau nu sunt rostite
într-o manieră sau circumstanţă potrivită. Iar acest lucru poate produce neînţelegeri şi
încurcături.
Aşa ne lovim de obstacole în lumea aceasta, ori de câte ori dorim să exprimăm
frumuseţea, adevărul sau virtutea din interiorul nostru. Contrar celor mai bune intenţii
ale noastre, noi realizăm adesea că nu suntem în stare să ne îndeplinim sarcinile pe care
le avem în această lume, deoarece comoara de înţelepciune din interiorul nostru nu este
cu totul în posesia noastră. O avem, dar am uitat unde se află şi cum s-o folosim.
Câteodată, din greşeală, găsim sursa puterii supreme, dar foarte des eşuăm. Aşa că,
toată frumuseţea, adevărul şi virtutea din interiorul nostru zac nefolosite.

▫ Suntem Maeştrii casei noastre, care este Universul. ▫

Aşadar, nu suntem chiar aşa de neajutoraţi şi nesfinţi precum gândim; suntem
chiar Puterea Supremă a întregului univers. Suntem aici ca să binecuvântăm pământul,
dar ne am uitat uneltele şi de aceea nu ne putem face datoria aşa cum ar trebui. Noi
suntem prinţi, dar ne trăim viaţa ca cerşetori, în comparaţie cu măreţia pe care o
deţinem. Fraţi şi surori, eu sunt aici ca să vă arăt o cale mai bună de a ajunge la această
putere supremă, calea prin care ar trebui să binecuvântăm această planetă pământeană,
calea Maestrului, fiindcă suntem Maeştrii casei noastre, care este Universul.
Iar lumea de aici, care e numai una dintre încăperile în care locuim, să o
decorăm şi să o înfrumuseţăm cu adevărul şi virtutea din înţelepciunea supremă din
interiorul nostru. Găsiţi Împărăţia lui Dumnezeu din interiorul vostru şi nu va mai fi
nevoie să căutaţi aceste virtuţi, ele vor găsi calea către voi. Pentru că sunt deja în
interiorul nostru. Noi nu suntem doar fiinţe umane ordinare, ci suntem supra-fiinţe şi
putem să descoperim acest lucru numai prin contemplaţia interioară, în timp ce ducem
mai departe activităţile din afară. Ne vom cufunda adânc în oceanul de înţelepciune şi
iubire, din care emană toată frumuseţea, adevărul şi virtutea, iar undele lumii materiale
de la suprafaţă nu ne vor mai perturba fiinţa.
Ochiul înţelepciunii poate vedea clar iluziile din oglinda magică.
Vom fi protejaţi de propria noastră putere atât de-a lungul acestei aventuri şi a
călătoriei noastre în această lume materială, cât şi pe durata drumului nostru către
casă. Lumea de aici va fi din nou frumoasă şi virtuoasă, fiindcă o vom vedea cu un ochi
deosebit, ochiul înţelepciunii, care ne va arăta frumuseţea ascunsă a naturii, legea
iubirii şi iertării. Vom vedea clar lumina strălucitoare a raiului şi ne vom da seama că
toată suferinţa, falsitatea şi laturile nevirtuoase ale acestei vieţi nu sunt decât iluzii, că
aceste lucruri nu au existat din capul locului. Împărăţia Raiului este cu adevărat aici şi
acum şi întotdeauna pe veşnicie!
E ca şi cum privim într-o oglindă magică, care ne deformează văzul şi dintr-o
dată ne aducem aminte să privim înapoi numai spre noi înşine şi spre împrejurimile
adevărate, ca să descoperim că totul este adevărat şi frumos, iar imaginile din oglindă
nu sunt decât reflexii slabe şi deformate intenţionat spre a-i distra pe privitorii curioşi!
Ţineţi minte că aceasta nu este viaţa adevărată. Dacă ne ataşăm doar de această
imagine deformată, vom suferi şi-L vom învinui pe Dumnezeu pentru toate supărările
acestei vieţi.
 Bucuraţi-vă de lume ca acei spectatori curioşi de la bâlci, cărora le plac reflecţiile
stranii dintr-o oglindă magică, dar în acelaşi timp să ştiţi, că nu ne aflăm în lumea
adevărată. Dacă urmăm direcţia arătată de Maestru, vom găsi Sinele nostru adevărat,
care este plin de înţelepciune, frumuseţe şi virtute şi toate imaginile false ne vor părăsi.
Ne vom regăsi fără nici o calitate urâtă, fiindcă acestea nu sunt decât iluzia magică a
oglinzii.
Maestrul adevărat poate lua cu sine discipolii de-a lungul întregului drum către
Împărăţia lui Dumnezeu.
Repet încă o dată, eu sunt aici ca să vă ajut să vă redescoperiţi Sinele vostru
măreţ. Serviciul meu este fără obligaţii sau condiţii şi este gratuit, căci aceasta e tradiţia
sfinţilor iluminaţi.
Maestrul este cineva dintre noi care, în afară de faptul că este un om normal, a
descoperit puterea supremă din interiorul lui sau ei, şi o foloseşte ca să slujească lumea
mai bine şi ca să călătorească către Împărăţia lui Dumnezeu. Prin urmare, poate lua cu
sine de-a lungul drumului pe oricine doreşte să meargă în aceeaşi direcţie, dar care din
nefericire nu a găsit singur cărarea. Acest lucru se face printr-o cooperare din partea
ambelor părţi, începând cu aşa numita iniţiere şi sfârşind cu atingerea măiestriei de
către absolvent. Fiecare va termina cursurile mai devreme sau mai târziu, iar Maestrul
niciodată nu-şi părăseşte studentul. Aşa e, până când discipolul atinge cel mai înalt grad
în Împărăţia lui Dumnezeu. La iniţiere, ochiul înţelepciunii ni se va deschide şi ne vom
găsi inundaţi de lumina raiului şi de calităţile cereşti pline de glorie. Multe din bolile
noastre vor fi alinate de sunetul ceresc. Quan Yin înseamnă a contacta sunetul interior,
muzica tăcută, fără instrument, ceea care este învăţătura directă de la Dumnezeu.
Această lumină şi muzică cerească apar imediat în timpul iniţierii. De aceea se numeşte
iluminare imediată. Este imediată, deoarece este deja în interiorul nostru.
Împărăţia lui Dumnezeu este în noi. Dar am uitat unde s-o căutăm. Cu ajutorul
Maestrului, butoanele de comandă ale întregii noastre centrale energetice vor fi
comutate „pornit”, iar lumina şi slava ne vor umple fiinţa. Vom fi renăscuţi inocenţi din
nou şi iubiţi de întregul Univers! Vom intra prin Porţile Raiului şi începând de acolo
vom învăţa direct de la Dumnezeu. Vom conversa ocazional cu Maeştrii din vechime şi
vom readuce pe pământ toată această binecuvântare. Pe scurt, vom lăsa în urma
noastră toate poverile ce aparţin de lumile inferioare şi vom intra în cercul sfinţeniei,
de unde nu mai trebuie să ne întoarcem. Dar dacă vrem, ne putem reîntoarce ca Maeştri
sau îngeri.

▫ Păşiţi în regiunea de dincolo de timp şi spaţiu. ▫

Pe scurt, putem alege lumea spirituală sau pământul. Aceasta este calea
înţelepţilor din timpuri străvechi. Asta e viaţa fiecăruia dintre noi şi trebuie să muncim
pentru ea. Dar, de fapt, nu este muncă. Dimpotrivă, e mai degrabă distracţie şi bucurie.
Deoarece după iniţiere veţi păşi într-o regiune de acţiune fără efort, dincolo de timp şi
spaţiu şi deasupra tuturor legilor acestei lumi. Lucrurile vor începe să se întâmple într-
un mod incredibil şi într-adevăr vom trăi în Ceruri, în timp ce ne aflăm pe pământ.
Aceasta e viaţa care ne-a fost destinată, deoarece suntem copiii lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a creat după propria Lui imagine. Aşa că în mod natural suntem
asemănători Lui. Dacă ne străduim să ne reamintim cine suntem, nu vom pierde nimic,
ci doar vom câştiga în putere şi graţie. Fiindcă această măreţie este deja în interiorul
nostru, noi suntem imaginea lui Dumnezeu, avem calităţi dumnezeieşti.
Eu am descoperit acest adevăr. Mulţi au descoperit treptat acest adevăr prin
metoda Quan Yin, care este contactarea Luminii şi Sunetului Cereşti, care sunt
manifestări ale lui Dumnezeu sau ale Fiinţei Supreme. Şi voi puteţi, prin această
metodă, să vă regăsiţi propria voastră măreţie. Este aşa de uşoară încât oricine o poate
practica, chiar şi un copil. Cele cinci precepte şi regimul alimentar de post sunt de mare
ajutor în străduinţa noastră pentru acest scop şi ne vor accelera progresul, oferindu-ne
totodată o cale nobilă de a trăi, calea unui sfânt cu calităţi superioare care sunt
compasiunea, înţelepciunea şi iubirea adevărată. Toate celelalte virtuţi vor veni din
aceste calităţi originale.
Practica spirituală face din noi unelte bune ale lui Dumnezeu „Oamenii se roagă
pentru graţia lui Dumnezeu, dar dacă ei nu practică spiritual, atunci binecuvântarea de
la Dumnezeu nu le ajută aproape deloc. Atunci când avem o indigestie, chiar şi
meniurile de lux sunt toxice pentru noi atunci când le mâncăm şi nu putem să digerăm
nici un energizant, chiar dacă le luăm. Voi ştiţi foarte bine această teorie, să
presupunem că avem o problemă de stomac, dacă bem lapte nu face decât să producă şi
mai multe toxine pentru noi, deşi laptele este bun pentru copii şi face ca oamenii
sănătoşi să fie şi mai sănătoşi. Dacă avem probleme gastrointestinale, nu putem să
digerăm nici cea mai bună mâncare, care nu face decât să fie ceva toxic pentru noi.
Deci ar trebui să încercăm să ne purificăm faptele, vorba şi gândurile ca să fim
capabili să digerăm binecuvântarea superioară de la Dumnezeu. Dacă nu, cu cât suntem
mai binecuvântaţi de Dumnezeu, cu atât avem mai multe probleme. De exemplu grupul
de lucru despre care am vorbit mai devreme, dacă ar fi rezolvat munca respectivă
pentru mine, atunci ar fi obţinut merite extraordinare, ar fi înflorit şi ar fi avut beneficii
şi ar fi ajuns sfinţi. Din păcate, pentru că nu sunt iluminaţi, nu au putut să ducă la capăt
munca respectivă şi au acumulat karma grea prin faptele lor. Uneori, când muncesc ei
au gânduri negative, nu realizează că munca este o onoare de la Dumnezeu. Deci
aceeaşi responsabilitate, aceeaşi misiune şi acelaşi rezultat ar putea să le aducă karma
foarte rea decât rezultate cu binecuvântare.
De aceea noi trebuie să practicăm spiritual, numai atunci când o facem, atunci o
să realizăm că la origine karma nu a existat, este mintea noastră toxică care transformă
aranjamentele lui Dumnezeu în karma foarte rea. Deci noi trebuie să practicăm Metoda
Quan Yin ca să ne curăţăm mintea de toate preconcepţiile şi gunoiul, atunci tot ce va
intra în minte va rămâne acolo ca într-un loc pur şi va fi transformat în nectar. Altfel,
nu contează câte facem şi cât de sârguincios muncim, totul este pentru egoul nostru,
pentru faimă şi profit şi nu vom avea nici un rezultat binecuvântat. Pentru că noi nu
ştim că este prin aranjamentul lui Dumnezeu, cea mai mare putere din noi, ca noi să
facem această muncă cu ajutorul corpului fizic şi a minţii. Aceasta este dincolo de
puterea de înţelegere a minţii.
În momentul în care ne-am purificat faptele, vorba şi gândurile, tot ce facem este
corect şi toate faptele sunt în concordanţă. De aceea noi trebuie să practicăm spiritual.
Acum avem o imagine mult mai clară despre felul cum puterea de binecuvântare vine la
noi de sus, dar la final este gândirea noastră negativă care o transformă în toxine pentru
noi. De aceea Al Şaselea Patriarh (budism) a spus în sutră: „Când gândurile noastre nu
sunt nici bune nici rele, atunci te afli în Tao”. Tao nu se înclină spre nici o parte, dar
asta nu sugerează că Tao înseamnă să faci fapte rele, numai atunci când sunt făcute prin
intermediul minţii, atunci devin rele.
De aceea este foarte important pentru noi să practicăm spiritual. Aceasta este
menţionată în toate scripturile, dar este foarte ciudat că foarte puţine persoane înţeleg.
Mai întâi noi trebuie să ne cultivăm pe noi înşine şi să avem grijă de armonia din
familia noastră, înainte să putem să guvernăm ţara şi să contribuim la pacea lumii.
Totuşi, oamenii aleargă ca să aibă grijă de pacea lumii, gândind că aceasta este cea mai
importantă fază şi celelalte trei nu sunt decât fleacuri care nu merită atenţia noastră.
Cum ar putea ei să asigure pacea lumii? Să presupunem că vrem să construim o casă,
mai întâi trebuie să turnăm fundaţia, nu? Fără o fundaţie, cu cât este mai înaltă casa, cu
atât avem mai multe probleme şi se va prăbuşi foarte curând. Deci să nu daţi atenţie
deloc la sfatul cum că puteţi să practicaţi spiritual fără să respectaţi preceptele. Sper că
am fost foarte clară în acest punct”.

▫ Viaţa este o călătorie spre Adevăr. ▫

Dragii mei, este o situaţie delicată atunci când medităm şi avem o mulţime de
probleme în viaţa de zi cu zi. Este foarte dificil pentru noi să ne concentrăm la
Dumnezeu. Chiar şi să te gândeşti la numele lui Dumnezeu sau să-ţi aduci aminte că
Dumnezeu există, este deja foarte dificil. Noi avem tendinţa să uităm de Dumnezeu
atunci când avem nevoie de El cel mai mult.
De aceea noi trebuie să practicăm, acesta este felul în care trebuie să o facem în
fiecare zi, până când vom trece dincolo de slăbiciunile noastre, de problemele noastre şi
ne aducem aminte de Dumnezeu mereu, în orice situaţie din viaţa noastră. Până când
putem să închidem ochii şi să-l vedem pe Dumnezeu. Dar acest lucru nu se întâmplă
într-un minut, că tu vei fi reunit cu Dumnezeu imediat. După milioane de reîncarnări,
milioane de ani în care viaţa a fost reciclată în această lume, este foarte dificil să
dobândeşti din nou această obişnuinţă de a-ţi reaminti cine eşti cu adevărat.
Noi suntem Dumnezeu, noi suntem una cu Dumnezeu. Dacă suntem una cu
Dumnezeu, atunci înseamnă că noi suntem Dumnezeu. Cel puţin dacă noi suntem copiii
lui Dumnezeu, atunci avem calităţile lui Dumnezeu, orice copil se aseamănă cu tatăl lui
pentru ca are ADN-ul şi sângele de la tatăl lui. Deci noi nu putem să spunem că noi nu
suntem Dumnezei. Dacă nu suntem Dumnezei, atunci de unde venim? Din dinozauri? Şi
de unde vin dinozaurii? Şi ei trebuie să aibă o origine sau aşa ceva. Dar noi am uitat
totul, chiar şi eu uit uneori când sunt sub presiune şi sufăr. Sufăr pentru binele vostru,
ca să pot să sufăr cu adevărat.
Poate că şi voi aţi uitat de sinele vostru de dragul altcuiva sau este sacrificiul
vostru. Voi vă zbateţi pentru beneficiul altcuiva, este în regulă. Dar să nu vă pierdeţi
dorinţa, să continuaţi. Faptul că voi aţi venit să-l căutaţi pe Dumnezeu prin iniţiere, că
aţi venit până aici în ciuda tuturor dificultăţilor de-a lungul călătoriei, din munca
voastră, din ţara voastră, problemele de familie, voi veniţi şi staţi aici o săptămână
întreagă în această perioadă intensivă, sperând să-l găsiţi pe Dumnezeu, acest lucru este
deja foarte, foarte preţios!
Intenţia este importantă, nu numai rezultatul. Dumnezeu ştie! Dumnezeu ştie
intenţia noastră. Asta este foarte important, ca voi să vă cunoaşteţi intenţia voastră.
Lumina şi Sunetul sunt doar dovezi că Dumnezeu există. El există oricum, indiferent
dacă noi îl vedem sau nu.
În Biblie se spune: „Fericiţi sunt cei care nu văd, dar cred!” Persoanele care îl văd
pe Dumnezeu, care au experienţa lui Dumnezeu, ei cred. Dar asta este uşor, dorinţa lor
nu mai este atât de puternică. Dar pentru cei care nu văd, dorinţa lor este ceea ce ţine
locul binecuvântării. Atâta timp cât noi dorim să-l vedem pe Dumnezeu, noi avem
binecuvântare, noi avem legătura cu Dumnezeu, noi simţim că este ceva pentru care
trebuie să muncim, să ne străduim, să-l obţinem, atunci este în regulă.
Să nu staţi mereu în meditaţie şi să vă aşteptaţi la o experienţă, aceasta este cea
mai inferioară experienţă pe care puteţi să o aveţi. Pentru că aşteptările vor scădea din
spontaneitate, taie din libertatea spiritului şi mai departe chiar creează obstacole în faţa
viziunii. N-aţi trăit astfel de situaţii, când staţi în faţa televizorului dar sunteţi atât de
adânciţi în anumite probleme că nici măcar nu vedeţi ce se prezintă? Sau când citiţi o
carte şi citiţi şi citiţi şi învăţaţi şi cuvintele pe de rost, dar tot nu înţelegeţi nimic? O
citiţi din nou şi din nou, dar tot nu rămâne nimic în mintea voastră despre ce se spune
în carte sau ce este scris.
Deci Dumnezeu este mereu aici. Numai că noi suntem prea nerăbdători şi prea
apăsaţi de probleme. Aveţi răbdare! Acesta este felul în care trebuie să munciţi în viaţă,
aceasta este misiunea destinată vouă, ca voi să faceţi faţă la problemele voastre. Aşa vă
cuceriţi locul în Rai, prin a trece mai departe de ele. Şi dacă nu munciţi în această viaţă,
atunci data viitoare va fi o dobândă dublă! Este teribil! Va fi şi mai rău, este adevărat,
de fiecare dată când revenim aici, obstacolele se vor înmulţi. De aceea oamenilor le este
frică de reîncarnare, nu pentru că ei trebuie să fie fiinţe umane din nou, dar trebuie să
facem faţă la mai multe probleme decât în reîncarnarea trecută, până trecem de ele. În
realitate, fără puterea Maestrei noi nu vom putea să reuşim. Cu toată karma din trecut,
karma din prezent şi karma care va veni în viitor – oohh!
Chiar dacă voi vă gândiţi că eu nu am probleme, dar am. Orice problemă pe care
voi o aveţi, şi eu o am de asemenea, uneori mult mai intensificat sau problema este
mult mai intensă. Dar noi trebuie să supravieţuim, deci trebuie să mă ridic şi să merg
mai departe cu munca mea. Voi credeţi că este uşor să fii un maestru, nu este! Nu ştiu
despre ceilalţi maeştri, voi puteţi să mergeţi şi să-i întrebaţi, dar pentru mine nu este
uşor. Nu este o problemă la nivel fizic, este o problemă din interior. Nu poţi să arăţi cu
degetul şi să spui „oh, sunt copiii mei de vină” sau „este munca mea de vină”, dar
problema este acolo mereu, uneori mă sufocă. Bine, noi cu toţii trebuie să ne zbatem,
dar vom reuşi. Noi vom reuşi, vom ajunge acolo!

▫ Paradoxul lui Dumnezeu. ▫

Reporter:
— Unii din noi au fost destul de norocoşi ca să aibă o experienţă cu Dumnezeu în
copilărie. Pe de altă parte, noi avem sute de grupuri diferite de oameni care ne
sugerează că, calea lor este calea prin care să-l găseşti pe Dumnezeu. Poate că şi
dumneavoastră aveţi vreo sugestie sau ceva de spus, de ce unii dintre noi care se roagă
pentru revelaţii le au imediat sau în câţiva ani, în timp ce alţii ne trăim toată viaţa
rugându-ne pentru un semn de la Dumnezeu dar nu-l vedem niciodată?
Maestra:
— Aceasta este contradicţia lui Dumnezeu. Adevărul este că în Biblie este spus:
„Caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide”. (Matei 7:7, 7:8) Dar nu este chiar aşa.
Depinde de cum cerem, şi acest lucru nu poate fi învăţat. Noi nu putem învăţa
sinceritatea, nu putem învăţa dorinţa de a-l căuta pe Dumnezeu. Fiecare din noi trebuie
să găsească o cale de a-i comunica Lui această dorinţă. De exemplu, două persoane cer
acelaşi lucru, dar unul îl doreşte cu adevărat şi celălalt întreabă pentru că este acolo sau
pentru că altcineva îl are deja. Dumnezeu ştie dorinţa adâncă din inima fiecărui suflet.
Uneori, oamenii se gândesc: „Eu cer mereu, mă rog tot timpul, de ce Dumnezeu nu-mi
dă şi mie în timp ce altul stă în genunchi pentru 5 minute şi deja a obţinut ceva?” Este
aşa pentru că este în interiorul nostru, la fel cum de exemplu, noi putem iubi numai un
bărbat şi nu-l putem iubi pe altul, chiar dacă celălalt este mai frumos sau mai bogat, nu
putem să explicăm aceasta.
Să-ţi fie dor de Dumnezeu este un lucru, dar să-l vrei pe Dumnezeu este un alt
lucru. Cu cât vrei mai mult ceva, cu atât mai puţin îl vei avea. Acesta este paradoxul
vieţii, dar este adevărat. De exemplu, tu spui „am nevoie de bani”, universul te aude,
Dumnezeu te aude: „Oh, ea are nevoie de bani, în regulă!” Efectul afirmaţiei tale va fi
că tu vei fi în nevoie de bani tot timpul vieţii tale. Acesta este efectul, pentru că tu l-ai
comandat. Ai spus „am nevoie de bani”, deci ei ştiu, „în regulă, ea are nevoie de bani”,
şi acesta este felul în care va fi. Tu vei avea nevoie de bani, nevoie de bani, nevoie de
bani.
În Biblie se spune de asemenea că tu trebuie să crezi că vei avea ceea ce vei cere.
(Şi toate lucrurile pe care le cerem în rugăciune, avem credinţa că le vom primi. Matei
21:22). Dar mai este un alt secret aici. Cum poţi să crezi atunci când ştii că nu le vei
avea? Şi atunci argumentezi cu tine, „cred că le voi avea”, dar tu ştii că tu crezi că nu le
vei avea şi aceasta este problema. Numai dacă devenim din nou ca un copil, numai
atunci putem să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. Noi trebuie să avem acea puritate
din nou. Noi trebuie să ne curăţăm pe noi din interior şi din exterior, în fiecare zi. De
aceea trebuie să medităm. Noi trebuie să ne cerem iertare în interior, nu în exterior. De
aceea atunci când mergem la biserică, când mergem peste tot, mergem în Himalaia,
mergem la Gange şi ne îmbăiem, nu are nici un efect. Trebuie să fie din interiorul
nostru şi noi trebuie să cunoaştem acest lucru.
Este un secret pe care vreau să ţi-l spun, acela că dacă vrei ceva, atunci să nu-l
doreşti. Asta este dificil, dar în felul acesta avem totul. Credeţi că eu doresc toate aceste
bijuterii, tot acest succes, toţi aceşti bani şi această faimă? Nu, nu le vreau! Nu le-am
dorit niciodată! Ele vin la mine şi Dumnezeu ştie că spun adevărul. O fac pentru că ele
sunt acolo, vin mereu în calea mea. Nu le-am vrut niciodată. Nu le vreau nici acum. Să
presupunem că mâine pierd tot ce am câştigat până acum şi toată lumea mă taie în
bucăţi, nu-mi pasă. Trebuie să ajungi la acest stadiu şi atunci vei avea totul.

▫ Cealaltă faţă a lui Dumnezeu. ▫

R:
— Noi suntem într-o eră a ştiinţei şi tehnologiei şi noi cu toţii credem şi suntem
conştienţi de aceste lucruri. În cele câteva mii de ani din istorie, mulţi Maeştri au venit
pe pământ şi au fost capabili să le arate oamenilor calea de a-L realiza pe Dumnezeu.
Dar lumea ştiinţifică nu a găsit încă nici o dovadă certă despre Dumnezeu şi avem
multe argumente. Noi cu toţii putem să credem în Dumnezeu, dar în realitate nu-l
putem detecta.
 M:
— Eu vă pot dovedi!
R:
— Ştiu că aceasta este o întrebare stupidă, deci iertaţi-mă pentru stupiditatea
mea, dar sunt multe argumente pe tema asta. Vreţi să ne spuneţi câte ceva în această
seară despre aceste lucruri?
M:
— Sunt multe feluri prin care să dovedeşti ceva. Sunt unele căi prin care să-l
dovedeşti pe Dumnezeu, numai că nu sunt pe cale ştiinţifică. De exemplu, ei au dovedit
că există găurile negre, că există anti-materia, deci puteţi să numiţi aceste lucruri
Dumnezeu. Există energie, anti-energie, lucruri de genul acesta, dar nu pot fi măsurate.
R:
— Nu pot fi măsurate.
M:
— Nu, dar poţi să le cunoşti pentru că sunt în interiorul nostru şi dacă ştim cum,
atunci le putem avea. Eu vă pot arăta. Vă pot dovedi, dar trebuie să urmezi calea pe
care vi-o arăt eu. Nu să mă urmezi pe mine, dar să urmezi îndrumările, la fel ca atunci
când vrem să jucăm fotbal sau să conducem maşina, sunt reguli mereu.
R:
— Puteţi să le dovediţi cercetătorilor de exemplu? Nu pentru mine, pentru că eu
îl cunosc pe Dumnezeu şi nu am nici o dificultate în a crede.
M:
— Nu, nu pot, pentru că ei vor totul numai pe cale materială. Dumnezeu este
material, dar Dumnezeu este şi invizibil. Când Dumnezeu se materializează, atunci noi
îl vedem aici şi acolo şi în celelalte. Acesta este Dumnezeul pe care îl poţi atinge, cu
care poţi vorbi, pe care-l poţi îmbrăţişa, pe care-l poţi săruta, pe care-l poţi iubi. Cu toţii
sunt Dumnezeu, dar mai este un alt aspect al lui Dumnezeu pe care oricine moare ca să-
l găsească, pe acesta trebuie să-l găseşti într-un mod diferit.
Pentru calea materială o putem face într-un mod material, dar pentru calea
invizibilă, trebuie să o facem invizibil. Cercetătorii uită acest lucru. Ei se concentrează
numai pe Dumnezeul material şi atunci desigur că ce găsesc ei sunt lucruri materiale,
materializarea lui Dumnezeu, acest aspect este corect, de asemenea. Totuşi, dacă ei vor
să ştie ceva mai mult despre Dumnezeu, ceva diferit, un alt aspect al lui Dumnezeu,
atunci ei trebuie să urmeze o altă cale, la fel cum ei urmează căile materiale ca să
găsească materializarea lui Dumnezeu. Voi vedeţi toate aceste minuni ale lui Dumnezeu
din lumea materială. Ei trebuie să urmeze o altă cale ca să găsească minunile invizibile
din celălalt aspect al lui Dumnezeu, dar ei nu fac acest lucru. Cum pot eu să le dovedesc
atunci? Nici nu doresc acest lucru. Eu nu sunt aici ca să dovedesc că Dumnezeu există
sau că nu există. Eu sunt aici, pe această planetă, pentru oricine care doreşte să
cunoască celălalt aspect al Tatălui nostru, cealaltă faţă a lui Dumnezeu, Dumnezeu pe
care-L putem iubi, dar nu este Dumnezeul pe care ni-L imaginăm noi. Nu vreau să
dovedesc nimic. Nu am niciodată nici o dorinţă ca să dovedesc nimic. Nici nu vreau să
dovedesc că am dreptate. Eu vreau numai să vă ajut să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu, dacă
sunteţi gata. Este foarte simplu.
R:
— Poate cineva să aibă succes în a face lumină în unele aspecte pentru oamenii
care nu au nivelul dumneavoastră de conştiinţă? Dacă este chiar important, nici nu ştiu
dacă trebuie făcut sau nu, dar dacă este important, atunci probabil că oamenii ca
dumneavoastră pot încerca să-i convingă pe cercetători că trebuie să-şi schimbe felul lor
de a înţelege lucrurile dacă vor să găsească vreo dovadă.
M:
— Ei nu trebuie să-şi schimbe felul lor. Ei sunt în regulă aşa cum sunt acum, dar
dacă vor să cunoască cealaltă faţă a lor, atunci ei vor găsi un Maestru. Sunt destui. Unii
sunt mult mai faimoşi decât mine, mai prestigioşi. Eu sunt un designer şi se întâmplă că
l-am aflat pe Dumnezeu. Sau invers, l-am găsit pe Dumnezeu şi din întâmplare am
devenit un designer.
Ei nu trebuie să facă nimic. Nimeni nu trebuie să facă nimic niciodată, pentru că
fiecare este Dumnezeu. Nu este nici o grabă pentru nimic. Unele persoane sunt gata, ei
vor să meargă acasă. Atunci ei vor găsi calea, merg în Himalaia, găsesc un Maestru
diferit. Unele persoane mai vor totuşi să stea aici şi este în regulă şi aşa. Fiecare este în
regulă, fiecare este Dumnezeu. Nu mai este nimic altceva, este adevărat. Dacă îţi pare
rău pentru cei care nu vor să înveţe cu Maestra Ching Hai, să nu-ţi mai pese. Ei sunt
deja Dumnezeu. Nu este nimic pe care ei trebuie să-l facă. Ei decid viaţa lor, ei decid
progresul lor şi timpul care le trebuie ca să meargă Acasă. Ei mai au încă treburi de
făcut aici, deci este în regulă dacă nu vor să-L cunoască pe Dumnezeu sau nu vor nici o
dovadă. Este în regulă pentru că munca lor este ca să descopere lucruri noi şi să
inventeze lucruri noi, lucruri confortabile pentru noi. Mai târziu, când termină cu
munca lor, probabil că vor decide: „Bine, acum am terminat. Vreau să merg acasă”.
Atunci Maestrul le va apare, aşa că este în regulă. Totul este în regulă.
Eu nu vreau să schimb lumea în nici un fel. Eu fac totul aici numai pentru că mi
se cere. Dacă tu, ca sora mea, îmi ceri să fac ceva, atunci o voi face pentru tine, asta
este. Îmi cereţi să fac designuri, atunci le fac. Îmi cereţi să vin aici şi să vă învăţ
meditaţia, atunci vin şi vă învăţ meditaţia. Nu doresc să o fac, dar nici nu refuz. Eu nu
sunt aici pentru că această lume este atât de teribilă şi eu trebuie să o salvez sau aşa
ceva. Nu gândesc niciodată aşa pentru că ştiu că fiecare este Dumnezeu, în mod sigur,
nu este nici un dubiu despre aceasta. Nu mă grăbesc să iau acasă pe toată lumea, numai
dacă ei se grăbesc. Atunci eu îi voi împinge puţin, „bine, mergi”! (Maestra râde). Deci
relaxaţi-vă, toată lumea este în regulă, vă asigur. Într-o zi şi ei vor veni Acasă. (aplauze)
Interviu cu Maestra Supremă Ching Hai în timpul conferinţei de la Expoziţia
colecţiei de Bijuterii Divine.
Geneva, Elveţia, 3 mai 1999

▫ Iniţierea în Metoda Quan Yin. ▫

Maestra Supremă Ching Hai iniţiază persoanele sincere care doresc să cunoască
Adevărul în Metoda Quan Yin. Termenul chinezesc de „Quan Yin” înseamnă
contemplaţia la sunetul vibrator. Metoda implică meditaţia cu ambele, Lumina şi
Sunetul din interiorul nostru. Aceste experienţe spirituale au fost descrise repetat în
literatura spirituală a tuturor religiilor lumii încă din timpurile vechi.
De exemplu, Biblia creştină spune că: „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul a
fost Dumnezeu şi Cuvântul a fost cu Dumnezeu”. (Ioan 1:1). Acest Cuvânt este Sunetul
din interior. A mai fost numit Logosul, Shabd, Tao, Izvorul Sunetului, Naam sau Muzica
Cerească. Maestra Ching Hai spune: „Acesta vibrează în tot ce conţine viaţă şi susţine
întregul univers. Această melodie din interior poate vindeca toate rănile, poate împlini
toate dorinţele şi potoli toată setea lumii. Este tot numai putere şi iubire. Pentru că noi
suntem făcuţi din acest Sunet, contactul cu el ne aduce pace şi satisfacţie în inimile
noastre. După ce ascultăm la acest Sunet, întreaga noastră fiinţă se schimbă şi întreaga
noastră înfăţişare va fi schimbată în mai bine”.
Lumina din interior, Lumina lui Dumnezeu, este aceeaşi lumină la care se referă
cuvântul „iluminare”. Intensitatea ei poate varia de la o strălucire subtilă până la
strălucirea a milioane de sori. Prin Lumina şi Sunetul din interior noi îl vom cunoaşte
pe Dumnezeu.
Iniţierea în Metoda Quan Yin nu este un ritual ezoteric sau o ceremonie de
aderare la o religie nouă. În timpul iniţierii, sunt date instrucţiuni specifice despre
meditaţia cu Lumina şi Sunetul din interior, iar Maestra Ching Hai va oferi
„transmiterea spirituală”. Prima gustare a Prezenţei Divine este dată în tăcere. Maestra
Ching Hai nu trebuie să fie prezentă în persoană ca să deschidă această poartă pentru
voi. Această transmitere este o parte esenţială din metodă, tehnica ca atare va aduce
puţine beneficii fără graţia Maestrei.
Acest eveniment este numit uneori „iluminare imediată” sau „dintr-o dată”
pentru că veţi auzi Sunetul din interior şi veţi vedea Lumina din interior imediat după
iniţiere.
 Maestra Ching Hai acceptă pentru iniţiere persoane de toate felurile şi credinţele
religioase. Nu trebuie să vă schimbaţi religia actuală sau credinţa. Nu veţi fi întrebaţi să
vă alăturaţi nici unei organizaţii sau să participaţi la ceva care nu se potriveşte stilului
de viaţă actual. Totuşi, vi se cere să respectaţi cele Cinci Precepte pe viaţă, odată cu
practica meditaţiei zilnice, acestea sunt singurele cerinţe după iniţiere. Preceptele sunt
îndrumări care vă vor ajuta să nu vă răniţi pe voi sau celalalte fiinţe vii din jurul vostru.
Practica zilnică vă va adânci şi fortifica experienţele iniţiale de iluminare şi vă va da
posibilitatea să atingeţi cel mai înalt nivel al deşteptării spirituale sau nivelul lui
Buddha sau Cristos. Fără practica zilnică, veţi uita cu siguranţă de iluminare şi vă veţi
reîntoarce la nivelul normal de conştiinţă.
Ţelul Maestrei Supreme Ching Hai este să ne înveţe să fim independenţi. Deci,
Maestra predă o metodă care poate fi practicată de oricine, singuri, fără ritualuri sau
procesiuni. Maestra nu caută oameni care să o urmeze sau să o slujească, nu caută
discipoli sau să stabilească o organizaţie cu cotizaţie de membru. Maestra nu acceptă
bani, prosternări sau cadouri, deci nu este nevoie să-i oferiţi aceste lucruri. Maestra va
accepta numai sinceritatea voastră din viaţa de zi cu zi şi din practica meditaţiei, ca să
progresaţi pe urmele sfinţeniei.

▫ Detalii importante. ▫
Dacă sunteţi interesaţi să luaţi iniţierea şi să practicaţi Metoda Quan Yin cu
Maestra Ching Hai, vă rugăm să luaţi în consideraţie următoarele detalii care au
legătură cu respectatea celor Cinci Precepte.
1. „Să nu ucizi” – acest precept presupune să nu ucidem nici o fiinţă vie, pe cât
este posibil, cu alte cuvinte să evităm omorul intenţionat, direct sau indirect, al fiinţelor
vii. În acord cu acest precept trebuie să adoptaţi o alimentaţie vegană (de post), fără
nici un fel de produse animale, pe tot restul vieţii atâta timp cit practicaţi. Aceasta este
o cerinţă obligatorie a Maestrei Ching Hai, iar cei care doresc iniţierea vor trebui să fie
deja vegani cu câteva luni înainte să ia iniţierea, pentru a fi siguri că sunt obişnuiţi cu
acest regim. De asemenea, altă cerinţă este legată de evitarea serviciilor sau a surselor
de trai din munci care au de-a face cu exploatarea şi omorul altor fiinţe, de exemplu
prostituţia, traficul de oameni, exploatarea minorilor, munca în abatoarele de animale,
în fermele de creştere a animalelor pentru consum, în industria alimentară unde se
vând produse animale de consum, industria de piele, blănuri, confecţii din produse
animale, în activităţile de vânătoare, pescuit, orice serviciu care are de-a face cu omorul
sau exploatarea animalelor trebuie evitat.
2. „Să nu minţi”- acest precept cere să spuneţi adevărul.
3. „Să nu furi” – acest precept presupune să nu luaţi nimic din ceea ce nu vă
aparţine sau nu vă este oferit.
 4. „Să nu comiţi adulter” – acest precept presupune să nu aveţi relaţii
extraconjugale sau în cazul în care aveţi partener (parteneră), să fiţi credincioşi unul
altuia şi să nu aveţi aventuri sexuale.
5. „Să nu luaţi intoxicanţi” – acest precept vă cere să renunţaţi complet la
consumul de substanţe intoxicante cum ar fi alcoolul (orice formă de băutură alcoolică),
tutunul şi drogurile de orice fel, precum şi evitarea serviciilor care promovează sau
vând aceste substanţe. De asemenea, trebuie evitate şi intoxicaţiile mintale, cum ar fi
filmele şi materialele cu conţinut pornografic, violent şi obscen, jocurile de noroc,
cazinourile şi orice formă de activitate care ne face mintea să devină dependentă şi
duce la dezechilibre mintale şi emoţionale.
Pentru detalii şi alte instrucţiuni pentru iniţiere, vă rugăm să ne contactaţi la
adresele indicate.
Apreciaţi iniţierea dată de un Maestru iluminat „Am să le spun câte ceva acum
celor care abia au fost iniţiaţi. Nu ştiu ce înseamnă iniţierea pentru voi, dar înseamnă
foarte mult pentru mine. Nu înseamnă doar că voi staţi acolo, ascultaţi la instrucţiuni şi
vă tot frământaţi în interiorul vostru dacă eu sunt demnă ca să fiu învăţătoarea voastră
sau dacă se merită pentru voi să acceptaţi această iniţiere sau nu? Nu este aşa. Este o
şansă o dată la milioane de ani! Nu ştiu cât de mult înseamnă pentru voi, dar ar trebui
să ştiţi cât de multe trebuie să fac eu, înainte şi după iniţierea voastră.
Nu înseamnă că voi staţi acolo lungiţi şi vă tot întrebaţi dacă ar trebui să
rămâneţi cu mine sau să plecaţi? Dacă rămâneţi sau plecaţi este problema voastră, este
dreptul vostru şi este decizia voastră. Eu nu am nici o intenţie să vă ţin legaţi, să vă ţin
cu mine sau să fac ceva asupra voastră, fizic, mintal sau psihic. Eu stau doar de gardă,
ca un prieten loial, atunci când ai nevoie de mine, atunci poţi să vii. Dacă te decizi să
pleci, atunci poţi să pleci. Dacă aceasta este toată însemnătatea iniţierii pentru tine,
atunci asta este, la fel cum mergi la cumpărături. Mintea voastră este atât de imperfectă
că voi nu puteţi să recunoaşteţi diferenţa dintre un diamant adevărat şi o sticlă! Din
cauza aceasta vă frământaţi. Dar nu ştiţi ce înseamnă cu adevărat, habar nu aveţi!
Dar cel puţin la momentul morţii veţi cunoaşte! Atunci veţi cunoaşte ce
înseamnă iniţierea pentru voi, la momentul acela nimeni nu este lângă tine şi nimeni nu
te poate acompania, nici banii nu-ţi pot oferi putere, nici o poziţie nu te poate proteja
de focul iadului. La momentul respectiv, Maestra este singura care vine la tine. Atunci
vei cunoaşte!
Orice faceţi, ar trebui să o faceţi din toată inima. Atunci veţi obţine toate
rezultatele. Altfel, nu obţineţi nimic. Chiar şi în timpul iniţierii, dacă staţi acolo şi vă
gândiţi la maestrul vostru din trecut, la Buddha din trecut sau oricare persoană din
trecut, atunci nu obţineţi nimic. Şi atunci mă întrebaţi pe mine de ce nu obţineţi nimic.
Vă întrebaţi oare de ce aţi venit aici, vă întrebaţi dacă este bine sau este rău pentru voi
şi tot aşa.
Vă veţi întreba toată viaţa, dacă faceţi lucrurile în felul în care le faceţi mereu. Şi
nimeni niciodată nu vă poate da răspunsuri destule. Timpul vostru este foarte valoros,
la fel şi al meu. Dacă timpul vostru nu este valoros, atunci al meu este. Eu nu am timp
să alerg peste tot cu autobuzul sau cu avionul numai pentru distracţie, să vin doar aşa
ca voi să mă vedeţi ori de câte ori vă doriţi. Şi atunci vă pierdeţi vremea în jurul meu,
mergeţi la plimbare şi faceţi ce vreţi aici. După aceea veniţi şi vă plângeţi că nu obţineţi
nimic, că nu ştiţi de ce aţi venit aici, că nu ştiţi de ce staţi aici sau nu ştiţi asta şi asta.!
Voi vă aşteptaţi la mine să fac totul pentru voi, dar voi nu faceţi nimic, nici măcar nu
veniţi aici şi să staţi (în meditaţie.)
Noi organizăm totul pentru voi, deci voi nici măcar nu trebuie să organizaţi! Voi
nu faceţi nimic, nu este nimic de făcut pentru voi. Ce credeţi? Credeţi că în felul acesta
va fi în regulă? Voi credeţi că veţi obţine binecuvântarea lui Dumnezeu aşa? Voi credeţi
că veţi avea totul dar eu trebuie să fac totul? Şi unii din voi tot mai critică!
În timpurile vechi, dacă doreai să găseşti un maestru sau orice fel de învăţător,
ştiţi ce trebuia să faceţi, nu? Chiar şi în zilele de azi, dacă mergeţi la colegiu trebuie să
plătiţi. Dacă nu plătiţi voi, atunci părinţii voştri trebuie să plătească. Dacă nu plătesc
direct, atunci plătesc taxe la guvern şi guvernul plăteşte profesorii. Şi trebuie să mergeţi
şi să vă înscrieţi şi să treceţi examenele şi tot aşa. Se cere mult timp. Voi mă întrebaţi
mereu de ce nu merg peste tot şi să ţin discursuri şi să salvez lumea? Este simplu să
salvezi oamenii? Astăzi, la iniţiere, cea mai mare Putere a lui Dumnezeu a fost deja
prezentă aici şi totuşi nu i-a putut mişca pe unii dintre voi! Numai focul iadului arde!
Este atât de dificil, inimile oamenilor sunt atât de împietrite că nici atunci când stau şi
se află în prezenţa lui Dumnezeu şi în prezenţa Puterii lui Dumnezeu şi tot nu se simt
atinse!
Îmi este frică şi să mă gândesc numai!!. Îmi este atât de frică să mă gândesc cât
de duri pot fi oamenii, că nici măcar Puterea Supremă nu-i poate atinge!! De aceea
lumea este aşa cum este, să nu mă întrebaţi de ce este război, dezastre şi omoruri? Ce
poate să mai facă bietul Dumnezeu? Puterea aceasta poate sfărâma munţii, poate usca
oceanele sau să facă întregul univers praf şi pulbere, şi totuşi nu poate mişca inima
oamenilor. Este foarte înfricoşător să ne gândim ce am ajuns!
Voi îmi cereţi mereu să merg peste tot, să vorbesc cu voi, să vin şi să stau cu voi,
să vă salvez prietenii, familia, să fac asta şi asta. Şi dacă vă refuz, atunci spuneţi: „De ce
Maestra nu-şi îndeplineşte datoria? De ce nu are compasiune şi iubire pentru lume? Ei
suferă destul!” Şi tot felul de astfel de lucruri. Dacă aş putea să o fac, atunci as face-o!
Dacă Iisus ar fi putut să o facă, atunci şi el ar fi terminat totul atunci şi noi nu trebuia
să mai aşteptăm până azi. Dacă Iisus ar fi putut să salveze întreaga lume, atunci ar fi
făcut-o. Dacă Buddha ar fi putut să salveze întreaga lume, atunci n-ar fi venit rândul
meu şi n-ar fi venit rândul vostru acum.
Vedeţi cât este de dificil? Pentru că noi suntem prea mândri şi prea aroganţi! Noi
credem că ştim deja multe lucruri. Noi ştim Sutra, noi ştim Biblia, noi le ştim pe toate.
Noi învăţăm totul pe de rost şi apoi suntem foarte mândri de cunoştinţele noastre
stupide şi credem că ştim deja destul. Deci când cineva vrea să ne înveţe ceva nou,
atunci refuzăm sau încercăm să scoatem în evidenţă greşelile, încercăm să criticăm sau
să le arătăm celorlalţi că noi suntem fantastici, că noi ştim totul sau ştim mai bine decât
alţii. Dar în felul acesta ne facem rău singuri şi să ne blocăm singuri drumul către
libertate, blocăm drumul cunoaşterii adevărate. Noi discutăm despre reclamă ca despre
lucrul adevărat şi ne simţim mândri când facem asta!”
Experienţe ale iluminării „Numai prin meditaţia Quan Yin (cu Sunetul) vom
putea să trecem prin toate nivelele de conştiinţă. De aceea voi vedeţi multe persoane
care meditează cu Lumina dar nu au ajuns la nivelul la care să contacteze şi Sunetul,
atunci viaţa lor nu se schimbă foarte mult”.
Prin meditaţiile de tot felul care sunt la nivelul intelectual, de exemplu să întrebi
despre semnificaţia koansurilor (întrebările din meditaţia zen) sau să te concentrezi pe
o lampă, oamenii vor vedea Lumina de asemenea, dar viaţa lor nu se schimbă prea mult
pentru că unele din nivelurile Luminii sunt sub nivelul de înălţare al Sunetului. Unele
persoane meditează cu Lumina şi când sunt în samadhi sau în momente de concentrare
foarte adâncă, vor contacta în mod automat şi Sunetul, la momentul respectiv ei
meditează şi cu Sunetul de asemenea, deci au Lumina şi Sunetul împreună. Totuşi, ei nu
ştiu cum să ajungă la Sunet fără efort, pentru că nu au fost conectaţi cu Sunetul prin
intermediul unui prieten competent, un ghid competent. Deci pentru noi este uşor
pentru că noi ştim cum, în zilele noastre „să ştii cum” este cheia succesului. Deci să ştii
cum se aplică şi la practica meditaţiei. Chiar dacă nu am intrat niciodată în şamadiul
adevărat, totuşi vom avea beneficii de pe urma curentului de Sunet, ne ajută să ne
revitalizăm corpul şi spiritul”. „Vă rog să vă aduceţi aminte să meditaţi cu Quan Yin în
proporţia corectă. Quan Yin este cea care vă curăţă. Uneori, unii stau şi meditează şi nu
fac Quan Yin, în cazul acesta ei nu pot să progreseze foarte repede. La fel, să încercaţi
să vă cercetaţi gândurile. Dacă vă cercetaţi gândurile, atunci nu vor fi fapte rele şi
vorbe rele. Dacă se iveşte un gând şi voi îl cercetaţi imediat, atunci nimic nu va ieşi din
gura voastră şi nu va rezulta în nici o acţiune. Deci gândul este important. Să nu vă
luaţi după pasiunile voastre sau după gânduri, în mintea voastră. Să vă aduceţi aminte,
între voi, despre lucrul acesta. Preceptele încep de la gânduri. Puritatea începe de la
gânduri. Deci să aveţi grijă ce gândiţi”.
Eficienţa meditaţiei „Cele două ore şi jumătate pe care voi le investiţi în fiecare
zi, vor echivala pentru un timp foarte lung, pentru mii de ani pentru că în momentul în
care voi intraţi în eternitate în timpul meditaţiei, atunci timpul se opreşte. Nu sunt doar
două ore şi jumătate. Sunt mii de ani, eoni de evoluţie, de dezvoltare. Voi intraţi într-un
timp şi un spaţiu diferit. În felul acesta voi vă revigoraţi şi veniţi înapoi reînnoiţi, deci
nu trebuie să veniţi înapoi într-o altă viaţă ca să vă reînnoiţi sau ca să fiţi voi înşivă,
pentru că scopul de a fi născut pentru fiecare dintre noi este acela de a învăţa să ne
cunoaştem pe noi înşine. Asta este tot. Dacă nu o facem în această viaţă, atunci trebuie
să o facem în viaţa următoare sau următoarea sau următoarea. Deci dacă avem timp
acum, două ore şi jumătate, atunci o facem în fiecare zi, ceea ce înseamnă că o facem
deja pentru milioane de ani. Fiecare două ore jumătate pe care le investiţi, să nu credeţi
că sunt numai două ore şi jumătate şi că este prea mult. Fiecare minut pe care îl
investiţi reprezintă o viaţă. În eternitate nu există măsura de două ore şi jumătate sau
de un minut, este mereu eternitate. Noi ţinem cont de timp pentru că atunci când
suntem prinşi în capcana timpului, atunci cunoaştem timpul. Odată ce suntem în afara
timpului, atunci nu mai există timp”. „Timpul de meditaţie este foarte preţios, sunt sute
de eoni de evoluţie adunaţi laolaltă. La fel ca cipul unui calculator, la fel ca cipul mic al
unui calculator care conţine mii, uneori milioane de unităţi de informaţie. Deci nu este
vorba de mărime, nu este vorba de timp, nu este vorba de numerele cu care suntem noi
obişnuiţi. Timpul meditaţiei este un timp complet diferit, un spaţiu diferit. Deci cu cât
intraţi mai mult în acest timp fără timp şi spaţiu fără spaţiu (Maestra râde), cu atât mai
bine pentru voi. Cu cât te cunoşti pe tine mai mult, cu atât eşti mai liber”. „Atunci când
medităm, să încercăm să facem abstracţie de slăbiciunile noastre şi de păcatele noastre,
şi să încercăm să ne concentrăm la puritatea Sinelui Adevărat, pe nota aceea înaltă”.
„Atunci când medităm sau ne aducem aminte de Dumnezeu, gândurile noastre sunt
sfinte, pure şi necondiţionate, deci noi nu creăm nimic rău, doar vibraţii sfinte şi
binecuvântare puternică. Deci atunci când aceste binecuvântări puternice şi gânduri
puternice sunt în jurul nostru şi în interiorul nostru, atunci au efect înălţător. Ceilalţi
care sunt sfinţi şi care practică, generează aceleaşi gânduri, aceeaşi binecuvântare şi
aceeaşi putere. Cine se aseamănă se adună, şi atunci când acestea se adună laolaltă, ele
creează o forţă foarte puternică care va învinge tot răul, toată influenţa negativă din
această lume. În felul acesta lumea va fi purificată şi va deveni mai bine cu fiecare zi. În
felul acesta noi ajutăm lumea, fără să fie nevoie să facem munca de caritate şi fără să
fie nevoie să mergem să propovăduim”. „După cum ştiţi, noi nu folosim 95% din
puterea creierului nostru. În aceste 95% din creier se află multe secrete, multe comori şi
multă fericire, bucurie şi înţelepciune”. „Meditaţia este menită să ne ajute să dezgropăm
cele 95% din abilităţile noastre dorminde, să le ajustăm şi să le lustruim, să le scoatem
la suprafaţă şi să le folosim”. „Noi nu trebuie să aşteptăm un an de zile ca să avem o
lună de vacanţă, pentru că corpul nostru o să fie prea epuizat şi mintea noastră prea
obosită ca să se bucure chiar şi de o perioadă de odihnă. Nu trebuie să aşteptăm până
când corpul nostru este epuizat şi mintea noastră este abuzată şi terminată, ca să
mergem în vacanţă. Noi putem să o facem în fiecare zi prin meditaţie. De aceea,
majoritatea dintre noi au parte de aşa numita nefericire în viaţă şi nu sunt satisfăcuţi.
Pentru că noi nu ne facem timp pentru odihnă. Noi ne gândim că atunci când dormim
ne odihnim, este în regulă, este o odihnă de asemenea, dar nu este suficientă, pentru că
atunci noi suntem inconştienţi ca şi când suntem morţi. Însă, dacă medităm, noi suntem
conştienţi de măreţia noastră, de comuniunea cu Sursa extraordinară a universului. Şi
atunci noi suntem o parte din ea, noi suntem conectaţi cu toată puterea universală. De
aceea ajungem mai puternici, mai răbdători, mai înţelepţi şi atunci putem să facem
multe minuni. Nu trebuie să ne folosim mai departe de puterea individuală limitată ca
să ne facem munca de zi cu zi. Munca noastră de zi cu zi va fi făcută, îngrijită şi
binecuvântată de această putere universală”.

▫ Binecuvântează-te cu o bucurie – meditaţia „Discipolul: ▫

— Eu am descoperit că dacă sunt prea serios, de exemplu atunci când am început
să practic şi era timpul să meditez, spuneam: „oh, este timpul să meditez”! Atunci
mintea mea era într-un fel stresată. Dar dacă mă gândesc „ah, este timpul să-l văd pe
Dumnezeu” şi recit cele Cinci Nume şi mă concentrez, atunci totul merge foarte uşor.
Maestra:
— Aşa este! Da. Să o iei ca pe o plăcere. Este o plăcere!
D:
— Chiar aplic acest principiu şi în munca mea. De exemplu, atunci când mă simt
epuizat din cauza muncii, când mă simt foarte obosit şi nu mai am nici un pic de
energie, atunci mă întreb pe mine de unde vine această energie şi îmi spun din nou că
vine de la sursa universală, nu de la corpul meu. Atunci, dintr-o dată, mă simt plin de o
putere inepuizabilă, nu mai simt oboseala sau chiar dacă o simt, mă refac foarte repede.
Deci eu cred că noi avem două soluţii, fie să alegem acest „eu” limitat şi smerit sau ne
gândim simplu că „eu nu sunt nimic, sunt un nimeni, este puterea universală cea care
face lucrurile”. În acest fel, eu mă simt foarte bine, nu mai văd nici o problemă.
M:
— Da, aşa este. Atunci când ne aşezăm, ar trebui să ne relaxăm, aşa este bine. Ar
trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne oferă timpul de a ne relaxa. Celelalte
şcoli de yoga se referă la meditaţie ca la un timp de relaxare. În zilele noastre, dacă
citiţi ziarele sau revistele, cele frecvente, veţi găsi că se menţionează despre meditaţie.
Atunci când vorbesc despre cum să trăieşti mai mult şi mai sănătos, se menţionează că
noi trebuie să găsim timp să ne „relaxăm”, să ne odihnim sau să medităm, deci vorbesc
despre meditaţie.
Meditaţia este foarte populară în zilele noastre. Ei nu spun că „meditează ca să-L
găseşti pe Dumnezeu”, dar spun „meditează ca să te relaxezi, să devii mai sănătos, să te
simţi mai bine, să trăieşti mai mult şi să ai mai mult succes”. Asta este, ca să avem
succes în toate aspectele trebuie să găsim un timp pe parcursul zilei ca să ne odihnim,
nu să dormim dar să medităm, să inspirăm şi să expirăm, în orice fel. Toate lumea ştie
despre acest lucru acum, pentru că ştiinţa a dovedit-o. Dacă ne facem timp pe parcursul
zilei ca să medităm sau să ne relaxăm, atunci corpul nostru devine mai sănătos. Una din
cele mai bune metode este meditaţia, să ne facem timp în fiecare zi ca să medităm.
Toate revistele, chiar şi cele de calitate inferioară, menţionează acest lucru. Meditaţia
este acceptată de ştiinţă şi de toată lumea. Deci să nu faceţi să fie un lucru dificil pentru
voi, de exemplu: „oh, Doamne, trebuie să meditez acum, altfel nu pot să mai particip la
meditaţia în grup sau persoana de contact va comenta asta sau asta”. Nu aşa, meditaţia
este bună pentru voi.
Este un timp pe care să-l preţuiţi. Noi muncim toată ziua, suntem ocupaţi ca să
avem grijă de lume şi de ceilalţi. Deci atunci când medităm, acela este timpul rezervat
pentru noi. Noi trebuie să ne iubim pe noi înşine mai întâi, să-i iubim pe ceilalţi dar să
ne iubim şi pe noi înşine. Ori de câte ori medităm, în acel moment noi adunăm toată
comoara în noi înşine, ca să ne hrănim corpul şi mintea. Voi nu meditaţi pentru că eu
vă spun aşa şi pe dincolo, că trebuie să meditaţi altfel se va întâmpla asta sau asta, nu!
Meditaţia este foarte bună pentru voi. Cel mai preţios timp pentru voi, din momentul în
care v-aţi născut şi până când veţi muri, este timpul de meditaţie. Este cel mai bun
lucru pe care-l puteţi face pentru voi, nimeni nu vi-l poate oferi, numai voi vi-l puteţi
oferi vouă înşivă. Este cel mai bun lucru pe care-l puteţi face pentru voi, meditaţia. În
timp ce voi o faceţi pentru voi, şi ceilalţi vor beneficia în mod natural, familia voastră,
rudele, chiar şi câinele şi pisica vor beneficia de asemenea. Copacii şi florile vor
beneficia şi ele, eu v-am spus deja acest lucru.
Deci atunci când medităm, oamenii şi toate lucrurile din jurul nostru vor
beneficia, însă noi suntem cei care beneficiem cel mai mult. Este cel mai bun lucru pe
care-l puteţi face pentru voi, cea mai bună doctorie pentru corpul vostru, cea mai
puternică energie pentru creierul nostru, cea mai bună carte după care să ne dezvoltăm
înţelepciunea. Nu contează cât de frumoasă este maşina pe care o ai sau ce perlă
frumoasă ai primit, indiferent de cât de scumpe sunt ele, nu sunt atât de preţioase pe
cât este timpul pe care-l petreci meditând pentru tine. Aceasta este cea mai preţioasă
perlă din întregul univers pe care ţi-o poţi oferi ţie. Aşa cum a spus unul din iniţiaţi,
meditaţia este odihnă, îngrijirea sinelui nostru, ne aduce toate pietrele preţioase cu care
să ne înfrumuseţăm. Cine nu ar dori acest lucru? Când mintea noastră aude de „pietre
preţioase”, atunci spune „în regulă!”. Când aude de „odihnă”, atunci spune „în regulă,
îmi place, nu-mi place să lucrez, relaxează-te omule, sunt gata acum”. Este numai
creierul nostru.
Creierul nostru nu ştie decât să facă discriminarea dintre „bun” şi „rău”, „negru”
şi „alb”. Munca este o problemă, serviciul, „oh, nu!”, a muncit deja o zi întreagă, deci
mintea spune „nu, nu, nu!”. Dar dacă spui „în regulă, să facem o pauză”, atunci este în
regulă. Mintea noastră ştie ce înseamnă „bun” sau „rău”, „odihnă” sau „munca grea”.
Deci orice îi spunem, atunci înţelege în felul acesta, noi trebuie să o educăm. La fel,
celulele din corpul nostru ascultă de noi, dacă spunem că este bun, atunci este bun,
dacă spunem că este rău, atunci vor gândi în felul respectiv. Astfel că Buddha a spus că
„toate lucrurile sunt create de minte”. Noi creăm cu mintea noastră, deci trebuie să
vorbim de bine şi să gândim de bine, atunci vom schimba negativul în pozitiv. Noi ne
educăm celulele din corp ca să gândească pozitiv. Orice este de bine şi la care tu te
gândeşti sau vorbeşti despre, atunci mintea, corpul şi milioanele de celule din corp vor
asculta imediat. De aceea eu am spus că voi sunteţi maeştrii voştri, nu aveţi nevoie de
mine, numai că aţi uitat cum să vă învăţaţi pe voi.
Cât este ziua de lungă voi sunteţi apăsaţi în jos de puterea negativă, ascultaţi la
lucruri rele şi apoi repetaţi aceste lucruri în mintea voastră. Orice aude mintea voastră,
voi o lăsaţi să gândească în acest fel. De aceea eu v-am spus „să nu ascultaţi la lucrurile
rele, nu gândiţi de rău şi nu vorbiţi de rău”. Asta înseamnă să vă purificaţi faptele,
vorba şi gândurile. Dacă auziţi ceva de rău, atunci să-l opriţi imediat şi să-l daţi afară,
dacă l-aţi auzit deja, atunci să-i spuneţi minţii că „asta nu este adevărat, ea nu are
dreptate, nu asculta de ea”. Noi ne educăm în acest fel, deci mintea noastră înţelege că
„ah, aceste lucruri sunt informaţii false, dă-le afară, aruncă-le la gunoi”. Pentru că dacă
le acceptăm, atunci mintea noastră va crede că această informaţie este în regulă şi
atunci o va înregistra şi mai târziu o va reda ca atare. Toate lucrurile bune şi rele din
viaţa noastră sunt create de noi. Noi vorbim de lucruri bune, deci mintea noastră le ia şi
spune „în regulă, sunt bune”. Noi vorbim de lucruri rele şi atunci mintea noastră le
aude şi gândeşte „în regulă, sunt rele”. Deci cine altcineva este maestrul nostru, cu
excepţia noastră?
De exemplu, atunci când vrei să bei, eşti tu cel care îi spui mâinii tale să ia apa,
nu îi spui vecinului să-i spună mâinii tale să ia apa pentru tine, nu? Şi atunci când îţi
este foame, este mintea ta care îţi spune să cauţi hrana, nu? Deci nu eşti tu cel care dă
ordinele? Şi când vrei să mergi să munceşti, atunci tu te uiţi după autobuz sau îţi
conduci maşina spre locul de muncă. Tu eşti şeful tău în tot ceea ce faci. Deci noi ar
trebui să ne conducem pe noi înşine dintr-o perspectivă pozitivă, în virtute şi bunătate,
astfel ca viaţa noastră să fie spre mai bine cu fiecare zi. Toate lucrurile rele care ni se
întâmplă în viaţa noastră sunt create de noi înşine, dacă nu au fost create acum, atunci
au fost create în trecut. Noi le punem aici dar uităm să le ştergem, deci ele se întorc la
noi mai târziu şi ne aduc necazuri. Deci să nu daţi vina pe nimeni. De acum încolo,
orice lucru rău auziţi, să vă spuneţi imediat că această informaţie nu este adevărată,
este negativă, nu este bună şi nu este benefică pentru noi. Opreşte-o! Trebuie să o
ştergem imediat. Când mergeţi acasă, seara, recitaţi cele Cinci Nume ca să vă curăţaţi.
Şi dimineaţa să vă faceţi rezerve mari pentru voi înainte de a merge afară în lume. Deci
ar trebui să meditaţi dimineaţa şi seara când veniţi acasă, deci dacă sunt mizerii rămase
care au fost acumulate afară, atunci meditaţi ca să le curăţaţi. Cu cât vă curăţaţi mai
mult, cu atât mai bine, cu cât vă faceţi rezerve mai multe, cu atât mai bine. Deci dacă
nimeriţi în mizerie, atunci puteţi să vă curăţaţi chiar acolo imediat, nu mai trebuie să o
aduceţi acasă cu voi”.
Experienţe ale iluminării relatate de discipoli „Î:
— Eu am avut una din cele mai extraordinare experienţe în decembrie. Eram în
pat şi era noapte şi aşa, dintr-o dată, am auzit îngerii, am auzit mii de îngeri. Era ceva
de genul „aaa”, dar cu o amplitudine de mii de ori mai mare. Atunci mi-am părăsit
corpul şi am ieşit afară în curte şi am zburat cu îngerii. Îngerii erau acolo, ei erau
foarte, foarte mari şi erau chiar îngeri. Apoi, în ziua următoare, fratele meu era la masă
şi eu nu-i spusesem nimic despre această experienţă, şi el a spus: „Ah, ştii ceva?
Noaptea trecută am auzit îngerii, erau cu miile”.
Maestra:
— Şi el i-a auzit!
Î:
— El i-a auzit dar nu a zburat cu ei, el nu s-a dus acolo sus cu ei. Întrebarea mea
este că eu nu am crezut cu adevărat niciodată înainte, dar acum chiar cred. Aceste
realităţi, vreau să spun a fost ceva adevărat? Sunt realităţi ca acestea unde sunt îngeri?
M:
— Desigur! Aşa este atunci când mori, tu mori în fiecare zi, îţi părăseşti corpul şi
vii înapoi. Aceasta este resurecţia adevărată. Oamenii întâlnesc îngerii numai atunci
când mor, când îngerii vin şi îi duc spre o lume mai înaltă. Însă tu poţi să mori aşa tot
timpul şi să vii înapoi, aceasta numim noi eliberarea din această viaţă. Raiul este la
îndemână, deci tu ştii acum despre ce se vorbeşte în Biblie. Chiar dacă fratele tău nu a
fost în aceeaşi categorie cu tine, şi el i-a auzit, din cauza transmisiei dintre tine şi el,
dintre frate şi soră. Vibraţia ta l-a ridicat şi pe el. Aşa suntem noi, practicienii Quan Yin,
peste tot pe unde mergem, noi cei care medităm, practicienii serioşi, noi binecuvântăm
peste tot pe unde mergem, pe oricine vedem, pe oricine la care ne gândim, fie că este
om, animal, fantomă sau înger. Noi îi binecuvântăm chiar fără să ştim. Acum din
întâmplare tu ştii lucrul acesta, deci fratele tău a fost binecuvântat de tine la momentul
acela. Din cauză că tu ţi-ai ridicat nivelul şi el a fost în apropierea ta, atunci a fost
binecuvântat. El a fost mai sensibil, deci a făcut legătura, deşi întreaga ta familie a fost
binecuvântată, numai că ei nu ştiu”.

