Codul Bunelor Mainere

1. Introducere
Omul nu trăieşte singur, izolat, el este nevoit să intre în relaţii cu alţi oameni. El comunică
cu semenii săi, îşi confruntă cu ei ideile, se dezvoltă împreună, într-un cuvânt: trăieşte într-o
colectivitate socială căreia nu-i este indiferent modul de comportare al fiecărui individ în parte.
Deci, singura lui posibilitate de convieţuire în societate este condiţionată de respectarea
normelor şi principiilor etice şi morale care guvernează respectiva societate. A respecta aceste
norme înseamnă, practic, a răspunde aşteptărilor si cerinţelor colectivităţii în care trăieşte. Însă,
şi acestea trebuie dezvoltate şi îmbogăţite prin educaţie, învățătura și permanentă instruire.
Codul bunelor maniere reprezintă, de fapt, „arta de a trăi frumos” în toate împrejurarile
vieţii.
Orice om ar trebui să lase în urma lui ceva deosebit pentru a nu fi uitat. Dar dacă nu ne stă în
putinţă, să lăsam măcar amintirea frumoasă a celui care a fost un „Domn” sau a celei care a fost
o „adevărată Doamnă”!
Bunele maniere n-au fost adaugate în mod arbitrar unor structuri sociale. Ele au rădăcini
într-un sentiment profund, în acea armonie dintre comportare si etică, dintre frumuseţea
caracterului uman şi moralitatea sa. Confucius, faimosul înţelept chinez (551-479 [Link]), spunea
că virtutea nu reprezintă nimic dacă nu se naşte din curtoazie, adică din inimă. Omul va avea un
comportament natural si agreabil, adică o purtare civilizată numai respectând nişte reguli care s-
au impus şi s-au codificat de-a lungul timpului. Pornind de la principiul că fiecare dintre noi este
unic şi de neînlocuit, putem afirma că orice om are dreptul de a fi respectat. Dar de acelaşi
respect trebuie să se bucure şi cei din jur.
Codul manierelor este alcătuit dintr-o mulţime de legi, de fapt de convenţii, având toate, un
numitor comun: a nu-l deranja şi a nu-l inoportuna pe semenul tău, ci dimpotriva, a-l face să se
simtă bine in preajma ta.
Oricine știe ca un om de societate agreabil este întimpinat de cei din jur cu mai multă
bucurie decât un necioplit; că o persoana zâmbitoare este acceptată mai ușor în societate decât un
om posomorât.

2. SALUTUL - MOD DE COMUNICARE CU OAMENII

Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întimpini pe cineva. Deși formulele de
salut sunt vechi de când lumea, salutul în sine are mimică, poziția corpului, ținuta, o infinitate de
nuanțe care-i modifica sau îi completeaza sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva, de
pildă, în ce masură îl stimezi, cu condiția să mai adaugi înca un mic gest. El comportă în mimică,
în expresie corporală ca şi în ţinută o serie de nuanţe care pot să-i modifice sau să-i completeze
sensul, să constitue o expresie de stimă sau o simplă obligaţie formală.
La țara, există înca bunul și străvechiul obicei de a-i saluta pe toți cei pe care îi întâlnești,
fie cunoscuți, fie necunoscuți. În aceste locuri, sentimentul de apartenență la aceeași comunitate
este înca viu și să nu saluți înseamnă să-ți atragi antipatia tuturor.
Anonimatul marelui oras, unde esti pierdut în mulțime, nu mai permite evident acest salut
generalizat, aici functionează alt cod.
Câteva reguli de bază:
- bărbaţii salută femeile
- oameni tineri salută pe cei mai în vârstă
- subalternii salută pe superiorii in grad
- noi veniţii salută pe cei prezenţi
Răspunsul la salut este obligatoriu.
Când întâlnește o doamna, barbatul salută primul. În general, salutul înseamnă să-ți scoți
palaria, sa o înclini ușor, privind fără insistență în ochii persoanei salutate, iar apoi să îți pui
pălăria la loc pe cap. De asemenea se scoate din buzunar mâna dacă întâmplător se află înăuntru.
Femeia răspunde la salut printr-un surâs, care dovedeşte ca a recunoscut persoana
respectivă si printr-o uşoară înclinare a capului. Femeia salută în acelaşi fel o altă femeie în
vârstă sau superioară în grad.
Strângerea de mână poate interveni fie cand persoanele care s-au salutat se opresc pentru
a sta de vorba sau a continua drumul împreuna, fie cu ocazia prezentării lor. Spre deosebire de
salut, în cazul strângerii de mâna rolurile sunt inversate: femeia este aceea care întinde prima
mana, cel mai învarstă celui mai tânăr şi cel cu grad superior celor cu grad mai mic. Trebuie
evitate strângerile de mână puternice, dar de asemenea este de neindicat ca mâna sa se întindă cu
moliciune: se vor apuca doar varfurile degetelor.
În cazul unei întâlniri în grup, ordinea în care se dă mâna este următoarea:
- femeile între ele
- femeile cu bărbaţii
- bărbaţii intre ei
Daca grupul este prea numeros nu se dă mâna, salutul efectuându-se numai prin
înclinarea capului.

