GEOGRAFIA SACRĂ A ROMÂNIEI SIMBOLISTICĂ ŞI CODURI

- O hermeneutică a munților Retezat - Numărul Fiarei: 666 este de fapt 616

- Cetățuia sau Coloana Infinitului Carpatic - Vox populi, Vox Dei
- Pod de lumină peste Dunăre, între ţara noastră şi - Adevăratul Doctor Faust
Muntele Athos
PARAPSIHOLOGIE - PSIHOTRONICĂ

DACIA PREISTORICĂ ŞI ISTORICĂ - Trecutul. Un handicap?

- Cele opt pricini de neputrezire a morților în
- Destinul unei legende săpate în piatră viziunea părintelui Cleopa
- Asupra încrucişării genetice a populaţiilor din - Regula 80/20 sau ”Principiul lui Pareto”
Balcani: Sfântul Nicodim de la Mănăstirea Tismana - Consideraţii privind preocupările spiritiste ale
- Petrache Lupu și fenomenul naţional Maglavit lui B. P. Hasdeu

MISTERELE CERULUI ŞI PĂMÂNTULUI RELIGIE ŞI IDEAL

- Rămăşiţele unui "om al pădurii" la Stânişoara - Intro…

(jud. Vâlcea) - 3 poezii - Colaj Vasile Militaru (1885-1959)
- Clasificarea Hynek a OZN-urilor
- Google Earth și OZN-urile din România CRIZA CREDINŢEI ŞI A CREZURILOR

- Filosofie sau filozofie?

MEGALIŢII - BISERICILE PREISTORIEI
- Sfinxul Oașului
-“Leul” sau “Piatra Lăcrimată” (munții Ceahlău)
- Mega-megalitul lui Alexandru cel Mare (I)
CONSTELAŢIA MAGICULUI
- Pericolul social al practicării ocultismului -
Prof.dr. N. Minovici
- Aram-cea-cu-Pilaștri
- Porcul indestructibil
- Enigma Săgeţii albastre
TERAPII DE VINDECARE A CORPULUI, MINŢII ŞI
SUFLETULUI
- Fitoterapie astro-ecologică
- Doparea cu sânge- între frauda sportivă și
aplicațiile militare
- O ard pe etnobotanice! Chiar așa?
BIOTERAPEUŢI ŞI VIZIONARI ANUNŢURI ŞI ADRESE UTILE

- Fecioara de la Parepa - Anunţuri

- Metode terapeutice complementare aplicate cu - Adrese utile
succes în medicina nealopată (complementară) VI
APROAPE DE NOI
AFORISME/CUVINTE DE LUAT AMINTE
- Publicaţi un articol
- Scurtă motivare a alegerii - Note legale...
- Aforisme (XI) - Corespondenţi oficiali
- Aforisme (XII)

“Se spune că "omul sfinţeşte locul", dar şi că "locul îl chi-
amă pe om". Despre locuri care au polarizat atenţia oa-
menilor de-a lungul timpului. Despre repere, locuri şi
trasee iniţiatice. Despre cum crezul omului se îmbină
cu munca lui, născând construcţii ale căror semnificaţii
scapă la prima vedere, dar care dau de gândit observa-
torului atent. Despre "poli ai lumii", "axis mundi" ,
reţele şi noduri ale energiei telurice, "locuri bune" şi
"locuri de care să te fereşti". Despre locuri de minuni şi
taine, munţi, păduri şi ape sacre, ley-grid, aliniamente
arhitectonice, radiestezia geopatogenă, monastiri,
locuri de pelerinaj, locuri ale miracolelor, izvoare tămă-
duitoare, arbori seculari, geomanţie, feng-shui şi ARTA
PĂMÂNTULUI.”
O HERMENEUTICĂ A MUNŢILOR RETEZAT
Catena munţilor Carpaţi româneşti, semnifica-
tivă prin însăşi forma ei cu două mari curburi, este al-
cătuită dintr-o serie de piese componente, fiecare cu
o individualitate foarte marcată atât sub aspect fizic,
cât mai ales sub aspect subtil, cel care, prin valenţele
încă neelucidate, ne interesează în cea mai mare mă-
sură.
Pentru Carpaţii răsăriteni, din aceste puncte de
vedere cei mai importanţi sunt: munţii Căliman,
Rarău-Giumalău şi Ceahlău, ale căror valenţe deocam-
dată nu le discutăm.
Prima curbură care cuprinde munţii Vrancei,
Penteleul, Ciucaşul şi chiar Bucegii ridică de asemenea
extraordinare mistere în special în zona subteranului
care însă din nou doar enunţăm că există.
