Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Colegiul Cooperatist din Moldova

Catedra: Discipline de Contabilitate şi Comerţ

Portofoliu la disciplina :
Decizii pentru un mod
sănătos de viaţă

A elaborat : Ceban Irina CON-11

A verificat: Gheorghianu Mariana

Chişinău-2017
1
 Cuprins:

1.Pubertatea şi adolescenţa- vîrsta schimbarilor:....3-8

 Noţiunea de Pubertate şi Adolescenţă.
 Ce schimbari au loc în perioada adolescenţei.
 Schimbări la fete.
 Schimbari la băieţi.

2.Stresul şi luarea deziilor:…………………………………..9-13

 Noţiunea de stres.
 Care sunt cauzele stresului.
 Factorii de stres.
 Metode de combatere.

3.Codul Penal, capitolul 4:…………………………………….14-17

 INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ

2
 Tema1: Pubertatea şi adolescenţa- vîrsta schimbărilor.

 Noţiunea de Pubertate şi Adolescenţă.

 Ce schimbari au loc în perioada adolescenţei.
 Schimbări la fete.
 Schimbari la băieţi.

Analiza temei:

 Noţiunea de Pubertate şi Adolescenţă :

Pubertatea- Perioadă a vieții omenești situată între copilărie și adolescență,

caracterizată prin maturizarea glandelor sexuale, prin apariția caracterelor
sexuale secundare și printr-o dezvoltare psihică intensă.

Adolescenţa- Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea

adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale
organismului.

3
  Ce schimbări au loc în perioada adolescenţei :

Corpurile noastre se schimbă din momentul în care ne naştem şi continuă

să se schimbe pe parcursul vieţii. Se schimbă deoarece tot ceea ce este viu
creşte şi se dezvoltă.

Cateodată, între varstele de 9 si 15 ani fetele şi băieţii fac mai mult decat să
crească în înălţime şi in greutate aşa cum au facut de la naştere. Fetele
încep să devină femei, iar baieţii încep să devină bărbaţi.

Această perioadă este numită pubertate. Cuvatul pubertate vine de la

cuvantul latinesc “pubertas” care înseamnă adult. Cand oamenii folosesc
cuvantul pubertate, de obicei se referă la toate modificarile fizice ce au loc
in corpul unui copil in această perioadă. Majoritatea acestor schimbari
dau posibilitatea unei femei şi unui barbat să conceapaă un copil.

Celălalt cuvant folosit pentru a descrie perioada dintre copilarie şi

maturitate este adolescenţa. Cuvantul adolescenţă vine din cuvantul
latinesc “adolescere”, care inseamnă a creşte. Cand oamenii folosesc
cuvantul adolescenţă, de obicei se referă nu numai la schimbarile fizice ci
şi la noile ganduri, sentimente, relaţii şi responsabilităţi pe care le au copiii
care devin tineri adulţi.

Deşi cuvintele adolescenţă şi pubertate au înţelesuri diferite oamenii le

folosesc, de obicei, ca sinonime. Pubertatea sau adolescenţa este o perioadă
de tranziţie — când un baiat sau o fată nu mai este un copil, dar nu este
nici adult înca.

Fetele, de obicei, încep pubertatea la 9-11 ani. Baieţii, de obicei, o incep un

an mai tarziu, pe la 10-12 ani. Pentru majoritatea copiilor, pubertatea ţine
caţiva ani. Acest interval le da răgaz să se obişnuiasca cu noile corpuri
adulte.

4
Multitudinea de schimbări care au loc in corpurile noastre în timpul
pubertăţii sunt cauzate de hormoni. Hormonii sunt chimicale produse în
multe părţi ale corpurilor noastre. Aceştia calătoresc prin sistemul
circulator al corpului (prin sange) din locul unde sunt produşi pană acolo
unde acţionează.

Cuvîntul hormon este de origine greacă, unde însemna a pune in mişcare.

Există multe tipuri de hormoni in corpul nostru.

In timpul pubertăţii, creierul incepe sa produca anumiţi hormoni. Aceştii

hormoni trimit un mesaj organelor sexuale — testiculele baiatului şi
ovarele fetei — care le spune să începă să funcţioneze, să producă hormoni
sexuali.

Corpul tău trece prin schimbări importante, cînd începe să producă

hormonii care iţi controlează creşterea şi sistemul reproducător. Primul
semn vizibil al pubertaţii este creşterea sînilor, la fete. Hormonii feminini
stimulează creşterea grăsimii şi pe alte părţi ale corpului tău: pe coapse,
pe fese, etc. Inăuntrul corpului tău sistemul reproducător începe să se
maturizeze. La un moment dat, în timpul acestui proces, vei incepe să ai
menstruaţie.

