Sunteți pe pagina 1din 41

Partea I

Yoga Inimii Spirituale


Capitolul 1. Principii filozofice în Yoga Inimii Spirituale
Importanţa principiilor pe care se bazează practica spirituală
Premise fundamentale
Corolar
Scopul practicii
Capitolul 2. Centrarea în Inima Spirituală
Esenţa metodei lui Ramana Maharshi
Sentimentul Adevărului
Sărbătoarea centrării în Inimă
Necunoscutul devine Inefabil
Integrarea în viaţa zilnică
Capitolul 3. Principiile practicii
Sistematizarea
Cum ar putea fi cuantificat Inefabilul?
Etape şi direcţii în practică
Capitolul 4. Metodologia sistemului
Mijloace folosite
Structura cursului
Elemente comune şedinţelor de hatha yoga
Capitolul 5. Efecte ale practicii spirituale
Efecte fizice
Efecte psihologice
Efecte spirituale

Capitolul 1. Principii filozofice în Yoga Inimii Spirituale


Viziunea noastră este fundamentată pe filozofia advaita, unitatea esenţială a întregii existenţe. Pornim de
la premisa că totul în univers este o întrupare a Conştiinţei Supreme care se revelează în fiecare dintre noi
ca fiind atman, Inima Spirituală, sursa libertăţii, spontaneităţii şi fericirii noastre profunde.
Yoga Inimii Spirituale urmăreşte eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune
dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. Ea aspiră la revelarea naturii noastre
ultime, a Inimii Spirituale care să aducă înţelegerea şi trăirea Unităţii.
În cadrul acestei forme de yoga urmărim să exprimăm coerent conştiinţa unităţii, atât prin practicile

1
meditative, cât şi în hatha yoga. Utilizăm de asemenea metode de integrare a acestei viziuni în viaţa de zi cu
zi, pentru a infuza astfel conştiinţa Inimii Spirituale în orice clipă a existenţei.
În cadrul practicii hatha yoga, concentrarea asupra centrilor energetici, chakra, şi în general asupra
fenomenelor energetice ocupă un rol secundar, aceasta fiind integrată în viziunea conştiinţei unităţii. Chiar
dacă la începutul practicii yoga experienţele energizării centrilor de forţă (precum şi înţelegerile şi
transformările care pot rezulta odată cu acestea) sunt importante pentru dezvoltarea conştienţei asupra
realităţilor subtile ale fiinţei noastre, treptat, pe măsura maturizării spirituale, accentul se pune pe procesul de
transcendere a ataşamentului faţă de structurile noastre fizice sau subtile.
De aceea, Yoga Inimii Spirituale nu este o practică a dominării, a subjugării sau controlului naturii
interioare sau exterioare, ci o practică a abandonului conştiinţei limitatoare, a deschiderii faţă de Realitatea
Supremă. Aici, abandonul în Inima Spirituală este faza superioară, este încoronarea practicii dominate de
efortul individual.
În loc de a încerca să controlăm corpul şi mintea prin voinţa individuală egotică, asanele sunt realizate într-
o atitudine de profundă transfigurare interioară şi devoţiune.
Practica însăşi reprezintă o aspiraţie de a ne reaminti în permanenţă idealul nostru spiritual.
În Yoga Inimii Spirituale, idealul practicii hatha yoga este armonia cu realitatea divină, dezlimitarea
conştiinţei corporale, libertatea, exaltarea frumuseţii, deschiderea către realităţi energetice subtile ca premise
ale revelării a ceea ce suntem cu adevărat.
Aici, tehnicile yoga, atât cele meditative, cât şi hatha yoga, nu se realizează pentru a „dobândi” Realitatea
Supremă, Inima Spirituală, ci pentru a face din corp, psihic şi minte instrumente cât mai adecvate de
expresie a Inimii, a Conştiinţei Supreme. Înţelegerea acestor nuanţe şi a rolului pe care corpul, psihicul şi
mintea le au în raport cu Inima Spirituală este esenţială în atitudinea cu care practicam yoga.
(sus)
Importanţa principiilor pe care se bazează practica spirituală
Considerăm că expunerea unor astfel de principii este foarte importantă, deoarece ea ne defineşte
practica spirituală, o face mai coerentă, mai clară.
(sus)
Premise
Există câteva premise „de bun simţ spiritual” de la care se porneşte în Yoga Inimii Spirituale, premise
universal întâlnite în marile tradiţii spirituale.
Există o Realitate supremă ce reprezintă substratul unic şi universal al existenţei.
Natura Realităţii supreme este Conştiinţa.
Această Realitate există ca esenţă ultimă a fiinţei noastre. Ea este denumită „atman”, Sinele Suprem.
(În Yoga Inimii Spirituale, alături de termenul „atman” vom folosi mai frecvent un termen
similar, hridaya, Inima Spirituală.)
Prin practici yoga sau alte modalităţi spirituale, se pot crea condiţiile revelării a ceea ce suntem ca
esenţă ultimă, atman.
Revelarea a ceea ce suntem, a esenţei ultime a fiinţei noastre, i-a făcut pe marii înţelepţi ai Indiei să
afirme că există o identitate între Realitatea supremă şi atman. (Trei dintre cele patru mari afirmaţii vedice şi

2
upanishadice, mahavakya, se referă la această identitate dintre brahman şi atman.)
Acest proces al revelării naturii noastre reale „seamănă” întrucâtva cu demersul pe care-l facem
atunci când dorim să ne reamintim un lucru foarte important pe care l-am uitat. Din acest motiv, putem
conveni că întreg acest proces reprezintă de fapt o re-găsire sau poate mai bine spus o re-amintire de Sine
şi, din acest punct de vedere, tot ce avem de „făcut” este de a crea în „laboratorul” propriei conştiinţe acele
condiţii interioare propice.
Există o vibraţie primordială, spanda, ce se exprimă în fiinţa noastră ca freamăt sacru al Inimii. Acest
freamăt sacru este precum o punte între energie şi conştiinţă. Prin intermediul său o emoţie sau trăire
spirituală poate depăşi pragul individualului, făcând să se reveleze libertatea spiritului.
Freamătul sacru, spanda, este un infailibil ghid spiritual lăuntric. El există dintotdeauna ca dimensiune
fundamentală a existenţei pentru a ne îndruma de la individual la transpersonal, de la efemer la eternitate.
Urmând atât viziunea tradiţională tantrică, cât şi viziunile holistice contemporane, în Yoga Inimii
Spirituale se pleacă de la premisa că totul este intercorelat. Totalitatea însăşi este o relaţie vie, vibrantă.
Viaţa în sine este un joc cosmic al interacţiunilor infinite. Conştiinţa Inimii Spirituale face ca fiecare clipă trăită
astfel să devină o oportunitate a inspiraţiei, a revelării, o sărbătoare sacră a interdependenţelor dintre părţi
pe de o parte, şi a fiecărei părţi cu Totul pe de altă parte.
(sus)
Corolar
În Yoga Inimii Spirituale, ca o consecinţă a intuiţiei substratului unic şi universal al existenţei, realizăm că
toate aspectele fiinţei noastre sunt în ultimă instanţă divine.
Intuim de asemenea că adevărata noastră natură nu se limitează la corpul fizic şi nici măcar la structurile
energetice sau psiho-mentale subtile. Astfel, pe această cale Spirituală, atât în meditaţie, cât şi în
practica hatha yoga, se produce gradat o expansiune în care simţim că devenim precum spaţiul;
ca îmbrăţişăm în noi totul. Simţim substratul unic şi universal al existenţei ca fiind dimensiunea
transcendentă a fiinţei noastre.
(sus)
Scopul practicii
Diferitele modalităţi practice sunt realizate nu pentru a provoca o stare sau o experienţă, ci în primul rând
pentru a dezvolta şi rafina structuri adecvate revelării naturii noastre divine:
mintea clară şi liniştită, aptă de a crea premisele transcenderii sale
Inima Spirituală – conştientizată ca „organ” de cunoaştere directă. Acest „organ” subtil poate integra
simultan scopul nostru fundamental, natura însăşi a elanului şi a aspiraţiei spirituale şi totodată efortul inerent
practicii.
În practica Spirituală, nu suntem focalizaţi asupra unui scop care ar trebui atins, în sensul obţinerii
unei performanţe. În Yoga Inimii Spirituale practica asanelor nu reprezintă un scop în
sine. Transformările profunde care se pot produce în timpul unei asanefac din aceasta un mijloc de a ne
deschide faţă de natura noastră ultimă, faţă de Inima Spirituală,atman.
Prin urmare, asana nu e un scop în sine, ci un mijloc de a exprima unitatea fiinţei noastre, un mijloc de
expansionare a conştiinţei, un dans al energiilor, un dans al lui Shakti şi Shiva, sau altfel spus un dans între
energie şi conştiinţă.

3
Trezirea energiilor aflate încă în latenţă, echilibrarea şi centrarea acestora în Inima Spirituală reprezintă un
mijloc de cosmizare a fiinţei noastre, de deschidere faţă de infinit.
În loc să “facem” Yoga sau să facem o asana, urmărim să „fim” în Yoga şi să trăim conştient în acea
postură minunea de „a fi”. Folosim postura corporală ca pe un mijloc de dezvoltare a acuităţii conştiinţei
martor, a adâncirii în Inimă şi a revelării a ceea ce suntem cu adevărat. Astfel, intrăm într-o atitudine care
este mai degrabă meditativă, în care concentrarea mentală este însoţită de conştiinţa martor şi de o atenţie
deschisă faţă de fenomenele energetice care apar. Şedinţa hatha yoga nu este văzută ca o practică impusă,
ci ca un act creator care răspunde tendinţelor şi energiilor momentului prezent. În acest mod, practica hatha
yoga este mai mult o practică a conştienţei şi a deschiderii pline de fericire, decât o practică ascetică sau un
exerciţiu strict fizic, individual. Astfel, evităm pericolul unei practici rigide şi adesea sterile, dominată de voinţă
egotică. Prin aceasta, „ne interiorizăm” practica, o facem din ce în ce mai intimă, mai liber exprimată,
dinamică, mereu reîmprospătată de ecourile lăuntrice, de feedbackurile primite din însuşi fluxul energiilor ce
sunt vehiculate.
Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se
realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este
însăşi fiinţa noastră. Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior.
Practicând Yoga Inimii Spirituale celebrăm şi onorăm forţa vieţii.
Astfel, intrăm în contact cu potenţialul infinit şi etern al adevăratei noastre naturi. Încetăm să mai fim atât
de preocupaţi de problemele, dramele şi temerile noastre şi suntem liberi să accedem la extraordinara
comoară pe care Prezentul ne-o oferă.
Prin centrarea în Inima Spirituală se induce sentimentul unei sacre legături a Tot. Acesta este
adevăratul „Acasă” în care ne regăsim împreună, în aceeaşi radiaţie a Prezenţei Pure, a freamătului
sacru, spanda.

(sus)
Capitolul 2. Centrarea în Inima Spirituală
Centrarea în Inima Spirituală este o practică de bază, simplă şi directă. Ea este întâlnită ca element tehnic
important în sufism, creştinism, iudaism. Prin naturaleţea sa, sunt diminuate riscurile tentaţiilor şi devierilor.
De aceea, consecvenţa şi încrederea în această metodă ne vor ajuta imens. Cufundarea în Inimă, folosind
metoda lui Ramana Maharshi, ne ajută de asemenea să trecem dincolo de sentimentalism, de tărâmul
emotivităţii şi ataşamentelor individuale. Este un prim pas important în revelarea naturii noastre divine.
Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se
reflecte spontan ca un mod de „a fi”.
(sus)
Esenţa metodei lui Ramana Maharshi
Ramana Maharshi îşi rezuma metoda în felul următor: „Ceea ce este esenţial în orice sadhana (practică
spirituală) este să încerci să aduci înapoi mintea agitată şi să o fixezi doar asupra unui singur obiect. De ce
să nu o aducem înapoi şi să o fixăm în atenţia asupra sentimentului purei existenţe? Aceasta este âtma-
vichara, căutarea Sinelui (a Inimii Spirituale). Aceasta este tot ceea ce trebuie făcut.”
Acest pasaj sugerează un fapt esenţial pe care Ramana îl expune foarte logic, şi pe care, din păcate, prea
puţini l-au înţeles: din moment ce, în general, scopul meditaţiei este fixarea minţii asupra unui obiect,

4
de ce să ne îndreptăm atenţia asupra diferitelor obiecte exterioare sau chiar interioare, când mult mai
eficient este să te orientezi asupra sursei însăşi a atenţiei tale, asupra Sinelui divin, a Inimii
Spirituale?
Atenţia sau meditaţia asupra oricărui obiect ne păstrează în dualitatea: 1) „eu”, subiectul cunoscător şi
2) „acela”, obiectul de cunoscut. Dacă atenţia e îndreptată asupra Inimii Spirituale, deci asupra subiectului
cunoscător sau, altfel spus, asupra a ceea ce suntem, asupra sentimentului intim al purei existenţe, asupra
sursei însăşi a atenţiei, atunci sunt create premisele unei adevărate transformări interioare, pentru că
subiectul şi obiectul colapsează într-o unică viziune a Unităţii. Prin urmare, este foarte firesc să urmărim
ca principalul obiect al meditaţiilor noastre să fie Inima Spirituală (pentru ca aceasta să se reveleze apoi
ca subiectul cunoscător, ceea ce suntem noi în intimitatea desăvârşită a fiinţei).
(sus)
Sentimentul Adevărului
Orice gest de centrare în Inima Spirituală, orice apropiere de natura divină, de Dumnezeu, aduce
după sine o evidenţă intuitivă, un sentiment al Adevărului, al Iubirii, care la rândul lor sporesc şi mai
mult aspiraţia centrării în Inima Spirituală. Prin urmare, adâncirea în Inimă îşi găseşte o împlinire naturală
în înflorirea sentimentului de iubire, de armonie, de acord perfect cu Totul, de comuniune cu Dumnezeu.
Deschiderea sufletului şi procesul “de umplere” gradată a acestuia cu iubire de Dumnezeu sunt expresii
fireşti ale centrării în Inimă.
Există o fericire şi o libertate care sunt inerente centrării în Inima Spirituală. Ele vor infuza treptat orice
practică yoga şi apoi întreaga noastră viaţă.
În Yoga Inimii Spirituale, prin centrarea în Inimă, ne deschidem şi descoperim mai întâi frumuseţea şi
armonia intrinsecă fiinţei noastre pe care învăţăm apoi să le recunoaştem şi în afara noastră. Această
centrare ne inspiră totodată să acţionăm în viaţa de zi cu zi în acele moduri care celebrează şi exaltă esenţa
vieţii, fericirea şi iubirea inerente Inimii Spirituale. Pe de altă parte, centrarea ne conferă discernământul de a
intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne
punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează
pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.
În momentul în care conştiinţa Inimii Spirituale e prezentă, realizăm că viaţa întreagă e sacră. Cu cât Inima
Spirituală este mai prezentă în viaţa noastră, cu atât mai pure, mai profunde şi mai vii devin bucuriile şi
aspiraţiile noastre. Recunoaşterea plenitudinii şi sacralităţii vieţii începe să se exprime spontan.
(sus)
Sărbătoarea centrării în Inimă
Ca o importantă consecinţă a centrării în Inimă, viaţa e văzută din ce în ce mai mult ca o sărbătoare
aducătoare de fericire şi libertate, o celebrare a spiritului.
Există o diferenţă esenţială între o sărbătoare profană şi una sacră.
Într-o sărbătoare profană cauţi să uiţi de angoasele tale şi de tine însuţi. În sărbătoarea sacră a
practicii yoga, apare reamintirea de Sine, iar fericirea iubirii este modul de a o celebra.
Prin centrarea în Inimă ne armonizăm cu legile intrinseci ale naturii, iar principiile morale şi atitudinile
recomandate în yama şi niyamadecurg spontan. De exemplu, ahimsa (nonviolenţa), santosha (mulţumirea)
sau aparigraha (nonacumularea) sunt realizate nu pentru că ne propunem respectarea unor reguli, ci ca o
consecinţă firească a viziunii noastre intime asupra vieţii.

