Nervul vag, cel care face conexiunea dintre

minte și corp
Autor:
Miruna Popescu, cercetător științific
Am aflat prima oară despre nervul vag când am început să caut remedii
pentru tinnitus, ce a apărut peste noapte în urma unei supărări profunde. În
același timp, balonarea și constipația mi s-au accentuat surprinzător de
vizibil. Mi-am dat seama atunci că există o legătură profundă între starea de
spirit și corpul fizic.

Această legătură este intermediată prin nervul vag, care este responsabil
pentru conexiunea dintre minte și corp. Nervul vag este unul dintre cei 12
nervi cranieni, fiind cel mai lung dintre ei. Cuvântul vag/vagus în latină
înseamnă „rătăcitor“: acest nerv „circulă“ către toate organele importante, cu
excepția glandelor suprarenale și a tiroidei. Pornește de la creier și ajunge la:
limbă, ochi, urechi, gât (faringe, laringe, esofag), plămâni, inimă, tractul
digestiv (stomac, intestine), ficat, pancreas, vezica biliară, rinichi, vezică
urinară, uretră, splină, organele reproducătoare (feminine).

Nervul vag face parte din sistemul nervos involuntar și comandă procesele
inconștiente, cum ar fi menținerea constantă a ritmului cardiac și controlul
digestiei alimentelor.

Hormonii controlați de nervul vag

Nervul vag este conectat direct la nervii care ne acordează urechile la
vorbirea umană, ne coordonează contactul vizual și ne reglează răspunsul
emoțional. Aceasta deoarece el influențează eliberarea de oxitocină, hormon
ce dictează conectarea noastră socială.

O mulțime de alți hormoni sunt controlați de activitatea nervului vag, printre

care:
• cortizolul – ce reglează stresul;
• estradiolul – ce controlează senzația de durere;
• insulina – ce controlează nivelul de glucoză în sânge;
• hormonii tiroidieni – ce controlează apetitul și starea de bine a
organismului, în general;
• grelina și leptina – ce controlează senzația de foame;
• testosteronul – ce controlează, printre altele, agresivitatea;
• hormonii de creștere – importanți pentru vitalitate și încetinirea procesului
de îmbătrânire;
• hormonul paratiroid – ce transformă vitamina D3 în vitamina D activă.

Organe ce sunt influențate de funcționarea nervului vag

Pentru cei care suferă de afecțiuni digestive, cât și pentru cei care au
tulburări mentale, un tonus vagal scăzut este aproape întotdeauna o parte
din cauza problemei. Cele două tipuri de disfuncții sunt legate între ele, prin
intermediul nervului vag, și se pot cauza una pe cealaltă, în ambele direcții.
• În creier, nervul vag ajută la controlul anxietății și al depresiei.
• În tractul digestiv, acest nerv reglează aciditatea stomacului și tranzitul
intestinal.

Stimularea nervului vag crește secreția de histamină în celulele stomacale,

ceea ce ajută la secreția sucului gastric și îmbunătățirea absorbției vitaminei
B12.

Dar, atunci când nervul vag nu funcționează optim, nu se mai produce

suficient acid clorhidric în stomac, necesar digestiei proteinelor. Apare atunci
senzația de „piatră în stomac“ după o masă ce conține carne sau ouă.

Sindromul colonului iritabil, asociat cu un nivel scăzut al fluidului gastric,

balonări și un tranzit intestinal lent, indică, de cele mai multe ori, o problemă
a nervului vag. Constipația aduce cu sine prea multă fermentație și, deci, o
supra-populare a intestinelor cu bacterii.

Tot prin intermediul nervului vag, degenerarea creierului poate aduce cu sine
pierderea controlului motilității. De aceea, persoanele bătrâne care suferă de
o degenerare celebrală severă ajung în aceeași situație ca bebelușii. Nervul
vag nu este pe deplin dezvoltat la naștere, de aceea bebelușii nu își pot
controla nevoile.
O funcționare neadecvată a nervului vag aduce cu sine și apariția intestinului
permeabil („leaky gut“), problemă ce rezultă în dezvoltarea de intoleranțe
alimentare și absorbție scăzută de nutrienți.

Dar tulburările mentale și digestive nu sunt nici pe departe singurele

probleme ce pot fi cauzate de funcționarea defectuoasă a nervului vag.

În limbă, el ajută la controlul gustului și al salivei, iar în ochi, la secreția

lacrimilor.

În cazul urechilor, stimularea nervului vag ajută persoanele care suferă de

tinnitus.

Nervul vag are un rol important în boli precum refluxul gastro-esofagian, nu

numai pentru că el controlează aciditatea stomacală, dar și pentru că este
conectat cu esofagul.

În inimă, nervul vag controlează ritmul cardiac, variabilitatea lui, cât și

tensiunea arterială. Activarea acestui nerv scade riscul bolilor cardiace.

În ficat, nervul vag ajută la controlul glucozei din sânge.

În pancreas ajută la eliberarea de enzime pentru digestia fibrelor și

făinoaselor.

În vezica biliară ajută secreția bilei, ce facilitează digestia grăsimilor.Nervul

vag susține funcția generală a rinichilor, eliberând dopamină, ce ajută la
eliminarea sodiului.

În vezica urinară, tonusul scăzut al nervului vag poate determina urinarea

frecventă.

În splină, ca de altfel în toate organele, buna funcționare a nervului vag

reduce inflamația.

Nervul vag ajută la controlul fertilității și al orgasmului feminin prin faptul că

se conectează la cervix, uter și vagin: femeile pot ajunge la orgasm pur și
simplu prin intermediul nervului vag!
Metode de stimulare a nervului vag
Există câteva metode care îți exersează nervul vag, îmbunătățindu-i
considerabil funcționarea. Oricine poate face aceste exerciții acasă, dar exact
ca atunci când îți exersezi mușchii, trebuie să le faci des și energic pentru a
vedea rezultate. Întocmai ca un program de gimnastică, trebuie să te ții de
aceste practici un timp îndelungat. Uneori durează câteva săptămâni bune
până începi să vezi rezultate.

1) Gargara

Gargara contractează mușchii din spatele gâtului, ceea ce activează nervul

vag și stimulează tractul gastrointestinal. Faceți așadar gargară cu apă (sau
ceai) de câteva ori pe zi, cât de energic puteți.

2) Cântatul, rugăciunea sau intonatul mantrelor și incantațiilor

Cântatul la capacitatea maximă a plămânilor implică de asemenea mușchii

din spatele gâtului. Cântatul energic, cântatul la unison care se practică în
biserici, recitarea rugăciunilor sau incantația „Ommm“ crește funcția nervului
vag.

3) Activarea reflexului de gag (de vomă)

Spatulele linguale stimulează reflexul de vomă. Exersați-vă singuri acest

reflex, de câteva ori pe zi.

4) Clismele cu cafea

Expandarea intestinului, atunci când faci clisme, crește activarea nervului

vag. Clismele sunt un ajutor excelent, mai ales pentru persoanele care suferă
de constipație, și nu numai. Pentru un efect cât mai bun asupra nervului vag,
încercați să prelungiți clisma cât de mult puteți (ideal 5-10 minute).

„Exersarea reflexului de vomă este ca și flotările pentru nervul vag, iar

gargara, cântatul și clismele sunt ca și cum ai face un sprint“, este de părere
Dr. Datis Kharrazian, professor de neurologie funcțională la Harvard Medical
School.

5) Respirația profundă

Dintre toate funcțiile sistemului nervos involuntar (cum ar fi ritmul cardiac,

transpirația, eliberarea hormonală, funcțiile gastrointestinale, secreția de
neurotransmițători), respirația este singurul subsistem pe care mintea
conștientă îl poate pune în „control manual“ și, drept urmare, prin
manipularea respirației ne putem recalibra întregul sistem.

Respiratul lent, cu aproximativ același interval de timp pentru inspirație și

expirație (5-6 inspirații/expirații pe minut), mărește activarea vagală. Aceasta
scade tensiunea arterială și nivelul anxietății.

Respirația trebuie făcută din abdomen, lent. Asta înseamnă că atunci când
inspiri, abdomenul trebuie să se umfle, iar când expiri, să se contracte. Cu
cât se umflă/se contractă mai mult abdomenul, cu atât mai profundă este
respirația.

O altă metodă este inspirația profundă și expirarea rapidă, energică.

6) Meditația, Yoga, Sudarshan Kriya, Tai Chi

Aceste activități sunt foarte benefice pentru tonusul nervului vag și al

sistemului nervos involuntar, în general.

7) Râsul

Cum spune și proverbul, râsul e cel mai bun medicament. Râsul crește nivelul
beta-endorfinelor și aduce beneficii sistemului vascular, procese ce sunt
facilitate de activarea nervului vag.

8) Exercițiile fizice

Activitatea fizică stimulează tranzitul intestinal, care este mediat de nervul

vag.
9) Masajul

Masarea anumitor zone, cum ar fi sinusul carotidian (localizat pe gât),

presomasajul și masajul tălpilor, poate, de asemenea, să crească activitatea
nervului vag și să scadă ritmul cardiac și tensiunea arterială.

10) Acupunctura

Punctele tradiționale de acupunctură, în special cele de pe ureche, pot facilita

stimularea nervului vag.

11) Terapia PEMF (câmp magnetic pulsatoriu)

Câmpurile magnetice pot stimula nervul vag. În acest scop, un stimulator

magnetic pulsatil numit ICES poate fi plasat pe tractul digestiv, pe creier sau
pe părțile laterale ale gâtului.

12) Frigul

Expunerea de scurtă durată la frig va activa nervul vag (poți să-ți scufunzi
fața în apă rece, să faci scurte dușuri reci sau să ieși iarna afară fără prea
multe haine, timp de 20-30 de secunde).

13) Postul

Postul intermitent sau reducerea caloriilor crește variabilitatea ritmului

cardiac de frecvență înaltă, care este un marker al tonusului vagal.

14) Probioticele

Apar tot mai multe dovezi care arată efectul microbiomului din intestine
asupra creierului, prin intermediul nervului vag.

15) 5-HTP

Serotonina are capacitatea de a activa nervul vag prin diferiți receptori. Puteți
lua suplimentul 5-HTP pentru a crește nivelul de serotonină.
Concluzii
Cel mai evident beneficiu adus de activarea nervului vag este reglarea
tranzitului intestinal, dar aceste nu este nici pe departe singurul.

Datorită legăturii pe care nervul vag o face între mintea conștientă și

subconștientă, trecând practic prin toate chakrele din corpul uman, activarea
lui prin metodele descrise mai sus aduce beneficii imense, atât în plan fizic,
cât și în cel mental.

Menținerea unui tonus optim al acestui nerv ne apară împotriva inflamațiilor

în toate organele și păstrează un sistem imunitar puternic. Aceasta înseamnă,
practic, cea mai mare protecție pe care o putem avea împotriva tuturor
bolilor, atât autoimune, cât și infecțioase.

Activarea nervului vag aduce rezultate pozitive chiar și în încercarea de

reducere a greutății corporale, semnalele de sațietate fiind transmise mai
ușor către creier.

Persoanele care au nervul vag bine activat sunt predispuse să simtă emoții
care promovează altruismul, menținerea legăturilor sociale, empatie,
compasiune, recunoștință, dragoste și fericire.

Și dacă vă întrebați dacă prin efortul de a-mi activa nervul vag am reușit să
scap de sunetul din urechi provocat de tinnitus: da, am reușit. Revine, însă,
uneori. Pentru scurtă durată însă. Aceasta îmi reamintește că fără un efort
constant de a menține o activitate vagală optimă, aș fi în pericolul de a trăi
fără nici un moment de liniște.

Psihobioticele: bacteriile bune care alungă

depresia
În ultimul timp, tot mai multe cercetări dovedesc faptul că boli de
natură psihică – depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia –
pornesc din intestin. Atunci e lesne de înțeles că tratamentul lor
tot de aici ar trebui să înceapă. În SUA există psihiatri cu
specializare în medicina integrativă care le prescriu pacienților cu
depresie cure cu probiotice și o dietă antiinflamatoare.
Autor:

Steluța Indrei

Cu toții recunoaștem că emoțiile puternice, nervozitatea, anxietatea pot avea

un impact puternic asupra intestinelor noastre. Mulți dintre noi au senzația de
„fluturi în stomac” înaintea unei întâlniri importante sau chiar tulburări de
tranzit intestinal în condiții de stres. Credeți că această relație dintre creier și
intestin este unidirecțională? Nu este deloc așa! Și intestinul poate să
transmită informații către creier și să influențeze activitatea acestuia.

Ca orice alt organ, creierul există și funcționează numai într-o strânsă

legătură cu restul organelor, inclusiv intestinul. Majoritatea pacienților
psihiatrici suferă de probleme digestive și inflamație cronică, potrivit
medicinei funcționale.

Dr. Kelly Brogan, licențiată în psihiatrie, medicină psihosomatică și medicină

integrativă, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în medicină funcțională
din SUA, a publicat numeroase articole privind rolul intestinului în sănătatea
mentală.

Depresia se asociază cu inflamație cronică, stres oxidativ și microbiom

intestinal dezechilibrat, explică dr. Kelly Brogan. O floră intestinală anormală
devine sursă majoră de toxicitate pentru creier. Diverse neurotoxine sunt
produse de flora dezechilibrată, care apoi trec dincolo de bariera intestinală
permeabilă și ajung în creier. S-a constatat că neurotoxinele specifice
depresiei sunt lipopolizaharide, molecule produse de bacteriile nocive (în
special E. coli și Salmonella) care suprapopulează intestinul și generează
inflamație.

Cercul vicios al inflamației

Odată ce inflamația este activă, ea se autoîntreține. În încercarea de a apăra
organismul, sistemul imunitar, aflat în proporție de 70% la nivelul
intestinului, produce citokine inflamatorii care se deplasează în tot corpul. În
creier, inflamația blochează secreția de serotonină și melatonină,
neurotransmițători responsabili cu starea de bine. Or, nivelul scăzut de
serotonină și melatonină se corelează cu simptome specifice depresiei:
oboseală cronică, tulburări de somn, pierderea interesului pentru activități
sociale, lipsa poftei de mâncare, dificultăți de concentrare și altele.

Psihobioticele, o nouă abordare în terapia depresiei

Probioticele sunt bacterii benefice care pot fi administrate sub formă de
suplimente alimentare sau alimente fermentate cu scopul de a reface flora
intestinală distrusă. Mai nou a apărut conceptul de psihobiotice. Potrivit unui
studiu apărut în Biological Psychiatry (2013), psihobioticele sunt
„microorganisme vii care, atunci când sunt ingerate în cantități adecvate,
aduc beneficii pacienților cu boli psihiatrice”.

Psihobioticele – această clasă de probiotice – sunt capabile să producă

substanțe neuroactive, cum ar fi acidul gama-aminobutiric (GABA) și
serotonina, care acționează pe axa intestin-creier. Teste preclinice efectuate
pe animale de laborator sugerează că anumite psihobiotice posedă activitate
antidepresivă și anxiolitică. Dar psihobioticele au fost studiate și la om. Există
dovezi clinice în cazul pacienților cu sindrom de intestin iritabil asociat cu
tulburări psihiatrice, în care s-au raportat rezultate pozitive. Este vorba, mai
exact, despre probiotice din clasa Bifidobacterium și Lactobacillus, care au
adus beneficii în ameliorarea simptomelor depresiei și sindromului de
oboseală cronică.

Cum acționează psihobioticele?

Bifidobacteriile și lactobacilii nu posedă receptori pentru lipopolizaharide, iar
multiplicarea lor în intestin nu declanșează reacții proinflamatoare. Cu
ajutorul acestor probiotice, sistemul imunitar învață să distingă între
moleculele proinflamatoare și antiinflamatoare, dezvoltând răspunsuri
adecvate împotriva celor dăunătoare.

Dar aceste probiotice îndeplinesc numeroase roluri în intestin. Profesorul E.M.

Selhub de la Harvard Medical School arată, într-un articol despre alimentele
fermentate, microbiom și sănătatea mentală, următoarele acțiuni ale
probioticelor:

 Protejează în mod direct peretele intestinal, reducând riscurile

sindromului de intestin permeabil.
 Stimulează producția de acid gama-aminobutiric (GAMA), cu rol
benefic în sănătatea creierului.
 Previn modificările induse de stres la nivelul microbiomului intestinal.
  Activează producția de neurotransmițători implicați în comunicarea
dintre intestin și creier.
 Limitează producția de citokine inflamatorii.
 Optimizează digestia și ajută la asimilarea nutrienților proveniți din
hrană.
 Limitează proliferarea agenților patogeni care pot afecta sistemul
digestiv (ex. Helicobacter pylori, E. coli, Candida albicans).
 Sprijină detoxifierea organismului.
 Exercită efecte antiinflamatoare și analgezice.

Surse de probiotice benefice pentru creier

Alimentele fermentate cum sunt sana, chefirul, varza murată și alte legume
conservate în saramură, zeama de varză sunt recomandate ca surse naturale
de probiotice. Un studiu publicat în Psychiatry Research arată că astfel de
alimente fermentate consumate zilnic ajută la reducerea anxietății și
nervozității. Dar specialiștii recunosc că alimentația nu este suficientă, ci este
nevoie de adăugarea unui supliment pe bază de prebiotice și probiotice.

Pe de altă parte, din dietă trebuie eliminate alimentele cu potențial

proinflamator, cum cele care conțin gluten, carbohidrați (ex. pâine, dulciuri,
produse de patiserie), care favorizează înmulțirea bacteriilor patogene din
intestin.

În schimb, sunt recomandate alimentele ce conțin nutrienți antiinflamatori, în

special omega 3 (pește, semințe de in), vitamina D (ficat, ouă, ciuperci),
vitamina C (fructe și legume).

Dieta GAPS, tratament natural pentru probleme

psihologice
Un protocol nutrițional cu efecte dovedite în ameliorarea simptomelor
autismului, depresiei, tulburărilor de comportament este dieta GAPS, creată
de dr. Natasha Campbell-McBride, medic cu specializare în neurologie și
nutriție. Ea este autoarea cărții „Sindromul GAPS. Sistemul Digestiv și
Problemele Psihologice”, disponibilă și în România. În această carte este
explicată și demonstrată legătura dintre sănătatea noastră fizică și cea
mentală, între alimentele și băuturile pe care consumăm și axa intestin-
creier.

„Toxicitatea produsă de acumularea anormală de microbi din sistemul

digestiv al pacienților le afectează creierul și determină apariția problemelor
digestive. Deci, pentru a ajuta pacienții, trebuie să îndepărtăm această
toxicitate. Pentru a face asta, trebuie să tratăm sistemul digestiv al
pacienților. Din experiența mea clinică, funcționează la pacienții psihiatrici
același plan nutrițional pe care îl prescriu și copiilor cu sindromul GAPS. Cred
că se întâmplă astfel pentru că acest plan nutrițional vindecă peretele
intestinal și reinstalează flora intestinală normală. Drept urmare, pacientul
reîncepe să digere și să absoarbă alimentele în mod corespunzător. Intestinul
încetează să mai fie o sursă majoră de toxine și devine, așa cum este normal,
o sursă de hrană pentru organism. Pe măsură ce deficitele nutriționale și
toxicitatea se remit, dispar și simptomele psihiatrice odată cu ele”, susține dr.
Natasha Campbell-McBride.