5. PREZENTARILE
Reguli de bază: barbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar
gradul mai mic celui superior. Este deci incorect de a prezenta pe directotul Z unui
tânăr funcţionar sau o femeie unui bă[Link] se obinuieşte frecvent,
în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la
prezentarea în faţa superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut etc.

Formula obişnuită este:

- “Imi permiteţi să mă prezint: Nicolae Moldovan.”
- O femeie măritată sau divorţată va spune: “Doamna Mia Renete”
O femeie nemăitată se va prezenta însă pronunţându-şi numai
numele:”Maria Botez”. Nu este necesar să spună de exemplu “domnişoara Maria
Botez”.

6. CONVERSAŢIA

Conversaţia constitue un element important în societate. Exista insa mai

multe feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn
de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura. Uneori acest demers
se rezuma la o simpla informatie, alteori devine o lunga si pasionanta conversatie.
Orice reuniune, oricât de atent ai fi pregătită riscă să devină plictisitoare în
lipsa unor conversaţii interesante.
Pentru obţinerea unei atmosfere corespunzatoare, gazda trebuie să se
gândească din timp la alegerea oaspeţilor, astfel încât între aceştia să existe
anumite puncte de contact, fie prin faptul că lucrează în aceleaşi domenii de
activitate sau in domenii care au contigenţă între ele, fie ca prin formaţia lor
intelectuală pot găsi subiecte comune de conversaţie. Invitarea unui grup de
oaspeţi  între care nu se pot decat cu greu crea contacte pe linia unor probleme de
interes comun poate compromite reuşita unei acţiuni.
7. CUM SA NE ADRESAM UNEI ADUNARI

Formulele variaza. La o conferinta, va veti adresa cu un solemn “Doamnelor

si domnilor”. La o intilnire cu o echipa de basket, de exemplu, veti spune “Dragi
prieteni”. La rostirea unui toast, veti incepe prin a va adresa celor mai importante
persoane: “Stimate domnule ministru, stimati oaspeti” etc. De asemenea in
adunarile oficiale va veti adersa in primul rind personalitatilor, incepind cu cele
mai marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi
studiat la nevoie.
Arta oratoriei se invata, iar amatorismul va fi intotdeauna sanctionat de
auditoriu. Asfel, mai e de menţionat ca nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si
respect daca apari in public intr-o tinuta neglijenta. De asemenea nu este de bun
gust, sa te imbraci strident (in culori tipatoare, sacouri de catifea ori stofe lucioase).

8. CUM NE ADRESAM DOAMNELOR IN SOCIETATE?

In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al

bunelor maniere dat fiind ca femeia are astazi alt rol in societate. Ea imparte cu
barbatul datoria de a asigura existenta familiei, datorie de care se achita cu multa
inteligenta, spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp, femeia a devenit o
persoana publica – femeia savant, femeia politician. Deosebirea dintre femeile
casatorite si celibatare nu mai are nici o semnificatie (importanta). In viata sociala
si de afaceri se intilnesc femei si barbati de virste diferite. Femeia din zilele noastre
isi primeste prietenii intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce
masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai poti refuza titlul de
doamna. Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic,
ii veti spune “Doamna doctor” – titlu pe care si l-a cucerit prin studiu indelungat.
Corect este deci sa te adresezi cu: doamna director, doamna redactor, doctor,
inginer, profesor si nu cu “doamna redactoare, doctora, inginera”
9. CUI SI CIND PUTEM SPUNE “TU”?

“Tu” si “dumneavoastra” poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o

calda prietenie. Din totdeauna codul bunelor maniere a delimitat granita dintre “tu”
si “dumneavoastra”. Prima regula: tutuirea nu se face decit cind esti sigur ca este
bine venita. A doua: tutuirea se face de catre cel mai in virsta, de catre superior si
de catre doamna – domnului. La virste apropiate, la cei din medii sociale
asemanatoare, cu acelasi grad de cultura nu este recomandat sa spunem mereu
“dumneavoastra”.

BIBLIOGRAFIE

1) Lamennais , Cartea poporului sau drepturi si datorii , Ed.

Minerva , Bucureşti, 1909;

2) Arta de a vorbi in societate si in diferite ocazii, principii oratorice ,

Bucureşti, Ed. Alcalay, 1943;

3) Munteanu Delia, Politetea si buna cuviinta, Ed. Ramida,

Bucureşti, 1992;

4) Armes Nicolae , ABC-ul comportarii civilizate , Ed. Cers ,

Bucureşti, 1990;

5) Baldrige , Letitia , Codul Manierelor in Afaceri , Copy-Printa SRL ,

Bucureşti, 1993;
 Cuprins

1. Scurt istoric

2. Ce se inţelege prin bunele maniere

3. Ţinuta fizică

4. Salutul – mod de comunicare cu oamenii

5. Prezentările

6. Conversaţia

7. Cum să ne adresăm unei adunări

8. Cum ne adresăm doamnelor în societate?

9. Cui şi când putem spune “Tu”?

BIBLIOGRAFIE
 Referat

Sociolingvistică
Tema: Codul bunelor maniere

TITE (LAZUR) ALINA

LRCE, AN I