5
(sus)
Necunoscutul devine Inefabil
Prin reconectarea la Inima Spirituală, reintrăm în fluxul pur al existenţei. Tensiunile, fricile, traumele sunt
eliminate gradat şi astfel fiinţa noastră, în integralitatea ei, emană pace, forţă, energie vindecătoare, iubire.
Această pace profundă nu poate fi creată prin vizualizare sau impusă printr-o voinţă individuală. Ea radiază
de dincolo de gândire, de personalitate.
„Necunoscutul”, care este sursa fricii atunci când suntem prinşi în limitările conştiinţei individuale (deci
în mintea discursivă), se revelează ca Realitate inefabilă divină şi devine sursa bucuriei, atunci când
suntem centraţi în Inimă.
(sus)
Integrarea în viaţa zilnică
Adâncirea în Inima Spirituală este o constantă a practicii care ne permite să simţim libertatea, fericirea,
vastitatea, iluminarea, odată cu orice act de interiorizare, în fiecare asana. Urmărim apoi să infuzăm aceeaşi
trăire şi cu ochii deschişi.
Practica centrării în Inima Spirituală ar putea fi uşor de realizat în orice situaţie, iar atunci când este
adusă la măiestrie, se integrează perfect în viaţa de zi cu zi. Urmărim ca această practică să nu
provoace o ruptură între tendinţele şi preocupările meditative şi aşa-zisele obligaţii sociale.
Practica spirituală se poate asemăna cu pregătirea şi repetiţiile pe care un dansator le face înaintea
spectacolului. Sunt exersaţi paşii, atitudinile etc. care, ulterior, în spectacol, sunt realizate cu naturaleţe.
Spectacolul este viaţa, iar „repetiţia” este practica spirituală.

(sus)
Capitolul 3. Principiile practicilor de bază
Sistematizarea practicii
În general, este important să reuşim să ajungem la o stare de armonie lăuntrică menită să ne ajute în
trezirea şi aprofundarea oricărei stări spirituale.
Pe această cale spirituală pledăm pentru o amplificare a libertăţii lăuntrice în cât mai multe direcţii.
Considerăm că este important ca fiecare om să devină cât mai conştient şi responsabil de propria
evoluţie spirituală şi să nu se creeze dependenţe faţă de profesorul de yoga. De aceea, urmărim
constant să oferim principiile de bază, precum şi o sistematizare a practicii, astfel încât ea să devină cât mai
eficientă şi mai independentă de factori subiectivi, de natura interioară sau exterioară.
(sus)
Cum ar putea fi cuantificat Inefabilul?
Evident, o sistematizare îşi are limitele ei, căci ne-am putea întreba cum ar putea fi cuantificat inefabilul. În
general, atenţia asupra ecoului pe care îl trezesc diferite atitudini interioare, ecou perceput cât mai intim în
fiinţa noastră, precum şi înţelegerea semnificaţiei acestuia, reprezintă o modalitate de a adânci şi de a
aprofunda trăirile pe care le avem. Astfel, printr-un proces de feedback, se ajunge la un control
progresiv aspra unor zone ale conştiinţei noastre care în mod normal sunt considerate inaccesibile

6
sau inefabile. Înacest fel, se ajunge la o disponibilitate interioară de a favoriza apariţia abandonului, a
spontaneităţii, ceea ce evident pare paradoxal la prima vedere, căci cum ai putea să găseşti şi să aplici
metode pentru a declanşa spontaneitatea şi naturaleţea inerentă abandonului în Sine, a dăruirii totale în
Dumnezeu? Şi totuşi, aceasta este tocmai expresia experienţei pe care o acumulezi în urma practicii
consecvente şi de lungă durată a meditaţiilor de centrare în Inima Spirituală. Acesta e însuşi “secretul” pe
care îl deţine un mistic apt de a trece instantaneu dincolo de pragul barierelor minţii, în conştiinţa Unicului.
(sus)
Etape şi direcţii în practica meditaţiei de revelare a Inimii Spirituale
În sensul sistematizării în Yoga Inimii Spirituale, expunem câteva orientări de bază ale practicii care sunt
dezvoltate pe larg în cadrul activităţilor noastre:
A) în ceea ce priveşte meditaţia de Revelare a Inimii Spirituale, există patru faze principale a căror
conştientizare ne ajută în aprofundarea meditaţiei:
1. Faza suspendării temporare a gândirii obişnuite şi a gândirii discursive (linişte şi claritate mentală).
2. Faza de inversare a atenţiei de la exterior la interior şi de orientare a energiilor simţurilor în zona
pieptului (faza ce corespunde procesului pratyahara din Raja Yoga). Ea corespunde acelei “coborâri” a minţii
în Inimă despre care vorbesc misticii creştini.
3. Faza de sublimare a energiilor simţurilor, ale psihicului şi ale minţii (energii focalizate anterior în Inimă),
în vibraţia inefabilă a dorului de Dumnezeu, în freamăt sacru, spanda.
4. Faza de abandon conştient (de disponibilitate penetrantă) în Realitatea Inimii Spirituale. Acum se
produce o dizolvare a conştiinţei individuale. Astfel, se trece de la conştiinţa individualităţii, jivatma, la
conştiinţa Sinelui, atman. (Importanţa şi semnificaţia acestor faze este expusă pe larg în cadrul activităţii
Şcolii noastre de Yoga).
Ca mnemonică reţinem LISA (Linişte mentală, Interiorizare, Spanda, Abandon).
B) în ceea ce priveşte natura şi activitatea mentală, există două etape:
1. Liniştirea şi clarificarea minţii;
2. Transcenderea minţii, Vidul absolut, Tăcerea pură.
Transcenderea minţii nu poate fi indusă prin tehnici sau metode. Ea se revelează atunci când condiţiile
favorabile sunt create. Tehnicile şi diferitele forme de meditaţie realizează o pregătire a minţii. Ele pot induce
liniştirea şi claritatea minţii, precum şi relaxarea corporală, controlul mental, calmul. Pentru tăcerea absolută,
pentru vid, nu este nimic tehnic de făcut, deoarece prin vidul mental ne deplasăm de la faza lui „a face” la
faza lui „a fi”. În tăcerea profundă a Inimii orice tehnică este abandonată. În budism, unde există o tradiţie
foarte riguroasă a controlului minţii şi a meditaţiei, aceste 2 faze sunt foarte clar menţionate:
samatha (în pali) ori shine (in tibetană) - faza concentrării mentale pe diferite obiecte interioare sau
exterioare (concentrarea şi liniştirea minţii prin focalizarea asupra respiraţiei, senzaţiilor corporale etc.)
şi vipassana (în pali) sau vipaśyana (în sanscrită) ori lhagthong (în tibetană)- „viziunea”, egalitatea minţii sau
altfel spus accesul la realitatea nonconceptuală, revelaţia vidului ultim (înţelegerea intimă a efemerităţii
gândurilor şi a conţinutului mental – căci ele vin din nimic şi se întorc în nimic).
În ceea ce priveşte prima etapă, cea referitoare la metodele care pot fi folosite pentru a crea controlul
şi liniştirea minţii, există două clase de tehnici. Ele urmăresc:

7
1) Concentrarea minţii, sau
2) Dezvoltarea conştiinţei martor.
Există nenumărate tehnici de concentrare sau meditaţie, dar toate se bazează pe aceste 2 tendinţe şi
principii ale practicii meditative. Cele mai multe insistă asupra unuia dintre aceste aspecte, dar există şi
metode care tind să le integreze pe ambele. Metoda lui Ramana Maharshi de revelare a Inimii Spirituale
integrează ambele atitudini:
1. Concentrarea minţii în zona pieptului, central, uşor spre dreapta;
2. Dezvoltarea conştiinţei martor prin detaşarea de corp, senzaţii, gânduri, minte, folosind, de
exemplu, întrebarea „Cine sunt Eu?”.
În Yoga Inimii Spirituale mintea este controlată şi purificată gradat atât printr-o folosire sistematică
a unor tehnici de concentrare, cât şi prin dezvoltarea conştiinţei martor.
C) în ceea ce priveşte practica asanelor, menţionăm importanţa energiei şi a conştienţei, cei doi
“poli” ai unei practice corecte. Nu este suficient doar „să împingem” energie într-un loc sau altul, într-
o chakra sau vreun nadi. De aceea, insistăm asupra menţinerii conştiinţei martor care, prin
alchimia asanei, te conduce spre realizarea a ceea ce eşti cu adevărat.
În execuţia unei asane recomandăm trecerea prin două faze ce îşi au fiecare etapele ei:
Faza 1
1) Conştiinţa martor (atenţia deschisă şi detaşată) este „fondul” pe care se derulează întreaga şedinţă
de asane şi respectiv execuţia fiecărei asane. Observarea gândurilor, tendinţelor, patternurilor şi constanta
nonreacţie la acestea).
2) Relaxare şi Elasticizare (faza intrării în asana).
3) Stabilitate şi imobilitate corporală. (Detalii despre această fază în capitolul Kaya Sthairyam –
nemişcarea corporală).
Faza 2
4) Acceptarea energiei, dizolvarea în ea (stare de intimitate, identificare, samyama, cu acea energie. Astfel
conştientizăm o stare de energizare şi de armonizare a energiei).
5) Sublimare a energiilor în spanda, freamătul sacru (trecerea de la faza energetică la Conştiinţa Pură a
Inimii Spirituale).
6) Contemplare şi transcendere a conştiinţei corporale (anularea identificării cu corpul fizic şi expansiunea
în infinit).
Ca mnemonici reţinem:
Faza 1 CRI (Conştiinţa martor, Relaxare, Imobilitate corporală)
Faza 2 ASI (Acceptare, Sublimare, Infinit)
Aceste atitudini sunt în conformitate cu felul în care Patanjali a descris în Yoga Sutra rolul asanei:
“Postura este imobilă, fermă şi confortabilă.

8
Aceasta se realizează prin dispariţia efortului şi meditaţia asupra infinitului.
De acum înainte el (yoghinul) nu mai este tulburat de dualităţi.” (II. 46-48)
Prin urmare, în viziunea lui Patanjali, rolul asanei este să ne reveleze conştiinţa infinitului şi
transcenderea dualităţilor.
Printre atitudinile de bază integrate în şedinţa de Hatha Yoga menţionăm:
Conştientizarea momentului prezent, Centrarea în Inimă, Atenţia deschisă, Conştiinţa Martor, Iubire,
Freamăt sacru, Abandon, Conştiinţa Unităţii.

Capitolul 4. Metodologia sistemului


Toate modalităţile abordate în Yoga Inimii Spirituale sunt circumscrise aceleiaşi aspiraţii: revelarea naturii
noastre reale.
În sprijinul practicilor meditative este expusă o metodologie menită să îmbunătăţească controlul şi
claritatea minţii, într-un mod ce poate fi obiectivat de fiecare în parte. (De exemplu, oferim o metodă care
permite o observare foarte concretă a progresului pe care îl facem în cadrul fiecărei meditaţii, în ceea ce
priveşte dezvoltarea conştiinţei martor, precum şi claritatea minţii.)
Astfel, urmărim ca fiecare practicant să realizeze progrese, fără nevoia unei continue raportări la
„profesor”. Încurajăm dialogul, dar nu şi dependenţa. Sunt oferite astfel reperele unei abordări spirituale
progresive, în care mintea şi Inima ca „organe de cunoaştere” sunt dezvoltate gradat.
Lucrările pe care se bazează aspectele teoretice şi practice în Yoga Inimii Spirituale sunt textele yoghine
clasice, de exemplu: Yoga Sutra a lui Patanjali, Spanda Karika, Vijnana Bhairava Tantra, precum şi
dialogurile şi afirmaţiile unor mari maeştri spirituali precum Shankara, Ramana Maharshi, Nisargadatta
Maharaj, Swami Sivananda, Rumi, Meister Eckhart.
Mijloace folosite
Mijloacele folosite se orientează spre crearea premiselor necesare revelării naturii noastre divine. Pentru
noi, acestea sunt în primul rândmeditaţiile de revelare a Inimii Spirituale şi practicile hatha yoga .
Pentru aplicarea acestora urmărim să creăm un cadru cât mai adecvat:
• cursuri săptămânale de hatha yoga şi meditaţie,
• Tabăra-Retragere Hridaya de revelare a Inimii Spirituale
• întâlniri săptămânale în grupuri de meditaţie,
• seminarii de week-end (workshop-uri) pe diferite teme,
• conferinţe etc.
Dincolo de tot acest cadru formal, ceea ce considerăm că este chiar mai important este crearea
unei comunităţi spirituale în care aspiraţiile, creativitatea şi individualitatea fiecăruia se pot exprima
l iber.
Metodele din Yoga Inimii Spirituale se adresează nuanţat tuturor, indiferent de nivelul şi abilitatea în
practica hatha yoga , de la copii la vârstnici, de la persoane care necesită îndrumări terapeutice până la

9
practicanţii avansaţi.
Pe tot parcursul cursului va exista o ghidare şi o orientare a resurselor interioare ale cursanţilor spre a
facilita procesul unei cunoaşteri de sine cât mai profunde. Practica va putea fi astfel nuanţată printr-un
proces de „individualizare”, ţinând cont de disponibilităţile fizice, psihice, mentale şi spirituale ale fiecărui
cursant.
În procesul individualizării practicii spirituale, un rol important îl are comunicarea, sinceritatea şi deschiderea
sufletească.
Structura cursului
Cursurile sunt structurate pe module ce includ elemente teoretice şi practice de yoga.
Modulele reflecta dezvoltarea unor nivele de competenţă în yoga. În cadrul fiecărui modul sunt organizate
şedinţe săptămânale de hatha yoga , care integrează, pe lângă asane şi tehnici de pranayama, tehnici de
concentrare şi meditaţii de revelare a Inimii Spirituale.
Tabăra Retragere Hridaya de meditaţii pentru revelarea Inimii spirituale sintetizează principiile teoretice şi
metodele practice din Jnana Yoga .
În plus, sunt organizate seminarii pe diferite teme aflate în legătură cu Inima Spirituală şi trezirea
freamătului sacru, spanda , al Inimii .
Elemente comune şedinţelor de hatha yoga
În metoda Yoga Inimii Spirituale sunt integrate gradat câteva elemente care devin apoi comune tuturor
cursurilor de hatha yoga.
• Liniştea mentală.
• Centrarea în Inima Spirituală şi trezirea „căldurii” comunicative a Inimii.
• Conştiinţa martor - o observare detaşată a felului în care energiile circulă prin structurile subtile.
• Conştientizarea respiraţiei şi în special a pauzelor dintre expiraţie şi inspiraţie. (Respiraţia, dacă este
făcută conştient, ne ajută în aprofundarea percepţiei energiei şi în expansiunea în Tăcerea de dincolo de
minte.)
• Iubire, devoţiune faţă de realitatea ultimă a Inimii Spirituale, Dumnezeu (şi implicit faţă de întreaga
creaţie).
• Trezirea aspiraţiei spirituale, a emoţiei sacrului în fiinţa noastră, a freamătului mistic, spanda.
• Abandonul conştiinţei egotice.
• Deslimitarea conştiinţei corporale.
• Conştiinţa unităţii şi a nondualităţii, advaita.
• Sfârşitul şedinţei de hatha yoga include o relaxare yoghină completă şi o meditaţie de infuzare a
conştiinţei unităţii în viaţa de zi cu zi. În ultimă instanţă, urmărim să creăm cadrul şi condiţiile necesare
pentru ca la sfârşitul şedinţei de hatha yoga orice practicant să părăsească sala mai conştient cu
privire la el însuşi şi la întreaga existenţă, cu mai multă încredere, cu o viziune mai profundă asupra
vieţii şi a realităţii divine: mai sănătos, mai compasiv, mai fericit, mai apt de prietenii sincere, mai
liber…