 Schimbări la fete:
Din fată în femeie

În ultima parte a adolescenţei, de obicei cu mult dupa ce menstruaţia a

început, corpul unei fete începe să ia forma celui al unei femei. Înainte de
pubertate, fetele si baieţii, cu excepţia organelor genitale externe, seamănă
foarte mult. Schimbările care apar sunt direct legate de secreţia hormonilor
estrogeni şi progesteroni. O fata devine mai înaltă, coapsele sunt mai cîrnoase şi
este mai curbată. Sînii încep să i se umfle şi începe să îi crească păr la
subţiuoară şi în zona genitală.
5
Organele genitale interne şi externe încep să se dezvolte, iar pereţii vaginali
încep să se îngroaşe. Pot aparea secreţii vaginale.

Forma finala a unei femei, voluptuoasa sau băieţoasă, depinde de două

lucruri: în primul rand de cantitatea de hormoni pe care ii produce, iar in al
doilea rand de senzitivitatea corpului în reacţia la acesti hormoni.

In jurul varstei de 45 de ani, funcţiile ovariene încep să scadă treptat şi

nivelurile de estrogen şi progesteron scad la randul lor, rezultand schimbări
corporale, inclusiv dispariţia menstruaţiei, pierderea fertilităţii, slăbirea
pereţilor vaginali şi, foarte des, schimbări ale oaselor, care duc la pierdere in
greutate.

Corpul unei femei

scheletul

Începand de la varsta de aproximativ 2 ani, o fata creşte cu cca. caţiva

centimetri pe an. Cand ajunge la varsta de aprox. 10 ani începe să crească cu o
rată mai mare, ce poate ajunge la 10 cm într-un singur an. Cu toate acestea, cam
după 1-3 ani de la apariţia menstruaţiei, aceasta creşte rapid, şi încetineşte, pana
ce fata atinge înalţimea maximă.Deşi toate oasele cresc mai lungi, creşterea nu
are aceeaşi rată. Oasele braţelor şi ale picioarelor cresc mai repede, de exmplu:
coloana vertebrală şi osul pelvian iau o formă lată caracteristică.

O femeie are un bazin mai lat decat al unui bărbat,pentru a avea loc un bebeluş
în dezvoltare şi, de asemenea, oasele coapselor sunt mai depărtate unul de altul.

Părul pubian apare de obicei pe la 11-12 ani, dupa ce au început să crească

sînii. EL apare întai pe vulvă şi treptat se întinde pe intreaga zonă genitală,
formînd un triunghi cu varful in jos. La unele femei părul pubian creşte pană
aproape de buric şi pe coapse.

6
 Schimbări la băieţi :

Din baiat în bărbat

Schimbările care marchează dezvoltarea fizică a unui băiat într-un bărbat

matur, unul care este capabil de reproducere. Schimbarile apar în jurul vîrstei
de 14 ani şi se completează între vîrstele de 14-18 ani.

Aceste schimbări din pubertate — cînd băieţii devin mai înalţi şi mai
musculoşi, cu umeri mai laţi, cu organe genitale mai dezvoltate, şi cu par care
apare la subţiuoara, pe faţa, pe piept, pe braţe şi pe picioare—sunt cauzate de
acţiunea hormonilor, mai ales a hormonului specific bărbătesc, testosteronul.

Barbatul adult mai prezintă o schimbare a vocii datorită maririi laringelui şi

datorită faptului că corzile vocale devin mai lungi şi mai groase, ducînd la
îngroşarea vocii, alaturi de o creştere a cantităţii de transpiraţie şi a activităţii
glandelor sebacee.

Dupa ce activitatea testiculară apare în timpul pubertaţii, ea continuă pe

parcursul vieţii, cu mici variaţii. Există o mică reducere a spermei la varste
înaintate şi aceasta este asociată cu apariţia unor modificari degeneratoare în
testicule, dar nu exsită un declin testicular abrupt, ca menopauza la femei.