▫ De la un musulman adevărat. ▫
 În timpul iniţierii am avut cea mai minunată experienţă posibilă. Practicasem
deja Metoda de Convenienţă pentru aproape un an de zile şi o vedeam mereu în visele
mele pe Maestra Ching Hai în lumină aurie şi îi simţeam prezenţa plină de iubire, pace
şi armonie. Fiind un musulman adevărat, credinţa mea a fost mereu foarte puternică şi
inima mea era foarte sinceră. În timpul iniţierii care s-a ţinut la Reuniunea
internaţională de 3 zile din Los Angeles, am văzut o lumină strălucitoare şi pe Maestra
care mă conducea spre Dumnezeu. Când am meditat cu Quan Yin, am auzit valurile
oceanului, păsări cântând, sunetul flautului de aur şi harpa. Întregul corp mi-a dispărut
şi m-am simţit foarte fericit şi plin de iubire.
În ziua următoare, când am meditat în camera mea şi în timp ce recitam Numele
Sfinte, ochii mi-au devenit foarte greoi şi în câteva secunde sufletul meu a ieşit afară
din corp, în timp ce corpul a fost lăsat într-un somn adânc. Atunci l-am văzut pe
Dumnezeu. Un fir de păr pe capul lui Dumnezeu era de trilioane de ori mai luminos
decât lumina soarelui nostru. Era o lumină foarte frumoasă care iradia peste tot şi se
continua la nesfârşit. I-am spus lui Dumnezeu: „Tată, te iubesc!” Şi El mi-a spus: „Şi eu
te iubesc, copilul meu!” Atunci am înţeles totul. Corpul meu devenise lumină şi m-am
reunificat din nou cu Tatăl. Atunci am realizat cine eram, Dumnezeu mi-a spus: „Te-am
aşteptat fiul meu”. După aceea, mi-a revelat totul, mi-a spus: „Totul îţi aparţine, pentru
că şi tu eşti Dumnezeu şi eşti conducătorul Universului”. Eu am spus: „Allah (Doamne),
mi-ai lipsit!” Atunci El mi-a dat o îmbrăţişare puternică, energia a fost de neimaginat.
Eram în Rai şi eram una cu Tatăl Ceresc. Atunci am văzut îngeri minunaţi
îmbrăcaţi în alb peste tot în jurul meu, pe profetul Mahomed şi pe Iisus Cristos. M-am
aşezat şi am vorbit cu amândoi şi ei erau fericiţi să mă vadă. Mi-au spus: „Tu ai trecut
de barieră şi ai ajuns din nou Unul, pentru că toţi suntem Una cu Tatăl nostru”. Iisus şi
Mahomed mi-au spus: „Tu eşti în Raiul cel mai înalt, totul aici îţi aparţine, îngerii sunt
la comanda ta”. Acolo cu toţii suntem lumină, am văzut tronuri de aur, clădiri de aur
care aveau şi diamante. În realitate, totul era făcut din lumină, chiar şi mâncarea era
făcută din lumină. Iisus şi Mahomed mi-au spus că ei călătoresc prin dimensiuni
diferite, şi atunci am văzut bilioane de lumi diferite care nu ştiam niciodată că există. Ei
mi-au spus că ei călătoresc prin aceste lumi ca să colecteze toată energia negativă şi să
o înlocuiască cu energia pozitivă. Noi suntem epuizaţi dar ne putem reface din nou
pentru că noi suntem lumină. Atunci am realizat că în dimensiunea înaltă totul este
făcut din lumină.
I-am spus lui Dumnezeu că acestea n-ar fi fost posibile dacă n-ar fi fost Maestra
Supremă Ching Hai care m-a ajutat să găsesc Împărăţia lui Dumnezeu cea Adevărată.
Atunci Iisus şi Mahomed mi-au spus că eu trebuie să-i spun Maestrei că face o muncă
extraordinară şi să-i dau o îmbrăţişare din partea lor şi să-i spun mulţumesc. Allah mi-a
spus: „Copilul meu, tu trebuie să dai vestea mai departe către toţi fraţii şi surorile şi mai
ales pentru fiica mea, Maestra Supremă Ching Hai, să-i spui că sunt foarte fericit că are
milioane de discipoli care urmează învăţăturile mele”. Am început să plâng, dar
lacrimile îmi erau umplute cu iubire şi zâmbeam, iar îngerii au început să cânte. Iisus,
Mahomed, Dumnezeu şi cu mine dansam înconjuraţi de îngerii care cântau.
În ziua următoare, am văzut-o pe Maestră în persoană la meditaţia în grup. Am
aşteptat până când toţi ceilalţi au terminat cu întrebările lor şi apoi am mers în faţă şi i-
am spus Maestrei că i-am văzut pe Mahomed şi Iisus, că ei i-au trimis iubirea şi
binecuvântarea lor şi Dumnezeu Allah este foarte fericit cu munca Ei. Dumnezeu a spus
că o iubeşte foarte mult şi să-i dau o îmbrăţişare din partea Tatălui Însuşi. Atunci am
îmbrăţişat-o pe Maestră şi ea mi-a spus: „Te iubesc!” Iar eu i-am spus: „Şi eu te iubesc,
Maestră!” În sala mare l-am văzut pe Dumnezeu înconjurat de îngeri care se uita peste
tot la fraţii şi surorile noastre. El s-a uitat şi la mine şi a zâmbit, apoi a dispărut.
Eu cred că Maestra a avut nevoie de această experienţă ca să-i ajute pe cei din
jurul ei, şi Dumnezeu m-a ales pe mine ca să-i aduc acest mesaj minunat. Am văzut că
toţi fraţii şi surorile noastre ştiu că Dumnezeu ne iubeşte foarte mult. Noi trebuie să ne
menţinem inima pură, să medităm, să recităm Numele Sfinte tot timpul şi să gândim
mereu pozitiv. Noi suntem cu adevărat sfinţi din Rai, comandanţi ai universului şi ai
întregului cosmos pentru că noi suntem Dumnezeu. Pentru cei care nu pot vedea
Lumina, încercaţi aşa, spuneţi: „Dacă văd Lumina sunt fericit, dacă văd întunericul sunt
fericit pentru că sunt una cu Tatăl”. Atunci totul îţi va fi revelat, sper că aceasta îi va
ajuta pe toţi fraţii şi surorile noastre. Acum ştiu de ce noi o numim pe Maestră „oceanul
pur”, pentru că Ea este cu adevărat un „ocean al iubirii”. Când meditez, văd Maestra tot
timpul, corpul manifestat auriu al Maestrei este pretutindeni şi ea mă binecuvântează
mereu. Îngerii sunt peste tot în jurul ei şi în jurul meu. Să nu uitaţi să mergeţi mereu pe
drumul iubirii. Vă iubesc mereu şi pentru totdeauna.

▫ Cele Cinci Precepte ▫

1. Să te abţii să iei viaţa fiinţelor cu conştiinţă – acest precept presupune
aderarea strictă la o dietă vegană (de post).
2. Să te abţii să vorbeşti ceea ce nu este adevărat.
3. Să te abţii să iei ceea ce nu este oferit.
4. Să te abţii de la comportamentul sexual greşit.
5. Să te abţii să foloseşti substanţele intoxicante (alcool, tutun, droguri şi altele
asemenea).
Să vă asiguraţi că fiecare precept pe care îl păstraţi este absolut curat şi pur, din
punct de vedere fizic, emoţional şi intelectual. Desigur că nu putem să ne ferim atunci
când este vorba de un obicei. Dar putem să ne fim de ajutor prin a înceta cu obiceiul
respectiv, prin a nu ne lua după obicei şi apoi să încercăm să ne găsim scuze mereu.
1. Să te abţii să iei viaţa fiinţelor cu conştiinţă. „Preceptul non-violenţei este o
aducere aminte pentru noi ca să încercăm să evităm rănirea altor fiinţe cu conştiinţă
atât cât putem, deci să nu le rănim intenţionat sau să avem tendinţa de violenţă în
inima noastră. Să vrei să omori şi să omori din accident sunt două lucruri complet
diferite, omorul şi „omorul” sunt diferite. Ce este rău nu este omorul în sine, ci
conştiinţa noastră care vrea să omoare, acesta este răul. Este rău pentru noi, nu pentru
cei care sunt omorâţi. Deci să păstrezi preceptul non-violenţei este bine pentru tine, nu
pentru celelalte fiinţe, pentru că dacă pierdem corpul fizic îl putem avea înapoi. Deci
cei care omoară sunt cei care vor fi afectaţi, nu cei care sunt omorâţi”. „Semnificaţia
preceptului non-violenţei este ca să ne reamintească nouă să avem mereu o inimă foarte
pură şi plină de compasiune. Să nu dorim în mod intenţionat să producem daune pentru
că intenţia noastră este cea care ucide. Îi omoară pe alţii şi ne omoară şi pe noi, ceea ce
este foarte rău”.
Î:
— Întrebarea mea se referă la puritatea hranei vegetariene. Eu îmi fac probleme
în legătură cu oamenii care au nevoie de medicamente şi care s-ar putea să ia ceva care
conţine produse de natură animală, de exemplu substanţe care sunt extrase din
crustacee şi care sunt bune pentru cei care suferă de anumite boli. Mă gândesc la aceste
lucruri care conţin o cantitate foarte mică de substanţe de natură animală, ştiţi cumva
de ce sunt atât de dăunătoare?
M:
— Nu, este mintea ta cea care este importantă, dacă avem tendinţa să luăm orice
numai de dragul corpului şi cu preţul cunoaşterii noastre spirituale şi morale, atunci
este normal că vom plăti pentru asta. Dacă există un înlocuitor, atunci putem să luăm
substituentul respectiv, dacă nu există de nici un fel, atunci putem să luăm substanţele
respective, atunci este în regulă. Ce este importantă este mintea noastră, este voinţa
noastră de a face orice ca să ne menţinem puritatea şi să evităm violenţa, asta este. Nu
înseamnă că dacă iei ceva care conţine puţine substanţe animale atunci vei merge în iad
sau lucruri de genul acesta, dar înseamnă că ţie îţi lipseşte hotărârea, tu te împiedici
singur, îţi slăbeşti puterea voinţei. Puterea voinţei este foarte importantă ca să mergi
înainte în orice împrejurare, deci dacă tu ai căzut prin a renunţa în faţa unor
împrejurări, renunţi la standardul înalt în schimbul confortului fizic atunci când ai
putea să treci peste asta, atunci te răneşti pe tine, asta numesc eu dăunător. Nu
înseamnă că Dumnezeu te pedepseşte sau diavolul vine şi te ia şi te duce în iad sau
lucruri de genul acesta, tu singur trebuie să-ţi păstrezi standardul, aşa stau lucrurile”.
„Î:
— Foarte multe medicamente sunt făcute sub formă de capsule şi acestea sunt
făcute din produse animale, gelatină. Dacă nu ştii, atunci este în regulă?
M:
— Da, dacă nu ştii, atunci este în regulă, dar dacă ştii deja, atunci să nu le iei,
pentru binele tău. Animalul este deja mort, dacă le iei atunci animalul nu mai moare
din nou, dar dacă noi vrem să ne menţinem controlul de sine, absolut, atunci trebuie să
ai controlul asupra situaţiei tale. Controlezi ceea ce mănânci, mănânci ceea ce vrei tu şi
nu ce îţi este impus de circumstanţe, atunci îţi păstrezi puterea. Nimic nu te poate
clătina pentru că tu faci ce vrei în orice circumstanţă. Dar să presupunem că
medicamentul respectiv nu poate fi înlocuit cu nimic şi ai nevoie de el ca să-ţi menţii
corpul fizic, în timp ce mergi mai departe cu realizarea lui Dumnezeu, atunci îl iei, să
nu fii un fanatic. Atunci este pentru puterea voinţei tale, tu te lupţi ca să o menţii mai
departe. Ceea ce trebuie să ne menţinem noi este nivelul de conştiinţă, standardul
nostru, altfel poţi să faci ce vrei. Preceptele şi regulamentul nu sunt acolo ca voi să le
păstraţi la literă, dar rostul lor este să vă ajute să realizaţi dacă sunteţi la nivelul
standardului respectiv sau nu. Dacă renunţaţi şi vă scufundaţi, atunci este în
dezavantajul vostru pentru că voi v-aţi coborât deja standardul. Cine este la colegiu
trebuie să treacă prin anumite teste, trebuie să înţeleagă anumite subiecte, dacă voi aţi
căzut, atunci ajungeţi din nou la nivelul de la gimnaziu, nici nu mai trebuie să întrebaţi.
Dacă nu mai faceţi efort ca să progresaţi, atunci mergeţi înapoi şi staţi acolo unde
sunteţi, pentru că vă faceţi rău singuri”. „Î:
— Maestră, mă gândeam, pentru că ne-aţi spus să nu omorâm fiinţele cu
conştiinţă, aici sunt incluse şi insectele parazite, muştele, furnicile şi ţânţarii?
M:
— Bine, noi trebuie să facem ce este necesar pentru mediul înconjurător, însă
trebuie să plătim pentru asta. Dar ele sunt insecte mici, nu sunt atât de mari, nu au o
viaţă mare, atunci noi medităm pentru ele şi vor fi în regulă. Ce este important nu este
actul de a ucide ca atare, dar cel mai important lucru este ca violenţa din inima noastră
să nu mai existe, înţelegeţi ce vreau să spun? Unele persoane nu omoară cu mâinile dar
omoară cu gândurile, aceasta este şi mai important decât actul de a ucide ca atare. Deci
noi încercăm să minimalizăm violenţa din inima noastră, tendinţa de a dori să le
distrugem pe celelalte fiinţe. Dar dacă trebuie să o facem pentru curăţenia mediului
înconjurător, atunci trebuie să o facem şi după aceea ne rugăm pentru aceste fiinţe în
meditaţia noastră. Dar este cel mai bine atunci când evităm, de exemplu să ne
menţinem casa foarte curată astfel ca furnicile şi alte insecte să nu vină. Şi să daţi cu
spray pe afară astfel ca insectele să plece, să nu moară, sunt căi ca să eviţi omorul,
trebuie să aveţi grijă de asta. Cu cât este mai puţin omor, cu atât mai bine, chiar şi cu
insectele foarte mici! Însă, uneori ele sunt prea dăunătoare pentru copii şi nou-născuţi,
atunci mama trebuie să o facă. Pentru că, la urma urmei, fiinţele umane, viaţa umană
este cea mai preţioasă, noi nu o facem pentru că noi suntem răi sau suntem violenţi, dar
este situaţia ca atare”.
2. Să te abţii să vorbeşti ceea ce nu este adevărat „Voi trebuie să căutaţi să fiţi
sinceri faţă de voi înşivă în orice fel de circumstanţe”. „În interacţiile noastre de zi cu zi
cu prietenii, cu rudele şi cu alte persoane cu care ne întâlnim din întâmplare pe stradă
sau în viaţa noastră, noi trebuie să ne manifestăm sentimentele noastre adevărate şi
afecţiunea adevărată. Tot ce facem trebuie să fie adevărat, altfel, mai devreme sau mai
târziu vom pierde, oamenii ne părăsesc sau nu ne plac în felul în care ne aşteptăm noi.
Sau pierdem interesul lor pentru noi, afecţiunea lor, încrederea lor şi poate că la final îi
pierdem cu totul”. „Acesta este scopul păstrării preceptelor, ca să ne aducem aminte
unde ne sunt limitele. Noi vom şti unde să ne oprim, cum să ne comportăm sau cel
puţin cum să fim cinstiţi faţă de noi înşine. Dacă suntem cinstiţi faţă de noi înşine,
atunci şi ceilalţi vor simţi acest lucru. În interiorul lor este Dumnezeu, poate că din
afară putem să-i înşelăm prin a le spune minciuni sau să-i măgulim cu tot felul de
complimente care nu sunt adevărate ca să obţinem ceva de la ei. Dar în interior,
Dumnezeul din interiorul lor ştie, deci nu putem să-i înşelăm pentru mult timp, de
aceea noi trebuie să fim mereu cinstiţi cu noi înşine. Acesta este scopul preceptelor, ca
noi să devenim mai puri, mai sinceri faţă de noi şi faţă de ceilalţi, ca să avem succes în
toate aspectele din viaţa noastră”. „Noi nu suntem sinceri în felul acesta numai ca să
aducem beneficii celorlalţi, dar noi suntem primii care beneficiază pentru că tot ce dăm
se va întoarce la noi. Dar în acelaşi timp, noi nu putem să înşelăm Sinele interior al
altor persoane, acesta este un păcat destul de greu. De aceea trebuie să fim oneşti şi să
nu spunem minciuni”.
3. Să te abţii să iei ceea ce nu este oferit „Î:
— Ce este furtul?
M:
— Oh! Aşa! Nu ştii? Furtul este atunci când luăm ceea ce nu ne aparţine şi îl
luăm fără permisiune sau fără să cerem voie. Poate fi un pahar, poate fi un ac şi chiar să
vorbeşti prea mult este tot un furt, pentru că furi energia şi timpul oamenilor. Nu?
Cunoaşteţi furtul acesta foarte bine, unele persoane te sună la telefon şi vorbesc cu tine
ore în şir şi nu poţi să-i opreşti şi eşti epuizat. Din politeţe şi din compasiune asculţi la
ei, „oh, da, da, da”, şi nici măcar nu ştii despre ce vorbesc pentru că este foarte
plictisitor. Acesta este un furt de asemenea! Noi ar trebui să ne devotăm timpul ca să-l
cunoaştem pe Dumnezeu decât să vorbim despre nimicuri”.
4. Să te abţii de la comportamentul sexual greşit „Î:
— Am văzut în broşura gratuită că sunt Cinci Precepte. După ce eşti iniţiat
trebuie să trăieşti în acord cu aceste precepte?
M:
 — Da, da, acestea sunt legile universului.
Î:
— Nu înţeleg ce înseamnă „comportament sexual greşit”.
M:
— Înseamnă că dacă ai deja o soţie, atunci să nu te mai gândeşti la încă una. Este
foarte simplu! Să-ţi menţii viaţa mai simplă, fără complicaţii şi certuri din emoţii pentru
că îi face pe ceilalţi să sufere. Noi nu-i rănim pe ceilalţi, nici măcar emoţional, asta este.
Încercăm să evităm conflictele, suferinţa emoţională, fizică şi mintală pentru toată
lumea, mai ales pentru cei dragi nouă, asta este tot. Dacă ai deja pe cineva, atunci să nu
spui, doare mai mult atunci când spui. Să încerci să rezolvi problema încet şi în tăcere
şi să nu te confesezi. Unele persoane cred că dacă au o aventură şi merg acasă şi fac
confesiuni soţiei sau soţului, atunci este foarte înţelept şi cinstit, dar nu are sens, nu
este bine. Tu ai făcut deja greşeala, de ce să aduci gunoiul acasă şi să-i laşi şi pe ceilalţi
să se bucure? Dacă nu ştie despre asta, atunci nu se simte rănit, faptul de a şti doare.
Deci să încercăm să rezolvăm problema şi să n-o mai facem din nou şi asta este tot. Este
mai bine să nu-i spui partenerului despre asta, pentru că îl va durea, îl face să se fie
rănit”. „Î:
— Dumneavoastră ne-aţi spus că denunţaţi imoralitatea. Ce înseamnă
comportamentul sexual greşit? Este ceva rău?
M:
— Eu nu denunţ nimic, dar răspândesc felul corect de a trăi. Şi tu eşti liber să-l
urmezi sau nu, bine? Eu nu denunţ nimic, dacă tu simţi că este un fel de denunţare, nu
este adevărat. Este faptul că vei merge într-o direcţie greşită, acum noi ar trebui să
mergem înapoi pe direcţia corectă, dacă vrei să ajungi la destinaţia ta care este
Împărăţia lui Dumnezeu. Abuzul sexual excesiv şi indulgenţa sexuală îţi obosesc corpul,
îţi epuizează puterea mentală care ar trebui păstrată pentru iluminarea cea mare şi să te
ajuţi pe tine şi să ajuţi omenirea, în felul acesta este mult mai nobil. Asta este, bine?
Comportamentul sexual greşit înseamnă că ai prea multe prietene sau prea mulţi
prieteni, prea mulţi soţi sau soţii, pentru că îţi epuizează rezervorul de energie, bine?”
„Atunci când veniţi la o reuniune sau la meditaţia de grup, este bine să nu vă uitaţi prea
mult după alte persoane. Ştiu că eu v-am spus că dacă nu te uiţi după o femeie atunci
nu eşti normal, dar asta fost valabil numai pentru bărbatul acela, ca el să ştie că este
normal. El este singur, necăsătorit şi este normal că atunci când vede o fată frumoasă să
se uite după ea. Dar cu cât te uiţi mai puţin, cu atât mai bine. Mai ales după ce eşti deja
căsătorit sau ai deja o prietenă sau ai un soţ sau un prieten. Cu cât este mai puţină
turbulenţă, cu atât mai mult te poţi concentra ca să ai grijă relaţia ta şi vei avea foarte
multe beneficii şi fericire de pe urma relaţiei respective. Îţi creşte încrederea şi
entuziasmul să mergi mai departe cu toate în viaţă, incluzând şi meditaţia spirituală.
Dar să nu te complaci prea mult în aceste plăceri fizice pentru că vei fi prea obosit ca să
stai în meditaţie, ai mai puţin timp ca să te dedici practicii spirituale. De aceea tot ce
este făcut cu moderaţie este bun”. „Dacă vrei să mergi şi să cauţi un prieten sau o
prietenă, dacă te simţi singur şi vrei să ai pe cineva cu care să vorbeşti, care să te
acompanieze peste tot, atunci este în regulă. Dar să nu mai cauţi după aceea, în
momentul în care ai găsit pe cineva, atunci să te ţii de persoana respectivă şi să mergi
mai departe cu ea, pentru că aşa vei fi fericit. Cu cât avem mai mulţi parteneri, cu atât
suntem mai nefericiţi, credeţi-mă! De aceea, toţi maeştrii te sfătuiesc ca să ai doar un
singur partener, nu înseamnă că ei sunt geloşi pe tine sau îţi spun altceva, nici măcar nu
este pentru moralitate, este pentru binele vostru, voi ar trebui să fiţi căsătoriţi sau să
aveţi un singur partener. În afară că suntem imorali, mai este şi faptul că îi răneşte pe
ceilalţi şi îi loveşte emoţional, dacă zbori peste tot prea mult, lovindu-i pe toţi în inimă.
Duce la nefericire atunci când faci asta, foarte multă nefericire, te vei simţi foarte gol”.
„Este o diferenţă atunci când faci dragoste şi atunci când ai sex, îmi pare rău să vă spun
asta foarte direct. Nu este nimic rău în asta, nu? Când faci dragoste cu cineva, atunci
eşti implicat emoţional, spiritual, fizic şi mintal, totul împreună, ca să fii unul, să fii
unit cu partenerul, să împarţi toată iubirea şi afecţiunea pe care o ai, deci întreaga
fiinţă este implicată. Când ai sex atunci îţi satisfaci o dorinţă temporară şi după aceea
simţi golul din interior. Uneori te simţi foarte vinovat şi atunci te îmbolnăveşti, ai parte
de boli teribile, de asemenea. Pentru că o faceţi ca pe un obicei, o faceţi cu orice
partener şi uitaţi să fiţi precauţi şi corpul nu mai are rezistenţă ca să lupte împotriva
bolii, dacă ar fi să se întâmple, pentru că tu eşti la un nivel inferior cu standardul
moral, cu satisfacţia emoţională, garda spirituală este foarte jos şi pregătirea la nivelul
minţii este inferioară, de asemenea. Totul este la un nivel inferior atunci când vrei să ai
sex aşa din obicei, corpul tău este slăbit, mintea este slabă, spiritul este slab şi când
contactezi boala atunci eşti terminat. Să faci dragoste cu partenerul este ceva diferit,
atunci te simţi fericit, te simţi iubit, te simţi plin de afecţiune, simţi uniunea, simţi
încrederea. Totul este la un nivel ridicat, emoţiile tale sunt superioare, spiritul este
superior, mintea este superioară, pasiunea este superioară, iubirea ta este deplină. De
aceea eşti o fiinţă de nivel diferit, nimic nu te poate atinge, eşti echipat cu toată
rezistenţa, dacă se întâmplă să contactezi o boală minoră, atunci corpul o va rezolva
imediat, nici măcar nu te atinge pentru că întreaga fiinţă este pregătită pentru acest act
de iubire supremă, dedicaţie supremă şi uniune dintre două persoane. Veţi ajunge unul,
deci totul este în regulă, totul este pur, nu te simţi murdar, nu te simţi vinovat, nu simţi
golul din tine după aceea, nu te simţi terminat. S-ar putea să fii puţin cam obosit din
cauza fericirii, dar această oboseală nu este ca epuizarea şi golul din interior, „golit de
sentimente”, ca atunci când abuzezi de actul sexual doar ca să te satisfaci la nivel fizic.
Acesta este ceva cu totul diferit, de aceea noi trebuie să fim credincioşi şi să avem grijă
de relaţia noastră, pentru că ne va aduce fericire. Pentru noi, aceasta este numărul unu,
restul este numărul doi”. „Orice precepte pe care maeştrii din timpurile vechi ni le-au
dat, sunt ca nişte oceane de înţelepciune, nu sunt interdicţii, nu sunt metode de control,
nu sunt decrete. Ele sunt acolo pentru binele nostru şi ar fi foarte înţelept să le urmăm.
Deci dacă nu doriţi să aveţi probleme, atunci să nu vă uitaţi peste tot prea mult, poţi să
fii politicos şi prietenos, dar să nu vă uitaţi intenţionat după probleme, mai ales dacă
sunt deja ale altora. Dacă ştii deja, atunci să nu te uiţi. Desigur, uneori nu ştii şi îţi
arunci privirea şi atunci ai probleme, dar asta este ceva diferit. Dacă ştii deja, atunci să
nu începi, este destul de rău că n-ai ştiut şi ai început deja, pentru că mai târziu trebuie
să ai grijă şi de asta. Dar dacă ştii deja că aparţine unei alte persoane, atunci mai bine
să nu-ţi arunci privirile niciodată, pentru că vei avea parte de probleme”. „În momentul
în care ai deja pe cineva, atunci să laşi deoparte ce a fost în trecut cu altcineva. Nu te
ajută, în mod normal când te uiţi la trecut arată bine mereu, dacă uităm părţile rele şi
ne amintim numai de cele bune. Totuşi, prezentul este cel mai bun. Când te uiţi la
situaţia din prezent, la relaţia din prezent, atunci îţi va aduce beneficii imediat. Dacă te
uiţi mereu la trecut sau la viitor, nu-ţi aduce nimic decât griji, amărăciune, regrete şi
iluzii. Deci să vă uitaţi mereu numai la prezent, fie că este vorba de afaceri, în practica
spirituală, la reuniuni sau în relaţiile personale, pentru că acesta este singurul lucru
care îţi aduce beneficii acum. Trecutul nu mai poate face nimic, noi avem mereu iluzii
despre trecut, este bine dar nu este bine”.
5. Să te abţii să foloseşti substanţele intoxicante.
Î:
— Eu am probleme cu meditaţia. Înainte, pentru câţiva ani, am luat câteva
droguri halucinogene.
M:
— Deci ce se întâmplă acum? Dacă nu le mai iei atunci este în regulă, este bine
pentru tine. Desigur că ţi-ai distrus puţin din celulele creierului, dar este în regulă, le
vom repara. Deci ai probleme atunci când meditezi, ce fel de probleme?
Î:
— Concentrarea.
M:
— Concentrarea, da, de aceea trebuie să practici, desigur. Eu cred că tu eşti bine,
te-ai refăcut, nu-ţi face griji, este vorba doar de concentrare, aceasta este o „boală”
comună a acestei lumi. Deci nu-ţi face griji, ia-o mai uşor şi atunci când meditezi să-ţi
aduci aminte să te concentrezi aici (Maestra arată la ochiul minţii) cu toată iubirea şi
dragostea ta. Atunci este ca un masaj pentru creierul tău interior, foloseşte-ţi iubirea,
contactează Sinele interior, asta este tot ce-ţi trebuie. Tu n-ai luat droguri pentru un
timp foarte lung, deci este în regulă, se poate repara, când practici Metoda Quan Yin se
reface mult mai mult, îţi reface toate ţesuturile şi le va reîmprospăta cu viaţă nouă şi
energie, nu-ţi face griji din cauza asta.
Trebuie să o faci mult mai perseverent, chiar dacă nu poţi să te concentrezi, dar
să o faci. Atunci când meditezi cu Lumina este normal să nu fie uşor să te concentrezi,
dar când meditezi cu Sunetul, Quan Yin, chiar dacă nu te concentrezi, Sunetul este
acolo, te va ajuta. Metoda Quan Yin înseamnă Sunetul, este cea mai benefică pentru
astfel de probleme.
Sunt foarte fericită că ai încetat cu obiceiurile rele şi te-ai reîntors la Sinele tău
minunat, împarfumat cu elixirul iubirii, ţi se potriveşte mult mai bine, pentru un băiat
atât de frumos. Deci el este foarte inteligent şi puternic, este foarte dificil să scapi de
obiceiul rău, dacă îl ai deja, atunci cred că eşti terminat, multe persoane sunt terminate.
Uneori ei se sinucid, pentru că nu pot să mai facă nimic. Ştiţi că drogurile sunt foarte
rele, dacă un dependent de droguri nu are „mâncare”, adică nu are „drog”, atunci se
simte ca şi cum din interior este înţepat de un milion de ace şi întregul corp parcă i-a
luat foc, acestea sunt senzaţiile atunci când nu-l poate avea la timp. Este teribil şi ei
sunt în agonie tot timpul, ca şi când o mie de şerpi îi muşcă în acelaşi timp, de peste
tot, în interiorul creierului, peste tot. Aşa le distruge drogurile nervii la oameni şi îi
omoară într-un fel oribil şi încet.
De aceea cei implicaţi în droguri sunt cele mai oribile fiinţe din această lume, ei
fac comerţ cu o otravă atât de puternică, le omoară creierul oamenilor, energia,
tinereţea şi inteligenţa lor foarte preţioasă. Oamenii care vând droguri sunt teribili,
dacă ar realiza ce daune pot aduce lumii, cred că s-ar opri. Nu cred că ei personal
realizează asta, pentru că cei care fac comerţ cu droguri probabil că nu le consumă ei
înşişi, pentru că ei ştiu foarte bine, deci nu le iau. Dacă iau droguri, atunci vor avea
mereu provizii destule, deci vor muri de pe urma otrăvii dar nu din agonie, vor muri
din cauza drogului, iau o doză mai mare şi mor foarte repede, dar nu într-o asemenea
agonie. Deci ei nu realizează care sunt daunele pe care le provoacă generaţiei tinere de
pe această planetă.
Este teribil, vedeţi cât este de teribil? În ocazii foarte rare oamenii vor putea să
scape de acest obicei, este foarte teribil, lumea este tot timpul în dezastre. În realitate
drogurile fac parte din lucrurile pe care le putem evita, deci noi le evităm. Noi trebuie
să evităm să propagăm suferinţa oamenilor prin traficul de droguri, prin încurajarea
folosirii drogurilor, prin a fi implicaţi în droguri sau să-i acoperim pe cei care cumpără
droguri, care le vând sau care ajung victime ale drogurilor. Noi trebuie să le evităm,
droguri, ţigări, alcool, lucruri de genul acesta. Dezastrul este cel pe care putem să-l
evităm, atunci trebuie să-l evităm, pentru că noi putem să murim în orice moment din
orice, desigur, dar dacă noi ne facem singuri să suferim, pe noi şi pe ceilalţi, atunci
desigur că trebuie să facem faţă karmei respective.
 Este la fel şi cu războiul, de asemenea, cei care comandă un război sunt cei care
iau asupra lor cea mai grea karmă. Dacă mergem în iad, atunci o să vedem acolo tot
felul de oameni, dacă într-o zi sunteţi plictisiţi şi vreţi să mergeţi „la cumpărături” în
iad, atunci mergeţi şi vă uitaţi. Aproape toţi criminalii faimoşi sunt acolo şi suferă tot
timpul, ei suferă de pe urma sentimentelor pe care le-au cauzat milioanelor sau
miliardelor de victime atunci când erau în viaţă, acesta este iadul. Nu mai este nevoie
de nici un diavol care să te înţepe, să te pună în furcă, să te taie sau să te muncească
din greu, nu este nevoie. Frământarea ta eternă este suficientă ca să te omoare în
fiecare zi. Cu cât omori mai mulţi oameni, cu cât abuzezi sau le produci agonie la cât
mai mulţi oameni, cu atât vei suferi mai mult şi cu atât mai mult vei avea experienţa
respectivă.
„Î:
— Eu sunt din teatru şi lucrez cu artişti şi la fel, lucrez cu mulţi dansatori, actori,
actriţe şi muzicieni. Şi mă uit mereu la aceşti oameni cu care lucrez şi am văzut că de
multe ori ei fumează marijuana, fac tot felul de lucruri ca să scape de frustrările lor
personale. Desigur, ca artişti, noi încercăm mereu să fim foarte deschişi la minte şi
facem foarte multe lucruri, dar din moment ce practic Metoda Quan Yin, uneori simt că
nu mai sunt capabil să fac aceste lucruri. Desigur, ştiu că n-ar trebui să fac aceste
lucruri, însă uneori ei au această teorie cum că „încearcă ca să poţi să fii un artist bun”.
Uneori mă simt foarte confuz, de aceea doresc să vă întreb despre acestea şi să vă cer
părerea şi sprijinul.
M:
— Oamenii aceştia, ei sunt în confuzie, ei simt că viaţa lor este goală. După ce au
încercat totul ca să-i facă pe plac publicului, atunci este normal ca ei să fie goliţi şi
atunci nu ştiu ce să mai facă. Dacă îl cheamă pe Buddha, atunci Buddha nu răspunde,
dacă îl cheamă pe Iisus, atunci Iisus stă acolo, nu face nimic. (râsete) Atunci este
normal ca ei să încerce ceva cu care să-şi umple mai repede golul din interior. Orice
muncă pe care o faci pentru public îţi aduce acest sentiment de goliciune după aceea,
trebuie să ştii asta, este un sacrificiu enorm pe care orice artist trebuie să-l facă.
Î:
— Ar trebui să-mi schimb cariera?
M:
— Nu, tu o ai pe Maestră, tu ai Metoda Quan Yin, tu ai meditaţia care este mai
rapidă decât orice marijuana ca să-ţi redea din nou satisfacţia din interior şi pacea. De
ce îţi mai trebuie aceşti substituenţi ieftini? Tu să le spui şi lor, ar trebui ca tu să-i
conduci pe ei decât să-i laşi pe ei să te conducă pe tine, tu eşti lumina, să nu mergi
după întuneric.
 Î:
— Uneori mă simt atât de singur printre aceşti oameni.
M:
— Nu, tu nu eşti singur, tu eşti acolo ca să le arăţi calea, eşti acolo ca să-i
binecuvântezi, eşti acolo ca să le dai ceea ce ei nu au, eşti acolo ca să le dai putere
pentru că ei sunt în întuneric. Tu eşti singura lumină şi vrei să te stingi încet şi tu şi să
mergi spre întuneric la fel?
Dumnezeu te-a pus acolo ca să fie o lumină în întuneric, vorbeşte cu ei, spune-le
că sunt căi mai bune, căi mai nobile, mai puţin dăunătoare, cu mai multă satisfacţie. Ei
sunt singuri, ei au nevoie de tine, tu trebuie să fii puternic. Să fii plin de mulţumire
pentru că munca de artist este o muncă foarte nobilă, îi faci pe mulţi oameni să fie
fericiţi, timpul lor trece mai repede, atunci când văd un film bun, îi educă, când văd un
spectacol de teatru bun, îi educă de asemenea.
Desigur, atunci când dăm, atunci ne golim pe noi, de aceea ei se simt foarte
singuri, artiştii se simt foarte singuri după aplauzele puternice de la public, ei se simt
foarte goliţi, ştiu asta, ştiu asta în fiecare duminică. După meditaţia de grup şi eu mă
golesc, dau totul, ca voi să vă simţiţi satisfăcuţi şi fericiţi. De multe ori şi eu mă simt la
fel, foarte singură şi simt golul din interior, ca să nu mai vorbim de artişti. Dar trebuie
să fiu puternică, tu trebuie să fii puternic la fel, noi suntem aici ca să fim puternici, ca
oamenii să se sprijine pe noi. Noi suntem aici ca să le arătăm drumul, să fim ca lumina
farului. Să nu fii tentat să o iei pe calea uşoară, vei pica şi atunci vei regreta şi vei trage
mulţi oameni în jos cu tine. Tu ştii care este misiunea ta, de ce eşti acolo, tu nu eşti
doar un artist, tu eşti un sfânt. Sper că asta te va ajuta.
Tu eşti un sfânt, să-ţi aduci aminte! Să uiţi de masca de artist pe care o porţi
acum, tu eşti un sfânt deghizat care este acolo ca oamenii să se simtă bine. Vorbeşte cu
ei despre lucruri mult mai nobile, mult mai semnificative. Chiar dacă te vor respinge,
dar mintea lor va înregistra ceva, să le dai mai multe înregistrări bune în locul
înregistrărilor pe care le-au avut până acum în mintea lor. Până acum ei au înregistrat
numai lucruri negative, deci tu trebuie să le înlocuieşti cu înregistrări mai bune pentru
mintea lor. Indiferent dacă ei le acceptă sau nu, dar mintea lor le va înregistra. Mai
târziu va germina şi va da naştere la un fruct, nu trebuie să iei credite pentru tot ce faci,
pur şi simplu să le faci.
De fiecare dată când vorbeşti cu cineva sau faci pe cineva să fie fericit, chiar
dacă este foarte bine, va lua ceva de la tine, asta cu siguranţă. Dar va fi umplut din nou
mai târziu, dacă ştii asta. Unele persoane nu ştiu, atunci durează mai mult timp. Ei
doresc rezultate imediate, simt o agitaţie enormă de la golul din ei şi sunt confuzi, intră
în panică şi se simt foarte singuri. Deci oamenii le spun: „Oh, fumează asta şi atunci vei
fi în rai!” Şi ei încearcă din curiozitate, din cauza frustrării sau a slăbiciunii, atunci
merg în jos şi nu se mai pot ridica din nou, asta este problema. Poţi să încerci tot ce
vrei, dar cum va fi viaţa ta după aceea? Deci trebuie să înţelegem că fiecare decizie pe
care o luăm este liberă, dar consecinţele sunt diferite. Dumnezeu te lasă să încerci tot ce
vrei, dar dacă ai înţelepciune, atunci trebuie să ştii care decizii sunt bune pentru tine”.
Î:
— Care este cauza alcoolismului? Ce îl determină să apară în spiritul celor
alcoolici?
M:
— Sunt mai multe cauze. Mai întâi, multe persoane sunt slabe şi nu pot rezista în
faţa tentaţiei de a fugi din faţa problemelor. În loc să caute să facă faţă problemelor, ei
fug de ele. Oamenii fug din faţa problemelor folosind mai multe căi, unele persoane
aleg alcoolul, unele persoane aleg să fugă la propriu de la faţa locului sau de lângă
persoana care cred ei că le cauzează problema respectivă sau situaţia aceea penibilă. În
loc să-şi rezolve problema împreună, să vorbească unul cu altul, ei fug unul de altul,
folosesc orice scuză sau merg oriunde, la orice casă sau vizitează orice prieten sau fac
orice ca să fugă, decât să vorbească unul cu altul. În loc să facă persoana respectivă să
înţeleagă de ce el este supărat sau ea este supărată, ei fug pur şi simplu.
Însă, unele persoane nu pot discuta, nu pot fugi pentru că nu mai au nici o şansă,
nici o variantă sau sunt prea leneşi ca să fugă, atunci ei consumă alcool. Fug cu mintea,
pretind că sunt surzi şi muţi faţă de lume, se bagă singuri în mizerie. Şi după aceea
ajung şi mai rău, deci oamenii nici măcar nu-i mai deranjează sau să vorbească cu ei şi
ei pretind că sunt morţi. Acesta este un fel de a fugi din faţa problemelor, aceste
persoane sunt slabe, asta este, este un semn de slăbiciune.
Noi suntem copiii lui Dumnezeu, deci suntem foarte obişnuiţi cu binecuvântarea
divină din Rai şi atunci când venim aici, nu ne mai place nimic. Totul este teribil, peste
tot este foarte greu pentru noi şi când mai avem şi câteva probleme, atunci nu putem să
mai tolerăm deloc. Atunci încercăm să fugim, încercăm să regăsim pacea pe care am
avut-o odată în Rai, deci folosim tot felul de substituenţi ca să scăpăm de probleme,
asta este. Deci acesta este alcoolismul. Şi după aceea ajung alcoolici sau iau droguri sau
altceva, caută femei sau joacă jocuri de noroc. La fel, uneori spiritele rele, fantomele, îi
posedă şi îi face să bea, dacă sunt slabi. Dacă nu cred în Dumnezeu foarte mult, dacă
sunt foarte predispuşi spre tot felul de negativităţi, foarte multe gânduri despre
întuneric, atunci ei atrag asupra lor elementele întunericului.
Când vorbesc despre spirite, nu mă refer neapărat la fantome. Elementele rele
sunt peste tot, la fel ca elementele bune. Dacă ne curăţăm pe noi şi devenim buni şi
dacă energia noastră este bună, atunci noi atragem mai multă energie bună, mai multe
elemente pozitive şi ele ne înconjoară peste tot. Şi dacă suntem răi, dacă suntem de
partea întunericului, atunci atragem mai multe elemente ale întunericului în preajma
noastră, în atmosferă. Ştiţi de unde vin elementele întunericului şi de unde vin
elementele binelui? De la societatea umană, când oamenii gândesc de rău, ei dau
naştere la elemente ale întunericului, energie negativă care ne supără pe noi. Dacă noi
ajungem de partea întunericului şi suntem susceptibili spre acest fel de elemente
negative, atunci spunem că suntem posedaţi de spiritele rele.
Dacă suntem curaţi, dacă suntem puri şi ne ridicăm gândirea şi spiritul spre un
nivel mai nobil, atunci atragem mai multă energie nobilă, elemente nobile, de la grupul
de oameni nobili ale căror gânduri sunt nobile şi elegante şi frumoase, atunci noi le
atragem. Deci putem să spunem că cei care sunt de partea întunericului, care se dau
bătuţi în faţa presiunii vieţii şi vor să fugă, care nu-şi elevează spiritul, atunci ei atrag
acest fel de energie rea de la oamenii care dau naştere la gânduri rele. Pentru că tot ce
gândim, tot ce spunem, generează energie care stă în aer peste tot şi cine aparţine
acelui grup, atunci se va deschide spre energia respectivă.
Deci aşa se întâmplă uneori cu oamenii care sunt alcoolici sau cu cei care joacă
jocuri de noroc, vreau să spun cei care sunt dependenţi. Dar să nu daţi vina pe spirite,
să daţi vina pe voi, noi trebuie să alegem, de aceea eu am spus: „Să-ţi alegi stilul de
viaţă!” Trebuie să alegi ceea ce vrei să fii, trebuie să alegi cu toată puterea altfel vei fi
doborât şi atunci toată energia rea va veni la tine şi nu mai poţi să te ridici deloc. În
momentul în care ai ajuns jos, este foarte dificil să te ridici. Alege-ţi stilul de viaţă, dacă
felul pe care l-ai ales este bun deja, atunci să continui în felul acela şi să-l faci şi mai
bun, atunci vei atrage energie din ce în ce mai bună, de aceea viaţa ta a început să fie
din ce în ce mai bună. Nu este din cauza mea, este din cauza ta, tu ai ales un fel mai
bun de a trăi viaţa, tu ai ales să te plimbi în lumina soarelui, deci tu vezi soarele. Dacă
alegi să stai într-o cameră, o cameră întunecoasă, atunci vezi întunericul, tu faci totul,
eu nu fac nimic”.
Î:
— Cum putem să-i ajutăm pe cei care sunt dependenţi ca să scape de
dependenţe?
M:
— Ca alcoolul şi drogurile? Ar trebui să-i încurajezi dacă doresc asta, dar ei
trebuie să se ajute singuri. Şi dacă încearcă să se ajute singuri, atunci tu ar trebui să-i
ajuţi şi să le oferi sprijin atât cât poţi. Dar ei sunt singurii care se pot ajuta pe ei înşişi,
tu nu faci decât să stai de pază, să-i sprijini şi să-i încurajezi. Este foarte dificil, dar dacă
doresc cu adevărat să termine cu obiceiul respectiv, atunci le trebuie 3 săptămâni. Orice
viciu poate fi terminat în 3 săptămâni, deci să le spui să reziste pentru 21 de zile, atunci
orice viciu este terminat. Poţi să scapi de orice în 3 săptămâni, dacă eşti persistent în
fiecare zi până la 21 de zile. Dacă vor rezista până atunci, vor termina cu dependenţa
lor.
 Î:
— Ce ar trebui să facă în aceste 21 de zile, în mod specific?
M:
— Să se abţină, să se abţină faţă de ce le produce dependenţa respectivă. De
exemplu, dacă sunt alcoolici, atunci ar trebui să se abţină faţă de băuturile alcoolice. Să
golească frigiderul, să stea departe de prietenii care beau, nici măcar să nu viseze la
bar, nici măcar în vis, să nu se apropie! Să nu meargă prin preajma magazinelor cu
alcool şi atunci când merg la cumpărături, ar trebui să închidă ochii şi să meargă direct
acolo de unde doresc să cumpere ceva. De exemplu, dacă doresc unt, atunci ar trebui
să-şi acopere ochii şi să meargă direct la raftul cu unt, să nu se uite la dreapta sau la
stânga pentru că va fi alcool peste tot.
Între timp, ar trebui să înlocuiască alcoolul cu alte lucruri care le place cel mai
mult, în afară de alcool, şi care nu le dăunează. De exemplu, dacă le place să vadă
filme, atunci ar trebui să se uite la filme tot timpul. Dacă le place, atunci ar putea să
mestece gumă, ca să le ţină gura ocupată. Pot să bea mereu, de fiecare dată când doresc
să bea alcool, atunci ar trebui să ia lapte, lapte de soia sau suc, ca înlocuitori. Şi dacă
obişnuiau să bea alcool dintr-o sticlă specială, atunci pot să pună lapte în sticlă şi să bea
mai departe din ea. Să înlocuiască cu ceva care este stimulant şi interesant dar nu este
dăunător. Ar trebui să facă sport mult şi să se întâlnească cu prietenii care îi sprijină
foarte mult. Pot să meargă la doctor, să schimbe atmosfera sau poate să schimbe
serviciul. Sau dacă nu este nevoie, atunci ar putea să schimbe ceva în viaţa lor, de
exemplu dacă îşi doreau mereu să joace fotbal dar n-au avut timp niciodată să o facă cu
adevărat, atunci ar putea să o facă acum, ştiţi, să facă orice ca să le ocupe mintea
pentru 21 de zile. Atunci vor uita cu totul despre asta.
Prietenii sunt importanţi, dar numai prietenii buni, trebuie să stea departe de
prietenii care beau. De asemenea, pot să meargă la un curs de yoga sau la înot. Practica
spirituală te ajută enorm, cum ar fi yoga sau meditaţia. Să înlocuieşti dorinţa inferioară
cu una de nivel mai înalt, îi face să se simtă mult mai elevaţi şi mai încrezători.
Majoritatea beau pentru că a devenit un obicei, de asemenea ei simt că viaţa este
foarte plictisitoare şi atunci beau mereu şi cu cât beau mai mult, cu atât au mai puţină
activitate. Cu cât au mai puţină activitate, cu atât sunt mai plictisiţi şi va continua aşa
la nesfârşit, este ca un cerc al diavolului. Ei trebuie să înlocuiască acest obicei cu unul
mai bun, ei trebuie să se gândească singuri, de exemplu, ce îi făcea să se simtă bine
înainte, din copilărie şi până acum, în toată viaţa lor? Ce activităţi le oferea cea mai
mare plăcere? Să le scrie, „numărul unu”. Care sunt persoanele care le aduceau cea mai
mare fericire şi sprijin atunci când erau cu ei? Scrie-le, „numărul doi”. Care sunt
locurile în care s-au simţit foarte, foarte bine, acele zone de confort din memoriile
bune? Scrie-le, „numărul trei”.
 Atunci ei trebuie să se asigure că le au pe toate în timpul respectiv, este foarte
important pentru ei. Atunci viaţa lor va fi mult mai fericită, mai împlinită şi mai
interesantă. Vor avea putere destulă şi voinţă ca să meargă mai departe şi să uite de
obiceiul rău, de asemenea. Dar dacă stau aşa şi încearcă să se reprime singuri fără nici
un substituent, atunci îi va ucide, poate să fie foarte, foarte greu. Dar dacă persoana
este foarte ocupată, noaptea când vine acasă cade mort, atunci chiar dacă îi pui alcoolul
în faţă el nu mai are nici o şansă, nici măcar să o apuce, s-ar putea să încerce dar va
adormi imediat cu sticla în faţa lui.
Este la fel şi cu noi, nu numai cu cei care sunt dependenţi. Dacă treci printr-o
perioadă grea sau treci printr-o perioadă în care eşti deprimat din orice, de exemplu din
dragoste, s-a sfârşit cu o poveste de dragoste, din afacerile fără succes, ceva te
dezamăgeşte sau te face să fii deprimat, atunci să găseşti imediat un substituent. Stai jos
şi gândeşte-te atât cât poţi să-ţi aduci aminte: „Ce te-a făcut fericit înainte? Cine te-a
făcut fericit înainte? Cine te-a făcut să te simţi bine? Care locuri ţi-au oferit cele mai
bune sentimente şi interese în viaţă?” Mergi acolo dacă este posibil, întâlneşte-te cu
oamenii care au interese comune cu tine şi care sunt buni pentru tine, care te face să te
simţi confident, să te simţi iubit, sprijinit, şi foarte răsfăţat. Şi să faci lucrurile pe care
obişnuiai să le faci sau pe care doreai să le faci sau pe care le-ai încercat deja şi ştii că
te fac să te simţi foarte bine. Deci să faci astfel de lucruri, să te ţii ocupat cu astfel de
lucruri interesante şi oameni interesanţi şi locuri interesante şi atunci nu mai ai timp să
te gândeşti la alcool deloc.
În majoritatea timpului noi bem sau fumăm pentru că suntem plictisiţi sau
suntem neliniştiţi sau ne facem griji. Motivul pentru care suntem neliniştiţi, plictisiţi
sau îngrijoraţi, este pentru că nu suntem cu cei pe care îi iubim şi îi plăcem, noi nu
facem activităţile care ne interesează sau suntem în locuri unde suntem deprimaţi şi
unde nu ne place mediul înconjurător. Deci cu cât eşti mai deprimat în mediul
respectiv, fără prieteni şi fără activităţi interesante, cu atât bei mai mult şi fumezi mai
mult sau faci ce faci. Să încerci să rezişti în timpul acesta dificil, 21 de zile este timpul
garantat în care vei termina cu orice viciu, maximum 21 de zile, poţi să termini cu orice
dependenţă în 21 de zile. Deci, acum ştiţi de ce Buddha Shakyamuni a stat sub copacul
înţelepciunii pentru 49 de zile? A vrut să fie sigur! (râsete) La fel, Iisus a mers în deşert
pentru 49 de zile. De ce 49 de zile? De şapte ori şapte sau de trei ori şapte. Vă aduceţi
aminte? Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile, a făcut un dezastru din ea dar cel puţin
a durat şapte zile.
Deci şi noi putem să repetăm acest ciclu cu multe activităţi din viaţa noastră,
dacă vrem să obţinem ceva. De aceea uneori noi avem o reuniune de şapte zile, putem
să o avem mai mult dar acum o avem aşa. Cine are timp poate să stea mai mult, 21 de
zile sau 49 de zile şi să devină un Buddha instantaneu. După o lună şi jumătate centrul
nostru va fi plin de Buddha-şi care se plimbă peste tot. (audienţa râde) De ce nu? În
Tibet, Buddha (Tulku) aleargă peste tot, înseamnă că ei au Buddha-şi care trăiesc peste
tot, deci şi noi putem să facem unii aici. (aplauze)
Totuşi, este o capcană. Atunci când eşti într-o depresie de genul acesta, este
foarte dificil să te ridici şi să mergi în locurile care îţi fac plăcere, să contactezi oamenii
care te fac să te simţi iubit şi sprijinit sau să faci activităţile care îţi aduc fericire. Dar
încearcă să o faci! Trebuie să încerci o dată şi în momentul în care ai ajuns acolo, atunci
vei fi fericit că ai făcut-o!
Să le spuneţi oamenilor în felul acesta, trebuie să facă un efort ca să înceapă de
undeva, asta este, începutul este important. În momentul în care începi, atunci vei
continua, pentru că vei avea toată plăcerea şi fericirea din nou, nu-ţi mai aduci aminte
de obiceiul rău. S-ar putea să-ţi mai aduci aminte, dar zilele tale vor fi pline de atunci
încolo cu activităţi interesante şi oameni interesanţi, de exemplu să faci asta, să mergi
acolo, să vorbeşti despre asta, să spui glume, să pierzi timpul peste tot, să ai o
petrecere, să ai distracţii. Atunci nu mai ai timp să te gândeşti prea mult sau poate că te
gândeşti, dar mai puţin, cu mai puţină intensitate decât atunci când nu ai nimic de
făcut, când ai un serviciu plictisitor şi o casă plictisitoare unde să vii şi eşti fără prieteni
şi singur, asta te va ucide. Nimeni nu poate scăpa de dependinţe fără sprijin, fără
suport, fără fericire cu care să le înlocuieşti. Ai nevoie de oamenii care te ajută şi te fac
să te simţi bine, de locurile care îţi fac plăcere şi de activităţi sănătoase care te
interesează sau te fac să fii fericit”.

▫ Importanţa păstrării preceptelor. ▫

Acele persoane care nu doresc să mă urmeze pe mine ca să practice, ar trebui să
încerce să fie vegetarieni şi să păstreze cele cinci precepte ca să poată veni înapoi într-o
formă umană. Cele cinci precepte sunt bune pentru ca oamenii să se reîntoarcă sub
formă de fiinţe umane, deoarece unii pot sfârşi prin a deveni altceva sau ceva chiar mai
inferior decât fiinţele umane, dacă ei se situează sub nivelul aceste precepte. Este la fel
ca atunci când mergi la şcoală, sunt şcoli primare şi licee. Care sunt criteriile după care
se intră la o şcoală primară? Şi care sunt criteriile pentru licee, care sunt criteriile
pentru colegii?
Sunt însă şi elevi talentaţi care pot sări direct din liceu la colegiu şi este posibil
de asemenea ca unii să sară direct la colegiu din şcoala primară. Ei sunt puţini la
număr, la fel ca cei care au ajuns complet iluminaţi. Deşi ei sunt încă tineri şi au
practicat pentru ani de zile, dar motivul pentru care ajung sfinţi este acela că ei sunt
talentaţi. Sunt sfinţi talentaţi (Maestra râde), nu un sfânt ca o statuie de lemn (Maestra
se joacă cu cuvintele).
De exemplu, ca să o urmezi pe Maestra Ching Hai, practica este foarte grea,
statul (meditaţia) este prea mult pentru noi şi mai trebuie să fim şi vegetarieni. Atunci,
să păstraţi doar cele cinci precepte este în regulă. Înseamnă să nu omori, să nu spui
minciuni, să nu comiţi adulter, numai o soţie sau un soţ, să nu bei alcool şi să nu joci
jocuri de noroc şi aşa mai departe. Atunci persoana respectivă, în viitor, va fi capabilă
să se reîntoarcă ca fiinţă umană. Nu că eu vă ameninţ sau vă forţez să păstraţi
preceptele pentru mine, numai că aceasta este legea naturii.
Dacă noi singuri păstrăm preceptele, atunci chiar dacă nu practicăm ca să
ajungem sfinţi sau Buddha, totuşi suntem îndreptăţiţi să venim înapoi ca fiinţe umane şi
să trăim o viaţă fericită cu cât mai puţină suferinţă. Dacă nu putem să păstrăm
preceptele, atunci desigur că standardul nostru este inferior şi atunci noi ne vom
reîntoarce sub formă de alte fiinţe cum ar fi animale, stafii, demoni şi aşa mai departe.
Ele sunt cu un nivel mai jos decât fiinţele umane. Dacă noi ne situăm deasupra celor
cinci precepte şi ne continuăm practica ca să menţinem şi alte precepte mult mai
subtile, atunci avem dreptul să devenim sfinţi sau Buddha.
De exemplu, uneori noi ne gândim că dacă nu ne culcăm cu nimeni şi dacă nu ne
culcăm cu soţia altuia, atunci noi credem că nu am violat nici un precept. Dar nu este
aşa. Numai să ai gândul respectiv sau o privire plină de poftă este deja o violare, dacă o
facem intenţionat. Gradul de violare este mai mic atunci când o facem fără intenţie. Dar
asta nu înseamnă că noi nu comitem nici o violare, este considerată violare de
asemenea, dar într-un grad mai mic. Când suntem deja căsătoriţi şi avem copii, dar în
mod intenţionat ne folosim cuvintele ca să-i seducem pe alţii, să le atragem atenţia cu
privirile noastre sau să dorim ceva necinstit în inima noastră, toate acestea ne fac să
încălcăm preceptele, din moment ce violarea include gândul, vorba şi fapta, nu numai
faptele singure.
Gândul dă naştere la vorbă şi vorba dă naştere la faptă. Dacă nu avem nici un
gând, atunci nu suntem capabili să spunem nimic. Fără gând, corpul nostru nu este
capabil să reacţioneze. Deci sunt 3 feluri de încălcări: cele mai delicate sunt la nivelul
minţii, cele mai grele sunt la nivelul faptelor noastre şi când adăugăm şi cuvintele,
atunci s-a terminat. Deci trebuie să fim atenţi tot timpul. Dacă vrem să venim înapoi ca
fiinţe umane, atunci trebuie să păstrăm preceptele aşa cum se cuvine.
Nu vreau să spun că dacă nu atingi mâna sau piciorul la nimeni, atunci nu ai
încălcat nici un precept. Este considerată tot o încălcare dacă în mod intenţionat avem
aceste gânduri şi ne uităm mereu la ceilalţi cu priviri pline de poftă, oriunde mergem.
Desigur că în aceste condiţii noi comitem o violare a preceptelor, din cauză că noi ne-
am antrenat în obiceiuri rele.

▫ Gândurile noastre sunt înregistrate în celulele noastre. ▫

Mintea noastră va urma în mod automat calea deja creată şi va continua în acest
fel. După aceea, este foarte dificil pentru noi să ne abţinem, orice gândeşte mintea,
atunci corpul va executa pentru că celulele noastre înregistrează toate lucrurile dictate
de mintea noastră, înregistrează toate lucrurile pe care se concentrează mintea noastră.
Acestea vor exista în genele noastre, în celulele noastre şi în structura corpului nostru,
se vor acumula mai mult şi mai mult cu fiecare zi şi este dificil ca să le cureţi.
De exemplu, voi vedeţi că este foarte greu pentru alcoolici să renunţe. Cu cât
beau mai mult, cu atât este mai greu ca să înceteze. Când oamenii fumează, atunci
devine un obicei care îi presează ca să fumeze în mod continuu. Mintea le-a înregistrat
deja: „Ah, cum se face că nu vine nimic astăzi? În fiecare zi eu înregistrez exact câte
miligrame de nicotină consum, cum se face că astăzi n-am primit nimic?” Atunci va
cere mereu, deci devine un obicei. La fel şi cu aventurile din afara căsătoriei, dintre un
bărbat şi o femeie, ar putea să devină un obicei rău, un obicei de a nu fi decent, de a fi
seducător.
Este natural ca corpul nostru să ceară mereu aceste lucruri. Uneori, din moment
ce s-au acumulat atât de mult, întregul corp, toate celulele noastre, continuă să ceară cu
insistenţă aceste lucruri. În aceste momente mintea noastră este foarte slabă şi nu se
mai poate opune. În acest fel noi ne ducem în jos pe drumul nostru, cu cât cădem mai
mult, cu atât mai mult suntem traşi în jos. Când totul devine foarte greu, atunci nu mai
putem să ne ridicăm deloc. Atunci trebuie să ne reîntoarcem, trebuie să ne reîntoarcem
ca fiinţe umane ca să ne satisfacem aceste dorinţe nesăţioase. După ce va fi bătut
zdravăn, trântit la pământ şi îngropat până la insuportabil, atunci omul va fi capabil să-
şi deschidă ochii, va fi sătul de toată povestea şi va fi capabil să stea din nou pe
picioarele lui. Dar s-ar putea să dureze un timp foarte lung, chiar sute de mii de ani.