10
Capitolul 5. Efecte ale practicii
Printre efectele esenţiale ale practicii în Yoga Inimii Spirituale menţionăm o acuitate mărită a conştiinţei
martor, senzitivitate spirituală faţă de energii, armonizarea acestora şi sublimarea lor în freamăt
sacru al Inimii. Astfel, înţelegem felul în care practica yoga aduce elan şi aspiraţie, prin însuşi
procesul sublimării. (Menţionăm că în contextul viziunii advaita, termenul “sublimare” îşi are o semnificaţie
uşor diferită celei din psihologie. Pentru clarificarea acesteia recomandăm citirea capitolului “Sublimarea”.)
Prin aceasta, învăţăm să celebram energiile şi principiile vieţii cât mai des în viaţa de zi cu zi.
Efecte fizice
S-a constatat ştiinţific că hatha yoga şi meditaţia conferă nenumărate efecte fizice benefice. Acestea sunt
menţionate specific în cursurile noastre în cadrul prezentării fiecărei tehnici. Atitudinile faţă de corpul fizic
propuse în Yoga Inimii Spirituale declanşează procese de vindecare fizică şi sufletească. La rândul ei,
vindecarea conferă încredere în practicile, atitudinile şi viziunea pe care le urmăm. Efectele de vindecare
survin ca urmare a restructurării fiinţei, a recentrării, a realinierii structurilor noastre fizice, psihice şi mentale.
Efecte psihologice
Yoga Inimii Spirituale ne ajută să devenim mult mai centraţi din punct de vedere mental şi emoţional.
Dezvoltarea conştiinţei martor previne şi chiar elimină tulburările emoţionale. Când Inima freamătă de emoţia
iubirii pure, centrarea se face natural aici, în Inimă. Acesta este un remediu pentru orice formă de alienare.
Iubirea este intr-adevăr un balsam universal. Alienarea este o înstrăinare faţă de ceilalţi şi faţă de tine însuţi
(de la latinescul alienare – „înstrăinat”). Ea creează un sentiment al izolării. Centrarea în Inima spirituală nu
poate crea o îndepărtare de ceea ce eşti. Din contră, îţi conferă un sentiment mult mai profund de „intimitate
cu tine însuţi”, de încredere în forţele proprii şi în natura ta divină.
Efecte spirituale
Centrarea şi adâncirea în Inimă creează, la rândul ei, o conştiinţă a unităţii totului, advaita, în care totul ţi
se revelează a fi interconectat prin însuşi „substratul” conştiinţei sau, altfel spus, al realităţii divine. De aici
rezultă un sentiment al conectării interioare cu ceilalţi, cu mediul înconjurător. Astfel, se dezvoltă
compasiunea, bunătatea, prietenia, omenia, simţul etic… Intuiţia unei singure Inimi, a aceleiaşi Inimi
Spirituale, a aceleiaşi realităţi divine, devine din ce în ce mai limpede şi se expansionează. În acest mod,
înţelegem felul în care noi suntem atât de intim interconectaţi spiritual.
Partea a II-a - Concepte esenţiale în Yoga Inimii Spirituale
Partea a III-a - Practica Spirituală - Fundamente
Partea a IV-a - Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale
Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

11
PARTEA a II-a
Concepte esenţiale în Yoga Inimii Spirituale
1.Spanda
a) Etimologie
b) Despre „miezul” emoţiei mistice sau artistice
c) Semnificaţia fiorului Inimii
d) Argumentul Inimii
e) La ce aspiră, în esenţă, Yoga Inimii Spirituale
f) Puntea dintre individual şi universal
g) Hrana atenţiei
h) Asana – o concretizare a spiritului
i) Vibraţia ce evocă Tăcerea
j) Graţia divină
k) Spanda - Maestrul interior
2. Conştiinţa Martor
3. Atenţia deschisă
a) Semnificaţia atenţiei deschise
b) Cum poate fi atinsă
c) Rolul atenţiei deschise în acuitatea percepţiilor
d) Reîntoarcerea senzaţiilor la sursa acestora
e) Limitările strategiei transformării prin „lucrul cu energia”
f) Atunci, ce este de făcut?
g) Şedinţa de hatha yoga din perspectiva „atenţiei deschise”
h) Senzitivitatea Inimii Spirituale
4. Sublimarea
a) Cum să privim grijile?
b) Actul căutării antrenează contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări
c) Nu e nimic personal în durere
d) A celebra fluxul creator al vieţii
e) Direcţiile energiei
f) Focul sacrificial şi sublimarea
g) Condensarea fericirii în materie

12
5. Sahaja
a) Etimologie
b) Semnificaţie
c) Reconcilierea contrariilor
d) Viziunea holistică

1.Spanda
Un concept esenţial pe care se bazează Yoga Inimii Spirituale este spanda.
a) Etimologie
Spanda ("freamăt" sau vibraţie") este un termen foarte important în Shaivismul din Kashmir.
În general, ideea de “vibraţie primordială” poate sugera ceva abstract, în legătură poate cu creaţia
universului (uneori ea este considerată drept cauza transcendentală a universului). Pe de altă parte,
termenul “vibraţie” poate crea ideea unei oscilaţii pur mecanice.
În realitate, spanda desemnează o realitate nespus de intimă a fiinţei. Ea este înfiorarea,
freamătul sacru al Inimii noastre.
În viaţa de zi cu zi, freamătul sacru se exprimă ca entuziasm sau elan, în toate manifestările
existenţei. O viaţă plină de Inimă e "sahridaya", în timp ce lipsa acestui dinamism al vieţii generează
apatie, neîncredere, inerţie. Ea duce individul către ineficienţă şi dispersare.
Spanda readuce centrarea în Inimă şi bucuria de a trai.
În esenţă, Yoga Inimii Spirituale este o minunare în freamătul sacru al Inimii, o deschidere în faţă
întregului spectru al vieţii.

b) Despre „miezul” emoţiei mistice sau artistice


Există, pentru fiecare dintre noi, un spectru de emoţii pe care le numim „înălţătoare”: emoţia
infinitului pe care o poţi trăi privind stelele, noaptea, sau contemplând peisajul de pe vârful unui munte,
emoţia frumuseţii unui răsărit de soare, emoţia artistică, iubirea, fericirea copleşitoare, dorul, ardoarea,
devoţiunea, aspiraţia spirituală etc. etc. Prin intermediul lor ne putem adânci din ce în ce mai profund
în Inima Spirituală, în ceea ce suntem cu adevărat; şi, dacă vom merge astfel dincolo de spectrul infinit
nuanţat al acestor trăiri, dincolo de conjunctura experienţei ca atare, dincolo de obiectul acesteia, vom
realiza că la origine exista un unic impuls, ca în ultimă instanţă toate nu sunt decât diferite
expresii ale unei unice vibraţii nespus de subtile, ale aceluiaşi unic freamăt sacru al Inimii
Spirituale. Prin practică, spanda se revelează ca substrat al tuturor ritmurilor vieţii, fiind una şi aceeaşi
vibraţie supremă ce pătrunde atât energiile corpului nostru, cât şi energiile întregului univers.

c) Semnificaţia fiorului Inimii


Într-o dezbatere cu privire la existenţa realităţii divine, mintea poate găsi întotdeauna atât
argumente pro, cât şi contra. Certitudinea existenţei a „Ceva”, a Realităţii divine, provine din Inimă.
Simţi Inima vibrând şi atunci spui: „Da, cred în Dumnezeu. De ce? în primul rând pentru că aceasta
este o convingere nespus de intimă, pentru că o simt aici, în piept.” Este copleşitor să realizăm

13
că sursa credinţei noastre (indiferent de contextul cultural sau religios în care o exprimăm) îşi are de
fapt izvorul într-un fior nespus de discret, simţit în piept. Un fior care poate fi simţit chiar şi la nivel
fizic… De aceea, în Yoga Inimii Spirituale, insistăm asupra importanţei semnificaţiei acestui fior. El ar
putea fi considerat o simplă dinamizare energetică eterică, sau ar putea fi văzut ca expresia activării
lui anahata chakra ori a trezirii sufletului. Însă toate aceste semnificaţii nu fac decât să ne
limiteze perspectiva şi demersul spiritual. Fiorul din Inimă este însăşi expresia lui spanda, freamătul
sacru, cea mai înaltă vibraţie existenţială, pulsaţia aducătoare de fericire a Inimii Spirituale. Ea este
prezentă în fiecare fiinţă, în orice clipă, chiar dacă puţine tradiţii spirituale au conceptualizat-o ca atare.
Ea radiază în orice om, chiar dacă a fost şi continuă să fie ignorată, reprimată, neglijată.

d) Argumentul Inimii
Freamătul sacru, spanda, se regăseşte reflectat la toate nivelurile existenţei.
În budism, există forme de meditaţie în care se recomandă conştientizarea modului în care
sentimentele se exprimă şi se reflectă prin senzaţii corporale. Astfel sentimentele devin „palpabile”. În
mod similar, freamătul Inimii concretizează aspiraţiile noastre, credinţa noastră în Realitatea Divină. În
mod aparent paradoxal, putem spune că cele mai intime aspiraţii şi însăşi credinţa în Dumnezeu devine
„sesizabilă senzorial”. Acolo unde mintea îşi înţelege limitele ne bazăm pe „argumentul Inimii”,
care este însuşi acest freamăt sacru.

e) La ce aspiră, în esenţă, Yoga Inimii Spirituale


Yoga Inimii Spirituale urmăreşte prin practicile sale reamintirea, conştientizarea acestui
freamăt interior al Inimii şi de aici trăirea unicităţii divine, a fericirii nesfârşite. Acest demers nu
este singular. În trecut, în tradiţia shaivită au existat două şcoli de o înaltă
spiritualitate: Spanda şiPratyabhijna, care aveau ca element central trezirea acestui freamăt al Inimii
Spirituale. Putem deduce cât de importantă era această noţiune, din moment ce una dintre aceste
grupări spirituale purta chiar numele Spanda – Şcoala freamătului sacru al Inimii.

f) Puntea dintre individual şi universal


Acum am putea înţelege mai uşor de ce se vorbeşte despre natura transcendentă a acestei vibraţii,
a lui spanda. Ea este precum o punte între energie şi conştiinţă. Dacă este corect direcţionată, o
emoţie sau orice energie lăuntrică se sublimează în acest freamăt sacru ce aduce cu el translaţia de la
individual la universal, de la profan la sacru, de la agitaţia minţii la Pacea beatifică. Conştienţa asupra
freamătului sacru al Inimii este un mod de a venera Infinitul în finit, Totalitatea în individual, Unitatea
în dualitate.
Aceasta este şi raţiunea pentru care, în Yoga Inimii Spirituale, se recomanda focalizarea atenţiei
asupra senzaţiilor resimţite în zona pieptului.
g) Hrana atenţiei
Prin conştientizare constantă, acest freamăt se amplifică într-o vibraţie ce se expansionează în
întreaga fiinţă, aducând fericire, iubire, libertate. În mod obişnuit, se recomandă să fim foarte atenţi la
hrana zilnică a corpului nostru. Dar rareori se vorbeşte despre cum ar trebui să ne „hrănim” atenţia
noastră. În Yoga Inimii Spirituale, spanda devine hrana sufletului nostru.

14
Din Inima Spirituală, atman, radiază freamătul sacru al libertăţii absolute. Prin intermediul său, în
meditaţii (şi nu numai) putem trăi revelaţia naturii noastre expansionate, nelimitate.

h) Asana – o concretizare a spiritului


Spanda, această natură radiantă a Prezenţei Pure, ajunge să fie exprimată foarte direct în orice
practică autentică. De aceea, recomandăm ca înexecuţia oricărei posturi să se conştientizeze
relaţia intimă dintre energii şi radiaţia Inimii Spirituale. Sesizăm vibraţia energiilor ce sunt trezite
prin fiecare postură şi recunoaştem apoi în acea vibraţie un dinamism esenţial, un freamăt ce exprimă
de fapt vibraţia Inimii Spirituale reflectată pe acel nivel. Aşezarea în postură nu reprezintă un gest
exterior, un efort muscular, ci în primul rând o concretizare a spiritului. Astfel, în Yoga Inimii
Spiritualerecomandăm ca însuşi impulsul execuţiei posturii să pornească din interior, din
freamătul sacru, nu din exterior, din efortul muscular.
Elementele care contează în primul rând sunt freamătul sacru, conştiinţa martor, claritatea şi
liniştea minţii, deci atitudinea interioară cu care se realizează postura şi nu felul în care arată ea din
exterior.

i) Vibraţia ce evoca Tăcerea


În mod aparent paradoxal, adâncirea în Inima Spirituală – deci focalizarea din ce în ce mai intensă
asupra unei realităţi din ce în ce mai subtile - generează la un moment dat expansiunea într-un spaţiu
fără limite. Practic, în meditaţia de revelare a realităţii divine, atman, se trezeşte o inefabilă emoţie
în Inimă, o vibraţie a Misterului lui Dumnezeu. Acest freamăt sacru este spanda. Prin practica
meditativă, această vibraţie este amplificată pentru a ajunge să reverbereze în întreaga noastră fiinţă,
chiar şi la nivelul corpului fizic.
Astfel, se poate produce cu uşurinţă expansiunea în conştiinţa acorporală, prin trăirea conştientă a
acestei vibraţii, rămânând foarte atenţi, fără a judeca, fără a compara, până când obiectul percepţiei
(corpul fizic) dispare în întregime. Ceea ce rămâne este o observare detaşată a percepţiei însăşi (a
vibraţiei atotcuprinzătoare). Această vibraţie, acest freamăt al Inimii Spirituale are o calitate cu totul
aparte, pentru că ea ne conferă totodată sentimentul existenţei unei forţe călăuzitoare care, spre
deosebire de mental - ce în aceste situaţii este ineficient - ne ghidează spre Realitatea Sinelui
Suprem. Spanda se deosebeşte de vibraţia oricărei energii manifestatoare pentru că, spre deosebire
de acestea, elementul pe care ea îl suscită nu este altceva decât o tăcere, un vid care se
revelează între mişcările sale vibratorii.
Atunci când trăim liniştea ce anunţă experienţa cufundării în “miezul” fiinţei noastre, se deschide o
perspectivă inefabilă asupra Inimii Spirituale, care este însă net diferită de o experienţă mentală.

j) Graţia divină
Fiecare moment este o ocazie de a ne deschide sufletul, de a iubi.
În Yoga Inimii Spirituale, graţia divină este de fapt revelarea, dez-văluirea, a ceea ce suntem cu
adevărat. Cea mai potrivită atitudine ce facilitează graţia este însăşi deschiderea plină de recunoştinţă
şi iubire faţă de orice posibilitate. În intimitatea energiilor şi trăirilor noastre, se revelează imensul
potenţial aflat dincolo de limitările credinţelor, prejudecăţilor, schemelor noastre reactive. Se
revelează spanda, freamătul sacru. Spanda însăşi este graţia.

15
k) Spanda - Maestrul interior
În Yoga Inimii Spirituale nu este necesar să ne bazăm pe ceva exterior, pe „informaţii secrete”
sau pe un profesor, indiferent de autoritatea şi celebritatea sa.
Freamătul sacru este învăţătura, mesajul, revelaţia, taina, iniţierea făcută vie în noi.
Pentru aceasta, demersul pe care îl propunem este esenţialmente practic. În Yoga Inimii
Spirituale nu ne propunem ca practicantul doar săînţeleagă spanda, freamătul sacru, ci
să devină spanda.

2. Conştiinţa Martor
„Ştiinţa nu poate rezolva misterul ultim al naturii. Aceasta pentru că la o ultimă analiză noi înşine
suntem o parte a misterului pe care încercăm să-l rezolvăm.”
Max Planck
Conştiinţa martor are mai multe grade de profunzime. Ceea ce se consideră în general a fi un act
conştient este atitudinea de a fi conştient de respectivul act. Însă, în viziunea advaita, un act cu
adevărat conştient este un act în care este transcensă mintea şi odată cu ea conştiinţa individuală, cu
toate filtrele sale. Este deci un act fără un observator individual, fără obiectiv personal, fără aşteptări,
fără referinţă la memorie sau la o autoritate anume.
Prin metodele din Yoga Inimii Spirituale putem învăţa să ne detaşăm sau, altfel spus, să ne
“descărcăm” de întregul nostru „capital” de ataşamente conceptuale, psihice, fizice.
Un act cu adevărat conştient este cel în care realizăm că fundalul acelei acţiuni este conştiinţa
Infinită a Inimii Spirituale. Este un act de iubire şi libertate, care nu se mai înscrie în strategia afirmării
propriei imagini. Conştiinţa martor nu înseamnă însă o îndepărtare de viaţă, nu înseamnă a te păstra
„nemuritor şi rece”. Ea este, din contra, expresia aspiraţiei spirituale trăite „în inima” gestului, a
acţiunii, asanei etc. De fapt, în ultimă instanţă, „în inima” oricărui act, este Inima Spirituală, conştiinţa
divină.

3. Atenţia deschisă
a) Semnificaţia atenţiei deschise
Atenţia deschisa, globală, este expresia naturală a unei conştiinţe nepreocupate să atingă un lucru
sau altul. Ea este atenţia impersonală, neataşată, a conştiinţei martor. Prin urmare, ea nu se pierde, nu
se uită pe ea însăşi în cunoaşterea obiectului, ci menţine o conştiinţă a Inimii Spirituale, a sursei
atenţiei însăşi. Găsim nenumărate referinţe la ea în învăţăturile yoghine.

b) Cum poate fi atinsă


Principiul este să rămânem atenţi faţă de orice senzaţie sau impresie care apare în corp, păstrând
în acelaşi timp conştiinţa martor sau, cu alte cuvinte, o observare plină de iubire, eliberată de nevoia de
a analiza, cataloga sau conceptualiza. (Este o percepţie unificată în care ceea ce este văzut, simţit etc.
este păstrat în unitate şi nu separat şi individualizat. Un fel de contemplare a unităţii, o „privire”
defocalizată care îmbrăţişează şi cuprinde realitatea.)