Dacă dorești să afli ce presupune și cum se ține dieta GAPS, cartea poate fi
comandată aici.

De ce deficitul de fier agravează problemele

tiroidiene?
Fierul, alături de iod, seleniu și zinc, este un mineral foarte
important pentru tiroidă. Iar deficitul de fier se asociază adesea
cu deficit de hormoni tiroidieni. De aceea, numeroși pacienți cu
hipotiroidism sunt expuși riscului de a avea un nivel scăzut al
fierului. De ce apare deficitul de fier în hipotiroidism? Care sunt
consecințele? Și care sunt semnalele de alarmă?
Autor:
Steluța Indrei
Deficitul de fier este foarte frecvent întâlnit în rândul persoanelor cu
hipotiroidism. Printre multiplele funcții, fierul este necesar pentru formarea
hormonilor tiroidieni. Enzima care transformă iodura de iod astfel încât să se
combine cu tirozina și a forma hormoni tiroidieni este dependentă de fier.
Fierul este de asemenea necesar în conversia hormonilor T4-T3.

Statisticile arată că peste jumătate dintre pacienții cu disfuncție tiroidiană au

un nivel scăzut de fier. De ce? Persoanele cu hipotiroidism suferă de
hipoaciditate gastrică, adică au un nivel scăzut de acid gastric. Or, acidul
gastric este esențial în absorbția mineralelor, cum ar fi fierul, calciul,
magneziul și zincul. O activitate scăzută a tiroidei poate să ducă la
malabsorbția fierului, precum și a altor nutrienți. Cele mai expuse deficitului
de fier sunt femeile cu hipotiroidism, ca urmare a pierderilor mari de fier
provocate de menstruație.

Simptome ale hipotiroidismului și deficitului de iod

Deficitul de fier provoacă o serie de simptome foarte asemănătoare cu cele
ale hipotiroidismului, ceea ce complică stabilirea unui diagnostic corect.

 Oboseală cronică
 Stare de slăbiciune generală
 Piele palidă
 Dificultăți de respirație
 Amețeli, mai ales în caz de efort fizic intens
 Poftă de băuturi reci sau chiar de a ronțăi gheață
 Mâini și picioare reci
 Păr și unghii fragile
 Dureri de cap
 Anxietate, depresie, tulburări de memorie și concentrare
 Palpitații

Când aceste simptome se manifestă în cazul pacienților cu hipotiroidism, mai

ales dacă aceștia se află sub terapie de substituire cu hormoni tiroidieni, îi pot
face să creadă că tratamentul nu este suficient sau nu funcționează. Iată de
ce persoanele cu hipotiroidism trebuie să facă periodic analize pentru
depistarea nivelului de fier.

Ce teste de sânge sunt necesare?

Mare atenție! O simplă hemoleucogramă nu este suficientă pentru a face
diferența între hipotiroidism și deficit de fier. Nivelul hemoglobinei serice
poate fi normal, dar alți parametri privind statusul fierului în organism să fie
modificați. De aceea, pentru un diagnostic corect sunt necesare următoarele
teste de sânge:

 Feritin (fierul depozitat intracelular)

 CTLF (capacitatea totală de legare a fierului)
  Transferina
 Coeficientul de saturație al transferinei

În momentul în care rezultatele scot la iveală niveluri sub limita normală,

apare întrebarea dacă este nevoie sau nu de suplimentare cu fier în cazul
pacienților cu hipotiroidism.

Cum se asigură necesarul de fier?

Potrivit specialiștilor în medicină funcțională, suplimentarea cu fier nu este
recomandată persoanelor cu hipotiroidism. În primul rând, din cauza lipsei de
acid gastric, fierul nu poate fi absorbit corespunzător. Apoi, foarte multe
forme de fier disponibile în suplimente nu se absorb bine în organism. Fierul
este un pro-oxidant puternic, iar organismul reacționează prin mecanisme
care împiedică eliberarea fierului liber (forma heme). În situații în care există
un stres oxidativ crescut și activitate crescută a radicalilor liberi, celulele sunt
programate să degradeze rapid forma heme, pentru a preveni fierul liber să
intre în circulație. Suplimentarea cu fier poate să amplifice această activitate
pro-oxidantă, mai ales când fierul nu este legat de proteine, așa cum este
atunci când provine din alimente. Așadar, la persoanele cu hipotiroidism, care
au oricum un anumit nivel de stres oxidativ, suplimentarea cu fier va crește
pro-oxidarea.

În acest caz, persoanele cu hipotiroidism au nevoie de forme de fier care pot

fi metabolizate corect de organism și de tiroidă, cum sunt cele din surse
alimentare.

Top alimente bogate în fier

O dietă echilibrată și variată, în care sunt incluse mai ales alimente integrale,
naturale, neprocesate industrial, asigură de obicei o bună cantitate din
necesarul de fier. Surse bune de fier sunt: carnea de vită, păsări (crescute în
aer liber și hrănite cu iarbă și furaje naturale), ficat, ouă ecologice, produse
lactate, fructe și legume (de sezon și pe cât posibil fără chimicale).

Foarte importantă este asocierea unor alimente astfel încât organismul să

absoarbă mai bine fierul. Vitamina C este esențială pentru facilitarea
absorbției fierului la nivel digestiv. De aceea este ideal ca alimentele bogate
în vitamina C, cum ar fi citricele, să fie asociate cu alimente bogate în fier
(carne, ficat, fasole albă, linte, spanac, sardine).

Includeți în alimentație unele dintre aceste surse excelente de vitamina C:

ardei gras, varză, broccoli, pătrunjel, kiwi, portocale, lămâi, afine și alte
fructe de pădure.

Cât despre fier, acesta se găsește cu precădere în:

 ficat de vită – 9,5 mg/100 g;

 fasole albă – 6,6 mg/1 ceașcă fasole fiartă;
 linte – 6,5 mg/1 ceașcă;
 spanac – 6,4 mg/1 ceașcă;
 fasole roșie – 5,2 mg/1 ceașcă;
 năut – 4,7 mg/1 ceașcă;
 rață – 3,7 mg/1 jumătate de piept;
 sardine – 2,7 mg/conservă;
 carne de vită hrănită cu iarbă – 2 mg/85 g;
 carne de miel – 1 mg/85 g;
 melasă neagră – 0,9 mg/1 lingură;
 semințe de dovleac – 0,5 mg/1/4 ceașcă.

Pe lângă asigurarea necesarului de fier, persoanele cu hipotiroidism nu

trebuie să uite de suplimentarea cu vitamina D și vitamina B12. Aceste
vitamine le lipsesc foarte frecvent pacienților hipotiroidieni. Găsești aici tot ce
trebuie să știi despre vitamina D dacă suferi de tiroidă.

De ce trebuie compensat deficitul de fier?

Când fierul este scăzut se menține o producție insuficientă de hormoni
tiroidieni, chiar dacă pacienții urmează terapie de substituție hormonală. În
aceste condiții, hipotiroidismul continuă să își manifeste simptomele, care
sunt agravate de lipsa fierului. Iată doar câteva exemple.

Fierul este necesar pentru creșterea sănătoasă a părului, iar lipsa de fier
poate fi una dintre cauzele principale ale căderii părului la pacienții cu
hipotiroidism sau boala Hashimoto. Asigurarea unui nivel optim de fier și
reechilibrarea funcției tiroidiene sunt importante deopotrivă pentru a avea un
păr sănătos și frumos.

Din cauza deficitului de fier, pacienții hipotiroidieni nu-și pot reduce greutatea
corporală chiar dacă țin dietă. De ce? Acest lucru se află în strânsă legătură
cu interacțiunea dintre fier și hormonul tiroidian. Așadar, atunci când fierul
este scăzut, funcția tiroidiană este de asemenea deficitară. Se intră într-un
cerc vicios: lipsă de fier – tiroidă „leneșă” – metabolism „leneș” – creștere
în greutate. Despre alte motive pentru care nu slăbești chiar dacă ești la
dietă poți citi aici.

Tot deficitul de fier este responsabil pentru declanșarea și înmulțirea

atacurilor de panică pe care le pot experimenta pacienții hipotiroidieni.
Descoperă aici soluții naturale recomandate atât pentru combaterea
anxietății, cât și pentru echilibrarea tiroidei.

Rețineți!
Un pas important în reglarea funcției tiroidiene și a absorbției nutrienților îl
reprezintă sănătatea intestinului. Iar pentru aceasta este esențial
microbiomul intestinal. Ce legătură există între tiroidă și microbiomul
intestinal? Una foarte strânsă, potrivit medicinei funcționale. Bolile tiroidiene
se asociază cu o disfuncție digestivă numită sindromul intestinului permeabil
(„leaky gut”). Din cauza permeabilității intestinale, anumite proteine greu
digerabile, cum ar fi glutenul, trec de bariera intestinală și ajung în sânge,
provocând inflamație în tot corpul, inclusiv la nivelul glandei tiroide.
Probioticele – bacteriile bune care intră în alcătuirea microbiomului intestinal
– sunt aliatul nr. 1 pentru însănătoșirea intestinului, dar și a tiroidei. În acest
scop, consumați alimente bogate în probiotice (sana, chefir, varză murată) și
faceți o cură cu un supliment pe bază de prebiotice și probiotice.

Cum îți recapeți energia când suferi de tiroidita

Hashimoto?
Atunci când ești diagnosticat cu o disfuncție tiroidiană începi să ai
un metabolism mai lent, să iei puțin în greutate, să te simți mai
trist și epuizat fizic. Poate că sistemul digestiv este ultimul la care
te gândești, însă medicina funcțională susține că tocmai intestinele
sunt cele care trebuie vindecate prima dată.
Autor:

Florentina Oancă
Glanda tiroidă este un organ de forma unui fluture, care se găsește la nivelul
gâtului, sub mărul lui Adam și care secretă hormoni tiroidieni, ce influențează
funcționarea a aproape fiecărui sistem organic din corpul uman. Hormonii
tiroidieni sunt responsabili de stimularea metabolizării alimentelor pe care le
consumăm, de extragerea vitaminelor și de generarea de energie din
mâncare. Tot aceștia sunt esențiali pentru secreția altor hormoni, precum și
pentru creșterea și dezvoltarea sistemului nervos. Tiroida a fost supranumită
„termostatul” organismului, pentru că menține temperatura potrivită pentru
ca fiecare reacție din corp să poată avea loc.

În articolul de față, ne îndreptăm atenția spre capacitatea tiroidei de a

transforma alimentele pe care le consumăm în energie și descoperim cum ne
putem recăpăta energia atunci când suferim de tiroidita Hashimoto. Atunci
când apar tulburări ale hormonilor tiroidieni, precum hipotiroidia (secreția
prea mică de hormoni tiroidieni) sau hipertiroidia (secreția prea abundentă de
hormoni tiroidieni), apar și disfuncții la nivelul întregului organism.
Hipotiroidia poate fi cauza tiroiditei Hashimoto, o boală autoimună care duce
la distrugerea glandei tiroide.

Care sunt simptomele tiroiditei Hashimoto?

Persoanele care suferă de tiroidită autoimună pot resimți atât simptomele
hipotiroidiei, cât și simptomele hipertiroidiei, pentru că, odată cu distrugerea
celulelor tiroidiene, hormonii păstrați sunt eliberați în circulație, provocând în
organism un nivel toxic de hormoni tiroidieni – toxicoză sau hashitoxicoză. În
cele din urmă, tiroida nu mai reușește să secrete hormoni suficienți și se
instalează hipotiroidia care se manifestă prin: metabolism mai lent ce duce la
creșterea în greutate, momente de uitare, senzație de frig sau intoleranță la
frig, anxietate, depresie, oboseală extremă sau epuizare zilnică constantă,
piele uscată, constipație, pierderea ambiției, căderea părului, crampe
musculare, articulații înțepenite și dureroase, pierderea treimii exterioare a
sprâncenelor, cicluri menstruale neregulate, infertilitate, senzație de
slăbiciune.

Tiroidita Hashimoto și nivelul scăzut de energie

Doamna doctor Izabella Wentz, cercetătoare în domeniul farmaciei clinice și
consultant internațional pentru problema tiroiditei Hashimoto, se numără
printre persoanele afectate de această boală autoimună, motiv pentru care a
scris cartea „Tiroidita Hashimoto – Cum să schimbăm stilul de viață ca să
depistăm și să tratăm cauzele“ în care mărturisește tuturor cum a reușit să
ajungă la remisia acestei boli. Tot dr. Izabella Wentz ne mărturisește că
oboseala extremă i-a dat cele mai mari bătăi de cap și ne spune cum a reușit
să capete mai multă energie:

„Prima dată când m-am simțit epuizată cronic, aș fi dormit cât de mult se
putea, ceea ce era mai ușor ca studentă. Din păcate, asta a dus la obținerea
unor note mai puțin strălucite. Când trebuia să mă trezesc după mai puțin de
10 ore de somn, mă lovea direea. Să mergem repede-repede mai departe. În
2012 am început să iau Betaină cu pepsină, câte o capsulă la fiecare masă
care includea proteine. Am fost surprinsă să mă trezesc a doua zi dimineața
la 8 fără alarma deșteptătoare. În cele mai multe zile în care nu aveam
treabă, mă târam jos din pat după ora 10. Foarte ciudat, am continuat să mă
simt plină de energie toată ziua. Ba chiar am rămas trează când soțul meu,
de regulă mult mai plin de energie, s-a dus să tragă un pui de somn. Cum
nunta unei prietene se apropia rapid, iar eu nu mai făcusem mișcare în
ultimul an, am început un program intensiv de exerciții fizice la domiciliu.

Mă întrebam dacă această nouă energie se datora exercițiilor fizice sau

enzimelor. Din fericire am continuat cu amândouă și m-am gândit că ar trebui
să testez teoria la un moment dat. Pe măsură ce zilele treceau, simțeam că
am tot mai multă energie și am devenit, practic, mai sociabilă și mai
vorbăreață. În plus, confuzia mentală îmi dispăruse complet și puteam să
găsesc repede tot felul de cuvinte ingenioase. Colegii mei de la serviciu mi-au
observat starea de spirit pozitivă. Soțul meu a observat că am mai mult
umor. Mă simțeam din nou eu însămi, acea ”eu” pe care n-o mai cunoscusem
de aproape zece ani.”

Betaina și pepsina, în lupta împotriva tiroiditei

Hashimoto
Cum de un supliment alimentar recomandat pentru combaterea hipoacidității
gastrice și susținerea digestiei optime reușește să ne dea mai multă energie,
așa cum s-a întâmplat și în cazul doamnei doctor Izabella Wentz?

Stomacul unei persoane ce suferă de hipotiroidie nu mai are aceeași

capacitate de a secreta acid gastric. Din cauza acestui nivel scăzut de acid
gastric apar digestia greoaie, balonările, refluxul gastroesofagian, constipația.
Ori betaina și pepsina contribuie la asigurarea unei digestii sănătoase prin
reglarea acidității gastrice și a motilității gastrointestinale, favorizează
digestia proteinelor, absorbția mineralelor și a altor nutrienți în organism și
ajută la menținerea unor niveluri normale de homocisteină. Despre
hipoaciditate în tiroidita Hashimoto puteți citi mai multe în articolul Cum am
scăpat de „aciditate“ în hipotiroidie?

Ideea de bază este relativ simplă: pentru că betaina și pepsina reglează

aciditatea gastrică, alimentele sunt digerate corect, inclusiv proteinele. Drept
urmare, corpul nu își mai consumă atât de multă energie digerând alimente
(digestia este unul dintre procesele ce consumă cea mai mare cantitate de
energie) și vom avea mai multă energie pe care o putem consuma făcând
lucruri care ne plac. Pentru că proteinele sunt digerate corect, aminoacizii
devin biodisponibili și ne oferă și ei mai multă energie. Și tot datorită unei
digestii optime ne vom simți mult mai bine după masă, iar poftele alimentare
pot dispărea. Iată de ce suplimentul Betaine HCL & Pepsin vă poate ajuta
dacă aveți foarte puțină energie și un nivel scăzut de acid gastric cauzat de
hipotiroidie sau alte boli.

Vindecă-ți sistemului digestiv și vei avea mai multă

energie!
Doamna doctor Amy Myers, lider al medicinei funcționale din Statele Unite,
afirmă că „80% din sistemul imunitar se află în tractul intestinal. Așa că, din
perspectiva medicinei funcționale, primul pas pentru vindecarea sistemului
imunitar este acela de a vindeca intestinele.” Este logic ca, din moment ce
suferim de o boală autoimună, să acționăm asupra sursei ce a dus la apariția
unor dereglări intestinale. În cartea sa, ”Soluții contra autoimunității”,
doamna doctor Amy Myers ne dezvăluie cum putem printr-o abordare
integrativă, să prevenim și să stabilizăm o gamă largă de bolil și simptome
inflamatorii: tiroidite autoimune, alergii, psoriazis, obezitate, astm, boli
cardiovasculare, fibromialgie, lupus, sindromul colonului iritabil, migrene
cronice, colită ulcerativă, sclerodermie, scleroză multiplă, poliartrită
reumatoidă, sindromul oboselii cronice și multe altele. Care credeți că este
primul pas spre vindecare pe care dr. Amy Myers ni-l propune? Vindecarea
sistemului digestiv! „Dacă mănânci alimente de care corpul tău are nevoie și
le eviți pe cele nepotrivite pentru el, poți obține starea vibrantă și energică de
sănătate care este dreptul tău din naștere”, afirmă doamna doctor. Următorii
pași constau în eliminarea alimentelor care perturbă buna funcționare a
organismului, reducerea cantității de toxine din organism, vindecarea
infecțiilor și reducerea stresului.