A doua curbură este reprezentată prin munţii
Cernei superioare, Godeanul şi Retezatul. Aliniamen-
tul între cele două curburi conţine şi el munţi cu prob-
leme: Făgăraşul, Cozia, munţii Lotrului, ai Sebeşului şi
Parângul. În ordinea importanţei acestor munţi, con-
sideraţi ai ultimei curburi, se detaşează Retezatul şi
Godeanu care se pare că păstrează straşnice mistere
ale acestui spaţiu primordial al civilizaţiei europene
(şi nu numai) care este spaţiul carpato-danubiano-
pontic, recte în special ţara noastră.
Pentru cei neinformaţi şi deci neaveniţi la
această lectură atragem atenţia că această primordial-
itate a fost deja bine stabilită şi de cercetători englezi
şi nord-americani şi în consecință nu mai este cazul
de a reveni cu tot felul de explicaţii.
Retezatul şi mai ales Godeanu şi-au apărat se-
cretul şi o mai fac încă prin faptul că, din motive obiec-
tive de amplasare, au fost mai puţin cercetaţi. În
Retezat a început, în ultimele decade, să umble mai
multă lume, existând puncte de sprijin (cabane,
refugii). Godeanu este însă din acest punct de vedere
rămas în urmă, ceea ce în realitate este un mare avan-
taj, prin nepoluarea cu populaţii turistice nespiritual-
izate şi nici măcar corespunzător educate.
Din punct de vedere fizic Retezatul deţine cele
mai numeroase recorduri în comparaţie cu ceilalţi
munţi ai Carpaţilor.
Munţii Retezat au mai multe masive adiacente
care nu pot fi separate în mod clar. Toată această
suprafaţă ocupă cca. 4800 km2, muntele Retezat pro-
priuzis acoperind doar a şasea parte de 750 km2, mai
mică decât cea a Făgăraşilor dar de trei ori mai mare
decât a Bucegilor.
Retezatul Mare şi cel Mic au cea mai mare
înălţime medie a munţilor noştri. În plus au peste 60
de piscuri care depăşesc 2200 m. altitudine. Retezatul
deţine recordul şi la lacuri alpine prin cele 82 unităţi.
Dintre acestea lacul Bucura are recordul de suprafaţă
(9 ha) şi lacul Zănoaga, pe cel de adâncime (29 m.).
Retezatul a păstrat cel mai bine urmele florei terţiare
şi are cel mai mare număr (20) de gheţari diluviali din
Carpaţi, inclusiv gheţari subterani (hipogeni).
Gheţarul Lăpuşnic de 10 km. lungime şi 200 m.
grosime a fost cel mai mare dintre cei ai munţilor
noştri. Cursurile de apă subterane redau vara prin
izvoare apa acumulată, astfel că în anii secetoşi (ca în
1921 şi 1926) nu s-a resimţit lipsa ei aşa ca în Bucegi
şi Piatra Craiului. Mai sunt şi alte unicităţi având car-
acter pur fizic care însă nu prezintă cel mai mare in-
teres demersului nostru. Totuşi mai este de arătat că
prima zăpadă care cade în ţara noastră este pe
muntele Oslea şi cea care se topeşte ultima este tot
acolo. Vânturile sunt mai puternice ca în ceilalţi munţi
ai ţării. Precipitaţiile, la rândul lor sunt cele mai mari,
ele vin brusc şi sunt de o violenţă deosebită.
Aceste caracteristici climatice definesc munţii
Retezat ca o regiune glacială tipică în care Retezatul
Mic este format din calcare în timp ce Retezatul Mare
este din rocă dură (cristalin).
Peisajul, prin prezenţa tăurilor şi a blocurilor
de granit, uneori sub formă de lespezi risipite haotic,
ca urmare a acţiunii gheţarilor, are aspectul cel mai se-
lenar înâlnit în munţii continentului nostru.
Aspectele subtile ale zonei la care ne referim
încep în legătură cu amplasarea în cadrul geografiei
sacre, o disciplină care la noi n-a pătruns deşi are
rădăcini şi în cultura veche elenă, la care ne referim ca
fiind cea care este mai apropiată de noi.
În acest sens este de remarcat că Vf. Gugu
(2290 m) ca şi Vf. Şilegul Mare (1682 m) se află pe lat-
itudinea nordică de 45o 16’ a insulei Şerpilor, insulă a
cărei importanţă deosebită într-o reţea de comuni-
caţie informaţional-spirituală nu a fost înţeleasă în
vremurile noastre. Menţionăm că vârfurile arătate fac
parte din masivele adiacente, dar funcţional legate
Retezatului, respectiv munţii Godeanu şi Vâlcan.
Vf. Gugu care probabil se leagă şi cu alte puncte
ale reţelei informaţionale din zonă, prezintă şi unele
“ciudăţenii” care ar putea fi tratate separat, dar şi a
problemei guganilor: “cei mai vechi oameni din lume.”
Tot în categoria specificurilor subtile se include şi cel
pastoral deşi în aparenţă aceasta ar apărea neintere-
sant. Octavian Buhociu, mare etnolog, consideră că
masivul Retezat apare în ordinea vetrelor pastorale
printre cele mai arhaice sau probabil chiar cel mai
arhaic din Europa, adăugăm noi. O particularitate ex-
cepţională în acest sens o constituie stânele alcătuite
numai din fete care fiinţau în masivul Buta Mare.