16
c) Rolul atenţiei deschise în acuitatea percepţiilor
Putem remarca, de asemenea, felul în care calitatea şi acuitatea percepţiilor se modifică prin
simplul fapt că atenţia noastră este îndreptată fără contracţii sau aşteptări asupra lor. Nu există idei
preconcepute şi nici dorinţa de a împinge energia sau de a o îndrepta într-o direcţie sau alta. O lăsăm
să îşi urmeze cursul liber. Prin această atenţie deschisă, lipsita de contracţii egotice îndreptate spre un
scop anume, zgomotul gândurilor diminuează spontan.
Percepţia devine de o claritate perfectă, căci gândirea care să o catalogheze nu mai există. Ne
raportăm la experienţă într-un mod intim, fără aşteptări şi prejudecăţi. Prin însăşi intimitatea trăirii, se
trece mult mai uşor de la domeniul analizei mentale la un domeniu al existenţei pure, libere. Astfel
senzaţia se topeşte în izvorul vieţii care suntem, viaţa care ne animă corpul.

d) Reîntoarcerea senzaţiilor la sursa acestora


Atunci când nu mai încercăm să dam nume sau semnificaţii limitatoare senzaţiilor resimţite, ele tind
să se reîntoarcă în vibraţia sursa, spanda, care reprezintă originea şi punctul final al oricărei senzaţii.
Aspiraţia Spirituală, deschiderea faţă de freamătul sacru, se poate realiza în orice moment de
conştienţă al vieţii noastre. Această atitudine poate fi învăţată mai uşor atât în meditaţie, cât şi în
practica hatha yoga.
Pătruns de vibraţia transfiguratoare, de freamătul sacru, corpul devine ca şi transparent,
transfigurat. El devine o poartă către o realitate mai profundă ce se revelează dincolo de nuanţele şi
fluctuaţiile diferitelor senzaţii, concepte...

e) Limitările strategiei transformării prin „lucrul cu energia”


Experienţa deschiderii pline de libertate aduce o nouă atitudine: energiile, senzaţiile şi stările
percepute nu mai reprezintă ceva ce trebuie schimbat, transformat, energizat etc. Oricât de benefice ar
putea fi modificările pe care noi le-am preconiza, în cazul în care ni le dorim, ele rămân un demers
egotic, căci se vor face în domeniul conştiinţei individuale.

f) Atunci, ce este de făcut?


Aprofundăm rolul conştiinţei martor şi atenţia deschisă. În sfera conştiinţei martor nu mai intră
doar energiile şi senzaţiile percepute, ci şi felul în care noi reacţionăm la acestea. Ce idei avem
despre acea trăire sau energie? Ne place sau nu, simţim că trebuie să o amplificăm sau nu, e cazul să
o transmutăm etc., etc. În realitate, toate acestea nu sunt decât scheme ale conştiinţei individuale.
Continuând să procedăm în acest mod ne vom păstra într-o lipsă de intimitate faţă de acea energie sau
senzaţie. Dorinţa de a o controla implică separarea de ea şi implicit o înstrăinare faţă de însăşi energia
vieţii ce circulă în fiinţa noastră.
Practica Spirituală, fie că este vorba despre asana sau meditaţie, exprima întotdeauna intimitatea
cu ceea ce este, cu momentul prezent, cu tăcereaInimii Spirituale.
Este o intimitate cu liniştea adâncă a Inimii Spirituale, fără a mai compara cu ceea ce „ar trebui să
fie”, fără a corecta. Aceasta reprezintă atenţia deschisă.

17
g) Şedinţa de hatha yoga din perspectiva atenţiei deschise
Păstrând atenţia deschisă asupra trupului în timpul unei şedinţe de asane, ne putem adecva
practica şi atitudinea după cum corpul „are nevoie”: de mai multă relaxare sau de dinamism, de un
anumit gen de flexie sau de un altul, de o formă de energie sau de o alta. Înţelepciunea interioară a
corpului ne ghidează şi astfel, prin conştienţă, dezvoltăm cunoaşterea directă, jnana sau gnosis.

h) Senzitivitatea Inimii Spirituale


În hatha yoga, această formă de senzitivitate sau, altfel spus, această conştientă deschidere faţă
de energiile şi fenomenele lăuntrice este deplin controlată. Evident, nu este vorba despre o senzitivitate
în sensul obişnuit al cuvântului, deoarece aceasta nu se îndreaptă spre un obiect anume, ori spre o
gamă de percepţii (cum ar fi de exemplu senzitivitatea faţă de sunete sau culori etc.) Aceasta e o
senzitivitate îndreptată faţă de Inima Spirituală, faţă de freamătul sacru, spanda, o deschidere către
iubire, către ritmurile fundamentale ale cosmosului, către pulsaţia gratiei şi a fericirii pure.
Astfel învăţăm cum să ne deschidem, să onorăm şi să răspundem cu iubire la diversitatea creaţiei.

4. Sublimarea
Atunci când o emoţie este îmbrăţişată într-o atenţie eliberată de tipare mentale sau reacţii
personale, transformarea energiei se produce natural. Ea este iluminată de athanorul (vasul) alchimic
al Inimii. Acesta este modul cel mai natural în care are loc sublimarea energiilor şi a emoţiilor
individuale. Atât timp cât o energie sau o stare nu este îmbrăţişată de radiaţia prezenţei pure,
modificările au loc la un nivel individual, fiind guvernate de intenţii egotice. Prin aceasta nu se produce
un salt pe verticală, din sfera conştiinţei personale în Prezenţa Pura.
Vorbind despre importanţa şi semnificaţia sublimării, Daniel Odier spunea:
„Pe lângă yoga fizică ar trebui să adăugăm şi o yoga a unei nesfârşite reîntoarceri a tuturor
emergentelor la sursa lor. Aceasta este probabil cea mai importantă parte a muncii noastre. Ea se
bazează pe percepţia ca totul emerge, se naşte, din tăcere şi se reîntoarce în tăcere după o călătorie în
„tărâmul” senzorial, emoţional sau mental.”

a) Cum să privim grijile?


Întrebat cum putem învăţa să eliminam grijile, Nisargadatta Maharaj spunea:
„Nu e nevoie să te îngrijorezi cu privire la griji. Pur şi simplu fii. Nu încerca să fii tăcut; nu face din „a
fi tăcut” o sarcină care ar trebui îndeplinită. Nu fii neliniştit cu privire la „a fi tăcut”, nefericit cu privire la
„a fi fericit”. Fii doar conştient că eşti şi rămâi conştient – nu spune „da, Eu sunt; şi acum ce urmează?”,
nu exista „urmare” în „Eu sunt”. Este starea de dincolo de timp.”

b) Actul căutării antrenează contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări
În meditaţia de revelare a Inimii Spirituale, nonreacţia este o cheie importantă - a nu reacţiona la
presiunea timpului, la gânduri şi emoţii. Dar chiar mai important decât a nu reacţiona la conţinutul
psihomental este să conştientizam şi să nu reacţionăm la cadrul psihomental în care se desfăşoară
existenţa noastră sau, altfel spus, la tendinţele, aşteptările şi tiparele emoţionale şi mentale pe
care le avem. Cel ce caută bucuria e deranjat de tot ceea ce nu e bucurie; cel ce caută liniştea e

18
deranjat de orice nu e linişte; cel ce caută puritatea e deranjat de tot ceea ce nu e puritate. Actul
căutării egotice antrenează şi contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări.

c) Nu e nimic personal în durere


În Yoga Inimii Spirituale recomandăm intimitatea cu Ceea ce Este, fără a compara cu „ceea ce ar
trebui să fie”. Deci accentul nu se pune pe „a corecta”, ci pe a intui natura divină a Inimii
Spirituale. Ea reprezintă „dimensiunea perfectă” a fiinţei noastre, a existenţei în general. Aceasta este
semnificaţia sublimării în cadrul şcolii noastre de yoga. Astfel, transformarea survine spontan fiind
susţinută de forţa, lumina şi înţelepciunea infinitului din noi.
Referitor la durere şi la atitudinea faţă de aceasta, Eckhart Tolle spunea:
“Nu este nimic personal în durerea umană. Ea este pur şi simplu o presiune intensă sau o energie
intensă pe care o simţi undeva în corp. ... Caută să vezi ceea ce se produce atunci când pur şi simplu
permiţi senzaţiei să fie.”
“Dacă nu eşti conştient de esenţa interioară, în final vei crea întotdeauna suferinţă. E foarte simplu.
Atunci când nu ştii cine eşti cu adevărat, îţi creezi o imagine mentală despre tine însuţi ca un substitut
pentru fiinţa ta reală, frumoasă, divină şi te agăţi de acel eu plin de temeri şi nevoi.”
Prin conştientizarea Inimii Spirituale, transformările individuale care apar se sincronizează cu
transformările cosmice. Trecem astfel de la „schimbări defazate” la „transformări sincronizate”. Simţim
pulsând în noi ritmuri cosmice.

d) A celebra fluxul creator al vieţii


Pe măsură ce aprofundăm această atitudine devenim tot mai conştienţi de freamătul sacru al Inimii
Spirituale. Prin puterea revelatoare a acestei înfiorări mistice, spanda, realizăm că prin fiinţa noastră
circulă energii divine. Ele iradiază din însăşi esenţa noastră ultimă, atman.
Această înţelegere profundă trezeşte natural aspiraţiile noastre de a exprima şi celebra fluxul
creator al vieţii prin fiecare dintre practicile yoga şi apoi în întreaga noastră viaţă.
Atât meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale, cât şi şedinţele de practici hatha yoga, în general,
devin astfel o ofrandă a conştiinţei noastre individuale, a energiilor fiinţei noastre închinată iubirii,
frumuseţii, spiritului.

e) Direcţiile energiei
Astfel teama se alchimizează în încredere sau curaj, iar tristeţea în bucurie sau compasiune. Nu
exista întotdeauna tipare prestabilite. Sublimarea care urmează se produce conform unei rezultante a
vectorului vieţii intime a persoanei în cauză. Uneori energia emoţiei se resoarbe ea însăşi în energie
„fără obiect”, în freamăt sacru, spanda.

f) Focul sacrificial şi sublimarea


Atunci când o emoţie se reîntoarce în tăcerea Inimii, ea nu mai lasă în subconştient încărcările,
tendinţele şi reziduurile obişnuite, samskara.

19
Astfel se produce o expansiune spirituală în care freamătul sacru al Inimii, „flăcările” Inimii, aduc
senzaţia sau sentimentul respectiv „la incandescenţă”, pentru a topi apoi forma sa individuală în spaţiul
infinit al Inimii, în conştiinţă.
Exact ca şi focul sacrificial, spanda dizolvă în infinitul conştiinţei toate „darurile” făcute ei. Pentru
aceasta este doar necesar să rămânem conştienţi de Inima Spirituală din care radiază devoţiunea şi
recunoştinţa. E ceea ce rămâne atunci când intenţia personală, controlul egotic şi dorinţa de a dobândi
o trăire sau experienţă sunt văzute ca fiind inutile şi abandonate. În locul lor străluceşte doar flacăra
imuabilă a atenţiei eliberată de reacţii. A te deschide vibraţiei pure înseamnă a nu te mai fixa pe nimic
particular. E ca şi cum dorinţa, iubirea, gândirea nu mai au obiect şi formă. Există doar ca freamăt.
Energia particulară - dorinţa, de exemplu - devine ea însăşi atenţie deschisă.

g) Condensarea fericirii în materie


Ca efect al unei reale sublimări, armonicile acestei vibraţii sacre a Inimii se resimt ca o înflorire în
toate celulele corpului. Astfel, fericirea este experimentată organic. Nu este vorba despre o fericire
datorată unei situaţii sau unui obiect anume, ci o expresie a curgerii naturale a energiilor eliberate de
tensiunile inerente emoţiilor şi senzaţiilor obişnuite.

5. Sahaja
a) Etimologie
Un alt concept important în Yoga Inimii Spirituale este sahaja.
Termenul Sahaja a fost tradus prin “spontan”, “natural”. Etimologic, el provine din “saha” - împreună
şi “ja” - a fi născut. Astfel, în traducere directă ar însemna “născut împreună” sau “ivit împreună”.

b) Semnificaţie
Prin aceasta se sugerează o idee fundamentală şi anume că libertatea Spirituală, eliberarea, nu
este ceva (o energie sau o realitate) exterioară nouă. Eliberarea şi fiinţa noastră sunt “născute
împreună”. Pe de alta parte, sahaja sugerează faptul ca samsara (lumea manifestată)
şi nirvana(realitatea transcendentă) sunt “născute împreună” şi prin urmare trebuie să existe un
substrat comun din care cele două s-au născut şi în care coexistă. Cel ce se păstrează în Inima
Spirituală trăieşte de fapt în Realitatea ce se revelează nu numai în meditaţii extatice, în nirvana, ci
integrează şi lumea, samsara. Înţelepciunea de a te menţine mereu în libertatea spontaneităţii, sahaja,
a fost denumită în budism “calea spirituală directă" (uju-patha) sau "calea regală" (râja-patha). În
traditia dzogchen este denumită Starea Naturală.
Spre deosebire de stările de conştiinţă cosmică, samadhi, trăite doar în meditaţie, sahaja aduce
această realizare până la nivelul corpului fizic şi al lumii materiale. În acest proces practicile hatha
yoga îşi au importanţa lor. În Yoga Inimii Spirituale practicile sunt orientate în spiritul exprimării
luisahaja.

c) Reconcilierea contrariilor
Intuiţia eternităţii ne permite să integrăm ceea ce este impermanent, efemer, trecător, ca fiind
expresii, manifestări ale Inimii Spirituale. Astfel, orice opoziţie între Etern şi efemer, între Unitatea

20
Divină şi multiplicitatea obiectelor încetează. Eşti în acelaşi timp în „Eu Sunt” şi în Devenire, în
Beatitudinea Absolută a Sinelui şi în viaţa de zi cu zi, într-o sinteză comună. Aceasta este starea pe
care Meister Eckhart o simbolizează prin imaginea “balamalei care rămâne nemişcată în timp ce uşa se
mişcă”. Reîntoarcerea, pe toate nivelurile (fizic, psihic, mental) la starea de perfecta
naturaleţe, sahaja, ne menţine în intuiţia unificatoare a Realului.
Acesta este şi mesajul în Yoga Inimii Spirituale.

d) Viziunea holistică
În Yoga Inimii Spirituale ne deschidem faţă de sahaja, spontaneitatea, naturaleţea, libertatea ce
emană continuu din Inima noastră. Naturaleţea acestei trăiri exprimă o simplitate esenţială. Dar în
această simplitate este cuprins totul. Ea este o viziune holistică, în sensul că e nonduală şi
atotcuprinzătoare. Ea constă într-o percepţie pură provenită din Inimă în fiecare moment al
experienţei. Această percepţie este detaşată şi foarte intimă în acelaşi timp. Ea este simplitatea
conştiinţei martor.

Partea I - Yoga Inimii Spirituale


Partea a III-a - Practica Spirituală - Fundamente
Partea a IV-a - Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale
Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale
Partea a III-a
Practica Spirituală - Fundamente
Capitolul 1. Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale
Metoda de bază
Cum se produce “revoluţia interioară”
De unde radiază bucuria meditaţiei
Abandonul conştiinţei egotice
Relaţia dintre abandon şi încredere
Despre vulnerabilitate şi forţa interioară
Conştiinţa Inimii Spirituale duce la Nonreacţie

Capitolul 2. Hatha Yoga


Hatha yoga – muzica vieţii
Yoga naturală a Inimii
Sacralitate şi devoţiune prin hatha yoga
Fericirea de a practica
Yoga – celebrare şi abandon
Martorul conştient în hatha yoga
Intrarea şi menţinerea în postură
a) Deslimitarea prin relaxare
b) În asana, atenţia radiază din interior, din Inima spirituală, spre exterior
c) Ce ne revelează liniştea Inimii în timpul execuţiei posturii
d) Echilibrul dintre efort şi relaxare
Rigoarea tehnică – un simplu cadru de expresie a artei spirituale

21
Creativitatea inerentă practicii posturale
Oglindirea personalităţii în Yoga
Rolul corpului fizic
Memoria ancestrală a trupului
O cheie a stabilităţii minţii
Atitudini de bază faţă de corpul fizic
a) Transfigurarea corporală
b) Corpul fizic experimentat ca spaţiu infinit
c) Non-somatizarea tensiunilor
d) Detaşarea de corpul fizic
e) Nu o eliberare de corp, ci eliberarea „în corp”
f) Nirmana Kaya
g) Sama-rasa
h) Reîntoarcerea energiilor la sursă
i) Glorificarea corpului
j) Kaya Sthairyam – nemişcarea corporală
k) Continuitatea conştientizării

Partea I - Yoga Inimii Spirituale


Partea a II-a - Concepte esențiale în Yoga Inimii Spirituale
Partea a IV-a - Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale
Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale
Capitolul 1. Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale

Metoda de bază
Tehnica de meditaţie fundamentală în Yoga Inimii Spirituale este metoda de introspecţie a lui
Ramana Maharshi folosind întrebarea „Cine sunt Eu?" Ea este practicată pentru revelarea a ceea ce
suntem cu adevărat. Hatha yoga, asanele, pranayama şi alte tehnici ce operează cu energiile
importante din fiinţa noastră susţin acest demers spiritual şi contribuie sinergic la revelarea Inimii
Spirituale.