▫ Noi ar trebui să ne antrenăm ca să fim alerţi tot timpul. ▫

Deci atunci când mintea noastră ne îndeamnă spre astfel de lucruri, noi trebuie
să fim alerţi, trebuie să ne trezim imediat şi să recităm Numele Sfinte. Trebuie să
revenim imediat pe calea corectă şi atunci aceste lucruri vor pleca. Altfel, dacă
ascultăm mereu de mintea noastră ca să facem asta şi asta, atunci vom fi traşi în jos
odată cu ea. Chiar dacă practicăm meditaţia, va fi o risipă de efort. Noi medităm numai
două ore şi jumătate pe zi şi s-ar putea nici să nu putem să stăm foarte mult.
Astfel că dacă toată ziua noi ne tragem în jos cu astfel de gânduri, atunci desigur
că vom merge în jos. Ne trage în jos pentru 21 sau 22 de ore, în timp ce noi ne tragem
în sus pentru două ore şi jumătate (când medităm), care reprezintă timpul în care
aţipim cu capul înainte şi înapoi. Nu este deloc suficient, sub nici o formă. Cele două
ore şi jumătate sunt menite pentru noi ca să ne antrenăm să trăim o viaţă în puritate.
Dacă nu ne antrenăm cum se cuvine, atunci întreaga fiinţă va fi trasă în jos, deci nu
vom fi capabili să menţinem ritmul.
 La fel, noi mergem şi mâncăm fără grijă, mâncăm hrana care nu trebuie. Noi
mâncăm orice care se aseamănă cu hrana vegetariană. Din moment ce nu suntem
purificaţi complet, atunci nu suntem capabili să facem diferenţa. Când nivelul nostru de
puritate este foarte înalt, atunci suntem capabili să facem diferenţa imediat atunci când
gustăm din mâncare. Când stomacul nostru reacţionează la ceva, atunci vom vomita sau
corpul nostru nu se va simţi bine, atunci ştim imediat că am mâncat ceva impur în ziua
respectivă. Sau în timpul meditaţiei seara vom avea experienţe oribile sau experienţe de
nivel inferior, atunci ştim imediat de ce. Sau Maestra din interior va veni şi ne va spune
că am mâncat ceva impur în timpul acelei zile, ca un exemplu.
Atunci când suntem capabili să vedem Maestra din interiorul nostru, noi suntem
deja la un nivel înalt. Altfel, cum ar putea Ea să vină şi să ne spună, dacă noi nu suntem
capabili să o vedem deloc? Noi suntem acolo dar nu auzim nimic. Cu adevărat, Maestra
este cu noi 24 de ore pe zi. Dar din moment ce noi suntem orbi şi surzi, noi nu putem să
auzim nimic, noi ascultăm numai de înregistrările de proastă calitate din mintea
noastră. Dacă fiecare ar fi capabil să audă vocea din interior a Maestrei, atunci n-ar mai
fi niciunul care să violeze preceptele, nimeni n-ar cădea în cursa seducţiei.
Eu le dau la toţi oportunitatea de a se lupta pentru ei. Dacă se întâmplă ca eu să-i
aleg, atunci n-ar rămâne foarte mulţi care să fie capabili să stea aici. Chiar şi
practicienii de nivel înalt pot fi afectaţi de ceilalţi atunci când merg afară. Mai este şi
câmpul magnetic al mediului înconjurător, sunt tot felul de lucruri în jur, deci practica
nu este uşoară mereu. Pe lângă faptul că practica spirituală este dificilă pentru noi, dacă
mai creăm şi alte probleme pentru noi, atunci suntem terminaţi.
Chiar şi Dumnezeu şi sfinţii nu ne pot ajuta. Nu pentru că noi violăm preceptele
şi atunci cineva va veni şi ne va răni, dar noi singuri ne înjosim nivelul nostru, deci
într-o zi noi singuri trebuie să ne ridicăm. Este ca şi elevul care nu a putut să studieze
cu sârguinţă şi creează probleme la şcoală sau aşa ceva. Atunci el va rămâne în aceeaşi
clasă sau va fi dat afară din şcoală. Deci el va trebui să se reîntoarcă la şcoală atunci
când va fi sătul de toate. Noi trebuie să o luăm de la început, trebuie să-i dovedim
profesorului să suntem buni acum.
Deci trebuie să avem grijă de noi. Încercaţi să rămâneţi vegetarieni şi să păstraţi
preceptele. Uneori, dacă practicăm cu atenţie, vom cunoaşte imediat dacă am mâncat
din greşeală ceva care conţine carne. Atunci când mergem acasă s-ar putea să avem o
mulţime de coşuri pe faţă sau dacă nu, stafiile s-ar putea să vină şi să ne tragă de
picioare în timpul nopţii sau în timpul meditaţiei s-ar putea să nu vedem nimic în afară
de întuneric complet. S-ar putea să ne îmbolnăvim, să avem dureri de stomac sau dureri
de cap.
S-ar putea să ne enervăm pe Maestră fără nici un motiv. (Maestra râde) Este
adevărat, puteţi să-i întrebaţi pe cei care au avut dubii în credinţa lor. Pot să vă spun că
99% este din cauză că au mâncat mâncarea care nu trebuia sau au încălcat preceptele.
Cu timpul s-ar putea să mă părăsiţi definitiv, pentru că acestea sunt două căi diferite şi
cu cât mergem mai mult pe una, cu atât ne îndepărtăm de cealaltă. Chiar dacă nu ne
părăsim unul pe altul, dar cum pot două persoane, una care merge spre nord şi alta care
merge spre sud, să se întâlnească una cu alta din nou?
Nu este faptul că tu mă părăseşti pe mine, dar tu singur îţi separi sinele tău de
tine însuţi. Dacă cele două câmpuri magnetice sunt diferite, atunci nu este posibil ca noi
să ne plăcem unul pe altul. Se spune că cine se aseamănă se adună. Dacă unii merg pe
un drum diferit, atunci mai devreme sau mai târziu ei ne vor părăsi. Deci cei care m-au
părăsit pe mine, în realitate ei nu m-au părăsit pe mine deloc, ei şi-au părăsit sinele lor.
Ei au lăsat deoparte idealul lor, cuvântul dat, au lăsat deoparte calea onoarei, calea
plină de graţie pe care au ales-o, în schimbul celeilalte căi a întunericului, cu nici o
lumină la capăt, calea care nu are nici un viitor.
Desigur, fiecare are dreptul să aleagă şi nimeni nu are dreptul să forţeze pe
cineva împotriva dorinţei sale. Astfel că la momentul iniţierii eu nu vă forţez de nici un
fel ca să urmaţi această cale pentru tot restul vieţii, nu oblig pe nimeni, eu doar vă
sfătuiesc, asta este tot ce am făcut. Vă sfătuiesc să rămâneţi pe calea minunată pe care
aţi ales-o, altfel dacă alegeţi să mergeţi pe cealaltă cale, atunci nu va fi bine, ne vom
distanţa unul de altul mai târziu.
Deci voi o să-i recunoaşteţi imediat pe cei care m-au părăsit. Mai întâi, ei au
devenit din nou mâncători de carne. Al doilea, ei încalcă preceptele. Câmpul magnetic
este de la sine diferit, pentru că corpul nostru va reprezenta ceea ce noi mâncăm. De
exemplu, atunci când mâncăm mâncare de origine animală, mâncarea respectivă este
contaminată cu toxine de la moartea animalului, deci şi noi ne intoxicăm şi ne
îmbolnăvim de asemenea. Sub aspect spiritual totul este diferit, conştiinţa animalului
este diferită faţă de cea a omului. Plantele sau hrana vegetariană are mai puţină
conştiinţă şi este diferită faţă de cea a animalelor, care este foarte puternică. Pentru că
şi animalele au dorinţa de a trăi şi le este frică de moarte, deci şi ele au câmpul lor
magnetic foarte puternic.
Deci ele ştiu cum să meargă, cum să se împerecheze, cum să se iubească unul pe
altul şi cum să se lupte unul cu altul din cauza sexului opus. Ele ştiu de asemenea cum
să se lupte pentru posesiunile materiale, pentru propriul sanctuar, pe când plantele sau
copacii nu se angajează niciodată în asemenea lupte. Plantele aparţin mai mult grupului
static, ele stau liniştite, ele se bazează mai mult pe vânt ca să le care polenul de la una
la alta, astfel ca ele să poată înflori şi să facă fructe.
Animalele sunt mult mai active, în mod natural ele îşi caută sexul opus ca să se
înmulţească. Şi mai au şi gelozie, au natura de a poseda care este extrem de violentă.
Animalele carnivore sunt cele mai violente. De exemplu elefantul sau iepurele sau cei
asemănători lor, ei ne muşcă sau ne atacă numai atunci când sunt foarte iritaţi, în
schimb tigrii, nici nu trebuie să mai vorbim, nici măcar nu este nevoie să-i deranjăm, ei
ne vor deranja pe noi. Ei ne caută pe noi ca să aibă ceva de mâncare, dacă nu, atunci
caută alte animale. Asta ca un exemplu.

▫ Calităţile animalelor şi câmpul lor magnetic ne afectează pe

noi. ▫
Deci dacă noi mâncăm hrană vegetariană, atunci povara noastră karmică va fi
mai uşoară, când mâncăm vegetale, noi nu consumăm şi violenţa care este găsită în
hrana animală. Deci animalele, din cauza câmpului lor magnetic şi a naturii lor de
bestii, ele trebuie să rămână animale. Inteligenţa lor este diferită faţă de cea a
oamenilor, reacţiile şi emoţiile lor sunt diferite pentru că ele sunt doar animale. Astfel
că un animal are propria lui structură a corpului, un câmp magnetic şi un nivel de
conştiinţă propriu.
Dacă se întâmplă ca noi să mâncăm carne, atunci nivelul animal va fi amestecat
cu cel al nostru. Dacă vom mânca mai mult, într-o zi calitatea de animal va deveni mai
proeminentă decât calitatea de oameni şi atunci noi devenim animale. Este atât de clar
că nu trebuie să fii superstiţios, nu trebuie să facem referinţă la budism sau la legea
cauzei şi efectului despre reîncarnarea la diferite niveluri.
De exemplu, aici este un pahar cu apă pură, nimic altceva. Atunci pui câteva
picături, doar câteva picături de cerneală, apa rămâne încă limpede. Dacă continui să
pui cinci, şase, şapte, opt picături de cerneală, atunci după un timp întregul pahar va
deveni negru ca cerneala. Se va transforma în cerneală, pentru că cu cât punem mai
multe picături de cerneală, cu atât va face ca totul să devină cerneală. Noi putem să
scriem cu cerneala, pentru că cerneala este diferită de apă.
În mod similar, calitatea fiinţelor umane este diferită faţă de cea a animalelor.
Dacă noi absorbim prea multe calităţi de animal, mai târziu noi vom deveni ca
animalele. Cel puţin 80% din fiinţa noastră va fi aşa, dacă este în jur de 70% din fiinţa
noastră, atunci noi vom deveni animale cu siguranţă, pentru că proporţia de animal este
mai mare decât cea de om. De exemplu, cu un procent de 60-70% noi vom rămâne
totuşi fiinţe umane, dar vom avea mai multe calităţi de animale. Astfel că voi vedeţi
multe persoane care au calităţi de animal, nu au virtuţile umane. Noi îi putem numi
domnul sau doamna cutare care s-a întâmplat să omoare, să fure, să încalce legea, să
spună minciuni ca şi cum ar cânta un cântec în fiecare zi. A devenit un obicei rău, ele
sunt fiinţe umane dar au prea multe calităţi de animale.
Între timp sunt animale care în ciuda fiinţei lor de animale, au inteligenţă,
înţelepciune şi emoţii care se aseamănă cu cele ale fiinţelor umane. Este posibil din
cauza calităţilor umane pe care ele le posedă, mai mult decât calităţile lor animale. Cu
80% calităţi animale, ele vor fi mai mult animale decât fiinţe umane. Dar animalele
care posedă calităţi umane, cam 40% sau 45%, vor ajunge jumătate om şi jumătate
bestie. De aceea noi le vedem că sunt atât de inteligente, cu atât de multe emoţii.
De asemenea, sunt şi oameni care se aseamănă cu animalele pentru că ei s-au
antrenat ca să fie ca animalele. Ei au învăţat să se comporte ca animalele, nu sunt
capabili să-şi controleze calităţile de animal din ei. Le acumulează prea mult cu fiecare
zi, deci într-o zi ei vor fi animale cu siguranţă. Chiar dacă vor deveni fiinţe umane, dar
nu vor arăta prea mult ca fiinţele umane, nu vor avea o personalitate bună, decentă, nu
le va fi ruşine să facă fapte în afara moralităţii.
Acum voi înţelegeţi deja (aplauze). Nu că eu vă forţez să păstraţi aceste precepte
într-un mod obligatoriu. Dar este doar un sfat al meu. Înţelepciunea, metodele secrete
din vechime ale practicii spirituale au fost lăsate de către maeştrii iluminaţi. Aşa este
legea evoluţiei din univers, dacă noi cunoaştem această lege a naturii, atunci ne vom
trăi viaţa foarte uşor. Dacă nu încălcăm nici o lege, atunci nu trebuie să ne fie frică de
nici o pedeapsă, asta este tot.
La fel, dacă noi trăim în SUA, atunci ar trebui să cunoaştem legile acestei ţări.
Dacă conducem adapoda, atunci vom fi prinşi de poliţie şi permisul de conducere ne va
fi confiscat pentru un an, ca un exemplu. Noi cunoaştem deja legea, dar totuşi o violăm.
Uneori putem să scăpăm nepedepsiţi, dar este dificil, o putem face o dată sau de două
ori. Dar dacă o încălcăm mereu şi devine ca un obicei rău, atunci într-o zi nu mai
putem scăpa deloc.
Noi ar trebui să ne controlăm pe noi înşine, astfel încât să fim maeştrii noştri.
Ori de câte ori încălcăm preceptele, atunci ar trebui să ne deşteptăm foarte
repede. Atunci cel puţin noi am încălcat preceptul numai cu mintea dar nu şi la nivelul
fizic. Dacă le încălcăm şi la modul fizic, atunci nu mai este nici o cale de a le îndrepta.
Să nu-mi spuneţi că sunt prea severă cu voi, nu este aşa. Voi puteţi să faceţi orice doriţi,
din moment ce este viaţa voastră, aveţi libertatea de a alege. Însă noi ar trebui să
cunoaştem că fiecare decizie are consecinţele proprii. Să nu credeţi că dacă am ales asta
sau asta, atunci sunt minunat, sunt liber, pentru că asta nu este libertate. Noi avem
libertatea de a ucide, de a fura şi la fel, avem libertatea de a merge la închisoare.
Deci pe această planetă Pământ, nimeni nu are dreptul să le interzică ceva
celorlalţi, pentru că fiecare este un Buddha, este o parte din Dumnezeu. Dar noi ar
trebui să ne recunoaştem calităţile noastre divine, natura noastră de Buddha. Noi ar
trebui să trăim după standardul lui Buddha sau Dumnezeu, ca să fim capabili să ne
întoarcem înapoi, să ne controlăm sinele ca să fim Maeştrii noştri.
Să ajungi un învăţător al tău personal, nu un învăţător pentru ceilalţi, este foarte
dificil. Să fii un învăţător pentru ceilalţi este foarte simplu. Încă din timpurile vechi
fiecare maestru iluminat a devenit învăţătorul lui propriu. Când ajungi învăţătorul
sinelui tău personal, atunci şi ceilalţi vor fi atraşi de câmpul nostru magnetic şi de
puterea noastră. Dar dacă noi doar vorbim tot timpul, atunci nimeni nu ne crede,
faptele noastre vorbesc mai tare decât cuvintele noastre. Emerson, un filosof american a
spus că: „Ceea ce faci vorbeşte mai tare decât ceea ce spui!”
Dacă voi mă plăceţi pe mine, este pentru că voi vă plăceţi pe voi, voi doriţi să
ajungeţi ca mine. Să simţi aşa este bine, pentru că este felul în care noi vrem să ne
trăim viaţa noastră. Deci nouă ne place natura adevărată a persoanei respective, nu
înfăţişarea ei fizică. Nouă ne place ceea ce face, ceea ce reprezintă. La fel ca atunci când
ne îndrăgostim de cineva, se poate ca prima dată noi să fim atraşi de înfăţişarea fizică a
persoanei respective. Dar după ce convieţuim împreună pentru o vreme, atunci suntem
atraşi de iubirea acelei persoane, de caracterul bun şi felul de a trăi, nu numai
înfăţişarea fizică. Noi ne obişnuim să-i vedem înfăţişarea fizică în fiecare zi, deci ne
plictisim s-o privim tot timpul, nu contează cât de bine arăta! (aplauze)
Însemnătatea vorbei, gândului şi faptei.
Voi credeţi că corpul, vorba sau mintea sunt separate unele de altele, nu-i aşa? În
realitate, corpul, vorba şi mintea sunt forme diferite ale aceluiaşi material, deci
gândurile noastre sunt la fel ca faptele. De aceea noi trebuie să ne examinăm gândurile,
faptele şi cuvintele. Uneori noi ne gândim că nu contează dacă ne gândim la ceva aşa la
întâmplare, ceva pe care în realitate n-o să-l facem. Desigur că este mai bine dacă nu-l
facem, totuşi, în realitate noi am violat preceptele. Înţelegeţi ce vreau să spun? Este
pentru că acţiunile noastre îşi au originea în gândurile noastre, aşa este, nu?
De exemplu, uneori voi mergeţi să cumpăraţi legume, pentru că în mintea
voastră voi doriţi să faceţi acest lucru. Desigur că este o diferenţă între actul de a
cumpăra şi gândul de a cumpăra legume. Totuşi, gândul singur poate să lucreze. De
aceea sunt atât de multe probleme în lumea noastră! Foarte multe persoane au gânduri
rele şi atunci atmosfera nu mai este bună. Deci când practicăm spiritual, trebuie să fim
foarte sinceri cu noi înşine, nu înseamnă că dacă nimeni nu ştie ce facem, atunci va fi în
regulă. Pentru că noi înşine ştim, noi suntem una din fiinţele care are legătură cu tot
universul, noi suntem una cu toată creaţia. Deci dacă noi ştim, atunci toată creaţia ştie!
(Maestra şi audienţa râd) Este teribil, nu-i aşa? (audienţa: da.)
Dar să nu vorbim de creaţie acum, din moment ce nu este uşor de dovedit, totuşi,
unele persoane au puteri magice, au abilitatea de a vedea dincolo de lumea fizică sau să
le citească gândurile oamenilor. Ei ştiu, se uită la noi şi atunci ştiu ce este în mintea
noastră. Cei care au aceste viziuni supranaturale, se pot uita la noi şi apoi să ştie pe cine
iubim. Când două persoane stau una lângă alta, chiar dacă este un spaţiu între ele, dacă
se iubesc atunci energia lor se întrepătrunde una cu alta. Oricine poate să vadă lucrul
acesta foarte clar, este ca şi cum două mâini invizibile sunt întinse şi se ţin de mână.
(râsete) Atunci toată lumea poate să spună ce se întâmplă, deci nu putem să spunem că
gândurile noastre nu contează.
Desigur, atunci când abia am început cu practica spirituală, nu putem să ne
controlăm în totalitate faptele, vorbele şi gândurile, nu aşa cum ne dorim. Totuşi, când
un gând rău intră în minţile noastre, noi să-l distrugem imediat, atunci nu mai este atât
de rău. Noi ştim imediat că este rău şi îl oprim imediat, folosim căi diferite ca să-l
controlăm şi să-l oprim. Recităm numele lui Buddha sau ne folosim puterea voinţei ca
să-l dăm afară. Şi aceasta este o formă de practică spirituală, este spiritul de a te strădui
să devii mai bun. Deci nu înseamnă că este o diferenţă între gândurile noastre şi faptele
noastre. Nu este nici o diferenţă! Corpul, mintea şi vorba sunt una! Să nu credeţi că
mintea este diferită faţă de corp. Totul vine de la minte, noi avem acest corp din cauza
voinţei noastre foarte puternice. Dacă nu avem această voinţă puternică, atunci nu
avem nici corpul acesta. De aceea multe persoane care practică cu scopul de a-şi
controla mintea, pot să facă corpul lor să devină invizibil, dacă stau chiar în faţa
noastră, noi nu-i putem vedea.
Uneori corpul nostru fizic nu există, dar nu înseamnă că în realitate noi nu
existăm! Puteţi să mergeţi şi să întrebaţi pe cineva care şi-a pierdut mâna sau piciorul,
cum se simte? El simte că mai are încă mâna respectivă, numai că nu o poate folosi.
Dacă putem să vedem de la un nivel diferit, atunci vom putea să vedem forma braţului
respectiv, este ca o formă obscură care este încă acolo. De aceea oamenii simt şi după
ce mor că corpul lor tot mai există, sufletele unor persoane decedate aleargă peste tot,
sunt în confuzie şi creează probleme, pentru că ei simt că corpul lor tot mai există.
Deci toate sunt create de minte, ce se află în mintea noastră are efect asupra
corpului nostru şi faptelor noastre. În realitate nu există un corp, dacă corpurile ar
exista, atunci practicienii spirituali nu ar fi capabili să se facă invizibili, înţelegeţi? Ei n-
ar putea să-şi facă corpurile să dispară sau să devină invizibili. Ştiţi, unele persoane
care practică yoga se pot îngropa în pământ sau într-un coşciug pentru o lună sau două
luni, fără nici o problemă. Ritmul lor de respiraţie ajunge foarte rar, ca şi cum nu mai
respiră deloc. Celulele din corpul lor şi porii din pielea lor pot respira, deci ei trăiesc
mai departe. În realitate corpul nostru este controlat de subconştient, de exemplu
inima, unele persoane o pot controla şi să o facă să se oprească, deşi ei nu mor. Multe
persoane stau pe patul de moarte de la spital şi inima lor nu mai bate deloc şi doctorii îi
declară morţi, dar după câteva zile sau după câteva ore ei revin la viaţă şi povestesc
despre Rai, aşa este? Unii vorbesc despre iad, dar nu foarte mulţi. Poate că sunt prea
speriaţi şi nu au curajul să vorbească atunci când se întorc. (Maestra râde)
Aceste poveşti sunt ca o consolare pentru noi, pentru că ne fac să ştim că noi nu
avem nevoie de corpul acesta ca să trăim, putem să trăim mai departe fără acest corp.
Totuşi, sufletul nostru trebuie să înţeleagă, să fie educat, să i se arate direcţia, înainte să
moară. Altfel, atunci când pierdem corpul acesta mai târziu, sufletul nostru va fi în
confuzie şi va alerga peste tot, simte că corpul tot mai există, dar este corpul astral care
există. Atunci, noi vrem mai departe să cultivăm legume, să mâncăm ceva, să ne uităm
după soţie dar nu mai găsim niciuna, şi nu mai putem să facem nimic. Atunci nu
suntem satisfăcuţi şi suferim foarte mult în mintea noastră, aşa se nasc stafiile şi
demonii. Dacă noi înţelegem deja foarte clar, atunci când trăim încă în această lume, şi
dacă încetăm cu toate aceste dorinţe, când murim vom şti imediat pentru că Maestra va
veni. Noi vom călători împreună, fără să avem nici o confuzie, nici o plăcere, nimic de
care să ne fie frică şi nici o întrebare de nici un fel. La momentul respectiv noi vom
înţelege totul, pentru că noi am înţeles deja totul atunci când eram în viaţă.
De aceea am spus ieri că practica pentru puterile magice nu este de nici un folos.
Totuşi, voi întrebaţi mereu: „De ce nu putem să practicăm ca să obţinem puteri magice?
De ce nu putem să le vindecăm bolile la alţii?” Desigur că puteţi! Dar puterea magică
nu este calea cea mai înaltă, înţelegeţi? Dacă vă folosiţi puterile magice, atunci o să
uitaţi de căutarea Adevărului din interior. Multe persoane le vindecă bolile oamenilor şi
apoi ei sunt foarte plăcuţi de pacienţi, totuşi, cei care le vindecă bolile oamenilor nu le
pot oferi cadoul eliberării eterne. Să vindeci o boală face numai corpul să fie bine şi
asta este tot, înţelegeţi? Atunci toată lumea se sprijină pe persoana respectivă, spunând:
„Oh! Am să-l vizitez şi data viitoare când voi fi bolnav din nou”. Indiferent de boala pe
care o are, el se vindecă pe calea aceasta. El nu se gândeşte niciodată să caute în
interiorul lui pentru că nu a fost testat sau nu a fost învăţat lecţia respectivă. Unele
persoane caută în interiorul lor şi îl găsesc pe Dumnezeu numai atunci când suferă de
pe urma unor boli.

▫ Cele Zece Porunci. ▫

Moise i-a dus pe oamenii lui afară din Egipt, în deşert, şi apoi s-au adunat ca să
se stabilească la poalele Muntelui Sinai. Într-o zi, Dumnezeu le-a vorbit lor prin
intermediul lui Moise. Domnul le-a spus: „V-am scos afară din Egipt, în locul acesta. V-
am protejat şi v-am dat hrană destulă, pentru că voi sunteţi favoriţii mei! Aş dori ca voi
să deveniţi prietenii mei speciali. Vreţi să ascultaţi de cuvintele mele?” Atunci ei au
răspuns împreună: „Vom asculta!” Şi atunci Domnul le-a spus: „După ziua de mâine, am
să cobor pe Muntele Sinai în văzul tuturor”. Deci oamenii au început să se spele şi să-şi
spele hainele, pentru că Domnul îi va vizita.
Şi aşa a fost, când a venit ziua respectivă, toată lumea a auzit tunetul şi a văzut
fulgerul şi un nor foarte mare pe Muntele Sinai. Cu toţii tremurau, pentru că ştiau că
vine Domnul! Voi aţi tremura dacă l-aţi vedea pe Dumnezeu? Nu? Desigur că voi nu
tremuraţi, pentru că voi nu l-aţi văzut! Totuşi, ei credeau, aşa cum este scris în Biblie,
că tunetul pe care l-au auzit şi fulgerul pe care l-au văzut, au fost pe cer. În realitate nu
este adevărat! Acestea au fost din interior. Noi cu toţii avem acest gen de experienţe.
Când Moise şi Aaron, cei doi prieteni ai Domnului, s-au urcat pe Muntele Sinai, Domnul
le-a dat Cele Zece Porunci şi i-a instruit să le spună oamenilor că numai atunci când vor
păstra aceste porunci, atunci vor putea să devină prietenii speciali ai Domnului.
De asemenea, Domnul a mai spus: „Eu sunt Domnul, voi să mă slujiţi şi să mă
respectaţi. Să nu faceţi nici un fel de imagini sculptate şi să vă închinaţi în faţa lor. De
fiecare dată când pomeniţi de numele Domnului, să o faceţi cu veneraţie. La fel,
duminica ar trebui să vă odihniţi”. (aceasta înseamnă meditaţia) La origine, ziua a şasea
era ziua Sabbathului, dar din moment ce Iisus Cristos a reînviat duminica, atunci ziua
Sabbathului a fost mutată duminica. Totuşi, evreii tot mai ţin sâmbăta ca fiind ziua lor
specială pentru Sabbath. În această zi, oamenii nu trebuie să muncească, ci să facă
numai treburi pentru Dumnezeu, de exemplu, să cânte din scripturi, să recite numele lui
Dumnezeu, să mediteze sau să se adune împreună la biserică ca să-şi aducă aminte de
numele Domnului. Simplu, înseamnă să încetezi cu orice fel de muncă lumească!
Ca un exemplu, astăzi voi aţi venit aici şi noi studiem împreună scripturile lui
Dumnezeu şi facem munca lui Dumnezeu împreună, noi medităm şi ne aducem aminte
de măreţia numelui lui Dumnezeu, ca să-l servim pe Domnul. Aşa este corect şi aşa îi
place şi Domnului, deci aţi văzut, vântul s-a oprit astăzi imediat din momentul în care
voi aţi venit aici (Maestra şi audienţa râd şi aplaudă), după ce aţi meditat pentru o
vreme, chiar şi ploaia torenţială s-a oprit! Asta ne arată că lui Dumnezeu îi place!
(Maestra şi audienţa râd)
Poruncile înseamnă să fii ascultător şi să-ţi respecţi părinţii, să nu răneşti
celelalte fiinţe cu conştiinţă, să fii credincios partenerului şi să te abţii să ai relaţii
personale cu alţi bărbaţi sau femei. De asemenea, să te abţii să furi, să nu spui minciuni
şi să nu iei lucruri care aparţin celorlalţi.
Este la fel cu ce v-am spus şi eu, că nu ar trebui să vă însuşiţi lucruri de la alte
persoane, noi nu ar trebui să luăm nimic care nu ne aparţine sau pe care ceilalţi nu ni le
oferă personal, chiar dacă este vorba de un fir de iarbă, pentru că nu se merită ca să ne
ruineze reputaţia şi manierele de gentleman, să nu mai vorbim de faptul de a încălca
preceptele. Este deja foarte rău că încrederea în noi înşine a fost ruinată! Ar trebui să
aşteptăm ca să fim puşi la închisoare?
Ca fiinţe umane, încrederea de sine este un lucru foarte important, nu trebuie să-
i aşteptăm pe ceilalţi să ne spună dacă am încălcat preceptele sau să ne judece, dacă am
făcut bine sau rău. Nu contează ce spun ceilalţi, noi singuri ştim ce am făcut, înseamnă
că Dumnezeu ştie sau că Maestrul din interior sau Dumnezeul din interiorul nostru ştie
că noi am făcut fapte rele. Este deja destul de rău! De aceea, să păstrăm poruncile este
pentru beneficiul nostru.
Ce v-am citit acum sunt Cele 10 Porunci, care au fost date de Domnul. La fel,
Domnul i-a explicat lui Moise cum să aplice aceste porunci în diferite situaţii lumeşti, şi
a dorit ca Moise să le explice mai departe oamenilor. Atunci când situaţia era diferită,
atunci poruncile se aplicau după cum o cerea situaţia. Poruncile aveau menirea de a-i
proteja pe oameni, şi nu invers.
De exemplu, o persoană este moartă de foame şi este foarte slăbită, el şi soţia şi
copiii lui sunt morţi de foame. Dacă el merge afară şi fură nişte pâine sau orez, ca să-şi
hrănească familia, atunci el nu încalcă poruncile. Eu vă spun sincer, dacă această
persoană fură de la mine, eu nu-l voi acuza, în schimb, îi voi da mai mult. Dacă face
lucrul acesta, el nu încalcă poruncile, în situaţia respectivă nu poţi să spui că el a comis
un furt.
Pe de altă parte, dacă noi avem destul ca să trăim sau oamenii ne-au oferit destul
ca să ne ajungă să trăim, şi totuşi noi ne dorim să fim şi mai confortabili, mai frumoşi şi
să avem mai multă glorie, în cazul acesta, chiar dacă furăm un fir de iarbă, este un furt,
pentru că nu este necesar! De aceea, noi să nu judecăm decât după ce am înţeles clar
poruncile şi am luat în consideraţie intenţia din situaţia respectivă.
În alte cazuri, eu v-am spus să nu acceptaţi la întâmplare ce vă oferă ceilalţi şi să
nu acceptaţi mereu cadouri de la ceilalţi. Însă, dacă sunteţi bolnavi şi nu aveţi nici un
ban pentru că alţii nu v-au plătit, în cazul acesta, dacă eu vă dau bani şi voi refuzaţi să-i
acceptaţi, atunci sunteţi cu adevărat stupizi! (Râsete) În cazul acesta, nu se pune
problema că voi luaţi ce nu vă aparţine, pentru că voi chiar aveţi nevoie de bani.
Totuşi, dacă nu vă trebuie, atunci să acceptaţi fie şi un leu, va fi un păcat foarte mare!
Însă, dacă vă trebuie cu adevărat, atunci nu mai este nici o problemă, nu contează cât
de mult o să acceptaţi.
De aceea, noi nu trebuie să fim ataşaţi de aceste porunci, noi trebuie să vedem
dacă se potriveşte să aplicăm vreuna din porunci în situaţia respectivă. Desigur că noi
vrem să păstrăm poruncile cu stricteţe în cazul în care îi putem răni pe ceilalţi dacă nu
facem aşa cum este scris. Uneori, alţii încearcă să ne rănească pe noi, atunci noi ar
trebui să facem totul ca să ne protejăm vieţile noastre. În cazul în care suntem omorâţi,
nu ar trebui să avem nici un fel de ură împotriva lor, la fel, să nu-i omorâm pe ei pentru
viaţa noastră. S-ar putea să nu fie aşa de rău pentru ei dacă ei ne omoară pe noi, pentru
că ne pot ajuta să fim eliberaţi cât mai repede din cercul vieţii şi al morţii. (Maestra
râde). În cazul acesta, ar trebui să le fim recunoscători! De aceea, atunci când Iisus
Cristos, Buddha Shakyamuni şi toţi ceilalţi Maeştri din timpurile vechi au fost răniţi de
către ceilalţi, ei nu au opus nici o rezistenţă aşa cum o fac de obicei oamenii de rând.
De asemenea, oamenii de rând s-ar putea să fie buni din anumite puncte de vedere, dar
atunci când nu sunt trataţi bine, ei tot au noţiunea de a ucide sau de a se răzbuna. Fiind
practicieni spirituali, noi punem totul în seama lui Dumnezeu, nu contează dacă este
bun sau rău. Deci nouă nu ne este teamă de nimic.
 Moise a început să le explice oamenilor poruncile şi în acelaşi timp, oamenii au
promis să păstreze şi să respecte poruncile Domnului. Atunci, Moise s-a urcat pe
Muntele Sinai, pentru că Domnul i-a spus că va scrie Cele 10 Porunci pe o bucată mare
de piatră, deci Moise s-a urcat pe munte ca să le ia.
Însă, poate că Moise a stat în samadhi pentru un timp mai mult, el nu s-a urcat
sus acolo numai ca să ia poruncile. Probabil că a studiat poruncile şi între timp a
adormit, poate că a meditat, a obosit între timp şi după ce s-a mai odihnit, atunci a
meditat din nou. Poate că a vrut să aibă un refugiu de meditaţie. Înainte de a primi
poruncile date de Domnul, poate că el a vrut să se purifice şi mai întâi să păstreze el
singur poruncile cu stricteţe, ca să aibă mai multă înţelepciune ca să le înţeleagă. Deci
poate că a meditat prea mult atunci.
Ştiind că el era plecat de 40 de zile, oamenii care îl aşteptau ca să coboare de pe
munte au început să fie nerăbdători. Au început să fie supăraţi, să aibă îndoieli şi
credinţa lor a început să slăbească. Atunci şi-au murmurat între ei: „Bine, mă întreb ce
s-a întâmplat cu Moise şi de ce nu se mai întoarce?!” Ei i-au spus lui Aaron: „Noi vrem
un alt Dumnezeu şi un maestru diferit. Moise ne-a adus în Egipt în locul acesta. Deci El
este singurul nostru maestru, totuşi, din moment ce el nu mai este aici acum, noi avem
nevoie de un alt maestru, deci haideţi să facem unul foarte repede, bine?” (Maestra
râde şi spune: „Ei au făcut chiar o comandă urgentă pentru un maestru!”)
Aaron era cam stupid, el a fost de acord cu oamenii şi le-a cerut să-i dea aurul şi
pietrele preţioase lui. Atunci, el a făcut din aur un viţel şi a proclamat: „Acesta este
noul vostru maestru”. Apoi a făcut un altar şi a pus viţelul acolo şi i-a lăsat pe oameni
să se închine în faţa lui. Atunci oamenii au fost mulţumiţi. Cu trecerea timpului, ei au
uitat ce s-a întâmplat înainte şi au spus: „Oh! A fost viţelul acesta de aur, maestrul
nostru, cel care ne-a scos afară din Egipt şi ne-a adus aici şi ne-a eliberat din sclavie”. Şi
au continuat să slujească viţelul, au dansat şi au cântat, în timp ce slujeau dumnezeul
reprezentat de statuia viţelului de aur.
Văzând că într-o perioadă aşa de scurtă oamenii şi-au încălcat promisiunea
făcută Lui şi au slujit un alt Dumnezeu, viţelul de aur, Domnul s-a supărat. Este scris
aici că Dumnezeu era mânios. Nu ştiu dacă Dumnezeu se poate înfuria sau nu, totuşi,
dacă El ar fi supărat, atunci nu aş da vina pe El. Când Moise a coborât de pe munte şi i-
a văzut pe oameni cum dansează, cântă şi cum slujesc viţelul de aur, atunci şi el s-a
enervat. La momentul respectiv, supărarea lui Moise era foarte mare, el a aruncat tăblia
pe care erau înscrise poruncile Domnului jos de pe munte, şi a fost făcută bucăţi. Apoi a
ars viţelul de aur până la cenuşă.
Moise i-a certat pe oameni: „Cum puteţi să faceţi un lucru aşa de teribil? Sunteţi
atât de lipsiţi de bun simţ şi atât de stupizi!” El i-a certat pe oameni încontinuu, nu doar
aşa, ceva simplu. Probabil că i-a certat şi mai mult, dar aici sunt scrise numai câteva
fraze. După ce şi-au cerut iertare, din moment ce Moise i-a iubit mereu pe oamenii lui
din adâncul sufletului, el s-a rugat Domnului să-i ierte pe oamenii aceştia ignoranţi, să
nu fie supărat pe ei şi să le mai dea o şansă, ca să-şi repare greşeala şi să fie buni din
nou.
Atunci, şi Domnul a fost răbdător, deci a scris din nou poruncile pentru ei. De
data aceasta, atunci când Moise a luat Cele 10 Porunci să le ducă la oameni, ei s-au
comportat cum trebuie, nu au mai cântat sau dansat, nu au mai făcut o altă statuie de
aur care să fie maestrul lor şi nu i-au mai slujit pe ceilalţi zei. Ei au devenit foarte
smeriţi atunci şi l-au ascultat pe Moise cu atenţie şi răbdare, atunci când el le-a explicat
poruncile venite de la Domnul, Cele 10 Porunci. De atunci încolo, între Domnul şi
poporul israelului s-a făcut un angajament solemn, şi toată lumea a fost fericită.

▫ Să nu aveţi un alt Dumnezeu în afară de Mine. ▫

Ca să vă răspund la cererile voastre, vă voi explica mai mult în legătură cu aceste
porunci. Prima poruncă este aceasta: „Voi să nu aveţi alt Dumnezeu în afară de Mine”.
Când oamenii urmează religia budistă, lor li se cere să păstreze un precept similar.
Maestrul le cere discipolilor să-şi dea cuvântul: „De acum încolo am să-l urmez numai
pe Buddha, numai învăţătura nobilă şi grupul de practică. Nu voi urma nici o altă fiinţă
nemuritoare, fiinţă cerească, zei, fantome sau alte fiinţe”. Înseamnă acelaşi lucru! Să-l
urmezi pe Buddha reprezintă cel mai înalt nivel, care este nivelul iluminării supreme
sau nivelul lui Dumnezeu. Învăţătura nobilă vine de la Buddha, şi numai învăţătura
nobilă care este vorbită de un Buddha, reprezintă învăţătura adevărată. Deci aceasta
reprezintă învăţătura nobilă. Grupul de practică este la fel, dezvoltat de maestru.
Oamenii din grupul de practică sunt copiii lui Buddha sau copiii lui Dumnezeu, ca
urmare, ei sunt fiinţele supreme.
Atunci desigur că nu este bine pentru noi dacă mergem în direcţia unui nivel
inferior. De exemplu, dacă vrem să avem un prieten, atunci ar trebui să găsim persoana
cea mai bună. Dacă vom alege un preşedinte sau un rege, atunci ar trebui să-l găsim pe
cel mai bun, persoana cea mai virtuoasă şi cea mai înţeleaptă. Dacă va fi ales un
preşedinte necorespunzător, noi am vrut cel mai bun preşedinte dar am votat pentru
unul rău, atunci desigur că nu este bine pentru noi! La fel, dacă vrem să slujim, atunci
ar trebui să-l slujim pe Dumnezeul cel mai suprem şi cel mai înalt. Nu este bine dacă
noi slujim demonii şi zeităţile, cum ar fi zeii locali, zeii apelor, zeii munţilor, zeul
soarelui sau alţi zei, pentru că puterea lor este limitată.
Numai Dumnezeul Suprem are puterea supremă şi nelimitată. Nu contează dacă
voi îl veneraţi ca Dumnezeul Suprem, ca Domnul Adevărat sau puterea lui Buddha,
pentru că El este cel mai înalt. În interiorul vostru, voi ar trebui să înţelegeţi că El este
puterea supremă din univers. Deci nu ar trebui să vă închinaţi în faţa zeilor locali şi
dumnezeilor locali, pentru că nu va fi bine pentru voi. De aceea Domnul a spus că: „Voi
să nu aveţi alţi dumnezei în afară de Mine”. El nu a fost autoritar, dar a vorbit adevărul.
De exemplu, din moment ce noi avem un preşedinte în ţara noastră, atunci ar fi
bine să-l respectăm. De ce să respectăm un preşedinte fals sau un candidat la
preşedenţie, ca fiind preşedintele nostru? Chiar dacă persoana respectivă face afirmaţia
că „eu sunt preşedintele, mi-ar place să fiu preşedintele”, dar el nu a fost ales. Dacă noi
îl respectăm pe el ca fiind preşedintele nostru numai pentru că a spus că i-ar plăcea să
fie unul, ar fi corect aşa? Dacă noi ne încredem opiniile politice şi sentimentele noastre
lui şi îi cerem lui să aibă grijă de afacerile naţionale, atunci desigur că nu este bine aşa!
Noi avem deja un preşedinte care a fost ales de oameni, noi ştim că el este cel mai bun
şi superior, atunci ar fi bine să-l sprijinim pe acesta. De aceea, atunci când preşedintele
nostru ne spune că „eu sunt preşedintele vostru, şeful oficial al statului, nu ascultaţi de
alţi preşedinţi, ascultaţi numai de mine”, se cuvine pentru el să ne spună aşa ceva? (A:
da.) La fel, Dumnezeu ne spune la fel, să-l slujim numai pe El.
În realitate, Dumnezeu este Maestrul din interior, este cea mai înaltă putere. El a
avut grijă de urmaşii lui Israel de-a lungul a multe vieţi, până la vremea lui Moise, şi
asta din cauză că strămoşii lor au practicat Metoda Quan Yin, care are o putere
incredibilă! Chiar după multe generaţii, Dumnezeu continuă să aibă grijă de urmaşi.
Din moment ce El a avut grijă de ei foarte atent, atunci El are dreptul să spună: „Voi să
nu aveţi alt Dumnezeu în afară de Mine”. Atunci când se întâmplă ca noi sau israeliţii,
de exemplu, să-l întâlnim pe Dumnezeu, Maestrul din interior, care are grijă de noi,
atunci desigur că noi ar trebui să-l slujim numai pe El şi să nu mai căutăm în altă parte.
Atunci când Domnul le-a spus oamenilor Lui că „voi să nu aveţi alţi Dumnezei în afară
de mine”, nu a fost pentru beneficiul Lui! El a ştiut că era bine pentru cei care îl slujeau
pe El, cu cât oamenii îl slujeau mai mult pe El, cu atât mai bine pentru ei. Nu avea
nimic de-a face cu aroganţă din partea Lui, dar El a spus adevărul, pentru beneficiul
oamenilor.
La fel, cei care au copii, ei au grijă de copiii lor în toate felurile posibile, în
fiecare zi. Copiii obţin tot ce îşi doresc, inclusiv dreptul de a merge la şcoală. Părinţii
lor la fel, au grijă de sănătatea lor fizică, gătesc mâncare bună pentru ei şi pregătesc
haine destule pentru ei. Atunci, dacă copiii îi consideră pe vecini ca fiind părinţii lor,
atunci ceva nu este în regulă. Vecinii nu au nimic de-a face cu copiii aceştia şi nici
măcar nu le-au dat la copii bani sau haine, ei nu-i iubesc şi nu le pasă de aceşti copii.
Deci copiii nu pot să considere pe oricine le place lor ca fiind părinţii lor, numai pentru
faptul că au aceeaşi înfăţişare. Numai părinţii lor adevăraţi sunt părinţii lor!
De aceea, dacă părinţii noştri ne spun că: „Voi să ne consideraţi numai pe noi ca
părinţii voştri, pe nimeni altcineva”. Ei nu sunt aroganţi atunci, ei ne spun asta pentru
binele copiilor lor, dacă noi mergem mereu la vecinii noştri, azi la vecinul acesta şi
mâine la vecinul celălalt, şi îi luăm pe ei ca fiind părinţii noştri, atunci ce se va
întâmpla cu sănătatea noastră fizică? Ce se va întâmpla cu identitatea noastră? Atunci,
nici măcar părinţii noştri adevăraţi nu pot avea grijă de noi, pentru că noi nu mai
suntem lângă ei, deci nu este bine pentru noi să facem aşa.
Dumnezeu îi iubeşte pe oamenii Lui la fel cum părinţii îşi iubesc copiii lor. Deci,
El le spune să-l recunoască numai pe El, să creadă numai în El şi numai atunci totul va
fi bine. Aceasta este intenţia Lui. Uneori, Maestrul ne spune să credem în el şi să ne
rugăm lui în orice situaţie, dar să nu ne rugăm la alţi Dumnezei. Asta este pentru binele
nostru şi el ştie că el ne poate da totul. Dacă mergem la altcineva, atunci nu vom obţine
nimic, în schimb ne pierdem timpul şi pierdem oportunitatea ca Maestrul să aibă grijă
de noi. De aceea Maestrul ne spune: „Este destul ca voi să credeţi numai în mine. Nu
mai credeţi în altcineva”. El nu este gelos, de ce să fie? Tot universul îi aparţine lui, el
poate să aibă tot ce îşi doreşte. Atunci de ce trebuie să se ia la întrecere cu ceilalţi şi să
fie gelos? Dacă noi credem în el sau nu credem, el nu pierde nimic, pentru că noi îi
aparţinem lui de la început, la fel cum copiii aparţin de părinţii lor. Părinţii noştri nu
trebuie să se ia la întrecere cu alţii pentru noi, copiii, pentru că aceasta este realitatea!
Totuşi, dacă unii copii nu-şi recunosc părinţii, ei ar putea să aibă o viaţă foarte grea,
ceea ce nu este bine pentru ei, s-ar putea să nu aibă dreptul de moştenire şi părinţii lor
nu vor putea să fie capabili să aibă grijă de ei. Dacă ei nu sunt niciodată în preajmă,
atunci cum să poată părinţii lor să aibă grijă de ei? Ei nu ştiu pe unde umblă copiii lor,
deci este rău pentru copii, nu pentru părinţi. (aplauze)
Atunci când urmăm un Maestru, noi ştim că el va avea grijă de toate detaliile,
mici şi mari, din interior şi din exterior. De aceea atunci când Maestrul ne spune să
credem în el, este uşor de înţeles. Cu cât credem mai mult în el, cu atât mai mult
Maestrul va avea oportunitatea să aibă grijă de noi. El ne spune lucrul acesta numai
pentru beneficiul nostru. Dacă suntem ignoranţi, atunci s-ar putea să credem că noi
aparţinem de noi şi nu avem nimic de-a face cu el, totuşi, el ştie sigur că el are afinitate
cu noi, numai că noi suntem ca nişte copii fără sensibilitate.
Uneori, atunci când părinţii sunt mai severi cu copiii lor, atunci copiii se supără
şi fug, se gândesc că părinţilor nu le pasă de ei şi nu-i iubesc. Dar nu este adevărat!
Părinţii sunt severi numai pentru binele copiilor, ei ştiu că copiii le aparţin lor, ei ştiu
că vor să aibă grijă de copii numai din iubire, ei doresc ca copiii lor să crească cum
trebuie, totuşi, copiii s-ar putea să nu înţeleagă lucrul acesta. Deci s-ar putea să fugă
peste tot, să dea vina pe părinţi şi să facă lucruri ciudate care să-i facă pe părinţi să-şi
facă griji şi să fie dificil să aibă grijă de ei.
Este acelaşi lucru cu Dumnezeu (sau cu Maestrul) şi discipolii Lui. Dumnezeu ştie
cu adevărat că noi suntem copiii Lui şi El trebuie să aibă grijă de noi. El va face tot ce
dorim noi ca El să facă, dar suntem noi cei care nu înţeleg lucrul acesta. Noi credem că
suntem independenţi şi noi suntem cei care avem grijă de noi, deci facem numai
probleme. Cu cât încercăm mai mult în această direcţie, cu atât creăm mai multe
probleme. Noi suntem la fel ca un copil care încearcă să aibă grijă de el atunci când nu
este destul de mare şi nu are înţelepciune, inteligenţă şi abilităţi. Cu cât el creează mai
multe probleme, cu atât este mai supărat şi se îndepărtează şi mai mult de familia lui.
În felul acesta, viaţa lui nu face decât să fie şi mai mult în pericol şi dificilă, şi să-i facă
pe părinţii lui să-şi facă griji pentru el. De aceea noi ar trebui să-l recunoaştem pe
Dumnezeu şi să credem în El, pentru că El este înţelepciunea noastră supremă! El nu
este un străin, El este ruda noastră cea mai iubită. Dacă îl respingem, dacă mergem şi
ne închinăm la statuile de lemn ale lui Buddha, la munţi, la zei, la fantome, atunci nu
facem decât să ne supărăm şi mai mult. Şi toate acestea pentru că noi l-am uitat pe El, l-
am respins şi nu-l lăsăm să aibă grijă de noi.
Eu vă învăţ meditaţia ca să vă aflaţi natura voastră proprie, eu vreau ca voi să vă
recunoaşteţi Dumnezeul propriu şi înţelepciunea proprie, şi să-l lăsaţi pe El să vă apară,
astfel încât El să aibă oportunitatea să vă îndrume şi să vă facă viaţa mai luminoasă şi
mai confortabilă. De aceea eu vă spun să nu vă închinaţi la zeii din afară, la fantome
sau la statuile lui Buddha! Toate statuile nu sunt de nici un folos! Buddha este în inima
noastră şi Dumnezeu este în interiorul nostru. Dacă nu-l căutăm în interiorul nostru,
atunci unde să-l căutăm? Toate metodele care vă învaţă să căutaţi la exteriorul vostru
sunt greşite. (aplauze) Deci nu trebuie să vă spun prea multe ca voi să înţelegeţi totul.
Aici Dumnezeu a spus că voi să nu aveţi un alt Dumnezeu în afară de mine. El
avea dreptate! Slujeşte-mă pe „Mine”, adică înţelepciunea din interior, şi nu alţi idoli.
Ce a spus El este foarte corect! El nu a încercat să-i intimideze pe oameni, El este cu
adevărat cel suprem, cel mai mare şi cel mai înalt. Dacă îl recunoaştem şi credem în El,
atunci acesta este norocul nostru. El ne învaţă pe noi numai din cauza rugăciunilor
noastre sincere şi a suferinţei noastre. Deci El a spus: „În regulă, dacă vrei să te simţi
bine, dacă vrei confort şi vrei să fii înţelept, inteligent şi relaxat, atunci crede în Mine şi
slujeşte-mă numai pe Mine. Atunci o să fii bine!”
Dumnezeu nu a forţat pe nimeni. El a vorbit doar adevărul. În afară de adevăr,
ce poţi să le mai spui copiilor tăi? Nu poţi, din politeţe, să-i spui copilului tău: „În
regulă, dacă ne recunoşti pe noi ca fiind părinţii tăi sau nu, este bine oricum. Poţi să
mergi la uşa vecină şi să-i iei pe oamenii de acolo drept părinţii tăi”. Poţi să le spui
copiilor tăi aşa ceva? Dacă el ar face aşa cum îi spui tu, atunci ar lua-o razna, ar trăi o
viaţă mult mai dificilă, ar rătăci peste tot şi nu ar avea nici un ban sau mâncare, nimeni
nu l-ar considera ca fiind copilul lor. În mod normal, oamenii nu au grijă de copiii
altora, deşi s-ar putea ca copilul să aibă mâncare şi haine la orfelinat, dar nu va avea o
viaţă confortabilă, sentimentele din familie şi iubirea plină de răsfăţ de la părinţii
adevăraţi. Oamenii nu au nevoie numai de mâncare şi haine, ei mai au nevoie şi de
iubire de la părinţii lor. Dacă copiii sunt crescuţi de vecini şi nu au nici o relaţie cu
părinţii lor, atunci când cresc mari ei arată împietriţi.
Datorită iubirii pentru copiii lor, părinţii ar trebui să le spună foarte clar: „Tu eşti
copilul meu, dacă pleci de acasă, atunci o să ai probleme. Dacă vrei o viaţă confortabilă
şi bună, atunci să ai încredere în noi şi să ne laşi pe noi să avem grijă de tine!” Ar trebui
să se simtă ruşinaţi sau să fie politicoşi ca să spună lucrul acesta? Atunci când spunem
adevărul fără să fim aroganţi, atunci nu ar trebui să ne fie ruşine.
Uneori, atunci când auziţi ce vă spun, probabil credeţi că m-aş simţi ruşinată, dar
nu este aşa. Mi-ar fi frică şi ruşine dacă v-aş înşela. Aş putea să vă înşel pe voi toţi, atât
de mulţi? Sub nici o formă! Unii din voi sunteţi profesori, medici şi oameni de afaceri
cu un coeficient de inteligenţă foarte mare, nu aş putea să vă înşel pentru un timp aşa
de lung. Deci nu fac decât să vă spun adevărul. Din moment ce vă spun adevărul, este
în regulă dacă voi mă credeţi sau nu mă credeţi, mie nu-mi este ruşine. Dacă vrem să
fim buni cu o persoană, atunci ar trebui să spunem mereu adevărul. Numai atunci când
cineva are intenţii rele faţă de ceilalţi, atunci el va vorbi cu mare atenţie.

▫ Noi ne îndepărtăm foarte mult de Dumnezeu dacă slujim

statuile Lui. ▫
Noi am parcurs deja jumătate din cea de-a doua poruncă, care este aceasta: „Să
nu faceţi nici un fel de imagini sculptate, să nu vă închinaţi în faţa lor”. De ce
Dumnezeu şi-a făcut griji în mod special despre aceste lucruri? Pentru că fiinţele umane
au inteligenţă, au înţelepciune şi au abilitatea de a face lucruri. Deci dacă noi slujim o
bucată de lemn sau o piatră care nu se mişcă sau nu are nici un fel de conştiinţă, atunci
suntem şi noi destul de stupizi, nu-i aşa? Atunci de ce unii tot mai fac lucrul acesta şi se
gândesc că ei sunt în regulă?
Tatăl naţiunii noastre, Dr. Sun Yet-Sen, era înţelept. Nu e de mirare că oamenii îl
venerează ca fiind tatăl naţiunii. El a crăpat o statuie de lemn şi i-a întrebat pe oameni
de ce spuneau că statuia era un Buddha, nu-i aşa? (A: Da.) Eu cred că el a fost minunat!
O persoană care are înţelepciune are o personalitate atrăgătoare. Nu e de mirare că el a
avut succes şi este venerat de oameni până azi, nu putem să-l invidiem, pentru că el
merită toate acestea!
Am auzit că el a văzut-o pe Quan Yin Bodhisattva atunci când a mers la Muntele
Putuo. Acesta este un indiciu că el era foarte pur şi avea credinţă. El era un catolic,
dacă ar fi fost ataşat de idolii catolici, atunci l-ar fi văzut numai pe Iisus Cristos. Din
moment ce a văzut-o pe Quan Yin Bodhisattva, înseamnă că el nu făcea nici un fel de
discriminare şi era cu adevărat pur. La fel, nici Bodhisattva nu a făcut discriminare
împotriva lui: „Este în regulă dacă tu îl slujeşti pe Iisus Cristos, eu ţi-am apărut ţie ca să
te las să mă vezi”. Acesta este un indiciu că el era foarte pur şi era un om bun.
Desigur că el a luat parte la războaie şi probabil că a omorât oameni, dar lucrul
acesta este inevitabil. Eu v-am spus că voi să aplicaţi preceptele după cum o cere
situaţia! Dacă eşti un soldat şi trebuie să omori duşmanul ca să-ţi aperi ţara sau pentru
legile ţării, atunci nu se consideră că tu comiţi un omor. Chiar dacă omori o sută de
oameni, nu se consideră ca un omor sau că încalci preceptele. Totuşi, dacă răneşti o
singură persoană din cauza unor sentimente personale împotriva lui, atunci faci o
karma foarte grea. Este din cauza intenţiei tale de a ucide. Soldaţii sunt diferiţi, ei sunt
forţaţi să o facă, deci ei nu încalcă preceptele.
De aceea, nu poţi să te judeci după numărul de ocazii în care ai încălcat
preceptele sau cât de rău le-ai încălcat sau câţi oameni ai omorât sau cum stai cu
moralitatea, trebuie să te judeci în acord cu situaţia şi cu intenţia ta. Nu poţi să te uiţi
numai la fapte. Uneori, este foarte dificil pentru oamenii obişnuiţi să-i judece pe ceilalţi,
noi trebuie să fim foarte atenţi atunci când facem distincţia între bine şi rău. Altfel, s-ar
putea să judecăm greşit. Atunci când vedem o persoană că omoară, atunci noi spunem:
„Oh, el este rău!” Atunci când vedem că o persoană dă bani ca să se construiască un
spital sau un templu, atunci noi spunem: „Oh, el este bun!” Dar nu este chiar aşa! Noi
nu ştim de unde vin banii lui şi care este intenţia cu care donează banii. S-ar putea să
vrea să fie celebru sau să obţină alte lucruri prin donarea de bani. În cazul acesta, el nu
va obţine nici un merit prin fapta sa.
Dacă slujim o statuie, înseamnă că nivelul nostru este prea jos ca să mai poată fi
reparat, înseamnă că noi nu avem nici un fel de înţelepciune şi nici nu suntem în stare
să judecăm, şi nu ştim că o statuie nu este făcută decât dintr-o bucată de lemn. Dacă
slujim această bucată de lemn, atunci este acelaşi lucru ca atunci când slujim orice
bucată de lemn, deci în cazul acesta facem economie de timp şi de bani ca să ne
chinuim să pictăm. Dacă slujim o statuie, înseamnă că noi nu putem să spunem ce este
bun şi ce este rău, nu ştim unde ne este înţelepciunea noastră şi nu înţelegem ceea ce s-
a scris în Biblie cum că „Buddha este în inima noastră” sau „Dumnezeu este în
interiorul nostru”. Noi ignorăm scripturile, ignorăm învăţăturile tuturor maeştrilor şi
ignorăm cuvintele lui Dumnezeu şi ale sfinţilor. Noi am mers prea departe şi ne-am
îmbolnăvit prea rău! Chiar dacă ne-a mai rămas puţină înţelepciune, atunci când ne
închinăm în faţa unei statui, înţelepciunea noastră dispare.
Este o poveste din India. O femeie recunoştea un maestru, deci o dată l-a văzut
pe maestru cum îi apare în interior, deci a fost foarte fericită. Totuşi, atunci când s-a
amestecat cu ceilalţi oameni, atunci a uitat de toate. Când a auzit că oamenii merg în
pelerinaje la munţi şi râuri, atunci şi ea i-a urmat. Într-o zi, ea era bolnavă şi nu a fost
vindecată după ce s-a rugat la maestrul ei. Poate că maestrul ei a lăsat-o intenţionat ca
să se îmbolnăvească ca să-i cureţe karma rea. Atunci ea a dat vina pe maestrul ei pentru
că nu a ajutat-o. Deci a început să slujească aceste statui! Sunt mulţi zei în India. Dacă
mergeţi acolo, atunci puteţi să vedeţi tot felul de zei, zei mari, zei mici, zei mijlocii, zei
graşi şi zei slabi. Deci ea s-a închinat în faţa lor, înainte să facă asta, ea putea să-l vadă
pe maestrul ei cum îi apărea pentru o vreme. Dar după ce s-a închinat la statui,
maestrul ei a dispărut.
Atunci când a venit acasă, ea s-a gândit: „Ce ciudat! Cum se poate întâmpla una
ca asta? Maestrul era acolo cu puţin în urmă, dar în momentul în care m-am închinat,
atunci a dispărut”. Ea a fost foarte tristă şi s-a gândit mereu la asta pentru câteva zile.
Nu vroia să mănânce, dar medita, îi cerea maestrului ei să-i apară şi să-i explice de ce a
părăsit-o dintr-o dată. (Ea a dat vina pe maestrul ei din nou) Din moment ce era foarte
sinceră, maestrul ei a fost impresionat şi i-a apărut şi i-a spus: „Atunci când te-ai
închinat la statuile de lemn, atunci m-ai înjosit pe mine ca fiind mai inferior decât ele!
Deci nu mai aveam nici un loc unde să stau, din moment ce era foarte inferior pentru
mine ca să pot să stau, a trebuit să dispar!”
De ce noi suntem numiţi „fiinţe umane”? Pentru că noi suntem diferiţi faţă de
animale. Noi putem să facem distincţie între bine şi rău, sus şi jos, moral şi
condamnabil. Noi avem abilitatea să decidem singuri. Animalele sunt diferite. Ele devin
ceea ce sunt antrenate să devină, chiar şi tigrii pot să fie antrenaţi să devină domoli ca
pisicile, de către oamenii de la circ. Leii şi elefanţii pot, la fel, să fie antrenaţi să facă ce
li se spune să facă şi nu au curajul să opună rezistenţă. În această privinţă, animalele
sunt destul de stupide şi îşi pot pierde independenţa foarte uşor.
Fiinţele umane nu sunt aşa, uneori chiar şi la închisoare, oamenii tot vor încerca
să scape. Atunci când sunt asupriţi, ei vor încerca să opună rezistenţă. Atunci când sunt
acuzaţi pe nedrept, atunci vor clarifica singuri situaţia. Toate acestea pentru că fiinţele
umane au înţelepciune. Dacă înţelepciunea noastră supremă a fost trădată şi noi am
ajuns la confuzia de a ne închina în faţa statuilor, a fantomelor, a zeilor, atunci desigur
că noi vom ajunge cei mai mizerabili şi vom cădea foarte departe de Dumnezeu! Se
spune foarte clar în scripturile budiste că Buddha este în inima noastră şi nu poţi să
percepi stadiul de Tathagata (Buddha) prin lumina şi sunetul care sunt perceptibile. În
loc să slujim formele perceptibile, ar fi mult mai bine dacă noi mergem acasă şi ne
închinăm la părinţii noştri, acesta este adevărul.
Dacă vă place să vă închinaţi, atunci să mergeţi acasă şi să vă închinaţi în faţa
părinţilor voştri. Ei sunt Dumnezei vii şi au Natura de Dumnezeu în interiorul lor. Dacă
spargi o statuie de lemn şi te uiţi în interiorul ei, atunci nu găseşti nimic acolo. Chiar
dacă părinţii voştri sunt ignoranţi şi nu şi-au recunoscut Natura lor de Dumnezeu, cel
puţin ei îl au pe Dumnezeu în interiorul lor, numai că ei nu ştiu nimic despre asta. Însă,
nu este nimic în interiorul unei statui de lemn! Dacă chiar vreţi să vă închinaţi la ceva
de lemn, atunci să vă închinaţi la copaci, cel puţin ei au puţin din puterea lui
Dumnezeu, în interiorul copacului care trăieşte. Fără puterea lui Dumnezeu, nimic nu
poate să trăiască, deci dacă noi ne închinăm la o statuie de lemn, o formă materială de
un nivel foarte inferior, atunci desigur că înţelepciunea noastră şi nivelul nostru va fi
degradat foarte, foarte mult, imposibil de conceput.
De aceea, Dumnezeu ne reaminteşte cu atenţie să fim foarte atenţi aici! El ne
spune să nu facem statui sau imagini şi să ne închinăm în faţa lor. Este din cauză că El
are foarte multă compasiune şi vrea să păstreze înţelepciunea aceea care a mai rămas în
noi. Dacă noi slujim mereu o statuie, atunci suntem terminaţi! Înţelepciunea aceasta
puţină care ne-a mai rămas poate fi dezvoltată sau distrusă. Atunci când suntem cu
oamenii spirituali sau cu prietenii spirituali, înţelepciunea noastră va străluci mult mai
mult şi se va dezvolta din ce în ce mai mult. Dar când suntem cu oamenii ignoranţi şi
ne luăm după ei şi ne închinăm la statui, atunci şi noi vom fi contaminaţi şi traşi în jos
de ei şi apoi nivelul nostru se va degrada ca atare. Domnul a vrut ca oamenii Lui să
evite această situaţie nedorită, deci El le-a spus să nu facă asemenea lucruri, pentru că
dacă vor face, atunci înţelepciunea aceea puţină pe care au avut-o va dispare.
Să presupunem că v-au rămas nişte bani, puţini, i-aţi păstrat şi acum puteţi să-i
folosiţi ca să cumpăraţi pâine. Însă, dacă sunteţi înşelaţi de oameni şi vă folosiţi banii
ca să cumpăraţi pietre, atunci pierdeţi banii şi muriţi şi de foame. Şi pe deasupra,
trebuie să căraţi pietrele şi atunci sunteţi şi mai epuizaţi. Voi sunteţi deja obosiţi, între
timp trebuie să căraţi şi pietrele. Cum pot oamenii să fie aşa de stupizi şi să se lase
înşelaţi într-un asemenea mod? Cum pot pietrele să fie comestibile?
De aceea părinţii voştri vă spun să nu cumpăraţi pietre şi să vă păstraţi banii,
pentru că ei ştiu că sunt tot ce aveţi. Dacă îi păstraţi, atunci puteţi să vă susţineţi pentru
o vreme şi să vă gândiţi la altă cale mai încolo. Poate că atunci când v-aţi redobândit
puterea, atunci puteţi să găsiţi un serviciu, dar dacă folosiţi banii ca să cumpăraţi
pietre, atunci sunteţi terminaţi. Voi sunteţi deja slabi şi înfometaţi, şi pe deasupra
trebuie să căraţi şi pietrele, cum o să supravieţuiţi atunci? Veţi muri imediat! La fel,
atunci când noi ne închinăm la statui, atunci suntem incurabili! Numai în cazul în care
cineva ne trage în sus foarte repede şi ne dă înţelepciunea superioară, atunci vom fi
vindecaţi, altfel ne vom scufunda mereu.
Ieri, v-am lăsat să vă uitaţi la un film documentar, care era despre un grup de
oameni din India care făceau pelerinaje la râuri şi munţi, cât de sinceri erau atunci când
se îmbăiau în Gange şi cât de sinceri erau atunci când se închinau la zei. Totuşi, puteţi
să vedeţi că populaţia din India nu a descrescut, dar creşte tot mereu. Şi ajung din ce în
ce mai săraci, şi aceasta pentru că ei îşi dedică sinceritatea acolo unde nu trebuie!
De aceea, înainte, atunci când îi vedeam că fac asemenea lucruri, atunci m-am
înfuriat. I-am certat mereu atunci când am coborât din Himalaia. (râsete) Şi nu m-am
mulţumit ca să-i cert de una singură, le-am spus şi la alţi călugări despre asta şi i-am
lăsat să-i certe şi ei. (Maestra râde) Am fost foarte supărată pe aceşti zei! Am pus
degetul la nasul lor şi i-am certat foarte aspru. Desigur că ei nu m-au auzit, eu nu
făceam decât să-mi eliberez furia. Ei erau făcuţi din lemn, cum puteau să mă audă?
Ştiam asta foarte bine, numai că atunci eram foarte furioasă.
Am văzut că milioane de oameni erau înşelaţi şi îşi consumau degeaba efortul,
puterea şi banii, şi la fel, îşi riscau viaţa ca să se urce sus pe munte numai că să facă o
închinăciune. Nu ştiau dacă vor reuşi să ajungă acasă în viaţă, pentru că drumul era
foarte periculos. Unii erau foarte săraci, ei aveau bani sau împrumutau bani numai
pentru această călătorie şi nu mai aveau nici un ban când se întorceau înapoi acasă. Ca
să obţină merite şi să se închine la o statuie de lemn, ei veniseră de foarte departe,
uneori ei mergeau desculţi, şi picioarele lor erau rănite şi sângerau. Unii erau aşa de
săraci că nu aveau încălţăminte, deci mergeau desculţi pe drumul de gheaţă. Am plâns
când am văzut aşa ceva! Atât de mulţi oameni au fost înşelaţi, chiar dacă ei erau
sinceri, nu era de nici un folos.
Dacă nu avem prieteni spirituali, atunci înţelepciunea noastră devine din ce în ce
mai puţină şi la urmă va dispare. Atunci, noi ne vom transforma în animale, plante,
pietre sau minerale. Cu cât avem înţelepciune mai puţină, cu atât statutul nostru va fi
mai inferior, în timp ce cu cât avem mai multă înţelepciune, atunci statutul nostru va fi
mai înalt. Este la fel şi în societate. Dacă aveţi cunoştinţe mai multe şi sunteţi mai
inteligenţi, atunci faci o muncă cu mai puţin efort, statutul social este mai înalt,
serviciul este mai bun şi poţi să câştigi bani mai mulţi. Dar dacă nu ai nici un fel de
cunoştinţe, nu eşti inteligent şi nu ai nici un fel de aptitudini, atunci trebuie să faci
munca de nivel inferior. Cu cât munca pe care o faci este mai inferioară, cu atât se cere
efort fizic mai mult şi faci bani mai puţini.
O situaţie similară este şi în univers. Dacă avem înţelepciune mai multă, atunci
ajungem fiinţe cu conştiinţă superioare, şi invers, dacă avem înţelepciune mai puţină,
atunci ajungem fiinţe inferioare. De aceea, datorită diferenţei la nivel de înţelepciune,
în această lume sunt tot felul de fiinţe cu conştiinţă, cum ar fi insectele, broaştele,
animalele, vacile, fiinţele umane, fiinţele nemuritoare, fiinţele iluminate şi Dumnezeu.
Noi ar trebui să aspirăm să urcăm cât mai sus decât să mergem în jos, pentru că vom
suferi mai mult atunci când suntem la nivelurile inferioare. Nu este din cauza faptului
că nouă ne este frică de ceva, dar dacă trebuie să alegem, atunci de ce să alegem să
suferim? Dacă alegeţi să suferiţi pentru beneficiul celorlalţi, aşa cum v-am spus mai
devreme azi, atunci sunt de acord cu voi. Însă, dacă alegeţi să suferiţi singuri şi mai
departe să-i implicaţi şi pe urmaşii voştri de cinci sau şase generaţii, atunci eu v-aş ruga
să nu faceţi lucrul acesta!
Eu am ales calea aceasta şi doresc să rămân aici, din cauza cerinţelor oamenilor
şi din cauza faptului că vreau să-i fac să fie fericiţi şi să-i încurajez să practice spiritual
şi să se ridice spre un nivel mai înalt. De aceea eu am dorit să-mi asum această muncă
grea. Dacă aş fi ales această muncă grea pentru că mi-ar fi plăcut, atunci ar fi fost un
lucru cu totul diferit, înţelegeţi? (aplauze) Lumea noastră este deja plină de durere, deci
dacă puteţi să alegeţi fericirea, atunci aşa să faceţi. Să nu spuneţi: „Din moment ce
Maestra a ales munca grea, atunci şi noi ar trebui să facem la fel”. Pentru că atunci
sunteţi foarte stupizi! Dacă putem să-i facem pe oameni fericiţi prin suferinţa noastră
individuală, atunci se merită. Totuşi, dacă noi singuri alegem să căutăm suferinţa,
atunci nu suntem decât nişte idioţi care se sinucid, lucru care nu este bun!