Alimentația sănătoasă și suplimentele potrivite constituie o bază importantă a

terapiei bolilor autoimune. Mâncarea nesănătoasă, bogată în grăsimi
hidrogenate, zahărul, făina albă, glutenul, porumbul nu fac decât să întrețină
inflamația sistemică și determină sistemul imunitar să reacționeze exact la fel
ca în timpul unei infecții. În timp, aceste obiceiuri alimentare pot duce la
apariția unui intestin permeabil, ce permite toxinelor, virusurilor și bacteriilor
din alimentație să treacă în fluxul sanguin ce le împrăștie în tot corpul și pe
care sistemul imunitar le percepe ca pe niște invadatori periculoși, declanșând
inflamația pentru a scăpa de ele. Pe măsură ce intestinul rămâne „deschis” și
tot mai multe particule trec în sânge, sistemul imunitar transmite pusee
inflamatorii, în valuri. În cele din urmă devine epuizat și începe să nu mai
reacționeze din niciun fel. Acest lucru conduce la autoimunitate, reacții
imunitare dezorganizate, prin care sistemul imunitar atacă țesuturile
propriului organism. În plus, sistemul imunitar începe să producă anticorpi
împotriva substanțelor din sânge, deoarece le recunoaște ca invadatori. Mulți
dintre aceștia sunt foarte asemănători cu celulele corpului nostru, motiv
pentru care sistemul imunitar le poate confunda și poate ataca accidental
țesuturile sănătoase. Așadar, un rol vital în prevenția bolilor autoimune este
această mucoasă intestinală pe care alimentele nesănătoase o distrug treptat.
Mai multe despre intestinul permeabil și bolile autoimune puteți citi în
articolul Cum se ajunge de la intestin permeabil la o boală autoimună?
„Aproape invariabil, atunci când specialiștii care se ocupă de medicina
convențională tratează boli autoimune, ei se oferă să trateze boala, în loc să
o rezolve. Motivul este simplu: ei NU cred că bolile autoimune pot fi
vindecate. Aceasta este diferența dintre noi, pentru că eu cred că putem
rezolva maladiile autoimune. Chiar dacă nu există un tratament care să-ți
permită să uiți de boala ta pentru totdeauna, există unul care poate elimina
simptomele, te poate scăpa de medicamente, îți poate reda vitalitatea și te
poate elibera, ca să trăiești o viață împlinită. ” Dr. Amy Myers

Surse:

thyroidpharmacist.com/articles/hashimotos-and-low-stomach-acid/

Dr. Farm. Izabella Wentz, Dr. Marta Nowosadzka – Tiroidita Hashimoto –

Cum să schimbăm stilul de viață ca să depistăm și să tratăm cauzele, Editura
Paralela 45

Dr. Amy Myers – Soluții contra autoimunității. Metoda Myers: Cum să previi și
să combați toate bolile și simptomele inflamatorii, Editura Paralela 45

32 de metode științifice prin care să stimulezi instant nervul vag

de Miruna Macavei | apr. 25, 2017 | Qigong (Chi Kung) |

Nervul vag este vital pentru o stare de sănătate optimă, indiferent de provocările cu care te
confrunți. Acesta influențează și afectează în mod direct creierul, tractul digestiv (intestinele,
stomacul), inima, ficatul și multe alte organe și glande.

În acest articol vei afla ce spun oamenii de știință despre nervul vag, cum ne influențează sănătatea și
cum poți să îl stimulezi pentru a fi mai sănătos.
Cuprins (apasă pentru a deschide)

Introducere: Ce este nervul vag si ce efecte are

Cum ne influențează nervul vag sănătatea

Nervul vag şi starea de boală

Tulburări care pot fi ameliorate prin activarea nervului vag

Nervul vag şi hormonii

32 de metode prin care să-ţi stimulezi nervul vag

Introducere: Ce este nervul vag si ce efecte are

Nervul vag este parte din sistemul nervos parasimpatic, cunoscut drept sistemul “odihnă și digestie”.
Nu este singurul nerv din sistemul parasimpatgic, dar este de departe cel mai important pentru că
are cele mai extinse efecte.

Cuvântul vag/vagus înseamnă “rătăcitor” pentru că “circulă” în tot corpul, către diferite organe
importante. Acesta e conectat cu creierul, tractul digestiv (intestinele, stomacul), inima, ficatul,
pancreasul, vezica biliară, rinichii, uretra, splina, plămânii, organele reproducătoare (feminine), gâtul
(inclusiv faringele, laringele, esofagul), urechile și limba.

Dată fiind importanța nervului vag în tractul digestiv (și alte organe), atunci când acesta nu
funcționează bine cauzează tulburări digestive , printre care dispepsia, gastropareza, refluxul
esofagian, colita ulcerativă, anorexia, și bulimia.
La oamenii care suferă de oboseală cronică, intoleranțe alimentare, anxietate, probleme intestinale
sau de tract digestiv, ceață mentală, și depersonalizare, nervul vag este aproape întotdeauna o parte
din cauza problemei.

Aceste persoane au un tonus vagal scăzut, ceea ce înseamnă o capacitate mai scăzută a nervului vag
de a se activa sau de a-și îndeplini funcțiile. Singura întrebare este ce aspect al nervului vag nu
funcționează și în ce măsură nervul vag este problema și nu alte aspecte ale fiziologiei dvs.

Cum ne influențează nervul vag sănătatea

În creier, nervul vag ajută

la controlul anxietății și al depresiei. În tractul digestiv, potențează aciditatea stomacului, sucurile
gastrice și tranzitul.

Pentru că nervul vag joacă un rol foarte important în creșterea tranzitului intestinal/a motilității, o
activare mai scăzută a vagului va crește riscul de sindrom al colonului iritabil, care este un rezultat al
tranzitului lent. (R) Stimularea nervului vag crește secreţia de histamină în celulele stomacale, ceea
ce ajută la secreţia sucului gastric (R). Așadar, un nivel scăzut al fluidului gastric indică, de obicei,
măcar parțial, o problemă a nervului vag. Prin secreţia factorului intrinsec, nervul vag joacă un rol
important în absorbția vitaminei B12 (R). În inimă, controlează variabilitatea ritmului cardiac, ritmul
cardiac, și tensiunea arterială.

Activarea nervului vag va scădea riscul de boli cardiace și alți factori de risc major. (R). În ficat și
pancreas, ajută la controlul glucozei din sânge la un nivel echilibrat . (R). În vezica biliară ajută la
eliminarea bilei, lucru care poate ajuta la eliminarea de toxinele și la spargerea celulelor de grăsime.
Nervul vag susține funcția generală a rinichilor. Ajută la controlul nivelului glucozei și crește circulația
sângelui (R), ceea ce ajută la o mai bună filtrare a sângelui. Tototdată, activarea vagului eliberează
dopamină în rinichi, ceea ce ajută la eliminarea sodiului (R) – și scăzând astfel tensiunea arterială(R).

Nervul vag ajunge în vezica urinară (R). Un efect secundar al stimulării nervului vag este retenția
urinară (R), ceea ce poate însemna că o stimulare mai scăzută a nervului vag poate determina
urinarea frecventă. Într-adevăr, am constat o urinare mai frecventă la mulţi dintre clienţii mei (fapt
datorat şi unui nivel scăzut al vasopresinei, al aldosteronului, şi unui nivel crescut de cortizol). În
splină, poate să reducă inflamația (R). A se nota că activarea nervului vag va reduce inflamația în
toate organele țintă (prin secreţia de acetilcolină) (R), dar când se activează în splină efectul va fi
probabil mai sistemic. Ajută la controlul fertilității și al orgasmului feminin prin faptul că se
conectează la cervix, la uter și la vagin. Femeile pot ajunge la orgasm pur și simplu prin intermediul
nervului vag.(R). În limbă, ajută la controlul gustului și al salivei, iar în ochi ajută la secreția lacrimilor.
(R).

Un prieten m-a întrebat care e legătura între nevoia de a merge la toaletă și congestionare/retenţie.
E posibil ca această legătură să fie nervul vag, întrucât el controlează producția de mucoasă, dar și
tranzitul în colon. Senzația de sațietate și de relaxare care urmează după ce mâncăm sunt în parte
cauzate de o activare a transmisiei nervului vag către creier ca răspuns la ingerarea de alimente. (R).
Nervul vag este explicația pentru care un om poate tuși atunci când e gâdilat la ureche, sau atunci
când încearcă să se curețe în urechi cu bețisoare cu vată.(R). Stimularea nervului vag ajută
persoanele care suferă de tinnitus datorită legăturii lui cu urechea. Nervul vag are un rol important în
boli precum refluxul gastro-esofagian nu numai pentru că controlează aciditatea stomacală, dar și
pentru că controlează esofagul.

Nervul vag este în mare parte responsabil pentru conexiunea minte-corp, din moment ce ajunge la
toate organele importante (cu excepția suprarenalelor și a tiroidei). Este strâns legat de felul în care
interacționăm unii cu alții – e conectat direct cu nervii care ne acordează urechile la vorbirea umană,
ne coordonează contactul vizual și ne reglează răspunsul emoțional. Influențează eliberarea de
oxitocină, hormon important în conectarea socială. (R).

Studiile au arătat că un tonus vagal mai crescut e asociat cu o capacitate mai mare de a ne apropia de
alții și un comportament mai altruist. (R). Activitatea nervului vag la copil poate fi influențată de
mama lui. S-a descoperit că bebelușii cu mame care fuseseră deprimate/mânioase/anxioase pe
durata sarcinii aveau o activitate mai scăzută a nervului vag.(R).

Studiile sugerează că nervul vag e important și atunci când vrem să intrăm în starea mentală de
flux. Se crede că activarea sistemului simpatic (luptă-sau-fugi) combinată cu activarea nervului vag
creează contextul potrivit pentru o stare de flux. (R).

Nervul vag şi starea de boală

Starea de boală(oboseală, somnolenţă, depresie, anxietate, pierderea poftei de mâncare, durere,

scăderea motivaţiei şi problemele de concentrare) este suprimată atunci când nervul vag este
extirpat. IL-1b facilitează activarea nervului vag într-un mod specific, care determină starea de
boală(R).

Genetica/testarea activităţii nervului vag SelfDecode, cel mai bun tip de analiză genetică pentru
23andme and Ancestry Data (firme de testare genetică), are documentate SNP-uri (Single-nucleotide
polymorphism – polimorfism uninucleotidic, variații în secvența ADNului genomic) care modulează
activitatea vagală. Practic, ceea ce au descoperit oamenii de știință e că activitatea vagală scăzută
duce la creșterea anxietății.

Tulburări care pot fi ameliorate prin activarea nervului vag

Întrucât nervul vag este asociat cu mai multe funcţii şi regiuni ale creierului, cercetările au arătat
efecte benefice produse de stimularea vagală în cazul a numeroase tulburări, inclusiv (dar fără a se
limita la)(R):

Tulburări de anxietate

Boli de inimă

OCD
Alzheimer

Migrene

Fibromyalgie

Obezitate

Tinnitus

Dependenţă de alcool

Autism

Bulimie

Scleroză multiplă

Insuficienţă cardiacă cronică

Tulburări de memorie

Schimbări de dispoziție

Cancer (R)

Circulaţie deficitară a sângelui (R)

Boli gastrointestinale

Tulburări mentale severe

Nervul vag şi hormonii

Stimularea nervului vag normalizează activitatea ridicată a axei HPA – axul hipotalamo–hipofizo–
corticosuprarenalian (CRH – corticoliberina – hormon eliberator de ACTH, ACTH – hormonul
adrenocorticotrop, şi cortizol) (R).

Nervul vag poate ajuta la scăderea durerii resimţite şi acesta este mecanismul prin care
estradiolul reduce durerea în anumite situaţii. (R). Insulina activează nervul vag printr-un proces
compus din secvenţe, ca într-un joc de domino, care duce la scăderea producţiei de glucoză de către
ficat. (R). La şoareci, hormonii tiroidieni (T3) cresc apetitul prin activarea nervului vag, care duce şi la
creşterea grelinei (R). Grelina creşte senzaţia de foame prin stimularea semnalului pe care nervul vag
îl transmite din creier către tractul digestiv, iar acesta este anulat de capsaicină (din ardeii iuţi) (R). Pe
lângă rolul pe care îl are în secreţia de oxitocină (R), nervul vag joacă un rol important şi în secreţia
de testosteron.

Atunci când nu funcţionează cum trebuie, nervul vag poate fi vinovatul pentru un nivel scăzut de
testosteron. (R). Testosteronul îi poate face pe oameni mai agresivi, dar asta nu se întâmplă atunci
când nervul vag funcţionează optim. (R). Funcţionarea optimă a nervului vag este importanta şi
pentru producerea de GHRH (hormonul de creştere, somatoliberin) şi IGF-1 (R).

Nervul vag poate stimula şi alţi hormoni, cum ar fi hormonul paratiroid (R), important pentru
transformarea vitaminei D3 în vitamină D activă – calcitriol (1,25).

Stimularea nervului vag îl determină să secrete peptida intestinală vasoactivă (VIP) (R), care are
adesea un nivel scăzut la persoanele care suferă de CIRS (Chronic Inflammatory Response Syndrome
– sindrom inflamator cronic)/boli cauzate de mucegai. NPY (neuropeptida Y) blochează unele dintre
efectele nervului vag. NPY este un hormon anti-anxietate şi care sporeşte senzaţia de foame. El
previne scăderea ritmului cardiac cauzată de stimularea vagală. (R).

Acetilcolina

Acetilcolina este principalul neurotransmiţător vagal. Asta înseamnă că produce multe dintre efectele
stimulării vagale pentru că în acest fel stimulează nervul vag diferite organe. Acetilcolina scade
semnificativ secreţia de cytokine ca TNF, IL-1beta, IL-6 şi IL-18 în culturi de celule umane stimulate cu
LPS (lipopolizaharide)(R). Suplimentul Alfa GPC este cea mai bună metodă de creştere a acetilcolinei.
Totuşi, nu ştiu dacă va ajunge acolo unde trebuie să ajungă şi în doza potrivită, aşa că mă îndoiesc că
e la fel de bună ca stimularea vagului.

Măsurarea variaţiei ritmului cardiac

Eu folosesc acest dispozitiv Polar H7 ca să-mi măsor variaţiile ritmului cardiac, combinat cu aplicaţia
Elite HRV.

32 de metode prin care să-ţi stimulezi nervul vag

1) Frigul

Studiile arată că
atunci când corpul se adaptează la frig, reacţia (din sistemul simpatic) luptă-sau-fugi scade şi sistemul
odihnă-digestie (parasimpatic) se accelerează – şi acest proces este mediat de nervul vag. (R). Orice
fel de expunere scurtă la frig va creşte activarea nervului vag. (R). Pentru început, poţi să-ţi scufunzi
faţa în apă rece. (R). Eu fac duşuri exclusiv reci, mă expun la frig şi beau apă rece.

2) Cântatul sau intonatul mantrelor (incantații/psalmodieri)

Cântatul creşte variabilitatea ritmului cardiac. (HRV) (R). Fredonatul, intonatul mantrelor, cântatul de
imnuri sau de muzică ritmată şi energică – toate cresc frecvenţa cardiacă (HRV) în feluri uşor diferite
(R).
Eu fredonez incantaţia cu Om în Sauna Infraroşu (R). Cântatul poate fi privit ca începutul activării
unei pompe vagale, ca şi cum trimiţi valuri de relaxare prin intermediul corului. (R). Cântatul la
capacitatea maximă a plămânilor lucrează muşchii din spatele gâtului care activează nervul vag.

Cântatul energic îţi activează sistemul nervos simpatic şi nervul vag şi favorizează intrarea in starea
de flux. (R). Cântatul la unison, care se practică în biserici, creşte de asemenea ritmul cardiac şi
funcţia vagului. S-a descoperit că cântatul sporeşte şi secreţia de oxitocină. (R).

3) Yoga

Yoga intensifică activitatea nervului vag și sistemul parasimpatic în general. (R,R2). Un program de
yoga de 12 săptămâni a produs efecte mai bune în schimbările de dispoziție și în nivelul anxietății
decât s-a întâmplat în cazul unui grup de control care a urmat doar un program de plimbări. Studiul a
arătat niveluri crescute de GABA thalamic, asociate cu schimbări pozitive de dispoziție și anxietate
scăzută. (R).

4) Meditația

Există două tipuri de meditație capabile să stimuleze nervul vag. Meditația bunătății iubitoare
(loving-kindness meditation) crește tonusul vagal, așa cum e el măsurat de ritmul cardiac. (R). La fel,
meditația pe mantra “Om” stimulează nervul vag. (R, R2).

5) Relații sociale pozitive

Într-un studiu, participanții au fost instruiți să ia loc și să se gândească cu compasiune la alți oameni
în timp ce repetau afirmații precum “Îți doresc să te simți în siguranță, îți doresc să te simți fericit, îți
doresc să te simți sănătos, îți doresc să trăiești cu inima ușoară” și să se întoarcă la aceste gânduri de
fiecare dată când simțeau că mintea își mută atenția în altă parte. (R).

În comparație cu cei din grupul de control, oamenii care meditau au raportat, după terminarea
exercițiului, un nivel crescut de emoții pozitive cum ar fi bucurie, interes, amuzament, seninătate și
speranță. Și aceste schimbări emoționale și psihologice au fost corelate cu o mai puternică senzație
de conectare cu ceilalți – și, în plus, cu o îmbunătățire a funcției vagale, reflectată în variabilitatea
ritmului cardiac. (R).

Meditația simplă, totuși, nu a avut întotdeauna drept rezultat o tonifiere a nervului vag. Această
schimbare s-a petrecut doar în cazul celor care, după meditație, s-au simțit mai conectați social și mai
fericiți; cei care au meditat la fel de mult, dar nu au simțit o conectare cu ceilalți mai puternică decât
înainte, nu au avut nici o schimbare de tonus a nervului vag. (R).

6) Respirația profundă și lentă

Respirația profundă și lentă stimulează nervul vag. (R). Inima și gâtul conțin neuroni care au receptori
numiți “baroreceptori.”

Acești neuroni specializați îți detectează tensiunea arterială și transmit semnalul neuronal la creier
(NTS), care apoi activează nervul vag care ajunge la inimă cu scopul de a-ți scădea tensiunea arterială
și ritmul cardiac. Ceea ce rezultă este o activare mai scăzută a sistemului luptă-fugi (simpatic) și mai
crescută a sistemului odihnă-digestie (parasimpatic).

Baroreceptorii pot fi mai mult sau mai puțin sensibili. Cu cât sunt mai sensibili, cu atât mai repede vor
trimite un semnal la creier, spunându-i că tensiunea arterială este prea sus și e momentul să activeze
nervul vag pentru a o scădea. Respiratul lent, cu aproximativ același interval de timp pentru inspirație
și pentru expirație, mărește sensibilitatea baroreceptorilor și activarea vagală, ceea ce scade
tensiunea arterială și nivelul anxietății prin reducerea activității sistemului nervos simpatic și
creșterea activității sistemului nervos parasimpatic. (R).

Un ritm al respirației de 5-6 inspir/expir pe minut, la adulți, poate fi benefic. (R). Pont: Respirație
trebuie făcută din abdomen, lent. Asta înseamnă că atunci când inspiri, abdomenul trebuie să se
umfle, iar când expiri abdomenul se contractă. Cu cât se umflă/se contractă mai mult abdomenul, cu
atât mai profundă e respirația.

7) Râsul

Cum spune și proverbul, râsul e cel mai bun medicament. Multe studii au demonstrat beneficiile
importante ale râsului pentru sănătate. (R). Se pare că râsul este capabil să stimuleze nervul vag. Un
studiu efectuat pe un exercițiu yoga cu râs a măsurat niveluri crescute ale ritmului cardiac in “grupul
de râs”. (R).

Au fost raportate cazuri de oameni care au leșinat din cauza râsului, iar cauza poate fi o
suprastimulare a nervului vag/a sistemului parasimpatic. De altfel, leșinul poate apărea după râs,
urinare, tuse, înghițire sau excreție – toate aceste procese sunt facilitate de activarea nervului vag.
(R).

Au fost raportate cazuri de oameni care au leșinat din cauza râsului și care sufereau de un sindrom
rar ( sindromul lui Angelman), asociat cu stimularea crescută a nervului vag. (R, R2). Uneori, râsul
este un efect secundar al stimulării vagale. (R). Râsul este bun și pentru funcția cognitivă (R) și
protejează împotriva bolilor cardiace. (R). Râsul crește nivelul beta-endorfinelor, al oxidului nitric și
aduce beneficii și sistemului vascular. (R,R2).