Cum se produce “revoluţia interioară”


În meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale preconizăm, de asemenea, o clarificare, o limpezire a
minţii, drept consecinţă a intuiţiilor din ce în ce mai profunde cu privire la realitatea divină esenţială a
fiinţei noastre. În ultimă instanţă, mintea ajunge să înţeleagă treptat că exista “Ceva” care nu poate fi
gândit, ceva inefabil care nu poate sta sub incidenţa raportului dual subiect cunoscător - obiect de
cunoscut. Astfel, mintea îşi va înţelege propriile sale limite. În momentul în care ea, ca instrument
principal de cunoaştere discursivă a propriei fiinţe şi a lumii înconjurătoare “capitulează” din rolul de
“suveran suprem” al propriei noastre existenţe, are loc o veritabilă revoluţie interioară, pentru că nu mai
suntem condiţionaţi de nici o teorie, dogmă, filozofie sau de vreun model exterior de înţelegere a
realităţii. În acest sens, meditaţia devine un mijloc excepţional de a pătrunde în natura Realităţii, în
“Ceea ce Este” sau, altfel spus, un mijloc de comuniune cu Dumnezeu.

22
De unde radiază bucuria meditaţiei
Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale creează „spaţiul” în care Inima se regăseşte pe ea însăşi ca
libertate absolută şi iubire pură, în care conştiinţa se bucură de regăsirea sursei sale. Esenţa acestei
fericiri este freamătul sacru, spanda. Acest demers ne învaţă bucuria de a medita. Într-adevăr,
adevărata meditaţie aduce fericire, căci nu există nici o luptă, nici un refuz: nici al gândurilor, nici al
emoţiilor, nici al senzaţiilor, nici al corpului. Doar o acceptare care integrează în mod superior, esenţial,
Totalitatea.
Această formă esenţială de meditaţie este o mişcare permanentă a Inimii către Ea însăşi. Prin
intermediul ei Inima ajunge să ne fie, în fiecare moment, atât calea proprie, drumul intim, cât şi propria
destinaţie aducătoare de fericire.

Abandonul conştiinţei egotice


În meditaţia de revelare a Inimii Spirituale urmărim să atingem momentul inefabil în care aspiraţia
de a revela natura noastră divină se maturizează în abandonul conştiinţei individuale.

Relaţia dintre abandon şi încredere


Conştiinţa unităţii înseamnă a fi una cu prezentul, cu existenţa. Această înţelegere nu este posibilă
decât prin abandon; iar abandonul nu este posibil decât prin încredere. Evident, nu se cere să ai
încredere în cineva sau ceva exterior. Adevărata încredere este fără obiect, este o încredere în
Inimă, în Sine, în Realitate, în Dumnezeu.
Esenţa acestei atitudini este acceptarea de a fi ceea ce eşti. Această acceptare se maturizează
spontan prin încredere şi devine abandon.
De asemenea, nu este vorba despre o acceptare a ceva exterior. Noi înşine suntem abandon,
acceptare. Inima Spirituală se revelează în această totală acceptare.

Despre vulnerabilitate şi forţă interioară


Cel mai adesea, în viaţa obişnuită abandonul sugerează capitulare, pasivitate şi lipsă de forţă. Din
această cauză, oamenii se tem să-şi arate vulnerabilităţile. Ei se străduiesc să pară puternici în exterior
şi astfel pun ziduri între ei, tocmai pentru a-şi ascunde slăbiciunile interioare. Din contra, înYoga Inimii
Spirituale se încurajează exprimarea deschisă a ceea ce eşti, nu ascunderea vulnerabilităţilor. Un om
care nu se teme de slăbiciunile sale devine cu adevărat puternic interior. De asemenea, în Yoga
Inimii Spirituale nu sugerăm şi nici nu întreţinem mituri legate de invulnerabilitatea sau invincibilitatea
corpului fizic ca urmare a unor practici în care energia este acumulată sau indusă „din exterior”. Pe de
altă parte, credem în eternitatea şi frumuseţea ce radiază din spirit, din Inima Spirituală.
În general, cultura şi educaţia noastră au „culpabilizat” slăbiciunea, însă nu oferă o cale de depăşire
a acesteia. Doar încrederea în Inima Spirituală şi abandonul fără obiect pot aduce adevărata forţă.
Adeseori în viaţă am ascultat de autorităţi exterioare, care ne-au dictat comportamente artificiale.
Acestea au culpabilizat tendinţele naturale şi implicit ne-au oferit prin aceasta justificări pentru a le
reprima. Dar, însăşi această tendinţă ne împiedică să devenim ceea ce suntem. De aceea, înYoga
Inimii Spirituale accentul nu e pus pe o autoritate exterioara, ci pe înflorirea propriei fiinţe. Este
o îndrumare spre propria Libertate, spre o autentică autonomie Spirituală.

23
(sus)

Conştiinţa Inimii Spirituale duce la Nonreacţie


În Cartea sa „Stillness speaks”, Eckhart Tolle spunea:
„Atunci când percepi natura doar prin intermediul minţii, prin procesul gândirii, nu îi poţi simţi viata,
existenţa pură. Vezi doar forma şi nu eşti conştient de viaţa care se află în interiorul formei - misterul
sacru…
Când percepi natura lasă să fie spaţii fără gânduri, de absenţă a minţii…
În momentul în care priveşti dincolo de etichete mentale, percepi acea dimensiune inefabilă a
naturii, care nu poate fi înţeleasă de către gânduri sau percepută prin intermediul simţurilor. Este o
armonie, o sacralitate care nu numai că pătrunde întreaga natură, dar care este, de asemenea, în tine.”

În Yoga Inimii Spirituale recomandăm raportarea la universul nostru interior într-un mod similar
celui în care suntem sfătuiţi să percepem natura, copacii, florile, munţii, asfinţitul soarelui: fără gânduri,
fără filtrele raţionale obişnuite, pe fondul liniştii mentale. Astfel, nu numai în timpul meditaţiei, ci şi pe
durata execuţiei unei asane, de exemplu, corpul nu mai este doar o formă, un simplu corp material, ci o
fântână a vieţii, un curcubeu de energii.
Aceasta se produce natural atunci când percepţia se face nu cu mintea, ci „cu Inima”. Evident,
mintea va continua să funcţioneze în multe situaţii, dar dispare identificarea cu aceasta şi modul de a
interpreta experienţele conform unor filtre mentale prestabilite.
Omul obişnuit reacţionează, omul înţelept integrează, transfigurează, converteşte energia în spirit,
sacralizându-şi astfel propria existenţă.
Orice reacţie este reflexia unei relaţii dintre subiect şi obiect. În orice reacţie, Eul tinde să apere un
teritoriu pe care îl consideră a fi al său. Din acest punct de vedere, derularea vieţii nu este nimic altceva
decât o succesiune neîntreruptă de conflicte şi reacţiuni. Atunci când conştiinţa martor rămâne atentă
doar la reacţia însăşi şi la impulsurile subtile care au declanşat-o, mintea se cufundă în tăcere. Liniştea
care apare atunci nu mai este afectată de vechile obişnuinţe de a reacţiona.

Capitolul 2. Hatha Yoga


În Yoga Inimii Spirituale, în cadrul practicii hatha yoga procedeele fizice sunt combinate cu viziunea
nondualităţii, advaita. Posturile sunt realizate trăind atitudini spirituale şi conştientizări ce sunt
recomandate în texte tradiţionale tantrice sau shaivite precum Vijnana Bhairava Tantra, Spanda Karika,
Shiva Sutra etc.
Prin hatha yoga urmărim o cunoaştere interioară, intimă a corpului fizic şi a bioenergiilor acestuia,
şi de aceea intrarea în starea meditativă, de contemplare, este necesară şi indispensabilă.
În Yoga Inimii Spirituale, hatha yoga are rolul de a crea condiţiile de relaxare şi deschidere pentru a
se realiza “transfigurarea” corpului însuşi. Armonizarea trupului în hatha yoga ar trebui să aducă
întotdeauna destindere şi fericire, nicidecum chin ori încrâncenare. Chiar dacă prin ea însăşi nu poate
aduce realizarea ultimă, hatha yoga poate să ne confere o „bază de plecare” mai adecvată.

24
Hatha yoga – muzica vieţii
Corpul fizic este un instrument complex de expresie a fiinţei noastre în planul fizic. În asane îl
facem să vibreze în diferite moduri, exact aşa cum procedăm cu un instrument muzical. A
practica hatha yoga înseamnă a crea muzică, armonie, din energiile vieţii. Yoga Inimii
Spirituale pledează asupra importanţei exprimării acestei armonii şi în viaţa de zi cu zi. Învăţăm astfel
cum să inducem graţie, conştienţă, destindere gesturilor noastre. Astfel Prezenţa Pură, Inima, se
exprimă liber şi natural prin ceea ce suntem.
Yoga naturală a Inimii
Yoga Inimii Spirituale este o yoga naturală, o afirmare liberă a energiilor în care totul se face „din
inimă”.
Diferenţa dintre yoga naturală, a fluxurilor energetice libere şi yoga practicată mecanic, în care
urmăreşti să împingi energiile într-o anumită direcţie, este similară cu diferenţa evidenţiată între inimă şi
minte. Atunci când yoga este practicată mecanic, demersul porneşte din voinţa individuală şi din minte.
De aceea, am putea spune că la cursurile noastre noi nu „predăm asane”. Învăţăm împreună atitudini
meditative eliberatoare care sunt susţinute şi favorizate de posturile corporale, mudra-e, bandha-uri etc.
Pe de altă parte, conştiinţa Inimii Spirituale, a substratului Tăcerii şi abandonul amplifică aptitudinea
de a ne exprima armonios personalitatea, atunci când situaţia o cere. Ea măreşte capacitatea de
concentrare, discernământul şi chiar dinamismul.
Sacralitate şi devoţiune prin hatha yoga
Asana este o samyama – o intimă identificare, eliberată de filtrele minţii – cu corpul, energiile,
senzaţiile, respiraţia, mintea. Prin sublimarea energiilor (în special a senzaţiilor şi emoţiilor) în spanda,
redescoperim caracterul sacru şi devoţional al practicii hatha yoga. Ea are şi un caracter devoţional
pentru că ne deschide faţă de ghidul nostru interior, ce este chiar acest freamăt - vibraţie, spanda. El
ne conduce spre ceea ce suntem cu adevărat.
Fericirea de a practica
Din punctul de vedere al jocului energiilor există un raport intim al corpului cu universul. Corpul fizic:
a) preia; b) transformă; c) dăruieşte energie.
Noi nu suntem doar corpul fizic şi în ultimă instanţă acesta nu ne aparţine. Dar putem trăi bucuria
tuturor acestor transformări. În Yoga Inimii Spirituale învăţăm să conştientizam şi să amplificăm bucuria
ce se naşte din schimburile energetice înnobilate de centrarea în Inimă şi de prezenţa aspiraţiei
spirituale, a freamătului sacru.
Fericirea ultimă nu ţi-o găseşti deplasând sau împingând energiile prin corp, nadi-uri sau chakra-e,
ci realizând cine eşti cu adevărat. Această înţelegere poate fi susţinută de corpul fizic, atunci când
redăm energiilor libertatea.
În execuţia oricărei posturi esenţială este bucuria, destinderea, deschiderea, acceptarea.
Inima Spirituală îşi exprima forţa radiantă a iubirii şi a fericirii în fiecare asana.
Nu ne focalizăm atenţia pentru a crea o poziţie artistică sau spectaculoasă, ci pentru a trezi şi
exprima fericirea interioară a Inimii şi a permite acestei fericiri să radieze, prin intermediul corpului.
Astfel sunt eliminate tensiuni, contracţii, stresuri etc.
Atunci când corpul fizic este aşezat într-o asana, fără a exista tensiuni sau contracţii musculare
inutile, apare o veritabilă „înflorire” a energiilor ce circula liber. Astfel, condiţiile sunt create pentru a fi
simţită puritatea impulsului Inimii Spirituale, spanda. Există o diferenţă esenţială între un impuls

25
senzorial, emoţional sau mental şi fervoarea Spirituală, freamătul sacru. Dar atenţia deschisă,
atenţie lipsită de judecăţi critice, va sublima în final emoţiile noastre. Procesul nu se produce
neapărat instantaneu; totuşi, menţinându-ne în vid, în non-reacţie, translaţia survine. Atunci ea
nu mai e o energie individualizată, ci fericirea pură a existenţei, extazul, ananda.
Yoga – celebrare şi abandon
În Yoga Inimii Spirituale, posturile reflectă o atitudine pozitivă de afirmare a vieţii. Ele ne ajută să ne
deschidem total Inimile şi să celebrăm viaţa.
Asana devine un proces de transformare şi vindecare spirituală, de revelare a naturii divine, nu
doar un exerciţiu „energizant şi sănătos”.
Începem şi sfârşim practica yoga amintindu-ne că în ultima instanţă yoga este o artă spirituală, iar
revelaţiile care apar nu pot proveni doar din efortul personal, ci în primul rând din acea capacitate de
abandon a limitărilor individuale.
De asemenea, recomandăm ca în fiecare postură să aibă loc o reamintire a naturii noastre divine şi
a motivului pentru care practicăm.
Martorul conştient în hatha yoga
În hatha yoga, în atitudinea de martor conştient, mai există un alt secret. Armonia atitudinii
posturale trezeşte spontan o intuiţie a conştiinţei Sinelui divin. Şi reciproc, intuiţia naturii noastre divine,
detaşarea faţă de corpul fizic, face ca energiile să circule mult mai liber, astfel încât efervescenţa
spirituală, freamătul inimii se pot trezi mai uşor. Prin hatha yoga tindem spre o expansiune a libertăţii şi
a fericirii de A Fi.
În esenţă, hatha yoga creează o mai mare fluiditate a energiilor în fiinţă. Dacă atitudinea este
corectă, pe lângă flexibilitate şi relaxare ne vom simţi mult mai echilibraţi şi liberi. În general, prin
practica yoga, energia, prana, se poate amplifica foarte mult. Pranayama, controlul suflului, este o altă
metodă de amplificare a conştienţei asupra energiilor fiinţei noastre.
Totuşi, chiar dacă energia vitală este foarte puternică, este de asemenea esenţial să avem
discernământul să o exprimăm într-un mod adecvat. De aceea, în Yoga Inimii Spirituale, practica se
referă şi la modul în care ajungi să foloseşti înţelept această energie. Aici amplificarea energiei este
însoţită de o aprofundare a conştiinţei martor. Prin aceasta se realizează în mod implicit o mai mare
centrare şi claritate. Aceasta atitudine stimulează creativitatea, aptitudinea de a ne apleca cu toata
inima asupra unor domenii ale vieţii care ne inspiră. Forţa vieţii conţine creativitatea şi frumuseţea
noastră.
Şedinţa de hatha yoga este privită în integralitatea ei, ca un unic dans, ca o comuniune cu viaţa
însăşi, ca expresie a unui unic elan de revelare şi celebrare a naturii noastre divine, a Inimii Spirituale.
Intrarea şi menţinerea în postură
a) Deslimitarea prin relaxare
În Yoga Inimii Spirituale considerăm că dacă în postura intervine durerea, yoga dispare.
Încrâncenarea nu este calea spre deslimitarea corporală.
Atunci când apar tensiuni, ceea ce urmează în mod natural e refuzul. Atunci când însă o anumită
tensiune este inerentă, ea trebuie acceptată ca o parte a ceea ce suntem deocamdată. Nu o negăm, nu
o reprimăm, ci o lăsăm să se disipeze pe liniile de forţă ale posturii. Important e să nu facem din poziţia
finală a posturii un obiectiv, ci să lăsăm corpul să tindă el însuşi spre poziţia finală, în timp ce muşchii şi
ligamentele se relaxează.