Studiile marelui geograf Ion Conea au ajuns la con-
cluzia că în anul 1957 se cunoşteau în România circa
60 de munţi-nedei, nedeia fiind o manifestare speci-
fică de o mare valoare spirituală. Cercetările ulterioare
au ridicat numărul munţilor nedei din ţara noastră la
peste 100, centrul de greutate al acestora menţinându-
se tot în Retezat.
Deci în Retezat vetrele pastorale erau cele mai
vechi din ţară, iar nedeile cele mai numeroase. Circum-
stanţa aceasta de simultaneitate a unor astfel de întâi-
etăţi prezintă o valoare deosebită, căci există munţi
care au numeroase stâne dar n-au nedei şi invers.
Revenind în Retezatul propriu-zis (750 km2)
problematica unor aspecte misterioase şi bineînţeles
încă neelucidate este foarte variată şi găsirea unei or-
dini oarecum logice obişnuite a prezenţei lor nu prez-
intă interes.
Efecte sonore
În diferite ocazii cei aflaţi pe munte au auzit
zgomote subterane sau sunete care ar putea proveni
de la scurgeri subterane care de altfel nu sunt de imag-
inat în masive cristaline. Unul din cei mai mari
cunoscători contemporani ai Retezatului, domnul Nicu
Jianu din Deva semnalează că a avut senzaţia că, în an-
umite zone stranii, se poate auzi curgerea unor râuri
subterane şi aceasta în Retezatul de nord construit din
roci dure. De altfel marele montaniard Mihai Haret
scria într-o publicaţie a anului 1938 că ape subterane
se aud curgând chiar la cota 2250, fără însă de a-şi
pune problema cum este posibil aşa ceva, această cotă
realizându-se numai în Retezatul de Nord cristalin.
Un alt eveniment consumat a fost înregistrat pe
ziua de 5 auguat 1960 în masivul învecinat Parâng.
Aflându-se campat în cort pe malul lacului Câlcescu
domnul Ionel Hozoc din Bucureşti, de asemenea mare
montaniard, între orele 21.30-22.00 a suferit o puter-
nică zdruncinătură care i-a scos cortul din ţăruşi şi l-a
ridicat la 10 cm deasupra solului. Toată echipa aflată
în cort după terminarea episodului a constatat că
nimic de fapt nu se clintise din loc ca şi când nimic nu
s-ar fi întâmplat. Nu a existat nici un cutremur la acea
dată în toată ţara.
În altă ocazie, la 18 iulie 1991, ora 14.56,
aflându-se pe culmea Şesele la vest de vf. Judele,
marele cunoscător al munţilor României Ică Giurgiu
din Bucureşti şi alţi drumeţi în alte puncte ale Retezat-
ului au simţit o zguduitură foarte puternică, ca un ecou
al unui cutremur real produs în zona Timişoara. Între-
barea care se pune, este cum de a putut un cutremur
minor dintr-o zonă relativ atât de îndepărtată să
provoace în Retezatul de Nord o mişcare a solului atât
de puternică încât oamenii instinctiv să se aşeze jos,
iar la lacul Bucura lespezile să salte şi pereţii verticali
să se mişte.
Acest exemplu a fost dat pentru uruiturile sub-
terane care se aud zona lacului Bucura.
 Este foarte probabil că zgomote subterane în
Retezat au înregistrat şi mulţi alţi turişti dealungul
anilor. Deoarece apare ca evident faptul că nu se pot
găsi explicaţii coerente pentru acest tip de fenomene
este de mirare că ele nu ajung să fie imediat publicate
sau comunicate unei persoane de încredere. Există în
continuare o asemenea teamă de a ieşi din “normal”
şi de a nu fi taxat drept neserios, nu numai în munţi,
ci în toate domeniile, încât vom fi întotdeauna în urma
evoluţiei Vieţii însăşi.
Efecte luminoase
În Retezat, mai mult decât în alţi munţi, au fost
semnalate manifestări de tip luminos mai precis de
tipul unor sfere incandescente sau luminiţe de culori
schimbătoare.