8) Rugăciunea

Studiile au arătat că recitarea rugăciunilor crește activarea vagală. Mai precis, îmbunătățește
ritmurile cardiovasculare – tensiunea arterială diastolică și ritmul cardiac. (R). Studiile arată că citirea
unui ciclu din rozariu ia aproximativ 10 secunde, astfel că cei care îl citesc respiră la interval de 10
secunde (cu inspir/expir), ceea ce crește ritmul cardiac și deci și funcția vagală. (R). Câmpurile
magnetice sunt capabile să stimuleze nervul vag. (R).

9) Terapia PEMF (câmpa magnetic pulsatoriu)

Câmpurile magnetice sunt capabile să stimuleze nervul vag. (R). Studiile au arătat că terapia PEMF
poate crește variabilitatea ritmului cardiac și stimularea vagală. (R). Eu folosesc un stimulator
magnetic pulsatil numit ICES pe tractul digestiv și pe creier – îmi crește apetitul și mă stimulează.

Asta îmi spune că îmi stimulează nervul vag. Recomand folosirea lui pe tractul digestiv, pe creier, pe
părțile laterale ale gâtului, etc.

Am remarcat că tranzitul intestinal a crescut și inflamația s-a redus pe toate zonele din tractul
digestiv pe care am folosit dispozitivul. La început n-am înțeles cum de poate avea efecte sistemice
dacă eu l-am plasat pe intestine, dar probabil că motivul este nervul vag, penru că el este stimulat de
magneți.

10) Exercițiile de respirație

Inspirația/expirația “cu rezistență” va stimula mai bine, probabil, nervul vag – ca un fel de jogging cu
rucsacul in spate. Un exercițiu de respirație constă în expirarea energică a aerului, până la punctul
când devine cu adevărat inconfortabil și până când devii extrem de prezent. Nu am văzut studii pe
acest subiect, dar presupun că ajută nervul vag.
11) Probioticele

Sistemul nervos de la nivelul intestinelor e conectat la creier prin intermediul nervului vag. Apar tot
mai multe dovezi care arată efectul microbiomului din intestine asupra creierului. Animalele care au
primit suplimente cu probiotic L. rhamnosus au înregistrat diverse schimbări pozitive la nivelul
receptorilor GABA, mediate de nervul vag (R).

12) Exercițiile fizice

Exercițiile fizice ușoare stimulează tranzitul intestinal. Acesta este mediat de nervul vag, ceea ce
înseamnă că exercițiile fizice stimulează nervul vag (R).

13) Masajul

Masarea anumitor zone, cum ar fi sinusul carotidian (localizat pe gât) poate stimula nervul vag. Asta
reduce riscul de crize în epilepsie (R). Presomasajul poate activa nervul vag. Acest tip de masaj este
folosit pentru a ajuta bebeluşii să ia în greutate prin stimularea funcţiei digestive, iar acest lucru este
mediat de activarea nervului vag (R, R2).

Masajul tălpilor poate, de asemenea, să crească activitatea vagală, variabilitatea ritmului cardiac şi să
scadă ritmul cardiac şi tensiunea arterială (R). Toate acestea scad riscul de boli cardiace.

14) Postul

Postul intermitent sau reducerea caloriilor creşte variabilitatea ritmului cardiac de frecvenţă înaltă
(la animale) (R), care este un marker al tonusului vagal. Într-adevăr, multe rapoarte arată beneficiile
postului intermitent asupra variabilităţii ritmului cardiac.

Atunci când postim, încetinirea metabolismului este parţial mediată de nervul vag. Mai concret,
nervul vag detectează o scădere a nivelului glucozei din sânge şi o reducere a stimulilor mecanici şi
chimici din sistemul digestiv. Ca urmare, vagul îşi creşte impulsurile din ficat către creier (NTS), ceea
ce duce la scăderea ratei metabolice. (R). Hormoni precum NPY cresc, iar CCK şi CRH scad atunci când
se întâmplă asta (R).

Când mâncăm se întâmplă exact invers. Semnale stimulatoare, care au legătură cu saţietatea,
pornesc din sistemul digestiv şi contribuie la creşterea activităţii sistemului simpatic şi a
responsivităţii la stress (CRH, CCK crescute şi NPY scăzut) (R). Postul poate creşte activitatea în nervul
vag subdiafragmatic, ceea ce poate creşte sensibilitatea la durere (nu e bine) (la animale) (R).

Nervul vag ne poate face mai sensibili la estrogen. La femelele şobolan, postul duce la creşterea
numărului de receptori de estrogen în anumite părţi ale creierului (NTS şi PVN) şi pentru asta e
nevoie de nervul vag. (R).

15) Somnul sau statul pe partea dreaptă a corpului

Studiile au arătat că statul pe partea dreaptă a corpului creşte variabilitatea ritmului

cardiac/activarea vagală mai mult decât statul pe alte părţi. Statul pe spate are ca efect cea mai
scăzută activare vagală. (R).

16) Tai Chi

Tai chi creşte variabilitatea ritmului cardiac şi deci sunt şanse mari să se activeze nervul vag. (R).

17) Gargara
Nervul vag activează muşchii din spatele gâtului, cei care ne ajută să facem gargară. Gargara
contractează aceşti muşchi, ceea ce activează nervul vag şi stimulează tractul gastrointestinal. Înainte
să înghiţiţi apa, faceţi gargară cu ea.

18) Peştele şi fructele de mare (EPA şi DHA)

Recomand cu căldură peştele în dieta fără lectină. EPA şi DHA sunt capabile să crească variabilitatea
ritmului cardiac şi să scadă ritmul cardiac. (R). Asta indică faptul că stimulează nervul vag. Mi-am
administrat 10 pastile de ulei de peşte ca doză de şoc, drept experiment, şi ritmul cardiac mi-a scăzut
de la 60 la 40. Aşadar, în experimentele pe mine, uleiul de peşte a dus într-adevăr la scăderea
ritmului cardiac şi acest fapt este probabil mediat, în parte, de nervul vag.

19) Oxitocina

Oxitocina creşte activitatea nervului vag de la creier către sistemul digestiv (din creier şi ingerată oral)
(R), ceea ce induce o stare de relaxare şi scade apetitul. Şoarecii cărora le fusese scos nervul vag nu
au experimentat acest efect de reducere a apetitului al oxitocinei. (R).

20) Zincul

Zincul a crescut stimularea vagală la şobolanii carora li s-a administrat timp de 3 zile hrană deficientă
în zinc (R). Zincul este un mineral obişnuit, din care majoritatea oamenilor nu iau suficient.

21) Spatula linguală

Spatulele linguale stimulează reflexul de vomă. Există părerea că să exersezi reflexul de vomă e ca şi
cum ai face flotări pentru nervul vag, iar să faci gargară şi să cânţi tare e ca şi cum ai face sprint.

22) Acupunctura

Punctele tradiţionale de acupunctură pot facilita o stimulare a nervului vag (R). În

special acupunctura făcută pe ureche stimulează nervul vag (R). Acupunctura e o tehnică atât de
puternică, încât a dus la decesul unei persoane pe care a fost folosită pentru stimularea nervului vag,
stimulare care a determinat o scădere fatală a ritmului cardiac (R).

23) 5-HTP (Serotonina)

Serotonina e capabilă să activeze nervul vag prin diferiţi receptori. Efectele sunt mediate în parte prin
activarea receptorilor de 5HT1A (R), 5-HT2 (R), 5-HT3 (R), 5-HT4 (R) şi probabil de 5-HT6 (R). Pe de
altă parte, receptorii de 5-HT7 reduc activarea vagală (R, R2). Aşadar, serotonina are efecte
combinate, dar per ansamblu ar trebui să ducă la stimularea nervului vag. Puteţi lua suplimentul 5-
htp pentru a vă creşte nivelul de serotonină.

24) Mestecatul de gumă (CCK – colecistokinina)

CCK activează direct impulsurile vagale către creier (R). Capacitatea hormonului CCK de a scădea
apetitul şi cantitatea de hrană ingerată depinde de impulsul vagal către şi de la creier (R). Mestecatul
de gumă ar trebui să ajute la creşterea cantităţii de CCK secretate.

25) Dieta cu fibre (GLP-1)

GLP-1 este un hormon de saţietate care stimulează impulsurile vagale către creier, ceea ce
încetineşte golirea stomacului şi ne face să ne simţim mai plini (R). (Funcţionează şi prin creşterea
CRH (R)). Fibrele sunt cea mai bună metodă pentru a creşte nivelul hormonului GLP-1.

26) Clismele cu cafea

Clismele sunt ca nişte sprinturi pentru nervul vag. Expandarea intestinului, aşa cum se petrece în
clisme, creşte activarea nervului vag.

27) Tuşitul sau tensionarea muşchilor stomacali

Atunci când te încordezi ca pentru a provoca o mişcare intestinală, îţi stimulezi nervul vag. De aceea
ne simţim relaxaţi după o excreție. Deci folosirea muşchilor care antrenează mişcările intestinale
stimulează nervul vag (R).

28) Hormonii tiroidieni/T3 normali

La şobolani, hormonii tiroidieni (T3) cresc apetitul prin activarea nervului vag, care creşte şi grelina
(hormonul foamei) (R).

29) Soarele (MSH)

Alfa-MSH activează nervul vag. Este un hormon capabil să prevină consecinţele unui accident
vascular cerebral prin activarea nervului vag, ceea ce previne inflamaţia (R, R2). Injectarea în creier
(DMV) de alfa-MSH produce o excitaţie moderată a nervului vag, în anumite condiţii (R).

30) Carbohidraţii (insulina)

Insulina activează nervul vag prin intermediari. (R).

31) Orexina

Receptorii neuropeptidei orexină (hypocretină) se găsesc în centrii care controlează activarea vagală
din creier (NTS, DMV şi area postrema, care controlează reflexul de vomă) (R). Orexina stimulează
nervul vag din creier, ceea ce facilitează tranzitul intestinal (R). Orexina A poate stimula pancreasul
din creier (R).

Orexina este capabilă să crească toleranţa la glucoză sau sensibilitatea la insulină prin intermediul
nervului vag din ficat (R). Pe de altă parte, orexina este capabilă să inhibe activarea semnalelor
nervului vag către creier prin concurenţa cu hormonul CCK (A) (R). Cum puteţi creşte nivelul de
orexină.

32) Grelina

Grelina amplifică hormonul de creştere şi foamea prin stimularea semnalului vagal de la creier către
sistemul digestiv, iar acest lucru poate fi contracarat de capsaicină (prezentă în ardei iute) (R). Grelina
stimulează din creier pancreasul prin intermediul nervului vag (R).

Altele

Leptina

Impulsurile vagale către creier sunt activate de leptină. Leptina potenţează activarea indusă de CCK a
nervului vag (R). Într-un studiu, animalelor crescute să fie rezistente la leptină le era mai foame
pentru că nervul vag a devenit mai puţin sensibil la CCK (R). Totuşi, un alt studiu a descoperit că
efectul leptinei asupra semnalului vagal către creier nu joacă un rol esenţial în determinarea cantităţii
de hrană ingerate. (R).

CRH
CRH (corticoliberina – hormon eliberator de ACTH) are efecte variabile asupra nervului vag. CRH
scade activitatea nervului vag de la creier către inimă. Activarea nervului vag va încetini ritmul
cardiac, dar CRH inhibă acest proces şi creşte ritmul cardiac (R).

CRH stimulează impulsul vagal de la creier (zona postrema) către colon (prin activarea nucleului
dorsal al nervilor vagi, via transmisie colinergică) (R).

MSG

Monosodium Glutamate sau MSG creşte tranzitul intestinal la câini, proces mediat de nervul vag (R).

Care sunt defecţiunile nervului vag?

Există 3 tipuri mari de defecţiuni ale nervului vag: comunicarea către creier (de la un organ… prin
intermediul glutamatului, un neurotransmiţător), comunicarea în interiorul creierului (de exemplu de
la NTS – nucleus of the solitary tract – nucleul solitar din bulbul rahidian – sau către DMV – dorsal
motor nucleus of the vagus – nucleul dorsal al nervului vag) sau comunicarea de la creier către alte
zone ale corpului, cum ar fi inima, ficatul, intestinele, etc. (R).

Nervul vag şi ritmul circadian

Semnalele de la centrul de control circadian (SCN) sunt adesea transmise de nervul vag. De exemplu,
producerea de proteine de mucină de către intestine sau plămâni se face într-un ritm controlat de
SCN (R). Dacă ritmul circadian e defect, se va defecta parţial şi nervul vag. Cum să ai grijă de ritmul
tău circadian.

Cum să inhibi nervul vag

Capsaicina este cea mai puternică unealtă de inhibare a nervului vag. Ghimbirul previne
supraactivarea nervului vag, care cauzează greaţă şi senzaţie de vomă, prin inhibarea funcţiei
serotoninei în tractul digestiv (R, R2).

Termeni legați de nervul vag

Poţi să stimulezi sau să inhibi nervul vag în două feluri. În primul rând, impulsul nervului vag
(activarea) poate pleca de la creier către restul corpului sau de la corp către creier.

Dacă pleacă de la creier, se numește cale vagală eferentă. Când pleacă de la alte părți ale corpului
către creier se numește cale vagală aferentă. Nu folosesc acești termeni ca să simplific articolul.

Variabilitatea ritmului cardiac de frecvenţă înaltă (HRV) este asociată cu activitatea nervului
vag/sistemului parasimpatic (R, R2). HRV-ul de frecvenţă joasă este asociat cu activarea atât a
sistemului nervos simpatic (sistmeul nervos central), cât şi a celui parasimpatic (sistemul nervos
vegetativ). (R, R2).
Terapia Bowen și Nervul vag – componentă a
„medicului interior” al organismului uman
Dacă suferiți de tensiune mărită, afectiuni digestive, afecțiuni
inflamatorii sau depresie, informațiile următoare vă pot servi ca sursă
de inspirație pentru a facilita descoperirea unor noi posibilități și
mecanisme de gestionare a răspunsului inflamator al organismului.

Operând cu mult sub nivelul minții noastre conștiente, un nerv situat

la nivelul trunchiului cerebral ar putea fi vital pentru păstrarea stării
de sănătate a corpului nostru. Nervul vag s-a dovedit a fi o parte
esențială a sistemului nervos parasimpatic, responsabil pentru
calmarea organelor după apariția reflexului de "luptă sau fugă",
determinat de adrenalină ca răspuns la diferitele pericolele iminente
apărute în mediul înconjurător, sau percepute astfel de catre mintea
noastră. Nu la la toate persoanele nervul vag acționează identic, de
aceea vor exista unele persoane cu o activitate nervoasă mai
puternică, care permite organismului fizic să se relaxeze mai repede
după o activitate stresantă.

Nervul vag începe în trunchiul cerebral, chiar în spatele urechilor.

Acesta se deplasează în jos de-o parte și de alta a gâtului, peste piept
și în jos prin abdomen. "Vagus" este un termen latin pentru "rătăcire"
și într-adevăr, acest fascicul de fibre nervoase străbate corpul,
formând o rețea care leagă creierul cu stomacul și tractul digestiv,
plămânii, inima, splina, intestinele, ficatul și rinichii, ca să nu mai
vorbim de o serie de alți nervi implicați în vorbire, contact vizual,
expresii faciale și chiar capacitatea de a regla organismul pentru
perceperea vocilor altor persoane.

Tonusul vagal poate fi determinat prin electrocardiogramă care

măsoară ritmul cardiac. De fiecare dată când inspirați, inima bate mai
repede, pentru a accelera fluxul de sânge oxigenat care ajunge la
țesuturile din corp. După ce expirați ritmul cardiac încetinește.
Această variabilitate este unul dintre multele aspecte controlate de
nervul vag, astfel încât diferența de ritm cardiac dintre perioada de
inspir și cea de expir oferă informații despre tonusul vagal. Așadar,
tonusul vagal este direct proporțional cu raportul dintre rata cardiacă
la inspir și expir.

Cercetătorii au descoperit că tonusul vagal ridicat ajută corpul la

reglarea nivelului de glucoză din sânge, reducând riscul de diabet
zaharat, accident vascular cerebral și boli cardiovasculare. Tonusul
vagal scăzut, dimpotrivă, a fost asociat cu inflamația cronică.

Recent s-au creat dispozitive prin care manifestările unor afecțiuni

precum epilepsia, depresia, sau chiar unele forme ușoare de paralizie
pot fi controlate cu un dispozitiv electric alimentat de o baterie care
transmite impulsuri electrice slabe inimii cu rolul de a stimula nervul
vagal ceea ce contribuie la scăderea până la dispariție a crizelor și
simptomelor asociate acestor afecțiuni.

Cum se poate echilibra activitatea nervului vag:

- Prin primirea de ședințe de Terapia Bowen, care reușește această

echilibrare atât de profund și de eficient încât afecțiunile provocate
și/sau întreținute de dezechilibrul funcționării sistemului nervos
parasimpatic ( adică aproape toate ) se vindecă sau ameliorează
foarte mult.

- Meditația care încurajează sentimentele pozitive - un studiu

efectuat în 2010 de Barbara Fredrickson si Bethany Kik a descoperit
că stimularea emoțiilor legate de bunăvoință si recunoștință au
determinat îmbunătățirea tonului vagal.

- Respirația controlată, lentă, ritmică, din diafragmă, precum cea

promovată de practici de echilibrare a minții și corpului, precum
yoga, taiji, qigong, reiki, stimulează și tonifică nervul vag.

- Cultivarea relațiilor sociale armonioase și a unei stări generale de

bine și relaxare s-au dovedit eficiente în stimularea activității
sistemului parasimpatic în care este inclusă și activitatea nervului vag.

Nervul vag – medicul interior al organismului uman

 1.2k
SHARES

Suferiți de tensiune mărită, dureri digestive,

afecțiuni inflamatorii sau depresie? Informațiile următoare v-ar putea
servi ca sursă de inspirație pentru a începe o practică de meditație ce
ar putea facilita descoperirea unor noi posibilități și mecanisme de
gestionare a răspunsului inflamator al corpului.

Operând cu mult sub nivelul minții noastre conștiente, un nerv situat la

nivelul trunchiului cerebral s-ar putea devodi ca vital pentru păstrarea stării
de sănătate a corpului nostru. Nervul vag s-a dovedit a fi o parte esențială a
sistemului nervos parasimpatic, responsabil pentru calmarea organelor
după apariția reflexului de „luptă sau fugă” determinat de adrenalină ca
răspuns la diferitele pericole iminente apărute în mediul înconjurător. Nu toți
nervii vagi acționează identic de aceea vor exista unele persoane cu o
activitate nervoasă mai puternică permițând organismului fizic o relaxare
mai rapidă după o activitate stresantă.

Nervul vag începe în trunchiul cerebral chiar în spatele urechilor. Acesta se

deplasează în jos de-o parte și de alta a gâtului peste piept și apoi se
extinde în jos prin abdomen. „Vagus” este un termen latin pentru „rătăcire”
și, într-adevăr acest fascicul de fibre nervoase străbate corpul, formând o
rețea care leagă creierul cu stomacul și tractul digestiv, plămânii, inima,
splina, intestinele, ficatul și rinichii, ca să nu mai vorbim de o serie de alți
nervi implicați în vorbire, contact vizual, expresii faciale și chiar capacitatea
de a regla organismul pentru perceperea vocilor altor persoane.