26
Astfel practicate, asanele sunt catalizatori ai vindecării şi transformării spirituale. Ele sunt ocazii de
remodelare a psihicului şi a minţii, de eliberare a tensiunilor şi a tendinţelor subconştiente prin
decondiţionare, fericire şi abandon.

b)În asana, atenţia radiază din interior, din Inima Spirituală, spre exterior
Bineînţeles că există nenumărate asane pentru realizarea cărora efortul este inevitabil. Important
este însă să nu ne focalizăm asupra tensiunilor care apar în execuţie sau asupra respiraţiei asociată cu
acel efort, ci asupra substratului de linişte ce radiază din Inima noastră. Astfel, nu uităm de natura
noastră divină, de cine suntem cu adevărat. De aceea, în asana, atenţia radiază din interior,
din Inima spirituală spre exterior. În acest calm plin de fericire tensiunile se topesc gradat.

c) Ce ne revelează liniştea Inimii în timpul execuţiei posturii


De asemenea, liniştea Inimii este cea care „ne va spune” cât de mult să înaintăm cu flexia
sau extensia într-o anumită postură. Deci progresul nu provine dintr-un efort personal, ci din însăşi
tendinţa de expansiune şi de depăşire a limitelor pe care intuiţia adevăratei noastre naturi o generează.
În acest fel, ponderea nu mai cade asupra efortului făcut, ci asupra liniştii, deschiderii şi fericirii
inerente Inimii Spirituale.

d)Echilibrul dintre efort şi relaxare


Abandonul, relaxarea nu înseamnă pasivitate sau inerţie. În asane, urmărim să creăm un echilibru
între efort şi relaxare pe un fond de abandon al conştiinţei individuale. Execuţia se va realiza cu bucuria
inerentă jocului, nu cu obsesia execuţiei perfecte, ori cu o atitudine agresivă faţă de corp. Intenţia şi
atitudinea noastră pozitivă dau energiei fluiditate şi direcţie Spirituală.

Rigoarea tehnică – un simplu cadru de expresie a artei spirituale


Prin diferitele asane pe care le realizăm onorăm, glorificăm spiritul, natura noastră divină. De
aceea, considerăm că mai important decât elasticitatea practicantului este capacitatea sa de acordare
la vibraţia esenţială, la freamătul sacru al Inimii. Din acest motiv, rolul instructorului este în primul rând
acela de a trezi iubirea, frumuseţea, încrederea, libertatea, creativitatea şi nicidecum de a se focaliza
pe greşeli.
În ultimă instanţă, în aproape orice asana ajungem să simţim la un moment dat limite fizice în ceea
ce priveşte flexibilitatea, durata de execuţie etc. Dacă ne cantonam în aceste limite uităm nelimitarea şi
omnipotenţa naturii noastre divine. Criticismul exagerat contractă, generează frică, împiedică mişcarea
esenţială de deschidere a fiinţei spre infinit. Prin amplificarea creativităţii şi libertăţii urmărim să facem
din Yoga Inimii Spirituale o adevăratăartă spirituală. Rigoarea tehnică, precizia metodelor reprezintă
doar cadrul de plecare în care lăsăm să se exprime liber inefabilul comuniunii spirituale.
Practicată corect, yoga ne deschide către viaţă, către spirit, eliminând astfel temeri, conflicte,
negări. Fiecare dintre noi are ceva unic, valoros de dăruit. Atât în meditaţie, cât şi în asane, cele mai
adânci dimensiuni ale fiinţei noastre sunt dăruite ca ofrandă Spiritului, Inimii Spirituale, Infinitului…

27
Creativitatea inerentă practicii posturale
Yoga Inimii Spirituale evită schemele mecanice şi abordările seci, urmărind să trezească în schimb
calităţile şi creativitatea practicanţilor prin însăşi fericirea, iubirea şi claritatea atenţiei deschise cu care
fiecare se aşează în asana. Şedinţa de hatha yoga - atât cea practicată la sală, în grup, cât şi cea
individuală - nu este privită ca o schemă rigidă, ci precum un act creator, plin de savoare, o celebrare a
vieţii. Prin deschiderea faţă de tranziţiile şi fenomenele subtile care pot să apară, conştiinţa strict
corporală şi personalitatea se destramă treptat, lăsând loc inspiraţiei şi liniştii transpersonale.
Oglindirea personalităţii în Yoga
Există nenumărate activităţi şi atitudini prin care personalitatea noastră poate fi pusă în evidenţă.
Felul în care mâncăm, ne îmbrăcăm sau vorbim dezvăluie dimensiuni ale personalităţii noastre. Acest
principiu este cu atât mai evident în practica yoga. De aceea este important să înţelegem şi să fim
conştienţi de felul în care „ne oglindim” în asana sau în postura de meditaţie. Transformarea
noastră începe prin însăşi atitudinea ce însoţeşte aşezarea într-o postură. Pe de alta parte, inducând
eleganţa, armonia, abandonul, rafinamentul în timpul practicii, yoga devine o cale de a genera astfel de
calităţi în întreaga noastră viaţă.
Rolul corpului fizic
În Yoga Inimii Spirituale, corpul fizic este o întrupare divină prin intermediul căreia putem
experimenta extazul recunoaşterii şi glorificării Unicului nelimitat, a advaitei, în universul multiplicităţii.
Corpul fizic este o măreaţă manifestare a spiritului, nu doar o formă materială grosieră. În mod similar,
gândurile, dorinţele, pasiunile şi emoţiile nu sunt obstacole ale trezirii spirituale care ar trebui să fie
reprimate sau eliminate, ci sunt mijloace de expansiune a conştiinţei individuale şi chiar de
transcendere a acesteia.
Corpul nostru fizic şi energiile subtile reprezintă daruri divine care ne ajută să descoperim cel mai
profund sens al libertăţii noastre. În Yoga Inimii Spirituale aspirăm din tot sufletul să dezvoltăm şi să
rafinăm toate aspectele propriei noastre fiinţe: corpul, mintea, capacităţile intuitive, claritatea mentală,
puritatea emoţiilor, incluzând cele mai profunde virtuţi pe care le avem.
a) Memoria ancestrală a trupului
Conştientizarea Inimii Spirituale menţinută atât în meditaţii, cât şi în practica asanelor conferă o
energie pură, energia lui „A FI” care se manifestă în corpul fizic. Astfel, are loc o condensare în corpul
fizic a transformărilor spirituale care apar. De asemenea, în meditaţie, atunci când se produce o stare
de expansiune a conştiinţei, corpul e umplut de fericire şi „memorează” în celulele sale această
existenţă beatifică. Adevărata memorie, memoria „ancestrală” se află în ansamblul fiinţei, nu în creier.
b)O cheie a stabilităţii minţii
Corpul fizic este un stabilizator al emoţiilor şi al gândurilor noastre. De exemplu, chiar şi după o
meditaţie profundă mintea îşi poate relua cu uşurinţă, în numai câteva minute, dinamismul şi agitaţia ei
obişnuite. Această situaţie poate deveni descurajantă pentru noi. Ne întrebăm ce este de făcut? Faţă
de mobilitatea gândurilor, trupul este mult mai stabil. El păstrează mult mai mult ecourile pe care
tăcerea şi fericirea din timpul meditaţiei le-au produs asupra sa. De aceea, conştiinţa corporală este
foarte importantă. De asemenea, devenind conştienţi de trup devenim conştienţi de ritmurile prin care
el trăieşte. Iar aceste ritmuri sunt de fapt ritmuri ale universului viu în care el se îmbăiază. Aceste
ritmuri sunt liniile directoare ale vieţii.

28
Atitudini de bază faţă de corpul fizic
a) Transfigurarea corporală
Hatha yoga creează un fel de deschidere “faţă de Adevăr” chiar şi la nivelul trupului. Această
deschidere spirituală poate fi resimţită în corpul fizic şi ne poate aduce nenumărate revelaţii.
De aceea în Yoga Inimii Spirituale nu este vorba despre un efort îndreptat spre a ne schimba
structura fizică. Transformările apar tocmai ca efect al eliberării de ataşamente, de „complicitatea” cu
corpul fizic.
Pentru a trăi această stare, pe lângă gradul profund de relaxare care trebuie atins, este necesar să
ne eliberăm de ideea unui corp strict material, solid, greoi, inert. Transfigurarea corporală în asana-e
face corpul fizic să devină pur, uşor, luminos.

b) Corpul fizic experimentat ca spaţiu infinit


Aceasta nu este o idee nouă. Exista câteva metode simple prin care se poate experimenta
deslimitarea conştiinţei corporale (este ca şi cum am simţi ca trupul nu mai are limitele cunoscute
impuse de forma şi consistenţa sa obişnuită).
În texte străvechi precum Vijnana Bhairava Tantra întâlnim diverse sutre în care corpul fizic însuşi
este experimentat ca vacuitate sau ca spaţiu infinit. Aceleaşi atitudini sunt recomandate şi în timpul
şedinţelor noastre de hatha yoga. Astfel, ne detaşăm chiar şi de memoria formei corpului fizic.
Această înţelegere se atinge printr-o atitudine mentală adecvată şi o destindere profundă. Realizăm
astfel în meditaţie sau în şedinţa de hatha yogacă materialitatea şi opacitatea corpului nostru nu
sunt altceva decât consecinţele crispărilor, tensiunilor şi ataşamentelor noastre.

c) Non-somatizarea tensiunilor
În mod obişnuit, atunci când tensiunile, stresurile şi grijile devin cronice, ele tind să fie somatizate.
În corp sunt somatizate nenumărate tensiuni emoţionale, conflicte şi dubii mentale. Intimitatea pe
care o simţim cu corpul nostru e limitată de conflictele mentale. Prin urmare, aceasta este o problemă
de ordin mental, nu corporal.
Nu e nevoie de multa intuiţie pentru a citi suferinţa sau teama pe chipul unui om. Tensiunile
interioare pot genera nenumărate probleme şi boli, de la migrene până la gastrită sau chiar ulcer. Dar
chiar dacă ele nu au ajuns şi poate nu vor ajunge niciodată să se exprime într-o formă gravă în corpul
fizic, presiunile psihice şi grijile constante ale vieţii au un rol nefast asupra corpului fizic şi a structurilor
energetice.

d) Detaşarea de corpul fizic


Cea mai simplă modalitate de a elimina astfel de tensiuni este somnul. Virtuţile sale excepţionale
provin tocmai din detaşarea de corpul fizic. Dar somnul reprezintă doar o uitare temporară, o evadare
în inconştienţă. El ne învaţă însă ceva fundamental: detaşarea faţă de corpul fizic şi eliberarea de
identificarea noastră totală cu acesta reprezintă o cheie importantă în revelarea libertăţii şi fericirii
naturii noastre divine.

29
Ca principiu general, o structură (corpul fizic, psihic sau mental) poate fi cu atât mai mult în
armonie cu Totul în măsura în care nu va mai exista o conştiinţă personală, egotică, reactivă ce
se identifică cu aceasta. Înţelegerea acestui principiu modifică “reprezentarea” noastră cu privire la
ceea ce este hatha yoga şi ne poate îmbunătăţi radical practica.

e)Nu o eliberare de corp, ci eliberarea „în corp”


Pe de altă parte, înţelegem absurdul negării trupului întâlnite în unele curente ascetice, dar şi
intenţia spirituală din spatele acestei impuneri. Ceea ce urmărim să eliminam nu este trupul, ci
identificarea restrictivă cu acesta.
În felul acesta, în loc să somatizăm tensiunile vom somatiza spiritul, fericirea, lumina pe care le
aducem până la nivel corporal. Astfel, în postură simţim vibraţia iubirii, a fericirii, a libertăţii. În acest fel
„incorporăm” calităţi divine.
Practicând diferite posturi este încurajată o capacitate de expresie cât mai deplină a spiritului uman.

f) Nirmana Kaya sau corpul fizic perfect purificat


Există în tradiţia budistă mahayana un concept care ne poate ajuta să înţelegem şi mai bine
atitudinea faţă de corpul fizic în asane şi în meditaţie. Acesta este nirmana kaya. (În tradiţia budistă
există doctrina trikaya, a celor trei corpuri ale lui Buddha – dharma kaya, sambhoga kaya şi nirmana
kaya- corpuri care exprimă natura acestuia. Simplificând, aceste corpuri pot fi traduse ca fiind corpul
cauzal, corpul astral şi corpul fizic al unei fiinţe iluminate.)
Nirmana kaya desemnează corpul fizic al unei fiinţe eliberate. Prin diferite tehnici, practicanţii
budişti aspiră să atingă acest stadiu al corpului fizic perfect purificat şi alchimizat.
Dar dacă ne putem imagina corpuri subtile perfect pure, ne întrebăm totuşi cum arată oare corpul
fizic al unei fiinţe iluminate, corp la care aspiră practicanţii budişti? Acesta este pur şi simplu un corp
fizic în care nu mai există nici o urmă de tensiune psihică sau mentală, un corp fizic eliberat de
amintirile traumelor, fricilor, de prejudecăţi, suferinţe şi contracţii interioare. Din acest punct de
vedere, nirmana kaya (denumit şi corpul originar) este precum corpul fizic în momentul trezirii din somn
sau în momentul încarnării în această existenţă.
El conferă un sentiment al adevărului, al transparenţei, al clarităţii, căci nu respinge nimic,
integrează totul, precum lumina albă care integrează spectrul întregului curcubeu.
g) Sama-rasa
Un alt concept care ne inspiră practica în Yoga Inimii Spirituale este sama-rasa - "echilibrare” sau
„esenţă comună”. Acesta a fost un termen foarte important în tradiţia Siddha Yoga (tradiţia yoghină
prezentă în sec. 8-12 d. Chr. care se baza pe învăţăturile şi viaţa unor fiinţe perfecte, mahasiddha.
Această tradiţie a inclus în aspiraţiile sale perfecţiunea corpului fizic şi chiar nemurirea fizică. De altfel,
însăşi această preocupare de „cultivare a potenţialului corpului fizic” a condus la apariţia hatha yogăi.)
Prin urmare, la origine, hatha yoga a fost creată pentru a revela şi a exprima, inclusiv în corpul fizic,
natura noastră divină. Sama-rasa exprimă procesul de deschidere, chiar şi la nivelul corpului
fizic, faţă de energiile divine. Este condiţia fiinţei în care corpul fizic exprimă la nivelul său
perfecţiunea divină.
Din acest motiv, în viziunea din Yoga Inimii Spirituale, hatha yoga este armonia omenescului cu
Divinul.

30
h) Reîntoarcerea energiilor la sursă, prin acceptare şi deschidere
Conştiinţa naturii noastre divine, a Inimii Spirituale topeşte cu iubire şi eliberează, chiar şi la nivel
organic, orice contracţie. Prin procesul sublimării emoţiile, tensiunile şi în general toate energiile se
reîntorc în sursa lor, în vibraţia originară, în spanda. În Yoga Inimii Spirituale,
practica hatha yogaurmăreşte această transparenţă spirituală la toate nivelurile fiinţei, inclusiv cel
corporal. În mod obişnuit, corpul fizic este traumatizat de reacţiile noastre, de agresiunile psihicului.
Acum, în acceptare şi deschidere, el se exprimă pur şi simplu.

i)Glorificarea corpului
Corpul fizic perceput astfel în asane sau în postura de meditaţie devine o realitate din ce în ce mai
fluidă, mai eterată, care ne induce treptat o experienţă de sui-generis “dematerializare”. Corpul fizic se
transformă astfel în “corp de slavă” atunci când, datorită fluidităţii energetice obţinute, reuşim să nu ne
mai percepem corpul în mod obişnuit, ca pe o masă solidă şi rezistentă, ci ca fiind subtil şi radiant de
energie.
Astfel, corpul nu mai este doar un mijloc de a atinge bucuria, libertatea, el devine libertate şi
bucurie.
j) Kaya Sthairyam – nemişcarea corporală - anticamera dez-limitării
În plus, după perioada de intrare gradată în postură, nemişcarea corporală (denumita Kaya
Sthairyam) este expresia corporală a liniştii minţii. Înasane, nemişcarea, încremenirea lipsită de
orice contracţie, asociată cu o stare de atenţie, de luciditate eliberată de tensiuni, ne deschide faţă de
purul „Eu Sunt”, prefigurează conştientizarea prezentului etern, a lui Acum, eliberat de distragerile
devenirii. Pe măsură ce sentimentul imobilităţii se aprofundează, pe un fond de destindere şi relaxare,
ataşamentul faţă de corpul fizic se estompează, în timp ce conştienţa liniştii, tăcerii devine mai
pregnantă. Atenţia se deplasează de la corp sau energii spre această nemişcare şi linişte. Această
linişte transpersonală, de dincolo de minte, este sursa reală a puterii noastre. Prin conştientizarea
Tăcerii, fiinţa noastră îşi pierde limitările.

k) Continuitatea conştientizării
De aceea, şedinţa de hatha-yoga trebuie să fie privită în integralitatea ei, fără discontinuitatea ce
ţine de intrarea şi ieşirea din postură, ci doar de continuitatea conştientizării.