▫ Să nu luaţi Numele Domnului Dumnezeul vostru în râs. ▫

Acum, să vorbim despre a treia poruncă, care este aceasta: „Să nu luaţi Numele
Domnului Dumnezeul vostru în râs”. Cine este Dumnezeu? Cum putem să-l respectăm
pe Dumnezeu dacă nici măcar nu-i cunoaştem numele? Dacă nu-i cunoaştem numele,
atunci nu putem să-l cinstim ca fiind Dumnezeu, Maestrul Suprem, Anuttara Samyak
Sambodya sau puterea lui Buddha! Să nu folosim numele Lui ca să înjurăm, ca să ne
jurăm sau să-i blestemăm pe ceilalţi. Chiar şi atunci când îl folosim ca să jurăm faţă de
Dumnezeu, tot nu este bine. Să nu spuneţi că „nu am făcut asta, dacă te mint, atunci să
fiu trăsnit de fulger”, sau lucruri de genul acesta. Să nu-i forţăm pe alţii ca să se jure
faţă de noi, şi la fel, să nu ne jurăm în numele Domnului. Unele persoane sunt şi mai
rău, ei se folosesc de numele lui Dumnezeu ca să facă război. Ei folosesc numele lui
Dumnezeu ca să-i omoare pe ceilalţi, să invadeze celelalte ţări sau să abuzeze de femei
sau copii. Acestea sunt exemple când numele lui Dumnezeu este folosit spre rău.
Atunci când Dumnezeu trimite pe pământ o persoană care să-l reprezinte, cum ar
fi Iisus Cristos sau Buddha Shakyamuni, atunci când El este în lume sau după ce a
plecat, noi trebuie să respectăm şi numele Lui, de asemenea, deci noi trebuie să
respectăm numele lui Dumnezeu şi numele Maestrului. Să nu-l denigrăm sau să facem
glume despre numele Lor, la fel, să nu le pronunţăm numele aşa la întâmplare, fără
respect.
De ce vrea Dumnezeu ca noi să-i respectăm pe reprezentanţii Lui sau ai Ei? Este
pentru că cu cât îi respectăm mai mult, cu atât vom obţine binecuvântare mai multă.
Altfel, s-ar putea să nu mai vedem Maestrul şi soarele pentru multe vieţi, s-ar putea să
cădem într-un loc cu întuneric unde nu este nici un fel de lumină a soarelui, nici un
nume părintesc sau nici un Maestru. De aceea Dumnezeu ne spune să-i respectăm
numele Lui şi numele reprezentanţilor Lui, adică numele Maeştrilor. Numai atunci noi
vom avea lumină şi vom avea şansa să ne dezvoltăm Maestrul din interior. Acolo unde
este o cauză, acolo este un efect. Cine se aseamănă, se adună. Dacă noi nu-l respectăm
pe Dumnezeu, atunci vom avea consecinţe rele, deci Dumnezeu ne aduce aminte de
lucrul acesta numai din compasiune.
 Nu înseamnă că Dumnezeu are nevoie de respectul nostru, multe persoane l-au
slujit şi nu l-au slujit, de-a lungul vremurilor, dar El nu s-a schimbat nici un pic. El este
etern, nu se naşte niciodată şi nu este distrus niciodată şi nu este niciodată murdar sau
curat. El nu face decât să dea, dar nu ia niciodată. El nu are nevoie de nimic, pentru că
tot ce este în univers, este creat de El.

▫ A şaptea zi este ziua pentru meditaţie de grup. ▫

Următoarea poruncă este aceasta: „În ziua a şaptea să nu munciţi, să respectaţi
ziua Sabbathului!” În Biblie se spune că Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi apoi s-a
odihnit în ziua a şaptea. Eu am dubii de ce Dumnezeu a trebuit să se odihnească, El nu
are nevoie de nimic! Şi voi vă gândiţi la fel, că eu nu trebuie să mă odihnesc deloc. Deci
în fiecare duminică şi în vacanţe, voi veniţi aici tot timpul pentru vacanţă şi mă obosiţi
pe mine de moarte. În cazul acesta, Dumnezeu este mai norocos ca mine (Maestra
râde), pentru că El se poate odihni în ziua a şaptea.
El chiar ne-a cerut ca şi noi să ne odihnim cu El, de ce? Pentru că El îşi face griji
că noi lucrăm prea mult de-a lungul săptămânii şi nu mai avem timp să ne aducem
aminte de Sinele nostru şi de Dumnezeu. Dumnezeu este Împărăţia noastră din interior
şi Natura noastră de Buddha. Ce a vrut El să spună atunci, este că noi ar trebui să ne
adunăm pentru meditaţia de grup în ziua a şaptea! Este scris foarte clar în Biblie că
oamenii să nu muncească deloc sau să nu facă vreo activitate fizică, ci să se adune
împreună ca să-l slujească pe Dumnezeu. Înseamnă că noi să practicăm spiritual şi să ne
căutăm statutul nostru înalt şi înţelepciunea supremă din interior.
Această tradiţie a fost perpetuată până în zilele noastre. În fiecare duminică,
oamenii se adună împreună la biserică ca să recite din scripturile scrise în trecut.
Totuşi, ei nu fac decât să vină la o biserică, să citească din scripturi şi să meargă acasă.
Şi mai au şi câteva gustări între timp. Ei mănâncă biscuiţi care nu sunt binecuvântaţi. În
trecut, biscuiţii simbolizau mâncarea binecuvântată de la maestru, pentru că biscuiţii
erau uşor de păstrat, erau ieftini şi uşori. Din moment ce era lume multă, ei au făcut ca
biscuiţii să fie foarte subţiri. Oamenii îi mâncau nu pentru gust, dar pentru puterea de
binecuvântare care era conţinută în ei.
La fel, floricelele noastre de porumb de aici poate că nu au gust aşa de bun şi
sunt destul de ieftine. Poţi să cumperi floricele de porumb foarte simplu cu bani la
magazin, totuşi vouă vă place să le luaţi de aici, pentru că ale noastre sunt diferite. Aţi
fi şi mai fericiţi dacă vi le-aş da personal la fiecare, asta am vrut să spun. Este posibil ca
oamenii de afară atunci când mă văd că vă dau floricele de porumb, să creadă că voi aţi
venit aici numai pentru floricele de porumb. Atunci o să construiască un aşram şi să
vândă floricele de porumb în fiecare zi, fără să ştie care este însemnătatea adevărată.
Persoana care dă floricele de porumb trebuie să aibă putere, astfel ca floricelele de
porumb să fie binecuvântate, altfel, nu au nici un sens.
Noi, practicienii spirituali, emitem o iubire puternică în mod natural, care atrage
oamenii. După ce ne părăsesc, ei se simt ca şi cum au pierdut ceva important, ca şi cum
vitalitatea lor le-a fost luată. Atunci când am plecat din Costa Rica, oamenii plângeau
ca copiii, spuneau: „Oh! Este ca şi cum îmi taie carnea de pe mine sau o parte din mine
este tăiată şi îndepărtată”. De aceea nouă ne place să stăm împreună cu practicienii
spirituali, nu din cauza hainelor lor sau pentru că ei sunt călugări budişti raşi pe cap,
dar din cauza vibraţiei imperceptibile emisă de ei, care ne face să ne simţim foarte
confortabili. Este ca atunci când avem apă să bem dacă ne este sete, avem mâncare să
mâncăm dacă ne este foame sau avem medicamente bune atunci când suntem bolnavi.
Noi ne simţim confortabili, dar nu putem să descriem aceasta.
La fel, biscuiţii binecuvântaţi sunt buni numai atunci când ne sunt daţi de o
persoană care are putere, altfel, ei nu reprezintă nimic dacă sunt cumpăraţi din afară.
Totuşi, biscuiţii sunt folositori, le poate aduce aminte oamenilor de Dumnezeu. Poate că
atunci când merg acasă, se întreabă: „Cine este Dumnezeu?” S-ar putea să vrea să-l vadă
pe Dumnezeu, mai târziu, s-ar putea să audă pe cineva care ţine o prelegere şi spune:
„Eu pot să te ajut să-l găseşti pe Dumnezeu”. Atunci ei vor merge la persoana aceea
foarte repede, din curiozitate. În cazul acesta, biscuiţii sunt folositori, altfel, ei nu au
nici un folos. Nu înseamnă că noi trebuie să ne adunăm împreună şi să recităm toată
ziua: „Eu vreau să-l văd pe Dumnezeu, eu îl iubesc pe Dumnezeu”. Nu! Deşi Dumnezeu
este în interiorul nostru, El nu poate să mai facă nimic dacă noi nu-l găsim.
Respectându-ne părinţii înseamnă să-l respectăm pe Dumnezeu.
Următoarea poruncă este: „Să-ţi onorezi tatăl şi mama!” Poate că pe timpul lui
Moise, copiii nu erau ascultători, deci a fost necesară această poruncă. Dacă toată
lumea ar fi fost ascultătoare, atunci nimeni nu ar fi ştiut ce înseamnă „a nu fi
ascultător”. Dacă oamenii sunt frumoşi cu toţii, atunci nimeni nu ar şti ce înseamnă să
fii urât. Dacă toţi oamenii unei ţări sunt bogaţi, atunci nimeni nu ar vorbi despre
sărăcie. De exemplu, aceasta este o ţară budistă, deci aici sunt călugări budişti. Însă,
oamenii din alte ţări nu au văzut niciodată călugări, nu ştiu ce sunt călugării şi nu
vorbesc niciodată despre călugări. La fel, la vremea aceea oamenii nu erau disciplinaţi
cum trebuie. În Biblie este descrisă situaţia haotică de la vremea respectivă, după ce
Moise a fost plecat doar pentru 40 de zile, oamenii au renunţat la Domnul şi au început
să slujească un viţel de aur. Ei erau foarte inferiori în spirit şi le lipsea moralitatea, de
aceea şi-au schimbat maestrul în 40 de zile.
Desigur că noi devenim din ce în ce mai civilizaţi şi mult mai avansaţi. Noi
trăiam în scorburi şi mâncam mâncare negătită şi animale în viaţă. Nu aveam foc
atunci, nu aveam case, nu aveam avioane şi nici un lucru civilizat. Acum suntem mult
mai civilizaţi, pentru că de-a lungul timpului, fiinţele extraterestre au venit aici ca să ne
împărtăşească cunoştinţele moderne şi să facă ca noi să devenim mai inteligenţi şi copiii
noştri mai isteţi.
De exemplu, acum voi mă urmaţi pe mine ca să practicaţi spiritual, şi copiii pe
care îi aveţi sunt diferiţi de asemenea! Aceia care au fost vegetarieni de când erau în
pântecele mamei lor, arată foarte grăsuni şi vioi. Aţi văzut ce mâini au? Sunt mai grase
de cel puţin trei sau patru ori, mă întreb de unde îşi iau hrana ca să fie aşa? Ei nu beau
decât lapte! Copiii aceştia cu siguranţă că vor creşte mari şi vor deveni mai inteligenţi
decât suntem noi. Şi cei care au fost iniţiaţi în pântecele mamei lor, pot deveni şi mai
extraordinari atunci când vor creşte mari! Şi copiii lor, de asemenea, pot să fie şi mai
remarcabili, mai stabili moral, mai puternici emoţional şi cu o minte fericită, mult mai
dezvoltaţi în înţelepciune. Deci urmaşii noştri vor ajunge din ce în ce mai bine.
Uitaţi-vă la vremea lui Moise. Era un haos cu adevărat. Înţelepciunea oamenilor
era foarte mică, Dumnezeu le-a dat foarte mult atunci, El şi-a manifestat puterea magică
de foarte multe ori şi i-a protejat în fiecare zi. Totuşi, după ce maestrul plecase fie şi
numai pentru 40 de zile, ei l-au abandonat pe Dumnezeu şi au slujit un viţel de aur în
schimb. Vă puteţi imagina lucrul acesta? În timpurile moderne, unii oameni sunt la fel
ca cei care slujesc viţeii de aur, dar sunt puţini la număr. Foarte puţine persoane din cei
care mă urmează pe mine vor regresa. Înseamnă că voi sunteţi mult mai stabili şi aveţi
înţelepciune mai multă. Este posibil pentru că eu am merite foarte multe, deci
Dumnezeu îmi trimite discipolii cei mai buni. Dar să nu mă credeţi pe cuvânt până nu
vă cercetaţi sufletul singuri (Maestra şi audienţa râd).
De ce trebuie să ne respectăm părinţii? Pentru că iubirea lui Dumnezeu are grijă
de noi prin legea cauzei şi efectului şi prin iubirea fizică de la părinţii noştri. Să-i
respectăm pe părinţii noştri este ca şi cum îl respectăm pe Dumnezeu, în realitate, nu
este forma fizică a părinţilor noştri cea care are grijă de noi, dar este iubirea lui
Dumnezeu care face totul. Noi ar trebui să înţelegem lucrul acesta foarte clar! Viaţă
după viaţă, Maestra Supremă prin intermediul mamei fizice, şi Maestrul Suprem prin
intermediul tatălui fizic, au avut grijă de noi, ne-au învăţat virtuţile de bază,
compasiunea şi iubirea. Din cauza iubirii de la părinţii noştri, atunci şi noi ştim ce este
iubirea atunci când creştem mari. Aşa stau lucrurile!
Dacă suntem crescuţi într-o familie stabilă şi iubitoare, atunci şi noi vom deveni
mult mai iubitori, şi ne simţim mult mai în siguranţă atunci când creştem mari. Uneori,
noi vedem că unii copii fac lucruri de-a dreptul rele, ajung ticăloşi sau sunt acuzaţi
drept criminali şi băgaţi la închisoare. Să nu daţi vina pe ei aşa de repede! Poate să fie
pentru că le-a lipsit iubirea şi educaţia atunci când erau tineri. Poate să fie din cauza
faptului că părinţii lor au murit foarte devreme sau au fost prea ocupaţi ca să mai aibă
grijă şi de ei. Sau poate fi pentru că părinţii lor nu au fost iubiţi la rândul lor de părinţii
lor, deci nu puteau să-i trateze pe copiii lor cu iubire.
 Şi cum totul se repetă, atunci ei vor avea iubire din ce în ce mai puţină şi vor
face probleme din ce în ce mai multe. Atunci când merg afară în societate, s-ar putea să
fie trataţi pe nedrept sau asupriţi, şi atunci îşi pierd sentimentul de securitate. Mai
târziu, atunci când sunt atacaţi sau neînţeleşi, din cauza complexului de inferioritate ei
vor opune rezistenţă, se vor revolta şi vor opune rezistenţă societăţii din ce în ce mai
mult. Cu cât opun rezistenţă mai multă faţă de societate, cu atât sunt mai pierduţi şi ura
lor creşte şi mai mult. Într-un final, ei vor sfârşi într-o situaţie mizerabilă, la închisoare.
Din cauza motivelor expuse mai sus, noi ar trebui să fim ascultători faţă de
părinţii noştri. Dacă părinţii noştri nu ne tratează bine, atunci ar trebui să ne gândim că
este răsplata noastră şi destinul nefavorabil. Poate că le-am datorat ceva părinţilor
noştri în viaţa trecută şi nu le-am plătit atunci. Poate că noi înşine am fost nişte părinţi
răi în viaţa trecută, deci în viaţa aceasta suntem noi cei care avem părinţi răi, ca să ne
învăţăm lecţia. Deci noi trebuie să îndurăm totul şi să fim credincioşi. Aşa va fi bine,
atât pentru noi cât şi pentru părinţii noştri.
În Costa Rica era o iniţiată care avea puţin peste vârsta de 20 de ani. La două sau
trei zile după ce a fost iniţiată, a venit la mine plângând! Am întrebat-o de ce plângea,
şi mi-a spus că nu putea să se împace cu familia ei, mai ales cu tatăl ei. Mama ei murise
şi tatăl ei nu o trata bine deloc. El era foarte rece, aspru şi avea dificultăţi ca să
comunice. El o asuprea şi era foarte autoritar cu ea, şi ea nu putea să mai îndure deloc.
Atunci eu am întrebat-o: „Te-ai gândit vreodată că s-ar putea să fie la fel de rece şi
aspru pentru tatăl tău faptul că tu ţi-ai ascuns iubirea ta faţă de el? Te-ai gândit
vreodată că şi tatăl tău are nevoie de iubire? Nu înseamnă că eşti doar tu cea care are
nevoie de iubirea lui”. Atunci ea a fost şocată şi a spus: „Ce să fac acum? Este posibil că
nu mi-am exprimat niciodată sentimentele faţă de el”. Atunci i-am spus: „Când te duci
acasă, cumpără cel mai frumos trandafir roşu, atunci îngenunchează în faţa tatălui tău
şi oferă-i lui floarea, îmbrăţişează-l şi spune-i că deşi nu mi-am arătat niciodată iubirea
faţă de tine pentru că am uitat, eram tânără şi fără sensibilitate, totuşi, te iubesc foarte
mult”. Deci aşa a făcut, cum i-am spus eu. Ca rezultat, amândoi s-au îmbrăţişat şi au
plâns împreună. De atunci încolo, ei s-au împăcat foarte bine unul cu altul.
Deci unul din ei a trebuit să-şi deschidă inima primul. Părinţii muncesc afară, ei
sunt de multe ori epuizaţi, fizic şi mental. Ei au foarte multe datorii şi griji. Pe lângă
responsabilitatea grea din familie, foarte greu sunt în stare să râdă atunci când sunt
acasă. Totuşi, copiii s-ar putea să nu înţeleagă greutăţile părinţilor, ei cer mereu şi se
aşteaptă la foarte multe, dar nu realizează că şi părinţii au nevoie de iubire şi sprijin. Pe
de o parte, părinţii s-ar putea să fie severi: „Noi suntem părinţii tăi!” Ei s-ar putea să fie
severi pentru că le este frică că copiii lor nu-i vor respecta, pe lângă presiunea grea de
la serviciu, ei nici nu pot să râdă din toată inima. Pe de altă parte, copiii se gândesc:
„Părinţii noştri sunt foarte severi, ei nu ne iubesc şi nu ne dau asta şi asta”. Atunci
copiii se pot supăra sau poartă ură, lucru care face să se adâncească şi mai mult
neînţelegerea dintre ambele părţi şi să lărgească golul dintre generaţii. În realitate, şi
părinţii şi copiii sunt anxioşi şi nerăbdători să se îmbrăţişeze unul pe altul. Ei se iubesc
foarte mult, dar nu-şi pot exprima această iubire.
Voi să încercaţi să vă exprimaţi sentimentele, nu trebuie să vă fie ruşine. Ei sunt
membrii familiei voastre. Dacă chiar nu puteţi să comunicaţi cu ei, atunci să încercaţi
această metodă, de exemplu mai întâi să vă îmbrăţişaţi unii pe alţii şi apoi să vorbiţi.
Atunci când le spuneţi totul din sinceritate adevărată, atunci cuvintele voastre o să-i
impresioneze. Atunci o să puteţi comunica unii cu alţii din ce în ce mai mult şi să
înţelegeţi că şi partea cealaltă are, la fel, sentimente şi iubire, şi atunci o să vă împăcaţi
cu ei. Uneori, ei sunt foarte mândri ca să fie primii care să vorbească, deci ambele părţi
se închid, singuri, şi aşteaptă ca cealaltă parte să bată. (Maestra râde) Şi atunci, ambele
părţi, ei devin anxioşi.
Uneori asta se întâmplă între soţ şi soţie, la fel. Ei doresc foarte mult să se
împace, dar amândoi aşteaptă şi niciunul nu ia iniţiativa. Şi pe măsură ce trec zilele,
atmosfera rămâne tensionată şi rece. Deşi ei se iartă unul pe altul în sinea lor, nu pot să
lase deoparte mândria lor, îşi fac griji că îşi pierd reputaţia şi despre ce va crede celălalt
despre el sau ea. „O să râdă de mine dacă cedez?” În realitate, nu se va întâmpla aşa.
Nu contează dacă soţul tău râde de tine, el este partenerul tău! La fel, este în regulă
dacă soţia ta râde de tine! În realitate, ea nu va râde, ea nu face decât să aştepte ca tu
să-ţi ceri scuze faţă de ea. Acum aţi înţeles!
De ce trebuie să ne respectăm părinţii? Pentru că ei au muncit foarte greu pentru
noi. Corpul nostru preţios pe care noi suntem capabili să-l avem, ne este dat de la
părinţii noştri, nu prin corpul fizic al părinţilor noştri, dar prin iubirea lui Dumnezeu
care a acţionat prin ei. De aceea, ar trebui să-i respectăm, ca să fie respectat şi
Dumnezeu. Totul este creat de Dumnezeu. El ne dă naştere prin intermediul corpurilor
părinţilor noştri, nu că părinţii noştri fac lucrul acesta singuri. Totuşi, din moment ce
părinţii noştri au iubirea lui Dumnezeu în interiorul lor, din moment ce îl au pe
Dumnezeu în interiorul lor, atunci când ne iubesc pe noi, ei au puterea iubirii lui
Dumnezeu. Ei sunt fiinţe foarte nobile, pline de graţie şi superioare. Cum putem să nu-i
respectăm?

▫ Însemnătatea subtilă a poruncii „să nu omori” ▫

Acum, următoarea poruncă este „să nu omori”. Înseamnă să ne abţinem de la a
ucide. Eu am explicat pe tema aceasta de milioane de ori. Totuşi, să nu credeţi mereu că
este destul de bine dacă noi nu ucidem, uneori, atunci când încercăm să salvăm o viaţă,
atunci omorâm. M-aţi auzit când am spus povestea despre două călugăriţe care încercau
să salveze un gândac? Nu am prea multe exemple la acest capitol, nu am decât această
poveste.
Într-o zi mergeam ca să fac baie şi să mă spăl pe dinţi, şi am văzut un gândac în
cana mea. Cana era acoperită cu o bucată de pânză, atunci când am ridicat pânza, am
văzut gândacul în cană. Mi-a fost frică, desigur, gândacul a fost şi el speriat. (Râsete)
Deci eu am ţipat: „Ah!” (Maestra râde) A fost o reacţie naturală. Din moment ce
gândacul nu a putut să spună „ah”, a sărit. Deci amândoi eram speriaţi. Când au auzit
asta, două călugăriţe de afară au venit repede şi m-au întrebat: „Ce s-a întâmplat,
Maestră?” Şi eu am spus: „Sunt bine, este un gândac”. (Maestra şi audienţa râd) Atunci
ele au spus: „În regulă, Maestră, mergeţi afară şi noi o să avem grijă de el”. Am spus:
„Bine, să fiţi atente, aveţi grijă de el dacă asta doriţi!” Era o chiuvetă afară, deci m-am
dus acolo ca să mă spăl pe dinţi.
Mult timp după ce m-am spălat pe dinţi, tot nu le-am văzut că au ieşit afară.
(râsete) Deci le-am întrebat: „Aţi terminat?” Şi ele au spus: „Nu încă!” Am spus: „Cum
se face că voi două nu sunteţi în stare să aveţi grijă de un gândac?” (Maestra şi audienţa
râd) Apoi, când m-am dus înăuntru ca să mă uit, oh, am auzit un zgomot „zzttt zzttt
zzttt” Le-am întrebat: „Ce faceţi?” Şi ele mi-au spus că încercau să alunge gândacul cu
duşul, dar gândacul nu se mişca deloc! Am spus: „Desigur că nu se mişcă. Este
înconjurat de apă”. Dacă eu vă ud cu apă cu duşul în felul acela, nu te vei îneca atunci?
Gândacul era foarte mic şi era înconjurat de apă, abia putea să respire. Cum ar putea să
fugă atunci? Nici nu ştia unde să fugă.
Gândacul era gata să se înece, l-am văzut cum se zbătea, cerea ajutor. Deci eu le-
am spus: „Stop! Stop! Stop! Lasă-mă pe mine să mă ocup de el”. Ele erau cu adevărat
extraordinare şi pline de compasiune ca să „nu omoare”, dar încercau să alunge
gândacul cu apă, înconjurându-l şi udându-l cu apă. Şi noi, dacă eram în locul
gândacului, ne-am fi înecat la fel. Gândacul era foarte mic, desigur că s-ar fi înecat.
Atunci când ele l-au udat, el nu putea să mai reziste. Deci eu le-am spus: „Lăsaţi totul
deoparte! Lasă gândacul singur!” Deci în felul acela ele încercau să salveze viaţa.
Ca atare, nu este suficient să ne abţinem să nu ucidem. Noi trebuie să fim foarte
atenţi, atunci când ne plimbăm, atunci trebuie să fim atenţi şi să vedem dacă sunt
insecte. Chiuveta unde ne spălăm faţa şi ne spălăm pe dinţi trebuie să fie acoperite sau
să nu fie umplute cu apă, ca să prevină insectele de la a fi înecate acolo. Lămpile cu gaz
sau ulei din temple sunt, de asemenea, ucigaşi profesionişti. Ar trebui ca ele să fie ca
ofrande în numele lui Buddha, dar sunt umplute cu corpurile insectelor moarte. Din
moment ce lămpile nu sunt acoperite, atunci insectele sunt omorâte imediat în
momentul în care cad în lampă.
Înainte, când trăiam în templu, în fiecare dimineaţă ştergeam masa din altar şi
vedeam mereu că lămpile erau umplute cu fiinţe moarte. Mă gândesc că nici lui Buddha
nu-i place lucrul acesta. În timpurile vechi, din moment ce nu aveau lumină atunci,
oamenii trebuiau să folosească lămpile cu ulei. Dar acum, noi avem lumina electrică şi
totuşi, oamenii, din încăpăţânare, insistă ca să folosească lămpile cu ulei. În timpurile
vechi, oamenii foloseau lămpile cu ulei şi uleiul frumos mirositor ca să aducă ofrande
lui Buddha.
De ce oamenii aprindeau lămpile cu ulei ca o ofrandă pentru Buddha? Pentru că
lămpile puteau să ilumineze drumul pentru El. În plus, ele erau folosite ca să ilumineze
faţa lui Buddha, astfel încât oamenii să-l vadă. La fel, erau folosite ca să ilumineze
drumurile din temple, la fel ca drumul nostru de aici. Totuşi, în timpurile vechi,
oamenii acopereau lămpile cu ulei. Shakyamuni Buddha la fel, i-a instruit că atunci
când sunt aprinse lămpile de ulei sau sunt puse afară, ar trebui să fie acoperite ca să
prevină insectele să fie rănite sau omorâte. În zilele noastre, oamenii folosesc vase mari
de ulei drept lămpi de ulei. În templele din Tibet, în fiecare zi sunt aprinse sute de
lămpi de ulei, ziua şi noaptea. Mai întâi, ei risipesc uleiul, al doilea, ei omoară foarte
multe fiinţe. Atunci când practicăm spiritual, atunci ar trebui nu doar să ne abţinem de
la a omorî, dar şi să le salvăm vieţile fiinţelor cu conştiinţă, dar noi le omorâm.
De aceea noi trebuie să fim atenţi. Să te abţii să nu omori are un sens foarte larg.
Nu doar omorul cu un cuţit este un omor. Desigur că ar trebui să evităm omorul pe cât
este posibil. Noi nu avem intenţia să omorâm prin a aprinde lămpile cu ulei, totuşi,
putem să evităm lucrul acesta prin a nu folosi aceste lămpi. Buddha nu a spus că noi
trebuie să-i aducem ofrande prin lămpile de ulei. În cazul în care în unele locuri
oamenii nu au ulei, atunci cum pot să mai facă ofrande lui Buddha? Indiferent ce
oferim, cea mai importantă este intenţia noastră. Şi pe deasupra, lampa se referă în
realitate la lampa din interiorul nostru! Desigur că scripturile spun că toate templele ar
trebui să aprindă lămpile sau focul tot timpul, astfel ca oamenii să vadă drumul şi să
meargă să mediteze. Este la fel şi în aşramul nostru! Când veniţi la miezul nopţii sau în
timpul unei reuniuni de şapte zile, vă sculaţi la trei sau patru dimineaţa. Dacă nu sunt
lămpi în temple sau aşramuri, cum puteţi să vedeţi pe unde mergeţi? S-ar putea să
călcaţi peste capul celorlalţi, sau bărbaţii s-ar putea să meargă şi să stea cu femeile sau
femeile vor merge să stea în locul unde stau bărbaţii, şi să facă probleme. Deci acesta
motivul pentru a avea lumină, nu că Buddha are nevoie de vreo lumină!
De exemplu, atunci când eu stau aici, voi puneţi mereu lumini mari spre mine, ca
oamenii să mă poată vedea, dar nu înseamnă că eu am nevoie de lumină. Deci orice fel
de lumină este în regulă, atâta timp cât oamenii mă pot vedea. Totuşi, la fel ca şi în
cazul statuilor lui Buddha, nimeni nu vine să le vadă noaptea, vizitatorii vin numai
ziua. Deci noaptea nu este nevoie de lumină, apoi, toate templele au lumină electrică
acum şi este uşor pentru ei să aprindă lumina, astfel ca oamenii să practice ritualul lor
de dimineaţa şi seara.
Ce vreau să spun este că noi să evităm omorul pe cât se poate. Mai sunt multe
alte lucruri, dar nu pot să vi le spun pe toate acum. Cât despre insecte sau paraziţi, ar
trebui să evităm să le omorâm pe cât este posibil. La fel, ar trebui să evităm să tăiem
iarba sau copacii, dacă este posibil. Dacă nu mai avem nici o soluţie, atunci le tăiem,
desigur, ca să construim case sau din motive de igienă. Putem să o facem atunci când
este necesar. Totuşi, este ceva cu totul diferit atunci când le distrugem din motive
vicioase în inima noastră sau fără nici un motiv.

▫ Să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu minţi. ▫

O altă poruncă este să nu comiţi adulter. Înseamnă să te abţii să ai mai mult de
un soţ sau o soţie. Am explicat motivul. Dacă ai prea mulţi soţi, atunci nu vei avea
niciunul data viitoare. Să spunem să ai şapte soţi, atunci în următoarele şapte vieţi
nimeni nu se va căsători cu tine, pentru că tu te-ai căsătorit cu prea mulţi dintr-o dată!
De exemplu, câştigi 10 mii de dolari NT într-o săptămână, dacă cheltuieşti totul într-o
zi, atunci desigur că nu mai ai nici un ban pentru restul săptămânii.
Următoarea poruncă este să nu furi. Toată lumea înţelege lucrul acesta, şi eu am
vorbit despre aceasta de foarte multe ori. Sunt multe feluri de a fura, să furi bani este
unul din ele. Este în regulă să furi dacă mori de foame, dar să nu o faceţi dacă aveţi
bani. A fura înseamnă, de asemenea, să primeşti lucruri oferite la întâmplare de alţii. La
fel, să nu-i provocaţi pe oameni ca să vă ofere! Uneori, atunci când vorbim prea mult,
noi furăm de asemenea, pentru că furăm din timpul oamenilor. Când oamenii nu mai au
răbdare cu tine şi tu continui să vorbeşti mereu, deci şi acesta este un furt de asemenea.
Dacă vindem ceva pentru 10 dolari dar valoarea lui adevărată este de numai 2
dolari, dacă spunem că este foarte bun când în realitate valorează doi dolari, dar noi îl
vindem pentru 10 dolari şi îi înşelăm pe ceilalţi ca să cumpere mai mult, acesta este
ceva greşit şi este un furt de asemenea. Să furi nu înseamnă numai să mergi acolo afară
şi să furi cu adevărat. Atunci când mergeţi la serviciu şi vedeţi că şeful nu este acolo şi
voi plecaţi şi mergeţi acasă mai devreme, atunci şi acesta este un furt. Dacă luăm acasă
ceva de la fabrică, ceva pe care şeful nu ni l-a dat, atunci şi acesta este un furt. Atunci
când trăim într-un grup, acolo sunt multe lucruri care sunt destinate publicului, nu
numai pentru noi, dacă noi luăm ceva care nu ne este dat nouă personal, atunci şi
acesta este un furt.
Următoarea poruncă este să nu fii martor fals faţă de vecinul tău. Voi o înţelegeţi
deja, şi la fel, v-am explicat-o de mai multe ori. Vă este explicată şi la momentul
iniţierii. Sunt multe tipuri de a minţi. Cel mai rău este acela că nivelul nostru spiritual
este inferior, dar noi îi înşelăm pe oameni că am atins un nivel înalt, prin a spune
lucruri misterioase. Noi îi forţăm pe oameni să creadă că nivelul nostru este mai ridicat
decât al lor, prin a vorbi despre lucruri mistice. Noi ne mascăm nivelul adevărat şi îi
facem pe oameni să creadă că noi ştim multe lucruri pe care ei nu le ştiu. Să-i înşeli pe
oameni în felul acesta este cea mai mare minciună. Un alt exemplu, atunci când
Maestrul moare, la unii le place să devină maeştri şi îi înşeală pe oameni că ei sunt
succesorii, prin a face lucrul acesta ei acumulează cea mai grea karma.
Uneori noi greşim, şi când oamenii ne întreabă, noi nu recunoaştem şi lăsăm
Maestrul sau şeful ca să pedepsească tot grupul. Aceasta este la fel, o minciună, şi este
ceva rău, la fel! Dacă ne recunoaştem greşeala, atunci va fi bine. Să nu-i implicaţi şi pe
ceilalţi. Uneori, eu trebuie să-i pedepsesc şi pe aceştia. Este în regulă dacă fac o greşeală
mică, dar ei nu recunosc şi atunci problema devine şi mai gravă şi implică tot grupul. Ei
nu ar fi pedepsiţi dacă este o greşeală mică, dar din moment ce este implicat tot grupul
şi este multă gălăgie, atunci trebuie să-i pedepsesc. Ei nu au recunoscut, dar m-au forţat
pe mine să răscolesc tot grupul şi să-i întreb pe fiecare în parte, şi ei tot nu s-au
confesat, atunci desigur că trebuie să-i pedepsesc. Îi pedepsesc pentru că mint, nu
pentru ce au făcut.

▫ Să nu iei bunurile altora. ▫

O altă poruncă este să nu iei casa vecinului …, desigur că nu este bine să luăm
lucrurile altora. Noi nu le acceptăm nici măcar dacă oamenii ni le dau nouă, ca să nu
mai pomenim de faptul de a lua lucrurile altora. V-am mai spus că dacă acceptăm
daruri de la alţii pe care noi nu le merităm, atunci noi nu facem decât să luăm karma
lor asupra noastră. Şi cum noi nu ştim dacă le merităm sau nu, deci ar fi mai bine să nu
le acceptăm, numai dacă oamenii ne forţează să le acceptăm. Dacă nu avem nici o
alternativă, atunci ar trebui să le acceptăm şi apoi să le dăm la altcineva sau să le dăm
lor ceva în schimb.
Cred că chinezii înţeleg foarte bine această regulă, în timpul anului nou
chinezesc, oamenii îşi fac cadouri unii la alţii. După ce cadourile sunt trecute pe la
multe persoane, cadoul pe care l-ai dat mai devreme, s-ar putea să ajungă la tine, nu
este aşa? Şi aşa este bine, cel puţin nu datorăm nimic la nimeni. Americanii au o
tradiţie, de exemplu, atunci când doi oameni merg să bea o cafea împreună, fiecare îşi
plăteşte nota lui, este bine de asemenea! Nu trebuie să de-a dovadă de respect fals şi să
facă un scandal mare despre cine a băut mai mult şi cine a băut mai puţin, (Maestra şi
audienţa râd), altfel ar fi ruşine.
Este o poveste amuzantă din Aulac. Doi oameni au mers împreună ca să mănânce
un fel de fruct numit jackfruit. Este un fel de fruct care are ca nişte tentacule şi nu arată
bine. Este aşa de mare şi aşa de gras şi are mulţi sâmburi şi un miez dulce în interior.
Cei doi au făcut o înţelegere: „Noi nu ştim cine o să mănânce mai mult şi cine o să
mănânce mai puţin, deci noi o să numărăm sâmburii, şi atunci o să ştim fiecare cât a
mâncat”. După ce s-au înţeles aşa, atunci au mers şi au împărţit fructul împreună.
Unul din ei era foarte cinstit, dar celălalt a înghiţit toţi sâmburii. (Maestra şi
audienţa râd). Văzând asta, prima persoană nu a spus nimic. După ce a terminat de
mâncat, prima persoană a ţipat foarte tare: „Oh, stomacul meu mă doare foarte mult,
stomacul mă doare foarte mult!” S-a încolăcit pe podea şi ţipa mereu. A doua persoană
nu terminase încă cu mâncatul, în timp ce mânca, el l-a întrebat: „Care este problema
cu tine?” Şi prima persoană a spus: „Din accident am înghiţit un sâmbure, acum a
început să crească, oh, devine din ce în ce mai mare. Oh, a crescut deja până aici!
(Maestra arată la pieptul ei) Oh, este aici acum! (Maestra arată la gâtul ei). Oh,
gândeşte-te repede la o cale ca să mă salvezi! De ce creşte aşa de repede?” Cealaltă
persoană a fost împietrită de moarte: „Tu ai înghiţit numai un sâmbure şi a crescut aşa
de mare. Ce se va întâmpla cu mine care am înghiţit cinci sâmburi?” (Maestra şi
audienţa râd şi aplaudă.) Deci să nu înghiţiţi nici un sâmbure! (Maestra şi audienţa
râd.)
Maestra Supremă Ching Hai.
Hsihu, Formosa, iunie 1990

▫ De ce ne trebuie meditaţie în grup? ▫

Aţi văzut că toţi gardienii zei din temple arată foarte răi? Au nişte feţe care te
ameninţă! De ce? Este pentru că ei au fost demoni înainte să devină zei de pază, puteţi
să citiţi în scripturile budiste poveşti despre felul cum Regele Demonilor sau demonii au
devenit credincioşi faţă de Buddha Shakyamuni, ei s-au jurat să devină zeităţi de pază
ca să-şi plătească păcatele din trecut, astfel ca nivelul lor să fie elevat şi să le permită
astfel să ajungă Arhat sau Bodhisattva. (termenul budist pentru sfinţi)
Este imposibil să treci direct de la nivelul de demoni la cel de Bodhisattva,
distanţa este prea mare! Dacă au fost demoni înainte, mai întâi ei trebuie să se schimbe
în fiinţe umane şi apoi să devină Buddha sau Bodhisattva. Înainte să fie născuţi ca
oameni buni, ei trebuie să treacă prin stadiul de zeităţi de pază ca să-şi plătească
păcatele, în momentul în care au ajuns oameni buni, atunci pot să treacă imediat la
nivelul de Buddha sau Bodhisattva. Dacă au o credinţă foarte puternică şi pot să
găsească un maestru iluminat şi o metodă bună, atunci desigur că şi ei pot să ajungă la
nivelul de Buddha sau Bodhisattva.
Ca să atingă acest nivel, demonii trebuie să treacă prin stadiul de fiinţe umane.
De exemplu, noi nu putem să mergem direct la universitate de la şcoala primară,
trebuie să trecem prin liceu. Oamenii sunt la fel ca elevii de liceu, care după ce au
absolvit liceul pot să meargă la universitate. Elevii de la şcoala primară nu pot să
meargă decât la liceu, este la fel cu demonii sau cu cei care au obiceiuri demonice,
nivelul lor şi gândurile lor sunt inferioare faţă de cele ale oamenilor. Chiar dacă ei au
puteri magice foarte mari, acestea nu sunt decât lucruri magice, ei nu au natura paşnică
şi înţelepciunea oamenilor, deci nu pot să devină oameni imediat!
 Ca să ajungă Bodhisattva, ei trebuie să devină oameni mai întâi. Zeii de pază din
Rai şi luptătorii din ceruri arată urâţi pentru că ei abia au fost promovaţi de la nivelul
de demoni plini de cruzime. Dacă nu-şi pot schimba nici măcar aspectul exterior, vă
puteţi închipui cum sunt calităţile din interiorul lor? Ei arată foarte violenţi din afară,
pentru că sunt violenţi şi în interiorul lor. De ce tigrii şi şerpii arată atât de violenţi şi
plini de cruzime din afară? Este pentru că şi calităţile din interiorul lor sunt identice.
După moarte, oamenii plini de cruzime vor deveni şerpi şi tigrii, oamenii aceştia plini
de îndemânare vor mereu să „muşte” (Maestra râde) sau să-i rănească pe ceilalţi prin
diferite trucuri, deci ei vor deveni şerpi. Chiar când vor ajunge oameni din nou, ei
poartă cu ei otrava. În legenda mistică „Cartea despre meritele zeilor” sau în alte
poveşti istorice, puteţi să citiţi despre unii pugilişti care practicau ca să-şi dezvolte
abilităţi foarte otrăvitoare, printr-o mişcare foarte uşoară sau prin a se apropia de tine,
ei te pot face să devii inconştient, ameţit şi otrăvit.
Aceste poveşti sunt adevărate, pentru că forţa negativă este foarte puternică, şi îi
poate infecta şi pe ceilalţi. Oamenii aceştia sunt intoxicaţi cu totul şi dacă stai lângă ei,
atunci şi tu vei fi intoxicat. Când stai mai aproape de unele persoane, s-ar putea să le
simţi chemarea lor adâncă pentru faimă, bunăstare şi pofte şi dintr-o dată şi tu vei fi
afectat de asemenea. Uneori te apropii de unele persoane care au o chemare foarte
puternică pentru faimă şi bunăstare şi asculţi la unele din vorbele lor, chiar dacă la
început tu nu aveai nici o dorinţă pentru aceste lucruri, dar dintr-o dată simţi ca şi cum
şi tu vrei să faci aşa ceva. Dar această dorinţă te va părăsi atunci când ajungi acasă.
Forţa negativă îi poate afecta pe oameni foarte adânc. Majoritatea celor care nu
practică spiritual au în jurul lor o atmosferă foarte otrăvitoare. Ei au dorinţe foarte
puternice pentru avuţie şi faimă şi sunt învăluiţi de o forţă negativă foarte puternică. În
nuvelele despre pugilişti, puteţi să citiţi despre practicile taoiste pentru abilităţile de a
otrăvi.
Cu o mişcare foarte simplă a mâinii, duşmanii lor vor fi otrăviţi, este adevărat!
Fără să mişte un deget, ei te pot otrăvi doar prin a se afla lângă tine! Este foarte
adevărat că practicienii cu experienţă pe această cale au o putere de otrăvire foarte
mare. Este foarte imperceptibilă că nu o putem vedea deloc, dar influenţa este acolo.
Influenţele invizibile sunt şi mai puternice! Noi putem să ne păzim împotriva celor pe
care le vedem, dar nu şi împotriva celor pe care nu le vedem, pentru că nu suntem
conştienţi de ele! Dacă nu suntem pregătiţi deloc, atunci vom fi contaminaţi foarte uşor.
Eu vă învăţ mereu să reflectaţi asupra practicii spirituale, Tao, asupra eliberării
şi să vă aduceţi aminte mereu să recitaţi Numele Sfinte. Acesta este un mod de a ne
proteja pe noi. Din moment ce noi nu ştim cine este cine, este mult mai sigur să fim de
gardă mereu, noi nu ştim cine este cine, şi de fapt nici nu ar trebui să ne intereseze cine
şi cum. De ce să ştim aceste lucruri? Un tigru este un tigru şi un pisoi este un pisoi! Ei
sunt ceea ce sunt, de ce să ne facem noi griji? Dar trebuie să ne protejăm împotriva
unor posibile influenţe.
Noi nu vrem să rămânem mai departe oameni ignoranţi, noi vrem mai bine să
devenim fiinţe superioare, chiar dacă nu-i putem ajuta pe ceilalţi, este bine dacă ne
ajutăm pe noi înşine. Noi suntem obosiţi de această lume, nu este casa noastră ideală,
noi vrem să plecăm în altă parte. De exemplu, voi aţi absolvit deja şcoala primară, deci
nu mai aveţi nici un motiv să pierdeţi timpul acolo, ar trebui să vă uitaţi după colegi
care sunt la liceu, să studiaţi cu ei, să vă încurajaţi unii pe alţii, şi să faceţi schimb de
experienţe şi idei cu ei. N-ar trebui să mai staţi deloc la şcoala primară unde nu mai
învăţaţi nimic, în schimb s-ar putea să fiţi traşi în jos la nivelul lor.
Ei o să vă întrebe mereu despre şcoala primară, chiar dacă nu eşti afectat, totuşi
nu vei mai avea timp să te gândeşti la studiile de la liceu, aceasta este o logică foarte
simplă. De exemplu, eu pot să vorbesc engleza foarte bine dar îmi petrec tot timpul cu
cei care vorbesc engleza foarte prost, atunci şi eu voi uita de engleza mea, sau chiar
dacă nu o uit, dar nu voi avea timp să o folosesc cum trebuie.
La fel, de ce trebuie să mergem la meditaţia de grup şi să fim împreună cu
ceilalţi practicieni şi oameni plini de virtute? Numai atunci noi vom realiza la ce nivel
am ajuns şi ce ar trebui să facem, dacă stăm mereu cu oamenii care sunt la un nivel jos,
atunci este normal că şi noi vom regresa! Chiar dacă ne putem feri de influenţa lor,
totuşi nu vom avea timp să ne mai gândim la lucrurile de nivel foarte înalt! Noi ne
preocupăm în fiecare zi cu treburi inferioare şi progresul nostru se opreşte acolo şi nu
ne mai foloseşte la nimic. Chiar dacă ne putem menţine nivelul, nu mai avem nici o
şansă să-l folosim sau să-l dezvoltăm, aşa este? (Da.) Noi nu facem discriminare aici,
dar cine se aseamănă, se adună!
Ştiţi de ce eu sunt atât de strictă cu voi în ultima vreme şi v-am spus să vă daţi
cuvântul înainte să mergeţi la meditaţia de grup – „nu am violat preceptele, am păstrat
un regim pur vegan, vin aici ca să caut Adevărul, sincer” – este pentru că voi sunteţi
abia la începutul practicii spirituale şi nu sunteţi destul de stabili. Ce este şi mai rău
este faptul că voi vă amestecaţi cu tot felul de oameni! Pe cine poţi să protejezi, atunci
când nici măcar viaţa ta nu poţi să ţi-o protejezi? De aceea noi nu vrem să-i forţăm pe
cei care nu au nici o intenţie ca să practice spiritual, uitaţi de ei, chiar dacă ei sunt
iniţiaţi.
Eu vă iniţiez pe toţi fără nici o discriminare, pentru că voi aţi cerut-o, dar dacă
nu poţi să continui mai departe cu practica, atunci nu mai veniţi aici ca să ne deranjaţi
pe noi. Eu nu am nici o dorinţă pentru faimă sau bunăstare, nu mă gândesc niciodată că
ar fi mai bine să fie discipoli mai mulţi: „Oh! Sunt atât de multe persoane care merg la
meditaţia lor de grup!” Care este folosul să ai mai multe persoane? Dacă ei nu practică
atent, atunci nu fac decât să-i contamineze şi să-i deranjeze pe ceilalţi practicieni. Este
şi mai rău atunci când ei au încălcat preceptele cu bună ştiinţă, deci lăsaţi totul aşa cum
este, dacă ei nu vor să practice, atunci eu trebuie să-i protejez pe cei care sunt buni.
De exemplu, aveţi un coş mare plin cu fructe delicioase, dar unul sau două sunt
stricate, dacă nu le aruncaţi, atunci şi celelalte fructe se vor strica mai târziu. De
exemplu într-un copac nu sunt decât câteva frunze care sunt mâncate de insecte, dar
dacă nu le dăm deoparte, atunci foarte curând întregul pom va fi mâncat. Ca să dai
insectele la o parte, trebuie să înduri faptul de a îndepărta frunzele care au început să
fie mâncate deja.
De aceea trebuie să fim foarte fermi în practica spirituală, nu că eu sunt foarte
strictă, la ce să-mi folosească? Nu mai contează acum, ei au fost iniţiaţi deja, şi totuşi eu
trebuie să-mi asum dificultăţile de a-i educa folosind alte metode, las societatea să-i
educe, las karma să-i tempereze, într-o zi o să se reîntoarcă ei. Însă, ei nu se pot
amesteca cu voi, pentru că sunt prea delăsători. Ei cred că oricine poate să vină în grup,
indiferent dacă sunt buni sau nu în practica spirituală, dacă păstrează preceptele strict
sau dacă menţin regimul vegetarian. Dacă aşa stau lucrurile, atunci puteţi să vă
amestecaţi cu oricine şi nu mai este nevoie de nici o iniţiere. Atunci sunteţi liberi să
veniţi şi să plecaţi sau să fiţi vegetarieni sau nu, şi atunci şi eu aş fi mult mai relaxată!
Totuşi, nu aşa stau lucrurile, aceasta nu este calea adevărată! Practicienii spirituali
trebuie să fie cinstiţi.
Eu nu pot să vă păcălesc în felul acesta, eu sunt o persoană foarte directă, bun
sau rău, am să spun totul foarte clar. Nu pot să tolerez ambiguitatea sau eschivările,
acesta nu este felul de a fi ferm! Deci să nu daţi vina pe mine că sunt prea strictă, o fac
pentru binele vostru. S-ar putea să mă vedeţi uneori că cert pe cineva cu multă asprime,
totuşi nu sunt o persoană rea. Oamenii cu adevărat răi sunt cei care omoară, care îi
defăimează şi îi îmbolnăvesc pe oameni. Eu nu sunt o persoană violentă atunci când se
pune problema să vă corectez greşelile, vreţi să nu mai fac acest lucru? Puteţi să vă
abţineţi să spălaţi o haină murdară numai pentru că este frumoasă? Desigur că trebuie
să o spălaţi, trebuie să o frecaţi bine ca să-i scoateţi petele murdare! Cu cât este mai
murdară, cu atât trebuie spălată mai bine, aşa este? (audienţa: da!)
Maestra Supremă Ching Hai.
Hsihu, Formosa, 1991

▫ Să fiţi vegetarieni în toate aspectele. ▫

Însemnătatea non-violenţei. ▫
Garson, Maestrul Zen din Japonia, i-a învăţat pe discipolii lui în felul acesta:
multă lume este împotriva uciderilor pentru că ei spun că vor să salveze toate fiinţele
cu conştiinţă, inclusiv animalele şi chiar furnicile. „Bine, asta este în regulă” a spus
Maestrul. „Este corect. Noi ar trebui să protejăm animalele, chiar şi insectele. Însă,
aceste persoane care vorbesc despre vegetarianism şi despre protecţia animalelor şi
insectelor, aceştia omoară alte lucruri. De exemplu, ei omoară timpul, ei îşi distrug
propietatea, ei distrug economia planetei. Ei omoară politica, omoară bunurile de
natură politică, ca un exemplu”. Acest lucru noi îl putem vedea peste tot, nu mai este
nevoie de dovezi.
El a mai spus de asemenea: „Dincolo de acestea, o persoană care vorbeşte mereu
şi predică despre idealism sau despre religie şi care nu este iluminată, fără să le ofere
oamenilor iluminarea adevărată, acest gen de persoane omoară religiile”. În acest caz,
se spune în carte, aceste persoane care vorbesc dar nu sunt iluminate, care vorbesc fără
să le ofere oamenilor iluminarea, ei omoară budismul – Maestrul era un călugăr budist,
deci el putea vorbi numai despre budism.
Deci sunt mai multe feluri de a ucide. Povestea este scurtă, dar noi o putem
dezvolta la nesfârşit. Dacă o persoană pierde timpul şi îi face şi pe alţii să-şi piardă
timpul discutând nimicuri mereu, discutând mult la telefon şi atrăgându-i şi pe ceilalţi
în conversaţii lipsite de sens sau în activităţi lipsite de sens, făcând multe lucruri care
nu sunt necesare pentru corp, vorbă sau spirit sau nu sunt necesare pentru nimeni,
uneori sunt chiar dăunătoare, aceste persoane ucid, de asemenea.
Multe persoane distrug economia planetei. De exemplu, uneori ei au prea multă
mâncare, ei cultivă foarte mult şi au recolte foarte mari. Atunci, din cauză că vor să
menţină preţurile ridicate, ei aruncă totul în mare. Nici măcar nu hrănesc animalele sau
nu le dau la cei săraci. Numai ca să păstreze banii, să menţină preţurile ridicate, este
lipsit de sens. Oricine care cultivă legume sau orice fel de plante, se roagă mereu la
Dumnezeu pentru o recoltă bună şi atunci când au o recoltă bună, când Dumnezeu le dă
destul ca să împartă, ei o aruncă. Şi atunci se plâng: „Cum se face că Dumnezeu nu este
corect?” Pentru că data viitoare nu mai este nici o recoltă. „Ah, de ce nu este apă, de ce
nu plouă?” Înţelegeţi?
La fel ca în Texas. Ei au făcut un lac mare numai ca să crească peşte şi au luat
multă apă din Austin, din apele subterane, numai pentru asta. Acesta este un exemplu
de a ucide oamenii, pentru că dacă pământul nu produce repede destulă apă, dacă nu
plouă, toată lumea de aici moare. Dacă nu este apă destulă, atunci nu mai cresc copaci,
nu mai sunt recolte, nu mai este hrană şi copiii vor muri. Acesta este un exemplu, nu
vreau să spun că şi voi faceţi acest lucru, dar unu sau doi tot mai continuă să facă aşa.
Deci în cazurile acestea, să fii vegetarian nu ajută foarte mult, pentru că tu simţi
apăsarea asupra corpul şi nu poţi să fii limpede la minte şi meditezi fără nici un
rezultat. Şi atunci îmi faci probleme şi mie, pentru că nu poţi să asculţi la ceea ce spun
eu, nu poţi să înţelegi şi nu poţi să fii una cu mine în interiorul tău, astfel că ai dubii
despre învăţătura mea. Şi de asemenea, îi atragi şi pe alţii în dubiile tale, alături de
tine. Unele persoane sunt încă slabe şi au nevoie de ajutorul tău, atunci tu îi îndepărtezi
pentru că tu însuţi nu eşti destul de stabil. Deci să fii vegetarian nu înseamnă numai să
mănânci tofu şi să te fereşti de peşte şi carne, dar înseamnă „ahimsa”, înseamnă non-
violenţa care include o mulţime de aspecte, aşa cum a menţionat Maestrul Garson.

▫ Cultivă pacea prin meditaţia din interior. ▫

Nu este nevoie să merg mai departe, probabil că voi înţelegeţi deja. Sunt multe
tipuri de ucideri. Dacă o persoană practică liniştea şi pacea din interiorul nostru dar
face gălăgie oriunde merge, atunci este un ucigaş de asemenea, pentru că omoară
atmosfera plină de linişte acolo unde merge. El îi face pe oameni să fie nervoşi, îi face
pe oameni să nu se simtă bine în preajma lui, îi face pe oameni să nu vor să-l mai vadă.
Deci nu contează câtă varză şi tofu mănâncă, nu face nici o diferenţă, el rămâne ca un
animal. Înţelegeţi ce vreau să spun? Pentru că o persoană adevărată, o fiinţă umană
adevărată aduce pace şi bucurie oriunde se duce, aceasta este o fiinţă umană adevărată.
Deci nu este necesar să vorbim despre Tărâmul lui Buddha sau despre Împărăţia
lui Dumnezeu sau orice altceva, înainte ca noi să ne descoperim pacea noastră din
interiorul nostru. Noi trebuie să ne-o dezvoltăm în interiorul nostru, astfel că oriunde
mergem noi să reprezentăm această pace. Noi suntem pacea, noi suntem îngeri, noi
suntem Împărăţia lui Dumnezeu, noi suntem Buddha. Nu trebuie să aspirăm mereu la
un alt Tărâm al lui Buddha dacă aici, pe această planetă, facem tot o mizerie. Acesta
este locul în care trăim în acest moment şi este singurul pe care ne bazăm pentru hrană,
pentru ajutor, pentru suport, ca să ne putem dezvolta. Deci nu avem nici un drept să
creăm probleme, indiferent unde mergem. Noi nu putem decât să aducem pace, să
dăruim şi să ne sacrificăm, aceasta este calea unui practician spiritual. Nu trebuie să
mergi peste tot şi să le spui oamenilor că tu eşti vegetarian şi meditezi, care este folosul
dacă tu nu meditezi în interiorul tău, dacă nu eşti un vegetarian în interiorul tău?
Înţelegeţi ce vreau să spun?
Dar este în regulă, eu vă acord un timp pentru schimbare, dar nu prea mult, nu
doi, trei sau patru ani. Două sau trei luni sunt destul! Voi vă aşteptaţi la copiii voştri
când sunt aşa de mici să asculte de tot ce le spuneţi voi, să respecte tot ce le spuneţi
voi. Aşa este? Le spuneţi: „Voi să înţelegeţi imediat, să fiţi genii, să fiţi primii pe clasă!”
Şi să-şi facă munca de acasă în felul în care vreţi voi şi să se comporte ca adulţi. Însă
voi, atât de mari, şi nu vă puteţi schimba în câteva luni! Deci cum îi învăţaţi pe copiii
voştri? Dacă voi sunteţi aşa, atunci mai bine să lăsaţi totul deoparte, mai degrabă să
îngenunchiaţi în faţa copiilor voştri şi să le spuneţi: „Îmi pare rău că te-am certat”. Voi
nu sunteţi demni de nimic atunci, noi trebuie să reprezentăm ceva înainte să le vorbim
oamenilor. Dacă nu, atunci sunt numai vorbe goale, nimeni nu ascultă sau chiar dacă
ascultă, ei simt că în interior nu este adevărat.
▫ Raiurile şi iadurile sunt toate create de minte. ▫
Mai este un alt Maestru zen japonez, un călugăr zen care locuieşte într-un
templu. Şi era un samurai care a venit să-l viziteze. Cunoaşteţi samuraiul? Este cel care
practică cu sabia. Deci el a venit să-l viziteze şi l-a întrebat pe Maestru: „Poţi să-mi spui
dacă raiul şi iadul există cu adevărat?” Şi Maestrul a spus: „Da, sunt raiuri şi sunt
iaduri”. Dar samuraiul nu l-a crezut. „Poţi să-mi dai o dovadă? Trebuie să-mi dovedeşti,
altfel cum pot să te cred?” Maestrul a spus: „Pentru ce să-ţi dovedesc?” Atunci
samuraiul a spus: „Dacă nu-mi dovedeşti, atunci nu te cred”.
Atunci maestrul a început să-l certe. A spus: „Uită-te la tine, cine eşti tu ca să mă
ameninţi aşa? Ah! Faţa ta arată ca a unui cerşetor slab şi murdar de afară şi tu crezi că
eu mă sperii de tine? Poţi tu să mă convingi că eşti un samurai? Faţa ta este atât de
urâtă, atât de nemernică şi tu arăţi atât de slab. Ah! Crezi că mă poţi speria?”
Atunci samuraiul şi-a scos sabia spunând: „Îţi voi dovedi”. Deci maestrul a
zâmbit şi a spus: „În regulă, poţi să deschizi uşa iadului acum, dacă vrei”. Atunci
samuraiul a fost şocat, a realizat că Maestrul a vrut să-l înveţe în acest fel, deci şi-a pus
sabia înapoi în teacă. Atunci Maestrul a zâmbit din nou şi a spus: „Acum tu deschizi din
nou uşa raiului”. Deci… (aplauze)
Cred ca mulţi dintre voi ştiu deja această poveste, dar este ca un exemplu. Da!
Noi decidem dacă este rai sau iad. Înţelegeţi? Oriunde mergem şi aducem fericire şi
pace şi armonie pentru ceilalţi, atunci noi creăm raiul. Şi când mergem undeva şi îi
facem pe oameni să fie agitaţi, să fie nervoşi sau nu vor să ne mai vadă sau creăm
probleme şi îi perturbăm, acesta este timpul în care creăm iadul. Este foarte simplu.
Deci mereu, în fiecare zi, să vă cercetaţi împărăţia din interiorul vostru, care
poartă o deschideţi. Sunt mereu două feluri ale noastre, Ying şi Yang, felul pozitiv şi
felul negativ. Noi trebuie să ne situăm la mijloc, mereu în echilibru. Altfel, dacă ne
scufundăm prea mult în negativ, atunci toate faptele, vorbele şi gândurile noastre vor fi
negative. Dacă ne scufundăm prea mult în pozitiv, atunci vom fi dezechilibraţi de
asemenea, pentru că noi încă trăim în această lume, trebuie să fim practici. Nu putem
ca în fiecare zi, 24 de ore, să închidem ochii şi să fim în sămădi, chiar şi atunci când
conducem maşina. (râsete) Nu vă recomand acest lucru.