Tonusul vagal poate fi determinat printr-o electrocardiogramă care

măsoară ritmul cardiac. De fiecare dată când inspirați, inima bate mai
repede pentru a accelera fluxul de sânge oxigenat care ajunge la țesuturile
corpului. După ce expirați ritmul cardiac încetinește. Această variabilitate
reprezintă unul dintre multele aspecte controlate de către nervul vag, prin
urmare diferența de ritm cardiac dintre perioada de inspir și cea de expir
oferă informații despre tonusul vagal. Așadar, tonusul vagal este direct
proporțional cu raportul dintre valorile pulsului la inspir și expir.

Cercetătorii au descoperit că tonusul vagal ridicat ajută corpul la reglarea

nivelului de glucoză din sânge, reducând riscul de diabet zaharat, accident
vascular cerebral și boli cardiovasculare. Tonusul vagal scăzut,
dimpotrivă, a fost asociat cu inflamația cronică.

Mai mult, recent s-au creat dispozitive prin care manifestările unor afecțiuni
precum epilepsia, depresia, sau chiar unele forme ușoare de paralizie pot fi
controlate cu un dispozitiv electric alimentat de o baterie care transmite
inimii impulsuri electrice slabe cu rolul de a stimula nervul vagal, ceea ce
contribuie la scăderea până la dispariție a crizelor și simptomelor asociate
acestor afecțiuni.
Cum se poate echilibra activitatea nervului vag?

1. Meditația care încurajează sentimentele pozitive – un studiu

efectuat în 2010 de Barbara Fredrickson și Bethany Kik a descoperit
că stimularea emoțiilor legate de bunăvoință și recunoștință au
determinat îmbunătățirea tonului vagal.
2. Respirația controlată, lentă, ritmică, din diafragmă, precum cea
promovată de practici de echilibrare a minții și corpului, precum yoga,
taiji (太极拳), qigong (气功), stimulează și tonifică nervul vagal.
3. Cultivarea relațiilor sociale armonioase, eliminarea relațiilor
toxice alături de menținerea a unei stări generale de bine și relaxare,
s-au dovedit eficiente în stimularea activității sistemului parasimpatic
în care este inclusă și activitatea nervului vag.

Nervul vag: cum și de ce ar

trebui să îl stimulezi
10 august 2017
Dacă îți stimulezi nervul vag, ai parte de numeroase beneficii. Învață o tehnică de respirație
care te ajută să îți reactivezi multe dintre funcțiile organismului și să-ți îmbunătățești
sănătatea.
Corpul uman prezintă douăsprezece perechi de nervi care încep în creier. Dintre aceștia, cel
de-al zecelea este, cu siguranță, cel mai interesant și mai puternic: nervul vag.

Nervul vag face parte din sistemul nervos parasimpatic și are un rol foarte important.
Acesta te ajută să te relaxezi, să dobândești o stare de liniște care ține la distanță stresul și
anxietatea și să te bucuri de o bunăstare generală care îți îmbunătățește calitatea vieții.

Nu toată lumea conștientizează cât este de important este acest nerv în organism. Motivul este
simplu: oamenii sunt mai concentrați asupra stimulilor externi și nu își ascultă cu răbdare
propriul corp.

Îți recomandăm să dedici o jumătate de oră pe zi ca să îți activezi nervul vag pentru a-ți
îmbunătăți calitatea vieții. Dacă pui în practică sfaturile de mai jos, vei observa schimbări
îmbucurătoare. Ești pregătit să încerci?

Unde este localizat nervul vag?

 Nevul vag, care înainte purta denumirea de nerv pneumogastric, începe în bulbul
rahidian, iar apoi își continuă călătoria lungă și fascinantă prin:
 Faringe

 Esofag

 Laringe

 Tuburi bronșice

 Inimă

 Stomac

 Pancreas

 Ficat

În plus, acest nerv trece și prin diferite artere și fibre motorii. Am putea spune că parcursul
său este ca o autostradă pe distanță lungă de-a lungul părții din față a corpului. Trecând prin
toate aceste zone, nervul vag îndeplinește următoarele funcții:
 Oferă sensibilitate.

 Simulează mușchii cavității vocale și înlesnește comunicarea.

 Reglează respirația.

 Stimulează producția de oxitocină (hormonul dragostei sau al legăturii maternale).

 Reglează funcțiile ficatului și ale pancreasului.

 Și încă un beneficiu amuzant: oprește sughițul.

Nervul vag, o structură asociată cu

sănătatea întregului organism

Probabil treci prin asta în fiecare zi: servești o masă copioasă, iar apoi te cuprinde
oboseala, mai exact o stare de somnolență care te face să îți dorești să te întinzi în pat și să
tragi un pui de somn.
 Această senzație ține de activitatea nervului vag. După masă, corpul folosește multă energie
pentru a digera mâncarea. Nervul vag transmite o serie de stimuli care induc relaxarea,
oferind acea stare binecunoscută de moleșeală.

 Pe lângă faptul că reglează digestia, nervul vag „supraveghează” activitatea inimii, pentru
a se asigura că nu devine prea agitată.

 Unele persoane suferă de un sindrom numit sincopă vasovagală. Astfel, atunci când acești
indivizi sunt prea exaltați, fiind cuprinși de teamă sau emoții puternice, nervul vag îi face să
își piardă cunoștința, adică leșină. Desigur, acesta este un caz extrem.

 Acest nerv sprijină, de asemenea, sistemul imunitar și stimulează regenerarea celulară.

 Un lucru la fel de interesant este faptul că nervul vag induce senzația de sațietate. Acesta
reglează sistemul digestiv, spunându-ți când ar trebui să te oprești din mâncat și ținând sub
control pofta de mâncare pe fond nervos.
 După cum poți vedea, nervul vag este implicat în numeroase aspecte fizice și psihice:
relaxare, sațietate, greutate corporală, anxietate sau lipsa acesteia… Prin urmare, putem spune
că această structură este, cu adevărat, foarte interesantă.

Tehnică pentru a-ți stimula nervul vag

Această tehnică este foarte simplă și nu durează mai mult de o jumătate de oră, însă este
indicat să o practici zilnic, în același moment al zilei. Vei observa că seamănă foarte bine cu o
tehnică de relaxare obișnuită, care se concentrează asupra respirației controlate.

Iată cum trebuie să procedezi:

 Îmbracă-te cu haine largi, comode.

 Stai întins pe o suprafață înclinată, cu capul mai jos de nivelul picioarelor (poziția
Trendelenburg).

 Pune-ți o cârpă umedă și rece pe frunte.

 Inspiră pe nas timp de 6 secunde, umplându-ți cu aer partea inferioară a burții (respirație
abdominală).

 Ține aerul în tine timp de 6 secunde și încordează-ți abdomenul, de parcă ar urma să fii
lovit.

 Acum expiră adânc preț de 7 secunde, umflându-ți burta și țuguind buzele ca și cum ai vrea să
sufli într-o lumânare (aceasta este cea mai bună metodă de a oxigena și a activa nervul vag).

 Repetă exercițiul de 7 ori.

 La final, ridică-te ușor în fund și așteaptă 5 minute înainte să te ridici în picioare. Relaxează-
te. După ce te ridici, este bine să bei un pahar cu apă rece.
 În concluzie, după cum ai observat deja, acest exercițiu pentru stimularea nervului vag este
foarte simplu. Nu trebuie decât să respiri într-un fel anume pentru a reactiva o funcție vitală
a organismului.

Tulburarile nervului vag – Cauza nervilor si a

agitatiei
 Home

 Kinetoterapie

 Tulburarile nervului vag – Cauza nervilor si a agitatiei

Cu totii am avut, macar o data, senzatia de nervi combinata cu agitatie, ritm cardiac accelerat combinat cu stari
de ameteala sau, mai popular, “fluturasi in stomac”. Aceste tulburari se explica printr-o aliniere gresita a
vertebrei Atlas care poate duce la comprimarea fasciculelor nervoase avand astfel repercusiuni negative asupra
functionalitatii lor.

La fel ca si o antena de cablu care se intepeneste si blocheaza posibilitatea de a te uita la Tv, impulsurile electrice
aflate in tranzit in sistemul nervos pot fi perturbate si slabite sau pot lipsi cu totul.

Ce crezi ca se intampla cu organele conectate in acel moment?

Nervul vag devine foarte afectat de o aliniere gresita a vertebrei Atlas, iar comprimarea acestuia poate provoca
simptome vagale, agitatie, nervi.

Importanta nervului vag

Nervul vag face parte din sistemul nervos autonom si este cunoscut ca al 10-lea nerv cranian. Este cel mai lung si
mai important nerv cranian ramificat al sistemului nervos parasimpatic.

Nervul vag regleaza functiile majoritatii organelor interne si inerveaza laringele, faringele, partea superioara a
esofagului, o parte a aparatului extern auditiv, inima, plamanii, stomacul si intestinul.

La nivelul gatului, nervul vag are un diametru de 2-3mm si se ruleaza de-a lungul arterei carotidiene si vena
jugulara interna, chiar in fata vertebrei Atlas. Prin urmare, in cazul in care vertebra Atlas nu este aliniata
corespunzator, nervul vag este primul care va fi afectat, generand simptomele clasice de compresie vagala.
Functiile nervului vag

- stimuleaza productia de suc gastric

- regleaza etapele digestiei

- controleaza miscarile intestinului in faza digestive

- regleaza apetitul

- regleaza transpiratia

- participa la reglementarea starii de spirit

- participa la reglarea ritmului cardiac

Simptomele unui nerv vag comprimat

In functie de tipologia alinierii incorecte a vertebrei Atlas, posibila presiune produsa poate irita nervul vag si /
sau a altor nervi cranieni.

Cand functionalitatea nervului vag este compromisa (chiar si printr-o osteoartrita cervicala), pot avea loc o serie
de simptome, cum ar fi:

- greata

- arsura stomacala

- ameteala

- inrosirea fetei

- tahicardie (ritm cardiac accelerat)

- rigiditatea gatului

- dureri de col uterin

- durere de cap

- sindromul Meniere (afectiune a urechii interne manifestata prin episoade spontane de vertij insotite de scadere
de auz, de tinitus si de senzatie de plenitudine sau presiune la nivelul urechii)
- dificultati la inghitire

- sentiment de "nod in gat"

- transpiratie excesiva

- insomnie

- mainile, in principal, si picioarele reci

- ritm cardiac neregulat sau accelerat

- constipatie cronica

- diaree nejustificata

- probleme cu glanda tiroida

- amorteala unilaterala sau intepaturi la nivelul scalpului.

Nervul vag si crizele de epilepsie

Epilepsia se incadreaza in diferitele tulburari colaterale ale nervului vag. Realinierea vertebrei Atlas poate avea
repercusiuni pozitive asupra acestei afectiuni.

Abordarile medicale conventionale, pentru cazurile grave de epilepsie, constau in interventia chirurgicala pe
nervul vag stang, sectionarea sau inhibarea cu impulsuri electrice printr-un stimulator plantat in mod specific in
organism.

Statisticile arata ca nervul vag stang este cel mai afectat de o aliniere gresita a vertebrei Atlas.

Nervul vag si medicina alternativa

Alinierea corecta a vertebrei Atlas este solutia cea mai potrivita pentru evitarea tratamentelor medicamentoase -
kinetoterapia manuala craniana poate fi de folos.

Tehnica Virgil Pruteanu ofera posibilitatea reducerii sau eliminarii posibilei compresii asupra nervului vag.
Persoanele care au fost supuse terapiei pentru aceasta afectiune au observat efectele pozitive profunde si
semnificative asupra diferitelor sisteme ale corpului.

Numai dupa o aliniere corecta a vertebrei Atlas se poate intelege importanta reala a acestei afectiuni precum si
varietatea de tulburari care pot genera aceasta compresie.
Ce este nervul vag si ce efecte are

Nervul vag este parte din sistemul nervos parasimpatic, cunoscut drept sistemul “odihnă
și digestie”. Nu este singurul nerv din sistemul parasimpatgic, dar este de departe cel
mai important pentru că are cele mai extinse efecte.

Cuvântul vag/vagus înseamnă “rătăcitor” pentru că “circulă” în tot corpul, către diferite
organe importante.Acesta e conectat cu creierul, tractul digestiv (intestinele, stomacul),
inima, ficatul, pancreasul, vezica biliară, rinichii, uretra, splina, plămânii, organele
reproducătoare (feminine), gâtul (inclusiv faringele, laringele, esofagul), urechile și limba.

Dată fiind importanța nervului vag în tractul digestiv (și alte organe), atunci când acesta
nu funcționează bine cauzează tulburări digestive, printre
care dispepsia, gastropareza, refluxul esofagian, colita ulcerativă, anorexia, și bulimia.

La oamenii care suferă de oboseală cronică, intoleranțe alimentare, anxietate, probleme

intestinale sau de tract digestiv, ceață mentală, și depersonalizare, nervul vag este
aproape întotdeauna o parte din cauza problemei.

Aceste persoane au un tonus vagal scăzut, ceea ce înseamnă o capacitate mai scăzută
a nervului vag de a se activa sau de a-și îndeplini funcțiile. Singura întrebare este ce
aspect al nervului vag nu funcționează și în ce măsură nervul vag este problema și nu
alte aspecte ale fiziologiei dvs.

Nervul vag apartine sistemului nervos autonom parasimpatic si intervine in reglarea functiei aparatului cardiovascular,
respirator, digestiv si urinar.

Manevrele vagale sunt manevre clinice de stimulare a nervului vag in anumite zone reflexogene, care au drept
consecinta eliberarea de acetilcolina si cresterea tonusului parasimpatic: la nivel cardiovascular (bradicardie, scaderea
conducerii atrioventriculare, vasodilatatie - toate acestea putand duce la sincopa), respirator (bronhoconstrictie,
hipersecretie bronsica), gastrointestinal (cresterea secretiilor digestive, creste peristaltismul intestinal, relaxeaza
sfincterele cu exceptia sfincterului esofagian inferior), urinar (relaxarea sfincterului vezical si contractarea detrusorului
cu golirea vezicii urinare), glande excrine (cresterea secretiei sudoripare, salivare si lacrimale)

Iata cateva manevre care stimuleaza nervul vag:

- masajul sinusului carotidian;

- compresia globilor ocular;

- lovirea testiculelor;

- pensarea colului uterin, insertia unui dispozitiv intrauterine (sterilet);

- punctia toracica (pentru prevenirea reflexului vagal se administreaza ca premedicatie atropina);

- manevra Valsalva (expir fortat cu glota inchisa) si Muller (inversul manevrei Valsalva);

- imersia fetei in apa rece sau punerea unui prosop cu gheata pe fata (imersia brusca a intregului corp in apa rece poate
chiar produce moarte reflex - hidrocutie);

- tensionarea musculaturii abdominale (in timpul efortului de defecatie);

- mai rar: punctia venoasa, tusea, stranutul, introducerea unui deget/tampon in faringe (reflexul faringian), apasarea
limbii;

Stimularea vagala poate avea si rol terapeutic: efectuarea manevrelor vagale in aritmii supraventriculare (tahicardie
paroxistica supraventriculara) sau implantarea de dispozitive de stimulare vagala (in gastropareza diabetica
sauhipertensiunea arteriala). Stimularea vagala are chiar si rol antiinflamator.

Manevrele vagale trebuie efectuate doar sub supraveghere medicala si niciodata bilateral. Este bine sa fiti atenti la
gesturi aparent banale precum masajul gatului, frecarea ochilor sau dusurile reci vara.

Tratarea depresiei prin stimularea nervului vag

Metoda de Stimulare a Nervului Vag cunoscută sub

denumirea Vagus Nerve Stimulation (VNS), care la origine a fost folosită pentru tratarea
epilepsiei, s-a dovedit a avea efecte asupra stării de dispoziție. Metoda se folosește,
deocamdată mai mult experimental, în tratarea simptomelor depresive.

Observațiille făcute asupra creierului prin aplicarea acestei metode au dus la concluzia că
stimularea nervului vag ar avea impact asupra zonelor din creier care regleză emoțiile,
influențează neurotransmițătorii cu rol în reglarea stărilor afective și de diSpoziție ca
serotonina, neuroepinefrina, glutamatul și Gaba (acid gamaaminobutiric, de asemenea un
neurotransmițător).

Conform Institului National de Sănătate Mentală din SUA (National Institute of Mental
Health) din anul 2005 s-a aprobat în SUA folosirea metodei de stimulare a nervului vag
(VNS) în tratarea depresiei majore, dar se pun mai multe condiții: forma de depresie să fie
severă, episoadele de depresie să fie recurente, depresia să fi revenit de mai multe la persoana
în cauză, alte tratamente încercate să nu fi dat efect, să fi fost încercate cel puțin patru forme
de tratament, fără efect, anterior aplicării acestei metode.

Nervul vag este perechea a X-a de nervi cranieni. Este denumit și nervul pnenumogastric
deoarece inervează laringele, faringele, inima, plăminii, stomacul și majoritarea organelor
abdominale. Nervul vag este un nerv mixt. Aproximativ 80-90% dintre fibrele nervului vag
sunt fibre care conduc informația despre organele viscerale la creier.

În ce constă metoda Stimulării Nervului Vag (VNS)?

Dispozitivul folosit este unul format dintr-un generator de impulsuri electrice de mărimea
unei monede care este implantat sub piele în regiunea anterioară (stânga) a toracelui și este
conectat în regiunea cefei printr-un electrod la nervul vag. Generatorul funcționează cu o
baterie cu durata de viață de aproximativ 10 ani. Acest generator poate fi programat să trimită
impulsuri electrice cu o anumită frecvență și durată, dar de regula se trimit impulsuri electrice
la nervul vag la fiecare 5 minute, impulsurile electrice având o durată de 30 de secunde.
Nervul vag trimite mai departe impulsuri către creier.

Cu ajutorul unui magnet plasat peste locul de implantare a generatorului acesta se poate
dezactiva. Acest lucru se face în caz de efecte adverse, în legătură cu efectuarea activităților și
exercițiilor fizice, apoi generatorul este reactivat.

Care sunt reacțiile adverse ale aplicării metodei VNS?

Exista reacții adverse care țin de implantul în sine și de partea chirurgicală, posibile infecții,
deplasarea dispozitivului. Nu se cunosc reacțiile adverse pe termen lung. Pe termen scurt ar fi
probleme legate de respirație, în timpul exercițiilor fizice, dificultăți de înghițire, dureri de
gât, schimbări de voce. Sursa: NIMH (National Institute of Mental Health)

Aceste metode folosesc în principal electricitate, magneți sau implanturi; terapia

electroconvulsivă (electroșocuri) sau ECT, stimularea nervului vag (VNS), stimularea
magnetică a creierului sau Transcranial Magnetic Stimulation (TMS), stimularea profundă
a creierului sau Deep Brain Stimulation (DBS).

