Sunteți pe pagina 1din 5

Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului, (în italiană Stato della Città del Vaticano, în latină Status

Civitatis Vaticanae; pronunție italiană: /tʃitˈta del vatiˈkaːno/) este un mic stat suveran al cărui
teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de
kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un
stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este
cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este
reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către papă, episcopul
Romei și prin urmare principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.

Cuprins

1 Teritoriul

2 Patrimoniu mondial UNESCO

3 Șeful statului

4 Istorie

4.1 Pasajul Borgo

5 Conducerea statului

5.1 Administrația Vaticanului

5.2 Administrația Sfântului Scaun

6 Imagini ale bisericii Sfântul Petru și ale pieței

7 Geografie

8 Economie

9 Demografie

10 Relații internaționale

11 Cultură

12 Infracționalitate

13 Controverse

14 Transport și comunicații

15 Legături externe

16 Vezi și

Teritoriul

Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons
Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost
construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul Apostolic cu
Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată
încorporată total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului trecut fiind separată de
oraș de fluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara orașului și nu a fost
inclusă în zona înconjurată de zidurile orașului. În anul 1929 când au fost pregătite documentele
Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a
dus la forma actuală a statului. Pentru unele părți ale frontierei unde nu era zid exista linia unor
clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părți un zid modern a fost construit.
Teritoriul include Piața Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei și astfel o mare parte a
graniței imaginare cu Italia urmărește extremitatea pieței și se unește cu Piazza Pio XII și Via Paolo
VI. Deși nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la
Lateran, unele proprietăți ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial, asemănător celui al
ambasadelor. Acestea includ rezidența papală de vară de la Castel Gandolfo de pe dealurile din
apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Santa Maria Maggiore și Sf. Paul în afara zidurilor precum și o
serie de clădiri de la Castelgandolfo. Acestea sunt patrulate de agenți de poliție ai Vaticanului și nu
de poliția italiană. În piața Sfântul Petru ordinea este asigurată de ambele servicii de poliție.

Patrimoniu mondial UNESCO

Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial
UNESCO.

Șeful statului

Șeful statului este papa, care deține autoritatea supremă executivă, legislativă și judecătorească
peste statul Vatican și peste Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, este ales pe viață
în conclav de cardinalii care nu au depășit vârsta 80 de ani. Papa este ajutat la conducerea celor
două entități politice de secretarul de stat și de guvernatorul Cetății Vaticanului.

Din 15 octombrie 2013 funcția de secretar de stat, echivalentă celei de premier, este deținută de
arhiepiscopul Pietro Parolin. Guvernator al Cetății Vaticanului este din 2011 cardinalul Giuseppe
Bertello.

Istorie

Articol principal: Istoria Vaticanului.

Teritoriul Vaticanului în conformitate cu Tratatul de la Lateran

Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată
întotdeauna un loc sacru sau cel puțin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea sosirii creștinismului.
În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste mormântul Sfântului Petru, care
a fost înmormântat într-un cimitir obișnuit în acel loc, iar din acel moment zona a început să fie
populată, dar în special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru.
Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și prin
intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie
de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost
ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuința papilor, ci Palatul
Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la
Avignon, în Franța.

În 1870 posesiunile papei au rămas într-o situație incertă când Roma însăși a fost anexată de
Piemont după o rezistență nominală a forțelor papale. Papii au fost lăsați între 1870 și 1929 într-o
situație asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un statut
oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menținut recunoașterea internațională a Sfântului
Scaun ca o entitate suverană și în practică Italia nu a încercat să intervină. În timpul acestei perioade
a ajuns la modă a vorbi despre papă ca "prizonier". Situația a fost rezolvată în 11 februarie 1929 sub
premierul Mussolini de către cele trei tratate Lateraneze, care au stabilit statul independent Vatican
și au oferit catolicismului statut special în Italia. Cathedra (scaunul) episcopului Romei, papa, este în
Bazilica de la Lateran, catedrala Romei. Lateranul este pe una din cele șapte coline ale Romei,
Caelian. În 1984 un concordat nou între Sfântul Scaun și Italia a modificat câteva prevederi ale
tratatului anterior, inclusiv poziția catolicismului ca religie de stat în Italia.