▫ Să fii vegetarian la vorbă, faptă şi gând. ▫

Sunt multe feluri de vegetarianism, voi trebuie să le înţelegeţi. Este o vorbă în Au
Lac, ei spun că vegetarianismul cu inima este cel mai bun. De ce se spune aşa? Pentru
că faptele, vorbele şi gândurile noastre trebuie să fie unite, uniforme, nu numai să
mâncăm vegetarian, aceasta este numai la nivelul faptei. Şi atunci când vorbim, noi
vorbim ca şi cum avem foarfece sau pietre ascuţite şi tăiem peste tot, aceasta nu este o
vorbă vegetariană.
Dacă spunem că mâncăm vegetarian dar gândurile noastre sunt foarte violente şi
tăioase şi nu ne pasă despre ceea ce simt ceilalţi, suntem mereu egoişti, încercăm mereu
să luăm totul numai pentru noi mai întâi, cu orice preţ şi cu preţul sentimentelor şi
convenienţei celorlalţi, atunci nu este bine. Nu este bine pentru noi, pentru familie şi
mai departe nu este bine pentru naţiune şi pentru întreaga lume.
De aceea chinezii spun că: „Mai întâi noi trebuie să ne dezvoltăm Sinele nostru,
Sinele adevărat, Înţelepciunea, atunci putem să avem grijă de familia noastră, mai
departe putem să avem grijă de naţiune şi mai departe putem să facem pace în toată
lumea”. Şi aceasta este adevărat.
Dar majoritatea oamenilor vor să facă pace mai întâi pe planetă. Ştiţi, ca săritura
de broască, repede, repede! Altfel spun: „Oh, să avem grijă de noi înşine? Asta o ştiu
deja”. „Să am grijă de familia mea? Oh, soţia mea o poate face”. „Să am grijă de
naţiune? Oh, preşedintele Clinton o face. Eu mă ocup cel mai bine de întreaga planetă”.
Aşa cred ei, dar ar fi mai bine dacă începem cu noi înşine.

▫ Maestra vorbeşte despre meditaţie. ▫

Metoda Quan Yin readuce „Cuvântul” lui Dumnezeu care să ne ducă înapoi la
originea noastră.
Reporter:
— Următoarea noastră invitată a fost caracterizată ca o „sfântă iluminată în
viaţă”. Se spune că dânsa a trecut dincolo de limitele şi concepţiile spiritualităţii. În
tinereţe, ea şi-a petrecut timpul căutând căi prin care să ajute la uşurarea durerii celor
bolnavi şi suferinzi, prin Crucea roşie şi prin ajutorul direct dat celor aflaţi la nevoie.
De-a lungul unei călătorii personale în Himalaia, ea a atins într-un final ceea ce este
cunoscut în Est ca „iluminarea perfectă”. De atunci i-a învăţat pe mulţi alţii despre
puterea conţinută în Metoda Quan Yin de meditaţie, şi prin intermediul asociaţiilor de
meditaţie a organizat acordarea de ajutoare umanitare oamenilor aflaţi în suferinţă şi
diferitelor comunităţi din întreaga lume. Ceea ce este descris de ea ca un efort smerit, a
fost recunoscut şi aclamat de comunităţile internaţionale prin acordarea de premii,
incluzând „Premiul de lider spiritual al lumii” şi „Premiul pentru promovarea
drepturilor omului”. Ea se află chiar acum în Africa de Sud ca participantă la
Parlamentul religiilor lumii. Ne face plăcere să o avem la telefonul nostru pe Maestra
Supremă Ching Hai. Spuneţi-mi, care este mesajul pe care dumneavoastră l-aţi adus la
Parlamentul religiilor lumii din Cape Town?
Maestra:
— Este acelaşi mesaj străvechi, că noi îl avem pe Dumnezeu în interiorul nostru
şi din moment ce Dumnezeu este în interiorul nostru, este uşor să-l găsim. Şi dacă am
uitat cum, atunci eu vă pot arăta.
R:
— Am înţeles că unul din lucrurile pe care doriţi să-l arătaţi oamenilor acum
când sunteţi aici, este meditaţia Quan Yin. Puteţi să explicaţi ce este şi cât de diferită
este faţă de celelalte metode de meditaţie?
M:
— Aceasta este o metodă foarte veche care a fost uitată de majoritatea dintre
noi, dar a fost reînviată de fiecare dată în ţări diferite. Unele persoane norocoase sunt
capabile să refacă legătura din nou. În realitate, „Quan Yin” este numele chinezesc
pentru „Cuvântul” din Biblie. „Cuvântul” reprezintă cuvântul vorbit de Dumnezeu şi
înseamnă la fel, energia, vibraţia sau melodia din Rai, din care se creează toate lucrurile
şi unde toate lucrurile se vor reîntoarce. Deci ca să ne putem reîntoarce acolo de unde
am venit, noi trebuie să ne folosim de acest „Cuvânt” sau vibraţie divină, care creează
toate lucrurile. De acolo venim noi. Quan Yin înseamnă contemplaţia la acest „Cuvânt”.
R:
— Aţi menţionat că acest „Cuvânt” a fost descris în Biblie şi eu am înţeles că
dumneavoastră, când aţi fost copil, aţi fost educată în principiile creştinismului şi
budismului.
M:
— Aşa este.
R:
— Cum puteţi să le faceţi faţă la amândouă?
M:
— Eu am căutat aceste lucruri toată viaţa mea. Am studiat Bibliile diferitelor
religii şi am găsit că ele punctează spre acelaşi Adevăr, acela că Dumnezeu este în
interiorul nostru. Noi îl denumim pe El cu mii de nume diferite, dar îl putem găsi ca o
unitate, dacă ştim cum. Şi există o cale, numai că noi am uitat-o. Iluminarea se petrece
în câteva secunde.
R:
— Eu ştiu că dumneavoastră aţi atins personal iluminarea spirituală în Himalaia.
Spuneţi-mi, este un proces foarte lung?
M:
— A fost foarte lung până la acel punct, dar iluminarea se petrece în câteva
secunde.
R:
 — Chiar aşa?
M:
— Da.
R:
— Deci momentul ca atare când s-a întâmplat a fost de numai câteva secunde?
M:
— Da, şi noi vom continua să fim iluminaţi în fiecare zi, mai mult şi mai mult
dacă facem efort. Noi vom cunoaşte mai mult despre Dumnezeu dacă mergem mai
adânc în interiorul nostru în fiecare zi.
R:
— În afară de a fi o Fiinţă Iluminată, mai sunteţi şi o artistă, pe lângă multe
altele. Am văzut că faceţi bijuterii foarte frumoase. Cum vă ajută în progresul sufletului
dumneavoastră?
M:
— Nu ajută la progresul sufletului meu. Numai că sufletul meu a progresat şi
atunci creativitatea artistică a apărut. În momentul în care suntem chiar şi numai
parţial iluminaţi, toate talentele înnăscute şi abilităţile din interiorul nostru vor fi
deşteptate. Acest lucru este normal pentru că noi îl avem pe Dumnezeu în interiorul
nostru. Dumnezeu este deşteptat şi atunci noi putem să facem multe lucruri. Dumnezeu
poate fi găsit oriunde.
R:
— Mai este un lucru despre care doresc să vă întreb foarte pe scurt.
Dumneavoastră aţi atins iluminarea în Himalaia. Este necesar să mergem undeva, în cei
mai înalţi munţi din lume sau putem să atingem iluminarea în orice loc?
M:
— Imediat, da, chiar aici. Eu sunt aici ca să le ofer iluminarea la uşa lor. Nu
trebuie să meargă în Himalaia aşa cum am făcut eu.
R:
— Mulţumesc foarte mult. Vă dorim să vă bucuraţi de şederea dumneavoastră
aici, la Parlamentul religiilor lumii.
M:
— Să fiţi binecuvântată doamnă şi binecuvântată să fie ţara dumneavoastră.
Interviu radiofonic „SAFM”, „Femeia astăzi” cu Maestra Supremă Ching Hai.
Cape Town, Africa de Sud – 2 decembrie 1999.
Interviu la Radio 720 „Crede sau nu crede”
 R:
— Noi o vom asculta acum pe persoana de care am vorbit mai devreme, Maestra
Supremă Ching Hai. În ochii lumii, dânsa este văzută sub diferite aspecte. Este văzută
ca o artistă, ca un dascăl spiritual, ca umanistă şi ca poetă. Anumite persoane care o
cunosc personal o descriu nu numai ca o sfântă iluminată în viaţă, plină de înţelepciune
şi compasiune, dar şi ca o persoană cu un sens al umorului foarte plăcut. Noi suntem
foarte privilegiaţi şi foarte fericiţi să o avem pe Maestra Supremă Ching Hai în această
seară cu noi aici.
Sunt fericită că v-aţi alăturat programului nostru. Acum, mai întâi de toate,
pentru că dumneavoastră sunteţi nouă aici în Africa de Sud, oamenii nu ştiu foarte
multe despre dumneavoastră şi despre munca dumneavoastră. Mi-ar face plăcere dacă
ne-aţi descrie ce înseamnă „Maestra Supremă” şi pentru ce este „Maestra Supremă”?
M:
— Aşa mă numesc oamenii din grupul meu. Noi avem mulţi maeştri în grupul
nostru, deci în cazul în care se încurcă numele, ei mă numesc pe mine „şeful”, aşa cum
spui „superiorul”. (Maestra râde)
Singura cale spre Dumnezeu este în interiorul nostru.
R:
— Spuneţi-ne despre viaţa dumneavoastră, pentru că nu urmaţi nici o religie în
particular, aşa este?
M:
— Noi avem o singură religie, deci în realitate numele diferite nu fac nici o
diferenţă pentru noi.
R:
— Ce vreţi să spuneţi? Care este acea religie unică?
M:
— Noi slujim un singur Dumnezeu. În religii diferite noi îl descriem cu nume
diferite, aşa ştiu eu. Deci nu este nevoie să mai facem încă o religie sau să spunem că o
urmez pe una şi uit de celelalte.
R:
— Deci, ce cunoaşteţi dumneavoastră? Care este mesajul dumneavoastră? Ce
anume faceţi?
M:
— Mesajul este de la Cel Suprem şi nu de la mine personal, dar de la cea mai
înaltă şi iubitoare Putere din univers. Mesajul este că noi trebuie să-L cunoaştem pe
Dumnezeu. Scopul venirii noastre aici este să-l cunoaştem pe El. Deci cu cât îl
cunoaştem mai devreme, cu atât mai bine. Atunci putem să găsim pacea din interiorul
nostru şi putem să aducem pacea şi în lumea din afară.
R:
— De ce noi avem nevoie de altcineva ca să ne spună toate acestea? Sunt atât de
multe religii, mulţi preoţi, musulmani, clerici, tot felul de persoane, de ce
dumneavoastră?
M:
— Fiecare face o muncă extraordinară, dar în moduri diferite. Chiar dacă sunt
multe persoane ca mine, totuşi nu sunt destule ca să le reamintească fraţilor şi surorilor
noastre că noi trebuie să ne aducem aminte de Dumnezeu. Pentru că unii dintre noi
uită. Şi nu este vorba numai de aducerea aminte prin cuvinte, dar noi le vom arăta pe
Dumnezeu faţă în faţă, astfel ca ei să creadă şi să-şi aducă aminte de El şi să fie fericiţi
din nou.
Metoda Quan Yin este cea mai uşoară cale spre Dumnezeu.
R:
— Cum îl arătaţi pe Dumnezeu unei persoane faţă în faţă?
M:
— „Dumnezeu” este un termen abstract folosit pentru Creatorul nostru, Cel
Suprem. Noi îl putem vedea în felul în care l-a văzut Moise, în felul în care Iisus, Sf. Ion
şi alţi Maeştri din vechime l-au văzut. Când Dumnezeu se manifestă în viziunea noastră
divină, noi îl putem vedea ca pe o Lumină, o Lumină strălucitoare ca o mie de sori
laolaltă. Sau îl putem auzi vorbindu-ne cu o voce puternică ca tunetul sau ca valurile
oceanului. Sunt mult mai multe de aflat atunci când ne calmăm mintea şi mergem în
Împărăţia lui Dumezeu din interiorul nostru. Noi putem să experimentăm mult mai
multe în legătură cu Dumnezeu, pentru că El se manifestă în multe feluri diferite.
R:
— Cum îi aduceţi pe oameni la această revelaţie, la acest nivel de înţelegere?
M:
— Nu trebuie să-i aduc pe oameni la acest stadiu pentru că noi cu toţii avem
Împărăţia lui Dumnezeu în interiorul nostru, aşa cum este spus în Biblie. În momentul
în care ne vom calma mintea într-un fel special, pentru că există o cale de a calma
mintea şi care este mai rapidă decât celelalte, se întâmplă aproape instantaneu. Calea
noastră este cea mai rapidă cale prin care îţi poţi calma mintea şi să-ţi aduci aminte de
Împărăţia lui Dumnezeu.
R:
— Cum faceţi acest lucru, Maestră Ching Hai?
 M:
— Nu eu fac acest lucru, este Tatăl care foloseşte acest instrument fizic. Când
cineva este gata şi vrea să meargă acasă la El, atunci El va face acest lucru. El se va
conecta din nou cu Cel din interiorul nostru.
R:
— Sună foarte simplu când este spus de dumneavoastră.
M:
— Da, este foarte uşor, doamnă.
R:
— Pentru că sunt atât de multe persoane care se luptă cu credinţa.
M:
— Ştiu, este pentru că ei nu cunosc calea cea mai uşoară. Noi putem să ne
zbatem pentru mii de ani şi să nu-l vedem pe Dumnezeu. Dar dacă ştim cum, atunci se
întâmplă într-o secundă, într-o fracţiune de secundă.
R:
— Ne spuneţi că trebuie să ştii calea, deci cum ştie cineva calea?
M:
— Unele persoane care ştiu calea ne vor arăta şi nouă.
R:
— Ca de exemplu?
M:
— De exemplu eu ştiu calea. Pot să le arăt oamenilor calea de a se concentra,
calea de a ne reconecta pe noi cu Sinele nostru, care este Dumnezeul Suprem.
De unde putem să venim, dacă nu din Rai?
R:
— Ne-aţi vorbit despre Biblie, dar din ceea ce am citit eu despre trecutul
dumneavoastră am înţeles că nu sunteţi o creştină, nu sunteţi o budistă, dar totuşi citaţi
din Biblie.
M:
— Eu cred în toate religiile pentru că am descoperit că esenţa tuturor scripturilor
religioase punctează spre un singur lucru, acela că noi avem un singur Dumnezeu. Nici
măcar nu avem nevoie de Biblie ca să ştim aceste lucruri, trebuie să fie un Creator al
tuturor acestor lucruri pe care le putem vedea cu ochii noştri. Dar sunt lucruri şi mai
frumoase pe care le putem vedea cu ochii noştri spirituali.
R:
 — Ca de exemplu?
M:
— De exemplu, noi putem să ascendem în Rai şi să vedem peisaje şi viaţa şi
fiinţele care sunt de mii de ori mai frumoase.
R:
— Cum ştim aceste lucruri? Cine a fost acolo şi s-a reîntors şi a povestit?
M:
— Noi putem să mergem acolo în orice moment, mă refer la cei care practică
această cale a Raiului. Există o cale de a merge înapoi acolo, pentru că acela este locul
de une am venit. Dacă noi venim din Rai, atunci trebuie să fim capabili să mergem
înapoi acolo.
R:
— Dar cum ştim noi că am venit din Rai?
M:
— Putem să ne dovedim prin a merge acolo şi să vedem singuri. De unde am
putea să venim? (Maestra râde) Să presupunem că nu venim din Rai, atunci de unde
venim? Venim din iad? Noi suntem copiii lui Dumnezeu, Iisus ne-a spus acest lucru,
Buddha ne-a spus, Mahomed ne-a spus, şi noi putem să ne dovedim acest lucru. Dacă
suntem creaţi de Dumnezeu, atunci suntem copiii lui Dumnezeu, deci trebuie să venim
din Rai.
R:
— Sunt mulţi oameni care nu cred în Dumnezeu şi nu cred că Dumnezeu ne-a
creat pe noi.
M:
— Aşa este, dar eu nu contrazic aceste persoane. Mai devreme sau mai târziu şi
ei vor crede. Poate că ei cred în inima lor, dar nu vor să admită acest lucru. Uneori este
la modă să fii diferit, este în regulă.
R:
— În regulă, acum vreau să trecem la apelurile telefonice. Vorbesc cu Maestra
Supremă Ching Hai care va participa la Parlamentul religiilor lumii. Ea este o persoană
foarte cunoscută, merge prin toată lumea şi vorbeşte despre iluminarea spirituală,
despre Dumnezeu şi încearcă să-i convingă pe oameni şi să le arate calea prin care îl pot
experimenta pe Dumnezeu.
R:
— Soră, nu ştiu dacă aţi auzit gândurile interlocutorului?
M:
 — Nu chiar.
R:
— Ceea ce a spus el este că indiferent de mitul creaţiei sau de poveştile sau
altceva în care noi vrem să credem, Creatorul există în fiecare dintre noi şi noi trebuie
să-l găsim pe El sau Ea în felul nostru.
M:
— În regulă. Aşa este corect.
Să-l cunoşti pe Dumnezeu este mai simplu decât respiraţia.
R:
— Deci dumneavoastră veţi ţine discursuri şi cursuri practice, ce fel de activităţi
veţi face în aceste cursuri practice?
M:
— Probabil că le voi prezenta oamenilor calea sigură spre Rai. Dacă ei sunt
interesaţi şi sunt gata să-şi cunoască Originea lor, să-şi cunoască Tatăl sau Mama, atunci
eu le voi arăta calea practică. Noi vom sta împreună şi îl vom lăsa pe Dumnezeul din
interiorul nostru să se conecteze din nou.
R:
— Spuneţi totul atât de simplu!
M:
— Doamnă, credeţi-mă, este mai simplu decât respiraţia.
R:
— Eu fac pe avocatul diavolului aici, înţelegeţi.
M:
— Da, da, este în regulă, vă rog să întrebaţi orice.
R:
— Sunt mii de persoane care ne ascultă acum, care vor spune probabil că
lucrurile pe care le spuneţi pot fi interpretate ca o aroganţă. Dumneavoastră ştiţi calea,
deci le puteţi arăta oamenilor această cale sau le spuneţi „să faci aşa cum fac eu şi
atunci cu toţii vom fi salvaţi şi vom merge în Rai”? Sunt multe întrebări de natură
intelectuală aici.
M:
— Dumnezeu nu poate fi argumentat şi nici nu poate fi discutat. Noi vom sta
împreună şi eu vă voi spune „acum îl vedeţi pe Dumnezeu” şi aşa vom face. Este foarte
simplu. Biblia spune că Împărăţia lui Dumnezeu este în interiorul nostru, aşa?
R:
 — Da.
M:
— Biblia spune că noi suntem templul şi Duhul Sfânt trăieşte în interiorul nostru,
deci cine altcineva este acolo decât Dumnezeu? Dacă Dumnezeu trăieşte în interiorul
nostru, nu este uşor să-l găseşti? El este deja acolo.
R:
— Da, dacă credeţi în Biblie. Dar ce spuneţi de oamenii care preferă să creadă în
Coran sau în „Bhagavad Gita”, etc?
M:
— Este acelaşi lucru, doamnă. Punctează spre aceeaşi iluminare, spre
cunoaşterea Sursei noastre. O putem numi Buddha, Dumnezeirea, Allah, nu contează,
este similar cu numele diferite date iubitului nostru, de exemplu inimă dulce sau
plăcintă cu miere. Şi în limbi diferite ei folosesc nume diferite. Noi nu traducem toate
aceste nume şi atunci ne certăm unii cu alţii dacă Buddha este mai înalt sau Cristos este
mai înalt. În realitate, ambele expresii reprezintă termenii din ebraică şi sanscrită care
definesc acelaşi lucru, „sfântul iluminat”.

▫ Totul este făcut din Cuvânt. ▫

R:
— Una din activităţile pe care le faceţi (citesc din publicaţia dumneavoastră) este
aceea că îi iniţiaţi pe aspiranţii spirituali în Metoda Quan Yin de meditaţie. Acest
eveniment a fost descris ca deschiderea ochiului minţii sau iluminarea imediată de către
Maeştrii Mari de deasupra noastră. Ne puteţi vorbi despre această Metodă Quan Yin de
meditaţie?
M:
— Quan Yin nu reprezintă decât termenul chinezesc pentru „Cuvântul”, vibraţia,
sunetul divin sau melodia divină. În limbajul nostru de zi cu zi este foarte dificil să
reuneşti semnificaţiile date aceluiaşi lucru, deci eu fac referinţă la ceea ce a menţionat
Biblia: „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul a fost Dumnezeu şi Cuvântul a fost cu
Dumnezeu”. Tot ce a fost creat, a fost creat din acest „Cuvânt” şi nu este nimic care să
nu fi fost făcut din acest Cuvânt. Deci ca să ne putem găsi Originea noastră, noi trebuie
să ne reîntoarcem acolo de unde am venit, trebuie să mergem pe urmele acestui
„Cuvânt” care a fost cu Dumnezeu şi a fost chiar Dumnezeu. Noi suntem făcuţi din acest
„Cuvânt”. La fel, toate celelalte din acest univers sunt făcute din această Esenţă, pe care
o putem numi Dumnezeu Atotputernicul. Când El se manifestă în această lume, El
sălăşuieşte în interiorul nostru de fiinţe umane şi se manifestă în forma noastră ca fiinţe
umane, ca noi să ne putem vedea unii pe alţii. Sau El se manifestă sub forma florilor, a
hranei pe care o mâncăm, a fructelor pe care le preferăm, etc. Acestea sunt aspectele
materiale ale lui Dumnezeu.
R:
— Ce ne spuneţi despre Metoda Quan Yin de meditaţie?
M:
— „Quan Yin” înseamnă „Cuvântul” lui Dumnezeu. Noi mergem pe urmele
„Cuvântului” lui Dumnezeu ca să ne reunim cu El. Quan Yin nu este decât numele
chinezesc. Vedeţi, aşa începem să argumentăm din nou, pentru că „Cuvântul” este
„Quan Yin”. Quan Yin înseamnă contemplaţia la acest „Cuvânt” al lui Dumnezeu sau
această vibraţie a Puterii Universale din care sunt făcute toate fiinţele. Eu am început în
Formosa şi pentru că această expresie este chinezească, atunci ei o păstrează aşa din
obişnuinţă.
Manifestarea Celui Suprem.
R:
— Să trecem la convorbirile telefonice acum. Sharon?
S:
— Eu am auzit că oamenii care au avut o moarte clinică văd lumină şi au
experienţa unei Fiinţe extraordinare, ei văd persoana în care cred cel mai mult în
funcţie de religia lor, de exemplu pe Moise, pe Iisus sau pe Buddha. Am vorbit de
curând cu un prieten care v-a văzut pe dumneavoastră în Cape Town şi acolo aţi vorbit
despre moarte şi atitudinea legată de fenomenul morţii. Mi-ar face plăcere dacă ne-aţi
vorbi câte puţin despre acestea?
R:
— Cu alte cuvinte, unde merg oamenii atunci când mor şi dacă ei se vor întâlni
cu persoanele pe care le cunosc deja?
S:
— Nu, ce am auzit eu este că dacă eşti creştin atunci îl vei întâlni pe Iisus, dacă
eşti budist atunci îl vei întâlni pe Buddha.
R:
— Mulţumesc, Sharon.
R:
— Simplificat, Sharon doreşte să ştie despre „moarte” şi experienţele de „după
moarte”. Ea a spus că a auzit, de exemplu, că dacă eşti hindus atunci vei merge în Raiul
hindus şi îi vei întâlni pe sfinţii şi zeii hinduşi. Dacă eşti creştin, atunci îl vei întâlni pe
Cristos. Deci este foarte legat de tradiţie, de trecutul cultural pe care îl ai. Ea doreşte să
ştie opinia dumneavoastră în legătură cu experienţele de „după moarte”.
 M:
— Pe scurt, este corect ceea ce a spus ea, parţial. Cel Suprem se manifestă în
forme diferite. El se poate manifesta ca Cristos sau ca Buddha, în cazul în care persoana
care moare nu mai cunoaşte nici o altă religie în afară de cea a lui. Deci este bine şi aşa,
pentru că totul este manifestarea lui Dumnezeu. Dar în grupul nostru, de exemplu, noi
medităm într-un fel în care putem „muri” în fiecare zi, părăsim corpul fizic pentru o
vreme şi apoi venim înapoi. Şi persoana care meditează, chiar dacă este un creştin,
uneori îl poate vedea pe Buddha în viziunea lui şi poate învaţă de la El. În alte ocazii,
budiştii au onoarea de a-l întâlni pe Cristos astfel ca ei să ştie că Dumnezeu este Unul.
Dar în cazul unei persoane care moare şi care este obişnuită cu Iisus sau cu Buddha,
atunci Dumnezeu nu vrea să creeze confuzii. Dacă Dumnezeu vrea să-l întâmpine în
Rai, atunci El îl va trimite pe cel care este reprezentantul sau pe Maestrul în care crede
persoana respectivă. Asta pentru început, mai târziu şi el va învăţa că toţi Maeştrii sunt
fii lui Dumnezeu şi Ei spun acelaşi lucru. Ei îi învaţă pe oameni să-şi aducă aminte de
Cel Suprem.
R:
— Acum vom avea o mică pauză …
Bine aţi venit din nou la „Crede sau nu crede”. Eu sunt Kate Turkington care se
luptă acum cu semnificaţia vieţii şi a întâlnirii cu Dumnezeu. Invitata noastră din
această seară, Maestra Supremă Ching Hai, are o credinţă de neclintit în misiunea Ei şi
în realitatea faptelor. Ea ne spune că este o realitate că Ea îi poate conecta pe oameni
cu Dumnezeu din nou şi le poate arăta Raiul. Eu mă lupt cu unele din aceste concepţii,
Maestră Ching Hai, trebuie să vă spun acest lucru. Vom merge direct la convorbirile
telefonice şi discutăm cu Johan. Johan, care este întrebarea ta?
R:
— Johan doreşte să ştie cum v-aţi realizat realitatea interioară? Ce este
revelaţia? V-au venit după o perioadă de timp? Care a fost procesul?
M:
— Este un fel de revelaţie, dar este o revelaţie continuă, în fiecare zi, în fiecare
moment, nu numai la un singur moment. Şi vine din cauza iniţierii în această cale spre
Rai. Există câte un fel de a face orice lucru din această lume, există o cale de a conduce
maşina, o cale de a juca fotbal, o cale de a avea accesul la internet. În mod similar,
există o cale spre Rai şi unele persoane o cunosc. Este ca un fel de ştiinţă, foarte precisă.
Şi toată lumea, repet, toată lumea poate avea acest gen de experienţă a Raiului şi să se
dezvolte pe sine şi legătura sa cu Dumnezeu în fiecare zi, după ce a aflat cum. Durează
cam o jumătate de oră să explici ce anume trebuie să-ţi reaminteşti, unde să dai atenţie
şi unde să-ţi reaminteşti să-l găseşti pe Dumnezeu. Din cauză că noi ne uităm în direcţii
diferite, atunci nu-l găsim pe Dumnezeu. La fel ca atunci când tu vorbeşti cu mine şi eu
vorbesc cu altcineva în acelaşi timp, atunci eu nu te pot auzi. Dar dacă eu vorbesc în
receptor şi apoi ascult la vocea ta, atunci ştiu că tu eşti acolo şi eu sunt aici. Există o
cale, numai că mulţi dintre noi au uitat-o, Dumnezeu nu ne-a trimis aici fără o hartă ca
să ne reîntoarcem acasă.
Ascetismul nu înseamnă Maestru.
R:
— Să vorbim acum cu Ivan.
I:
— Am citit cărticica „Cheia iluminării spirituale imediate”, este minunată. Nu
este nimic cu care să nu fiu de acord. Totul este similar, învăţătura spirituală, acelaşi
cod moral pe care îl predau şi celelalte religii. Deci totul este similar cu ceea ce cred eu
şi din observaţiile mele anterioare, sunt foarte multe lucruri comune în toate religiile şi
ceea ce doreşte să scoată în evidenţă Maestra Ching Hai sunt aceste elemente comune
care se află în toate religiile. Totuşi, este un lucru care îmi creează confuzii despre
dumneavoastră, Maestră Ching Hai, în afară de a fi extrem de frumoasă, nu pot să nu
fac această remarcă …
M:
— M-ai întâlnit personal?
I:
— Sunteţi o persoană extrem de frumoasă ca aspect fizic în pozele
dumneavoastră.
M:
— Mulţumesc.
I:
— Majoritatea Maeştrilor spirituali pe care îi ştiu, ca Moise, Iisus, Buddha şi toţi
ceilalţi Maeştri budişti şi hinduşi şi tot aşa, toţi au adoptat felul ascetic de a trăi.
M:
— Aşa este, şi eu am făcut asta înainte.
I:
— Dumneavoastră aţi decis să mergeţi împotriva curentului şi să purtaţi cele mai
frumoase haine, pline de ornamente. Nu credeţi că acest lucru nu este pe placul la mulţi
oameni? Nu că nu îmi place mie pentru că eu pot să văd dincolo de aspectul material,
dar nu credeţi că la multe persoane nu le place acest lucru care ar fi împotriva
spiritualităţii?
M:
— Poate că da, domnule, dar eu nu sunt decât servitoarea lui Dumnezeu, trebuie
să fac absolut tot ce spune El, chiar dacă este împotriva preferinţelor mele. Şi la fel,
lucrurile pe care eu le creez, trebuie să le port.
I:
— Da, dumneavoastră creaţi multe din aceste haine. Singura critică pe care aş
putea să o am este aceea că majoritatea poartă haine simple în contradicţie cu hainele
fumoase şi pline de ornamente pe care le purtaţi. Şi un alt lucru este acela că
dumneavoastră vă referiţi la Dumnezeu ca un El, puteţi să explicaţi puţin mai detaliat
despre acest lucru şi eu voi asculta la radio?
M:
— Îl numesc pe Dumnezeu şi „Ea” de asemenea. Pentru că majoritatea oamenilor
îl numesc pe Dumnezeu cu „El”, deci şi eu merg cu ceea ce se obişnuieşte. Dar
Dumnezeu nu este un El sau o Ea.
Şi la fel, un răspuns mult mai detaliat la întrebarea ta este că nu toţi guru au
purtat haine ascetice. De exemplu, Guru Gobind Singh din religia sikh purta tot felul de
perle şi haine frumoase. Şi la fel, Quan Yin Bodhisattva din budism purta haine ca o
prinţesă, ca să-ţi dau câteva exemple. Depinde de destinul Maestrului sau Învăţătorului
din vremea respectivă şi de condiţia în care se află lumea în acel timp, atunci
Dumnezeu va ordona să faci aşa sau să faci altfel. Dar ai dreptate, şi eu prefer viaţa
simplă, este mai uşor.
Iluminarea eliberează talentele înnăscute.
R:
— Dumneavoastră mai scrieţi şi poezii şi avem câteva exemple din poezia
dumneavoastră aici în carte, şi am văzut că lucraţi şi artă divină. Acum, nu sună cam
pretenţios să vă numiţi munca de artă ca fiind divină? Aş putea să-l denumesc pe
Michelangelo divin, pe Leonardo divin, dar pare un cuvânt foarte pompos pentru mine
ca să descrii munca artistică a cuiva ca fiind divină?
M:
— Este din cauză că eu am inspiraţie din Rai, deci datorez această muncă Raiului
şi nu abilităţilor mele umane. Eu nu eram capabilă să fac aceste lucruri înainte şi din
moment ce Dumnezeu mi-a dăruit iluminarea, atunci am fost capabilă să fac multe
lucruri, deci le datorez graţiei divine.
R:
— Şi poezia, o veţi datora la fel graţiei divine?
M:
— Nu, nu toate poeziile sunt de natură divină. Poeziile sunt sentimentele mele
chiar înainte de iluminare, deci sunt denumite după împrejurări. Dacă sunt scrise
pentru Dumnezeu, atunci este normal că le numeşti cereşti sau divine, dar dacă sunt
scrise mai înainte, atunci sunt denumite diferit, ca de exemplu „Urmele vieţilor trecute”
sau „Poezii de dragoste”, „Poezii de război”. Ele sunt ceea ce reprezintă şi aşa sunt
denumite.
În mod similar, am scris şi poezie pentru Dumnezeu, de exemplu „Te voi iubi
pentru totdeauna” şi „Oceanul iubirii”, ele se referă la Dumnezeu, dar nu sunt numite
poezii divine.
Dumnezeu a dăruit titlul de Maestră Supremă.
R:
— Bine, să vorbim acum cu Edgar. Edgar doreşte să ştie dacă sunt şi alţi Maeştri
care propovăduiesc acelaşi mesaj sau mesaje diferite în diferite părţi ale lumii?
M:
— Sunt, desigur. Sunt câţiva la număr şi sunt mult mai mulţi de la niveluri
diferite de conştiinţă şi la nivele diferite de înţelegere a lui Dumnezeu. Ei cu toţii
încearcă tot ce este posibil ca să ridice nivelul de înţelegere al omenirii, să facă planeta
noastră mai frumoasă, un loc mai sigur.
R:
— Totuşi, nu-mi este clar în mintea mea despre acest concept de Maestru şi
Maestru Suprem. De unde vine acest titlu?
M:
— Dumnezeu l-a dăruit.
R:
— Deci dumneavoastră aţi decis că Dumnezeu v-a dat titlul de Maestră Supremă?
M:
— Nu eu am decis, El mi-a spus.
R:
— El v-a spus că sunteţi Maestra Supremă?
M:
— Da, este pentru ca oamenii să ştie că El este Cel care vorbeşte. Nu este o fiinţă
umană care vorbeşte, nu sunt eu, „eu”, această fiinţă fizică care vorbeşte, este Maestrul
cel care vorbeşte.
R:
— Deci dumneavoastră le spuneţi celor care vă urmează că „aceasta nu sunt eu,
Ching Hai care vă vorbeşte, este vocea lui Dumnezeu”?
M:
 — Nu, este vorba despre învăţătură, ceea ce îi reuneşte pe ei cu Raiul este
Puterea lui Dumnezeu, vine de la El. Nici o fiinţă umană nu poate face acest lucru.
R:
— Bine, acum vom face o mică pauză …
Bine aţi venit din nou. Eu vorbesc cu Maestra Supremă Ching Hai. „Maestra
Supremă” este un titlu dat de Dumnezeu sau dăruit de Dumnezeu, nu este ceva pe care
îl poţi obţine la universitate, în studiile cu diplomă sau altceva. Se pare că este ceva
care îţi este dat.
La fel, aş dori ca dumneavoastră, Maestră Supremă Ching Hai, să clarificaţi
câteva lucruri din mintea mea. Dumneavoastră creaţi şi vindeţi bijuterii, eu găsesc că
acest lucru este în opoziţie cu calitatea de a fi o persoană spirituală iluminată.
M:
— Nu chiar, folosesc banii ca să călătoresc, să cumpăr bilete de avion şi să
muncesc pentru Dumnezeu, iar restul îl dau ca donaţii pentru oamenii săraci. Nu este
nimic lipsit de spiritualitate în acest aspect. Eu am nevoie de bani ca să merg peste tot
şi să vorbesc cu oamenii şi să merg cu avionul şi cu taxiul. Nu pot să iau donaţii pentru
că Dumnezeu mi-a spus că eu nu pot decât să dau, nu pot să iau.
R:
— Puteţi să vindeţi dar nu puteţi să luaţi?
M:
— Nu pot decât să dau. Vând, desigur, dar este munca şi efortul meu, nu le iau
de la nimeni, nu?
R:
— Da.
M:
— Vând şi apoi iau banii pe care îi dau oamenilor, pot să fac acest lucru, dar nu
pot să iau donaţii.
Regimul vegetarian este mai puţin apăsător pentru suflet.
R:
— Cele cinci precepte despre care vorbiţi în cartea „Cheia iluminării spirituale
imediate”, unul din ele este „să te abţii de la a lua viaţa fiinţelor cu conştiinţă”. Sunt
incluse aici şi muştele, gândacii şi ţânţarii?
M:
— Dacă se poate, da. Dar desigur că fiinţa umană este mai preţioasă decât
insectele, nu trebuie să fim fanatici. Eu îi sfăuiesc pe oameni să-şi menţină casele
curate, ca să nu fie nevoie să facă acest lucru.
 R:
— „Să te abţii de la a vorbi ceea ce nu este adevărat”, cred că acest lucru este
valabil pentru majoritatea credinţelor.
M:
— Da.
R:
— „Să te abţii de la a lua ceea ce nu este oferit”.
M:
— Aşa este, să nu furi, asta vrea să însemne.
R:
— „Abţinerea de la comportamentul sexual greşit”.
M:
— Fără adulter, la fel ca în poruncile din Biblie.
R:
— În regulă, şi „abţinerea de la folosirea intoxicanţilor”.
M:
— Fără droguri, fără ţigări, dacă este posibil. Dar drogurile sunt cele mai
importante, drogurile şi alcoolul care vă intoxică. Şi ţigările pot fi lăsate cu încetul.
R:
— Să revenim la numărul unu, „abţinerea de la a lua viaţa fiinţelor cu
conştiinţă”. Este o menţiune în acest paragraf care spune că „acest precept presupune
aderarea la un regim vegetarian sau lacto-vegetarian”. Nu putem să-l vedem pe
Dumnezeu dacă nu suntem vegetarieni?
M:
— Nu, nu, îl puteţi vedea la fel de bine pe Dumnezeu. Numai că, cu cât mergem
mai sus, cu atât trebuie să avem mai puţin bagaj. Energia animalelor are tendinţa de a
ne trage spre un nivel mai jos, deci este mai bine să ne abţinem dacă vrem ca sufletul
nostru să aibă mai puţină apăsare. Asta este totul. Dar şi fără un regim vegetarian noi
tot îl putem vedea pe Dumnezeu imediat. Oamenii care vin la mine, în prima zi sau în
prima noapte şi nu au fost vegetarieni, ei îl văd pe Dumnezeu imediat. Eu trebuie să le
permit să vadă ceva astfel ca ei să creadă, şi dacă cred şi când Dumnezeu pătrunde din
nou în sufletul lor, atunci ei sunt purificaţi. Ei vor fi bucuroşi şi dornici de a fi
vegetarieni.
Să vă reamintiţi că Dumnezeu iubeşte mereu.
R:
 — Maestră Supremă Ching Hai, care este mesajul dumneavoastră pentru cei care
ascultă acum?
M:
— Să vă aduceţi aminte de Dumnezeu. Chiar dacă nu-l vedeţi, El este
întotdeauna milos. Nu este un Dumnezeu răzbunător, nu este un Dumnezeu gelos, El
este întotdeauna iubitor, Ea este întotdeauna iubitoare, iubeşte şi iartă. Deci la
momentul morţii trebuie să vă reamintiţi că acesta este singurul Dumnezeu şi este
Dumnezeul care vă iubeşte întotdeauna. Să vă reamintiţi acest lucru ca să puteţi merge
direct în Rai. Să nu credeţi în iad, să nu credeţi în pedeapsa de la Dumnezeu. Dumnezeu
vă iubeşte mereu, nu contează cine sunteţi, pentru că voi sunteţi Dumnezeu.
R:
— O ultimă întrebare, vă rog. Ce vede o persoană atunci când îl vede pe
Dumnezeu?
M:
— Bine, el poate vedea multe aspecte ale lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu
este infinit. De exemplu, un aspect al lui Dumnezeu este Lumina şi un alt aspect este
felul în care El îţi vorbeşte. El îţi va dărui înţelepciunea cu o voce care sună ca tunetul,
ca valurile oceanului, o voce ca o melodie, o voce care îţi relaxează sufletul, îţi
calmează nervii, îţi deschide înţelepciunea şi te duce pe tine la Dumnezeu din nou, te
face să devii un sfânt, te face să devii o fiinţă divină din nou, aşa cum ai fost înainte. De
asemenea, îl poţi vedea pe Iisus sau pe Buddha sau pe reprezentanţii Lui, pe Maeştrii
din trecut, să vorbeşti cu ei şi să înveţi de la ei.
Interviu cu Maestra Supremă Ching Hai.
Johannesburg, Africa de Sud – 28 noiembrie 1999.
Să lăsăm pacea să înceapă de la noi.
Prelegerea Maestrei Supreme Ching Hai din Malaezia, 2 octombrie 1989.
Doamnelor şi domnilor, prietenii mei, înainte să încep orice discurs în oricare
loc, mă gândesc mereu foarte adânc, din toată inima, despre cum să-mi perfecţionez
vorbele astfel încât să aducă cele mai bune beneficii celor care ascultă. Deci de fiecare
dată înainte să ţin un discurs, mă rog la Dumnezeu, la Buddha, ca Dumnezeu
Atotputernicul şi Buddha să binevoiască să mă ajute şi să vorbească prin mine, astfel
încât prietenii noştri din toate direcţiile, cuprinzându-le şi pe fiinţele invizibile (devas),
fantomele şi oricine mai este prezent cu noi, să aibă cele mai bune beneficii de pe urma
discursului meu de două ore.
Deci şi astăzi m-am rugat foarte mult, nu m-am dus la un templu ca să mă rog,
nu m-am dus la biserică ca să mă rog, dar m-am rugat în biserica din inima mea, mi-am
folosit acest corp preţios ca să-l fac ca o biserică, un templu, ca să mă rog la Dumnezeu,
la Buddha, pentru că îmi doresc să ofer cele mai bune beneficii, să fac să fie un timp
foarte preţios atunci când ceilalţi ascultă la discursul meu. Deci mereu când mă rog aşa,
atunci este binecuvântare, sunt beneficii, deci acesta este motivul pentru care toată
lumea se roagă în fiecare zi. Noi mergem la biserică ca să ne rugăm la Dumnezeu,
mergem la moschee ca să ne rugăm lui Allah, mergem la templu ca să ne rugăm lui
Buddha pentru că simţim beneficiul, simţim binecuvântarea de la Buddha, de la
Dumnezeu sau de la Allah sau orice nume pe care îl slujiţi voi.
Din cauza trecutul diferit şi a diferenţelor din cultura de unde ne tragem, noi îl
numim pe Creatorul tuturor lucrurilor cu nume diferite, noi o numim pe cea mai mare
putere care ne iubeşte atât de mult cu nume diferite, noi îl numim Dumnezeu, unii o
numesc Natura de Buddha, unii o numesc Tao, unii îl numesc Allah, deci nu trebuie să
ne luăm la ceartă. Nu contează în ce religie credem, nu contează dacă sunteţi creştini
sau musulmani sau budişti sau sikhşti sau taoişti, pentru că fiecare crede că religia ei
sau a lui este cea mai bună, deci aşa cred şi eu, orice este cel mai bun pentru noi, este
bun pentru noi!
Însă, uneori noi dorim să-l vedem pe întemeietorul religiei noastre, de exemplu
dacă suntem budişti, atunci ne-ar place să-l vedem sau să avem contact cu Buddha, cu
Bodhisattva, cu Shakyamuni Buddha, cu Quan Yin Boshisattva. Dacă suntem creştini,
atunci ne-ar place uneori să-l vedem şi să venim în contact cu Dumnezeu, cu Iisus, cu
Sfânta Maria şi cu sfinţii din trecut la care ne rugăm foarte mult în fiecare zi.
Nu ştiu dacă voi vă doriţi să-l vedeţi pe Buddha şi să-l vedeţi pe Dumnezeu atât
cât mi-am dorit eu să-l văd. Eu am dorit să-l văd pe Buddha, mi-am dorit să-l văd pe
Bodhisattva, mi-am dorit să-l văd pe Dumnezeu. Mi-am dorit să vorbesc direct cu
Dumnezeu, direct cu Buddha, despre toate problemele şi anxietatea din inima mea,
despre toate îndoielile, despre toată suferinţa din inima mea din experienţele mele
personale şi despre suferinţa altor fiinţe umane.
Înainte să fiu iluminată mergeam mereu la biserică, mergeam la templu şi mă
rugam în fiecare zi. Dacă vedeam o biserică, atunci intram în ea şi mă rugam, dacă
vedeam un templu atunci intram în el şi mă rugam şi îl slujeam pe Buddha. Îmi aduc
aminte acum că aveam două rugăciuni pe care le spuneam. Când mergeam la biserică,
îi spuneam lui Dumnezeu: „Doamne, dacă exişti cu adevărat, te rog, lasă-mă să te văd,
ajută-mă să te văd într-o zi, vreau doar să te văd, nimic altceva”. Aceasta era prima
rugăciune. Şi într-o zi la templu, m-am rugat la Buddha: „Dragă Buddha, dacă exişti cu
adevărat, atunci te rog să mi te arăţi şi la fel, lasă-i şi pe ceilalţi oameni să te vadă, prin
căi sau metode mai bune. Te rog, lasă-ne să te vedem, lasă-ne să-ţi cunoaştem gloria, ca
apoi şi noi să putem să credem mai mult în compasiunea Ta, în puterea Ta şi să ne
simţim mai siguri în inimile noastre”.
M-am rugat aşa de multe ori dar nu l-am văzut pe Dumnezeu sau pe Buddha.
Deci într-o zi m-am supărat puţin (Maestra râde), în ziua respectivă am plâns.
Dimineaţa, când îmi făceam ritualul budist de dimineaţă faţă de Buddha, ştiţi cum îl
slujesc budiştii pe Buddha dimineaţa? Da? Trebuie să aveţi o bucată de lemn şi un
clopoţel şi atunci baţi în lemn toc, toc, toc, şi suni clopoţelul odată, şi tot aşa (Maestra
arată cum se face), în timp ce repeţi mantrele, cum ar fi mantra Tabei Chow „Namo
hanadanadorayeye namo ariye polojeti…”. Apoi repeţi numele lui Quan Yin
Bodhisattva „Namo Quan Shih Yin Pusah” sau numele lui Amitabha „Namo Au Mi To
Fou”, în felul acesta de multe ori.
Deci în ziua respectivă, după ce am făcut toate acestea şi nu l-am văzut pe
Buddha, după ce m-am rugat de foarte multe ori, am început să plâng ca un copil, ştiţi,
ca atunci când nu obţii nimic şi mai eşti călcat şi peste picioare, cam aşa. „De ce nu l-
am obţinut?” (toată lumea râde) Deci am plâns foarte mult şi am spus: „Buddha, nu
înseamnă că noi nu credem în Tine, dar este faptul că nu te vedem şi ne dorim atât de
mult în inima noastră, cum poţi să te aştepţi ca oamenii să creadă în Tine atunci când
nu te văd?” (aplauze) Deci eram atât de tristă că am plâns şi am suspinat încât vecinii
m-au auzit şi au venit şi au ciocănit la uşa mea, mi-au spus: „Care… care… care este
problema cu tine? Să nu faci nici o prostie, ai grijă, da?” Şi eu am spus: „Nu, nu, de ce?
De ce să fac vreo prostie?” „Pentru că te-am auzit plângând toată dimineaţa!” Ea se
gândea că făceam ceva stupid. (Maestra râde)
Dar eu plângeam din cauză că nu l-am văzut pe Buddha şi am plâns atât de tare
că i-am sculat şi pe vecini, mi-a fost ruşine apoi. Dar din ziua respectivă am realizat că,
chiar dacă m-am rugat în fiecare zi, chiar dacă mi-am făcut ritualul în fiecare dimineaţă
şi seară şi am recitat în faţa statuii lui Buddha, tot n-am simţit satisfacţia în inima mea
pentru că n-am văzut nimic de la Buddha. Deci din ziua respectivă m-am decis că
trebuie să merg şi să fac altceva, din moment ce calea respectivă nu mergea, atunci
trebuie să găsesc o altă cale, nu puteam să rămân mereu aşa şi să nu ajung nicăieri.
Pentru că îmi doream atât de mult în inima mea să-l văd pe Buddha, atunci am
mers peste tot şi m-am rugat în fiecare templu şi m-am închinat în fiecare loc pe unde
am fost prin lume şi unde erau biserici şi temple şi călugări şi călugăriţe. Dacă auzeam
de cineva care avea puţină iluminare sau era mai faimos, atunci mergeam acolo şi mă
închinam şi ceream iluminarea. Deci au trecut foarte mulţi ani aşa, dar tot n-am obţinut
prea mult. Am obţinut câte ceva, da, aveam puţin din ceea ce voi numiţi „Gan Y’in”,
care înseamnă un fel de răspuns intuitiv pe care îl obţii atunci când te rogi la Buddha
sau la Dumnezeu. Într-o zi m-am uitat cu intensitate la statuia lui Amitabha Buddha, la
vremea respectivă eram o budistă devotată şi o creştină devotată, şi am spus: „De ce nu
mă duci şi pe mine în Paradisul de Vest?” (râsete) Şi am mai adăugat: „Dă-mi şi mie un
răspuns, de orice fel, un Gan Y’in”. Şi atunci El a făcut-o!
Am fost atât de sinceră şi cu inima atât de zdrobită că El a simţit că merit un
răspuns, deci m-a ridicat în aer foarte sus şi dintr-o dată am simţit că nu mai aveam
nimic sub picioare şi mi-a fost atât de frică că am spus: „Nu, nu, nu, te rog lasă-mă jos!”
Este un sentiment ca atunci când zbori, ştiţi? Cunoaşteţi, nu? (toată lumea râde) Dacă te
rogi foarte adânc, atunci corpul tău devine foarte uşor şi vei avea un fel de Gan Y’in, un
fel de răspuns de la Buddha, atunci vei fi într-un fel de samadhi, asta numim noi în
chineză „Nien Fo Sab Mei”, ceea ce înseamnă că atunci când reciţi numele lui Buddha,
atunci devii foarte fericit, vei fi în extaz, „Ju Ding”, adică samadhi. Stai acolo şi te simţi
foarte bine, fericit, în linişte absolută şi nu mai ai nici un fel de grijă lumească. Aceast
stadiu noi îl numim samadhi în sanscrită sau Sai Mei în chineză. Da, la fel, în Vest ei îl
numesc samadhi de asemenea, ceea ce înseamnă că ajungi într-un stadiu de fericire, de
linişte interioară completă, linişte la nivelul minţii, când nu mai ai nici o supărare, nici
o grijă, nici o frică, aceasta este ceea ce numim noi „samadhi”.
În starea de samadhi noi ne simţim perfect, simţim că nimic nu ne deranjează în
această lume, nimic nu se mai întâmplă şi totul este perfect. Uneori când ajungem la o
astfel de stare, atunci simţim că lumea este într-o ordine perfectă, de aceea când Lao
Tzu a intrat în samadhi, a exclamat: „Nu mai este nici o problemă sub cer, totul este
controlat cu perfecţiune”.
Deci au fost unele experienţe mici pe care le-am avut atunci când m-am rugat
sincer la Buddha şi la Dumnezeu. Dar asta a fost tot, nimic mai mult. Deci eu îmi
doream mai mult şi mai mult, pentru că Buddha nu mi-a dat decât foarte puţin şi nimic
mai mult. Ştiţi cum este atunci când gustaţi ceva bun, dacă nu te lasă să guşti decât
foarte puţin, atunci este normal să te simţi nemulţumit şi să vrei mai mult!
Deci şi eu doream mai mult, deci alergam peste tot ca să găsesc o soluţie. Numai
după ce am obţinut iluminarea, vreau să spun iluminarea mare şi adevărată, nu cele
mici, atunci am realizat că totul există deja în interiorul nostru şi nu trebuie să ne
grăbim şi nu trebuie să mergem nicăieri ca să le căutăm. Nu trebuie decât să fim tăcuţi,
să stăm în linişte şi să le descoperim. Majoritatea dintre noi cred că dacă noi ne rugăm
pentru ceva, atunci este Buddha cel care ne dă ceea ce cerem. Nu, nu, nu este aşa, noi le
avem deja, numai că noi nu ştim că le avem deja. Atunci când noi ne rugăm foarte
adânc şi foarte sincer, atunci orgoliul nostru şi mintea noastră dispar, atunci noi nu ne
mai simţim separaţi de Puterea extraordinară pe care o numim Dumnezeu sau Creatorul
sau Tao sau Natura de Buddha. Şi pentru că în acel moment noi nu mai suntem separaţi
de Puterea respectivă, atunci dintr-o dată noi ajungem mai înţelepţi, vedem lucrurile
foarte clar dintr-o dată şi realizăm că noi avem deja aceste lucruri. Dar această stare nu
ne pică din cer, există deja în depozitul meritelor noastre.
De ce vorbesc despre asemenea lucruri? Pentru că vreau să vă reamintesc vouă
că dacă vedem că în viaţa noastră condiţiile nu ne sunt favorabile, că dacă ceea ce ne
dorim nu se împlineşte, este din cauză că noi uităm să căutăm ceea ce dorim. De
exemplu, Buddha există, Iisus este încă acolo, Dumnezeu există, Allah există, oricum îl
numiţi voi, El există deja. Dar noi nu-l vedem pentru că noi am uitat să-l căutăm pe El
sau pe Ei. Nu este vorba numai de Buddha sau de Dumnezeu sau Iisus sau în oricine
credeţi voi, că ei există deja, dar este vorba de tot, fiecare lucru pe care ni-l dorim
există deja în depozit, altfel noi nu l-am dori, n-am avea nici o idee pe care să o dorim.
De exemplu, în Africa sunt unele triburi de oameni foarte necivilizaţi, ei n-au
văzut niciodată un televizor, nici măcar în ultimii 30 de ani sau ultimii 100 de ani. Deci
lor nu le trece niciodată vreo idee prin minte ca să meargă şi să se uite după televizor,
să privească la televizor, pentru că în memoria lor nu există televizor. Deci tot ce ne
dorim noi în viaţa noastră, cum ar fi bunăstare, fericire, binecuvântare, contactul cu
Dumnezeu, cu Buddha, etc., toate acestea există deja în depozitul nostru şi memoria
noastră din viaţa trecută sau din vieţile trecute, multe vieţi, a înregistrat deja acest fel
de imagini. Deci acum noi le dorim, altfel cum să le dorim, de unde să ştim că
asemenea lucruri există? Noi le dorim pentru că noi ştim că le-am avut deja.
Deci atunci când suntem iluminaţi sau când obţinem marea înţelepciune, atunci
descoperim că avem aceste lucruri în depozitul nostru. Buddha nu ne dă nimic,
Dumnezeu nu ne dă nimic, noi ni le-am dat singuri nouă înşine, numai că am uitat cum
să le folosim. De aceea există o cale ca să recunoaştem iubirea lui Dumnezeu, ca să
recunoaştem compasiunea lui Buddha, şi această cale este aceea de a sta în linişte, în
linişte absolută şi să ascultăm ceea ce Dumnezeu sau Buddha ne spune.
Practica de zi cu zi are două părţi, prima parte este aceea de a ne ruga pentru
ceea ce ne dorim şi a doua parte este aceea de a asculta la ceea ce Dumnezeu sau
Buddha ne spune, cum să obţinem ceea ce ne dorim. Dacă noi întrebăm mereu, cerem
tot timpul şi nu ascultăm deloc, atunci nu primim nimic şi nu vom obţine nimic.
Majoritatea timpului noi suntem foarte ocupaţi ca să ne rugăm pentru ceva şi nu ştim ce
vrea Dumnezeu să ne spună. De exemplu, dacă mergem la un profesor ca să-l întrebăm
ceva despre un subiect în engleză, atunci trebuie să fim tăcuţi după aceea şi să ascultăm
la răspunsul lui, nu? Nu este aşa? Desigur!
Deci acum, dacă îi cerem ceva lui Dumnezeu sau lui Buddha şi întrebăm mereu,
cerem mereu în fiecare zi, dimineaţa, după-amiaza şi seara, atunci suntem „noi” cei
care vorbim tot timpul. Atunci desigur că nu ştim care este răspunsul lui Dumnezeu sau
ce ne spune Buddha să facem. De aceea viaţa noastră nu se îmbunătăţeşte niciodată,
chiar dacă Dumnezeu vrea din toată mila să ne ajute, chiar dacă Buddha din cele zece
direcţii ne veghează mereu şi vrea să ne îndrume mereu, despre cum să avem grijă de
viaţa noastră, cum să ne rezolvăm problemele zilnice, cum să obţinem cea mai mare
inteligenţă ca să putem supravieţui în această lume şi să trecem şi prin alte nivele din
lumi diferite din întregul univers.
Deci noi trebuie să fim tăcuţi, să stăm în linişte absolută, şi aceasta numim noi
meditaţie.
Acum, dacă noi stăm nemişcaţi şi ne tot gândim în capul nostru, asta nu
înseamnă meditaţie, nu este meditaţie dar este „vorbitul în tăcere”. (Maestra râde) Deci
noi trebuie să ştim cum să medităm, cum să stăm liniştiţi şi nemişcaţi, şi asta este ceea
ce vă oferim noi. Există o cale de a medita corect, astfel încât noi să putem primi
mesajul de la Dumnezeu, de la Buddha, de la Allah sau de la oricine credeţi voi. Noi
trebuie să fim tăcuţi pentru o vreme, ca să putem să obţinem mesajul prin noi. Nu este
Dumnezeu cel care nu ne ascultă sau Amitabha cel care nu ne ascultă, dar suntem noi
cei care nu ascultăm de ei, înţelegeţi acum?
De aceea voi vedeţi în cărţile mele că eu am spus că dacă reciţi numele lui
Buddha sau Dumnezeu, nu te ajută prea mult. Nu vreau să spun că Dumnezeu sau
Buddha nu te ascultă, dar noi suntem cei care suntem mereu gălăgioşi, noi vorbim
foarte mult dar nu ascultăm. Deci este o cale de a rezolva această problemă. În fiecare
zi noi ne rugăm la Buddha, noi ne rugăm la Dumnezeu dar după aceea trebuie să ne
rezervăm un timp ca să stăm tăcuţi şi să ascultăm la mesajul pe care Dumnezeu doreşte
să ni-l transmită, pe care Budddha doreşte să ni-l dea. Este logic? Mulţumesc!
Deci acum vine partea a doua, cum să stăm în tăcere deplină? Majoritatea dintre
noi nu suntem tăcuţi atunci când ne aşezăm, este adevărat? Dacă nu mă credeţi, atunci
în seara aceasta să mergeţi acasă şi să încercaţi să staţi tăcuţi şi să vă anulaţi complet
mintea şi gândurile pentru cinci minute. Dacă puteţi să faceţi asta, atunci voi sunteţi
maeştrii mei. (toată lumea râde) Este foarte dificil, foarte dificil, puteţi să vă puneţi
corpul într-o cutie, să vă închideţi aşa, dar mintea va alerga mereu peste tot. Acesta nu
este felul de a medita şi nu este felul în care ascultăm la mesajul lui Dumnezeu sau
Buddha.
Acum, este o cale mai bună de a rezolva problema. Putem să ne rugăm la
Buddha sau la Natura noastră de Buddha din interiorul nostru, la bunătatea şi mila
noastră care există deja în noi şi pe care chinezii o numesc „Hsing Ben Shan”, ceea ce
înseamnă că fiinţele umane, la origine, au bunăvoinţă şi bunătate. Dacă credem în
Dumnezeu, atunci ne rugăm la Dumnezeu, dacă credem în Buddha, atunci ne rugăm la
Buddha, dacă credem în „Hsing Ben Shan” care înseamnă bunătatea din noi, atunci ne
rugăm la această bunătate din interiorul nostru. Dar să vă rugaţi mereu la cea mai
înaltă putere, indiferent care este aceea, să vă rugaţi mereu la Dumnezeul cel Suprem,
la Buddha cel Suprem. Să nu vă rugaţi la Dumnezeii mai mici, adică „Shern” sau
„spirite” aşa cum se numesc în chineză, „Shern” sau „Guei” (fantome), cu alte cuvinte
Dumnezei ai locului, locali, pentru că şi puterea lor este „locală”. (râsete) De aceea noi
nu trebuie să ne rugăm la un Dumnezeu local, dar să ne rugăm la cel mai înalt, cel din
vârf, atunci vom obţine puterea cea mai mare, puterea supremă, înţelegeţi acum?
Noi ne rugăm pentru ceea ce ne dorim, dar trebuie să fie o rugăciune sinceră. Nu
vreau să spun că Dumnezeu o să vă ajute ca să aveţi succes să omorâţi pe cineva sau să
spargeţi o bancă, nu, nu, nu, asta nu vă va ajuta. Ce am vrut să spun este ca voi să vă
rugaţi în limitele compasiunii umane şi a capacităţii logice de a avea o viaţă în pace, să
vă rugaţi pentru compasiune, pentru pace, pentru îndrumare, pentru cea mai bună
îndrumare astfel încât viaţa voastră şi viaţa vecinilor voştri, viaţa naţiunii, să fie mai
prosperă şi plină de pace. Atunci Dumnezeu vă va îndruma în fiecare zi, Buddha ne va
îndruma despre cum să schimbăm lucrurile. Dintr-o dată lucrurile încep să se schimbe,
totul va fi mai bine, mai uşor, şi tu vei face totul mai bine decât înainte şi vei lua decizii
mai repede şi mai bine, atunci vom cunoaşte că Dumnezeu ne îndrumă.
Deci în timpul meditaţiei sau atunci când avem timp, trebuie să stăm în tăcere,
să închidem ochii, să închidem urechile ca să nu mai ascultăm la nimic şi să ne
concentrăm întreaga atenţie la centrul gândirii, la creier, undeva în interior, cam aici, la
mijloc. (Pentru instrucţiunile video despre cum să meditaţi, predate direct de Maestră,
vă rugam vizionaţi aici.)
Dar noi vom „privi” de acolo spre poarta care se deschide. Şi de acolo noi stăm
în tăcere completă, ne odihnim mintea, inima, gândirea sau dorinţele, le lăsăm pe toate
să se odihnească. Să nu mai gândiţi, să nu mai doriţi dar să staţi liniştiţi aşa şi să
repetaţi numele lui Dumnezeu sau Buddha sau Allah sau în oricine credeţi voi. Să vă
odihniţi în felul acesta, să o chemaţi cu numele pe cea mai mare putere în care credeţi
voi. De aici voi să o chemaţi în tăcere (nu cu voce tare dar în gând), şi să o lăsaţi să vă
ajute, să vă sprijine şi să vă binecuvânteze în fiecare zi în tot ceea ce faceţi şi în tot ceea
ce gândiţi. Atunci voi serviţi omenirea mult mai bine şi vă serviţi pe voi şi familia
voastră mult mai bine, veţi obţine mai multă înţelepciune.
După ce faceţi aşa pentru o vreme, vă veţi simţi diferit, veţi cunoaşte că există cu
adevărat o putere mult mai mare decât creierul nostru, putere pe care o numim
Dumnezeu sau Buddha sau Natura de Buddha sau Tao, nu mă interesează cum o numiţi
pentru că noi suntem liberi să le numim cum dorim. În felul acesta noi ascultăm la
Dumnezeu sau la Buddha, dacă nu facem asta în fiecare zi, atunci nu obţinem prea mult
din mesajul de la Dumnezeu sau Buddha, şi atunci nici nu ştim dacă Dumnezeu există
cu adevărat, dacă Buddha există, dacă ne iubesc sau nu.
Acum, dacă voi n-aţi obţinut acest beneficiu de pe urma meditaţiei, atunci eu
mai am un alt fel prin care să vă ajut să recunoaşteţi iubirea de la Dumnezeu, de la
Creator sau de la Buddha.
Voi vedeţi florile şi vă uitaţi la floarea lor şi vedeţi cât de frumoase sunt şi ce
bine miros, acela este scopul existenţei florii. Pentru că Dumnezeu sau Buddha sau
Allah sau Tao ne iubeşte atât de mult, El a creat toate aceste lucruri frumoase ca să ne
facă nouă plăcere, să ne bucure şi să ne facă viaţa mult mai frumoasă, mai suportabilă,
mai confortabilă. Şi când vă uitaţi în ochii copilului vostru, vedeţi că ochii lui strălucesc
de inteligenţă, de iubire, de curiozitatea de a învăţa şi de căldura pe care o dă prin
iubirea de familie de zi cu zi. Atunci este momentul când Dumnezeu şi Buddha îşi
exprimă compasiunea lor, iubirea lor pentru noi. Altfel, dacă noi nu avem aceste lucruri
ca iubirea unui copil, florile, cerul frumos şi soarele şi luna, atunci viaţa noastră ar fi
foarte mizerabilă.
Deci chiar înainte să ştim dacă Dumnezeu există sau Buddha există sau sfinţii
există sau nu, noi putem să spunem că este o iubire necondiţionată de undeva, nu ştim
de unde, este acolo, există, este o iubire necondiţionată pentru toată lumea, pentru tot
ce există în lume. Dumnezeu nu iubeşte numai oamenii, dar şi animalele, Buddha nu
are grijă numai de noi, dar are grijă de tot. Deci vedeţi, iarba este făcută şi pentru vaci,
păsările sunt făcute să se împerecheze, mierea este făcută şi pentru albine şi tot aşa mai
departe.
De aceea în Biblia creştină se spune că „Dumnezeu a făcut totul pentru fiecare
fiinţă după cum se cuvine” iar în Sutra budistă, Buddha a explicat că Bodhisattva se
transformă uneori pe ei înşişi în animale, flori, apă, ca să le poată ajuta pe fiinţele cu
conştiinţă, să le fie de folos fiinţelor cu conştiinţă. Sunt propoziţii cu aceeaşi
semnificaţie, dar au fost formulate diferit. Deci ca să cunoaştem iubirea lui Dumnezeu
sau a lui Buddha, noi trebuie să apreciem toate creaţiile din jurul nostru, trebuie să ne
uităm cu mai multă atenţie, mult mai atenţi, cu mai multă apreciere pentru toate
lucrurile de care ne putem folosi. Altfel, este foarte uşor să uiţi şi este foarte uşor să nu
fii mulţumit de nimic.
Lui Dumnezeu Creatorul sau lui Buddha nu-i pasă dacă noi nu suntem
recunoscători, dacă nu căutăm să fim recunoscători. Dar dacă noi singuri uităm să fim
recunoscători, atunci pierdem acel sentiment de măreţie, uităm că mai este o putere
mult mai mare în univers, care are grijă de toate. Şi atunci noi ne simţim foarte singuri,
foarte disperaţi şi suferim foarte mult. În afară, noi suntem recunoscători pentru toate
lucrurile pe care le primim, în interior, noi stăm în tăcere deplină şi ştim că Buddha
există şi ascultăm la vocea din interior, vocea tăcută, vocea lui Dumnezeu, vocea lui
Buddha. Deci dacă facem aşa în fiecare zi, atunci vom remarca o diferenţă foarte mare
în viaţa noastră de zi cu zi, la nivelul inteligenţei noastre şi al perspectivelor noastre.
Aceasta numim noi meditaţie.
Totuşi, ar fi prea simplu dacă noi stăm tăcuţi în fiecare zi şi medităm şi ascultăm
la vocea lui Dumnezeu şi obţinem atât de mult. Mai sunt unele condiţii minore cărora
trebuie să le dăm atenţie. În cărţile pe care le găsiţi afară…, dar mai întâi vă rog să-mi
permiteţi să vă spun câte ceva despre aceste cărţi. Cărţile acestea mici care îmi aparţin,
ele nu sunt cărţile mele dar sunt cărţile discipolilor mei, pentru că eu nu am scris
niciodată nici o carte şi nu pot să scriu în chineză. Totul este făcut de pe urma muncii
discipolilor mei, eu nu fac decât să vorbesc şi ei înregistrează totul şi le publică şi pun
numele meu pe cărţi. Şi aşa am ajuns să fiu faimoasă şi tot aşa am ajuns să am
probleme. (râsete).
Eu am stat în Taiwan pentru cinci ani, veneam şi plecam, şi nu am avut
probleme niciodată, peste tot pe unde mergeam eram primită cu bine şi eram iubită şi
se avea grijă de mine, mi se dădea bani şi ceva de mâncare, câteva haine şi tot aşa
pentru că eram o călugăriţă, o călugăriţă foarte anonimă. Deci atunci nu aveam nici o
problemă. Până când nişte taiwanezi „m-au prins” undeva şi m-au pus să le vorbesc
despre nişte lucruri şi să-i învăţ metoda Quan Yin, şi aşa am făcut. Şi ei au înregistrat
tot ce le-am spus eu, chiar şi ce le-am spus numai lor personal, pentru că nivelul
oamenilor este diferit, uneori poţi să spui ceva unei persoane dar nu şi altei persoane,
nu-i aşa? Şi din cauză că ei au tipărit totul ca „orbii” (Maestra râde) şi le-au făcut
publice pe toate, atunci am început să am probleme. Aşa aţi ajuns şi voi să cunoaşteţi
totul şi aşa am ajuns şi eu să am probleme. Aproape toată lumea care m-a iubit înainte
a ajuns acum oponentul meu! Dar să nu vă faceţi probleme, aceasta nu este decât o
problemă foarte mică în comparaţie cu beneficiul pe care îl au oamenii, deci nu-mi pasă
dacă am probleme din nou acum. Pentru că discipolii mei au o inimă foarte bună, deci
ei doresc ca orice beneficiu au ei şi ceilalţi să aibă la fel. Eu nu pot să-i opresc pentru că
ei au un motiv bun, dacă îi opresc atunci înseamnă că eu nu am nici un fel de
compasiune, cel puţin nu atât cât au discipolii mei. Deci îi las să facă tot ce cred ei că
este benefic pentru ceilalţi.
În aceste cărţi (Cheia iluminării spirituale imediate), în engleză şi în chineză, în
realitate eu le-am vorbit discipolilor mei la vremea respectivă despre cum să avansezi
pe calea cunoaşterii. De exemplu, eu le-am spus că nu este suficient să stai aşa în fiecare
zi, (să stai drept) şi să închizi ochii aşa cum făcea şi Buddha şi atunci toată lumea ştie
că tu eşti un practician extraordinar! Nu este suficient, noi trebuie să facem meditaţia să
devină un fel de a trăi. De exemplu, atunci când medităm şi ajungem în contact cu
puterea lui Dumnezeu şi puterea lui Buddha, atunci trebuie să lăsăm această putere a
lui Dumnezeu sau a lui Buddha să se manifeste în activităţile noastre de zi cu zi, faţă de
ceilalţi. Deci noi trebuie să devenim mult mai iubitori, aceasta este evidenţa progresului
nostru.
Apoi, dacă vrem să dovedim că suntem şi mai iubitori, atunci trebuie să dăm de
pomană câte puţin, să facem muncă de caritate, să-i ajutăm pe cei săraci, să fim mult
mai ascultători de părinţii noştri, să avem grijă de cei bătrâni şi de copii şi de văduve,
să ne abţinem să ne complăcem în tot felul de distracţii. Noi trebuie să vedem suferinţa
altora ca pe suferinţa noastră, deci nu trebuie să ne bucurăm atunci când omorâm
animale ca să le mâncăm, acesta este motivul de a avea un regim vegetarian (de post).
Dacă nu doriţi să urmaţi un regim vegetarian (de post) pentru că sunt prea multe
probleme, de exemplu din cauza afacerilor, din cauză că soţia refuză să gătească
vegetarian, etc., etc., atunci sunt căi alternative. De exemplu, atunci când Buddha i-a
acceptat prima dată pe unii călugări în ordinul lui de călugări, aceşti călugări, la fel ca
şi unii discipoli de rând, erau obişnuiţi să mănânce carne pentru că în ţara lor
vegetalele nu puteau să crească. Deci Buddha a spus: „Este în regulă, dar cu timpul să te
schimbi de la mâncatul cu carne la regimul vegetarian (de post)”.
Deci aşa cum a făcut Buddha şi eu vă ofer unele alternative. De exemplu, ar
trebui să încercăm să fim vegetarieni ori de câte ori este convenabil pentru noi, şi ar
trebui, atât cât putem, să încercăm să găsim scuze ca să mâncăm vegetarian, decât să
găsim scuze ca să nu mâncăm vegetarian! Asta vreau să spun prin a încerca cât mai
mult să ai compasiune şi să-ţi extinzi iubirea spre toate creaturile. Toate religiile, fără
excepţie, ne spun că noi ar trebui să ne extindem iubirea către toate fiinţele, nu numai
pentru fiinţele umane.
Deci chiar dacă credeţi într-o religie sau nu, cel puţin putem să credem în „Hsin
Ben Shan”, în bunătatea, în compasiunea din inima noastră, deci să încercăm să salvăm
cât mai multe vieţi cu putinţă. Dar asta nu înseamnă că dacă mănânci cu o bucată de
carne mai puţin, atunci multe lucruri se vor schimba!! Dar acesta este principiul prin
care să ne antrenăm inimile spre mai multă compasiune, înţelegeţi acum? Să lăsăm
compasiunea să crească şi nu să ne omorâm compasiunea, intenţia este importantă.
Sunt unele grupuri de practicieni care nu mănâncă vegetarian pentru că ei cred
că nu este foarte convenabil. În fiecare zi ei sunt angajaţi în tot felul de activităţi care
implică relaţii de prietenie cu alţii sau relaţii de afaceri şi ei cred că nu este convenabil
ca să menţii un regim vegetarian. Deci ei s-au decis ca să nu mănânce nimic o zi pe
săptămână sau două zile pe săptămână ca să reducă consumul de carne ca un semn de
compasiune pentru toate creaturile.
Deci eu am auzit că grupul curate sau cutare are cinci zile de post negru sau
religia cutare sau cutare are o lună de zile de post negru pe an. Aceste lucruri nu sunt
decât rămăşiţe de la tradiţiile din vechime care erau foarte eficiente. Şi în budism noi
avem foarte multe feluri de vegetarieni, de exemplu vegetarian pe viaţă, vegetarian
două zile pe lună, patru zile pe lună şi şase zile pe lună etc., ca să-i ajute pe oameni să
se obişnuiască mai bine cu regimul vegetarian. Dar acest sistem este prea complicat
pentru voi, de exemplu cei de religie budistă din est, ei au un calendar al lunii foarte
strict, de exemplu să mănânci vegetarian în prima zi, în a cincisprezecea zi şi la sfârşitul
lunii. Dar dacă voi sunteţi ocupaţi, oameni de afaceri foarte ocupaţi sau ziarişti, etc.,
atunci nu poţi să te uiţi mereu în calendarul lunii sau poate că nici nu aveţi un calendar
al lunii dar aveţi un calendar al „soarelui” (râsete), deci este dificil să ştii în ce dată
este. Deci eu vă sugerez, ca un semn de compasiune pentru toate fiinţele, ca noi să
avem o dietă vegetariană (de post) ori de câte ori ne aducem aminte, atunci când este
convenabil pentru viaţa noastră şi acesta este un lucru foarte, foarte bun. Este în regulă
aşa pentru voi? Da? Mulţumesc.
Deci în felul acesta noi suntem mult mai relaxaţi la minte şi cu inima. De ce?
Pentru că ori de câte ori noi mâncăm carne, este inevitabil ca o parte din ura, frustrarea
şi furia din inima animalului cauzate de moartea lui să fie imprimate în conştiinţa
noastră, şi atunci noi nu ne simţim bine în interior. Când dormim noaptea o să avem
coşmaruri, când animalele ne văd, lor le este frică de noi şi fug de noi. Şi când suntem
bolnavi, este dificil să ne vindecăm din cauza acestei uri, a acestei furii care stă în jurul
cărnii pe care o mâncăm. Deci cu cât mâncăm mai mult vegetarian, cu atât o să avem o
conştiinţă mai bună, avem mai puţine sentimente de vinovăţie în subconştientul nostru
şi vom dormi mai bine şi cu mai puţine coşmaruri.
Eu nu citesc ziarele prea mult aşa cum o faceţi voi, cu excepţia când călătoresc şi
stau în avion pentru 15, 20 sau 30 de ore şi nu am nimic de făcut şi nu pot să dorm sau
să meditez prea mult. (râsete) Atunci mai iau câte un ziar sau o revistă şi mă mai uit,
dar de fiecare dată când citesc un ziar nu găsesc nimic bun. (râsete) Este o veste bună
atunci când nu este nici o veste!!
Ultima dată acum, când am venit aici din Hong Kong, am citit revistele
Newsweek şi Time şi am văzut tot felul de dezastre: uragane, catastrofe naturale,
avioane prăbuşite, crime şi dezastre. Sunt şi boli care nu au fost niciodată în istoria
noastră, de exemplu ultima boală apărută şi care este incurabilă este că un fel de
vierme va mânca din corpul nostru şi va ieşi prin piele, îl vezi cum iese prin piele
printr-o gaură făcută de el. Puteţi să vă imaginaţi că întregul corp este plin cu asemenea
viermi? Şi doctorii nu au nici un tratament pentru a vindeca o astfel de boală! Când am
văzut aşa ceva, mi-a venit greaţă, am vrut să vomit, nu din cauza imaginii care era
teribilă, dar din cauza milei greu de îndurat pe care o simţeam faţă de pacient.
În mod normal noi avem paraziţi în intestine şi acesta este deja un lucru greu de
tolerat. Dar dacă ai viermi peste tot în corp şi care pot oricând să facă o gaură şi să iasă
afară ca tu să poţi să-i vezi, şi creierul şi sângele şi întregul corp îţi este plin de viermi,
vă puteţi imagina ce fel de viaţă ar fi aceea? Deci cred că noi, cei care avem o sănătate
bună şi o condiţie financiară bună, noi ar trebui să ne rugăm la Dumnezeu să nu ne
ducă niciodată într-o asemenea situaţie. De asemenea, ar trebui să ne pregătim să fim
mult mai curaţi, mai atenţi la protecţia venită de la Dumnezeu ca să nu cădem
niciodată într-o asemenea stare insuportabilă. Şi cel mai bine este să încercăm să evităm
omorul indirect, cum ar fi mâncatul cărnii, care este un omor indirect, dacă noi nu mai
mâncăm carne, atunci nimeni nu va mai ucide.
În budism, legea cauzei şi efectului este foarte clară şi exactă. Ceea ce tu faci
asupra altor fiinţe, aşa va fi făcut şi asupra ta, într-un fel sau altul. Nu numai în budism,
dar şi în creştinism este spus că: „Aşa cum semeni, aşa vei culege”. Şi dacă vă uitaţi cu
atenţie şi la alte religii, atunci veţi vedea de asemenea legea karmei, a cauzei şi
efectului: „Ceea ce faci, aşa va fi făcut şi asupra ta!”. Şi Confucius a spus: „Să nu faci la
alţii ce ţie nu-ţi place să ţi se întâmple!” pentru că şi el ştia de legea cauzei şi efectului,
care înseamnă că orice faci, vei avea rezultatul la fel, fie bun sau rău.
Deci dacă noi nu vrem rezultate rele, atunci trebuie să facem bine, dacă vrem să
avem rezultate bune. Nu trebuie să vă spun mai multe despre Rai sau iad, eu vă spun
numai lucruri practice, pentru viaţa voastră. Dacă vrem să avem o minte sănătoasă, o
sănătate bună, o conştiinţă bună şi un somn bun noaptea, atunci ar trebui să avem mai
multă compasiune pentru ceilalţi, pentru animale de asemenea, ca să avem aceste
rezultate. Dacă noi le dăm la ceilalţi sentimente de pace şi securitate, atunci şi noi vom
avea pace şi securitate.
Eu n-am omorât nimic niciodată de când eram copil, nici măcar o furnică, nici
măcar un vierme sau o pasăre, şi nici nu-mi place să văd omoruri. Deci vedeţi, chiar
dacă în Vietnam sunt multe dezastre, multe ucideri şi moarte şi probleme, eu am scăpat.
N-am avut parte de naufragiu, n-am avut parte de probleme pentru că am plecat din
Vietnam înainte să vină comunismul. Vedeţi? De ce a fost aşa? Pentru că eu nu am avut
nici un fel de ură, n-am omorât niciodată, n-am făcut nimic rău în viaţa mea, deci în
consecinţă am avut parte de un tratament bun.
Deci pot să vă spun din experienţa personală că aşa cum îi trataţi pe ceilalţi, aşa
veţi fi şi voi trataţi. Nu spun că a fost aşa pentru că eu am devenit o călugăriţă sau am
practicat Metoda Quan Yin, dar chiar înainte eu am văzut deja rezultatele faptelor mele,
ale compasiunii. De exemplu, în ţara mea natală, copiii mergeau uneori şi prindeau
păsări, ştiţi, le prindeau din cuiburi şi apoi le mâncau, dar eu n-am participat niciodată
în asemenea acţiuni, nu-mi plăcea niciodată când ei făceau asta şi le spuneam mereu să
nu mai facă aşa. Şi când vedeam o pasăre rănită, atunci o luam acasă, aveam grijă de ea
până se făcea bine şi apoi îi dădeam drumul.
Cred că din cauza asta animalele au fost mereu foarte prietenoase cu mine. Când
eram în Germania, într-o zi după ce am recitat numele lui Buddha am mers afară şi
atunci păsările au venit la picioarele mele, au zburat la picioarele mele şi stăteau acolo.
Atunci eu le-am întrebat: „Ce doriţi?” Şi o pasăre a început să ciripească, a ciripit
continuu şi a stat aşa destul de mult, am vorbit cam o jumătate de oră, nu ştiam dacă
pasărea mă înţelege sau nu, oricum eu n-o înţelegeam pe ea! (toţi râd) Deci am tot
vorbit aşa şi arăta ca o conversaţie plină de viaţă pentru că stăteam foarte aproape, cam
aşa, şi n-a zburat niciodată, aşa. (Maestra arată cum) Şi multe persoane care ne-au
văzut discutând au venit şi se uitau la acest lucru fenomenal până când pasărea a văzut
că sunt atât de multe persoane şi atunci a zburat, i-a fost frică de lume dar nu şi de
mine.
Când eram în India, am stat în Himalaia într-o casă de pământ, nu în cameră, era
o casă făcută din pământ cu câteva pietre pe acoperiş, care se putea prăbuşi în orice
moment din cauza structurii foarte precare. Pereţii de pământ avea mii de găuri, deci
vântul putea să şuiere liber şi puteai să vezi stelele prin pereţi, deci toate animalele se
căţărau în casă şi deveneau prietenii mei. În fiecare zi când mă sculam dimineaţa după
meditaţie, găseam cel puţin cinci scorpioni în jurul meu, stăteau acolo şi meditau cu
mine. (râsete) Ştiţi ce sunt scorpionii? Cei cu o mie de picioare? Şi cum numiţi asta?
Este ca o coadă foarte ascuţită şi dacă te înţeapă o singură dată, atunci „la revedere”. În
fiecare zi scorpionii şi şerpii stăteau în jurul meu şi meditau cu mine. Când mă trezeam
şi vedeam atâţia prieteni, atunci mă gândeam că nu este un loc prea bun pentru ei,
pentru că dacă mă plimb şi nu sunt atentă, atunci s-ar putea să calc peste ei. Deci în
fiecare zi luam câte un borcan mare şi îi adunam pe toţi în borcan şi apoi îi duceam
afară la plimbare şi le dădeam drumul pe o stâncă mare şi atunci ei dispăreau.
Deci eu cred că din cauza faptului că am fost mereu foarte prietenoasă cu
animalele, atunci şi animalele au fost prietenoase cu mine. Vă puteţi imagina că şi
animalele sunt aşa? Dacă noi suntem prietenoşi cu toată lumea, cu toate fiinţele, cu
fiecare fiinţă, cu fiecare persoană, atunci nu va mai fi nici un război în această lume.
Deci să începem de azi sau de mâine programul nostru de pace. Toată lumea vorbeşte
despre pace, fac atâta zgomot şi merg la hoteluri mari şi stau la mese mari şi vorbesc
despre pace. Dar nu ajungem nicăieri cu aceste discuţii, noi trebuie să începem cu
faptele noastre, trebuie să începem prin a ne abţine de la instinctul de a ucide, trebuie
să protejăm toate vieţile, atât cât suntem capabili să o facem. Pacea începe cu noi
înşine, cu mine, cu tine, atunci va fi pace în toată lumea. Nu putem să stăm aşa şi să-l
aşteptăm pe preşedinte, pe cel care negociază pacea sau oricine este, să vină şi să ne
vorbească, noi trebuie să ne decidem singuri.
Deci cred că dacă medităm şi eliminăm din consumul de carne, atunci vom avea
mai multă pace în interiorul nostru. Şi din cauza acestei păci, noi vom iradia un fel de
atmosferă invizibilă plină de pace în jurul nostru, care îi va afecta pe toţi. Atunci nu
mai trebuie să vorbim despre pace pentru că pacea va fi chiar acolo, nu mai trebuie să
ne sfătuim despre pace, pentru că pacea va fi chiar acolo. Sunteţi de acord? Da?
Mulţumesc! Da, dacă noi ne menţinem puri, atunci putem să fim mai aproape de
Dumnezeu sau de puterea în care credem noi. Dacă credem în Dumnezeu, atunci vom fi
mai aproape de Dumnezeu., dacă credem în Buddha şi ne purificăm sinele, atunci vom
ajunge mai aproape de acel Buddha. Aşa este cu siguranţă, eu am încercat toate acestea
şi vă spun şi vouă acum. În realitate nu vă spun nimic nou pentru că voi le ştiţi deja. Eu
doar vă aduc aminte să nu uitaţi că noi avem bunătatea noastră în interiorul nostru, nu
uitaţi că Dumnezeu sălăşluieşte în interiorul nostru, nu uitaţi că Buddha este în inima
noastră.
Să nu uitaţi că noi îl avem pe Dumnezeu în interiorul nostru, noi avem Natura de
Buddha în interiorul nostru. Găsiţi acea putere, căutaţi acea putere, treziţi-o, ca să vă
ajute şi atunci veţi avea ajutor, veţi fi binecuvântaţi. Să fiţi pe deplin binecuvântaţi!