Cazul cel mai senzaţional şi în acelaşi timp bine
mediatizat în presă s-a întâmplat în noaptea de 4 au-
gust 1991 puţin înainte de ora 23.00. Un grup de 7
persoane, al căror nume este cunoscut, mergând de la
cabana Pietrele spre lacul Bucura respectiv spre Baza
Salvamont de acolo, ajungând la baza Curmăturii Bu-
cura a asistat la un feeric şi grandios spectacol de lu-
mini, generat de nişte mici sfere luminoase de toate
culorile, care, ca într-un balet, s-au mişcat în cele mai
diferite poziţii delimitând pe rând un cilindru; apoi un
paralelipiped, apoi o inimă, apoi trama unui oraş aflat
în fundul Văii Rele şi în final un glob ovoidal de câţiva
metri diametru, care a dispărut printr-o mişcare as-
cendentă. Este de remarcat că în aceeaşi noapte s-au
făcut semnalări de tip O.Z.N. şi în zona Dunării la
Porţile de Fier. Un fenomen mai rar a fost semnalat în
28 octombrie 2002 în locul numit “Izvorul Craiului”
unde un turist din Timişoara a fost, în plină zi cu soare,
înconjurat timp de trei minute de un întuneric intens
care l-a făcut să dispară în ochii colegului său de
drumeţie care nu vedea însă “raza neagră”.
Un cunoscut salvamontist, Martin Domokos i-
a declarat (după 1990) redactoarei şefă pe atunci, a
revistei Spring, Mihaela Muraru Mândrea, că un pri-
eten de-al lui a văzut o lumină globulară portocalie
care se deplasa pe creasta muntelui Stânişoara tot de
la cabana Pietrile, dar spre şeaua Retezatului.
Un alt salvamontist, George Resiga ştia din de-
scrierea unui turist că pe platoul din faţa cabanei
Pietrile a văzut o luminiţă de aceeaşi formă globulară
şi foarte puternică ce zig-zaga, în faţa lui.
Aceste forme sferice au fost semnalate chiar şi
în interiorul unui cort (Matei Orban din Arad). Ele au
fost considerate fulgere globulare de către cei care nu
concep să existe fenomene în afara celor explicate ”şti-
-ințific”. Se poate înţelege deja că la nici una din aceste
întâmplări nu existau descărcări electrice în atmosferă
astfel încât să se justifice astfel de ipoteze “știinţifice”.
Presa locală (“Gorjanul” din 25 mai 1997) a
publicat şi o altă apariţie luminoasă, de data aceasta
sub formă de cruce. În noaptea de 27 septembrie 1987
domnul N. Giorgi aflat la Cheile Butei a văzut pe cer la
mare altitudine o cruce luminoasă. Deasupra Vf. Pe-
leaga crucea s-a oprit şi a coborât brusc la o altitudine
de probabil 5.000 metri, unde, după o staţionare de
câteva secunde, a dispărut brusc.
În aceeaşi categorie trebuie incluse şi efectele
fotografice.
În luna octombrie 1991 Mihaela Muraru Mân-
drea care conducea şi Centrul de Ştiinţe Prospective şi
Science Fiction din Bucureşti, a organizat deplasarea
în Retezat a unei echipe de cca. 10 persoane ca să
studieze la faţa locului semnalările consemnate pe
Valea Rea la 4 august în anul anterior. Camparea şi-au
făcut-o în Şeaua Pietricelele de unde au făcut nu-
meroase fotografii şi filmări... La developare travaliul
s-a dovedit inutil căci pe film n-a ieşit nimic. Curios, nu,
la nişte profesionişti?
Alte persoane fotografiază ceea ce nu există, la
momentul respectiv. Adela Iordache (de 37 de ani) din
Braşov publică în revista “Dracula” din 30-III-1999 o
excepţională fotografie dintr-un loc neprecizat, dar din
Retezat. Ceva similar mai puţin complex a realizat sub-
semnatul la 21-III-1990, din dreptul unei cozi a lacului
baraj Gura Apei.
În ambele cazuri este vorba de nişte entităţi
sferice albe sau negre care nu se vedeau pe cer. Nu mai
insist asupra ipotezei “ştiinţifice” că aceste manifestări
sunt nişte defecte ale filmului, reflexe ale lumini sau
prelucrări de laborator neîngrijite deoarece această
fază a inerţiei în incurie a fost şi în ţara noastră în mod
consistent depăşită, dacă nu măcar prin cărţile tipărite
de ing. Florin Gheorghiţă de la Iaşi.
Este de dorit ca miile de fotografii efectuate de-
a lungul anilor în Retezat (ca şi în alte părţi ale ţării) să
 fie revăzute de posesorii lor şi acele mai mici sau mai
mari “defecte de film” să fie comunicate celor mai
competenţi.
Desigur fenomenele luminoase din munţii
Retezat (în accepţiunea lor extinsă) sunt mult mai nu-
meroase, chiar şi decât cele sonore. Faptul că nu se
arată oricui, presupune existenţa unui minim de medi-
umitate specifică nativă.
Oricum, din cazuistica fenomenelor luminoase
reţinem unele puncte şi zone mai sensibile (la rândul
lor) la acest gen de manifestări, respectiv Valea Rea,
cabana Pietrile şi Vf. Peleaga.
Referitor la Valea Rea, specificitatea ei constă
în marea altitudine la care se află şi la aspectul ei to-
talmente sălbatic, selenar.