Partea I - Yoga Inimii Spirituale


Partea a II-a - Concepte esențiale în Yoga Inimii Spirituale
Partea a IV-a - Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale
Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

31
Partea a IV-a
Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale
Rolul profesorului în Yoga Inimii Spirituale
Cantitate versus calitate
Despre profeţii şi mistere
Secrete şi iniţieri în Yoga Inimii Spirituale
Datorii în vederea participării la cursuri
Libertatea
Toleranţa
În ce constă progresul spiritual

Rolul profesorului în Yoga Inimii Spirituale


În viziunea noastră, rolul unui profesor de yoga este să contribuie la crearea condiţiilor necesare revelării
naturii divine a aspirantului. Adeseori, atâthatha yoga, cât şi alte tehnici, dacă sunt practicate mecanic,
generează un efect contrar: în locul veritabilei deschideri spirituale, ajung să adâncească convingerea că
suntem o individualitate separată de Tot.
O idee fundamentală în Yoga Inimii Spirituale este că adevăratul ajutor şi tot ceea ce avem nevoie vine
din interior, din Inima Spirituală. Rolul profesorului de yoga este doar să reamintească aceasta şi să
facă acest fapt să devină şi mai evident.
În acest fel, practicantul este încurajat să integreze yoga în viaţa de zi cu zi, să o facă să „curgă” în
cotidian, fără a mai exista riscul ca practica zilnică,sadhana, să devină un scop în sine.
Profesorul de yoga urmăreşte să trezească şi să reveleze calităţile divine ce sunt deja prezente
în Inima fiecăruia.
De asemenea, o caracteristică importantă în Yoga Inimii Spirituale este că urmărim să acordăm o totală
autonomie şi spaţiu de expresie fiecărui aspirant. La fel ca şi în artă, adevărata inspiraţie şi creativitate nu
pot veni decât pe fondul iubirii şi libertăţii.
De exemplu, în ceea ce priveşte hatha yoga, rolul profesorului nu se rezumă la a „corecta” posturi. Mult
mai important este ca el să dezvolte în fiecare practicant încrederea în natura sa divină şi în calităţile sale.
Astfel, fiecare cursant îşi dezvoltă un mod de a practica yoga bazat pe bucuria de a practica, în absenţa
oricărei constrângeri.
Profesorul urmăreşte să trezească fericirea de a medita, de a practica hatha yoga, de a exprima natural, în
viaţa de zi cu zi, înflorirea sufletului şi creativitatea pe care practica yoga o aduce.
În tradiţia budistă, învăţătorul se prezintă cel mai adesea ca fiind un prieten spiritual, kalyana mitra.
Evident, această atitudine a fost secole de-a rândul, şi continuă să fie şi acum, deosebit de fertilă din punct de
vedere spiritual. De aceea, o urmăm şi în Yoga Inimii Spirituale.
În ceea ce priveşte experienţele şi „stările” avute de cursanţi în timpul practicii yoga, considerăm că rolul
profesorului nu constă atât de mult în a explica semnificaţia conţinutului acelei experienţe. Rolul său
este mai degrabă acela de a ajuta practicanţii să aprofundeze conştienţa tiparelor proprii.

32
De exemplu, e mai puţin important ce ai simţit sau ai gândit decât revelarea patternurilor, a tendinţelor
gândirii sau trăirilor noastre. În felul acesta, se poate produce un salt calitativ, căci astfel îţi reactualizezi lumea
interioară.

Cantitate versus calitate


În locul expunerii a nenumărate procedee şi tehnici, preferăm să expunem constant principiile
fundamentale ale unei practici ce permit controlul mental, liniştea interioară şi trezirea Inimii ca organ de
percepţie spirituală. Recomandăm mai degrabă focalizarea cu tenacitate asupra unor metode eficiente şi
practica meditaţiei de revelare a Inimii Spirituale.
Realizarea în yoga nu se măsoară prin numărul de tehnici însuşite sau de cunoştinţele teoretice
acumulate. O astfel de concepţie nu ar putea decât să amplifice orgoliul şi implicit sentimentul separării.
Despre profeţii şi mistere
Yoga Inimii Spirituale se focalizează asupra importanţei momentului prezent. Ea nu încurajează proiecţii
idealizate sau fantasmagorice în viitor şi nici nu oferă anunţuri profetice. De asemenea, se evita spiritul
competitiv sau ideea unui scop care trebuie atins. Considerăm că un mesaj care porneşte din Inimă şi se
adresează Inimii are un efect mult mai profund decât unul care se adresează minţii, sau care speculează
fricile, rigidităţile ori dorinţele adepţilor.
În acest mod, aspiraţia spirituală se dezvoltă în mod dinamic, spontan şi natural.
De asemenea, nu ne propunem să încurajăm dogme, credinţe şi nici nu vrem să încurajăm un cult al
misterelor. Chiar dacă acestea pot oferi argumente pentru o altă perspectivă decât cea materialistă, practica
yoga nu trebuie confundată cu această preocupare pentru profeţii, enigme etc. Decinu mistere, ci Misterul!
Singurul Mister demn de a fi revelat este „Cine sunt Eu?”, sursa tuturor celorlaltor înţelegeri şi
fenomene, misterioase sau nu. Fără acest „punct de referinţă” al Inimii Spirituale, viaţa însăşi e doar
precum un vis.

Secrete şi iniţieri în Yoga Inimii Spirituale


Pledăm pentru simplitatea, libertatea şi naturaleţea mesajului pe care îl aducem: necesitatea centrării în
Inima Spirituală, în vederea revelării Realităţii Supreme. De aceea considerăm că el, împreună cu
metodele care ajută la aplicarea sa, trebuie lăsat să circule. Adevărurile esenţiale nu au de ce să fie ascunse
sau cenzurate. Ele au întotdeauna simplitatea naturaleţei. De aceea nu vom insista pe „revelarea de informaţii
ezoterice”. Chiar dacă nu negăm valoarea cunoaşterii teoretice, a fi bine informat sau „performant” nu
înseamnă neapărat a fi conştient şi cu atât mai puţin a fi înţelept. Evident, există procedee hatha
yoga adresate celor avansaţi, care ar putea fi periculoase pentru începători. În astfel de cazuri, discreţia este
necesară, dar din cu totul alte motive. Ea vine în mod natural şi este diferită de „secretomanie”.

Datorii în vederea participării la cursuri


Centrarea în Inimă şi implicit Iubirea care se naşte din aceasta este datoria noastră şi tot ea e
libertatea noastră. Singura regulă a iubirii este libertatea.
Un sistem rigid adânceşte conştiinţa separării de ceilalţi şi prin aceasta ne reactualizează propria
dramă, în loc să ne reveleze propria dharma(simţul armoniei cu macrocosmul).

33
Libertatea
Urmărim să oferim „spaţiul” în care fiecare să se poată exprima liber. Chiar dacă întreg sistemul Yoga
Inimii Spirituale se structurează pe câteva premise (expuse anterior), nu impunem nimănui să creadă
dogmatic în ceva anume. Aceste viziuni ajung să devină experienţă nemijlocită, trăire directă odată cu
aprofundarea practicii.
Astfel, învăţăm să respectăm Misterul care suntem şi să ne lăsăm chemaţi de El.
Yoga Inimii Spirituale nu încurajează conformismul şi schemele rigide. Acestea nu fac decât să inhibe
creativitatea şi elanul, aspiraţia Spirituală, freamătul sacru. În bucuria libertăţii, practica ne poartă cu uşurinţă
spre Inimă, spre centrul radiant al energiilor noastre inspiratoare.
Toleranţa
Respectăm alegerile celorlalţi de a-şi exprima propriile viziuni şi valori. Cu profund respect pentru fiecare,
invităm cu căldură pe oricine să urmeze marea celebrare a vieţii prin adâncirea în Inima Spirituală.
Yoga Inimii Spirituale încurajează un larg spectru de exprimări individuale spirituale şi religioase, mai ales
atunci când acestea trezesc freamătul sacru al Inimii, atunci când exprimă iubirea, compasiunea, intuiţia naturii
noastre reale. În adevărata spiritualitate nu există concurenţă. Există o unică Realitate Supremă. Suntem
convinşi că dincolo de forma pe care o religie sau alta a folosit-o pentru exprimarea inefabilului, ele traduc în
ultima instanţă aceeaşi aspiraţie, comună sufletului uman, de revelare a aceleiaşi esenţe. De aceea, aşa cum
spunea Teilhard de Chardin, „tot ceea ce se înalţă, converge.” În Yoga Inimii Spirituale preferăm să ne
orientăm asupra convergenţei, nu asupra elementelor formale şi a distincţiilor. Văzând esenţialul, putem
integra tehnici şi metode din diferite tradiţii dacă acestea creează premizele convergenţei în Inimă, în aceeaşi
Realitate Ultimă. De aceea, ştim că avem de învăţat din tradiţii precum sufismul, budismul, taoismul sau
creştinismul esoteric.
Lipsa prejudecăţilor, experienţa diversităţii şi a diferenţelor individuale sau culturale este o expresie a
conştiinţei unităţii divine, înţelegând şi iubind multiplicitatea creaţiei.
Astfel, pornim de la individualitate, cu specificităţile ei, pentru a ne îndrepta spre Unitate.
Prin extensie, putem spune că Yoga Inimii Spirituale acceptă şi aspiră să integreze orice practică sau
metodă ce creează condiţiile pentru revelarea naturii noastre spirituale.

În ce constă progresul spiritual


Progresul pe calea spirituală se reflectă printr-o capacitate mărită de centrare interioară, înţelepciune,
încredere în jocul divin, capacitate de a onora cu iubire prezenţa divină în tot şi în toate, precum şi
înţelepciunea de a celebra divina măreţie a vieţii.
Trezirea spirituală este un proces de continuă deschidere, de afirmare a libertăţii interioare, de
recunoaştere a Inimii Spirituale, a adevăratei noastre naturi, care este perfectă. În plan fizic, aceasta se
exprimă prin fericire, împlinire, iubire, conştienţă. Libertatea spirituală este un continuu proces de deschidere
lăuntrică, de amplificare a echilibrului, a conştienţei. Nu este o stare fixă de care să te agăţi sau în care să te
cufunzi.
Atunci când un practicant întrupează principiile Yoga Inimii Spirituale, el devine în mod spontan mai
conştient şi mai capabil să aprecieze frumuseţea vieţii. El dezvoltă sensibilitatea şi compasiunea faţă de
ceilalţi, faţă de orice creatură.

34
Alte semne ale progresului includ o putere interioară, hotărâre, claritate a minţii şi putere de abandon a
conştiinţei individuale, capacitate de a aprecia frumuseţea, transfigurare.
Astfel, devenim participanţi mult mai pasionaţi şi mai lucizi ai vieţii, în timp ce urmăm o filozofie a iubirii
vieţii atât în practica efectivă, cât şi după aceea.
La început, această atitudine se învaţă în liniştea minţii, în absenţa gândurilor, în meditaţii sau
practicând hatha yoga. Apoi realizam ca ea subzistă ca un fond al existenţei pure, un substrat ce dă
prospeţime, farmec, conştienţă şi iubire fiecărei clipe.
Partea I - Yoga Inimii Spirituale
Partea a II-a - Concepte esenţiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a - Practica Spirituală - Fundamente


Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale
Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

Pentru noi, a practica Yoga Inimii Spirituale este ca o reîntoarcere acasă şi trăire în sublim. Ea
aduce în acelaşi timp relaxare, deschidere, purificare, flexibilitate, regenerare, fericire, iubire. Şedinţa
de hatha yoga este precum o îmbăiere zilnică în energiile cosmosului. Echilibrul şi armonia trăite în
timpul practicii îşi extind ecourile pe întreaga zi. Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale conferă un
sentiment asemănător celui de reîntoarcere în mijlocul Naturii. Acelaşi gen de bucurie, acelaşi
sentiment al reintegrării, acelaşi abandon în tot trăit însă în cea mai profundă Realitate. Simţi
pretutindeni aceeaşi natură plină de iubire, conştienţă, splendoare a Inimii Spirituale.
Ceva măreţ se produce, căci simţi că mentalul nu mai este cel care guvernează fiinţa ta, ci că totul
este constelat de Inimă. Inima redevine centrul existenţei şi coordonatoarea ritmurilor esenţiale ale
vieţii. Inima îşi reia rolul ei de stea călăuzitoare pe firmamentul existenţei.
Mintea devine şi ea o Inimă în care Vidul extatic pulsează, e viu, te hrăneşte cu conştiinţa
eternităţii. Atunci e ca şi când Vidul circulă prin nervi, precum sângele prin artere.
Prin centrarea sistematică în Inima Spirituală, energiile sufletului se armonizează şi se succed cu
farmecul unui ritual. În universul interior realizăm astfel un ceremonial al nemuririi. El trezeşte şi
aprofundează credinţa în eternitatea noastră.

Inima Spirituală
În Centrul de Yoga şi Meditaţie Kamala activităţile au la bază Yoga Inimii Spirituale.
Prin practică, Yoga Inimii Spirituale aduce prin ea însăşi, diferite înţelegeri referitoare la ce este cu
adevărat Inima. La început ea este un obiect de meditaţie, apoi devine şi mijloc de cunoaştere, iar în
final Inima se revelează în adevărata sa natură, ca fiind ceea noi suntem în realitate.
"În tradiţiile spirituale din India, ca şi în alte părţi, “Inima” se referă nu atât la organul fizic cât la structura
psihospirituală corespunzând muşchiului inimii în plan material. Această Inimă spirituală este celebrată de
yoghini şi mistici ca sălaşul Sinelui transcendent. Este numită hṛd, hṛdaya, sau hṛt-padma (lotusul Inimii).
Deseori este denumită „peştera” secretă (guhā) în care yoghinul trebuie să îşi menţină mintea. În unele

35
şcoli, cum ar fi śaivismul kaşmirian, cuvântul hṛdaya se referă totodată şi la Realitatea ultimă.” Georg
Feurstein

Semnificaţia Inimii Spirituale


Simplitatea absolută a Inimii
Inima Spirituală nu este doar sufletul, activitatea psihică
Inima Spirituală nu e anāhata cakra
Identitatea dintre ātman şi brahman
Unde ne focalizăm?
Practica spiritualã recomandatã de Ramana
De ce Inima?
Nelimitarea Inimii Spirituale
Inima ca obiect, mijloc de cunoatere şi subiect al meditaţiei
A cuceri versus a te abandona
Construirea unui organ de percepţie
Unitatea dintre Iubire şi cunoaşterea directă, bhakti şi jñāna
"Inteligenţa Inimii” în spiritualitatea creştină
Importanţa “vegherii Inimii”
Ochiul Inimii
Conştientizarea Inimii Spirituale – o cerinţă spirituală fundamentală
Intuiţie şi re-flectare
Luminarii conştiinţei
Care este sursa energiei individualităţii?
Yoga Inimii Spirituale

Semnificaţia Inimii Spirituale


Multitudinea semnificaţiilor şi a caracteristicilor simbolice ale Inimii Spirituale are importanţa ei. Întreaga
călătorie spirituală poate fi descrisă prin aceste noţiuni.
1) În primul rând, principala semnificaţie a Inimii Spirituale: Ea este natura noastră esenţială şi cea mai
profundă; dimensiunea inefabilă a fiinţei noastre. Este un alt nume pentru Sinele suprem, ātman, cum este
numit în tradiţia yoghină. Inima Spirituală este Conştiinţa Supremă, Subiectul suprem al Cunoaşterii, purul
Eu.
Este conştiinţa martor, observatorul ultim al tuturor gândurilor, emoţiilor, senzaţiilor, minţii, a tot ceea ce e
interior şi a ceea ce este universul exterior.
2) Inima Spirituală este Realitatea ultimă, realitate atât transcendentă cât şi imanentă oricărui aspect al
macrocosmosului. Reprezintă totalitatea în care Subiectul şi obiectul, martorul care observă şi ceea ce
este observat sunt una.
Înţeleasă ca şi conştiinţă supremă, Inima este nelimitată. Este Lumina infinită. Este de asemenea libertatea
absolută şi spontaneitatea acestei Lumini a conştiinţei, ce ne apare în diferitele forme ale manifestării.
3) E un sui generis organ spiritual de cunoaştere directă.
Uneori Inima este înţeleasă ca fiind un mijloc de obţinere a revelaţiei. Ea este totodată un organ de
purificare, de reintegrare şi transfigurare a fiinţei noastre.
4) Un punct de inflexiune.
Inima este puntea dintre finit şi infinit, personal şi transpersonal, prezent şi eternitate. Este deschiderea