▫ Cele şase perfecţiuni budiste. ▫

Prelegerea Maestrei Supreme Ching Hai din Malaezia, 3 octombrie 1989.
Bună seara, doamnelor şi domnilor! Să începem mai întâi prin a închide ochii şi
să ne rugăm ca Dumnezeu şi Buddha să ne binecuvânteze acum când ne-am adunat aici,
astfel încât după acest discurs să avem cât mai multe beneficii.
Doresc acum să le mulţumesc din inimă discipolilor malaezieni şi tuturor
persoanelor care au ajutat prin eforturile lor la această adunare. Nu a fost uşor deloc,
am avut parte de multe obstacole deşi noi ne aşteptam ca lucrurile să nu se desfăşoare
foarte simplu, mai ales că este prima dată când vin în Malaezia. Au fost multe lucruri pe
care noi nu am avut timp suficient să le pregătim şi au fost foarte multe lucruri pe care
discipolii noştri nu le ştiau. Deci este totul datorită graţiei lui Dumnezeu şi a lui Buddha
din cele Zece Direcţii că putem să avem această adunare acum, altfel ar fi putut să nu
fie posibil, s-ar fi putut să nu fiu capabilă să ţin nici un discurs. La fel, noi am aranjat să
avem două discursuri în China, în două locuri diferite, dar au fost anulate în ultimul
moment. Cauza nu a fost că noi am vrut să le anulăm, dar a fost din cauza
circumstanţelor care predomină acum în China.
Deci sunt foarte fericită şi foarte recunoscătoare pentru binecuvântarea şi graţia
lui Dumnezeu şi a lui Buddha, că pot să am această oportunitate să vă văd feţele pline
de lumină şi să simt afecţiunea voastră, cel puţin pentru două zile. Noaptea trecută noi
am avut o întâlnire plină de succes şi la fel şi discuţiile, deci să sperăm că va fi la fel şi
astăzi.
Astăzi vă voi vorbi la fel despre ceva pe care l-am învăţat şi eu şi pe care l-am
realizat personal şi după aceea am să rezerv un timp ca să vă răspund la întrebări,
inclusiv la întrebările de noaptea trecută pe care nu le-am terminat încă. Deci vă doresc
ca toţi împreună să ne bucurăm de acest timp unic şi să avem discuţii cât mai bune, fie
ca Dumnezeu să ne binecuvânteze!
Sunt unele persoane care mi-au cerut să vorbesc mandarin (limba chineză
principală) dar sunt şi mai multe persoane care mi-au cerut să vorbesc în engleză. Deci
este foarte dificil să fii în această poziţie, deci o să-mi cer scuze mai întâi prietenilor
mei chinezi, îi rog să mă scuze de data asta. Noi avem foarte multe cărţi şi casete în
limba chineză şi puteţi să comandaţi şi mai multe din Taiwan, de la adresa noastră. Dar
pentru majoritatea vorbitorilor de limbă engleză, informaţia noastră este destul de
săracă, foarte puţină, deci vă rog să-mi permiteţi să vorbesc engleza din nou fără să vă
nemulţumesc. Este în regulă pentru voi? Chiar dacă aş putea să vorbesc toate limbile,
tot nu ar fi suficient, pentru că ieri, aici, în această adunare, au fost multe persoane de
naţionalităţi diferite: hinduşi, francezi, canadieni, australieni, germani, englezi, chinezi
şi malaezieni, desigur. Apoi chinezii vorbesc mai multe dialecte, desigur, deci trebuie să
ne coordonăm în funcţie de imperfecţiunile din această lume.
Noaptea trecută, multe persoane mi-au pus o întrebare similară: „Cum să
medităm corect?” Eu am explicat că după ce alegi o tehnică de meditaţie şi un maestru
care să te înveţe tehnica respectivă şi dacă după o vreme tehnica şi maestrul te ajută să-
ţi dezvolţi înţelepciunea, compasiunea şi pacea la nivelul minţii, atunci meditaţia este
corectă. Dar dacă nu aţi găsit o tehnică bună, nu aţi găsit un maestru bun care să vă
înveţe, atunci astăzi eu vă voi arăta din nou o tehnică de meditaţie foarte simplă pe
care să o încercaţi acasă. (Pentru instrucţiunile directe predate de Maestră despre cum
să meditaţi, vizionaţi aici.)
La fel, multe persoane m-au întrebat că dacă medităm fără îndrumarea corectă a
unui maestru, atunci este posibil să avem parte de probleme, să fim „posedaţi”, ceea ce
înseamnă că mentalitatea noastră va fi afectată? Eu am spus că este adevărat.
Deci motivul pentru care noi practicăm Metoda Quan Yin este ca să ajungem o
astfel de fiinţă, să ajungem fiinţa care îl ajută pe oricine care are nevoie de ajutor, pe
oricine, în orice moment, în orice loc, fără nici un fel de discriminare rasială, naţională,
religioasă sau de credinţă, fără nici un fel de condiţie. Din fericire, noi avem multe
fiinţe ca acestea în lumea noastră. Dar voi nu auziţi de ele foarte des, este foarte dificil
pentru voi să le cunoaşteţi, cu excepţia dacă aveţi multe, foarte multe virtuţi şi merite
din vieţile voastre anterioare sau din viaţa prezentă. O altă excepţie este aceea că, dacă
noi ne rugăm sincer în fiecare zi pentru binecuvântare şi îndrumare de la Dumnezeu
sau de la Buddha, atunci vom ajunge să cunoaştem o astfel de fiinţă specială sau
persoană specială, care este specializată ca să-i ajute pe ceilalţi. Este clar acum? Nu este
nimic misterios, nu? Este doar o muncă diferită, majoritatea serviciilor sunt plătite, dar
acest serviciu nu este plătit. (râsete). Oh! Este plătit, da, este plătit foarte „bine”, cu
multe persecuţii (râsete), certuri, obstacole şi multe alte lucruri „drăguţe” de genul
acesta. Da, majoritatea celor care fac o astfel de muncă sunt plătiţi foarte „bine”, cu
multe obstacole apăsătoare, karma şi multă reputaţie rea. Dar ei au parte şi de multă
iubire de la oameni, oriunde merg, oamenii care au afinitate cu ei îi iubesc foarte mult,
cei care cred în ei şi beneficiază de pe urma lor, aceştia îi iubesc foarte mult. Pe când
cei care nu le cunosc puterea şi nu le înţeleg statutul lor în univers, aceştia pot avea
îndoieli despre ei şi le creează probleme şi pot chiar să-i crucifice, aşa cum au făcut cu
Iisus. Deci înainte să aplicaţi pentru o astfel de muncă, eu vă sfătuiesc să vă gândiţi bine
(Maestra şi audienţa râd) şi cu înţelepciune dacă este bine pentru voi să o faceţi. Eu
personal cred că această muncă este cea mai nobilă şi ar trebui ca tot mai multe
persoane să facă această muncă ca să-i ajute pe cei la nevoie, pentru că nu toată lumea
este născută creştină, nu toată lumea este născută budistă şi nu toată lumea se naşte cu
o educaţie religioasă, de orice fel, şi o credinţă care să stea la baza vieţii lor. Unele
persoane nu ştiu nimic despre religie şi trăiesc o viaţă fără nici un ţel, viaţa lor nu are
nici o direcţie, nici un scop, nici un fel de credinţă, nici un fel de confort.
În zilele noastre sistemele de comunicaţie sunt extraordinare, astfel că noi putem
să auzim despre existenţa unor fiinţe diferite. De exemplu, cred că în Malaezia voi aţi
auzit deja despre mulţi maeştri extraordinari din ţări cum ar fi India sau Taiwan sau
poate că şi din alte ţări, şi sunt foarte fericită dacă voi aţi ajuns să cunoaşteţi vreunul
din aceşti maeştri şi dacă aţi studiat deja cu unii dintre ei sau cu mai mulţi. Dacă nu aţi
cunoscut niciunul până acum şi nu aţi găsit nici o tehnică bună sau nu aveţi nici un
scop în viaţă, atunci eu pot să vă ajut. Chiar dacă mai târziu veţi găsi un maestru mai
bun, sunteţi liberi să zburaţi. (Maestra şi audienţa râd) Noi nu avem nici o obligaţie şi
nu suntem legaţi prin nimic, nu trebuie să-ţi schimbi religia sau felul de a trăi ca să
devii discipolul meu, nu este necesar. Noi vă oferim o cale prin care să aduceţi linişte în
viaţa voastră şi să fiţi cu inima împăcată ca să puteţi munci mai bine, să gândiţi mai
bine şi chiar să fiţi mai sănătoşi, spiritul vostru va fi mai împlinit şi atunci de la nivelul
acela vei fi mult mai iubitor şi mai ajutător pentru ceilalţi.
Pentru că dacă noi nu ne simţim bine, atunci este dificil să-i iubim şi să avem
grijă de alţii, nu? Da, aşa este. Deci mai întâi noi avem grijă de noi şi după aceea putem
să avem grijă şi de ceilalţi. De aceea Iisus a spus: „Caută mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu şi toate celelalte îţi vor fi date ţie”. De aceea Buddha a accentuat ca mai
întâi fiecare dintre noi să ajungă un Buddha, să ajungi un Buddha înseamnă să
descoperi Împărăţia lui Dumnezeu din interiorul nostru, deci este similar cu ceea ce a
spus Iisus, numai formularea este diferită. Deci trebuie să ajungem un Buddha mai întâi
şi apoi îi putem ajuta pe ceilalţi. De exemplu, dacă noi nu putem înota, atunci cum
putem să-i ajutăm pe cei care se îneacă? Deci dacă vrem să le salvăm viaţa altora, mai
întâi trebuie să învăţăm să înotăm.
Înainte să devin o călugăriţă budistă, înainte să plec de acasă, şi eu am ajutat
foarte multe persoane şi aveam mereu foarte mult entuziasm ca să-i ajut pe ceilalţi,
ajutam mereu încă de când eram copil. Dar cu cât ajutam mai mult, cu atât mă simţeam
mai neajutorată, se părea că nu poţi niciodată să ajuţi atât cât trebuie. Atunci soţul meu
se plângea mereu că nu mă vede acasă niciodată (râsete), nici în timpul săptămânii şi
nici la sfârşit de săptămână. „Să fii căsătorit cu o soţie este ca şi cum eşti căsătorit cu o
fantomă”, aşa spunea el. (râsete) Şi într-un final, când mai ajungeam şi pe acasă, atunci
stăteam în camera mea cu altare şi recitam din scripturile budiste şi meditam, deci în
realitate el nu avea nici un avantaj de pe urma căsătoriei noastre.
Şi toţi banii pe care îi câştigam zburau pe fereastră, se duceau în India, în Africa,
în Afganistan, se duceau pe ofrande şi la oameni, dar nu era suficient niciodată. Atunci
el îmi dădea din banii lui ca să-i folosesc, dar eu şi pe aceştia îi dădeam. Şi chiar dacă
nu mai aveam nimic, tot simţeam că efortul meu este ca o picătură de apă în deşert.
Deci cu cât ajutam mai mult, cu atât eram mai neajutorată. Atunci mi-am amintit că
Buddha a spus că: „Trebuie mai întâi să devii un Buddha, atunci puterea ta va fi
multiplicată de foarte multe ori şi vei putea ajuta pe oricine doreşti”. Şi la fel, mi-am
adus aminte atunci că Iisus a spus: „Caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu”. Deci am
căutat să găsesc Împărăţia lui Dumnezeu, să găsesc Natura de Buddha din interiorul
meu. Datorită Metodei Quan Yin am găsit această Natură de Buddha mai repede decât
normal, mai repede decât cu alte metode. Ca urmare v-o recomand şi vouă, în cazul în
care şi voi simţiţi aceeaşi dorinţă puternică de a căuta Împărăţia lui Dumnezeu din
interior. Dar dacă nu vă doriţi atât de puternic, atunci puteţi să meditaţi cu tehnica
aceasta simplă pe care v-am menţionat-o mai devreme. Să nu uitaţi să vă rugaţi la
Dumnezeu, să vă rugaţi la Buddha sau în oricine credeţi, ca să vă protejeze, să vă ajute.
Şi în caz de urgenţă, atunci puteţi să mă chemaţi pe mine pentru ajutor, să nu uitaţi
asta. Altfel, dacă meditaţi fără protecţia mea, s-ar putea să aveţi problemele pe care le
ştie toată lumea, este adevărat. În cazul în care nu ştiaţi acest lucru, atunci eu vă spun
din nou acum.
Noi avem nevoie de un maestru care ştie drumul şi care să ne ţină de mână
atunci când avem nevoie, când avem dificultăţi. Pentru că în interiorul nostru noi avem
două părţi ale naturii noastre: o parte este numai bine, numai glorie, numai milă,
numai compasiune şi numai iubire, iar cealaltă parte reprezintă problemele, natura
egoistă, distructivă, pesimistă şi tot felul de alte aspecte negative. Dacă ne deschidem
aşa la întâmplare, orbeşte, în interiorul nostru, atunci putem să nimerim pe partea bună
sau putem să nimerim pe partea rea, înţelegeţi? De aceea dacă nu ai o tehnică bună şi
nu ai un maestru bun, atunci poţi să nimereşti pe partea rea şi atunci toate aspectele
negative vor ieşi la iveală şi îţi întorc viaţa pe dos. Noi ar trebui să înţelegem că partea
negativă din noi înşine este la fel de puternică ca şi partea pozitivă, aproape la fel de
puternică, ambele sunt foarte similare. Deci noi putem să fim foarte drepţi, plini de
compasiune, putem să fim foarte miloşi, putem să fim foarte puternici, dar în acelaşi
timp putem să fim foarte distrugători, foarte negativi, foarte nemiloşi, dacă ne
racordăm la partea rea. Sunt unele persoane care nu au compasiune, nu au înţelepciune
şi nu au simpatie pentru ceilalţi. Este aşa pentru că ei au înclinaţie mai mult spre partea
negativă a naturii lor, dar dacă vrem să corectăm acest aspect, nu este dificil. Atunci ar
trebui să studiem mai mult Biblia, să studiem mai mult scripturile budiste şi să fim mult
mai persistenţi în practica religiei în care credem noi.
De exemplu, în scripturile budiste, Buddha ne-a sfătuit să practicăm cele şase căi
ale perfecţiunii.
Prima este caritatea, datul de pomană. Caritatea înseamnă să dai la alţii din ceea
ce tu ai deja din abundenţă, ca să-i ajuţi pe ceilalţi. De exemplu, dacă ai foarte mulţi
bani şi ţie nu-ţi trebuie foarte mulţi, atunci ar trebui să vezi cine mai are nevoie de bani
sau cine nu are destul pentru nevoile lui personale, deci să-i ajuţi pe cei săraci, acesta
este un mod de a practica caritatea.
Eu am auzit o poveste foarte drăguţă despre Malaezia, nu ştiu dacă este
adevărată şi la fel, nu ştiu dacă povestind-o am să-i ofensez pe cei din audienţă de aici,
dacă da, atunci vă rog să mă iertaţi. Pentru că mi-a plăcut foarte mult, atunci am să vi-o
povestesc şi vouă. Am auzit că în Malaezia dacă ai împrumutat bani de la bancă sau de
la o persoană şi dacă după aceea afacerile tale nu merg bine sau nu ai posibilitatea să-i
plăteşti înapoi, atunci este în regulă! Aşa este? Este adevărat? (cineva spune: da!)
Atunci este foarte bine, este fantastic! (toţi râd) Cu adevărat, Dumnezeu chiar aşa vrea
ca noi să facem! Dacă cineva nu are bani suficienţi, atunci este în regulă, nu trebuie să-l
dăm în judecată, nu trebuie să-i facem probleme. Dacă nu are bani, atunci nu are! Chiar
dacă are, atunci îi va cheltui la fel cum îi cheltuieşti şi tu, deci care este problema?
(râsete) Aşa este foarte bine, m-a făcut fericită pentru două zile. (Maestra şi audienţa
râd) De când am sosit în Malaezia am fost mereu fericită după ce am auzit această
poveste, cred că este un fel fantastic de a a-i trata pe ceilalţi! (Maestra şi audienţa râd)
Am auzit un lucru similar în Suedia, dacă nu ai maşină şi se întâmplă să vrei să
ajungi undeva cu maşina, atunci poţi să iei o maşină de la oricine, chiar dacă nu-l
cunoşti, şi să conduci mulţi km ca să ajungi acasă sau acolo unde vrei să ajungi,
probabil când ai nevoie disperată de o maşină. Atunci, dacă proprietarul maşinii sau
poliţia te prinde la un stop şi spune: „Hei, aceasta nu este maşina ta, dă-o înapoi!”
Atunci tu spui: „În regulă!” Şi o dai înapoi proprietarului fără să fii amendat pentru
furt, trebuie să plăteşti numai benzina consumată pe timpul cât ai condus şi cât îi
trebuie proprietarului ca să conducă maşina înapoi la locul lui. Tot ce trebuie să plăteşti
sunt numai banii de benzină, asta este tot.
M-am gândit că aceste exemple sunt extraordinare, mă face să mă simt foarte
fericită să ştiu că o persoană o poate trata pe alta aşa de bine cum se tratează pe sine.
Să vă mai spun o parabolă acum, dacă tu nu ai bani ca să-ţi cumperi pâine, atunci o să
începi să te baţi? Desigur că nu! Atunci o să ai chiar mai multă simpatie pentru tine
pentru că nu ai bani, dar nu vei da vina pe tine pentru nimic. Deci în acest sens,
malaezienii îi tratează pe ceilalţi la fel de bine cum se tratează pe ei înşişi, sunt de
acord cu aceasta! (râsete) Aceasta a fost o veste foarte bună pe care am auzit-o atunci
când am ajuns în Penang, şi se potriveşte foarte bine cu preceptul carităţii din budism,
să dai la ceilalţi din ceea ce îţi prisoseşte ţie. Dacă fiecare ar face aşa, atunci n-am mai
avea nici un fel de război şi nici un fel de furturi, în felul acesta vom aduce pacea în
lume.
La fel, după principiile budiste, un alt fel de a da este să dai din înţelepciunea ta.
De exemplu, dacă eşti foarte înţelept în anumite subiecte sau dacă ai devenit iluminat,
atunci ar trebui, este bine, sau trebuie să împarţi această informaţie cu ceilalţi, ca să le
dai şi lor şansa, oportunitatea să ajungă iluminaţi, eliberaţi, la fel ca şi tine. În budism,
acest fel de caritate este foarte apreciată, este cea mai înaltă formă a carităţii.
Acum, următorul fel de caritate este de a-i proteja pe alţii. De exemplu, să
mănânci vegetarian este de asemenea un fel de caritate. Noi le lăsăm viaţa altor fiinţe,
le dăm sentimente de pace şi securitate, decât să le producem frică. Aceasta numim noi
în chineză „Shih Wu W’ei”, ceea ce înseamnă să le dai celorlalte fiinţe sentimente lipsite
de frică, care este la fel, o formă de caritate. De aceea noi îi sfătuim mereu pe oameni
că dacă nu dau bani, dacă nu dau nici un fel de înţelepciune, atunci să le dai ceva de
genul „Shih Wu W’ei”, să le dai sentimente de securitate pentru viaţa lor.
Apoi următoarea se referă la precepte. Preceptul este ceea ce spunem, la fel ca în
creştinism: să nu omori, să nu spui minciuni, să nu furi, să nu-i răneşti pe alţii, să nu iei
nici un fel de substanţe intoxicante care sunt dăunătoare pentru tine şi pentru alţii şi
aşa mai departe. Să-ţi iubeşti vecinii la fel ca pe tine pentru că Iisus a spus: „Dacă-i
iubeşti numai pe cei care te iubesc pe tine, înseamnă ceva? Nu înseamnă nimic!”
Budismul la fel, pune accentul pe „Jen Ju”, care înseamnă răbdarea, care este un
alt fel din cele şase feluri ale perfecţiunii. Răbdarea înseamnă să înduri orice fel de
insultă, sentimente negative sau felul rău de a fi tratat de către ceilalţi. Acesta este
răbdarea, este la fel cu învăţătura creştină, atunci când Iisus a spus că: „Dacă cineva te
pălmuieşte pe partea dreaptă, atunci să i-o dai şi pe stânga în schimb!” (râsete) De
exemplu, în timpul pregătirilor pentru a ţine un discurs sau pentru a le da oamenilor
informaţii, şi noi avem parte de multe obstacole şi foarte multe probleme şi foarte
multe opresii, dar noi nu le dăm replica niciodată, n-o facem niciodată. Nu contează
dacă revolta împotriva noastră ţine ani de zile, noi n-am făcut nimic împotriva acestui
fel de opoziţie, niciodată. Lăsăm lucrurile să moară de la sine. O singură mână nu poate
să bată din palme, trebuie să fie două mâini, aşa spun oamenii, dacă ei bat numai cu o
singură mână, atunci vor obosi, într-o zi vor vedea şi ei că nu produce nici un sunet şi
vor înceta.
Acesta este felul în care Buddha ne-a învăţat să-i tratăm pe ceilalţi, să-i iubim aşa
cum ne iubim pe noi, Iisus la fel, ne-a învăţat acelaşi lucru. Dacă doriţi să cunoaşteţi
mai mult despre cele Cinci Precepte, să nu omori, să nu furi, etc., atunci puteţi să
întrebaţi afară şi cineva o să vă dea mai multă informaţie. Eu nu vreau să vă predic
acum despre cum ar trebui să vă comportaţi, deci spun totul numai pe scurt, vă
introduc pe scurt câteva lucruri bune din budism şi creştinism, în cazul în care voi
doriţi să alegeţi unele din ele pe care să le folosiţi.
Acum, următoarea este sârguinţa. Ce este sârguinţa? Să fii sârguincios pentru ce?
Înseamnă că dacă te decizi să practici, de exemplu să meditezi, atunci trebuie să fii
sârguincios în fiecare zi. Dacă te decizi să păstrezi preceptele, să nu minţi, să nu omori
şi să fii vegetarian, etc., atunci trebuie să fii perseverent în fiecare zi. Dacă vrei să te
rogi la Dumnezeu ca să te ajute şi să meditezi ca să primeşti puterea Lui, atunci să o
faci în fiecare zi. Aşa cum nu uiţi să mănânci în fiecare zi, tot aşa să nu uiţi să te rogi,
să nu uiţi să meditezi în fiecare zi, astfel ca mentalitatea ta, spiritul tău să fie hrănite de
asemenea. Pentru că noi nu suntem numai corp, dar suntem şi fiinţe spirituale, deci
trebuie să avem grijă şi de foamea spirituală. Dacă nu avem grijă de foamea spirituală,
atunci viaţa noastră va avea foarte multe dificultăţi, multe probleme şi atunci noi dăm
vina pe Dumnezeu: „De ce? De ce Dumnezeu nu este milos şi nu are grijă de noi?” El
are grijă, El face totul ca să aibă grijă de noi, dar suntem noi cei care nu avem grijă de
noi, noi suntem cei care mergem anapoda.
Cineva m-a întrebat ieri: „De ce Dumnezeu care este atât de puternic, creează
atât de multe dezastre?” Dumnezeu n-a creat mizeria, sunt capetele noastre de oameni
cele care creează toate acestea. Dumnezeu nu face pistoale, Dumnezeu nu face
niciodată bombe atomice, noi le facem pe toate cu propriile noastre mâini. Deci dacă
încetăm cu acestea, atunci nu va mai fi nici un fel de mizerie. Noi nu împărţim din
avutul nostru cu vecinii noştri săraci, noi nu suntem destul de persistenţi ca să
răspândim Adevărul şi mesajul iubirii, al milei, al răbdării, al îndurării, al compasiunii,
astfel ca ceilalţi să asculte.
Dacă noi nu facem decât să stăm în aceste locuri fixe, cum ar fi bisericile şi
templele ca să propovăduim, atunci numai o mână de oameni pot să asculte de noi în
fiecare zi, în timp ce oamenii de afară n-o fac niciodată. Cei care merg la biserică ştiu
deja câte ceva, ei cred deja în Dumnezeu, deci noi n-ar trebui decât să le aducem
aminte mai mult şi să-i ajutăm să-şi întărească credinţa în Dumnezeu. Oamenii care
merg la temple ştiu deja despre Buddha, se închină deja la Buddha şi îl respectă şi
încearcă să fie oameni mai buni. Ei ştiu deja câte ceva, dar şi noi trebuie să le
reamintim în fiecare săptămână sau la fiecare ocazie ca să-şi întărească credinţa lor. Dar
oamenii de afară, cei care nu merg niciodată la biserică, cei care nu merg niciodată la
un templu, care nu ştiu niciodată nimic, ei au nevoie de atenţia noastră şi mai mult.
Deci fiecare dintre noi trebuie să ducă mesajul lui Dumnezeu, mesajul iubirii, al
toleranţei, al compasiunii, nu numai pentru oamenii de la biserică, dar pentru toată
lumea de pe stradă, de la restaurante, din hoteluri, din magazine. Noi trebuie să ne
aducem aminte mereu, ne reamintim nouă şi le reamintim şi celorlalţi.
Deci este vina noastră, dacă lumea a ajuns într-un stadiu foarte rău, atunci nu
este din cauza acţiunii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu face decât iubire, Dumnezeu a
făcut florile ca noi să le privim, Dumnezeu a făcut soarele ca să ne încălzească şi să
strălucească peste lumea noastră, Dumnezeu a făcut ploaia ca să ne fertilizeze recoltele,
Dumnezeu a făcut numai lucruri frumoase şi strălucitoare ca noi să ne bucurăm de ele,
Dumnezeu nu face niciodată lucruri distructive. Sunt numai faptele noastre, atmosfera
noastră negativă, care a creat toate aceste dezastre.
Acum, următoarea vine „Ch’an Ding”, ceea ce înseamnă meditaţia. Buddha ne-a
învăţat cele şase feluri ale perfecţiunii şi cel de-al cincilea este meditaţia. El nu ne-a
spus doar să dăm de pomană, să păstrăm preceptele sau să fim plini de iubire, etc., dar
ne-a spus şi să medităm. Meditaţia este foarte importantă pentru că fără meditaţie nu
vom acumula nici un fel de înţelepciune. Eu v-am spus ieri că în rugăciune noi cerem,
noi vorbim, noi îi cerem lui Dumnezeu sau Buddha să ne ajute, să ne elibereze, să ne
îndrume, dar noi doar vorbim şi apoi plecăm! Noi nu stăm acolo ca să primim
instrucţiunile, deci nu ajungem nicăieri şi nu primim prea mult din puterea şi
binecuvântarea de la Dumnezeu sau de la Buddha. Deci meditaţia este foarte
importantă, de fiecare dată după ce ne rugăm, trebuie să stăm liniştiţi pentru o vreme şi
să încercăm să primim mesajul, să fim receptivi la mesajul din interior. Atunci le veţi
obţine, le veţi primi nu printr-o voce care să vă vorbească la ureche, dar prin
intermediul intuiţiei foarte clare şi a gândurilor foarte clare şi a sentimentelor de pace
din inima voastră. Atunci meditaţia voastră devine eficientă.
Acum, pentru că voi meditaţi în fiecare zi, Buddha a spus că veţi obţine cea de-a
şasea perfecţiune, care este înţelepciunea. Înţelepciunea nu înseamnă cunoaştere,
cunoştinţe (intelectuale). Înţelepciunea nu poate fi învăţată din cărţi, nu poate fi
împrumutată, nu poate fi furată. Înţelepciunea vine prin tăcerea minţii, prin liniştirea
minţii, prin a sta liniştiţi în meditaţie în fiecare zi şi să primim instrucţiunile de la cea
mai înaltă sursă a universului. Aceasta este ceea ce noi numim înţelepciune, dar această
înţelepciune este dificil de explicat, este dificil de obţinut. Este nevoie de perseverenţă,
de răbdare, de sinceritate prin practica de zi cu zi şi de purificarea vorbei, corpului şi a
minţii, aşa ajungi să o obţii. Dacă noi nu ne purificăm vorba, corpul şi mintea, atunci
indiferent de înţelepciunea pe care o obţinem, va deveni foarte poluată cu tot felul de
influenţe de la nivelul lumii şi de instrucţiuni de la nivelul lumii şi ca urmare nu va mai
fi înţelepciune pură. De aceea preceptele sunt foarte importante, nu se poate să stăm
aşa în fiecare zi şi să fim calmi şi apoi să avem înţelepciune, nu! Noi trebuie să ne
pregătim recipientul, nu putem să mergem de exemplu şi să luăm apă de la orice sursă
şi apoi să o bem. Mai întâi cana trebuie să fie curată, înţelegeţi? Dacă cana nu este
curată, atunci nici apa din cană nu va fi curată, poate fi chiar plină cu intoxicanţi, dacă
o bei atunci te va afecta şi pe tine!
De acea în timpurile vechi, maeştrii care predau meditaţia erau ca nucile care
sunt greu de spart! Ei nu te învăţau nimic până când nu te puneau să munceşti pentru
câţiva ani buni. Aţi citit povestea despre Milarepa? Dacă nu, atunci să mergeţi acasă şi
să o citiţi. Şi la fel, povestea despre Tilopa care este foarte cunoscută. Ambele persoane
au devenit maeştri foarte celebri. Dar mai întâi ei au fost antrenaţi pentru câţiva ani,
făcând tot felul de munci grele şi îndurând tot felul de insulte şi teste de la maestrul lor.
Pentru că dacă noi medităm fără un motiv sincer, fără o minte pură şi o voinţă pură,
atunci este foarte dificil să obţii înţelepciunea pură, înţelegeţi? Discipolii mei mă
întreabă mereu: „De ce? De ce trebuie să fim vegetarieni ca să primim iniţierea de la
dumneavoastră? De ce trebuie să fim vegetarieni ca să fim iniţiaţi în Metoda Quan
Yin?” Acesta este motivul, pentru că noi trebuie să fim un recipient curat, pur, o cană
curată ca să conţinem apa curată. Înţelegeţi?