Aceste terapii sunt în fază experimentală și de cercetare căutându-se efectele benefice și

totdată urmărindu-se efectele adverse. S-a reușit identificarea unor efecte și reacții adverse pe
termen scurt dar efectele și reacțiile pe termen lung nu se cunosc. Terapiile de stimulare a
creierului sunt utilizate în încercarea de a trata tulburările mentale printre care depresia
majoră, în forme severe, care nu a putut fi tratată prin metodele clasice încercate (ca de ex
tratarea cu medicamente antidepresive).

Dintre aceste terapii ECT este cea mai veche metodă și cea mai mult studiată. În practica
clinică ECT dă rezultate bune în cazuri foarte severe dar ECT nu dă rezultate în toate cazurile.
O metodă alternativă cu reacții adverse mai reduse decât ECT este Stimularea magnetică a
creierului. Alte metode folosite în tratarea depresiilor severe sunt Stimularea nervului vag și
Stimularea profundă a creierului , ambele metode au la bază implantarea de electrozi.
Ketamina, un anestezic, are efect rapid
antidepresiv și reduce gândurilor de sinucidere

Boala bipolară este o condiție severă, în care episoadele de

manie alternează cu episoadele de depresie. Riscul de sinucidere este crescut în depresia
bipolară. A fost testată ketamina, un anestezic, în tratarea depresiei bipolare.

Medicamentele antidepresive au efecte adverse și de multe ori se încearcă mai multe

antidepresive până când persoana suferindă scapă de simptome. Un studiu publicat în
Biological Psychiatry atrage atenția asupra unui anestezic, ketamina. Un grup de cercetători
de la Institutul Național al Sănătății Mentale din SUA au arătat într-un studiu anterior că o
singură doză de ketamina administrată intravenos are efect rapid antidepresiv. Studiul a inclus
persoane cu diagnosticul boala bipolară în fază depresivă.

Studiul actual este o replică în care s-a testat din nou ketamina și efectul ei antidepresiv. Un
grup de pacienți a fost tratat cu ketamină și alt grup cu efectul placebo. S-au monitorizat
simptomele depresive și gândurile de sinucidere.

Rezultat: pacienții care au fost tratați cu ketamină au înregistrat o îmbunătățire rapidă a

simptomelor depresive în timp de 40 de minute de la tratament iar efectul a durat trei zile.
Efectul s-a observat la 79% dintre pacienții incluși în studiu. Nici un pacient nu a raportat
îmbunătățirea simptomelor depresive prin aplicarea efectului placebo. Pentru prima dată într-
un grup de pacienți cu boala bipolară s-a înregistrat și o reducere semnificativă a gândurilor
de sinucidere în grupul tratat cu ketamină. Efectul rapid antidepresiv și de reducere a
gândurilor de sinucidere, în numai o oră de la administrarea drogului, deschide noi
oportunități de cercetare a unor medicamente antidepresive complet diferite de cele actuale.

Mai multe informații în limba engleză despre depresie, simptome, metode de tratament și
eficiența lor, măsuri de autoajutorare cât și despre alte tulburări psihice pe site-ul Institutlui
Național al Sănătății Mentale din SUA.

Ingredient unic: seminte de mei decorticate.

Produsul nu provine din culturi modificate genetic.Tara de origine: Cehia.

Declaratie nutritionale la 100 g produs (valorii medii):

Valoare energetica: 1572 kJ/ 371 kcal;

Grasimi: 2.8 g, din care acizi grasi saturati: 0 g;

Glucide: 74.8 g, din care zaharuri 0 g;

Fibre 1.1 g;

Proteine 10.9 g;

Sare: 0 g.

Totul despre semintel de mei

Stiai ca meiul este supranumit camila desertului, datorita capacitatii sale de a rezista foarte bine si a rodi
chiar si in conditii de seceta indelungata? Daca pana acum credeai ca aceasta cereala se foloseste numai pe
post de hrana pentru pasari, ai sa fii surprins sa afli ca are o multime de beneficii si pentru om, cunoscute in
vechime si uitate pe masura ce alte cereale, cum ar fi porumbul sau graul, au devenit mai populare. Le vom
detalia pe toate in randurile care urmeaza, in asa fel incat sa fii pe deplin informat si convins de motivele
pentru care merita sa incluzi semintele de mei in alimentatia familiei tale.

Cuprins:

Despre mei si semintele de mei

- Ce este meiul
- Aspectul si gustul meiului
- Cum se consuma meiul?
- Seminte de mei
- Lapte din seminte de mei
- Faina de mei
- Cum se pastreaza semintele de mei?
Compozitie nutritionala seminte de mei
Beneficii seminte de mei
- Beneficii seminte de mei pentru inima
- Beneficii seminte de mei pentru reducerea colesterolului
- Beneficii seminte de mei pentru anemie
- Beneficii seminte de mei pentru pietrele la rinichi
- Beneficii seminte de mei pentru depresie
- Meiul, aliment fara gluten
- Seminte de mei beneficii pentru digestie
- Beneficiile semintelor de mei pentru sanatate si frumusete
- Beneficii seminte de mei pentru slabire
- Semintele de mei - bogate in antioxidanti
- Meiul si beneficiile sale in medicina naturista
Contraindicatii ale consumului de seminte de mei
Retete culinare cu mei

Despre mei si semintele de mei

Desi este cultivat din vechime (in Romania inca de pe vremea dacilor), meiul a fost utilizat incepand cu
evul mediu mai degraba pentru hrana animalelor. Studiile efectuate in ultimii ani au evidentiat insa
beneficiile acestui aliment, determinand oamenii sa il includa in alimentatie si sa ii reacorde locul de cinste
pe care acesta in ocupa in antichitate.

Ce este meiul
Meiul, pe numele sau stiintific Panicum miliaceum este o plantă erbacee cultivata si folosita in alimentatia
umana din cele mai vechi timpuri. Chinezii care traiau cu 4500 de ani inaintea erei noastre il considerau
una dintre cele 5 cereale sacre. Astazi, este cultivat in India, China, Orientul mijlociu, Turcia si chiar in
Romania.

Aspectul si gustul meiului

Semintele de mei sunt galbui la culoare, au un continut de proteine egal cu cel al graului, dar gustul este
mai dulce si mai placut. Fierte, vor capata o aroma interesanta, situata undeva intre piure de cartofi si
mamaliga.

Cum se consuma meiul?

Semintele de mei se consuma atat fierte, in preparate diverse, de la piureuri la placinte, cat si germinate,
transformate in lapte (in scop terapeutic mai ales) sau rasnite, sub forma de faina.

Seminte de mei
Semintele de mei se gasesc, in general decorticate, in magazinele naturiste. In aceasta forma le poti
achizitiona si de pe site-ul SanoVita, la un pret foarte rentabil, mai ales in variantele de 1kg.

Lapte din seminte de mei

Laptele din semintele de mei este folosit in special in dietele de slabire si curele de detoxifiere. Il poti
prepara si tu acasa, din 5-6 linguri de seminte de mei si apa. Semintele de mei se lasa la inmuiat peste
noapte, iar a doua zi se paseaza in blender si se amesteca cu apa. Cantitatea de lichid depinde de cat de
concentrat doresti sa fie laptele. La final, strecoara preparatul pentru a elimina toate rezidurile solide.

Faina de mei
Faina de mei se obtine prin macinarea boabelor. Inca de pe vremea dacilor ea se folosea pentru paine sau
mamaliga, cu adaos de apa, sare sau alte ingrediente. Este extrem de hranitoare si are gust foarte bun. Poti
sa pregatesti si acasa paine de mei, fara gluten, combinand faina de mei cu faina integrala.

Cum se pastreaza semintele de mei?

Pentru a preintampina degradarea, cei care comercializeaza seminte de mei trebuie sa acorde atentie
depozitarii acestuia, sa il fereasca mai ales de umiditate. Cand achizitionezi seminte de mei trebuie sa o faci
numai din surse de incredere si sa te asiguri ca pungile se inchid etans. Acasa, dupa ce ai deschis punga,
trebuie sa o pastrezi intr-un recipient etans, la loc uscat si racoros, ferit de razele soarelui si mai ales de
umiditate. In aceste conditii, poti mentine semintele de mei in conditii bune o luna de zile, iar daca il tii la
frigider, ele rezista in jur de 12 luni.

Compozitie nutritionala seminte de mei

In mod cert te intrebi ce contine meiul si daca ingrasa. 100 g de seminte de mei aduc organismului tau 119
kilocalorii si:

 3.5 g proteine
 1.3 g fibre
 zero colesterol
 foarte putine grasimi (1g aproximativ, majoritatea mono si polinesaturate)
 acizi grasi Omega 3 si Omega 6
 vitamina (vitamina A, K, plus cele din complexul B: tiamona, riboflavina, niacina si colina)
 minerale: mult fosfor, potasiu si magneziu, dar si calciu, fier, zinc, seleniu, cupru si mangan

Beneficii seminte de mei

Meiul are doua caracteristici care il fac extrem de pretios. Pe de o parte cultura rezista multa vreme, chiar in
conditii de seceta, ceea ce poate aduce mari foloase apropo de hrana in viitorul incert al unei omeniri care
nu se preocupa suficient de reducerea poluarii. Pe de alta parte, beneficiile care deriva din compozitia
semintelor de mei ne indreptatesc sa dorim sa le includem in alimentatie. Despre ele ne-am propus sa
discutam in continuare.

Beneficii seminte de mei pentru inima

Asa cum se poate vedea din compozitia nutritionala anterioara, semintele de mei contin o cantitate
apreciabila de magneziu, mineral care te ajuta sa reduci si normalizezi tensiunea arteriala, scazand astfel
riscul de infarct miocardic si sprijinind sanatatea inimii tale.

Beneficii seminte de mei pentru reducerea colesterolului

Semintele de mei contin fibre si mai ales vitamine din complexul B (in special B3) care ajuta la scaderea
colesterolului rau din sange, protejandu-te de boli cardiovasculare. In plus, meiul ca aliment, nu contine
aproape deloc grasimi si zero colesterol.

Beneficii seminte de mei pentru anemie

Datorita compozitiei bogate in fier, semintele de mei contribuie cu succes la combaterea anemiei. Ele sunt
recomandate atat copiilor in crestere si adolescentilor, dar si persoanelor aflate in convalescenta.

Beneficii seminte de mei pentru pietre la rinichi

Mineralele din semintele de mei te ajuta sa elimini apa in exces si sa iti curati rinichii. In medicina
populara se foloseste un preparat care are la baza seminte de mei pentru tratarea pietrelor de la rinichi, mai
exact pentru eliminarea lor pe cale naturala.
Beneficii seminte de mei pentru depresie
Studiile moderne au evidentiat faptul ca un element cum este tryptofanul, aflat in compozitia nutritionala a
semintelor acestei cereale minunate, te pot ajuta sa scapi de depresii, stari de anxietate, oboseala acumulata,
iritabilitate.

Meiul, aliment fara gluten

Meiul nu contine gluten, asadar poate fi consumat fara grija si de catre persoanele care prezinta intoleranta
la acest compus, in schimb contine proteine de calitate, fiind apreciat din acest motiv mai ales de catre
persoanele care au adoptat o dieta vegetariana.

Meiul, aliment alcalin

Ca si roscovele, meiul este un aliment puternic alcalin, reusind sa combata cu succes acidoza din corp,
afectiune care, netratata, are o serie de efecte neplacute, de la osteoporoza si pana la oboseala, nervozitate
accentuata.

Seminte de mei beneficii pentru digestie

Semintele de mei au un continut ridicat de fibre, datorita carora aduc mari beneficii sistemului gastro-
intestinal: stimuleaza miscarile peristaltice, usureaza digestia, combat constipatia si regleaza microflora
intestinala. Lipsa glutenului, combinat cu nivelul de fibre, inseamna, in plus, ca vor scadea o serie de
probleme destul de neplacute, cum ar fi baloanarea sau hiperaciditatea. Medicina naturista foloseste
semintele de mei prajite ca remediu impotriva diareei sau a starilor de voma.

Beneficiile semintelor de mei pentru sanatate si frumusete

In compozitia acestor cereale gasim zinc, magneziu si siliciu, trei minerale care impreuna sustin sanatatea
dintilor, a parului si unghiilor. In sprijinul igienei dentare vin si proprietatile antibacteriene ale semintelor
de mei, care, inlaturand bacteriile, pot reduce semnificativ halena (mirosul neplacut al gurii).

Beneficii seminte de mei pentru slabire

Meiul nu are multe calorii (sub 200 de calorii pentru 100g), dar este satios datorita continutului de fibre si
de proteine vegetale. Starea de satietate se instaleaza relativ repede si persista multa vreme, lucru care te va
sprijini in eforturile de eliminare a kilogramelor in plus. Consumate cu moderatie, semintele de mei se
dovedesc foarte bune pentru dieta ta, mai ales ca nici nu contin multe grasimi, au indice glicemic scazut si
iti vor imbunatati digestia.

Semintele de mei - bogate in antioxidanti

Un alt motiv pentru care semintele de mei iti fac bine este continutul lor de antioxidanti . Acestia iti
protejeaza organismul de actiunea radicalilor liberi, incetinesc imbatranirea celulelor, ofera pielii
elasticitate si frumusetii.

Meiul si beneficiile sale in medicina naturista

Inca din vechime meiul era extrem de apreciat pentru proprietatile terapeutice. Se pare ca vracii combinau
seminte de mei cu seminte de ovaz si apa si obtineau o bautura cu ajutorul careia usurau durerile nasterii si
cresteau productia de lapte matern pentru femeile care alaptau. Astazi, medicina naturista foloseste meiul
pentru a trata conjunctivita, colita sau guturaiul si, de asemenea, in diferite variante de retete detoxifiante.
Contraindicatii ale consumului de seminte de mei
Meiul nu este un aliment alergen, in schimb contine un hormon numit goitrina, care interfereaza in sinteza
hormonilor tiroidieni, asadar persoanele care sufera de tulburari hormonale si urmeaza tratament
medicamentos in acest sens ar trebui sa evite consumul de mei.

Cum stau lucrurile in cazul bebelusilor si a gravidelor? In general sunt multe alimente care nu sunt indicate
copiilor mici sau femeilor insarcinate, dar nu este si cazul semintelor de mei. Datorita continutul de acid
folic, de care organismul acestor persoane are atat de mare nevoie, meiul este recomandat celor doua
categorii. Mai mult chiar, cu semintele de mei poti sa combati greata caracteristica primelor luni de
sarcina. Le poti introduce treptat in alimentatia bebelusului tau dupa ce implineste varsta de 6 luni.

Retete culinare cu mei

Retetele cu seminte de mei sunt foarte iubite mai ales de vegetarieni, care isi pot extrage din ele proteinele
necesare, dar si de oricine a incercat macar o data prepararea. Meiul se gateste la fel de simplu ca si orezul,
dar poate fi adaugat in mai multe tipuri de preparate, de la pilafuri, budinci, piureuri, placinte sau produse
de panificatie. Nu sunt excluse nici retetele dulci, de budinci sau de biscuiti pregatiti cu faina de mei, cu
marele avantaj ca acestea nu contin deloc gluten, deci pot fi consumate si de cei care sufera de intoleranta la
gluten.

Inainte de preparare, meiul nu trebuie neaparat inmuiat in apa, intrucat are capacitatea de a o absorbi foarte
repede, in schimb este necesar sa fie clatit inainte de a-l include in reteta ta. In momentul in care il fierbi, la
o cana de mei trebuie sa adaugi 3-4 cani de apa. Totusi, specialistii recomanda sa lasam toate cerealele pe
care le folosim in alimentatie la hidratat inainte de preparare macar cateva ore, argumentand ca numai asa
isi vor putea activa complet proprietatile nutritive.

Retete pentru bebelusi cu seminte de mei

Retetele cu mei pentru bebelusi se pregatesc in general combinand seminte de mei decorticate fierte cu
lapte si eventuale arome. Cei mici se obisnuiesc repede cu gustul meiului (pe care il poti introduce inca de
la inceputul diversificarii).

Daca vrei un mic dejun sau o gustare sanatoasa pentru copilul tau, trebuie sa incerci neaparat biscuitii din
faina de mei, serviti alaturi de o cana de lapte vegetal in care ai adaugat o lingura de pudra de roscove.

Mamaliga din mei

Mamaliga din mei se pregateste exact la fel ca si mamaliga clasica, cu putina sare si faina de mei adaugata
in ploaie peste apa care fierbe. Tot acest amestec trebuie tinut pe foc mic aproximativ 15-20 de minute.

Garnituri sau fel principal cu seminte de mei

Semintele de mei apar in toate preparatele in care gasim folosit si orezul, de la supe si pana la pilafuri. De
exemplu, un pilaf din seminte de mei si ciuperci poate sa reprezinte o masa copioasa, cu o aroma deosebita.
Adauga si putin ulei de dovleac si ai sa obtii un preparat minunat!
Deserturi/Gustari cu seminte de mei

Budinca de mei este delicioasa pe post de gustare, desert, sau chiar mic dejun. Ideal ar fi sa mesteci in mod
continuu in ea, pentru a nu se forma cocoloase si pentru a capata o consistenta mai cremoasa. Specialistii in
gastronomie ne sfatuiesc, de asemenea, sa coacem (nu sa prajim) putin boabele de mei inainte de a le pune
la fiert (in cazul in care nu le hidratam) si aroma va fi mai puternica.

Tratamente naturiste cu mei: beneficii

Meiul se aseamănă foarte mult cu grâul, singura diferenţă constând în faptul că meiul nu
conţine gluten, o proteină greu digerabilă care cauzează multe probleme, cum ar fi balonarea,
diareea, flatulenţa şi durerile abdominale.

În schimb, meiul deţine proteine de bună calitate şi este recomandat inclusiv persoanelor
vegetariene, care au exclus carnea din regimul alimentar.

Meiul este indicat şi ca tratament naturist în combaterea constipaţiei, datorită nivelului crescut
de fibre din compoziţie, acţionând ca un prebiotic şi reglând în acelaşi timp microflora intestinală.
“Datorită concentraţiei ridicate de fibre şi enzime, precum şi a absenţei glutenului, meiul reglează
tranzitul intestinal şi combate balonarea, colicile, constipaţia şi hiperaciditatea gastrică”, spune
Dr. Ruxandra Constantina, medic specialist medicină de familie, cu competenţă
în apifitoterapie şi gemoterapie în cadrul Centrului de Terapii Naturiste SANAVIT CONSULT.
Consumul de mei este recomandat atât în alimentaţia adulţilor, cât şi a copiilor, favorizând la
aceştia o dezvoltare armonioasă. Meiul este o sursă de carbohidraţi buni şi are un index
glicemic scăzut, fiind recomandat persoanelor care vor să slăbească, dar şi celor care suferă
de diabet, având capacitatea de a regla nivelul zahărului din sânge.
“Meiul ajută la menţinerea sănătăţii inimii şi vaselor sanguine (normalizează tensiunea arterială şi
valorile colesterolului sanguin), previne apariţia aterosclerozei, diminuează frecvenţa migrenelor
şi reduce riscul apariţiei diabetului zaharat tip 2 şi a obezităţii”, adaugă Dr. Ruxandra Constantina.
Mei – valoare nutriţională
O porţie de mei gătit (aproximativ 170 de grame) conţine: 57 gr carbohidraţi, 2.4 gr grăsimi, 0
colesterol, 0.4 grăsimi saturate, 5 mg sodiu, 0.4 gr grăsimi mononesaturate, 0.3 mg tiamină, 1.2
gr grăsimi polinesaturate, 3.2 mg niacină, 3.1 gr fibre, 106 mg magneziu, 8 gr proteine şi 2.2 mg
zinc.