Corpul unui barbat

scheletul

Începînd de la vîrsta de doi ani băieţii cresc cu cca. 5 cm/an pană la vîrsta de
13-14 ani, cînd încep să se dezvolte organele sexuale. Adolescenţa aduce cu ea
o creştere rapidă în înălţime şi forţă. Creşterea rapidă care însoteşte pubertatea
ţine cîţiva ani. La sfarşitul acestei perioade de creştere, oasele au devenit mai
tari şi s-au schimbat in proporţie, deoarece diferite parşi ale corpului cresc
diferit. Odata ce umerii încep să se lăţească, şoldurile par mai mici în
comparaţie şi aceasta siluetă caracterizează bărbatul matur.

7
parul de pe corp

Devreme în pubertate, parul pubic de la baza penisului începe să apară şi,

după un timp, începe să crească şi pe scrot. Ar putea sa crească şi în zona anală.
Parul pubic creste în mod normal în formă de triunghi cu varful in jos, sub
burta, desi poate ajunge pana la buric.

După aproximativ 1-2 ani, părul va aparea şi la subţiuoară şi deasupra

buzelor. Părul pubic este mai lung şi mai cîrlionţat decît părul prezent pe corp
de la naştere.

În plus, pe langa parul pubic cîrlionţat apare păr şi pe maini, coapse şi gambe.
Parul poate aparea şi pe piept, umeri şi spate. Părul facial devine mai gros şi
mai închis la culoare odată cu maturizarea barbatului. Barba şi mustaţa pot avea
aceeaşi culoare cu parul de pe cap sau diferită.

Cantitatea de par corporal este determinată de background-ul etnic sau rasial

şi de familia unei persoane.

8
 Tema 2: Stresul şi luarea deziilor.

 Noţiunea de stres.
 Care sunt cauzele stresului.
 Factorii de stres.
 Metode de combatere.

Analiza temei:

 Noţiune de stres….

Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea

persoanei cu cerinţe, sarcini, situaţii, care sunt percepute ca fiind dificile,
dureroase sau de mare importanţă pentru persoana respectiva (Baban,
1998).

Dictionarul de psihologie socială defineşte termenul de stres psihic ca fiind o

stare de tensiune, de încordare şi de disconfort, determinată de agenţii
afectogeni, cu semnificaţie negativă, de frustrarea sau deprimarea unor stări de
motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau de imposibilitatea
rezolvării unor probleme.

Stresul are o importanţă componentă subiectivă, în sensul că ceea ce este

provocator, facil sau chiar relaxant pentru o persoană, pentru o alta poate
deveni ameninţător sau imposibil de realizat (Roesch si colab., 2002).
Diferenţele individuale în ceea ce priveşte răspunsul la stres sunt datorate atât
componentei genetice, cât şi experienţelor de viaţă diferite.

9
  Care sunt cauzle stresului…

Atunci cand suntem supuşi solicitarilor externe, organismul secretă aşa-numiţii

„hormoni de stres” pentru a le putea face faţă cu succes. Problemele apar
atunci cînd aceste substanţe persistă mai mult tip în sînge (expunere prelungită
la stres); pot apărea leziuni ale vaselor de sînge, afecţiuni ale rinichilor şi chiar
moarte; îmbătrînirea celularaă este accelerată, iar imunitatea scade, astfel încat
creşte riscul apariţiei bolilor somatice sau psihice.

Din perspectiva psihologică, stresul este definit ca fiind “o relaţie particulară

între persoană şi mediu, în care persoana evaluează mediul ca impunand
solicitari care exced resursele proprii şi ameninţă starea sa de bine, evaluare ce
determină declanşarea unor procese de coping, respectiv raspunsuri cognitive,
afective şi comportamentale la feedback-urile primite”.

Conform lui Lazarus, există două tipuri de evaluări:

Evaluarea primară – evaluarea situaţiei în funcţie de semnificaţia pentru

confortul persoanei. În urma acestei evaluari, situaţia poate fi catalogată ca
fiind ameninţătoare, ca fiind o daună deja produsă (nu mai poate fi prevenită
sau modificată) sau o provocare pentru individ.

Evaluarea secundară- evaluarea resurselor personale de a raspunde

solicitărilor aduse de situaţia respectivă.

Evaluarea primară şi secundară nu trebuie întelese că desfaşurandu-se

secvenţial, ci ca un proces continuu, ca o “cascadă de evaluari şi reevaluari”
(Miclea, 1995).