În legătură cu cabana Pietrile este de
menţionat că ea a fost inaugurată în acest scop (fusese
canton silvic) la 1 august 1933, dar a ars violent în
noiembrie 1935. Mai multe cabane au ars în munţii
noştri, dar din puţine nu a mai rămas absolut nimic,
după doar doi ani de funcţionare, cazul cabanei în dis-
cuţie. Noua cabană Pietrile a fost inaugurată la 15 au-
gust 1937.
Vf. Peleaga 2509 m. cel mai înalt vârf al
Retezatului, are ciudăţenia lui în sensul că are aspectul
unei piramide clădite din bolovani aşezaţi unul peste
altul. De pe el Retezatul se vede ascuţit, iar vf. Bucura
teşit. Aceste situaţii paradoxale ar putea fi explicate
prin efecte optice fizice sau subtile.
Efecte psihologice
Anumite persoane şi în anumite locuri resimt
nişte senzaţii neobişnuite foarte interesante, până în
prezent mai puţine semnalate în alţi munţi.
Doamna Mihaela Muraru Mândrea aflându-se
în cortul campat la Şeaua Pietricelele, aşa cum s-a ară-
tat mai sus, în noaptea de 17-18 oct. 1991 a avut o
serie de senzaţii deosebite de frică, supraveghere şi
sufocare.
Ionel Morar, unul din eroii episodului din 4 au-
gust 1991, de câte ori trecea printr-o anumită zonă
bine precizată din apropierea lacului Bucura avea sen-
zaţia de supraveghere din partea unei entităţi inviz-
bile.
O senzaţie de supraveghere protectoare a res-
imţit-o şi domnul Nicu Jianu din Deva, dar care îi apare
numai în anumite locuri, şi mai ales noaptea. În plus
atunci când a avut de deschis o potecă pe un traseu di-
ficil a simţit că este dirijat astfel încât a găsit cu un
efort minim soluţia optimă. Tot dânsul în ascensiunea
spre Custura Bucurei în porţiunile cele mai dificile, a
avut senzaţia unei încărcări de energie. Acest “ajutor”
l-a făcut să poată transporta cu relativă uşurinţă ma-
teriale grele de marcaj pe care cu dificultate le căra pe
drumul drept.
S-ar putea remarca că de fapt a fost vorba de o
micşorare a intensităţii atracţiei gravitaţionale con-
cretizată printr-o senzaţie de pierdere din greutatea
proprie şi a celei cărate. Aceeaşi senzaţie a fost şi con-
semnată, mai curând, în august 2006, pe crestele din
apropierea localităţii Tuşnad într-o deplasare iniţiat-
ică condusă de Erik Berglund din U.S.A. cu care ocazie
a deschis mai multe portaluri energetice pentru ţara
noastră.
Un turist i-a semnalat domnului Nicu Jianu că
în timpul ascensiunii a avut senzaţii asemănătoare cu
cele dintr-o biserică şi că din beatitudinea simţită s-a
închinat când a ajuns la Şeaua Bucurii.
Iată deci câteva senzaţii neobişnuite pe care
desigur că le-au simţit şi alţi turişti, cărora însă nici
nu le-a trecut prin cap că ele pot fi nişte realităţi
cărora, neputându-le imagina o explicaţie “ştiinţifică”
înseamnă în mod automat că ele ar fi fantezii datorate
oboselii, etc... Există consemnări de astfel de
fenomene şi în alţi munţi deosebiţi ai ţării noastre.
Raul Papalicef, şef Salvamont şi al Protecţiei Rezer-
vaţiei Naturale Ceahlău cu sediul în Piatra Neamţ,
plecând din satul Răpciuni spre a ajunge la Vf. Toaca
pe piciorul Humăriei şi după ce a trecut de limita golu-
lui subalpin şi mai precis de Piatra Lată a avut odată,
pe înserate, o senzaţie clară de supraveghere şi în ace-
laşi timp de teamă. Cu un an înainte tot el, dar şi
ceilalţi tovarăşi de drum, avuseseră în acelaşi loc, dar
la coborâre, o senzaţie bruscă şi colectivă de foame,
nejustificabilă logic.
Configuraţii ciudate
Străbătând Retezatul şi fiind conştient că te
poţi aştepta oricând la ciudăţenii din cele mai intere-
sante, poţi constata chiar în domeniul strict fizic-con-
cret asemenea aspecte.Dl. Nicu Jianu, deşi a trecut de
multe ori pe la vârful Gruniu, n-a observat decât în
vara anului 1996 că pe versantul vestic al acestuia se
vede o porţiune aproximativ dreptunghiulară de mari
dimensiuni, unde stânca de granit pare a fi şlefuită
asemenea unei mari oglinzi. Se poate imagina că într-
o activitate extraterestră reflectarea razelor solare în
anumite momente bine precizate ar putea avea o im-
portanţă deosebită.
O asemenea activitate nu este imposibil a fi
imaginată având în vedere că straniul munte Borăscu
Mare prezintă o câmpie întinsă plană, un platou la
2000 metri înălţime, desfăşurat ca un aerodrom.