Aşadar, meiul este o sursă excelentă de vitamine (vitamina A, B2, B5, PP), minerale (fier,
magneziu, zinc, potasiu, siliciu), proteine, antioxidanţi şi enzime.
“Gratie acestei compoziţii deosebite, care îi conferă proprietăţi vitaminizante, energizante,
antianemice, meiul are efecte benefice în cazul persoanelor aflate în convalescenţă după boli,
celor care se confruntă cu o stare de astenie fizică şi psihică, cu tendinţe depresive. Totodată,
meiul ajută la menţinerea sănătăţii dinţilor, părului şi a oaselor datorită magneziului, zincului şi a
siliciului din compoziţie”, completează Dr. Ruxandra Constantina.
Tratamente naturiste cu mei: contraindicaţii
Trebuie avut în vedere însă că meiul este un aliment goitrogenic contraindicat persoanelor
cu tendinţă spre hipotiroidism, afecţiune care se manifestă prin dificultatea de a pierde în
greutate, căderea părului, oboseală, mâini şi picioare reci. Alte legume crucifere care conţin
goitrină - un hormon care interferează cu sinteza hormonilor tiroidieni - sunt broccoli, varza,
conopida sau varza de Bruxelles.

Efectele negative ale consumului acestor alimente nu au fost însă demonstrate ştiinţific decât în
cazul persoanelor care sufereau de o carenţă de iod. Altfel spus, consumul de legume crucifere,
în combinaţie cu dozele adecvate de iod, nu are efecte negative, condiţia de bază fiind
moderaţia.

Meiul, cunoscut mai degrabă ca fiind hrană pentru păsări, este așadar o cereală versatilă,
bogată în substanțe nutritive, foarte potrivită pentru a fi oferită bebelușilor.

Ce substanțe nutritive conține meiul?

Meiul este bogat în complexul vitaminic B, magneziu, fier, potasiu, fosfor și este o sursă
bună de fibre și proteine. Meiul nu conţine gluten, motiv pentru care poate fi consumat fără
grijă de persoanele cu intoleranţă la gluten sau la alte cereale care provoacă alergii.

O ceașcă de 180gr de mei fiert conține:

Vitamina A – 5 IU
Vitamina C – 0 mg
Vitamina B1 – .18 mg
Vitamina B2 – .14 mg
Folat – 33 mcg
Potasiu – 108 mg
Fosfor- 174 mg
Magneziu – 77 mg
Mangan – 0.47 mg
Calciu – 5 mg
Sodiu – 3 mg
Fier – 1.09 mg

Care sunt beneficiile consumului de mei?

Meiul conţine substanţele nutritive care permit aparatului digestiv să-şi îndeplinească funcţiile
în condiţii optime. Indigestia cronică, gazele, balonările, greaţa, ulceraţiile stomacale şi
hiperaciditatea sunt probleme care se pot rezolva cu ajutorul consumului de mei. Datorită
conținutului mare de magneziu este recomandat persoanelor care suferă de probleme cardiace;
magneziul ajută la reducerea presiunii arteriale și a infarcturilor, alină atacurile severe de astm
și migrenele.

Cantitatea mare de magneziu şi siliciu conferă meiului proprietatea de a proteja ţesuturile

pentru a avea piele, buze, păr şi unghii sănătoase, în timp ce niacinul din mei (vitamina B3)
ajută la reducerea colesterolului. Conține și acid folic, necesar în producerea de noi celule, ca
urmare esențial pentru gravide și pentru copiii mici tocmai pentru ca în cazul lor celulele noi
se produc într-un ritm mai alert. Este totodată bogat în fier și, alături de fasole și soia, este
recomandat în regimul vegetarienilor.
Printre alte beneficii enumerăm:
– oferă un plus de energie
– conţine compuşi antifungici și antimicotici, capabili să oprească extinderea ciupercilor și
micozelor
– proprietățile diuretice sunt de ajutor la tonifierea rinchilor
– este foarte benefic dacă este inclus în alimentația zilnică în cazurile de greață din primele
luni de sarcină
– este folositor în cazurile de diaree (prăjit înainte de a fi gătit), indigestie, stări de vomă
– îndepărtează mirosul neplacut al gurii datorită proprietăților bactericide (respirația urât
mirositoare este semnul unei digestii slabe şi al înmulţirii bacteriilor)

Meiul este așadar o cereală foarte versatilă, putând fi combinat atât cu fructe, cât și legume.
Dacă nu aveți idee cum se gătește, cea mai simplă soluție este să înlocuiți orezul din rețete cu
mei.

Când pot introduce meiul în alimentația copilului meu?

Meiul se poate introduce în alimentația bebelușilor în jurul vârstei de 6-8 luni. Oricum, ca în
cazul oricărui aliment nou, este bine să aveți o discuție cu medicul pediatru și să respectați
regula celor 4 zile.

Cum se alege și păstrează meiul?

Când achiziționați mei, fie vrac sau ambalat, asigurați-vă că nu are urme ale depozitării într-
un loc umed (pentru varianta ambalat, asigurați-vă că ambalajul este etanș). Atât în varianta
de cereală integrală, cât și în cea de făină, se păstrează pe parcursul mai multor luni (până la 1
an), în locuri răcoroase și uscate. Dacă, de exemplu, este foarte cald în locuință (pe timpul
temperaturilor extreme de vara), atunci se poate depozita în frigider (indicat mai ales pentru
făină).

Cum se gătește meiul?

Meiul poate fi o alternativă pentru orez sau cartofi piure. Înainte de preparare, meiul integral
se spală bine în cateva ape până la îndepărtarea completă a impurităților. Mai apoi se poate
hidrata pentru câteva ore (sau peste noapte), și se poate găti ca și orezul. Se fierbe la foc mic
pentru aproximativ 20-30 de minute. Meiul fiert se poate adăuga la supe, salate și tocane.

Pentru a obține budincă sau piure de mei, asemănătoare ca și textură cu mămăliga, se

folosește meiul “pulbere” sau făina de mei obținută prin râșnirea meiului și apă, în proporția
1/4 cană faină de mei și 1-2 căni de apă (mai mult sau mai puţin aşa cum credeţi de cuviinţă).
Secretul este sa amestecați în continuu, pentru a evita formarea cocoloașelor. Făina de mei se
poate de asemenea adăuga la prepararea pâinii de casă sau a deserturilor, alături de făina albă.

Pentru a da un gust mai bun meiului, similar cu cel al susanului prăjit sau al nucilor, acesta se
prăjește în tigaie înainte de a-l găti. Când are o culoare aurie se adaugă în apa /supa fierbinte
și se continuă fierberea ca mai sus.

Meiul se poate adăuga de asemenea în piureuri de fructe şi legume sau în amestecuri cu alte
cereale.
Multe persoane consideră meiul o hrană pentru păsări, însă acesta este un
ingredient excelent pentru mesele noastre. De pildă, în Asia, este foarte apreciat
şi folosit la prepararea mîncărurilor, iar în Occident este foarte căutat de
persoanele cu intoleranţă la gluten. E apreciat de nutriţionişti, deoarece
furnizează un număr aproape dublu de proteine, comparativ cu orezul.
Asemănător grîului, dar cu un gust mai dulce şi mai plăcut, meiul este considerat
regele cerealelor. Deosebit de important pentru alimentaţie datorită substanţelor
nutritive pe care le conţine, acest produs cerealier este recomandat cu succes în
dietele convalescenţilor, femeilor gravide, anemicilor, bătrînilor şi tuturor celor
care depun un efort susţinut. Meiul este cereala cu cele mai multe substanţe
nutritive din lume, cu un procent scăzut de amidon. Conţine silicon, substanţă
vitală pentru sănătatea părului, dinţilor, pielii şi unghiilor. Combate aciditatea
stomacului, oferă un plus de energie, împiedică dezvoltarea ciupercilor.
Denumirea de „rege al cerealelor” a fost atribuită de către chinezi, care n-au
renunţat la mei, în timp ce în Occident acesta a fost înlocuit cu grîul şi cu
porumbul. Ceea ce face ca meiul să fie atît de recomandat este şi faptul că oferă
cantităţi mari de vitamine, în special complexul B, acid folic (este necesar în
producerea de noi celule, ceea ce-l face esenţial pentru gravide şi pentru copiii
mici tocmai pentru că, în cazul lor, celulele noi se produc într-un ritm mai alert),
calciu, fier, potasiu, magneziu şi zinc.

Energizant şi cardioprotector

Dieta cu mei este potrivită pentru cei care suferă de boala celiacă, pentru că nu
conţine gluten. Pe lîngă faptul că este bogat în fier, meiul conţine foarte mult
magneziu, care ajută la reducerea presiunii arteriale şi a riscului de infarct. Potrivit
ultimelor cercetări, alină atacurile severe de astm şi combate migrenele. De
asemenea, vitamina B3 contribuie la reducerea colesterolului. Meiul mai are în
compoziţie o substanţă precursoare a serotoninei şi melatoninei, astfel că poate
avea acţiuni benefice în cazuri de depresie şi durere cronică. Meiul este motorul
digestiei, ne dă mai multă energie, combate aciditatea şi împiedică dezvoltarea
ciupercilor. Oferă proteine cu puţine calorii şi conţine totodată cantităţi importante
de siliciu, potasiu şi o cantitate moderată de vitamina E. Ca majoritatea seminţelor
şi cerealelor integrale, meiul este foarte bogat în enzime digestive. Incluzînd meiul
în dietă, sub formă de germeni sau tărîţe, ajutăm organele digestive: stomacul,
splina (bateria de energie a organismului) şi pancreasul. Indigestia cronică,
gazele, balonările, greaţa, ulceraţiile stomacale, respiraţia urît mirositoare (semnul
unei digestii slabe şi al înmulţirii bacteriilor) şi hiperaciditatea sînt probleme care
se pot rezolva cu ajutorul consumului de mei. Datorită efectului alcalin, meiul
poate fi utilizat cu succes pentru a combate acidoza. Această afecţiune a omului
modern predispune la osteoporoză, tulburări digestive, performanţe fizice şi
mentale slabe, nervozitate. Acidoza poate fi şi o cauză a dezvoltării infecţiilor
micotice, cum ar fi candidoza. Meiul conţine compuşi antifungici, capabili să
oprească extinderea ciupercilor. Infuzia preparată dintr-o linguriţă de mei şi un
sfert de litru de apă, fiartă nu mai mult de cinci minute şi apoi strecurată, luptă
eficient împotriva retenţiei urinare, a gutei şi a adenomului de prostată, cu condiţia
să se consume trei căni pe zi.

Combate artroza şi unghiile casante

Cantitatea mare de magneziu şi siliciu conferă meiului proprietatea de a proteja

ţesuturile şi de a avea pielea, buzele, părul şi unghiile sănătoase. Există cure cu
decot de mei şi urzici, foarte utile pentru păr. În plus, niacina din această plantă
(vitamina B3) este de ajutor în curele de slăbire. De asemenea, meiul ajută la
tonifierea muşchilor. Mai mult, nutriţioniştii recomandă meiul persoanelor care
suferă de artrită, întrucît are efect alcalinizant. Puteţi folosi comprese cu mei
pentru învingerea artrozei şi a gutei. Nici viitoarele mămici nu ar trebui să se
ferească de bobiţele de mei, un consum moderat şi neapărat supravegheat de
doctor ajută în prevenirea avorturilor spontane şi alungă greaţa în primele luni de
sarcină. Anemicii pot consuma această cereală cu încredere, deoarece conţine
doza recomandată de fier zilnic. E folositor în cazurile de diaree (prăjit înainte de
a fi gătit), stări de vomă, colon iritabil, meiul combate obezitatea, iar proprietăţile
lui diuretice sînt de ajutor la tonifierea rinchilor. Asigurînd echilibrul fluidelor
corpului, este benefic în cazurile de uscăciune (a pielii, gură uscată) şi diabet de
tip 2. Combate constipaţia, datorită fibrelor conţinute din belşug. Boabele de mei
previn apariţia pietrelor la rinichi. Fierte în vin, stimulează transpiraţia şi combat
febra. Totuşi, există o restricţie: meiul nu este recomandat în cantităţi mari celor
care au probleme cu tiroida, pentru că inhibă o enzimă cu rol important în
producerea hormonilor tiroidali. Cei care au probleme cu scaunele moi e bine să
nu consume alimente pe bază de mei.

Deliciu culinar

Meiul e hrănitor şi satură. Boabele de mei conţin 5% grăsimi şi pînă la 10%

celuloză. Conţinutul de proteine este foarte apropiat de grîu, ambele cereale
avînd aproximativ 11% proteine. Ca şi alte cerereale, înainte de preparare, meiul
se spală în cîteva ape pînă la îndepărtarea completă a impurităţilor. După ce se
scurge apa, se adaugă o parte de boabe de mei la trei părţi de apă sau supă în
fierbere. Se dă focul mai mic şi se acoperă oala, iar după aproximativ 30 de
minute (20 la oala sub presiune) este gata. Dacă în prealabil meiul a fost pus la
înmuiat peste noapte, timpul se reduce la jumătate. Ca textură, obţinem un fel de
pilaf, iar dacă se vrea o pastă cremoasă, trebuie doar să se adauge mai multă
apă, ori de la început, ori în mod repetat în timpul fierberii. Se amestecă pînă la
obţinerea consistenţei de piure. Cei îndrăzneţi în bucătărie pot să prăjească meiul
în tigaie, ca pe seminţe, înainte de a fi gătit. După ce prinde o culoare aurie, se
pune în apă sau supă fierbinte. Meiul poate fi consumat sub formă de pilaf,
ciorbe, salate, pîine sau mămăligă. Făina de mei este folosită în pregătirea
checurilor sau a pîinii de casă. Din boabe se prepară terciuri sau turte care se
prăjesc, adăugîndu-se eventual iaurt, miere sau gem. Poate fi şi prăjit, gătit şi
apoi marinat. Meiul se foloseşte de obicei pentru a înlocui orezul. Meiul mai este
folosit alături de grîu, orez şi hrişcă, în celebrul regim macrobiotic al lui George
Ohsawa, recomandat pentru tratarea unor afecţiuni cronice, cum ar fi cancerul.
Sorgul, cel mai valoros soi de mei

Dintre toate varietăţile de mei, sorgul este cel mai valoros din punct de vedere
nutriţional. Adăugat în pîine, în salate sau în supe, acest soi de mei le sporeşte
valoarea nutritivă. Sorgul este principala cereală pentru pîine în Africa, Europa de
Sud, America Centrală şi Asia de Sud. Este o cereală adaptată la clima caldă şi
uscată. Nu are cerinţe ridicate de umiditate, meiul suportă timp îndelungat seceta
de vară. La noi, zonele cele mai favorabile pentru cultura sorgului sînt în Bărăgan,
Banat şi Cîmpia Centrală a Moldovei, avînd, în mare parte, acelaşi areal de
răspîndire ca şi porumbul. Datorită rezistenţei mari la secetă, sorgul este denumit
„cămila vegetală“. Există mai multe specii de sorg: pentru grăunţe, pentru zahăr,
pentru mături şi pentru vite. Cu o valoare nutritivă apropiată porumbului, boabele
de sorg au o largă întrebuinţare în alimentaţia taurinelor la îngrăşat şi a păsărilor.
Fînul de sorg este superior calitativ celui de porumb, deoarece conţine cantităţi
mari de săruri de calciu, fosfor şi caroten. În hrana animalelor, sorgul e un deliciu
şi pentru cai. Chiar şi oamenii pot consuma boabele acestei cereale în mîncăruri
specifice, precum pasatul sau în băuturi alcoolice precum braga. O specie de
sorg utilizată ca plantă energizantă este Iarba de Sudan (Sorghum sudanense).
Din sorg se pot prepara pîine, biscuiţi şi băuturile ca horchata. Sorgul este bogat
în fier, fibre, zinc şi antioxidanţi naturali. Este util în tratarea constipaţiei. Pentru a-
şi păstra substanţele nutritive, trebuie consumat sub formă de tărîţe şi germeni.

•Mămăligă de mei

Pentru mămăligă din făină de mei, aşa cum o făceau şi strămoşii noştri, se pune
la fiert, într-un ceaun, apă cu puţină sare. Cînd apa clocoteşte, se toarnă făină, în
ploaie, amestecînd întruna. Se lasă la foc mic timp de 10-15 minute, după care se
amestecă folosind lingura de lemn. Mămăliga este gata cînd se desprinde de
pereţii ceaunului.

•Sursă de biocombustibil

În urma cercetărilor recente, sorgul pare a fi planta ideală pentru extragerea

etanolului, care poate fi folosit în industria biocarburanţilor. Cereala ar putea fi
soluţia ideală pentru producerea de biocarburanţi, dar fără a afecta piaţa
alimentară. Culturile de sorg necesită de două ori mai puţină apă decît cele de
porumb şi de opt ori mai puţină decît trestia-de-zahăr, pentru un aport nutriţional
aproape identic. Frunzele sale sînt pline cu zahăr. Aceasta va permite producerea
de etanol, prin distilare. Sorgul zaharat se cultivă în lume, în momentul de faţă, pe
42 de milioane de hectare, în 99 de ţări. Statele unite ale Americii sînt primul
producător mondial.

•De la Microsoft, la mei

Sorgul se caracterizează printr-o incredibilă stabilitate biologică şi are capacitatea

 de a supravieţui în cele mai severe condiţii climatice. Necesită puţină apă. Aceste
avantaje spectaculoase l-au convins şi pe miliardarul Bill Gates, care a investit
deja circa 20 milioane de dolari în culturi de mei. Fondatorul Microsoft a decis să
se dedice unui proiect care vizează dezvoltarea unor noi specii de plante, care să
conţină tot ceea ce este necesar organismului uman, de la vitamine la minerale.
Banii lui se duc acum în cercetări genetice asupra sorgului, cereală pe care o
consideră superalimentul omenirii şi hrana viitorului. on this a

Ingredient unic: seminte de canepa decorticata.

Produsul nu provine din culturi modificate genetic.

Stiai ca prima hartie din istoria lumii s-a obtinut din canepa? Dar ca semintele aceleiasi plante sunt
considerate un adevarat medicament, complet natural si, in acelasi timp, unul dintre cele mai nutritive
alimente din lume? Astazi gasim diferitele parti componente ale plantei de canepa in numeroase domenii:
daca in industria textila folosim tulpina plantei, in alimentatie sau ingrijire personala vom gasi inflorescenta
sau semintele, iar in acest ultim caz beneficiile sunt inca prea putin cunoscute publicului larg. Din acest
motiv ne-am propus sa iti oferim azi informatii complete despre semintele de canepa, un aliment plin de
surprize si beneficii, sa vedem cum ne sustine sanatatea si in ce mod il putem include in dieta noastra
zilnica.