10
  Factorii de stres.

Factorii de stres sunt evenimente/situaţii externe sau interne, reale

sau imaginare, suficient de intense sau frecvente care solicita reacţii
de adaptare din partea individului. Există o serie de factori de stres
/ potenţiali factori stresori:

• boala fizică sau psihică,

• abuz fizic, emoţional sau sexual,
• situaţie financiară precara,
• probleme la locul de muncă: supraîncărcarea muncii, condiţii
proaste de lucru, lipsa de resurse, probleme de comunicare cu colegii,
cu şefii, responsabilitate prea mare, schimbări organizaţionale,
schimbarea locului de muncă,
• familia – probleme de comunicare în familie, divorţul, decesul unui
membru al familiei, conflicte cu fraţii, violenţa în familie,
alcoolismul,
• prietenii – conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului
social,
• dezastre naturale (cutremure, inundaţii) sau atacuri teroriste,
razboaie civile,
• propria persoană – lipsa de încredere, nemulţumire faţă de aspectul
fizic, deciziile luate de-a lungul vieţii etc.

Organismul uman scanează şi evaluează în permanenţa mediul

extern şi intern şi răspunde, în consecinţa, acestor evaluări.
Evenimentul sau situaţia (real/imaginar, extern/intern) pot fi percepute
ca fiind:

• ceva neutru, lipsit de interes şi irelevant pentru organism;

• ceva pozitiv, benefic;
• ceva negativ, ameninţător sau periculos.

11
  Metode de combatere.

1. Identificarea şi monitorizarea factorilor de stres

• identificarea factorilor de stres (cum ar fi, supraîncărcarea muncii, lipsa de
suport şi comunicare, lipsa de resurse, probleme medicale, conflicte în familie
etc.);
• anticiparea perioadelor de stres şi realizarea unui plan de acţiune pentru a face
mai bine faţă (de exemplu, în apropierea unor termene limită pentru finalizarea
proiectelor la locul de muncă, în preajma unui eveniment important în familie
etc.).

2. Conştientizarea propriilor reacţii la stres

• identificarea şi exprimarea emoţiilor faţă de anticiparea evenimentului/
situaţiei (precum anxietate, iritabilitate, discomfort, frustrare, deznadejde etc.);
• identificarea reacţiilor emoţionale imediate (cum ar fi, iritabilitatea) şi de
lunga durată (de exemplu, neajutorare,) faţă de eveniment/situaţie;
• identificarea reacţiilor comportamentale, fiziologice şi cognitive privind
evenimentul (izolare, evitare, renunţare; dureri de stomac, dureri de cap, lipsa
poftei de mancare, insomnii; randament scazut la şcoala sau la muncă,
probleme de concentrare, tulburari de memorie, dificultaţi în rezolvarea de
probleme, în luarea de decizii etc.).

3. Dezvoltarea unor abilităţi şi comportamente de management al

stresului
• dezvoltarea asertivităţii;
• dezvoltarea comunicării pozitive cu ceilalţi;
• identificarea şi rezolvarea conflictelor, atunci cand apar;
• învăţarea metodelor de rezolvare;
• învăţarea unor metode de relaxare.

4. Stabilirea şi menţinerea unui suport social adecvat

• solicitarea ajutorului direct şi receptivitate faţă de acesta;
• dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor sociale.

12
5. Dezvoltarea unui stil de viaţă sanătos
• adoptarea unor comportamente alimentare sanătoase;
• practicarea regulată a exerciţiilor fizice;
• practicarea unor exerciţii de relaxare;
• consum responsabil/moderat de alcool, cafea sau alte excitanţe pentru
sistemul nervos;
• cultivarea unor pasiuni, hobby-uri.

6. Dezvoltarea încrederii în propria persoană şi acceptarea necondiţionată

• stabilirea unor scopuri şi obiective realiste, „ce vreau eu de la viaţa asta?”;
• stabilirea priorităţilor şi a limitelor personale;
• participarea la activităţi care dezvoltă încrederea în sine.