Pasajul Borgo

Pasajul Borgo

(Passetto di Borgo)

"Pasajul Borgo" (în italiană Passetto di Borgo) este un coridor îngust, aflat deasupra unui zid înalt de
piatră lung de cca 800 m, care face legătura între Vatican și fortificatia învecinată Castelul
Sant'Angelo. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid.

Comandat în anul 1277 de papa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit a fi o cale
eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat.

În anul 1494 papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al VIII-lea
al Franței.

Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său, în 1527,
în timpul "Asediului Romei" (în italiană Sacco di Roma) de trupele dezlănțuite de mercenari ale
Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul.

Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte.

Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor.
Cheile coridorului se găsesc la Garda Elvețiană.

Cititorii cărților lui Dan Brown își amintesc că acest coridor secret a jucat un rol important în romanul
său "Îngeri și Demoni".
Conducerea statului

Articol principal: Politica Vaticanului.

Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt
Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul
Vaticanului. Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa.

În timpul sedisvacanței Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al comisiei
pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcții ale șefului statului; în timp ce o
altă comisie formată din Camerlengo și trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din fiecare
ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcții ale șefului statului. Toate deciziile luate de aceste
comisii trebuie aprobate de Colegiul Cardinalilor.

Intrarea principală în Vatican de pe acoperișul Bazilicii Sfântul Petru, înconjurată de Roma.

Administrația Vaticanului

Guvernatorul Vaticanului, cunoscut câteodată drept președintele, are îndatoriri similare cu cele ale
unui primar, inclusiv securitate locală, dar făcând excepție relațiile internaționale. Vaticanul deține
corpuri moderne de securitate, faimoasa "Gardă Elvețiană", o forță militară pe bază de voluntariat
provenită din bărbați elvețieni. Garda nu este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă
de corp pentru papa.

Puterea legislativă este investită în Comisia pontificală pentru statul Vatican condusă de un
președinte. Membri sunt cardinali numiți de papa pentru un mandat de cinci ani.

Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota romană și Penitențieria
apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se vedea mai jos). Sistemul
legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul canonic nu este aplicabil, legile
speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italiene.

Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care
folosesc limba latină), stație feroviară, centrală generatoare de energie electrică și casă de editură.
Vaticanul își emite propriile monede și timbre și controlează propriul domeniu de internet (.va).
Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente din Europa. L'Osservatore
Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar conține informații oficiale.

Administrația Sfântului Scaun


Ofițerul șef este Secretarul de Stat, al cărui titlu este asemănător celui al ministrului de externe al
Statelor Unite ale Americii și care exercită de fapt aceste funcții și pe cea a premierului în alte țări.

Administrația Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei romane.
Aceasta este formată din Secretariatul de Stat, nouă congregații, trei Tribunale, 11 consilii pontificale
și un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel. Secretariatul de
stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat.

Între cele mai active instituții ale bisericii sunt Congregația pentru doctrina credinței, care
supraveghează doctrina bisericii; Congregația pentru episcopi, care coordonează numirile episcopilor
în cele două Americi și în Europa; Congregația pentru evanghelizarea popoarelor, care susține
activitatea misionară; Consiliul pontifical pentru dreptate și pace, care se ocupă de pacea
internațională și problemele sociale.

Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitențieria apostolică care se ocupă de conștiință; Rota romană
este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor și Signatura apostolică curtea finală
de apel.

Prefectura pentru afacerile economice coordonează finanțele departamentelor Sfântului Scaun și


supraveghează administrarea patrimoniului acestuia, un fond de investiții datând de la Tratatul de la
Lateran. Un comitet format din cincisprezece cardinali, condus de Secretarul de Stat are autoritate
finală de supraveghere asupra tutoror problemelor financiare ale Sfântului Scaun, inclusiv pe cele ale
Institutului pentru lucrările religiei, o instituție financiară cunoscută drept banca Vatican.