Energobiologie - Terapia

Bowtech – un dar de la
Dumnezeu (1)
(preluare, traducere şi adaptare după site-
uri oficiale)
Tom Ambrose Bowen s-a născut într-o
suburbie a oraşului Melbourne - Brunswick,
statul Victoria, Australia, pe 18 aprilie 1916,
fiind al treilea copil şi singurul fiu al familiei
imigranţilor englezi William şi Norah Bowen. A avut două
surori mai mari, Norah şi Beatrice şi o soră mai mică –
Agnes. Părinţii lui au ajuns în Australia în jurul anului 1910,
venind din Wolver Hampton – Marea Britanie.
Dorinţa sa de copil era să devină medic. Tatăl sau era
tâmplar şi nu vedea necesitatea continuării educaţiei mai
mult decât era necesar în vederea obţinerii unei slujbe.
Astfel Tom a devenit ucenic de tâmplar imediat după
terminarea şcolii. Apoi s-a căsătorit cu Jessie McLean la
Armata Salvării în septembrie 1941 şi împreună s-au
mutat în Geelong, unde Tom s-a angajat ca tâmplar la
fabrica de ciment din localitate. Au avut trei copii: Pam,
Barry şi Heather. Soţia lui, Jessie, suferea de astm şi
foarte adesea necesita spitalizare pentru reglarea
respiraţiei. Tom a îmbunătăţit constant starea soţiei sale
prin aplicarea unor metode proprii, până când aceasta n-
a mai avut deloc nevoie de tratament alopat.
Tom era un sportiv pasionat şi iubea înotul, ciclismul şi
jocul de criket. A condus cu succes un Club sportiv
pentru Armata Salvării în Geelong, antrenând tineri în
diferite sporturi, exerciţii fizice şi gimnastică. De
asemenea a obţinut rezultate şi la Clubul sportiv, aplicând
proceduri proprii pentru cazuri de accidente sportive. Era
mereu în măsură să ajute orice coleg aflat în suferinţă.
Curând toata lumea a aflat că Tom avea metoda sa
proprie de a-i ajuta pe cei în suferinţă. În timp ce ziua
lucra ca tâmplar la fabrică, Tom începuse să lucreze serile
acasă, tratând din ce în ce mai mulţi oameni care-i cereau
ajutorul în diferite probleme de sănătate. Tom Bowen a
continuat să-şi îmbunătăţească tehnica. La începutul
anilor ‘60 se impunea o decizie majoră: să rămână la
fabrica de ciment sau să-şi asume un cabinet propriu.
Tom reuşeşte să risipească îndoielile consoartei şi
deschide un cabinet în locuinţa unei prietene de familie,
Rene Horwood, pe Autumn Street. Aceasta îşi vânduse
firma şi avea suficient timp să-i ofere lui Tom sprijn în
consultanţă, bazându-se pe experienţa sa de mulţi ani în
conducerea unei afaceri. Pe când Rene se ocupa de
secretariat şi contabilitate, Tom îi ajuta cu succes pe cei
cu dureri de spate, accidente sportive, astm, afecţiuni
organice, probleme mentale şi emoţionale şi reuşea să
aducă alinare şi celor cu handicapuri grave.
Curând, numărul mare de pacienţi care veneau la
tratament a făcut imposibilă continuarea activităţii într-o
locuinţă privată, următorul pas fiind mutarea într-o locaţie
mai mare, în Str. Latrobe Terrace nr. 99, Geelong. Oricum,
în scurt timp, această locaţie s-a vădit de asemenea
neîncăpătoare iar Tom şi-a mutat cabinetul în Str. Latrobe
Terrace la nr. 283. Sosea la clinică putţn înainte de ora 9
dimineaţa, când îşi începea ziua de lucru. Tom se ducea
acasă în pauza de prânz şi după aproximativ două ore se
întorcea şi îşi relua activitatea. S-a estimat că Tom trata
circa 14 pacienţi pe oră, iar în medie aplica fiecăruia doar
două sau trei şedinţe, după care starea lor se ameliora
vizibil. Era atât de dedicat acestei metode de terapie,
încât se întâmpla să mergă noaptea acasă la pacienţi
pentru a le uşura suferinţa. Conform celor spuse de Pam,
tatăl său era extrem de generos când întâlnea persoane
aflate în situaţii disperate sau copii cu handicap ce
necesitau o îngrijire specială. În această perioadă Tom ar
fi putut să câştige foarte mulţi bani, dar acest lucru nu
constituia pentru el o prioritate; prezenţa lui Rene a fost o
binecuvântare, ea fiind cea care gestiona finanţele
cabinetului său.
Deşi Tom nu avea studii în domeniul medical, a devenit un
terapeut respectat, tratând în mod constant 13.000
pacienţi pe an. Aceste date au fost verificate în 1975 de
către un studiu comandat de Guvernul Australian în
privinţa activităţii terapeuţilor de medicina alternativă şi
complementară. Tom era atât de solicitat încât de multe
ori familia sa avea de suferit de pe urma "celebrităţii"
tatălui, în special în zile de sarbatoare, cum ar fi
Craciunul, când Tom vizita copiii "speciali". În fiecare
sâmbătă cabinetul său era deschis pentru persoane cu
handicap, aceştia primind tratament gratuit.
În timpul funcţionării cabinetului său de pe Villamanta
Street, 1979, probabil din cauza diabetului, suferă o primă
amputare a unui picior. Era în plus şi un fumător înrăit, iar
asta se pare că a avut repercursiuni grave asupra
circulaţiei sale sanguine în membrele inferioare. Aceasta
nu il opreşte să lucreze în continuare din carucior, la
încheierea perioadei recuperatorii postoperatorie, având
circa 14 pacienţi pe oră, la fel ca şi înaintea operaţiei
suferite. Mai târziu utilizează o proteză construită de un
prieten. Practica sa devine din ce mai cunoscută printre
pacienţii săi mulţumiţi de rezultate, iar Tom Bowen devine
tot mai căutat. Cazurile sale medicale rezolvate se
înmulţesc. În 1982 suferă amputarea celuilalt picior.
Datorită unei infecţii suferite în urma operaţiei, este mutat
în secţia de boli infecţioase. Aici cruda ironie a soartei a
făcut ca omul care uşurase atâtea suferinţe semenilor săi
să nu îşi mai revină niciodată.