▫ Sfaturi despre meditaţie ▫

Î:
— Dacă vrei să progresezi rapid, şi desigur că atunci când meditezi mai mult te
va ajuta în direcţia respectivă, dar cât de mult trebuie să faci ca să progresezi?
Maestra:
— Tu trebuie să simţi cât poţi să duci sau cât de mult poţi să faci. La fel, nu este
numai meditaţia, este inima ta, este devotamentul. Este devotamentul din interior care
spune: „Oh, eu nu mai vreau decât asta”. Tu ţi-o doreşti în sufletul tău şi aceasta este
meditaţia. Nu este numai statul (în meditaţie).
Î:
— În viaţa de zi cu zi, felul în care faci faţă şi felul în care te simţi, te va ajuta şi
în această privinţă?
M:
— Da, da, da, felul în care priveşti lucrurile şi felul în care le laşi să treacă. Noi
putem să vorbim la nesfârşit, însă fiecare din noi are felul ei sau al lui de a merge la
Dumnezeu, mai repede sau mai încet, este alegerea lor. Tu nu poţi să-i spui inimii tale
ce să facă, şi nici eu nu pot. Deci fie că o ai, fie că nu o ai. Într-o zi eşti obosit de lumea
aceasta, de falsitate şi de iluzie, şi atunci mergi în interiorul tău, devotamentul tău este
în interior. Şi atunci nu mai contează cât timp stai în meditaţie, pentru că devotamentul
tău este acolo, tu eşti cu Dumnezeu tot timpul, în inima ta. Aceasta este meditaţia
adevărată şi ajunge să fie ceva foarte confortabil pentru tine. Atunci ştii, tu ştii că eşti
devotat. Altfel, înainte, încercai din greu ca să fii devotat, dar aceasta nu era decât o
încercare. Aceasta este diferenţa!” „Î:
— Vă rog, aş dori să ştiu de ce practica cu Lumina şi Sunetul este cea mai bună
cale de a obţine iluminarea?
M:
— Pentru că este cea mai bună, fără nici o explicaţie.
Î:
— Puteţi să explicaţi puţin mai mult?
 M:
— Cu cât explic mai mult, cu atât devine ca un fel de „gunoi” pentru mine. În
realitate, cum poţi să explici soarele? Este ceea ce este. Pentru că este vorba de sinele
nostru, Lumina şi Sunetul sunt esenţa noastră, tu mergi înapoi la sinele tău. Ce te poate
face să te simţi mai bine decât faptul de a fi sinele tău? Ce poate să facă peştele să se
simtă mai bine decât faptul de a fi în apă? De ce se simte bine în apă? Pentru că el este
un peşte. Pune-mă să explic asta şi îţi spun că nu ştiu!
Dacă te simţi bine, atunci ştii deja lucrul acesta, dacă nu te simţi bine, atunci
mergi şi găseşte altceva şi apoi vino înapoi. Este cea mai bună, este tot ce ştiu. Şi dacă
cauţi referinţe, atunci le poţi vedea în Biblie, de exemplu Sfântul Ioan a auzit trompeta
şi pe Dumnezeu care venea cu o voce ca un tunet. „La început a fost Cuvântul; din
Cuvânt se trage fiinţa noastră”. Acesta este Sunetul. Deci dacă noi ne aflăm în elementul
nostru, atunci trebuie să fie cea mai bună, asta este. În sutrele budiste se spune acelaşi
lucru. În Coran se menţionează mereu despre Lumină şi Sunet, că acestea sunt esenţa
fiinţei noastre. Şi acum voi ştiţi şi din punct de vedere ştiinţific, noi suntem Lumină şi
Sunet, noi suntem energie. Deci ce ne poate face să ne simţim cel mai bine, în afară de
faptul de a fi noi înşine? Să mergem înapoi la elementul nostru şi să ne realizăm sinele
nostru, este cel mai bun lucru şi este tot ce poate fi.
Î:
— Deci este prin a ne vedea propria lumină şi prin a ne auzi propriul sunet?
M:
— Nu este prin a-ţi vedea propria lumină, pentru că tu eşti Lumina. Nu este prin
a-ţi auzi propriul Sunet, pentru că tu eşti Sunetul. Tu eşti vibraţia care creează întregul
univers. Asta eşti tu. Tu eşti Comandantul Suprem al acestui cosmos, cu cât realizezi
mai mult că eşti asta, cu atât ai mai multă putere şi cu atât ajungi să fii mai liber. În loc
să cauţi să realizezi că tu eşti carnea aceasta, că tu eşti unghia aceea, că tu eşti asta sau
asta, mai bine realizezi că: „Oh, nu, nu, eu sunt Creatorul, eu sunt Lumina, eu sunt
Sunetul, eu sunt lucrul acela absolut”. „Î:
— După cum am înţeles eu, felul de a practica Metoda Quan Yin este prin
meditaţie. Mă întreb, cum poate meditaţia mea să ajute la schimbarea lumii, ca să fie
mai multă pace şi armonie, o lume ideală?
M:
— Aceasta este întrebarea exactă! Dar meditaţia nu schimbă lumea, dar te
schimbă pe tine. Şi apoi, dacă fiecare se schimbă, atunci lumea ajunge la pace. Noi
facem războaie numai pentru că nu suntem împăcaţi cu noi înşine, pentru că nu ştim că
persoana de lângă noi este Dumnezeu. Noi nu realizăm că noi suntem Dumnezeu şi nu
realizăm că cel pe care îl omorâm, pe care îl împuşcăm, pe care îl torturăm, este
Dumnezeu de asemenea. Şi de aceea lumea nu are pace.
Meditaţia nu înseamnă că tu stai acolo ca o statuie. Tu trebuie să te conectezi cu
adevărat la Dumnezeu mai întâi, aceea este meditaţia adevărată. În momentul în care s-
a petrecut lucrul acesta, fiinţa ta va fi schimbată pentru totdeauna. Tu vei deveni un
exemplu plin de pace al unui Dumnezeu în viaţă pe această planetă. Şi chiar dacă nu
faci nimic după aceea, oamenii te văd şi simt pacea, ei doresc să fie în preajma ta,
doresc să asculte de sfatul tău, doresc să înveţe de la exemplul tău. Şi în felul acesta
lumea va ajunge la pace, este foarte logic, nu este nimic misterios”. „Î:
— Am ajuns la o stare foarte, foarte încordată şi mă lupt mereu, mă lupt tot
timpul.
M:
— Cu ce te lupţi?
Î:
— Cu meditaţia.
M:
— Bine, să nu faci meditaţia să fie un fel de muncă, pentru că este un timp de
relaxare. Să-i spui minţii că nu mai are nimic de făcut, decât să stea acolo şi să se
relaxeze. Şi dacă nu poţi să stai prea mult, atunci poţi să te întinzi culcat şi să te
odihneşti puţin. Să faci să fie ceva plăcut. Poţi să pui o floare în faţa ta şi să te îmbraci
cu nişte haine frumoase. Să faci să fie ca un fel de ceremonie, aşa te simţi mai bine.
De aceea, mulţi obişnuiesc să pună candele, flori şi tot felul se astfel de lucruri,
ca să-i facă pe plac minţii. Poţi să faci toate acestea, ca să faci ca meditaţia să fie
plăcută. Să te distrezi puţin! Sau poate te întinzi culcat şi te odihneşti şi între timp să te
concentrezi aici (la ochiul înţelepciunii.) Să faci să fie o plăcere mai întâi, să nu faci să
fie ceva foarte greu pentru minte, pentru că minţii nu-i place. Nu-i place să muncească,
dacă eşti prea serios, atunci mintea va reacţiona, se gândeşte: „Nu-mi place aşa, îmi
place să mă distrez, îmi place să merg afară, să ascult la muzică şi să beau cafea cu
prietenii, nu vreau să stau aici”.
Deci să o faci să fie ceva plăcut. Invită nişte prieteni buni, iniţiaţi, ca să vină la
tine acasă, sau tu să mergi la casa lor, mai întâi să serviţi o cafea, să staţi puţin de vorbă
sau să faceţi ceva împreună. Şi apoi să staţi împreună, ca şi cum este o parte a jocului, o
parte din distracţie, asta la început. Mai târziu te vei obişnui şi nu mai ai nevoie de
nimic. Poţi să stai oriunde şi să te simţi bine. Mai întâi trebuie să relaxezi mintea.
De obicei, majoritatea dintre noi sunt foarte grăbiţi ca să ajungă un Buddha, şi de
aici încep toate problemele. Noi ne luptăm între suflet şi minte. Sufletul vrea să
mediteze iar creierul vrea să se joace. Deci putem să-l răsplătim cumva, de exemplu
după ce ai avut o meditaţie bună, atunci mergi şi serveşte mâncarea favorită. Mergi în
oraş, afară, sau mergi să-ţi vezi prietena sau fă ceva care-ţi place după aceea. Deci
creierul va înţelege: „Bine, va fi bine”.
Să-ţi antrenezi creierul la fel cum antrenezi un câine, atunci când câinele face
ceva bun, îi dai o răsplată. În felul acesta el devine din ce în ce mai bun. Mintea
noastră, uneori, este foarte problematică. De exemplu, dacă odată simţi că nu vrei să
meditezi deloc, atunci nu o face, să nu te forţezi prea mult. Mergi şi fă altceva, aleargă
sau fă nişte exerciţii sport. Şi când ai obosit, atunci vei dori să stai jos şi nici mintea nu
va mai face probleme. În realitate, aceasta este problema atunci când suntem singuri,
uneori mintea ne înşeală foarte mult. Şi dacă nu avem pe cineva care să ne încurajeze şi
să ne ţină de mână, atunci nu putem să continuăm prea repede. De aceea, noi avem
nevoie de un învăţător sau un prieten, un practician spiritual, atunci noi vorbim despre
problemele noastre cu ei, şi uneori suntem ajutaţi de ei. Deci să încerci să mergi la
meditaţia de grup cât de des poţi, poţi să vorbeşti despre problemele pe care le ai cu
ceilalţi practicieni, să te împrieteneşti cu ei, să-i inviţi la tine acasă la un ceai sau o
cafea şi invers. Să faci să fie ceva distractiv, de exemplu, uneori mergeţi afară în oraş
împreună şi vă distraţi. Mergeţi la cinema şi faceţi ceva împreună, astfel ca meditaţia să
ajungă o parte din această prietenie şi distracţie împreună.
La început, pentru unii, lucrul acesta este necesar. Tu trebuie să vezi ce-i place
minţii tale, şi apoi să-i dai câte puţin, să nu fii prea dur cu mintea. Unele persoane nu
au nevoie de aşa ceva, lor le place să mediteze, pentru ei este uşor. Însă, chiar şi în
cazul acesta, atunci când atingem un anumit nivel în meditaţie, uneori suntem blocaţi
acolo, simţim dintr-o dată că nu mai vrem să medităm deloc, nu mai vrem nimic de
genul acesta, am avut destul cu Buddha (fiinţă iluminată) şi lucruri de genul acesta. Dar
este ceva temporar, pentru că mai târziu, atunci când ai prieteni, când mai citeşti din
cărţile spirituale şi mai asculţi la casete despre spiritualitate, sau citeşti din scripturile
budiste, deşi poate că lucrul acesta merge prea departe, dar citeşti unele cărţi
contemporane despre viaţă şi moarte, despre meditaţie şi despre experienţele cu Raiul
avute de alte persoane, şi atunci te stimulează cumva ca să vrei să ai şi tu aceeaşi
experienţă. Şi atunci o să faci efort mai mult. Noi trebuie să găsim felul de a face
lucrurile care ni se potriveşte vieţii şi liniştii noastre, stilului nostru, gândirii noastre şi
obiceiurilor noastre. Obiceiurile sunt greu de schimbat, deci ar trebui să o facem pas cu
pas, dacă nu putem să o facem repede”. „Î:
— Dragă Maestră, vă doriţi să puneţi bazele unei universităţi ca să-i cultivaţi pe
studenţii cei mai buni şi mai morali?
M:
— Am pus deja bazele unei universităţi, Metoda Quan Yin pe care o predau este
exact lucrul acesta! (aplauze) Discipolii noştri sunt cei mai morali şi cei mai excelenţi,
ei nu joacă jocuri de noroc, nu fumează, nu mint, nu se angajează în relaţii sexuale
imorale, nu iau ceea ce nu le este oferit, nu omoară animale sau oameni. Ei sunt cu toţii
vegetarieni şi meditează în fiecare zi ca să-şi afle înţelepciunea lor din interior, aceasta
este moralitatea cea mai înaltă. (aplauze) Da, aşa este. Metoda noastră Quan Yin este
universitatea cea mai superioară”. „Î:
— Am avut o experienţă acum câteva săptămâni în timp ce meditam, ca şi cum
am căzut în faţă şi m-am lăsat în voia puterii aceleia extraordinare. M-am văzut cum
am ieşit afară din corp, dar în felul acesta, în jos, în jos. Mă întreb dacă felul acesta de
a-mi părăsi corpul mă duce spre realităţile inferioare, în loc să mă ducă în sus?
M:
— Este doar o senzaţie a ta, nu este nici sus nici jos în dimensiunea aceea. Te-ai
simţit bine după aceea?
Î:
— Da! Dar la momentul acela a fost cam înfricoşător, viteza era foarte mare şi a
fost ca şi cum am trecut printr-un tunel.
M:
— Tu ai trecut prin tunelul transmigrării, la momentul acela tu erai mort, de
aceea s-a întâmplat aşa. Dar ai revenit la viaţă. Aceasta este resurecţia adevărată. Este
bine, nici o problemă, nu-ţi face griji”. „Î:
— Maestră, de ce trebuie să fii îndrumat în meditaţie?
M:
— Nu se poate altfel. Meditaţia nu este decât un nume, în realitate este legătura
interioară cu puterea lui Dumnezeu. La fel cum trebuie să mănânci trei mese pe zi ca să-
ţi hrăneşti corpul fizic, aceasta este ca să-ţi susţină spiritul. Noi trebuie să medităm,
trebuie să fim reîncărcaţi de puterea lui Dumnezeu din nou, ca să fim eliberaţi din
încătuşarea lumii materiale şi să fim cu Dumnezeu din nou, să fim maeştrii noştri”.
Sfaturi ajutătoare pentru meditaţie „Î:
— Ce pot să fac ca să-mi menţin programul zilnic de meditaţie, atunci când nu
am ore suficiente ziua când sunt treaz?
M:
— Nu poţi să te scoli? Nici eu! Nimănui nu-i place să se scoale dimineaţa atunci
când ne ghemuim în pat, dar trebuie să încercăm. Să presupunem că ai un serviciu şi
trebuie să te scoli şi să mergi la lucru, atunci te scoli. Pentru ceva de genul 2000 de
dolari pe lună te scoli în fiecare dimineaţă la cinci, dar pentru Dumnezeu nu te scoli!
Atunci, eu ce să mai spun? Tu îţi alegi priorităţile tale. Poţi să te scoli puţin mai
devreme decât în mod normal şi să te obişnuieşti aşa.
De exemplu, să spunem că este prea devreme să te scoli la trei dimineaţa. Dacă
în mod normal te scoli la cinci ca să mergi la lucru, atunci să te scoli cu 20 de minute
mai devreme sau cu 10 minute mai devreme sau chiar cu 5 minute mai devreme. Să te
obişnuieşti cu această idee şi în acelaşi timp să te răsplăteşti din abundenţă, să-ţi spui:
„Dacă azi te scoli devreme, atunci am să-ţi dau un corn dublu sau îţi mai dau încă o
cană de cafea cu lapte”. Să-ţi faci cadou ţie ceea ce îi place minţii tale să aibă.
Tu trebuie să te iubeşti pe tine, pentru că să o spunem pe faţă, noi nu avem decât
corpul acesta fizic şi uneori suntem foarte obosiţi. Noi muncim foarte mult 8 sau 10 ore
pe zi, doar ca să menţinem maşina aceasta să meargă. În plus, uneori trebuie să facem
şi alte munci, de exemplu în familie, soţia, copiii, părinţii, prietenii, vecinii, rudele şi
tot aşa mai departe. Noi cerem foarte mult de la corpul acesta fizic.
Însă, desigur că dacă nu poţi să te scoli dimineaţa pentru meditaţie, atunci iartă-
te pe tine, să nu fii prea aspru cu tine, dar să te antrenezi pas cu pas. Uită-te la televizor
mai puţin, mergi la culcare mai devreme ca să poţi să te scoli mai bine. Activităţile pe
care obişnuiai să le faci mai des înainte, ca să-ţi treacă timpul pentru că erai plictisit,
acum îţi foloseşti timpul acesta ca să-l cunoşti pe Dumnezeu. Este o treabă de
organizare. Şi eu sunt foarte ocupată, nici nu-ţi vine să crezi, mă vezi că stau aici şi arăt
bine, dar sunt foarte ocupată, de asemenea. Şi la fel, uneori este greu şi pentru mine să
mă scol devreme. Trebuie să pui ceasul cu alarmă, uneori aşa este.
În tradiţia veche indiană, era un sfânt care putea să stea fără să doarmă toată
noaptea, dar el dormea stând în loc să doarmă culcat, deci era acelaşi lucru. (râsete)
Oamenii noştri sunt la fel, atunci când merg la reuniuni, ei stau aşa acolo şi arată bine,
dar ei pot să stea în orice poziţie. (Maestra îşi lasă capul într-o parte cu veselie ca să
arate poziţia când cineva aţipeşte.) Deci nu te mai gândi, încearcă tot ce poţi, asta este
ce contează. Un sfânt din India avea părul lung aşa ca mine şi el îşi lega părul de ceva
în tavan, nu glumesc! Şi atunci a ajuns Maestru pentru că a încercat din greu, el şi-a
legat părul de ceva în tavan, deci ori de câte ori aţipea: „ah”, „oh”! (râsete)
Dar eu nu-ţi spun acum că trebuie să-ţi laşi părul lung sau să faci în felul acela,
dar să-ţi găseşti calea ta proprie. De exemplu, poţi să te scoli mai devreme. La început,
eu trebuia să pun un vas cu apă cu gheaţă lângă mine, şi când suna ceasul, atunci
întindeam mâna până la gheaţă şi o aruncam pe faţă: oh! Gheaţa se topeşte pe hainele
tale şi peste tot şi atunci trebuie să sari din pat! Dar tu nu trebuie să faci aşa, ci să-ţi
găseşti propria ta cale. Atunci când vrei să faci ceva, atunci o să poţi, să crezi că poţi
pentru că tu eşti Dumnezeu. Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu, să-ţi aduci aminte
că tu îl ai pe Dumnezeu în interiorul tău şi nu mai este nimic altceva acolo. Să nu
asculţi de minte şi de creier, pentru că nu este decât un calculator. Mintea ne spune:
„Oh, dormi, somnul este bun pentru tine”. Dar aceasta nu este vocea lui Dumnezeu.
Dumnezeu este în spatele acestei voci”. „Ştiţi, uneori şi eu când meditez mă gândesc la
o problemă, pentru că este ceva imediat şi uneori mă presează, este foarte dificil să
scapi de ea. Deci ce fac este că scriu problema pe hârtie, înainte să meditez – asta este
ce am de rezolvat. Să aveţi un carneţel lângă voi sau în buzunar, unul mic, nu foarte
greu, şi un creion. Este foarte practic cu privire la ce trebuie să faci, pentru că în
momentul în care scrii pe hârtie, mintea se simte mai bine: „În regulă, o să se ocupe de
această problemă”. Deci scade deja din intensitate şi din presiune, îi spui minţii şi
atunci se uşurează. Dacă ştii soluţia la problemă, atunci să o scrii de asemenea, atunci
este şi mai bine pentru minte, ca să se calmeze. Însă, uneori în timpul meditaţiei ai idei
foarte bune despre cum să rezolvi problema respectivă, ai idei mai clare despre ce să
faci. Atunci să le scrii imediat, pentru că se poate să fie Maestra care îţi dă răspunsul
atunci, îţi dă soluţia atunci. Deci să le scrii înainte să le uiţi, şi în momentul în care le-ai
scris, atunci eşti împăcat. Şi apoi poţi să continui să meditezi şi când ai terminat cu
meditaţia mai târziu, poţi să te ocupi de problema respectivă. Deci să nu ezitaţi.
Practica meditaţiei nu este doar pentru a deveni Maestru, după cum v-am spus deja, vă
aduce beneficii în multe privinţe. Vă dă pacea minţii, vă clarifică mintea ca să vă puteţi
rezolva problemele de zi cu zi. Vă dă puritate fizică ca să ajungeţi puternici şi sănătoşi.
Nu este numai pentru a ajunge Maestru sau a ajunge una cu Dumnezeu. Beneficiile
adiacente sunt multiple, se întâmplă miracole şi sănătatea este refăcută, boala este
îndepărtată şi problemele sunt rezolvate. Deci să meditaţi mai mult. În timpul
meditaţiei, dacă vă vin în minte idei foarte clare, atunci să le scrieţi imediat, în felul
acesta puteţi să meditaţi mai departe şi problema va dispărea”. „Atunci când meditaţi,
ar trebui să aveţi un carneţel lângă voi, şi dacă vă vine vreo idee clară, atunci să scrieţi
imediat punctele principale, unu sau două cuvinte, ca să vă aduceţi aminte mai târziu.
În timpul meditaţiei, voi sunteţi la un nivel de conştiinţă diferit, atunci când veniţi
înapoi la nivelul acesta fizic, uitaţi pentru că mintea este limitată. Este ca un calculator,
nu este echipat pentru toată informaţia din univers, deci uneori pierde din informaţie,
este defect, mintea, calculatorul”. „Atunci când meditaţi, să nu vă faceţi griji despre
energie. Să nu daţi atenţie la niciuna din părţile corpului, pentru că dacă vă gândiţi aşa,
atunci opriţi energia. Să o lăsaţi să curgă liber. Să staţi pe o pernă cam cu o treime din
şezutul vostru, atunci puteţi să staţi drepţi în felul acesta. Dacă staţi aşa sau aşa
(Maestra lasă corpul să i se aplece pe partea dreaptă sau pe stânga, şi apoi stă rezemată
cu spatele de scaun) atunci energia nu curge în mod corect. Dacă stai prea mult şi nu
stai în mod corect, circulaţia sângelui nu poate să meargă şi atunci cauzează unele
blocaje la nivelul corpului şi apoi dureri. La fel, dacă este frig, trebuie să te menţii la
căldură. Uneori poate fi şi din cauza reumatismului, deci data viitoare înainte să te
aşezi, poţi să pui ceva cald la spate mai întâi, ca să-ţi fie cald de la umeri în jos. Dacă
nici asta nu ajută, atunci poţi să pui ulei de sesam, acesta ar trebui să vă ajute”. „Î:
— Dragă Maestră, mă întreb, este posibil să luăm karma de la ceilalţi şi să o
simţim ca pe o durere fizică?
M:
 — Este posibil, da. (Î:
— Şi care este soluţia?) La momentul acela ar trebui să reciţi cele Cinci Nume
Sfinte şi să te rogi Maestrei din interior să te protejeze, să te ajute, şi să meditezi mai
mult imediat când poţi. Dacă durerea persistă, poate mergi să vezi un doctor sau să te
freci cu ulei de sesam. Să mănânci mai multă mâncare bogată în calciu, mâncare bogată
în vitamine sau să iei vitamine sau calciu. Se poate să fie şi o problemă de natură fizică,
de asemenea”. „Vreau să vă spun, pentru cei care au dureri în oricare din părţile
corpului, vă rog să nu vă spălaţi niciodată cu apă rece, nici măcar pentru o secundă.
Chiar dacă vă spălaţi pe faţă sau pe mâini, apa rece rămâne mai departe în pielea
voastră. Şi apoi se duce la oase şi face ca durerea să fie şi mai teribilă, insuportabilă.
Atunci când vă spălaţi pe mâini, vă rog să încercaţi să folosiţi apă caldă, să le spălaţi cu
apă caldă tot timpul. Pentru cei care au dureri, chiar şi într-o climă caldă, încercaţi să
vă spălaţi cu apă caldă sau cu apă călduţă, dar nu rece şi niciodată cu apă rece ca
gheaţa, pentru că în felul acesta vă agravaţi durerile. Dacă aveţi dureri şi nu aveţi ulei
de masaj în casa voastră, atunci puteţi să folosiţi ulei de sesam. Uleiul acela de sesam
care este folosit pentru gătit la bucătărie, este un remediu foarte bun pentru voi”. „Ce
trebuie să facem dacă vrem să medităm mult şi să nu ne simţim obosiţi? Secretul este:
vorbiţi mai puţin, nu vă uitaţi împrejur prea mult, nu vă gândiţi la bunurile sau relele
altora şi să recitaţi Numele Sfinte 24 de ore pe zi. Dacă simţiţi că nu sunteţi stabili în
meditaţia cu Sunetul, atunci recitaţi Numele Sfinte pentru câteva minute înainte să
meditaţi cu Sunetul din nou. Dacă simţiţi dureri în unele părţi ale corpului sau că vă
amorţeşte, să nu daţi atenţie de nici un fel! Mai târziu, când sunteţi în sămădi, simţiţi ca
şi cum întregul corp nu mai există deloc. Deci să nu vă scărpinaţi deloc. Atunci când
obosiţi în meditaţia cu Sunetul, să schimbaţi poziţia şi să meditaţi cu Lumina. Picioarele
voastre vor fi foarte fericite să faceţi lucrul acesta, pentru că dor foarte mult şi capul
este obosit din poziţia precedentă. Deci dacă în momentul acela schimbaţi poziţia şi
meditaţi cu Lumina, atunci o să vă simţiţi mult mai bine. Deci ar trebui să meditaţi
alternativ cu Lumina şi cu Sunetul, pentru că se ajută una pe cealaltă şi puteţi să
meditaţi mult fără să vă simţiţi obosiţi”. „Unii din practicienii noştri pot să mediteze
toată noaptea, pentru că ei meditează alternativ cu Lumina şi Sunetul. Dar să nu o
faceţi prea frecvent şi să vă schimbaţi poziţia la fiecare 5 minute, pentru că nu ajută la
nimic atunci. Cu cât stai mai mult în aceeaşi poziţie, cu atât mai bine. Meditaţia cu
Lumina şi cu Sunetul se ajută una pe alta, când ai stat prea mult în meditaţia cu Lumina
şi uneori te simţi obosit şi ai dureri în corp, atunci puteţi să schimbaţi poziţia şi să
meditaţi cu Sunetul, în felul acesta. O să vă simţiţi mult mai bine atunci, este ca şi cum
ai o soluţie pe care să te bazezi. Secretul acesta de a practica meditaţia nu este cunoscut
de foarte mulţi”.

▫ Meditaţia cu Lumina şi Sunetul este singurul nostru sprijin. ▫

 Numai meditaţia cu Lumina şi Sunetul ne poate ajuta în orice situaţie din această
lume, pentru ca noi să facem faţă la orice fel de karma, orice fel de povară din trecut,
prezent şi viitor, nu mai este nimic altceva în această lume, pe care să ne sprijinim.
Lumina şi Sunetul sunt singurele metode, singurul echipament pe care Dumnezeu ni l-a
dăruit atunci când am coborât în această lume, ca să ne protejăm, ca să ne aducem
aminte de Împărăţia lui Dumnezeu, ca să putem rezolva orice dificultate sau obstacol
din calea noastră de aflare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Orice problemă din această
lume, fie de la serviciu, din familie sau din relaţiile personale de dragoste, ele sunt
acolo numai ca să-ţi facă probleme, să te tragă deoparte din călătoria înapoi spre
Împărăţia lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu ştie aceasta dinainte, deci nouă ne este dat acest
echipament, Lumina şi Sunetul, ca să le putem despica pe toate şi să trecem mai
departe. Fără Lumină şi fără Sunet, nu vom putea ajunge înapoi Acasă niciodată. La fel
cum fără un avion nu puteţi ajunge aici, în Cambogia, repede şi fără probleme.
Deci de fiecare dată când aveţi probleme, fie cu tine personal sau cu cei dragi, cu
orice fel de serviciu sau afaceri sau cu orice, să vă aşezaţi şi să meditaţi. Atunci
problema va deveni mai clară pentru voi şi veţi şti cum să o rezolvaţi sau va dispare de
la sine cât de curând. Uneori, noi intrăm în panică, pentru că se pare că lumea ne apasă
pentru un anumit lucru sau un anumit timp sau o anumită cerinţă. Noi intrăm în panică
şi spunem: „Oh, Doamne, nu pot să o fac, nu am decât o zi sau o jumătate de zi şi nu
mai vreau să fac nimic altceva. Vreau să fac asta chiar acum dar tot felul de lucruri mă
presează acum”. Dar după ce medităm pentru o vreme, lumea îşi retrage cerinţele faţă
de noi sau problema se duce în altă parte, şi atunci vedem că am intrat în panică pentru
nimic. Deci să fiţi grozavi, G-R-O-Z-A-V-I! (râsete). Să fiţi grozavi, dragilor, (Maestra şi
audienţa râd) şi totul va fi în regulă. Să ascultaţi de intuiţia din interior, deşi uneori
este dificil.
Voi trebuie să vedeţi care voce este mai puternică şi să rămâneţi fermi pentru
intuiţia puternică, pentru că uneori voi simţiţi ca şi cum ar trebui să faceţi aşa, să
continui să faci munca aceea, dar alte persoane vin şi-ţi cer să faci altceva şi alţii vin şi-
ţi spun că aşa este mai bine şi să nu faci asta acum: „Nu-ţi va aduce nici un folos, mai
bine să pleci repede în altă direcţie şi să faci asta şi asta”. Dar în interior tu simţi că ar
trebui să faci aşa şi te face să te simţi ca într-o luptă şi eşti întors pe dos din cauza
direcţiilor diferite. Atunci trebuie să stai jos şi să meditezi şi să asculţi de vocea ta de
Buddha, de vocea intuiţiei din interior, de vocea tăcută care îţi spune ce să faci. Sau cel
puţin să stai calm şi atunci poţi să vezi clar şi sigur care direcţie este cea mai bună
pentru tine.
Vă spun toate acestea din experienţă, nu vi le spun din cărţi. Cărţile nu ne pot
învăţa astfel de lucruri, nu foarte multe. Şi lucrează mereu pentru că unde să mai fugim
şi ce să mai folosim ca să-i facem faţă lumii, aşa cum este? Este atât de multă suferinţă,
atât de multe nimicuri, atât de multă presiune asupra noastră, creaturi mici, deci de
multe ori nu ştim ce să mai facem şi ne face să ne simţim foarte anxioşi, neliniştiţi.
Meditaţia cu Lumina şi Sunetul sunt singurele lucruri pe care le putem face la
momentele respective de nevoie.
Metoda Quan Yin trece dincolo de spaţiu şi timp.

▫ Practica spirituală repară mintea. ▫

Chiar dacă după iniţiere sunteţi eliberaţi din cercul naşterii şi al morţii, totuşi
trebuie să practicaţi spiritual pentru că dacă mintea voastră nu vă dă voie să deveniţi
un sfânt iluminat, atunci va fi foarte dificil pentru voi. Mintea voastră vă spune: „Tu
eşti un sfânt? Nu fi ridicol!” Şi ceilalţi la fel, ar putea să spună acelaşi lucru. Dacă nu ai
încrederea de sine, nu te ajută la nimic să fii un sfânt, de orice fel. Chiar dacă ajungi un
sfânt, la ce să mai servească? Trebuie să avem o conduită care să se potrivească
realităţilor superioare. Înainte să ne antrenăm foarte bine sau să practicăm cu atenţie,
mintea noastră nu va fi convinsă, va spune că ne înşelăm şi nu ne permite să ascendem.
Suntem noi cei care ne punem piedică, deci trebuie să practicăm spiritual cu sârguinţă
ca să ne convingem mintea în totalitate şi să-i permitem să realizeze că acum noi
suntem diferiţi, că ne potrivim statutului de sfânt iluminat. Numai atunci va accepta în
totalitate statutul acesta şi nu vom mai avea nici o problemă.
Deci cultivarea spirituală este un proces de reparare a minţii. Viaţă după viaţă
mintea înregistrează foarte multe lucruri nedorite şi ne păcăleşte să avem o conştiinţă
plină de vinovăţie. De aceea noi trebuie să ne antrenăm şi să ne corectăm, să ne
iluminăm cu Lumina în fiecare zi, să ne educe şi să ne ilumineze toate celulele corpului.
Fiecare celulă a corpului este întipărită cu toate impresiile bune şi rele sau karma, de pe
urma multor vieţi. De aceea, de multe ori lumea nu trebuie decât să se uite la tine sau
la corpul tău ca să poată spune ce ai făcut în vieţile trecute sau ce ai făcut în această
viaţă. Pentru că fiecare celulă a noastră, fiecare vibraţie a corpului nostru, înregistrează
cu precizie toate acţiunile noastre, comportamentul, gândurile şi dorinţele noastre, nu
putem să înşelăm pe nimeni.
Am auzit că atunci când murim şi mergem să-l vedem pe Regele Yama (Regele
iadului), vom vedea o oglindă care ne arată foarte clar toate detaliile vieţii noastre, ca
şi cum ne uităm la televizor, cu excepţia că totul decurge foarte repede şi foarte
relaxant. Este foarte adevărat! Este înregistrarea noastră personală care funcţionează
atunci. Deci practicienii spirituali pot percepe şi identifica cine este cine şi cum şi ce au
făcut în vieţile lor anterioare, ce fac acum şi ce vor face în viitor. Înregistrarea noastră
personală este înscrisă în corpul nostru şi în mintea noastră sau în atmosfera din jurul
nostru. Fiecare din noi, indiferent dacă practicăm spiritual sau nu, avem o astfel de
aură, dar cu cât practicăm mai mult, cu atât avem mai puţin din această aură.
 Dezvoltarea puterii de protecţie prin aducerea aminte de Maestră.
Acum, când noi ne amestecăm cu oamenii din societate, fără excepţie că vom
intra într-o astfel de atmosferă. Cu cât practicăm spiritual mai mult, cu atât devenim
mai sensibili. Să nu credeţi niciodată că practica îndelungată vă va întări puterea de
protecţie, o va face dar în acelaşi timp şi sensibilitatea voastră va creşte de sute de mii
de ori. Credeţi că Iisus Cristos n-a suferit când a fost pus pe cruce? A fost într-o agonie
extremă! El a simţit o durere şi mai mare decât alţii, pentru că corpul Lui era diferit faţă
de cel al oamenilor obişnuiţi. El era foarte sensibil şi toate celulele din corpul Lui s-au
schimbat complet. În această lume indivizii de genul acesta sunt într-un pericol mare,
sunt de compătimit, sunt foarte nefericiţi şi fără nici un ajutor.
Orice facem, bine, rău sau din milă, se va ataşa de corpul nostru şi va fi
înregistrat cu precizie. Indiferent dacă suntem practicieni spirituali sau nu, noi putem să
detectăm aceasta dacă ştim metoda secretă. Deci dacă ne amestecăm cu oamenii din
societate, este inevitabil că uneori vom fi contaminaţi de aura lor. Meritele noastre de
binecuvântare vor zbura spre corpul lor, chiar dacă ei nu doresc acest lucru. Când ai
două ţevi sau conducte pline cu apă, una la un nivel mai înalt decât cealaltă, atunci apa
va curge de la cea mai înaltă spre cea de jos. Deci dacă vrei să te protejezi, să opreşti
ţeava să mai curgă, atunci ar trebui să recitaţi continuu Numele Sfinte, aceasta este
singura cale.
Uneori se mai scurge puţin pentru că voi uitaţi că Maestra este mereu lângă voi.
Deci în momentul în care ceri ajutor, îl vei primi imediat. Dacă este vorba de o
neglijenţă din partea ta, atunci desigur că puterea Maestrei te va ajuta. Dar dacă faci
ceva rău intenţionat, o faci chiar dacă ştii că este rău şi refuzi să mă laşi pe mine să
intervin, atunci desigur că nu pot să te mai ajut! Atunci să nu dai vina pe mine, pentru
că vei continua să te scufunzi şi mai mult. Nu contează dacă uiţi de mine, dar să nu mă
refuzi, să nu vă gândiţi că voi sunteţi mari şi puteţi să rezolvaţi singuri problema. Nu!
Nu! Nu! Lumea aceasta nu este un loc de distracţii, forţa pozitivă şi cea negativă sunt
aproape egale, ambele sunt aspectele puterii Universale, pe care oricine o poate folosi.
Depinde numai de locul unde este aplicată. Forţa negativă este la fel, foarte puternică,
nu este ceva cu care să ne jucăm sau să ne distrăm. Acesta este unul din aspectele
naturii pe care noi n-ar trebui să-l investigăm numai din curiozitate.

▫ Metode de îmbunătăţire a practicii spirituale. ▫

Sunt unele lucruri pe care doresc să vi le spun, deşi aceste lucruri vi le-am spus
deja de mai multe ori. Unii din voi se pare că nu au înţeles sau că nu-şi aduc aminte,
deci am să încerc să vă aduc aminte din nou, cum să staţi ca să aveţi o meditaţie bună
şi în pace. Numărul unu, voi să meditaţi în grup, să faceţi meditaţie de grup la voi acasă
sau la centrul de meditaţie, centrul oficial. Vă ajută mereu atunci când staţi împreună
să meditaţi. Pentru unii din voi, dacă vedeţi că statul faţă în faţă este mai puternic şi
mai sigur, atunci puteţi să faceţi aşa. Şi înainte de meditaţie, puteţi să vă spălaţi pe faţă
cu apă rece, după aceea veţi fi mai învioraţi în timpul meditaţiei. Înainte sau după ce vă
spălaţi pe faţă cu apă rece, puteţi să vă plimbaţi puţin, de preferat în aer proaspăt.
Pentru mulţi dintre voi, învăţăturile mele verbale sunt încă foarte folositoare, deci vă
rog să vizionaţi mai multe casete video sau să ascultaţi mai multe casete audio, şi să le
puneţi în practică.
Motivul pentru care nu aveţi rezultatul dorit în meditaţie este pentru că nu
puneţi în practică învăţăturile mele, de multe ori am văzut acest lucru. De exemplu, eu
vă spun că atunci când veniţi aici să lăsaţi totul deoparte, să uitaţi de familie pentru o
vreme, să uitaţi de toate pentru o vreme. Dar în minutele imediat următoare, voi veniţi
şi-mi spuneţi: „Maestră, mama mea este aşa, tatăl meu este bolnav, eu sunt bolnav…”,
toată lumea, voi aduceţi tot satul aici. (râsete) Mă refer numai la unii dintre voi, nu la
toată lumea, mulţumesc lui Dumnezeu. Dar una sau două persoane sunt suficiente ca să
împrăştie praful peste tot aici şi să-mi facă probleme şi apoi, la rândul meu, şi eu vă
infectez cu temperamentul meu, metoda „răgetul de leu”.
Voi aţi citit în Bibliile budiste că, uneori Buddha folosea metoda „răgetul de leu”.
Se presupunea că el folosea 84 de mii de metode ca să-i înveţe pe discipoli şi una din
metode era „răgetul de leu”. Multe persoane mă întreabă mereu: „Maestră, de ce nu
folosiţi metoda aceea pentru noi? Se pare că vă lipseşte ceva, folosiţi numai o singură
metodă!” Nu, eu vă învăţ folosind 84 de mii de metode şi metoda „răgetul de leu” o
experimentaţi deseori, deci să nu mă mai întrebaţi de ea. Budiştii cred că este o metodă
misterioasă pe care eu nu o predau şi mă întreabă mereu, pentru că ei citesc prea mult
din biblie, din sutrele budiste, care spun despre metoda „răgetul de leu”. Aţi
experimentat-o în timpul acestor 15 ani? Da! Vreţi mai mult? (Audienţa: nu!) Bine,
destul, nici eu nu vreau să o folosesc de multe ori pentru că consumă energie prea
multă.
Motivul pentru care eu vorbesc foarte mult nu este pentru că îmi place să
vorbesc. Dacă îi cunoaşteţi pe unii din prietenii mei dinainte, unii din colegii mei sau
persoanele care au studiat cu acelaşi învăţător ca mine sau în aceeaşi clasă cu mine, ei
ştiu că eu nu vorbeam niciodată. Şi dacă lumea încerca să vorbească cu mine, le
spuneam să tacă din gură. „Acesta nu este locul unde să vorbeşti, mai ales în timpul
mesei”, şi tot felul de astfel de lucruri. Ieri am văzut-o pe una din „practicienele” mai
vechi şi ea mi-a adus aminte că obişnuiam să le spun la oameni să nu vorbească cu
mine în timpul mesei sau al adunărilor, dacă nu este necesar. Mi-am amintit că este
adevărat, nu vorbeam, am fost o persoană foarte tăcută. Nu numai în familie, dar în
orice ashram sau la orice adunare, ţineam totul în mine. Ea a spus că obişnuiam să
meditez 24 de ore, şi-a adus aminte de mine dar eu nu mi-am amintit de ea, ieri ea s-a
invitat la prânz cu mine şi aşa mi-am adus aminte de ea. Acum îmi aduc aminte de ea,
pentru că şi ea era foarte drăguţă, nici ea nu vorbea prea mult şi era o practiciană
foarte bună. După ce ea mi-a adus aminte, atunci mi-am amintit. Nu-mi amintesc de
oameni pentru că nu vorbeam sau nu interacţionăm foarte mult cu ei, oriunde. Mi-am
cerut scuze faţă de ea pentru că nu mi-am amintit de ea, în realitate chiar nu-i bag în
seamă pe oameni. La fel, v-am spus şi vouă că nu vă recunosc foarte mult, decât dacă
munciţi cu mine pentru o vreme, atunci desigur că îmi aduc aminte de voi. Îmi cer
scuze din nou, soră, tu ar trebui să mă numeşti „soră” şi nu Maestră, pentru că
obişnuiam să avem acelaşi învăţător pe vremuri. Am avut mulţi învăţători, aşa cum v-
am mai spus.
Dacă eu vă învăţ ceva rău, atunci să-mi spuneţi imediat, dacă aveţi dubii despre
mine, atunci să mă întrebaţi, aşa este corect. În aceste zile, unii din voi şi-au exprimat
dubiile şi opiniile în legătură cu mine, dar eu nu m-am supărat. V-am explicat de ce,
orice critică este binevenită, orice dubiu îl înţeleg. Dar, dacă după ce v-am explicat voi
tot nu aveţi încredere în mine sau nu înţelegeţi, atunci este în regulă dacă plecaţi. Dar
dacă credeţi în mine şi vreţi să încercaţi, atunci trebuie să încercaţi cu toată voinţa ca
să obţineţi cel mai bun rezultat, pentru voi. Din moment ce aţi venit deja, aţi investit
timp, efort, bani şi speranţă, atunci ar trebui să faceţi tot ce puteţi, asta este tot. Nu
înseamnă că „trebuie” să o faceţi pentru mine sau că dacă nu o faceţi, este un păcat sau
aşa ceva, nu. Este un păcat pentru voi, pentru sinele vostru, pentru că v-aţi irosit efortul
şi banii.
Dacă credeţi că nu se merită, atunci să nu veniţi, să nu încercaţi de la început, să
vă cheltuiţi banii şi timpul să încercaţi altceva, cu altcineva care credeţi că vă aduce
beneficii mai multe. Este în regulă, pentru că fiecare are afinitate cu învăţători diferiţi,
nivele diferite de înţelegere se vor potrivi cu oameni diferiţi, cu învăţători diferiţi. Dacă
daţi peste un învăţător rău, atunci este karma voastră, este calitatea din interiorul
vostru care atrage acest fel de Maestru. Aspiraţia voastră interioară nu merită un
Maestru mai bun, deci să nu daţi vina pe învăţător, să daţi vina pe voi. De fiecare dată
când întâlniţi un învăţător care este rău, atunci să-l schimbaţi dar să ştiţi că sunteţi voi
cei care atrageţi genul respectiv.

▫ Dacă sunt obstacole în meditaţie. ▫

Dacă aveţi orice fel de obstacole acasă, de exemplu simţiţi unele fiinţe invizibile
care vă perturbă şi nu puteţi să meditaţi bine sau dacă vă simţiţi neliniştiţi şi agitaţi,
atunci aveţi două soluţii. Puteţi să puneţi casetele mele cu imnuri, cu muzică sau o
casetă cu prelegeri, pe fundal, nu pe „fundalul” camerei voastre, dar în surdină în faţa
voastră. Să nu puneţi niciodată nimic în spatele vostru pentru că atenţia voastră va fi
dusă înapoi şi va fi foarte dificil să vă concentraţi în faţă din nou. Nu înseamnă că nu
puteţi să o faceţi, numai că nu este favorabil pentru voi. Puneţi caseta, TV-ul, muzica,
totul, în faţa voastră, orice vreţi să ascultaţi, oricând, chiar şi telefonul, faxul, orice.
Dacă trebuie să staţi la birou, atunci să aveţi aparatul în faţă, în cazul în care sună, va
suna în faţa voastră şi nu vă duce atenţia la spate, pentru că va fi foarte dificil să o
aduceţi în faţă din nou. Şi când vorbiţi la telefon, să-l ţineţi la urechea dreaptă, să faceţi
un obicei din asta, să nu ascultaţi cu urechea stângă. Tot ce vă duce atenţia la stânga
sau la spatele vostru nu este în avantajul vostru, să vă amintiţi acest lucru. Acesta este
un lucru, un alt lucru este că puteţi să recitaţi Numele Sfinte tare, atât cât este necesar
sau câte o oră pe zi, până când situaţia se îmbunătăţeşte.
O altă metodă de prevenire pentru voi, dacă vă este frică, uneori s-ar putea să
simţiţi fiinţele invizibile în jurul vostru sau în spatele vostru sau dacă aţi fost posedaţi
înainte să veniţi la mine şi încă vă mai este frică, atunci puteţi să puneţi pozele mele în
jurul vostru ca un cerc. Aveţi multe poze, nu trebuie să fie mari, chiar şi cele mici, nu
contează mărimea, contează persoana din poză. Chiar şi cu pozele mici, puteţi să faceţi
un cerc în jurul vostru. Tradiţia tibetană numită mandala este o rămăşiţă a acestei
practici, ei făceau mereu un cerc. Aşa a fost la început, când învăţătorul i-a învăţat să
facă un cerc în jurul lor cu unele din obiectele pe care Maestrul le-a binecuvântat şi le-a
dat lor ca amintiri, deci ei se înconjurau mereu cu aceste obiecte pline de iubirea şi
binecuvântarea Maestrului. Mai târziu a devenit mult mai modern, au adăugat tot felul
de lucruri, flori, candele, nisip, culori şi tot aşa.
Puteţi să faceţi orice doriţi, atâta timp cât vă simţiţi bine şi în siguranţă şi
protejaţi. Puteţi să puneţi pozele mele în jurul vostru, să puneţi flori, candele sau orice
altceva. Dar să nu faceţi fum prea mult şi apoi o să tuşiţi tot timpul, mirosul şi fumul de
la candele, chiar dacă este romantic şi arată foarte spiritual, de multe ori pot cauza
iritaţii. Atunci o să vă doară gâtul sau aveţi congestii pulmonare, este un efect nedorit
pe termen lung. Dar dacă îl puteţi tolera, atunci este în regulă. Eu nu vă interzic nimic
în practica voastră, atâta timp cât voi vă simţiţi bine. Puteţi chiar să număraţi mărgelele
şi să recitaţi o rugăciune, orice, însă atunci veţi deveni prea ataşaţi de aceste mărgele
sau de obiceiul acela şi uitaţi să vă concentraţi aici (Maestra indică la ochiul minţii), va
fi dificil să vă aduceţi aminte mereu.
Zi de zi noi suntem deja ataşaţi foarte mult de lumea din afară. Dimineaţa când
ne sculăm, trebuie să ne spălăm pe faţă, să ne spălăm pe dinţi, să ne machiem sau să ne
punem cravată, este deja o conştiinţă foarte materială. La serviciu, ne punem conştiinţa
la bani şi când mergem acasă, ne gândim tot la bani. Deci în fiecare zi noi medităm la
femeie, cravată, bijuterii, machiaj sau bani, pentru noi. De aceea atunci când avem timp
pentru noi ca să medităm, ar trebui să ne concentrăm atenţia în interior. Nu înseamnă
că fiecare Maestru sau chiar şi eu, vă interzic să faceţi asta sau asta pentru că noi
suntem fanatici, suntem autoritari, nu este adevărat, dar noi ar trebui să uităm de toate,
să ne concentrăm în interiorul centrului înţelepciunii, şi atunci când vă concentraţi, să
vă uitaţi drept înainte.
Vorbind din punct de vedere fizic voi vă uitaţi drept înainte, dar în realitate
atunci când vă uitaţi cu ochiul înţelepciunii, este în interior. La fel, noi nu suntem în
interior, nu suntem în exterior, nu suntem nicăieri, este doar un fel de a spune ca voi să
înţelegeţi cum să o faceţi fizic. Pentru că atunci când închizi ochii şi închizi urechile,
totul este în interior. Atunci nu mai ai nici un contact cu lumea fizică, nu foarte mult.
Vei fi în interior şi vei fi singur cu tine şi te vei cunoaşte pe tine, îţi vei realiza sinele
din nou, faptul că eşti un spirit, că eşti Dumnezeu, că eşti Buddha. De aceea toate
mătăniile, mărgelele, etc, la momentul respectiv vor fi chiar dăunătoare, pentru că
creează mai multe obstacole pentru concentrarea voastră, dar nu înseamnă că ele nu
sunt bune. Tot ce vă aduce aminte de Dumnezeu este bun, o poză, o mătanie, o cruce, o
statuie a lui Buddha, toate sunt bune cu excepţia timpului când meditezi, atunci este
mai bine să laşi totul deoparte, absolut totul, pentru că tu eşti Buddha, tu eşti crucea, tu
eşti Dumnezeu, nu mai ai nevoie de nici o amintire.
Dar mandala este ca să vă protejeze. Uneori, unele persoane, indivizi mai rari,
lor le este frică de fiinţele invizibile care îi perturba înainte şi memoriile acumulate
atunci îi perturbă şi acum sau le este frică de întuneric. De aceea în timpurile vechi, ei
aprindeau o lumânare ca să mediteze, ca să nu-i fie frică persoanei respective. De aceea
uneori eu vă sfătuiesc să lăsaţi lumina aprinsă, pentru unii din voi, este în regulă, dar
asta nu înseamnă că noi trebuie să o facem tot timpul sau că toată lumea trebuie să o
facă. Pentru că unii învaţă de la alţii şi spun: „Ah, mă simt bine dacă lumânarea este
aprinsă”, şi tot felul de astfel de lucruri şi atunci toată lumea o face la fel, devine ca un
obicei, n-ar trebui să fie aşa.
Atunci când vă aşezaţi, ar trebui să fiţi singuri, nu vă trebuie nici un artefact, nici
o lumânare, nici o floare, nici o candelă, pentru că toate vă distrag atenţia. Lumânarea
arde, arde, arde, candela miroase şi „Hapciu!” (Maestra pretinde că strănută) Şi atunci
stai acolo şi te gândeşti: „Ah, esenţa aceasta este simplă, nu-mi place, îmi place mai
mult sandalwoood”. Te cerţi mereu cu tine tot timpul şi atunci au trecut deja două ore.
Data viitoare pui o floare:„Oh, trandafiri! Sunt alergic la trandafiri, prefer
crizantemele!” şi tot aşa mai departe. Atunci îţi pierzi tot timpul ca să mergi şi să
cumperi crizanteme pentru că vecinul tău ţi-a spus că atunci când el meditează, el a pus
crizanteme şi se pare că Maestra a venit şi el s-a simţit bine şi a meditat mai bine şi tot
aşa.
Credinţa oarbă este dăunătoare, este dăunătoare pentru practica voastră. Tot ce
vi se spune de către ceilalţi, inclusiv prelegerile mele, voi trebuie să le verificaţi.
Trebuie să le analizaţi, dacă sunt logice, înainte să le acceptaţi. Cred că voi acceptaţi
majoritatea învăţăturilor mele pentru că sunt logice pentru voi, nu sunt împotriva
inteligenţei voastre. Sunt în acord cu inteligenţa voastră, cu bunul simţ, cu cea mai
logică gândire la care vă puteţi gândi, şi de aceea le acceptaţi. Dacă nu sunt logice
pentru voi, atunci sunteţi bineveniţi să le respingeţi sau să-mi spuneţi în faţă, să-mi
scrieţi scrisoare sau orice altceva şi să-mi permiteţi să vă explic mai departe dacă pot.
Dacă nu se poate şi dacă voi nu le acceptaţi mai departe, atunci înseamnă că voi gândiţi
diferit, este în regulă. Noi cu toţii alegem opţiuni diferite ca să ne trăim viaţa, şi feluri
diferite de a gândi. Este în regulă pentru mine, dar să nu vă pierdeţi vremea dacă ştiţi
că nu este pentru voi. Şi dacă sunteţi aici, atunci să încercaţi tot ce puteţi, ca să obţineţi
tot ce se poate obţine de pe urma banilor, timpului şi efortului vostru.
La fel, puteţi să vă masaţi ochiul minţii cu puţin ulei sau fără, dacă este prea
uscat, atunci cu puţin ulei se mai unge puţin. La fel, pentru persoanele mai bătrâne aşa
ca mine, ajută şi la riduri. Nici eu nu o fac foarte des, o fac numai atunci când mă
machiez. Dacă aveţi dificultăţi în concentrare, atunci puteţi să-l masaţi puţin cu degetul
mare sau cu celelalte degete, în sus până la ochiul minţii şi apoi să vă opriţi chiar aici.
(Maestra indica la zona de deasupra sprâncenelor, chiar în mijlocul frunţii) Să vă opriţi
aşa sau să-l masaţi puţin şi apoi să vă opriţi.
Iubirea şi practica spirituală.
Atunci când veniţi la o reuniune sau la meditaţia de grup, este bine să nu vă
uitaţi prea mult după alte persoane. Ştiu că eu v-am spus că dacă nu te uiţi după o
femeie atunci nu eşti normal (râsete), dar asta fost valabil numai pentru bărbatul acela,
ca el să ştie că este normal. El este singur, necăsătorit şi este normal că atunci când
vede o fată frumoasă să se uite după ea. Dar cu cât te uiţi mai puţin, cu atât mai bine.
Mai ales după ce eşti deja căsătorit sau ai deja o prietenă sau ai un soţ sau un prieten.
Cu cât este mai puţină turbulenţă, cu atât mai mult te poţi concentra ca să ai grijă
relaţia ta şi vei avea foarte multe beneficii şi fericire de pe urma relaţiei respective. Îţi
creşte confidenţa şi entuziasmul să mergi mai departe cu toate în viaţă, incluzând şi
meditaţia spirituală. Dar să nu te complaci prea mult în aceste plăceri fizice pentru că
vei fi prea obosit ca să stai în meditaţie, ai mai puţin timp ca să te dedici practicii
spirituale. De aceea tot ce este făcut cu moderaţie este bun.
Dacă vrei să mergi şi să cauţi un prieten sau o prietenă, dacă te simţi singur şi
vrei să ai pe cineva cu care să vorbeşti, care să te acompanieze peste tot, atunci este în
regulă. Dar să nu mai cauţi după aceea, în momentul în care ai găsit pe cineva, atunci
să te ţii de persoana respectivă şi să mergi mai departe cu ea, pentru că aşa vei fi fericit.
Cu cât avem mai mulţi parteneri, cu atât suntem mai nefericiţi, credeţi-mă! De aceea
toţi Maeştrii vă sfătuiesc să aveţi doar un singur partener, nu înseamnă că ei sunt geloşi
sau îţi spun altceva, nici măcar nu este pentru moralitate, este pentru binele vostru, voi
ar trebui să fiţi căsătoriţi sau să aveţi un singur partener. În afară că suntem imorali,
mai este şi faptul că îi răneşte pe ceilalţi şi îi loveşte emoţional, dacă zbori peste tot
prea mult, lovindu-i pe toţi în inimă. Duce la nefericire atunci când faci asta, foarte
multă nefericire, te vei simţi foarte gol.
Este o diferenţă atunci când faci dragoste şi atunci când ai sex, îmi pare rău să vă
spun asta foarte direct. Nu este nimic rău în asta, nu? Când faci dragoste cu cineva,
atunci eşti implicat emoţional, spiritual, fizic şi mintal, totul împreună, ca să fii unul, să
fii unit cu partenerul, să împarţi toată iubirea şi afecţiunea pe care o ai, deci întreaga
fiinţă este implicată.
Când ai sex atunci îţi satisfaci o dorinţă temporară şi după aceea simţi golul din
interior. Uneori te simţi foarte vinovat şi atunci te îmbolnăveşti, ai parte de boli teribile
de asemenea. Pentru că o faceţi ca pe un obicei, o faceţi cu orice partener şi uitaţi să fiţi
precauţi şi corpul nu mai are rezistenţă ca să lupte împotriva bolii, dacă ar fi să se
întâmple, pentru că tu eşti la un nivel inferior cu standardul moral, cu satisfacţia
emoţională, garda spirituală este foarte jos şi pregătirea la nivelul minţii este inferioară
de asemenea. Totul este la un nivel inferior atunci când vrei să ai sex aşa din obicei,
corpul tău este slăbit, mintea este slabă, spiritul este slab şi când contactezi boala atunci
eşti terminat.
Să faci dragoste cu partenerul este ceva diferit, atunci te simţi fericit, te simţi
iubit, te simţi plin de afecţiune, simţi uniunea, simţi încrederea. Totul este la un nivel
ridicat, emoţiile tale sunt superioare, spiritul este superior, mintea este superioară,
pasiunea este superioară, iubirea ta este deplină. De aceea eşti o fiinţă de nivel diferit,
nimic nu te poate atinge, eşti echipat cu toată rezistenţa, dacă se întâmplă să contactezi
o boală minoră, atunci corpul o va rezolva imediat, nici măcar nu te atinge pentru că
întreaga fiinţă este pregătită pentru acest act de iubire supremă, dedicaţie supremă şi
uniune dintre două persoane. Veţi ajunge unul, deci totul este în regulă, totul este pur,
nu te simţi murdar, nu te simţi vinovat, nu simţi golul din tine după aceea, nu te simţi
terminat. S-ar putea să fii puţin cam obosit din cauza fericirii, dar această oboseală nu
este ca epuizarea şi golul din interior, „golit de sentimente” ca atunci când abuzezi de
actul sexual doar ca să te satisfaci la nivel fizic. Acesta este ceva cu totul diferit, de
aceea noi trebuie să fim credincioşi şi să avem grijă de relaţia noastră, pentru că ne va
aduce fericire. Pentru noi, aceasta este numărul unu, restul este numărul doi.
Orice precepte pe care Maeştrii din timpurile vechi ni le-au dat, sunt ca nişte
oceane de înţelepciune, nu sunt interdicţii, nu sunt metode de control, nu sunt decrete.
Ele sunt acolo pentru binele nostru şi ar fi foarte înţelept să le urmăm. Deci dacă nu
doriţi să aveţi probleme, atunci să nu vă uitaţi peste tot prea mult, poţi să fii politicos şi
prietenos, dar să nu vă uitaţi intenţionat după probleme, mai ales dacă sunt deja ale
altora. Dacă ştii deja, atunci să nu te uiţi. Desigur, uneori nu ştii şi îţi arunci privirea şi
atunci ai probleme, dar asta este ceva diferit. Dacă ştii deja, atunci să nu începi, este
destul de rău că n-ai ştiut şi ai început deja, pentru că mai târziu trebuie să ai grijă şi de
asta. Dar dacă ştii deja că aparţine unei alte persoane, atunci mai bine să nu-ţi arunci
privirile niciodată, pentru că vei avea parte de probleme.
În momentul în care ai deja pe cineva, atunci să laşi deoparte ce a fost în trecut
cu altcineva. Nu te ajută, în mod normal când te uiţi la trecut arată bine mereu, dacă
uităm părţile rele şi ne amintim numai de cele bune. Totuşi, prezentul este cel mai bun.
Când te uiţi la situaţia din prezent, la relaţia din prezent, atunci îţi va aduce beneficii
imediat. Dacă te uiţi mereu la trecut sau la viitor, nu-ţi aduce nimic decât griji,
amărăciune, regrete şi iluzii. Deci să vă uitaţi mereu numai la prezent, fie că este vorba
de afaceri, în practica spirituală, la reuniuni sau în relaţiile personale, pentru că acesta
este singurul lucru care îţi aduce beneficii acum. Trecutul nu mai poate face nimic, noi
avem mereu iluzii despre trecut, este bine dar nu este bine.
Problema apare atunci când veniţi la reuniuni şi nu puteţi să lăsaţi totul deoparte
în felul în care ar trebui să fie, aşa cum vă cer eu să o faceţi. De aceea veniţi sus pe
scenă şi mă întrebaţi tot felul de nimicuri, sunt răbdătoare până când nu mai suport.
Dacă îmi puneţi întrebări de nivel foarte inferior, atunci puteţi să aduceţi întreaga
atmosferă la un nivel inferior, de asemenea, să aruncaţi mizerie spre toată lumea. Toţi
vom fi afectaţi într-o anumită măsură şi atunci trebuie să fac curat în moduri diferite.
Vă rog să mă iertaţi dacă folosesc metoda „răgetul de leu”, uneori. Aş putea să folosesc
o altă metodă, „răgetul de tigru”, dacă face vreo diferenţă pentru voi, atunci o voi
schimba. (râsete) În regulă, aceasta a fost în legătură cu îmbunătăţirea meditaţiei.
Întrebări şi răspunsuri.
Î:
— Maestră, eu mă gândesc să devin un masor pentru terapie, şi mă întreb dacă
ar trebui să port mănuşi de plastic atunci când îi ating pe oameni?
M:
— Dacă clienţii tăi doresc acest lucru, uneori ei nu doresc.
Î:
— Dar este ca să mă protejez pe mine faţă de vibraţia lor şi de secreţiile lor.
M:
— Dacă poţi să o faci, atunci este în regulă, poţi să le explici că în felul acesta
este mai igienic pentru ei, atunci poate că o să le placă. Poate că tu vei fi primul masor
care poartă mănuşi de plastic, deci încearcă, deşi nu am auzit niciodată până acum de
aşa ceva!
Î.
— Eu am auzit că vibraţia unei persoane este concentrată în sebumul din piele.
M:
 — Da, desigur, drăguţă, nici măcar nu trebuie să-i atingi, să stai lângă ei este
suficient. Dar ce putem să facem? Înţelegi ce vreau să spun? Atunci mergem cu toţii în
Himalaia şi nu mai atingem pe nimeni niciodată. De aceea, în timpurile vechi, când
practicienii meditau, ei nu-i lăsau pe oameni să-i atingă şi nici ei nu se atingeau de
nimeni. Vedeţi toţi călugării, ei sunt acoperiţi din cap până la picioare, şi călugăriţele la
fel, astfel ca lumea să nu-i atingă şi nici ei să nu se atingă de lume. Şi acum, practica
aceasta spirituală a rezultat în sistemul castelor din India. De exemplu casta Brahma, nu
poţi să-i atingi şi nici ei nu se ating de nimeni, ei tot mai cred în felul acesta, tot mai
cred că sunt de prima clasă, chiar dacă nu mai practică nimic. Probabil că ei sunt
descendenţii unor practicieni Quan Yin cu mult timp în urmă şi tradiţia s-a transmis
aşa, dar numai tradiţia şi ritualul, nimic altceva. Sunt atât de multe ritualuri care îi
amăgesc pe oameni! Nu reprezintă nimic, sunt rămăşiţele gloriei din trecut şi a
adevărului din trecut, de la practicienii adevăraţi. Dar în ziua de azi, noi nu putem să
ne ferim să nu-i atingem pe oameni, nu? Dacă porţi mănuşi tot timpul, atunci oamenii
vor crede că eşti ciudat. Să fiţi atenţi, da? De aceea pe timpurile vechi, ei mergeau
împreună ca un grup, mergeau în sălbăticie sau în peşteri şi meditau acolo împreună,
nu mâncau mâncare de afară, nu se atingeau de oameni, etc, aşa era. Dar în ziua de azi
nu mai este practic, numai anumite persoane pot face asta. În lumea de acum, noi
trebuie să supravieţuim, este foarte dificil.
Dar am o altă soluţie pentru tine, ori de câte ori îi masezi pe oameni, să reciţi
mereu cele Cinci Nume, tot timpul, şi să faci ca un perete de protecţie în jurul tău, în
mintea ta, flacăra aurie de protecţie peste tot în jurul tău şi în jurul mâinilor tale. Dar
nu ştiu dacă în felul acesta energia ta va mai pleca de la tine, să-i ajute pe ceilalţi.
Încearcă, da? Dacă nu, atunci să spargi cercul de protecţie şi să porţi mănuşi şi să o faci.
Recită cele Cinci Nume şi să te gândeşti că o faci pentru Dumnezeu şi că persoana care
este la masaj este un Dumnezeu. Dar trebuie să fii foarte puternic în convingerea ta,
altfel nu va lucra, bine?
Î:
— Atunci când murim şi ajungem la Nivelul Cinci şi apoi decidem să venim
înapoi ca să completăm o misiune, este posibil să mai fim traşi în capcană din nou în
lumea iluziei?
M:
— Nu! Dar dacă ai ajuns la Nivelul Cinci ca Maestru, ai devenit Maestru acolo,
atunci dacă vii jos înapoi, vei fi prins în capcană pentru o vreme, desigur, la fel ca
fiecare muritor, pentru că vei uita de trecutul tău, de gloria ta şi de motivul misiunii
tale, cam de la vârsta de trei sau patru ani, poate cinci sau şase, maximum. Şi atunci,
după aceea, vei trăi ca toţi ceilalţi, vei fi păcălit în tot felul de situaţii, s-ar putea să
trăieşti o viaţă mai grea decât oricine, da? Totul te va distrage, totul, pentru ca Maya va
încerca cel mai mult cu tine, s-ar putea să ai cele mai grele boli, s-ar putea să ai multe
prietene care să te urmeze şi tu nu ştii pe care să o urmezi, la fel, poate că nu poţi să ţii
regimul vegetarian de la început, orice, va încerca totul ca să te despice în bucăţi. Dar
tu te vei ridica din nou, vei avea mereu o întrebare persistentă în inima ta, cum că: „Ce
fac eu aici?” Ştii? Chiar la mijlocul petrecerii, tu vei avea mereu o întrebare persistentă:
„Este bine? Simt că nu este bine, nu mă simt bine aici”. Chiar dacă Maya va încerca tot
ce are mai bun ca să te păcălească, tu vei avea mereu această întrebare despre ce ar
trebui să faci în această viaţă. Deci la final te vei ridica şi vei ajunge un Maestru din
nou, deci nu este nici o problemă. După ce ai atins nivelul cinci, nu mai este nici o
problemă. De aceea, dacă doriţi să „salvaţi lumea”, atunci vă rog, salvaţi-vă pe voi mai
întâi.
Î:
— Maestră, am remarcat că cu cât meditez mai mult, cu atât devin mai tolerant
faţă de lume şi de mediul înconjurător. Însă, am remarcat de asemenea că cu cât ajung
mai pozitiv, cu atât mai multă negativitate vine asupra mea, ca şi cum trebuie să fie un
echilibru. Şi la fel, m-am gândit la Iisus Cristos, cum o fiinţă atât de pozitivă a avut
parte de o opoziţie atât de puternică. Deci mă întreb dacă şi noi vom trăi în felul acesta,
adică cu cât ne dezvoltăm spiritual mai mult, cu atât mai mult trebuie să facem faţă şi
să îndurăm din opoziţie? Sau vom putea ajunge la punctul în care să vedem că
negativitatea va dispare singură şi noi nu trebuie să mai îndurăm deloc?
M:
— Aşa ar fi bine, şi eu caut situaţia aceasta, deci când o găseşti să-mi spui şi mie!
Nu atâta timp cât eşti aici, înţelegi? Dar dacă tu nu eşti decât un discipol, o fiinţă
iluminată şi obişnuită, atunci este foarte posibil, la final. Sau poţi să mergi în Himalaia
şi să stai într-o peşteră şi să iradiezi fericire, să te bucuri în fiecare zi şi să mănânci supă
de linte şi orez, pentru că acolo nu mai au nimic altceva. Altfel, atâta timp cât trebuie
să ne zbatem în această lume, vei găsi negativitate peste tot, chiar la spatele tău, mereu.
Mai ales dacă eşti un Maestru, ah! Ai necazuri mari! Pentru că cea mai puternică
negativitate este acolo, ştii, este în jurul Maestrului, tot timpul. Şi dacă nu poate să
ajungă la Maestru, atunci ajunge la servitori sau la cei de lângă Maestru sau la membrii
de familie.
Ah, şi pentru că a venit vorba, aceasta nu este o afacere de familie, aşa cum sunt
majoritatea afacerilor, de exemplu tatăl moare şi lasă totul fiului, fiul moare şi o dă
nepotului sau soţiei sau la altcineva. Aceasta nu este o afacere de familie, aşa cum aţi
realizat deja. De aceea mulţi Maeştrii nu dau mantia moştenirii spirituale fiului sau
fiicei lor, soţiei lui sau soţului ei, înţelegeţi? Nu se transferă în felul acesta, trebuie să
fie obţinută din interior, individual. Se poate întâmpla ca fiul sau fiica sau soţul sau
soţia să atingă înălţimea spirituală respectivă, atunci este în regulă. Dar nu este ceva
moştenit aşa cum sunt celelalte avuţii. De aceea Iisus i-a întrebat pe discipolii Lui când
a fost întrebat: „Oh, mama Ta a venit, sora Ta a venit…”. El a spus: „Cine este mama
mea? Cine este sora mea? Numai cei care fac voinţa lui Dumnezeu aşa cum o fac şi eu,
aceia sunt rudele mele”.
Este la fel şi în cazul prietenilor Maestrului sau asociaţilor lui, etc. Multe
persoane vin la un Maestru pentru glorie, doar ca să abuzeze de puterea lui şi de
influenţa lui asupra oamenilor, deci ei încearcă tot ce pot ca să fie cât mai aproape de
Maestru. Nu mă refer la discipolii Maestrului, da? Mă refer la lumea de afară care
încearcă mereu să vină aproape, în orice situaţie, ca să „strălucească” pentru o vreme,
înţelegeţi ce vreau să spun? Pentru că un Maestru cunoaşte foarte multă lume, are
foarte multă influenţă şi de multe ori şi situaţia lui financiară este bună. Pentru că orice
Maestru va fi ajutat financiar de către discipoli, dacă spune un cuvânt, atunci va fi
milionar într-o secundă. Nu este cazul meu, nu, nu! Poate că eu nu sunt Maestră, poate
că sunt altceva! Vreau să spun că Dumnezeu ne dăruieşte în feluri diferite, eu nu am
nevoie de bani de la discipoli. Dar sunt multe persoane care vin la un Maestru şi
încearcă să fie prieteni pentru interesul lor personal. Şi eu am avut parte de această
experienţă de multe ori, dar nu mă învăţ minte niciodată. Îi primesc mereu pe toţi cu
braţele deschise până când încep să-mi tragă şuturi sau altceva, şi abia atunci realizez:
„Ah, încă unul, Doamne, în regulă, la revedere”.
Uneori este dificil să le spui la revedere după aceea, pentru că ei se fac deja
foarte cunoscuţi, foarte confortabili în casa Maestrului. Şi discipolii, din cauza iubirii lor
şi respectului lor pentru Maestru, ei iubesc şi respectă şi persoana respectivă de
asemenea. Şi atunci Maestrul nu poate niciodată să le spună discipolilor cât de rea este
persoana aceea, pentru că este sub nivelul dignităţii Maestrului să vorbească lumea de
rău, chiar dacă este adevărat sau nu este adevărat. Deci dacă voi îi vedeţi pe unii din
asociaţii mei sau oricare din asociaţii unui Maestru, vă rog să nu vă implicaţi personal,
în regulă? Prietenii Maestrului nu sunt Maestrul în persoană, înţelegeţi? Şi poate că
asociaţii Maestrului nu au nimic de-a face cu calităţile de Maestru, Maestrul nu poate
garanta pentru nimeni care vine în apropierea lui, despre interesul personal, despre
calităţile personale şi tot restul, tot timpul. Chiar şi membrii familiei Maestrului, noi n-
ar trebui să-i glorificăm şi să ne uităm cu dignitate la ei ca un semn de respect faţă de
Maestru, pentru că vom fi dezamăgiţi şi ne vom simţi înşelaţi şi apoi îl tragem la
răspundere pe Maestru pentru toate acestea. Maestrul nu poate să fie responsabil
niciodată pentru implicaţiile voastre personale cu vreunul din asociaţii lui sau membrii
de familie sau prieteni, aşa numiţii prieteni sau orice sunt ei.
Maestrul este prieten cu oricine, bun sau rău, păcătos şi nepăcătos, toţi la fel,
pentru că aceasta este munca unui Maestru, Maestrul trebuie să fie în felul acesta. Cum
vă aşteptaţi să fie un Maestru? Dar vă spun pentru voi, trebuie să vă protejaţi, trebuie
să faceţi discriminare. Nu ar trebui să faceţi asociere între Maestru şi vreunul din
asociaţii lui, pentru că aceea va fi o iluzie foarte mare şi o derută la fel de mare. Veţi fi
dezamăgiţi, răniţi şi păcăliţi, uneori chiar de mai multe ori. Eu nu pot să vă arăt cu
degetul cine este cine, dar vă spun ca o îndrumare generală, deci să nu fiţi păcăliţi într-
o situaţie de genul acesta, în regulă? Pentru că Maya are multe forme, este mereu lângă
Maestru şi încearcă să vă păcălească şi să folosească puterea Maestrului şi creditul
reputaţiei bune ca să vă păcălească.
Unii discipoli nu ştiu, şi vine cineva şi spune: „Oh, eu o cunosc pe Maestră pentru
că odată am întâlnit-o şi am luat cina împreună!” Maestra este ospitalieră, uneori o
persoana vine împreună cu o altă persoană sau un prieten bun şi prietenul acela bun la
fel, nu cunoaşte persoana respectivă. Este ca şi cum ei se întâlnesc şi au o legătură
cumva şi încearcă să se înghesuie cu toţii la Maestră, deci discipolul se gândeşte: „Oh,
Maestra o cunoaşte pe persoana respectivă, a invitat-o odată, pe ea sau pe el”. Deci
discipolul se gândeşte mai departe: „Oh, da, Maestra te-a invitat, deci acum tu eşti
Dumnezeul meu de asemenea, tu eşti Maestrul meu”. Şi atunci ei îl invită la ei şi mai
târziu, din cauza acestei asocieri, persoana încearcă să împrumute bani sau să ia bani
sau lucruri de genul acesta sau să-i înşele ca să-i facă vreun serviciu care este imoral.
Sau poate că gazda aceea onorabilă nu este atât de onorabilă, pe măsura standardului
nostru sau al standardului moral al lumii acestea, deci Maestra nu poate să fie făcută
responsabilă pentru asta. Deci voi să fiţi inteligenţi şi să fiţi atenţi în privinţa
persoanelor cu care vă asociaţi, bine? Să nu mă faceţi pe mine responsabilă pentru ce
faceţi voi sau pentru persoanele care sunt în preajma mea sau care spun că sunt
prietenii mei, invitaţii mei sau orice sunt ei, pentru că ei nu au nimic de-a face cu mine.
Eu sunt o persoană foarte independentă şi singură, dar îi primesc pe toţi pentru că nu-
mi bag nasul în viaţa lor privată, nu vorbesc rău despre oameni, chiar dacă ştiu după
aceea. Deci să fiţi atenţi, da? Eu nu pot să fiu responsabilă pentru tot ce se petrece pe la
spatele meu. Deci să nu credeţi că invitaţii mei, oricare invitaţi, sunt la înălţimea
standardului vostru sau chiar pe măsura gustului meu, da? Eu nu pot să mai fac nimic,
nu sunt şef de FBI şi să-mi spun lista de referinţe şi înregistrările telefoanelor voastre şi
tot aşa, să vă înregistrez telefoanele sau altceva care ştiu că se petrece. Uneori ştiu din
întâmplare dar totuşi, nu este posibil pentru mine să filtrez totul pentru voi şi să vă
protejez. Deci vă rog să vă protejaţi, da? Da, acesta este un lucru.
Fiecare Maestru ne vorbeşte despre renunţare. Renunţarea nu înseamnă să devii
un călugăr sau o călugăriţă şi să renunţi la familie. Renunţarea înseamnă să renunţi în
inima ta, să te detaşezi pe tine faţă de cercul personal de interese sau de dorinţa de a
pune mereu familia pe primul plan sau pe tine pe primul plan, înainte de orice.
Călătoria spirituală este o călătorie foarte solitară, numai tu poţi intra în Împărăţia lui
Dumnezeu, chiar dacă ajungi la al cincilea nivel al conştiinţei, nu-i poţi lua cu tine şi pe
membrii familiei tale, nu, niciunul! Numai dacă şi ei practică la fel de greu ca şi tine şi
ating acelaşi nivel! Tu eşti singurul care vei intra la nivelul al cincilea sau şaselea sau în
Împărăţia cea mai Înaltă. Toţi ceilalţi stau dedesupt sau în alte părţi, sunt eliberaţi dar
nu la acelaşi nivel de conştiinţă. De exemplu nu poţi să-ţi pui copilul la universitate
numai pentru că tu eşti un profesor acolo. Este acelaşi lucru şi aici, practica spirituală
nu este o afacere de familie. De aceea majoritatea Maeştrilor nu-şi dau mantia de lider
spiritual familiei lor.
A fost o singură dată în istoria religiei Sikh, când Maestrul a transmis-o mai
departe familiei lui, dar asta a dus la multă vărsare de sânge pentru că a fost împotriva
karmei, împotriva voinţei lui Dumnezeu, pentru că aceşti succesori spirituali nu au fost
la nivelul standardului de Maestru. A fost odată un Maestru sikh, nu-mi amintesc dacă
de nivelul patru sau cinci, şi el a avut o fată. El avea familie, da, deci avea o fată. Şi
odată, noaptea, el a meditat şi fata lui a stat pe podea alături de el. În India este tradiţia
că, chiar dacă eşti membru de familie, nu stai niciodată la acelaşi nivel cu Maestrul, nici
măcar nu stai în acelaşi scaun. Deci chiar şi membrii de familie, soţia ta, soţul tău, ei
stau pe podea, pentru că Maestrul este singurul, nu se mai pune problema de relaţii de
familie. Nu ca regele sau regina care stau unul în spatele altuia. Dar chiar şi regina,
ştiţi, regina Angliei, soţul ei trebuie să meargă cu trei paşi în urma ei, nu? Ştiaţi asta sau
nu? Da! Chiar dacă este soţul ei, stă la 3 paşi în urma ei, aceasta este regula. Şi în India,
toţi Maeştrii stau singuri pe un scaun şi toţi ceilalţi, inclusiv mama şi tatăl, stau pe
podea. Aceasta este tradiţia din vechime, nu numai în India.
Dar să nu credeţi că voi staţi aşa aici pentru că eu cred în felul acesta, nu este
adevărat, la mine acasă voi staţi pe acelaşi scaun ca mine, ieri voi aţi luat prânzul cu
mine şi aţi stat toţi pe scaune, aşa este? Noi am adus toate scaunele din dormitor şi
sufragerie ca voi să aveţi unde să staţi. Deci nu înseamnă că eu cred că tradiţia
respectivă se aplică şi pentru noi. Nu, nu, nu-mi pasă, atâta timp cât voi practicaţi şi
sunteţi o persoană bună, puteţi să staţi şi pe umerii mei sau pe capul meu! Motivul
pentru care voi staţi pe podea aici este că este mai sigur, şi acasă staţi pe podea, nu?
Noi medităm şi intrăm în sămădi şi atunci cădem de acolo de unde stăm! Da! Dar vă
mai spun un lucru, ca să staţi mai bine în meditaţie, dacă vă doare spatele sau sunteţi
prea obosiţi să staţi pe podea, atunci puteţi să staţi pe o canapea ca aceasta cu o pernă
la spatele vostru, atunci puteţi să meditaţi mai bine, da? Dar podeaua din faţa voastră
să nu fie prea joasă, pentru că în cazul în care cazi, te vei lovi foarte rău! Deci este
practic aşa, da? Sau să puneţi perne peste tot în jurul vostru, atunci o să cădeţi pe perne
şi o să dormiţi mai departe acolo, da? Este practic de asemenea. Deci v-am explicat
sistemul pentru care Maeştrii stau mai sus şi ceilalţi stau mai jos decât Maestrul, ca voi
să înţelegeţi povestea pe care o spun acum.
Bine, deci Maestrul Sikh şi fiica lui, deci fiica lui stătea pe podea lângă patul lui,
nu era un pat, era ca un pătuţ sau scaunul lui, fotoliul pe care medita el. Şi Maestrul
stătea pe pat sau canapeaua indiană, şi medita. Şi atunci unul din picioarele patului a
cedat. Probabil că el era mai gras, aşa ca în pozele de acolo, sau ştiţi felul indian de a
face lucrurile, nu este prea sigur. Deci unul din picioare a cedat şi aproape să s-a rupt
de tot şi Maestrul era în sămădi. Deci fiica lui n-a vrut ca Maestrul să cadă şi să fie
perturbat din sămădi, deci şi-a pus mâna ca să susţină patul mai departe, în locul
piciorului rupt. Atunci cuiele i-au intrat prin mână şi au înţepat-o şi a sângerat, dar ea a
stat aşa, din devotament pentru Maestru ea a stat aşa, în ciuda durerii şi a sângelui care
curgea, ea a stat aşa toată noaptea până când Maestrul s-a trezit din sămădi în
dimineaţa următoare. Atunci Maestrul a văzut totul şi a fost foarte mişcat în inima lui şi
ca un impuls de iubire a spus: „Îţi voi îndeplini orice dorinţă”. Şi ea a spus: „Doresc ca
mantia spirituală să fie dată fiului meu şi generaţiei următoare din familia noastră”.
Atunci Maestrul promisese deja, deci a trebuit să se ţină de cuvânt, dar faţa lui s-a
înverzit după aceea, pentru că el a ştiut ce se va întâmpla. El a văzut vărsarea de sânge
şi urmărirea şi persecuţiile care vor avea loc de pe urma promisiunii lui, pentru că nu
era presupus să fie aşa. Mantia spirituală trebuie să fie dată mai departe foarte corect,
celui care va fi Maestru. Dar Maestrul poate dori ca acest lucru să se întâmple, de
asemenea. Desigur, el o poate da la oricine doreşte el. Deci din moment ce promisese
acest lucru, că îi îndeplineşte orice dorinţă, el nu-şi mai poate lua înapoi promisiunea
făcută. El i-a explicat mai târziu: „De ce nu poţi să-ţi doreşti altceva în afară de asta,
pentru că ştii că nu este corect”. Dar ea a insistat pentru dorinţa ei, atunci el a trebuit să
cedeze, pentru că promisese deja. Ca Maestru, nu poţi să retragi ceea ce ai promis. De
aceea Maeştrii Sikh după aceea au fost persecutaţi, urmăriţi, vânaţi, pentru multe
generaţii. Şi a fost foarte multă vărsare de sânge şi amărăciune pentru Maeştrii şi pentru
discipoli de asemenea. Şi religia Sikh şi-a păstrat numai învăţăturile după aceea, şi nici
o linie a moştenirii spirituale. De aceea v-am spus această poveste, ca să pun accentul
pe ceea ce am spus mai devreme, că nu este o afacere de familie.
Cine vrea să se folosească de puterea spirituală, de privilegiul spiritual, pentru
câştigul personal, gloria sau beneficiul familiei, va cădea, va aduce nenorocire pentru el
şi familia lui, în viitor. Dumnezeu nu ne dă binecuvântarea numai pentru beneficiul
personal, v-am spus de mai multe ori, din nou şi din nou, voi ar trebui să veniţi la
Dumnezeu numai pentru înţelepciune, numai pentru Dumnezeu, numai pentru iubire şi
nu pentru câştiguri materiale. Toate celelalte lucruri pe care Dumnezeu ni le dă sau
Maestrul ni le dă, nu sunt decât bonusuri, n-ar trebui să fie o cerinţă, ceva care să fie
făcut ca o obligaţie faţă de voi. De exemplu, unele persoane mi-au spus ieri: „Maestră,
m-am rugat şi boala mea s-a vindecat, acum mă rog pentru fiul meu!” Voi aveţi medici,
ştiaţi asta? Dacă se întâmplă să te rogi Maestrei şi boala ta să se vindece, atunci este
foarte bine, dar să nu te aştepţi data viitoare: „Bine, acum este bunica mea şi următorul
este fiul meu şi următorul etc.!” Ştiţi? Să nu aveţi această atitudine de a vrea lucrurile
pe degeaba, că Maestra trebuie să facă asta şi asta pentru tine. Este în regulă atunci
când o faceţi natural, din spontaneitate, din cauza impulsului de moment pentru că aţi
avut nevoie atunci. Tot ce vine în mod natural va fi îndeplinit, cu precizarea să fie
voinţa lui Dumnezeu. În majoritatea cazurilor Dumnezeu o va îndeplini sau Maestra îşi
va asuma responsabilitatea ca să-ţi îndeplinească dorinţa, dacă este de bine. Dar tot ce
calculăm noi intenţionat pentru beneficiul nostru, pentru cei de lângă noi, cei dragi,
acestea vor aduce dezastre, multe efecte haotice şi nedorite, pe care nici măcar nu le
realizăm. Şi apoi, mai târziu, vin şi peste noi şi atunci spunem: „De ce acum?” Şi ne
lamentăm şi plângem şi tot aşa. Este din cauza egoismului nostru, a dorinţei de nivel
inferior. Atunci noi dăm vina pe ceilalţi şi pe toate situaţiile, n-ar trebui să fie aşa.
Practica spirituală nu este pentru câştigul material, sub nici o formă, noi vom avea
câştiguri materiale aşa din mers, vom avea foarte mult. Dacă este necesar, atunci putem
să cerem, dacă nu este, atunci nu cerem. N-ar trebui să întrecem limita şi să ne
concentrăm mereu pe câştigul material sau pe bogăţia noastră sau pe corpul nostru,
pentru că atunci ne vom îndepărta de la ţelul nostru original, ca să atingem eliberarea
şi să atingem înţelepciunea ce mai înaltă, ca să ne ajutăm pe noi şi să-i ajutăm şi pe
ceilalţi. Poate că este în regulă pentru începători, dar dacă aţi crescut cumva, atunci ar
trebui să fiţi oameni mari, ar trebui să fiţi mult mai maturi, mai nobili, decât să vă
concentraţi mereu pe câştigul material tot timpul, fie la bani sau avuţie materială sau
sănătate sau relaţii personale, da?
Washington DC, SUA, 1997