 O asemenea situaţie privilegiată o mai întâlnim
oarecum în platoul Bucegilor dar tot aşa, plană absolut,
în Anzi.Faptul că platoul Borăscu Mare este relativ de-
parte de oglinda de la Gruniu, după criteriile noastre
terestre, poate să nu fie relevant la scară cosmică.
Distanţa relativ mare ar putea fi însă cu uşur-
inţă parcursă întrucât Nicu Jianu îşi mai dovedeşte încă
o dată perspicacitatea înţelegând că numai naturală nu
se poate să fie Şeaua Plaiului Mic (1879 m.) aflată nu
departe de Vf. Gruniu şi Vf. Custura (2457 m.), cea mai
mare înălţime a crestei de sud a Retezatului. Acest
drum este în serpentine perfect trasate cu o lăţime con-
stantă de 3-4 m. şi pavat în întregime cu lespezi de pi-
atră. Se poate aprecia că este un drum artificial pe care
un vehicul de teren ar putea merge de la Vf. Custura pe
creasta sudică până la Vf. Piatra lui Iorgovan şi chiar
mai departe spre munţii Godeanu şi Borăscu.
Cine l-a făcut, când şi în ce scop aceasta este o
altă problemă. Cine se oferă să verifice amănunţit
ipoteza? De ce nimeni nu l-a mai semnalat până acum?
Sculpturi megalitice
Atât timp cât sculpturile descoperite pe Marte
şi pe Lună şi chiar de pe platoul Marcahuasi din Peru,
nu îndrăzneşte nimeni de a le pune pe seama vântului,
pare a fi cu totul hilar de a se mai găsi oameni de “şti-
inţă” care să le conteste existenţa în alte locuri, pe Terra,
respectiv bineînţeles şi în ţara noastră, indiferent dacă
aceste sculpturi sau construcţii (piramidale) sunt fă-
cute în roci dure sau în roci calcaroase. Retezatul, (este
aproape subînţeles), nu putea duce lipsă de aceste ves-
tigii din timpuri imemoriale, care evident n-au nici o
legătură cu dacii sau predecesorii lor apropiaţi şi sunt
mult, mult mai vechi ca aceştia, dar tot străstrămoşi de
ai noştri.
Prima sesizare de luat în seamă a fost târzie
fiind făcută de maestrul sportului Emilian Cristea. El a
fotografiat un mare cap de om alături de un soclu core-
spunzător ca dimensiune de pe care părea prăbuşit.
Ansamblu se află pe Valea Stănişoara sub Vf. Retezat.
Monumentul a fost luat în studiu de dl. Nicu
Jianu în luna iunie 1994. Capul are privirea îndreptată
spre est. Nicu Jianu lansează ipoteza că acest cap nu ar
fi căzut de pe piedestal ci pur şi simplu n-a ajuns să fie
ridicat acolo, ipoteză pentru care are argumente.
Având în vedere locul unde se află capul, se ex-
clude posibilitatea acţiunii factorilor naturali în special
vântul, în fasonarea acestuia. Pe un versant în jurul Vf.
Brădetului este chipul în stâncă al “Dacului” care are
cuşmă pe cap şi barbă şi care este venerat de ciobani,
care-i aduc ofrande din produse lactate.
Pe baza unei comunicări extrasenzoriale făcute
de E.B. din Bucureşti, Vf. Retezat ar fi protejat de 8
sfinxi care realizează o reţea informaţională coordo-
nată de Piatra Colţului pe care se află Cetatea Colţului,
respectiv Castelul din Carpaţi al iniţiatului Jules Verne.
Cum ar putea să lucreze informaţional nişte pietre,
această necesită o documentare care iese din cadrul
temei noastre. Cine vrea să ştie mai mult urmează să
înţeleagă cele două cărţi ale prof. Trifon Martinovici
din Curtea de Argeş.
Un număr de şase sfinxi au fost deja găsiţi de
dl. Nicu Jianu, cercetarea în ansamblul ei fiind încă în
curs de desfăşurare. De aceea nu este momentul de a
se da mai multe amănunte, ea putând, prin amploarea
ei, să constituie un studiu separat. Foarte important
considerăm că este faptul că unul dintre splendidele
capete găsite până în prezent are trăsături de negroid,
una din cele patru rase ale omenirii.
Acest “sfinx” se află pe lângă primul tău al Piet-
ricelelor şi priveşte exact spre Vf. Retezat. De ce sfinxul
acesta, ca şi alţii, priveşte spre Retezat şi nu înspre alt
vârf, este o întrebare. De ce din dreptul lui, Retezatul
se vede ascuţit deşi este efectiv retezat, o alta.
Pentru cei probabil foarte curioşi li se poate re-
comanda a găsi unghiul cel mai favorabil de iluminare
a şteiului numit “Sfinxul Peleguţei” care este foarte
reuşit, pentru a-l fotografia.