Tom era ajutat în lucrarea sa altruistă de

doi dintre învăţăceii săi, Romney
Smeeton şi Kevin Ryan. Tom era foarte
implicat în activitatea cluburilor locale de fotbal şi se ştia
foarte bine că uşa cabinetului sau era deschisă sâmbăta
seara până pleca ultimul fotbalist. Avea de asemenea, o
mare afinitate pentru animale, tratând atât mici animale
de companie – pisici şi câini, cât şi cai. A considerat
mereu că cea mai mare recompensă a sa este faptul că îşi
poate oferi ajutorul !
Deşi de-a lungul anilor mulţi l-au solicitat pe Tom să îi
înveţe metoda lui de tratament, el a instruit numai
şase persoane: Keith Davis, Nigel Love (decedat),
Kevin Neave, Oswald Rentsch, Kevin Ryan şi Romney
Smeeton.
Aceştia l-au intrebat în repetate rânduri: de unde şi
cum a conceput şi dezvoltat această tehnică
uimitoare ? Raspunsul său era întotdeauna acelaşi: “A
fost un dar de la Dumnezeu !”.
În 1974, pe când Tom participa la Conferinţa Naţionala
pentru Sănătate în Adelaide – sudul Australiei, i-a fost
prezentat Oswald Rentsch şi l-a invitat pe acesta în
Geelong să-l înveţe tehnica. Deoarece Bowen nu avea
manuale sau însemnări, l-a rugat pe acesta sa-i
documenteze lucrarea şi l-a autorizat s-o predea
oricui va vrea sa o înveţe, după moartea sa.
Soţia lui Ossie, Elaine, a învăţat şi ea tehnica de la Bowen
şi după doi ani şi jumătate, în 1976, Oswald şi Elaine au
deschis un cabinet naturopat în Hamilton – Western
Victoria, unde practicau doar terapia Bowen. După
moartea lui Bowen, în 1982, apăruseră tot mai multe
presiuni asupra familiei Rentsch să înceapă predarea
tehnicii Bowen. Acest lucru nu s-a întâmplat până în 1986
– patru ani după moartea lui Bowen – când soţii Rentsch
au început să organizeze cursuri de instruire mai întâi
în Australia şi apoi pe mai toate continentele. Din
1992 şi până în prezent, această metodă de tratament
a fost predată unui numar de 29.000 persoane din
întreaga lume, cu ajutorul a 98 de instructori, cu
seminarii organizate în peste 30 de ţări şi 18 Asociaţii
Bowen afiliate Academiei de Terapie Bowen din
Australia.

Este o metodă revoluţionara de tratament corporal,

bazată pe principiul “Cu cât mai puţin, cu atât mai
bine”. Terapia Bowen nu este nici masaj, nici
fizioterapie sau presopunctură – deşi are asemănări
cu toate acestea nu este un hibrid. Pare a fii chiar
rădăcina terapiilor alternative cunoscute în prezent.
Terapia Bowen este o terapie HOLISTICă, care se
bazează pe declanşarea capacităţii de auto-vindecare
a propriului nostru corp. Revelaţia lui Tom Bowen a
constat în înţelegerea faptului că organismul nostru
dispune de abilităţile necesare rezolvării oricărei
afecţiuni.
Adică avem o dotare naturală care constă în existenţa
unui doctor interior personal şi desigur pesonalizat.
Acesta îşi începe măsurile de vindecare în momentul în
care se realizează RELAXAREA totală a corpului. Tehnica
Bowtech nu impune corpului o comandă externa, ci îi
transmite mesajele corecte datorită cărora organismul se
reîntoarce la matricea originală. Matricea originală este
sistemul perfect în care am fost cu toţii creaţi. Este o
informaţie-sursă fără defect care ne descrie, la care se
ajunge printr-un fel de formatare a sistemul care prezintă
blocaje sau o funcţionare deficitară din cauza unor
informaţii greşite, generatoare de boala. Organismului
este trezit ca să întreprindă măsurile necesare pentru
vindecare, în propriul sau ritm şi în propriile sale condiţii.
Un tratament Bowen constă în aplicarea unor mişcări
delicate pe anumite puncte specifice de pe corp. Tehnica
este manuală şi nu implică durere. Există pauze de câteva
minute între intervenţiile terapeutului, care sunt neaparat
necesare pentru a oferi corpului posibilitatea de a
prelucra mesajele transmise prin intermediul
neurotransmiţătorilor. Aceasta este singura terapie pe
care un terapeut o poate aplica unui numar de până la
zece pacienţi, în acelaşi timp, fără efort fizic sau consum
de energie şi cu rezultatele maxime instantaneu. Oricine
poate învăţa această tehnică – indiferent de pregatirea
educaţională anterioară.