13
 Capitolul IV

INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ

Articolul 171. Violul
(1) Violul, adică raportul sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau
psihică a persoanei sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori
de a-şi exprima voinţa,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.
(2) Violul:
a) săvîrşit de către o persoană care anterior a săvîrşit un viol prevăzut la
alin.(1);
b) săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
b1) săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
b2) săvîrşit asupra unui membru de familie
[Art.171 al.(2), lit.b2) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-
158/03.09.10 art.551]
c) săvîrşit de două sau mai multe persoane;
d) - exclusă
e) însoţit de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;
f) săvîrşit cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice
[Art.171 al.(2), lit.f) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-
269/21.12.12 art.855]
g) - exclusă
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Violul:
a) persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protecţia, la educarea sau
tratamentul făptuitorului;
b) unei persoane minore în vîrstă de pînă la 14 ani;
c) însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
d) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii;
e) care a provocat din imprudenţă decesul victimei;
f) soldat cu alte urmări grave
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe
viaţă.
14
 Articolul 172. Acţiuni violente cu caracter sexual
(1) Homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,
săvîrşite prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei ori profitînd de
imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) săvîrşite de o persoană care anterior a săvîrşit o faptă prevăzută la
alin.(1);
b) săvîrşite cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
b1) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
b2) săvîrşite asupra unui membru de familie;
[Art.172 al.(2), lit.b2) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-
158/03.09.10 art.551]
c) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
d) însoţite de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;
e)- exclusă
g) săvîrşite cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice
[Art.172 al.(2), lit.g) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-
269/21.12.12 art.855]
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:
a) au fost săvîrşite asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine
că nu a atins vîrsta de 14 ani;
a1) au fost săvîrşite asupra persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea,
protecţia, educarea sau în tratamentul făptuitorului;
b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
c) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
d) au provocat din imprudenţă decesul victimei;
e) au provocat alte urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe
viaţă.
Articolul 173. Hărţuirea sexuală
Hărţuirea sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic, verbal sau
nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă
neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare cu
15
scopul de a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acţiuni cu
caracter sexual nedorite, săvîrşite prin ameninţare, constrîngere, şantaj,
[Art.173 dispoziţia modificată prin LP306 din 26.12.12, MO27-
30/08.02.13 art.104]
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore,
sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.173 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-
378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.173 în redacţia LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
Articolul 174. Raportul sexual cu o persoană care nu a
împlinit vîrsta de 16 ani
(1)Raportul sexual altul decît violul, actele de penetrare vaginală, anală
sau bucală şi altele, comise asupra unei persoane despre care se ştia cu
certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, se pedepsesc cu închisoare de la
3 la 7 ani.
[Art.174 al.(1) în redacţia LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12
art.332]
(2) Persoana care a săvîrşit fapta prevăzută la alin.(1) nu este pasibilă de
răspundere penală dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte
vîrsta şi dezvoltarea fizică şi psihică.
Articolul 175. Acţiuni perverse
Acţiunile perverse săvîrşite faţă de o persoană despre care se ştia cu
certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, constînd în exhibare,
atingeri indecente, discuţii cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima
referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să
asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziţia victimei a
materialelor cu caracter pornografic, precum şi în alte acţiuni cu caracter
sexual,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
[Art.175 în redacţia LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
Articolul 1751. Ademenirea minorului în scopuri sexuale
(1) Propunerea, convingerea, manipularea, amenințarea, promisiunea de a
oferi avantaje sub orice formă, efectuate inclusiv prin intermediul
tehnologiilor informaţionale sau comunicaţiilor electronice, în vederea
stabilirii unei întîlniri cu un minor, cu scopul săvîrşirii împotriva acestuia a
16
oricărei infracţiuni privind viața sexuală, dacă aceste acțiuni au fost urmate
de fapte materiale care conduc la o astfel de întîlnire,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani.
(2) Aceleași acțiuni săvîrșite:
a) împotriva unui minor aflat într-o situație de neputinţă, care se datorează
unei boli sau dizabilități;
b) de către un membru al familiei minorului, de către o persoană care
locuia cu minorul sau de către persoana în a cărei îngrijire, sub a cărei
protecție sau la a cărei educare ori tratament se află minorul;
c) de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune
cu caracter sexual sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
[Art.1751 în redacția LP121 din 02.06.16, MO184-192/01.07.16 art.395]
[Art.1751 introdus prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332].

17
 Tema 4: Prevenirea Hiv-Sida

 Noțiune de Hiv, Sida.

 Căile de transmitere:
1. Hiv se transmite prin…..
2. Hiv nu se transmite prin….

Analiza temei…

1. Hiv- reprezintă prescurtatrea în limba engleză a Human

Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodivicienței Umane). De
fapt, acest termen denumește două virusuri înrudite, di
categoria retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om
sindromul immunodificienței dobîndite (SIDA). Aparținînd
retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism
pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie
codul genetic al celulei gazdă. O infectarea Hiv duce după o
perioadă lungă de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la
declanșarea bolii Sida.

2. Sida ( sindromul imunodeficienței umane dobăndite)- este o

afecțiune provocată de virusul Hiv, care atacă și distruge
progresiv sistemul imunitar al organismului. Boala se manifestă
prin infecții grave care determină pierderea accentuată în
greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central.