▫ Întrebări şi răspunsuri despre meditaţie. ▫

Î:
— Aş dori să ştiu mai mult despre ce se întâmplă la momentul iniţierii. Eu am
fost bolnavă pentru mult timp şi acum, dintr-o dată, am foarte multă energie, după ce
am fost iniţiată. Mă gândesc tot timpul că „este fantastic”, o bucurie extraordinară m-a
cuprins de atunci. Puteţi să ne explicaţi puţin mai mult despre ce se întâmplă la
momentul iniţierii?
M:
— Tu ţi-ai răspuns singură. Lucruri extraordinare ţi se pot întâmpla pentru că
puterea ta extraordinară a fost trezită din nou. Torţa ta a fost aprinsă de o altă torţă
care avea deja lumina, torţele noastre sunt acum iluminate şi noi amândouă suntem
iluminate acum. Tu simţi că eu sunt la fel ca tine şi încetul cu încetul tu începi să
descoperi că ceea ce am eu şi tu ai, de asemenea. În cazul în care tu nu ai descoperit
acest lucru sau nu eşti foarte confidentă acum, atunci poţi să te rogi Maestrei, ca să te
ajute la începutul practicii spirituale.
Dar şi fără să te rogi, tu le vei obţine, când eşti iniţiat chiar şi pentru câteva
minute, este iluminare imediată! Eu spun acest lucru la mulţi oameni, dar ei nu cred.
Numai cei care cred aşa cum crezi tu, numai aceia le vor obţine, şi atunci vei striga de
bucurie. Dar să nu strigi prea tare, pentru că oamenii de pe stradă vor crede că ai
înnebunit! Uneori îţi vine să sari în sus ca un copil, este o plăcere, se poate întâmpla,
pentru că eşti foarte sinceră şi pură şi atunci primeşti beneficiul cel mai mare. Împărăţia
lui Dumnezeu le aparţine celor care sunt cu inima foarte pură: „Fericiţi cei cu inima
pură, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu”. (Matei 5:8) sau „Cine nu întâmpină
Împărăţia lui Dumnezeu cu inima de copil, atunci nu va intra niciodată acolo”. (Marcu
10:15 şi Luca 18:17) Aşa este, dacă eşti cu inima pură, atunci totul îţi aparţine pentru
că este deja acolo. Pentru cei care sunt mai complicaţi şi au dubii, şi ei le vor avea, dar
ei mai pierd din ele sau nu le asimilează foarte bine în adâncul lor pentru că ei au
construit un fel de ziduri de protecţie în jurul lor şi binecuvântarea este oprită din
cauza lipsei dorinţei lor de a o accepta.
Chiar şi binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi dată cu forţa asupra
oamenilor, altfel Dumnezeu ne-ar forţa să avem binecuvântarea din Rai şi vom fi cu
toţii eliberaţi. Atunci nu mai trebuie ca eu să merg peste tot şi să mă rog de fiecare să
mediteze. Tu înţelegi acum pentru că vezi şi singură că este aşa şi eşti sinceră. Şi eu
sunt fericită pentru tine, multe persoane sunt aşa, tu nu eşti singura. Nu este nimic de
explicat, nimic logic sau ştiinţific, dar tu singură, înţelepciunea ta s-a trezit şi începe să
lucreze imediat. Organizează şi reglează toate părţile suferinde ale organismului şi le
pune în ordine din nou, la fel, îţi pune mintea în ordine şi şterge unele din înclinaţiile şi
rămăşiţele negative, cu ajutorul forţei imense a universului.
Astfel că simţi că trăieşti din nou. Vorbind în termeni mistici, poţi să spui că
această boală sau presiunea simţită la nivelul corpului fizic şi mental este rezultatul
karmei din vieţile anterioare sau din această viaţă, dar acum ne conectăm din nou la
sursa milei şi a iubirii, deci totul a fost spălat, asta este tot ce pot să-ţi spun. Multe din
lucrurile care aparţin lui Dumnezeu nu le putem explica, deci să vă bucuraţi de ele şi să
păstraţi tăcerea. Este în regulă dacă vorbiţi aici, acum, dar dacă simţiţi că vreţi să le
spuneţi la ceilalţi mai multe mai târziu, atunci să fiţi atenţi şi să fiţi siguri că ei înţeleg.
Pentru că s-ar putea să aibă îndoieli sau să creadă că spuneţi minciuni, şi asta vă va
afecta şi pe voi.
Eu m-am obişnuit ca să fiu rănită, le spun mereu la oameni: „Vă rog, veniţi, este
gratis, eu fac totul pentru voi, tot ce trebuie să faceţi este să vă cunoaşteţi pe voi înşivă
şi să fiţi fericiţi. Nu mai sunteţi bolnavi, nu mai sunteţi atât de slabi şi nu mai cerşiţi
pentru toate, pentru că aveţi totul, vă rog, veniţi şi trăiţi această experienţă”! Dar foarte
multe persoane stau deoparte şi chiar dacă vin, uneori pleacă. Este din cauza karmei
lor, care este foarte grea şi ei sunt orbi şi nu văd nici o iubire care stă în faţa lor. Aşa că
l-au crucificat chiar şi pe Iisus, deşi era iubirea personificată şi avea atâta binecuvântare
pe care să o dea lumii, dar ei nu vedeau nimic şi nu simţeau nimic pentru că din punct
de vedere spiritual erau orbi şi surzi, aşa este lumea. Deci şi eu sufăr de multe ori, chiar
dacă ştiu că totul este voinţa lui Dumnezeu, dar sufăr pentru ei, îmi pare rău pentru
aceste persoane. Cum pot să fie satisfăcuţi cu o asemenea viaţă? De ce nu au încredere
în ei?
Calea noastră este puţin mai diferită faţă de alte căi, pentru că eu vă spun să vă
bazaţi pe voi, să vă treziţi puterea proprie (Maestra arată la ochiul minţii) şi să deveniţi
Maeştri, nu să mă slujiţi pe mine pentru tot restul vieţii şi să faceţi totul pentru mine şi
să vă sprijiniţi pe mine. Deci eu vă arăt felul cum să vă cunoaşteţi pe voi înşivă, atunci
cel puţin începeţi să fiţi învăţători, pentru voi şi pentru cei care vin în contact cu voi. Aş
putea să vă las să mă slujiţi pe mine, de exemplu, şi atunci veţi obţine aceeaşi
binecuvântare, oricum. Multe persoane recită numele meu pentru că nu doresc să fie
iniţiaţi, ei se roagă la mine pentru tot felul de lucruri sau pentru ajutorul de care au
nevoie, şi obţin beneficiile respective, văd Lumina, uneori o văd pe Maestră cum vine la
ei. Nu că vreau să compar acum, dar ei nu ajung învăţători niciodată, ei se sprijină
mereu pe binecuvântarea mea şi pe graţia mea. Dacă asta doresc, atunci nu putem să
mai facem nimic, nu?
Dacă asta doresc atunci mie nu-mi pasă, să te sprijini pe mine este în regulă, de
asemenea. Dar eu aş dori ca voi cu toţii să ajungeţi învăţători, pentru voi, asta vă învăţ
eu pe această cale, să o faceţi în fiecare zi şi atunci ajungeţi din ce în ce mai mari şi tot
ce vă doriţi va veni la voi, chiar dacă nu le cereţi. Nu trebuie decât să fiţi puri şi sinceri!
Î:
— Eu simt că încerc tot ce pot în această lume ca să-mi menţin idealul, dar de
multe ori este foarte uşor să te pierzi. Şi de multe ori mă regăsesc plin de dubii, dacă
fac ce trebuie să fac. Mă întreb dacă Metoda Quan Yin mă va ajuta să obţin îndrumarea
de care am nevoie de la Maestra din interior, în orice moment, astfel încât să am o
îndrumare mai bună despre cum să-mi trăiesc viaţa şi să iau decizii şi la nivelul practic,
de asemenea?
M:
— Da, cu siguranţă, acesta este scopul acestei Metode, ca să te cunoşti pe tine, să
fii sigur despre ceea ce vrei în viaţă şi ce trebuie să faci aici. Dar acest lucru nu se
întâmplă peste noapte, desigur. De aceea noi trebuie să medităm şi să investim puţin
timp în fiecare zi pentru că noi uităm mereu. Uneori avem o viziune iluminată şi după
meditaţie uităm totul, este ca un vis, deci trebuie să o facem din nou şi din nou.
Cu cât medităm mai mult în fiecare zi, cu atât mai siguri vom fi despre tot ce
avem de făcut în această viaţă, asta cu siguranţă. Altfel, care este folosul ca să-ţi pierzi
timpul dacă suntem la fel de nesiguri cum eram înainte? Deci ne va ajuta cu siguranţă,
întreabă-i pe cei care o fac, vezi dacă ei se simt mai bine în viaţa lor, totul este foarte
uşor. Desigur, dacă petreci mai mult timp ca să comunici cu Dumnezeu, atunci devii
mai înţelept, ai mai multă inspiraţie şi mai multă intuiţie şi o minte foarte clară. Atunci
când ai clarificat totul, atunci comunici numai cu Dumnezeu, atunci totul este foarte
clar pentru tine.
Î:
— Karma rea va opri dezvoltarea iluminării într-un fel sau altul?
M:
— Nu o opreşte în totalitate, dar o opreşte destul de mult. Dar poţi să schimbi
karma rea, după iluminare sau după iniţiere, Maestrul adevărat va şterge karma
trecutului pentru tine şi-ţi va lăsa numai karma prezentului. Pentru că dacă şterge totul,
atunci nu mai poţi să trăieşti în această lume şi nu mai avem nici o scuză ca să trăim
aici. Atunci când îţi lasă karma prezentă ca să mergi mai departe cu ea, asta include
karma rea şi karma bună, la fel.
Deci nu pot să spun că toată karma rea va fi ştearsă, dar dacă respecţi disciplina
şi regimul vegetarian care va reduce din karma viitorului, viaţa noastră va deveni mai
uşoară. Atunci vom avea de făcut faţă numai la karma prezentului şi nu va mai fi nici o
karma nouă, deci nu vom fi născuţi din nou ca fiinţe care suferă, dar vom fi Sfinţi
iluminaţi dacă vrem să fim renăscuţi în această lume fizică. Şi dacă nu dorim acest
lucru, atunci putem să stăm într-o lume mai elevată spiritual, ca învăţători sau ca simpli
cetăţeni ai universului, dar suntem iluminaţi şi fericiţi.
Karma rea şi cea bună există pentru că noi le-am creat în vieţile trecute. Karma
depozitată nu o putem distruge niciodată fără ajutorul unui Maestru în viaţă, aceasta
este legea lui Dumnezeu. Aceasta este graţia lui Dumnezeu care lucrează prin Maestru,
El este cel desemnat să se ocupe de karma depozitată şi să o ardă, astfel ca cel care
caută Adevărul să fie mult mai uşurat ca să poată merge pe calea respectivă, pentru că
este foarte dificil.
Este foarte dificil să munceşti în această lume şi să fii conştient spiritual în
acelaşi timp, să nu mai vorbin de karma depozitată care aşteaptă. Dacă karma
depozitată nu este distrusă, atunci persoana respectivă trebuie să vină înapoi, pentru că
ceea ce a plătit el este numai karma din viaţa aceasta, care este deja fixată. Karma
depozitată nu a fost distrusă, şi după ce plătim pentru asta, atunci trebuie să plătim
pentru următoarea. Deci Maestrul trebuie să distrugă karma depozitată şi să lase numai
puţină karma pentru viaţa aceasta.
Dar asta este foarte uşor, cu cât medităm mai mult, cu cât comunicăm mai mult
cu Dumnezeu, cu atât ştim mai bine cum să facem faţă, chiar şi la karma rea. Nu mai
simţim apăsarea atât de mult pentru că suntem mai puternici, este ca atunci când ai
rezistenţă mai multă, chiar dacă eşti răcit sau ai altceva, dar nu vei muri, nu te simţi
atât de slăbit, s-ar putea să te îmbolnăveşti, dar te refaci foarte repede.
 Egoul şi meditaţia cu Sunetul.
Egoul îşi are originea în obiceiuri.
De unde vine egoul? Putem să spunem că egoul este un fel de personalitate, este
atitudinea mentală personală. De unde se trage personalitatea? Personalitatea nu este
nimic extraordinar, nu este Sinele nostru original, nu este Natura noastră dumnezeiască
şi iluminată. Simplu, este personalitatea noastră care îşi are originea în obiceiurile care
sunt acumulate tot timpul. De fiecare dată când suntem născuţi, fie sub formă de
oameni, animale sălbatice, fiinţe divine, fiinţe din iad, animale domestice sau demoni,
noi avem obiceiuri specifice. Fiecare fiinţă are obiceiurile ei particulare şi toate aceste
obiceiuri se învaţă.
De exemplu, dacă suntem tigri, atunci este normal să fim fioroşi, să vânăm
pentru hrană în fiecare zi şi să omorâm animale, aşa vom trăi în viaţa respectivă.
Atunci, dacă imediat după aceea suntem născuţi ca fiinţe umane, după ce am murit
tigri, aceste „urme” de animal feroce vor rămâne, deci vom avea un temperament
violent, ne face plăcere să mâncăm carne şi vom fi foarte răi, nu vom fi foarte
compatibili cu ceilalţi sau să iertăm, ne place să ne certăm şi să întrecem măsura mereu
cu tot felul de banalităţi.
Dacă după ce ne-am trăit viaţa ca tigri vom fi renăscuţi sub formă de alt animal,
poate că unul mai blând cum ar fi un miel, atunci este normal ca toată viaţa să
„behăim” peste tot şi să fim foarte blânzi. Chiar dacă calităţile de tigru mai sunt
prezente în fiinţa animalului pe care-l reprezentăm, vor avea foarte puţine şanse să se
manifeste, încetul cu încetul noi vom uita de ele şi ca urmare natura feroce din noi se
va diminua. Vom înceta cu omorurile şi cu mâncatul cărnii, deci calităţile de animal din
noi şi instinctul de a ucide se vor diminua de asemenea. Dacă după ce am părăsit corpul
de miel vom fi renăscuţi din nou sub formă de miel, vom ajunge şi mai blânzi şi vom
„behăii” din nou şi mai minunat de-a lungul unei alte vieţi.
Dacă suntem renăscuţi ca fiinţe umane după ce viaţa noastră de miel s-a încheiat,
atunci este normal că vom arăta cam ca o oaie, vom fi foarte blânzi şi nu vom arăta
foarte rău, vom fi docili şi uşor de controlat şi ne vom împăca foarte bine cu ceilalţi!
Gustul nostru va fi uşor de satisfăcut, s-ar putea să ne placă să mâncăm verdeţuri şi să
mergem să căutăm plante cu frunze verzi şi verdeţuri sălbatice. În felul acesta putem să
vedem că fiecare persoană are o personalitate distinctă din moment ce fiecare,
individual, colectează obiceiuri diferite.
În timpul reîncarnărilor noastre ca animale, dacă murim ca tigri şi suntem
născuţi de mai multe ori ca tigri sau sub formă de alt animal feroce, cum ar fi lup sau
şarpe, înainte să fim născuţi într-un final ca oameni, atunci calităţile noastre nu se vor
deosebi prea mult faţă de cele ale unui demon. De aceea vedem că unele persoane sunt
foarte violente fără nici un motiv, şi comunicarea cu ei este aproape imposibilă. Este
din cauză că ei abia au făcut tranziţia de la o viaţă de animal şi acum au primit un corp
nou, ei au fost născuţi de multe ori sub formă de animale, mai ales sub formă de
animale feroce, aceasta nu este o coincidenţă. Altfel, de ce nu toţi oamenii sunt născuţi
ca animale, numai unii continuă să fie născuţi ca animale feroce? Probabil că înainte ca
ei să ia forma de animal, au avut foarte multă karma rea, deci au fost nevoiţi să treacă
prin mai multe vieţi sau au fost forţaţi în situaţia respectivă din cauza destinului, ca să
permită violenţei să-i domine.
De exemplu, noi ştim că unii criminali sunt puşi la închisoare. Intenţia originală
a guvernului din spatele acestei acţiuni este ca să-i înveţe o lecţie şi să le dea o şansă să-
şi îndrepte greşeala, să-şi refacă viaţa şi să ajungă mai binevoitori. Totuşi, ei devin şi
mai răi la închisoare, din cauza furiei unii încearcă să scape şi să-şi ia revanşa în
momentul în care vor reuşi. Ei fac şi mai multe crime şi este din ce în ce mai dificil
pentru ei să iasă din situaţia respectivă. S-ar putea să dea peste situaţii neplăcute la
închisoare şi să nu înţeleagă intenţiile bune ale celorlalţi. Uneori, complexul de
inferioritate îi poate determina să creadă că nu au fost trataţi cum trebuie de ceilalţi,
deşi poliţia îi tratează pe toţi la fel. Acest sentiment se poate intensifica în inima lor şi
atunci s-ar putea să caute să-şi ia revanşa când vor ieşi afară, prin a comite şi mai multe
crime serioase, în felul acesta sfârşesc în situaţia în care primesc o pedeapsă şi mai grea.
La rândul ei, această pedeapsă grea le va aduce şi mai multă ură care îi va determina să
cadă şi mai mult, până când, într-un final, va fi foarte dificil sau chiar imposibil să se
mai corecteze.
Când suntem animale feroce, atunci intrăm în karma. Dacă cădem într-o
asemenea situaţie şi nu reuşim să ne refacem sau să ne îndreptăm şi continuăm să
facem şi mai multe fapte violente, atunci vom rămâne mereu la nivelul de animal şi
vom avea dificultăţi foarte mari ca să ne ridicăm la nivelul de oameni. Chiar dacă
dorim să ajungem oameni, va dura foarte multe vieţi până când vom avea succes.
Când suntem tigrii, noi acumulăm calităţile de tigru, obiceiuri violente şi fapte
violente, câmpul nostru magnetic ajunge o aură foarte rea şi când vom deveni oameni,
câmpul acesta magnetic va fi înregistrat la nivelul aşa numitei conştiinţe Alaya, unde
sunt înregistrate gândurile bune şi rele, faptele bune şi rele din vieţile noastre trecute.
Această înregistrare masivă se va manifesta în mod spontan în reacţii pe măsură, deci
înseamnă că dacă o persoană sau o împrejurare ne face să reacţionăm, atunci calitatea
respectivă va ieşi la iveală, pentru că noi am uitat că acum suntem oameni şi nu mai
suntem tigri.
Dacă noi, ca oameni, dorim să evităm aceste situaţii, atunci ar trebui să ne
cercetăm aceste calităţi de animal pe care le avem, atunci vom cunoaşte că avem o
karma foarte grea. Ce este karma? În trecut noi am acumulat multe obiceiuri, de-a
lungul transmigrării noi acumulăm şi înregistrăm foarte multe fapte violente, la fel ca o
casetă înregistrată. Când apeşi pe buton, atunci le redă pe toate. Ce reprezintă acest
buton? Este oportunitatea sau ocazia de care ne lovim şi care va declanşa automat
înregistrările respective.
De aceea uneori noi suntem foarte violenţi faţă de unele persoane, deşi nu ştim
de ce. Este din cauză că butonul respectiv a fost declanşat, o persoană s-a întâmplat să
spună ceva ce noi am auzit în trecut şi cuvintele respective ne-au făcut să fim supăraţi.
Acum când auzim din nou ceva similar, ne supărăm imediat din nou. Sau poate că în
viaţa trecută când eram oameni sau animale, cineva ne-a pus capcane. Acum, când
vedem ceva care se aseamănă cu capcanele respective, fie şi numai ca înfăţişare, începe
să ne fie frică, deşi nu ştim deloc de ce ne este frică atât de mult de o cutie ca aceea.
Unele cutii arată la fel cu capcanele pe care le-am văzut în vieţile trecute, deci ne este
frică de ele şi le urâm. De aceea, unele persoane preferă mobila rotundă sau urăsc
mobila în colţuri sau sub formă de triunghiuri, toate acestea sunt legate de impresiile
din viaţa trecută.
Condiţiile pe care noi le plăcem sau nu le plăcem, le urâm sau le iubim,
reprezintă ceea ce se numeşte egou. Eu iubesc numai asta şi asta, aceasta se potriveşte
cu gustul meu, acestea le numim egou. Egoul reprezintă personalitatea, acesta şi acesta
este obiceiul meu, aşa cred eu, eu nu mă pot schimba, eu nu vreau să mă schimb sau
aşa sunt eu şi eu nu pot să mă schimb! Acesta reprezintă egoul, deci în realitate egoul
este personalitatea, nu este nimic misterios sau greu de înţeles.
Numai vibraţia din meditaţia cu Sunetul poate să cureţe karma.
Ca să ne oprim să ajungem şi mai scufundaţi în karma, trebuie să încetăm cu
obiceiurile şi să nu le lăsăm să se dezvolte şi mai mult. Dacă vreun obicei se manifestă,
atunci va creşte din ce în ce mai puternic şi noi devenim şi mai irascibili. De exemplu,
în vieţile trecute am fost acuzaţi din greşeală pentru o crimă pe care n-am făcut-o, şi
poate că am fost bătuţi şi răniţi cu durere sau persecutaţi de cei la putere. Atunci, în
viaţa prezentă, s-ar putea să întâlnim pe cineva care ne persecută sau ne răneşte cu un
motiv bine întemeiat, în realitate noi suntem cei de vină şi ei sunt cei care au dreptate
să ne persecute. Totuşi, dacă cineva ne-a persecutat sau ne-a acuzat din greşeală în
viaţa trecută, atunci noi purtăm ură şi când avem de-a face cu o situaţie similară în
viaţa aceasta, atunci nu putem să o tolerăm şi avem tendinţa să ne răzbunăm sau să
reacţionăm rău. În felul acesta noi adâncim şi mai mult ura din inima noastră şi lăsăm
atmosfera rea să crească mai densă şi mai puternică. La final, va duce la formarea unei
personalităţi răutăcioase. Deci dacă vrem să evităm astfel de situaţii, atunci în
momentul în care vrem să ne revanşăm pe ceilalţi, ar trebui să ne spunem imediat:
„Acest dinte pentru dinte se va termina vreodată?”
De fiecare dată când facem ceva, învăţăm o idee nouă, atunci se formează un
canal nou în creierul nostru ca să depoziteze materialul nou. De exemplu, aici este
pentru a depozita antipatia, acolo se depozitează iubirea, aici este pentru gelozie şi
acolo este pentru faimă şi profit. Fiecare punct este ocupat de o calitate diferită, cu cât
avem mai multe obiceiuri, cu atât avem mai multe cutii sau canale care umplu creierul
nostru.
La origine, aceste cutii sau canale se pot dezintegra singure, este foarte simplu.
Dacă nu este nimic în interiorul lor, atunci ele fuzionează împreună şi vor fi reduse la
nimic. Totuşi, este un fel de substanţă numită „materia cenuşie” din creierul nostru care
umple aceste canale sau cutii. Toate ideile şi faptele noi sunt înregistrate în substanţa
cenuşie care va umple canalele goale din creier, este la fel ca un calculator care menţine
toate datele în exclusivitate.
Noi nu putem să ştergem niciodată aceste lucruri sau calităţi pe care abia le-am
învăţat, deci trebuie să practicăm Metoda Quan Yin ca să spălăm obiceiurile rele din
interior, nu există nici o altă cale ca să le cureţe! Voi aţi auzit de multe ori despre
spălarea creierului, dar spălarea creierului făcută prin cuvinte nu este suficientă.
Creierele noastre sunt foarte mici şi totuşi, ele pot înregistra totul, într-un volum infinit,
aceasta este problema. Când au înregistrat prea mult, nu pot fi şterse foarte repede, noi
avem gânduri care ne perturbă în fiecare zi şi totul este din cauză că noi înregistrăm
prea multe lucruri.
De aceea, dacă în momentul de faţă eu vă spăl la creier prin cuvinte, nu fac decât
să mai adaug şi mai multe canale şi cutii, este zadarnic! Voi sunteţi plini deja de idei
vechi şi prejudicii vechi, dacă şi eu adaug mai multe, atunci acestea se vor amesteca cu
cele vechi şi nu va fi de nici un folos. Cele vechi vor continua să funcţioneze, în timp ce
cele noi se vor dezvolta şi mai mult şi totul devine şi mai complicat.
De aceea, eu am spus că „în realitate cultivarea spirituală nu are nevoie de limba
vorbită!” Deci în timpul transmiterii Metodei Quan Yin, eu nu vorbesc, deci nu mai
adaug nimic. Acum vorbesc cu voi pentru că în interiorul vostru sunt noduri şi
probleme care se cer desfăcute, deci trebuie să vă explic câte ceva ca să vă ajut la
rezolvarea conflictului din interior. Altfel, eu nu vorbesc. De ce ar trebui să vorbesc atât
de mult? Voi ştiţi deja destul de multe. De exemplu, dacă nu sunteţi budişti şi nu ştiţi
nimic despre Sutra Nirvana sau Sutra Diamantului, atunci nu mă întrebaţi nimic despre
scripturi şi nici eu nu trebuie să vorbesc nimic ca să explic aceste lucruri. Eu vorbesc
mult pentru că şi voi întrebaţi mult, aţi adunat prea mult gunoi, deci trebuie să folosesc
multe feluri ca să-l îndepărtez şi să-l ard.
Deci Metoda Quan Yin nu este prin cuvinte, este vibraţia, este curentul electric,
este puterea lui Dumnezeu care ne curăţă gândurile împrăştiate şi ideile greşite, dar nu
mai adaugă nici un fel de canale sau cutii în interiorul nostru. Pentru că dacă dorim să
folosim un gând ca să eliminăm un alt gând, atunci vom întâmpina rezistenţă, nu
înseamnă că gândul vechi va fi eliminat! Nu, în realitate noi nu facem decât să
adăugăm un alt gând, în consecinţă va fi şi mai aglomerat şi noi devenim din ce în ce
mai agitaţi. De aceea toţi Maeştrii mari au spus: „Cu cât înveţi mai mult şi cunoşti mai
mult, cu atât este mai dificil să ajungi la Adevăr!” Noi înghiţim totul în noi, le
înghesuim împreună până când nimic nu se mai poate dezvolta, cele bune şi cele rele se
amestecă împreună, cele bune nu se pot dezvolta şi cele rele nu pot fi curăţate, totul
devine foarte congestionat. Acum înţelegeţi de ce cu cât învăţăm mai mult, cu atât este
mai dificil să ajungem iluminaţi!
Deci numai Metoda Quan Yin are sens, pentru că nu se constituie din întrebările
Zenului sau diverse tipuri de imnuri, care nu fac decât să adauge şi mai multe în
creierul nostru, în schimb, curăţă totul. De aceea v-am spus, deşi v-am instruit să
recitaţi în gând Numele Sfinte şi să meditaţi cu Lumina, nu are efect dacă nu practicaţi
meditaţia cu Sunetul. Pentru că recitarea Numelor Sfinte sau meditaţia cu Lumina la fel,
adaugă mai multe lucruri, deşi aceste lucruri le pot controla pe celelalte şi să ne facă să
uităm de problemele zilnice. Să presupunem că suntem supăraţi pe cineva şi vrem să ne
supărăm şi mai mult sau chiar să-l certăm, dacă recităm în gând Numele Sfinte, atunci
uităm de supărare. Deci înseamnă că putem să ne folosim de aceste Nume Sfinte bune
ca să controlăm gândurile distrate şi să le oprim să ne facă probleme. Dar nu înseamnă
că ele au dispărut sau au fost curăţate prin recitarea în gând a Numelor Sfinte sau
numelui lui Amitabha Buddha! Nu! Noi adăugăm zeci de mii de repetiţii ale Numelor
Sfinte în fiecare zi ca să controlăm gândurile distrate. După aceea ar trebui să folosim
meditaţia cu Sunetul ca să le ştergem, inclusiv Numele Sfinte! (aplauze) Sunt foarte
fericită că voi înţelegeţi.
De aceea am spus că dacă cineva nu practică meditaţia cu Sunetul în fiecare zi şi
spune că a ajuns complet iluminat sau a ajuns un Buddha, atunci minte! Unele persoane
spun la fel, că atunci când ajungi un Buddha, meditaţia nu mai este necesară, dar asta
înseamnă că nu mai faci meditaţia obişnuită în care să ne controlăm creierul prin
recitarea Numelor Sfinte, de exemplu recităm două nume şi uităm de restul sau recităm
unul şi le uităm pe celelalte patru sau îl recităm pe primul şi uităm de ultimul sau ne
luptăm cu gândurile împrăştiate: „Doamne! Am atât de multe gânduri împrăştiate.
Doamne! Urăsc persoana respectivă. Doamne! Amitabha Buddha, Amitabha Buddha!
Doamne! Persoana aceea este foarte dezgustătoare! Amitabha Buddha, Amitabha
Buddha… oh! Cu siguranţă că o să fiu rău cu el mâine, Amitabha Buddha, Amitabha
Buddha!” Ce luptă dureroasă, aceasta se numeşte meditaţie, pentru că noi ne antrenăm
minţile şi ne inhibăm gândurile împrăştiate, ura şi obiceiurile.
Buddha meditează continuu.
Nu este adevărat că o persoană nu mai meditează după ce a ajuns un Buddha,
dar meditează fără să se lupte. El meditează chiar dacă nu stă să mediteze, deci noi
spunem că el nu meditează. Când noi medităm, noi ştim că suntem în meditaţie, dar un
Buddha nu mai ştie că meditează pentru că el meditează fără nici un efort. Asta a vrut
să spună Lao Tzu prin faci fără să faci, nu a vrut să spună că noi ar trebui să stăm cât
este ziua de lungă, indiferenţi faţă de lumea care ne înconjoară, să nu avem grijă de
ţara noastră, să nu avem grijă de familia noastră, să nu ne mai spălăm, să nu ne spălăm
rufele şi chiar să nu mai mâncăm. Acestea nu înseamnă „faci fără să faci”, dar înseamnă
să fii nebun! (râsete) Când unele persoane ne spun că în momentul în care am ajuns un
Buddha nu mai trebuie să medităm, în schimb jucăm jocuri de noroc şi cântăm karaoke,
asta înseamnă să ajungi un diavol, înseamnă să ajungi un Buddha al negativităţii şi nu
un Buddha aşa cum a fost Amitabha Buddha.
Deci când vedem că cineva nu meditează şi nu recită în gând Numele Sfinte,
atunci să ştiţi că persoana respectivă este ignorantă, acestea sunt fapte pe placul
realităţilor astrale inferioare, el a fost înşelat! Un Buddha (Maestru iluminat) nu
meditează dar totuşi meditează. De ce? Pentru că El trebuie să binecuvânteze lumea,
trebuie să-i binecuvânteze pe discipoli. Dacă noi, oamenii de rând, avem atâtea
beneficii din meditaţie, vă închipuiţi ce se întâmplă când un Buddha meditează? El nu
poate să-şi ignore responsabilitatea, dacă un Buddha vine aici şi nu meditează, atunci ce
să facă? La fel, El trebuie să-şi reîmprospăteze spiritul şi vitalitatea din interior. Când
medităm, noi ne simţim foarte confortabili fizic şi mintal, nu? Deşi nu ne dorim în mod
expres să atingem nivelurile din interior, totuşi le atingem în acelaşi timp!
Noi nu putem să fim sănătoşi fizic doar dacă mâncăm, multe persoane mănâncă
dar corpul lor este slab. Pentru noi, dacă medităm una sau două ore, atunci suntem
fericiţi în spirit şi putem să lucrăm fără efort de-a lungul zilei. Deci şi Buddha trebuie să
mediteze ca să-şi refacă puterea, nu poate doar să mănânce mâncare şi atât, nu-i ajută
la susţinerea corpului. Dacă ar fi o persoană obişnuită, chiar dacă ar mânca mai mult,
tot nu ar fi capabil să ia asupra lui numeroasele responsabilităţi de Buddha. Din
moment ce un Buddha mănâncă foarte puţin şi are foarte multe responsabilităţi, cum
poate să nu mediteze?
El meditează, cu excepţia că nu se mai luptă ca noi sau nu meditează cu efort ca
noi. Un Buddha meditează într-un fel foarte relaxat, El intră un sămădi foarte repede
după ce începe să mediteze şi rămâne în sămădi chiar dacă nu meditează! El este în
sămădi 24 de ore pe zi şi poate să mediteze oricând, aceasta se numeşte „meditaţie fără
să meditezi”. Cultivarea spirituală nu se referă numai la meditaţie, totuşi, El meditează
mai departe ca să dea un exemplu pentru discipolii Lui. Altfel, toată lumea ar crede că
El a ajuns un Buddha şi nu mai trebuie să mediteze deloc, în schimb se bucură de
plăcerile lumeşti. Dacă ar fi aşa, atunci toată lumea ar fi la fel şi oricine ar putea să o
facă, dacă nu mai trebuie să meditezi, atunci şi cei leneşi pot să spună că au ajuns un
Buddha. Ce scuză minunată! Nici nu se pune problema de aşa ceva.
Vă amintiţi că după ce Shakyamuni Buddha a ajuns un Buddha, El a meditat în
fiecare zi. De aceea scripturile au menţionat că de fiecare dată când Shakyamuni
Buddha ieşea din sămădi, El începea să ţină un discurs pentru discipolii Lui. Nu se
spune niciodată că El ţinea un discurs după ce venea de la baie sau după ce se bucurase
de muzica karaoke, să cânte, să danseze sau să joace jocuri de noroc! Niciodată! Deci
dacă citim scripturile şi nu le înţelegem cu adevărat, ne face mai mult rău, practica
noastră spirituală va fi alterată, noi vom fi lacomi şi însetaţi de faimă şi cuceriri, în felul
acesta ne facem rău.
Umilinţa este cel mai important element din practica spirituală.
Deci umilinţa este cel mai important element din practica spirituală. Cei care ne
testează răbdarea sunt învăţătorii noştri, cei care ne bat şi ne ceartă sunt învăţătorii
noştri, ei ne antrenează toleranţa şi ne oferă şansa să reflectăm asupra noastră, este bine
de asemenea. Nu este rău decât atunci când acţiunile respective îi rănesc pe cei din
public, atunci ar trebui să încercăm să ne oprim. Dacă este vorba doar de un test, atunci
să-l lăsăm să ne testeze până la final, cu cât este mai greu, cu atât mai bine pentru noi.
Aurul străluceşte mult mai mult atunci când este topit în foc, aurul adevărat nu se teme
de foc!
Nu vă spun aceste lucruri şi atât, şi eu practic ceea ce spun. Trebuie să o fac
pentru că sunt exemplul vostru. Deci să nu mă întrebaţi de ce rămân nemişcată atunci
când alţii mă insultă. Dacă nu pot să tolerez nici măcar atât, atunci ce pot să tolerez?
Dacă produce daune publicului sau îi răneşte pe ceilalţi, atunci am să caut o cale ca să
opresc totul, dar dacă mă răneşte numai pe mine, atunci este în regulă!
Acum ştiţi ce este egoul şi cum să-l eliminaţi. Să nu-i permiteţi egoului să crească
şi mai mult şi să vă închidă ca între pereţii unei celule, în felul acesta voi o să credeţi că
sunteţi persoana respectivă sau persoana cealaltă, acesta este egoul. Veţi merge mai
departe cu el şi veţi face aceleaşi greşeli şi ca urmare veţi ajunge şi mai rău. Dacă nu
este nimeni care să vă oprească, atunci ajungeţi şi mai rău, veţi crede că este bine şi vă
simţiţi foarte fericiţi. La final, va ajunge un obicei, la fel ca fumatul sau băutul, chiar
dacă ştiţi că este rău pentru corpul vostru, rămâneţi mai departe ataşaţi foarte mult de
aceste obiceiuri, pe măsură ce fumaţi şi beţi şi mai mult.
De aceea trebuie să învăţăm să fim smeriţi, n-ar trebui să mai adăugăm şi mai
mult la obiceiurile pe care le-am acumulat deja de-a lungul multor vieţi, şi să le lăsăm
să se dezvolte şi mai puternic până când mai târziu nu se mai pot repara deloc. Noi
avem deja multe obiceiuri rele, dacă nu le diminuăm dar în schimb adăugăm mai
multe, atunci cum o să le facem faţă? Nu vom putea să le diminuăm deloc, chiar dacă
vrem, deci când vom termina cu ele? Noi am acumulat foarte mult, este deja destul de
dificil pentru noi să evităm să acumulăm şi mai multe, să nu mai vorbim că trebuie să
ştergem aceste obiceiuri ferme şi chiar şi tradiţiile pe care le-am acumulat de-a lungul
vieţilor trecute! De aceea trebuie să folosim această putere de dincolo de lume, vibraţia
din meditaţia cu Sunetul, ca să le ştergem cât mai repede. Spălarea la creier obişnuită
nu este de nici un folos, numai practica meditaţiei cu Sunetul este „spălarea creierului”
adevărată.
Voi m-aţi întrebat cum să vă feriţi de egou, sfatul meu este să meditaţi cât mai
mult cu Sunetul. Dacă puteţi, atunci să vă străduiţi să vă cercetaţi şi să vă controlaţi pe
voi înşivă. Dacă le puteţi evita, atunci să le evitaţi. Dacă nu sunteţi conştienţi de egou,
atunci nu putem să mai facem nimic, acesta este cel mai rău. Trebuie să medităm cât
mai mult cu Sunetul! Să meditaţi cu Sunetul cât mai mult! Să meditaţi cu Sunetul cât
mai mult! Ne va curăţa automat, nu este altă cale! (aplauze) Acum vă daţi seama că
Metoda Quan Yin este cu adevărat extraordinară! Fără ea nu vom putea niciodată să ne
curăţăm obiceiurile nenumărate!

▫ Modurile de a elimina egoul. ▫

Este foarte dificil, este chiar mai greu decât în cazul despărţirii dintr-o relaţie de
dragoste. De ce? Pentru că egoul este mândria oamenilor. Deci este foarte dificil să
elimini egoul, pentru că noi am fost obişnuiţi să fim tatăl, mama, Buddha, Dumnezeu,
pentru un timp foarte lung. Totuşi, sunt căi prin care să eliminăm egoul, nu trebuie
decât să vă uitaţi la jurnalul practicii voastre din fiecare zi şi să vedeţi dacă ceea ce aţi
făcut a fost bine. Dacă faptele bune sunt foarte puţine şi cele rele sunt multe, dacă
suntem plini de ambiţie, supărare şi ură, atunci ştim că ar trebui să ne fie ruşine cu noi.
Atunci, pas cu pas, o să devenim mai smeriţi şi nu mai avem curajul să-i criticăm pe
ceilalţi, pentru că vedem că şi noi suntem la fel, negri ca, cărbunele! Nu este aşa? Dacă
picioarele noastre sunt scufundate în noroi, atunci cum o să avem curajul să ţinem torţa
ca să ne uităm la picioarele altora? Deci egoul nostru va fi micşorat.
Altfel, puteţi să staţi aici, eu am să vă cert de câteva ori pe zi şi atunci egoul
vostru va fi în ordine, pentru că nu mai are unde să se ascundă. Eu o să vă arăt toate
defectele voastre în fiecare zi şi am să le explic din nou şi din nou, până când nu mai
aveţi curajul să fiţi egoişti deloc. Înţelegeţi? Însă, smerenia şi complexul de inferioritate
sunt două lucruri diferite. Complexul de inferioritate este diferit, înseamnă că cineva
simte că este foarte inferior şi nu este bun de nimic. Eu ţip la voi şi vă cert, dar în
spatele acestor gesturi este iubire, suport şi binecuvântare. Dar în lumea de afară,
oamenii vă asupresc pentru faimă sau bogăţie. Din cauza interesului lor personal, ei ne
fac viaţa foarte mizerabilă, ne taie inima în bucăţi şi ne sfărâmă complet încrederea în
noi înşine.
Deci cele două feluri de opresii sunt diferite. Una este competiţia dintre noi,
cealaltă este ca să ne ajute să eliminăm egoul. În cearta din ultimul caz este iubire
ascunsă, de aceea, uneori simţim ca o adiere care ne relaxează, este o atmosferă
relaxantă şi plină de compasiune. De aceea, chiar dacă ai fost certat, se pare că
persoana respectivă îţi lipseşte mereu, nu poţi să o uiţi şi nici nu poţi să o urăşti. Dar în
lumea de afară, chiar dacă unii folosesc vorbele dulci, totuşi ne este frică de ei, ne este
frică că s-ar putea să facă un plan prin care să ne păcălească, noi simţim frica ca şi cum
ar fi un cuţit gata să fie folosit pe noi.
Atunci când practicaţi Metoda Quan Yin, egoul vostru va fi eliminat pas cu pas.
Această Metodă vă ajută să folosiţi Lumina lui Buddha, Iubirea lui Dumnezeu, sursa
infinită a puterii sau sinele nostru adevărat, ca să erodăm egoul nostru cel de toate
zilele, nu prin folosirea puterii limitate de oameni. Multe persoane practică printr-o
disciplină personală foarte strictă, ei nu au curajul să facă multe lucruri, nu au curajul
să deschisă gura mai mult atunci când râd, nu au curajul să meargă cu paşi mari, nu au
curajul să alerge, nu au curajul să facă nimic. Chiar şi atunci, egoul nu poate fi eliminat,
de ce? Pentru că ei folosesc mintea şi experienţele lor de zi cu zi ca să elimine egoul lor
de zi cu zi, ambele sunt la nivelul acestei lumi, deci este dificil.
Aici, noi folosim Înţelepciunea Infinită a lui Buddha care este dincolo de nivelul
obişnuit, deci purifică mediocritatea, înţelegeţi? Egoul nostru se va dizolva în mod
natural, nu trebuie să ne facem restricţii atât de multe. Altfel, chiar dacă ne trăim toată
viaţa încercând să controlăm egoul, tot nu ajută la nimic. Chiar dacă îl putem controla,
o facem numai foarte superficial. De exemplu, înainte noi obişnuiam să avem un
temperament rău, strigam şi ţipam la oameni, îi loveam şi îi şocam din nimicuri. După
ce găsim o cale de a practica, atunci ne antrenăm personalitatea. Ce este personalitatea?
Înainte noi eram răi şi cu temperament iute, acum încercăm să ne antrenăm spre mai
bine, în fiecare zi, atunci când ne supărăm, strângem din buze, ţinem totul în gât sau
mergem la baie şi lovim în ceva cu toată puterea şi apoi ieşim afară râzând „hahahaha”.
Acesta este antrenamentul prin care să ai un comportament bun, dar acesta este un
antrenament prin care să-ţi schimbi numai caracteristicile, pentru că între timp
problemele reale există în interior. Când se iveşte o situaţie dintr-o dată, foarte urgent,
toate acestea vor reapare pe neaşteptate.
Uneori, discipolii rezidenţi de aici sunt în aceeaşi situaţie. În fiecare zi ei se
comportă foarte docili, ca şi cum ei cred în mine cu adevărat. Într-o zi am folosit o
metodă specială, una la care ei nu se aşteptau deloc. De exemplu, loveam în mese şi
scaune, strigam şi ţipam foarte tare ca şi cum înnebunisem. Atunci egourile lor au ieşit
la iveală, ei au încercat să mă înveţe şi să-mi spună: „Oh, Maestră, care este problema?”
În momentul acela am râs de una singură şi am ştiut cât de puternică este credinţa lor,
am ştiut ce gândeau şi cum gândeau ei despre mine. De aceea, de multe ori, în
circumstanţele normale, atunci când îi tratez bine, caracterul lor ascuns nu iese la
iveală, înţelegeţi? De aceea trebuie să-i prind într-un colţ, fără ieşire, ca toate acestea să
poată fi expuse, deci felul în care un Maestru îi tratează pe ceilalţi nu poate fi judecat.
Praful şi gunoiul de sub pat trebuie să fie văzute şi curăţate. Dacă nu folosim o
mătură cu coada lungă, atunci nu le vom curăţa niciodată. Dacă aceste lucruri nu sunt
scoase la iveală, atunci nu le putem vedea, în fiecare zi noi facem curat numai la
suprafaţă şi ne gândim că este foarte curat. Dar mizeria care se ascunde adânc în fiecare
colţ nu este văzută de nimeni, noi o realizăm numai atunci când iese la iveală, dacă nu
este scoasă la iveală, atunci nici noi nu suntem conştienţi de ea. Totuşi, este acolo dacă
noi nu o scoatem afară. Să-ţi calmezi caracterul nu este ceva la fel de eficient ca atunci
când practici calea Naturii de Buddha din interior, de aceea numai Metoda Quan Yin ne
va diminua egoul pas cu pas.
Pe măsură ce practici, pas cu pas, vei observa că te vei schimba foarte mult sau
vei vedea că practicienii din jurul tău s-au schimbat foarte mult. După ce practicăm
pentru mai multă vreme, prietenii noştri vor fi luaţi prin surprindere: „Cum de te-ai
schimbat atât de mult?” Nu înseamnă că tu te-ai schimbat de la tine, este Natura de
Buddha care a curăţat în mod natural toatele petele de pe urma vieţii de zi cu zi.
Înţelegeţi? Numai practica spirituală va aduce un rezultat bun.
Dar dacă sunteţi aproape de un Maestru în viaţă, vă aduce foarte multe beneficii,
Maestrul o poate face mult mai repede, ne scoate la iveală tot gunoiul. Atunci când noi
încercăm să-l ascundem, Maestrul va folosi o mătură cu coada foarte lungă ca să-l
scoată afară, indiferent dacă vă place sau nu. În mod normal noi ascundem totul foarte
atent şi le acoperim cu ceva. Deşi nu ne simţim confortabili atunci când mizeria este
scoasă afară, dar într-o oarecare măsură se pare că ne place. Deci să nu vă faceţi griji,
să le ştergeţi pe toate dintr-o singură mişcare, atunci s-a terminat, ştim că avem casa
curată, asta este tot.
În realitate nu este nici un egou!
În timpul unei meditaţii de grup, un discipol i-a pus Maestrei următoarea
întrebare: „Maestră, puteţi să ne vorbiţi puţin despre faptul că egoul nostru se pune în
calea noastră de a avea o relaţie de apropiere cu Dumnezeu? Cum să scăpăm de el?”
Egoul este un efect al mediului înconjurător.
În realitate nu este nici un egou, sunt doar efectele mediului înconjurător. Când
suntem copii şi facem ceva rău, atunci suntem pedepsiţi şi când facem ceva bun, atunci
suntem lăudaţi, uneori chiar prea lăudaţi. Atunci noi ne învăţăm aşa, să ne arătăm
personalitatea, pentru că în felul acesta obţinem laude şi obţinem dulciuri, lucruri de
genul acesta. La fel, mai târziu, când creştem mari şi mergem la şcoală, învăţăm că cei
foarte buni, geniali, cei care ştiu cum să se descurce în societate, ei obţin avantaje, deci
şi atunci învăţăm acelaşi lucru, cum să ajungem în vârf, cum să vorbim dulce, cum să
facem lucruri care să le placă la ceilalţi, chiar dacă de multe ori aceste lucruri nu sunt
făcute într-un mod cinstit, sunt făcute doar ca să câştige laude. Aşa ajungem la aceste
obiceiuri, să facem lucrurile în felul în care dorim noi, ca să fim mereu cei din frunte,
acesta este ceea ce noi numim egou, deci la început nu este nici un egou. Mai târziu,
noi ne obişnuim foarte bine cu eşecurile şi succesul nostru şi chiar ne mândrim cu noi,
ne gândim: „Ah! Am realizat asta, am făcut asta, l-am întrecut pe acela, l-am păcălit pe
celălalt, şi aşa mai departe”. Şi atunci noi devenim din ce în ce mai aroganţi şi acesta
este ceea ce noi numim egou.
Obiceiul este o informaţie colectată de mintea noastră.
În realitate, toate sunt obiceiuri, noi nu ne naştem cu egoul. De aceea eu v-am
spus că mediul înconjurător este foarte important pentru oameni. Două persoane care
au acelaşi nivel de inteligenţă, dacă cresc în medii diferite, atunci vor reacţiona diferit
faţă de aceeaşi situaţie cu care sunt confruntaţi, din cauza obiceiului pe care l-au
acumulat fiecare în parte, din cauza lucrurilor pe care le-au învăţat în timpul copilăriei
şi a vieţii lor. Deci în realitate nu este nici un egou, deci noi trebuie să ne ocupăm de
obiceiuri.
De exemplu acum, voi vreţi să meditaţi dar sunteţi foarte obişnuiţi să mergeţi în
altă parte, la ora şapte vreţi să mergeţi la cafenea şi la ora opt vreţi să mergeţi la dans,
în timp ce eu vă spun să staţi aici. Este un lucru mizerabil şi pe deasupra uneori nici nu-
l vedeţi pe Dumnezeu, nu se întâmplă mereu, nu? Unele persoane norocoase îl văd pe
Dumnezeu tot timpul, pe degeaba, în timp ce alţii stau acolo până când nu-şi mai simt
şezutul şi tot nu văd nimic! Atunci desigur că aceste lucruri te fac să fii nefericit, mai
departe este dificil pentru voi să credeţi că există aşa ceva ca Dumnezeu şi că El este un
Dumnezeu al iubirii cu adevărat. Dacă Dumnezeu este iubire, atunci de ce nu vine la
mine, de ce vine la vecini? Pentru că atunci când creştem mari, noi învăţăm să
comparăm lucrurile aşa cum o fac oamenii din jurul nostru. Ei vă învaţă că vecinul este
mai bun decât tine, maşina lui este mai scumpă. De ce Dumnezeu îi dă lui şi nu-mi dă şi
mie? Deci acesta este egoul, este mintea care argumentează tot timpul, argumentele
sunt colectate de la influenţa societăţii.
Deci noi acum facem contrariul, de fiecare dată când ne gândim la aceste
nimicuri, să ne spunem: „În regulă, nu este decât un obicei, nu mai cred în gunoiul
acesta”. Şi apoi să treceţi la treabă, să nu ascultaţi de minte şi încetul cu încetul vă veţi
obişnui cu acestea.

▫ Iertaţi-vă pe voi şi încercaţi să vă schimbaţi. ▫

Cei care sunt cu mintea simplă, ei nu sunt complicaţi. Ei ajung la Dumnezeu mult
mai uşor, pentru că ei nu gândesc foarte mult şi nu compară foarte mult, nu trebuie să
treacă prin studii foarte multe. Cu cât sunt mai intelectuali sau cu cât sunt mai realizaţi,
cu atât sunt mai complicaţi, pentru că ei trebuie să fie în mediul acesta de succes, este
un exemplu. Ca urmare gândirea lor este ca un obicei, ei analizează avantajele şi
dezavantajele, succesul şi eşecul: „Dacă stau în meditaţie, atunci ce obţin de la
Dumnezeu? Obţin ceva la urma urmei? Se merită? Ştii, timpul înseamnă bani!” (râsete)
Şi atunci, subconştient, noi ne punem piedică singuri, pe calea spre rai. Acesta numim
noi egou, dar în realitate nu există nici un egou.
De exemplu mulţi copii care cresc în familii cu violenţă, ajung criminali atunci
când cresc mari. Ei n-au fost iubiţi când erau copii, deci când cresc mari nici ei nu
iubesc pe nimeni, nu ştiu decât de violenţă, de forţă, de folosirea forţei musculare sau
altă forţă pe care o pot avea, ca să-şi învingă duşmanul, ca să ajungă cel mai puternic.
Mulţi dintre ei nu sunt iubiţi, deci este foarte dificil pentru ei să schimbe acest lucru.
Atunci voi veţi spune că este egoul lor, în realitate eu spun că nu este decât un obicei.
Când spunem „obicei” este mai uşor să înţelegi şi la fel, pare mai simplu să-l atingi şi
să-l corectezi, decât să spui „egou”. Sună foarte înfricoşător, ca un fel de entitate sau
aşa ceva, ca şi cum trebuie să ne luptăm cu el, dar nu este atât de dificil.
De exemplu şi spălatul pe dinţi, multe persoane nu se spală pe dinţi de trei ori pe
zi pentru că nu au acest obicei şi nu le pasă ca să se schimbe. Nici eu nu mă spălam pe
dinţi de trei ori pe zi când eram copil, dar după ce am crescut am văzut că mă dor dinţii
şi la fel, vreau să arăt bine! (râsete) Atunci am început să realizez importanţa acestui
obicei, să te speli pe dinţi după fiecare masă şi să o faci mereu. Deci este un simplu
obicei, un obicei, în regulă? Deci să vă iertaţi pe voi şi să încercaţi să vă schimbaţi.
Referinţe din alte religii „Cel care este numit iluminat, este cel care poate merge
după dorinţă în aceste planuri de lumină, în aceste lumi ale existenţei din lumină. Cel
puţin discipolii mei pot fi numiţi iluminaţi, pentru că ei au experienţa luminii. „I-
luminat” înseamnă că trebuie să ai lumină. Lumina este în tine. În Biblia creştină se
spune: „Să ai grijă ca lumina din tine să nu ajungă întuneric”. La fel, se spune: „Dacă
ochiul tău ajunge unul, atunci tot corpul tău va fi plin de lumină”. Lumina este
menţionată mereu. La fel, se pomeneşte despre tot felul de sunete ale lui Dumnezeu, de
exemplu sunetul tunetului, sunetul apelor curgătoare, sunetul trompetei divine, sunetul
harpei şi tot felul de astfel de lucruri”.
În Sutra Surangama, Shakyamuni Buddha a spus că toate celelalte moduri de
practică spirituală nu sunt decât metode temporare, nu sunt eterne. Numai Metoda
Quan Yin este cea eternă, cea de pe urmă şi cea mai corectă metodă de practică
spirituală. Noi vom fi de acord cu El doar după ce am practicat Metoda Quan Yin. În
Biblie este menţionat în legătură cu universul: „La început a fost Cuvântul (Sunetul) şi
Cuvântul a fost cu Dumnezeu şi Cuvântul a fost Dumnezeu. Totul a fost făcut din acest
Cuvânt (Sunet) şi nu era nimic care nu era făcut din acest Cuvânt (Sunet)” (Ioan 1:1; 4)
Tao Te Ching vorbeşte despre acelaşi lucru, Lao Tzu a spus: „Felul în care poate fi
numit nu este Felul ca atare, numele cu care poate fi numit nu este Numele ca atare. Cel
fără nume a fost începutul Raiului şi pământului. Numele dat a fost mama tuturor
creaturilor”. Atunci când acest „Nume care nu poate fi numit” a devenit fiinţă, atunci
universul şi toate celelalte au fost născute.
 Upanishadele, cele mai faimoase scripturi hinduse, menţionează acelaşi lucru:
„La început a fost Cuvântul”. Acest Sunet a existat atunci când a început creaţia, când
acest Sunet a devenit fiinţă, atunci totul a fost adus la viaţă. Acest Sunet este
Dumnezeu, acest Sunet este Creaţia. Ei cu toţii vorbesc despre acelaşi lucru pentru că la
început Buddha Shakyamuni, Lao Tzu, Biblia, hinduismul şi islamismul au luat naştere
din aceeaşi doctrină. După practicarea Metodei Quan Yin, noi putem să înţelegem
scripturile atunci când le vom studia. Când vom atinge iluminarea extraordinară, atunci
vom cunoaşte că toate scripturile vorbesc despre acelaşi lucru”.