Cuprins:

1. Ce proprietati au semintele de canepa

a. Despre semintele de canepa
b. Continutul de aminoacizi al semintelor de canepa
c. Continutul de vitamine si minerale al semintelor de canepa
d. Grasimile, proteinele si carbohidratii din semintele de canepa
2. Ce beneficii pentru organism ofera semintele de canepa
a. Semintele de canepa, recomandate pentru diabetici
b. Beneficiile semintelor de canepa asupra sistemului imunitar
c. Rolul semintelor de canepa in scaderea colesterolului si reducerea riscurilor de accidente vasculare
d. Beneficiile semintelor de canepa asupra digestiei si tranzitului intestinal
e. Rolul semintelor de canepa in combaterea artritei reumatoide
f. Consumul semintelor de canepa in sarcina si in timpul alaptarii
g. Beneficiile semintelor de canepa asupra tenului
h. Beneficiile semintelor de canepa asupra activitatii cerebrale si memoriei
i. Beneficiile semintelor de canepa asupra echilibrului hormonal
j. Beneficiile semintelor de canepa asupra articulatiior
k. Semintele de canepa, un remediu impotriva stresului si oboselii
l. Contraindicatii in consumarea semintelor de canepa
3. Cum se consuma semintele de canepa
a. Gustarea de seminte de canepa
- Seminte de canepa decorticate
-Seminte de canepa nedecorticate
b. Retete cu seminte de canepa
- Salate cu seminte de canepa
- Smoothie-uri cu seminte de canepa
- Dressinguri cu seminte de canepa
- Lapte din canepa cruda
c. Uleiul din seminte de canepa
d. Pudra proteica din seminte de canepa
e. Produse de panificatie cu faina de canepa

Ce proprietati au semintele de canepa

Spuneam mai devreme ca semintele de canepa sunt considerate a fi unele dintre cele mai nutritive alimente
din lume. Acest lucru se intampla intruact ele contin o doza importanta de proteine complete, dar si
vitamine (in special vitamina E), minerale (cum ar fi fosfor, calciu, magneziu si potasiu, acizi grasi
nesaturati (omega 3 si omega6).

O lingura de seminte de canepa aduce organismului tau numai 55 de calorii, ceea ce reprezenta destul de
putin, in conditiile in care reusesc sa te energizeze foarte bine bine. Din acest motiv ele sunt recomandate
inclusiv persoanelor care incearca sa elimine kilogramele in plus, pe post de gustare de sine statatoare, dar
si pentru a imbogati salatele sau smoothieurile.

Fiecare despre elementele prezente in compozitia semintelor de canepa joaca un rol aparte in mentinerea
unei stari bune de sanatate si vom discuta aceste aspecte pe larg in continuare.

Despre semintele de canepa

Semintele de canepa se incadreaza in grupa oleaginoaselor, alaturi de samburii de nuca, sau alte tipuri de
seminte. Mici, dar incredibil de puternic nutritive, ele au fost cultivate si folosite de oameni inca din
antichitate. Chiar pe teritoriul vechii Dacii aparea canepa, din a carei fibre dacii isi confectionau incaltari,
iar Herodot pomeneste despre semintele de canepa folosite pe post de energizant si chiar drog al scitilor,
pentru cand porneau in batalii.

In ciuda denumirii stiintifice a plantei, Cannabis sativa, care ne poarta imediat cu gandul la drogul
cunoscut si interzis, semintele de canepa cultivate si comercializate in mod obisnuit nu contin decat o doza
absolut nesemnificativa de substante cu efecte pshihoactive, deci nu reprezinta un drog. Drogul,
comercializat astazi legal in anumite zone ale lumii, se prepara din flori, frunze si tulpini ale unui anumit
tip de canepa, cel indian, diferit de soiul cultivat in mod uzual.

Multa lume confunda canepa cu inul, dat fiind ca, desi ele sunt plante diferite din punct de vedere biologic,
amandoua au intrebuintari similare in gastronomie, farmacie si ambele sunt vedetele incontestabile ale
industriei textile europene.
Canepa se poate cultiva si in tara noastra, mai ales pentru samanta, dar este necesar un sol special, lipsit de
aciditate, irigat si imbogatit cu ingrasamant. Nu e o planta pe care sa o cultivi in balcon pentru fibre sau
seminte, intrucat cantitatea pe are ai putea-o obtine este nesemnificativa, avand in vedere ca intre randurile
de canepa specialistii recomanda sa se lase o distanta de cel putin jumatate de metru. Ca avantaj al
cultivarii trebuie sa mentionam faptul ca are un ciclu de viata scurt, plantarea din luna mai aducand deja rod
la inceputul lunii august.

Semintele de canepa se gasesc de vanzare atat nedecorticate (cu coaja), cat si decorticate. Fiecare dintre
aceste tipuri are avantajul sau. Daca cele nedecorticate contin mai multe fibre si sunt de mai mare ajutor in
digestie, din semintele decorticate obtii mai multe proteine si pot fi incluse in mai multe preparate. Daca
vrei sa pregatesti lapte de in, procedeul de obtinere al acestuia este mai facil utilizand seminte
decorticate. Poti cumpara seminte de canepa de pe site-ul SanoVita, din magazinele naturiste sau cele de
tip plafar. Semintele existente pe piata sunt in general crude si uscate. Pentru a le introduce in alimentatia ta
poti sa le lasi la inmuiat, sa le macini sau chiar sa le coci usor in cuptor. In acest ultim caz vor fi excelente
atat pe post de gustare cat si adaugate in diferite blaturi pentru prajituri sau batoane de cereale.

Continutul de aminoacizi al semintelor de canepa

Aproape o treime din compozitia semintelor de canepa consta in proteine, intr-o combinatie speciala si
deosebita fata de cea a majoritatilor produselor vegetale. Ce anume determina specialistii in nutritie sa
afirme acest lucru si sa le aprecieze? Este simplu: ele contin toti cei 21 de aminoacizi cunoscuti si, mai mult
decat atat, chiar si pe cei 8 pe care un organism uman adult nu este capabil sa ii produca (cum ar fi
lizina, leucina, fenilalanina, metionina, triptofanul sau valina). Mai mult decat atat, este important de
retinut faptul ca semintele de canepa contin un acid rar, acidul gamma-linolenic, utilizat de organismul tau
ca instrument: cu ajutorul sau el sintetizeaza acizii grasi esentiali si ii separa de restul acizilor.

Continutul de vitamine si minerale al semintelor de canepa

Semintele decorticate de canepa aduc organismului tau vitamine si minerale din cele mai importante,
necesare pentru o buna functionare. Magneziul imbunatateste musculatura si sistemul nervos, fosforul
sustine metabolismul si sistemul osos, de asemenea, ajuta la intretinerea membranelor celulare. Vitamina
B3 te ajuta sa scapi de oboseala si contribuie la pastrarea unei pieli netede si sanatoase, iar calciul sustine,
alaturi de fosfor, sanatatea oaselor.

Grasimile, proteinele si carbohidratii din semintele de canepa

Pentru cine doreste sa stie exact ce contin semintele de canepa, iata, exprimata procentual, compozitia lor:

 30% proteine
 42% grasimi
 15% carbohidrati

Semintele decorticate, odata procesate de organism, ii vor aduce un numar mai important de proteine decat
semintele nedecorticate, dar mai mic de fibre si carbohidrati. Modul de consum insa depinde de preferintele
fiecaruia si de preparatul in care doresti sa le incluzi.
Ce beneficii pentru organism ofera semintele de canepa
Beneficiile semintelor de canepa deriva din continutul lor bogat in vitamine, minerale, grasimi
polinesaturate si aminoacizi necesari sintezei proteinelor. Vom discuta pe rand despre aceste beneficii
pentru a arata de ce este indicat sa incluzi semintele de canepa si preparatele cu seminte de canepa in
alimentatia ta obisnuita.

Semintele de canepa, recomandate pentru diabetici

Nutrientii prezenti in compozitia semintelor de canepa regleaza nivelul de zahar din sange, iar indicele
glicemic al acestor superalimente este unul mic, asadar semintele de canepa nu doar ca pot fi consumate,
dar chiar sunt recomandate in meniul persoanelor care sufera de diabet sau prezinta risc de imbolnavire.

Beneficiile semintelor de canepa asupra sistemului imunitar

Acizii grasi esentiali sunt esentiali pentru un sistem imunitar puternic, iar semintele de canepa nu doar ca ii
contin din plin, dar, chiar mai mult decat atat, contin doi dintre cei mai importanti, aflati intr-o proportie
perfecta. Ne referim aici la raportul de 1:3 intre Omega 3 si Omega 6. Nici un alt aliment nu contine aceti
acizi in proportia mentionata si asta face din semintele de canepa unul dintre cei mai seriosi aparatori ai
sistemului tau imunitar.

Rolul semintelor de canepa in scaderea colesterolului si reducerea riscurilor de accidente

vasculare
Magneziul este cel mai important mineral responsabil de buna circulatie a sangelui, iar semintele de canepa
il contin din plin. Magneziul are proprietatea de a micsora tensiunea arteriala, reducand astfel riscul de
accident vascular cerebral, iar acelasi raport ideal mentionat anterior intre Omega 3 si Omega 6 va
determina scaderea colesterolului la persoanele care au inclus semintele de canepa in alimentatia obisnuita.

Beneficiile semintelor de canepa asupra digestiei si tranzitului intestinal

Este cunoscut faptul ca alimentele bogate in fibre imbunatatesc considerabil atat digestia, cat si tranzitul
gastro-intestinal, iar semintele de canepa aduc, pe langa fibre si o alta contributie importasnta in aceasta
zona: prezenta sulfului. Astfel, constipatia este combatuta cu succes, la fel si balonarea sau crampele
abdominale.

Rolul semintelor de canepa in combaterea artritei reumatoide

Acizii grasi esentiali din compozitia semintelor de canepa influenteaza pozitiv tratarea unor afectiuni
grave, cum ar fi artrita reumatoida, cu conditia ca includerea in alimentatie sa fie constanta si realizata pe
termen lung. Nici un aliment nu va face minuni peste noapte, insa consecventa in consumarea celor cu
adevarat benefice pentru organism poate sa contribuie in mod esential la o stare de sanatate mult mai buna.

Consumul semintelor de canepa in sarcina si in timpul alaptarii

Viitoarele mamici si femeile care alapteaza au restrictii importante in dieta, intrucat alimentatia lor poate
sa influenteze atat starea de sanatate a fatului, cat si pastrarea sarcinii in sine. Semintele de canepa sunt
recomandate in alimentatia femeilor gravide si a celor care alapteaza, intrucat contin foarte multe elemente
nutritive benefice pentru organismul lor. Specialistii evidentiaza faptul ca un nivel ridicat de Omega 3
influenteaza puternic sarcina, iar o dieta bogata in Omega 3 duce la o incidenta mai mica de nasteri
premature si o dezvoltare sanatoasa a fatului pana la momentul nasterii.
De altfel, si in alimentatia copiilor semintele de canepa sunt indicate, intrucat se digera usor, nu contin
gluten, dar si pentru ca aduc un beneficiu important mai ales pentru un organism in plina crestere si
dezvoltare: intarirea sistemului imunitar. Dupa varsta de un an poti sa oferi copilului tau preparate care au
in componenta seminte de canepa si il vei vedea mai sanatos si mai energic.

Beneficiile semintelor de canepa asupra tenului

Semintele de canepa introduse in alimentatie (simple sau sub forma de ulei) aduc beneficii importante nu
doar in interiorul organismului, ci si in aspectul tau exterior. Pielea devine mai neteda si mai aleastica, isi
recapata stalucirea si acelasi lucru se intampla si in cazul parului. Foloseste masti purificatoare si
regenerante pentru ten cu seminte de canepa pisate sau extract sub forma de ulei, atat pentru piele cat si
pentru par si vei vedea in oglinda beneficiile foarte rapid.

Beneficiile semintelor de canepa asupra activitatii cerebrale si memoriei

Vitaminele din complexul B si fosforul din compozitia semintelor de canepa imbunatatesc capacitatea ta de
concentrare, de memorare. O alimentatie bogata in aceste alimente, mai ales in perioadele dinaintea
examenelor, poate sa conduca la performante notabil superioare.

Beneficiile semintelor de canepa asupra echilibrului hormonal

Echilibrul hormonal este extrem de important pentru o stare buna de sanatate atat fizica, cat si psihica.
Acidul gamma linolenic te ajuta sa previi si sa tratezi atat sindromul premenstrual recurent, cat si cel al
menopauzei. Pe termen lung, canepa este singura sursa naturala de astfel de acid, asadar o poti include cu
incredere in alimentatia ta, iar beneficiile se vor vedea.

Beneficiile semintelor de canepa asupra articulatiior

Bogatia in calciu si magneziu a semintelor de canepa conduc catre ameliorarea durerilor articulare in cazul
persoanelor care le consuma in mod constant.

Semintele de canepa, un remediu impotriva stresului si oboselii

Majoritatea vegetalelor cu continut de proteine contribuie la energizarea organismului, iar semintele de
canepa sunt printre cele mai valoroase izvoare. Starile de stres sunt astfel inlaturate, organismul are mai
multa energie, vitalitate si poate sa faca fata mult mai bine situatiilor stresante.

Contraindicatii in consumarea semintelor de canepa

Semintele de canepa nu au inhibitori de tripsina si nu produc alergii, de aceea canepa este cunoscuta ca un
aliment care nu are contraindicatii. Totusi, excesul poate sa fie daunator, motiv pentru care recomandam ca
introducerea in alimentatie sa se faca, exact ca in cazul oricarui alt aliment nou, treptat. Posibilele efecte
adverse ale excesului sunt balonarea, gazele sau starea de disconfort la nivel abdominal.

Cum se consuma semintele de canepa

Semintele de canepa pot fi consumate in diferite moduri: in produse de panificatie, cu lapte, fructe, salate
sau paste cremoase, sub forma de ulei de canepa sau faina de canepa. Gustul lor este unul foarte bun, aduce
usor cu nuca si se potrivesc atat in combinatia cu cereale, cat si cu fructe sau legume.
Gustarea de seminte de canepa
Gustarile din seminte de canepa sunt recomandate atat de specialistii in nutritie, cat si de vedetele
autohtone, pentru ca nu ingrasa, in schimb ofera energie si o multime de nutrienti. Cateva lingurite de
seminte de canepa hidratate in putina apa pot sa reprezinte o gustare excelenta pentru perioada dintre
mesele principale.

Seminte de canepa decorticate

Asa cum spuneam si anterior, atat semintele de canepa decorticate, cat si cele nedecorticate au fiecare
avantajele proprii. Cele decorticate sunt mai des intalnite pe piata si iti vor oferi mai multe proteine. Ele
reprezinta, de fapt, si materia prima pentru laptele de canepa facut in casa.

Seminte de canepa nedecorticate

Semintele de canepa nedecorticate sunt la fel de sanatoase ca si cele decorticate. Desi aduc organismului
tau ceva mai putine proteine, vor suplini aceasta lipsa printr-un adaos de fibre care iti va sustine digestia,
asadar daca le intalnesti prin magazine, nu le evita.

Retete cu seminte de canepa

Gustul de nuca al semintelor de canepa le face potrivite in foarte multe retete. Ele pot insoti un aperitiv, pot
sa constituie parte a unui smoothie, sa imbogateasca o salata sau sa dea aroma biscutilor de casa si
blaturilor de tort.

Salate cu seminte de canepa

Orice salata poate sa devina si mai nutritiva prin adaos de seminte de canepa si sa isi imbogateasca
aromele. O lingura de seminte aduce numai 55 de calorii in plus unei salate, in schimb creste aportul de
proteine, motiv pentru care acest aliment este preferat de adeptii dietei vegetariene , vegane sau de
persoanele care tin post.

Smoothie-uri cu seminte de canepa

Un smoothie cu seminte de canepa este racoritor si foarte nutritiv. Daca adaugi in el lapte de migdale si o
banana bine coapta, va capata o aroma cu totul deosebita. Gasesti chiar alaturat acestei prezentari o reteta
de smoothie cu seminte de canepa care poate fi consumat chiar si pe post de mic dejun si iti va oferi un start
plin de energie.

De fapt, intr-un smoothie, semintele de canepa pot fi alaturate oricarui tip de lapte vegetal si fructelor
zemoase si bine coapte. O lingurita de miere aduce plusul de dulceata, iar savurarea alaturi de oamenii
dragi, va face din preparatul tau unul de sarbatoare.

Dressinguri cu seminte de canepa

Semintele de canepa, ca si alte tipuri de seminte, cum ar si semintele de dovleac sau semintele de floarea
soarelui se pot folosi in dressinguri simple, sau mixate in blender cu apa pana cand se transforma in lapte.
O alta varianta pentru a pregati un dressing cu seminte de canepa este sa le macini la rasnita de cafea si apoi
sa adaugi cateva linguri dintr-un ingredient lichid cum ar fi apa, ulei de masline sau lapte vegetal. Un gust
interesant vei obtine si daca amesteci in dressing semintele de canepa cu seminte de susan si/sau cu usturoi.
Lapte din canepa cruda
Laptele de canepa se prepara la nivel industrial, dar nu este imposibil sa il faci si tu acasa, cu conditia sa ai
un blender de mare putere. Desi el nu va fi chiar la fel de fin ca acela prelucrat cu instrumente specializate,
totusi , combinat cu miere sau fructe dulci va capata un gust foarte bun. 100g de seminte decorticate se
mixeaza in blender impreuna cu o cana de apa, iar daca vrei ca laptele de canepa sa fie mai aromat, poti sa
adaugi diferite esente, dupa gust.

Uleiul din seminte de canepa

Uleiul de canepa se obtine prin procedeul de presare la rece a semintelelor de canepa, iar specialistii il
considera drept unul dintre cele mai sanatoase uleiuri naturale. Administrarea se face fie in forma simpla (
dar nu tratat termic la temperatura ridicata), fie in preparate diverse, carora le da o aroma si o savoare
aparte. Cu ajutorul uleiului de canepa poti sa reduci riscurile de diabet si colesterolul, sa reduci
manifestarile sindromului premenstrual sau cel asociat menopauzei. De asemenea, o gama larga de
afectiuni dermatologice sunt tratate sau macar ameliorate cu ajutorul uleiului de canepa.

Pudra proteica din seminte de canepa

Pudra proteica se obtine prin presarea si macinarea la rece a semintelor de canepa si este un produs foarte
popular, mai ales in randul vegetarienilor si veganilor, intrucat se intregreaza cu usurinta in dieta zilnica,
mai ales in combinatie cu fructe si asigura necesarul de proteine de care persoanele ce au renuntat la
produsele animale au nevoie in alimentatie.

Produse de panificatie cu faina de canepa

Prin macinarea semintelor se poate obtine faina de canepa, foarte apreciata pentru ca este un tip de faina
care nu contine gluten, in schimb reprezinta un izvor de fibre extrem de benefice pentru sistemul tau
digestiv. Totusi, in absenta glutenului, faina de canepa nu creste, asadar pentru produse de panificatie de
tipul biscuitilor, brioselor sau prajiturilor, ea trebuie amestecata in proportie de 1:5 cu sortimente de faina
care contin gluten.

rticle