18
 1. HIV se transmite prin…..
 Contacte sexuale vaginale…
HIV se găsește în fluidele sexuale unei personae infectate. La barbate,
acesta înseamnă fluidele care se elimină din penis înainte și în timpul
actului sexual. Pentru femei, aceasta înseamnă cu HIV se găsește în
fluidele produse în vagin înainte și în timpul actului sexual pentru a
ajuta la penetrare.
Dacă există orice oricare contacte cu single în timpul sexului, aceasta
sporește riscul infecției. Spre exemplu, ar putea fi singe în vagin dacă
actul sexual are loc în timpul perioadei de menstruatie a femeii.
 Contacte sexuale orale…
Sexul oral cu un partener infectat poartă un anumit risc de infecție
deasemenea. Fluidul infectat poate ajunge în cavitate bucală a
partenerului. Dacă acesta la rîndul lui/ei are răni cît de mici în cavitatea
bucală, inclusive sensibilitatea la gingii, virusul poate ajunge în singe.
Dar infecția ca rezultat al sexului oral pare să fie transmisă foarte rar , și
există care se pot întreprinde pentru a asigura protecția.
 Contacte sexuale anale…
Dacă un cuplu întreține contacte sexuale anale, riscul infecției este mai
mare decît în cazul întreținerii contactelor vaginale. Învelișul anal este
mai delicat decît cel vaginal, astfel este mult mai probabil să fie
deteriorate în timpul contactului, iar orice contact cu single în timpul
sexului sporește riscul infecției.
 Injectarea drogurilor…

19
Probabilitatea de infectare cu HIV la utilizare în comun a echipamentului
de injectare împreună cu cineva deja infectat este semnificativă. Virusul
poate fi transmis prin utilizarea în comun a siringilor, lingurilor, filtrelor
și a apei. Echipamentul de dezinfectare între utilizări reduce șansele
transmiterii, dar nu le elimină.
 Transfuziile de sînge…
Unele personae au fost infectate prin transfuzie cu singe infectat.În
măjăritatea țărilor tot single utilizat pentru transfuzii este testat la HIV.
În țările în care acest sînge este testat, infectarea cu HIV prin transfuziile
de singe este extreme de rară.
 Produse sangvine…
Produsele din sînge, de tipul celor utilizate de persoanele cu hemofilie,
sunt tratate la temperature înalte pentru a le face sigure.
 Transmiterea de la mama la făt…
O femeie gravidă infectată poate transmite virusul fătului înainte sau în
timpul nașterii. HIV poate fi transmins și prin alăptare.
Dacă o femeie știe că este HIV infectată, există medicamente care pot
reduce semnificativ șansele de transmitere a infecției către copilul său.
 Infectarea intra-spitlicească
Unii lucrători medicali au fost infectați cu HIV prin împușcături
accidentale cu ace care conțin HIV infectat. Foarte puțini au devenit
infectați ca rezultat al nimeririi sîngelui HIV infectat în circuitul
sangvin al lucrătorului medical prin tăieturi sau stropi de singe în
membrana mucoasă (ex. Ochi sai înăuntrul nasului).
 Tatuaje/piercing
Orice procedură care permite pătrunderea fluidelor unei alte personae
în corp este riscantă. Dacă echipamentul nu este steril, tatuajul poartă
un risc anumit. În caz că plănuiți să vă faceți un tatuaj sau piercing,
întrebați personalul localului ce procedure efectuează pentru a evita
infecțiile.
20
 2. HIV nu se transmite prin…

 Sărut…..
La moment, opinia științifică susține destul de clar că HIV nu se
transmite prin sărut.
Pentru a deveni infectat cu HIV, trebuie ca o cantitate suficientă de HIV
să ajungă în circuitul sangvin. Saliva conține HIV, dar virusul este
prezent în cantități foarte mici, ceea ce este insufficient pentru a
transmite infecția HIV.
 Strănut, tuse, utilizarea aceleași vesele, etc…
HIV nu se poate reproduce în afara organismului gazdă, cu excepția
unor condiții de laborator extreme. HIV nu poate supraviețui în aer
liber, ceea ce face imposibilă posibilittea transmiterii în mediu. În
practică, nu s-a înregistrat nici un caz de transmitere în mediu.
 Insecte…
Studiile effectuate de savant nu au găsit dovezi de transmitere HIV prin
insect, nici chiar în regiunile în care există multe cazuri de SIDA și
populații majore de insect, asa ca țînțarii. Lipsa acestor transmiteri,
precum și efort

21