36
către totalitate. În acest aspect,Inima este principala noastră şansă de a ne transcende limitele
individualităţii.
5) Un ghid interior ce revelează Adevărul ultim.
Urmarea impulsurilor sale este o cale de eliberare.
6) Sursa întregii creaţii şi punctul final al tuturor energiilor.
Inima a fost de multe ori văzută ca fântâna nemuririi.
Preaplinul Inimii, exprimat ca Iubire pură şi Existenţă pură este el însuşi un semn al realizării.
7) Sălaşul tuturor misterelor profunde.
Inima iradiază o taină a suveranităţii sale mistice. Ea este sursa unei spontane minunări generată de
intuirea existenţei lui Dumnezeu. În tradiţia yoghină acest atribut este numit guhā, “peştera Inimii”.
8) Vidul absolut:
"Nu există un alt Buddha decât Inima.
Toate fenomenele nu sunt altceva decât Inima.” Tao-sin
Rene Guenon a spus că acea “Pace a vidului” , acea “Mare pace” (Es-Sakînah) a esoterismului islamic,
privită ca prezenţă divină a Centrului fiinţei, este reprezentată simbolic, în toate tradiţiile, de Inimă. În
tradiţia yoghină este exprimată de hṛd ākāśā, spaţiul infinit al Inimii.
9) Freamătul sacru, expresia unei pure, absolute aspiraţii.
Sufiţii, şivaiţii, vedanticii, isihaştii etc., răspund toţi chemării Inimii şi exprimă acelaşi pur impetuos dor de
Dumnezeu, dincolo de orice formă de adoraţie, dincolo de concepte şi numele atribuite Realităţii. Toţi o
percep ca pe un freamăt sacru, vibrând în ei şi pretutindeni.
Din Inimă emană un sentiment al Adevărului, al purei Existenţe. Făcând din Inimă simbolul
sacralităţii, religiile au exprimat chiar această idee.
10) Inima poate fi un important obiect de concentrare şi meditaţie.
Simplitatea absolută a Inimii
Vibraţia fină şi discretă care este trezită în zona pieptului, în absenţa oricăror gânduri, când mintea este
tăcută, în momentele de contemplare, de iubire, de abandon, acea vibraţie este începutul freamătului
sacru, cea mai directă experienţă a Inimii Spirituale.
Această chemare directă a infinitului radiind din zona pieptului este cea mai elocventă şi intimă semnificaţie
a Inimii şi totodată mărturie a existenţei acesteia.
Adevăratul înţeles al Inimii Spirituale se află chiar în acest freamăt, în această vibraţie intimă.
În simplitatea acestei vibraţii se găseşte prospeţimea revelaţiei. Revelaţie ce provine din “interior” chiar
dacă informaţia pare că vine din “exterior”.
Simplitatea acestei vibraţii, a acestui freamăt sacru al Inimii, este “spiritul”, esenţa acestor informaţii.
Inima Spirituală nu este doar sufletul, activitatea psihică
Inima este considerată sediul sentimentelor, al activităţii psihice. Dar aceasta e doar o dimensiune relativă
şi individuală a Inimii. Atman, Inima Spirituală nu are o dimensiune fizică sau mentală ca atare şi se
exprimă pe ea însăşi în mod nemijlocit printr-un freamăt transfigurator.

37
Inima Spirituală nu e anāhata cakra
Conform tradiţiei tantrice, anāhata cakra este doar un nivel sau o dimensiune a fiinţei noastre şi a întregii
manifestări. Inima Spirituală este mai mult decât atât. Inima Spirituală nu este o scânteie din Dumnezeu.
Inima Spirituală este Dumnezeu.
Identitatea dintre ātman şi brahman
Jnana yoghinii vorbesc de obicei despre această viziune paradoxală : ātman (Inima Spirituală)
şi brahman (Absolutul) sunt una. “Acestātman este brahman”. “Ayamātma brahma” este una din cele
patru mahāvākya, mari afirmaţii (sau am putea spune sugestii, idei forţă), ale tradiţiilor vedelor şi
upanishadelor.
Cheia înţelegerii naturii Unităţii şi Unicităţii esenţiale a universului constă în a vedea că Inima, eternul
nostru Sine nemuritor, este identic cubrahman (Absolutul). O altă mahāvākya apare în Chandogya
Upanishad: "Tat tvam āśi" – „Acea ultimă realitate, brahman, este ceea ce tu eşti”. Aşadar, Inima Spirituală
nu este doar o reflexie a totului. Este conştiinţa supremă, esenţa a tot, fundalul existenţei. Totul, Unitatea
suntem noi. În meditaţia de revelarea a Inimii Spirituale noi toţi revelăm aceeaşi Inimă, acelaşi Sine
divin, Aceeaşi Ultimă Realitate. Inima omului şi Inima Lumii sunt o singură Inimă.
Acesta este demersul în Yoga Inimii Spirituale, în retragerile şi seminariile noastre.
Unde ne focalizăm?
"Atomul divin al Sinelui se găseşte în partea dreaptă a inimii, la aproximativ o lăţime de deget distanţă de
linia mediană. “
"Aici este Inima Spirituală. Se numeşte hṛdaya, este localizată în partea dreaptă a pieptului, şi este clar
vizibilă ochiului interior al aspirantului pe calea spirituală. Prin meditaţie poţi învăţa să găseşti Sinele în
peştera acestei Inimi.” Ramana Maharshi.
Cuvântul hṛdaya este compus din hṛd (centru, Inimă) şi ayam (acesta).
Practica spirituală recomandată de Ramana
Dacă acceptăm că există această zonă în corpul nostru, care are un rol privilegiat în revelarea a cine
suntem cu adevărat, atunci, aşa cum punctează Ramana, este logic să considerăm că acesta este un
punct principal în care mintea ar trebui să fie focalizată în concentrare şi meditaţie.
Ramana sintetizează în felul următor:
"Este esenţial în orice sādhana (practica spirituală) să urmăreşti să aduci înapoi mintea agitată şi să o
fixezi doar asupra unui singur lucru. De ce atunci să nu fie adusă înapoi să se focalizeze în Sine ( în acest
sentiment al Eu-lui)? Aceasta este ātma-vicāra. Asta este tot ce avem de făcut!”
De ce Inima?
Să clarificăm un aspect de multe ori controversat: unde se revelează de fapt mai uşor Inima Spirituală şi
unde e cel mai bine să ne focalizăm pentru a ne revela Realitatea noastră divină, Sinele Suprem? Unii
yoghini spun că acest punct este ājñā cakra, alţii sahasrāra, alţiidvādaśānta (o zonă situată la 12 lăţimi de
deget deasupra capului). Toate acestea pot fi folosite ca suport în meditaţie. Dar demersul va fi diferit în
fiecare situaţie.
Multe afirmaţii ce provin din texte orientale tradiţionale confirmă faptul că jivātma şi ātman sunt conţinute în
acelaşi centru, situat în zona din mijlocul pieptului. Focalizarea în sahasrāra sau dvādaśānta arată un
demers tantric în care energia este ridicată de-alungul canalului energetic din mijlocul coloanei

38
vertebrale, suṣumṇā nadi. Asta sugerează o mişcare către un scop. Sahasrāra simbolizează ceea ce e cel
mai înalt, cel mai sus. Inima simbolizează Centrul fiinţei în care toate sunt desăvârşite şi unde nu există
intenţii personale.
Creştinii de asemenea vorbesc despre coborârea minţii în Inimă.
Nelimitarea Inimii Spirituale
Inima este fără limite şi pentru că nu are formă poate conţine totul.
Raportarea a ceva infinit, ātman, Sinele divin, la un punct din corpul fizic este doar un ajutor pentru
început.
Inima ca obiect, mijloc de cunoatere şi subiect al meditaţiei
În retragerile pentru revelarea Inimii Spirituale obiectul meditaţiei nu este respiraţia, sau senzaţiile
corporale, sau sentimentele, sau mintea, ca în alte retrageri, ci Inima Spirituală, ātman, Sinele divin. Dar,
pe măsură ce meditaţia devine mai profundă, Inima Spirituală nu va mai fi doar obiectul meditaţiei.
Devenim conştienţi că Ea este totodată Subiectul, conştiinţa martor, Sinele profund, însăşi sursa procesului
meditativ. Aşa că înţelegem că Inima Spirituală este mult mai mult decât obiectul concentrării sau al
meditaţiei. Aceasta ne va ajuta să cunoaştem direct o altă modalitate de a ne apropia de meditaţie şi de
spiritualitate. Realizăm că Inima este în acelaşi timp sursa atenţiei, (cunoscătorul), instrumentul cunoaşterii
(organul cunoaşterii) şi obiectul cunoaşterii. Acest fel de meditaţie este o introspecţie ce porneşte din Inimă
şi se întoarce în Inimă.
A cuceri versus a te abandona
În general, activitatea minţii este guvernată de intenţionalitate egotică. Când facem pratyāhāra şi ne
centrăm în zona pieptului, începem să căutăm interiorul în detrimentul exteriorului. În acest fel trecem de la
atitudinea obişnuită a minţii de “cucerire”, la o predispoziţie receptivă, contemplativă. E un fel de abandon
care implică luciditate, discernământ, vigilenţă. Este mai mult o prezenţă pură ce radiază, nu o acţiune a
egoului.
Construirea unui organ de percepţie
Prin Yoga Inimii Spirituale construim un organ de cunoaştere ne-mediată, jñāna, care aduce intuirea intimă
a ceea ce suntem cu adevărat. Acest nou organ de cunoaştere este format prin identitatea atributelor minţii
şi ale Inimii.
Atenţia Inimii-minte implică mai mult o atitudine de aşteptare, o orientare către un nivel al unor stări de
dincolo de mintea raţională, un tărâm al păcii, al sacralităţii.
În această călătorie de la Inima noastră la Inima lui Dumnezeu, în această cunoaştere directă, jñāna,
realizăm că totul este îmbrăţişat:întreaga Creaţie, Brahman, Absolutul însuşi.
Unitatea dintre Iubire şi cunoaşterea directă, bhakti şi jñāna
Cea mai bună modalitate de a fi conştient de Inima Spirituală este să iubeşti. De aceea jñāna,
cunoaşterea directă, este atât de mult legată de bhakti, care înseamnă iubire, devoţiune, fervoare, adorare,
extaz.
"Dumnezeu este născut în Inimă şi Inima este născută în Dumnezeu” după cum spunea marele mistic
creştin Meister Eckhart.
"Inteligenţa Inimii” în spiritualitatea creştină
În spiritualitatea creştină, pentru părinţii deşertului, Inima nu este un simplu organ fizic, ci este Centrul
spiritual al fiinţei umane, sinele ei profund, altarul interior, în care se intră doar prin sacrificiul individualului.

39
Aici se înfăptuieşte misterul unirii dintre divin şi uman.
În viziunea părinţilor deşertului, există un organ al contemplării, numit “ochiul Inimii” sau
Inteligenţa Inimii, nous. Acest nous sălăşluieşte “în profunzimea sufletului”; el este cel mai adânc aspect al
Inimii.
Importanţa “vegherii Inimii”
Pentru părinţii deşertului, nipsis, „vegherea Inimii” reprezintă claritatea spirituală, vigilenţa. Ea semnifică o
atitudine plină de atenţie în care suntem continuu conştienţi de Inima Spirituală. Numele grec al Philokaliei
este “Philokalia părinţilor niptici” , adică a părinţilor care practică virtutea vigilenţei.
Aceasta arată că pentru ei conştientizarea Inimii Spirituale ocupa un loc central.
Aceeaşi atitudine este promovată în Yoga Inimii Spirituale în cursurile, în retragerile şi seminariile
noastre.
Ochiul Inimii
Expresia “ochiul Inimii” apare de asemenea şi în tradiţia sufită. Aici reprezintă deschiderea faţă de divin,
ochiul prin care profunzimea Inimii poate fi văzută şi prin care Inima poate recunoaşte Suprema Realitate
divină.
Pentru aceste tradiţii, acest loc, din adâncul Inimii este simbolul punctului de contact cu Dumnezeu.
Conştientizarea Inimii Spirituale – o cerinţă spirituală fundamentală
În acelaşi fel în care mintea este antrenată la şcoală prin procesul educaţiei, Inima noastră (înţeleasă aici
ca organul de percepţie spirituală) are nevoie să se dezvolte. În domeniul Inimii, mulţi sunt precum
analfabeţii.
Desigur, procesul „cultivării” este diferit pentru că atributele celor două organe de cunoaştere – mintea şi
Inima - sunt diferite (atât în ceea ce priveşte domeniul cunoaşterii cât şi al mijloacelor prin care aceasta
este realizată)
Orice şcoală spirituală autentică induce şi predă principiile şi atributele sacre ale regatului Inimii: iubirea
pură, dorul, ardoarea, elanul,entuziasmul, însufleţirea, înflăcărarea, fervoarea, freamătul sacru, aspiraţia
spre Dumnezeu.
Intuiţie şi re-flectare
Inima este un organ subtil al înţelepciunii, a ceea ce se numeşte “intelectul transcendent”.
Mintea cunoaşte printr-un proces de acumulare de informaţii. Inima cunoaşte prin abandon, credinţă şi
bucurie.
Cunoaşterea minţii e secvenţială; cunoaşterea Inimii e instantanee şi nedivizată. Ea este revelaţie.
Este holistică. Ea reveleazăadvaita, non-dualitatea.
Luminarii conştiinţei
S-au făcut analogii între Soare şi Lună, pe de o parte şi Inimă şi minte, de cealaltă parte. În
hinduism, mintea e numită chandra maṇḍala, cercul lunii şi Inima este numită sūrya maṇḍala, cercul
soarelui. Chiar şi caracteristicile acestor două organe sunt simbolice în şi prin ele:Prezenţă Pură, radiantă
în Inimă; reflectare, inteligenţă discursivă în minte.
Intuiţia ce vine din Inimă este divină pentru că reprezintă o participare directă la acea înţelepciune
universală.

40
Inima, fiind soarele spiritual, este imagine a Centrului. Ea este considerată locul revelaţiei, centrul vital al
fiinţei şi sursa celei mai profunde intuiţii, a ceea ce suntem în realitate. Inima e un organ teofanic (teofania
este o manifestare vizibilă pentru umanitate, a lui Dumnezeu). Este un simbol sacru prin excelenţă.
Mintea este un instrument imperfect al conştiinţei, cu o incapacitate inerentă de a înţelege şi realiza cine
este ātman, Sinele Suprem. “Adevărul Sinelui nu poate veni de la acela care nu a realizat că el este Sinele.
Intelectul nu poate revela Sinele dincolo de dualitatea sa – subiect şi obiect.” Ramana Maharshi
Care este sursa energiei individualităţii?
În conformitate cu sfaturile lui Ramana Maharshi (bazate pe tradiţia advaita vedānta), această energie
subtilă primordială se înalţă din Inimă (din zona din mijlocul pieptului, un pic spre dreapta) spre minte,
printr-un canal energetic numit ātma nāḍi. Aici ea hrăneşte procesul gândirii şi implicit conştiinţa
individuală, cu toate ataşamentele, speranţele, dramele, iluziile şi suferinţele ei. De aceea mintea a fost
văzută ca o lună care doar reflectă lumina soarelui Inimii. Întorcându-ne în Inimă, tot zgomotul van al
lumii tace. Inima este un sanctuar alliniştii.
Acolo, în cea mai sacră intimitate şi solitudine a peşterii Inimii, capriciile individualităţii dispar şi conştiinţa
unităţii este revelată. Acolo, lumea şi omul sunt una. Aşadar, într-un mod paradoxal, solitudinea şi
intimitatea Inimii revelează Unitatea esenţială a întregii existenţe.
Yoga Inimii Spirituale
În vremurile noastre, această corelaţie între inteligenţa intuitivă superioară şi Inimă a fost aproape uitată.
Astăzi, chiar dacă acceptăm în general aceste idei, avem tendinţa să le considerăm a fi simbolice. Yoga
Inimii Spirituale porneşte de la premiza că aceste adevăruri ar trebui aplicate într-un mod foarte
concret. Inima, văzută ca organ de cunoaştere directă, poate şi ar trebui să fie antrenată constant
pentru a-şi amplifica puritatea, capacitatea de a Iubi, de a fi Conştiinţa martor.

41