Aspecte malefice. Accidente
Retezatul, la un trafic specific de turişti relativ
redus (vezi comparaţie cu Bucegii) au avut un număr
suficient de accidente, multe din ele cu oarecare
ciudăţenii.
Evenimente aviatice
Cele mai importante accidente în complexul de
munţi Retezat au fost cele aviatice.
Ultimul şi cel mai important a fost al unui avion
IL18 al companiei Tarom decolat din Bucureşti în ziua
de 13 august 1991 de pe Otopeni la ora 23.16 şi care
trebuia să ajungă la Timişoara într-o misiune de trans-
port care includea în total 9 persoane. Dintre acestea,
4 tehnicieni aveau misiunea de a repara un avion de
acelaşi tip care se afla pe aeropertul din Timişoara. În
jurul orei 0.30 avionul s-a ciocnit la cota 2086 cu un
stei stâncos din Retezat, situat izolat la capătul unei
păduri de brazi şi aflat la o oră de mers pe jos de la ca-
bana Buta, pe un traseu de zbor abătut la stânga cu cca.
20 km. faţă de cel normal. Ultimul mesaj radiofonic re-
cepţionat din avion în apropierea orei 0.00 a fost “vezi
că se vede” (?)
Interesul care a fost afectat acestui accident
provine pe de o parte prin neputinţa de a explica de-
zorientarea piloţilor şi a aparaturii lor, dar şi din faptul
că numai cu 9 zile înainte şi cam la aceeaşi oră se con-
semnase evenimentul extraordinar luminos de pe
Valea Rea, deja prezentat mai sus.
Au existat ipoteze de tip OZN, după care avionul
ar fi fost afectat de un obiect luminos. Că “înnebunirea”
aparaturii de control (în special altimetru) ar fi de
tipul care s-a consemnat în triunghilul Bermudelor
care corespunde cu zona interesată pe partea cealaltă
a planetei.
În Parâng s-a mai prăbuşit în iarna anului 1942
un avion german şi apoi prin anii ’60 un avion militar
românesc.
Un accident mai deosebit s-a consemnat în
munţii Cernei la 1 februarie 1936 şi tot din cauza
aprecierii greşite a înălţimii de data aceasta ca urmare
a ceţii şi pe o rută Arad-Bucureşti în care în aceeaşi
dimineaţă fusese inclus mai devreme şi un zbor Arad-
Timişoara şi retur. Avionul având un echipaj de 3 per-
soane, zburând sub plafonul norilor s-a ciocnit decisiv
de muntele Zglivăr (1708 m.) la ora 13.05 după ce an-
terior se avariase ciocnindu-se de o altă stâncă. Co-
mandantul avionului era Petre Ivanovici, un aviator de
elită al aripilor româneşti din perioada interbelică care
făcuse parte din escadrila “Dracii Roşii” celebră în Eu-
-ropa.
În privinţa accidentelor de drumeţie, acestea
nu se poate spune că sunt mai frecvente ca în alţi
munţi, dar multe dintre ele sunt misterioase, şi greu
de explicat. Una din cauze şi cea mai frecventă este
reprezentată prin schimbările bruşte de vreme şi in-
tensitatea fenomenelor generate cum a fost de exem-
plu ruperea de nori din noaptea de 11-12 iulie 1999
când a plouat 137 l/m2, ploaie care a antrenat apoc-
aliptic depozite de morenă realizate din vremea ul-
timei glaciaţiuni, în bazinul Râului Mare. Această
catastrofă naturală a dereglat şi chiar împiedicat pla-
nurile făcute pentru accesul unui număr mare de
turişti care urmau să vadă eclipsa din 11.VIII.1999,
care în Retezat prezenta condiţii optime de urmărire.
Drumurile de acces în munte devenind impracticabile,
năvala nedoriţilor a fost stopată şi astfel personali-
tatea muntelui încununat de banda de totalitate a
eclipsei şi-a manifestat încă o dată vigoarea.
După prezentarea separată a unor aspecte car-
acteristice masivului Retezat luat în accepţiunea întin-
derii sale totale, se simte nevoia unor păreri şi ipoteze
sintetice care să unifice şi să justifice prezentarea
analitică bineînţeles tot în domeniul subtil extins, aşa
cum s-a afirmat de la început că este elaborat acest
material.
Prin extinderea domeniului subtil se înţelege
cuprinderea nu numai a fenomenelor ezoterice dar şi
a Paleoastronauticii şi chiar a fenomenelor fizice care
în momentul istoric în care ne aflăm, nu au o explicaţie
“ştiinţifică”, dar care din acest banal motiv nu
înseamnă că nu există.
După cum se ştie din cercetările etnografice de
teren, arealul munţilor Retezat a cantonat o tipologie
variată de procedee de magie neagră şi albă mai preg-
nant ca în alte judeţe, procedee care se mai folosesc
încă şi în zilele noastre.
Aici de exemplu este patria solomonarilor, acei
oameni supradotaţi care pot aduce sau alunga ploaia
în scop benefic sau ca o pedeapsă (în cazul grindinii).
Zona era favorabilă acestei specializări datorită
prezenţei numeroaselor iazuri de munte aflate în
locuri foarte puţin circulate în special în trecut. Ovid
Densuşianu în lucrarea “Graiul din Ţara Haţegului”
1915 citează în acest sens Tăul Bistrei, din munţii Bu-
covnei.
Că aria de influenţă a Retezatului a fost fertilă
ezoterismului rezultă şi din recunoaşterea pe plan
mondial a faptului că unul din puţinii mari iniţiaţi ai
planetei Terra se afla la începutul secolului în Hune-
doara. Informaţia a fost dezvoltată de celebra Helène
Blavatsky în nu mai puţin celebra carte “Vocea Tăcerii”.
 Nu se precizează evident numele lui, dar nici
măcar nu se poate înţelege exact dacă este vorba de-
spre judeţul sau oraşul Hunedoara, sau chiar munţii
Retezat.
Bineînţeles că nu s-a găsit nimeni la noi care să
încerce să dea de urmele acestui personaj atât de mis-
terios pe cât de important.
Şi mai aproape în zilele noastre, unul din cei
mai mari vindecători şi clarvăzători pe care i-am avut,
deşi născut într-o zonă (Şerani) tot fabuloasă a Biho-
rului, şi-a căpătat puterile de abia după ce s-a iniţiat în
pădurile Hunedoarei. Este vorba despre Nicolae Hexan,
care s-a născut în mai 1935 şi a murit în anul 1996.
Mai trebuie adăugat că zona oraşul Haţeg este
la ora actuală o zonă de referinţă mondială pe plan pa-
leontologic. Prin cercetări începute în anul 1997 de
prof. Univ. Dr. Dan Grigorescu, au fost descoperite în
apropierea localităţii Tuştea de la Vest de Haţeg fosile
de dinozauri şi alte animale care au trăit în urmă cu
cca. 68 milioane de ani. Unele dintre descoperiri sunt
extrem de rare în Europa, dintre care menţionăm ca de
exemplu ouă de dinozauri cu cioc de raţă.
În prezent după eliberarea dogmatică din 1989,
s-au putut elabora şi publica unele ipoteze pe
clarvedere, pe inspiraţie sau chiar numai pe o anumită
logică.
Din prima categorie face parte o distinsă
doamnă din Deva, autodenumită Melfior-Ra.
În cartea “Misiunea România” din anul 1996,
dânsa lansează teoria că mersul vieţii pe planeta noas-
tră este coordonat de 4 piramide naturale uriaşe exis-
tente în cele patru puncte cardinale.
La sud există Piramida Luminii Celeste realizată
la anul 24000 î.H. în Egipt care este şi cea mai veche şi
despre a cărei identitate nu mai trebuie insistat.
La vest există o piramidă în insula Sardinia, re-
alizată la numai 8000 î.H. .
La est, având aceeaşi vârstă ca precedenta, este
o piramidă în podişul Anatoliei, cu vârf ascuţit şi în-
dreptat în sud. Realizată din blocuri de piatră, ea are
intrarea la 3,0 m. de la bază. Mai rămâne piramida
nordică. Unde ar putea fi?
Evident că amplasarea ei este în Retezat şi spre
deosebire de cele din vest şi est şi vârful ei este chiar
retezat şi anume pe o suprafaţă de 19 m2 pe unde se
poate intra în ea într-un plan subtil. Ea are o dublură
cu vârful în jos şi este datată la 14000 ani î.H..
Piramida Retezat este la scara ½ din cea sudică,
dar făcută de asemenea de atlanţi. Ea conţine o gră-
madă de documente a căror copii sunt depozitate în pi-
ramida estică.
Ipoteza Melfior-Ra este mai greu de înţeles
chiar şi de iniţiaţii începători. Viitorul probabil ne va
face să înţelegem ce ni se pare azi o nebunie, respectiv
existenţa şi a altor planuri realizate dintr-o vibraţie
mai fină şi care se îmbucă peste şi în interiorul celor
fizice. În această situaţie schema celor patru piramide
ar putea fi perfect valabilă. Ceea ce se poate face astăzi
este de a verifica prin radiestezie dacă între orele 3 şi
15 se înregistrează emisiuni de valoare maximă pe
acest vârf teşit (ca şi piramida Keops) aşa cum afirmă
tot Melifior-Ra, care în plus menţionează că vf. Retezat
are 7 munţi entităţi în jurul său plus separat un indi-
cator de direcţie. Foarte asemănătoare fusese şi indi-
caţia clarvăzătorului E.B. folosită în material şi care
dădea că vârful este păzit de 8 stânci.
În legătură cu structurile piramidale este o ba-
nalitate a consemna prezenţa persistentă a acestei
forme în alura numeroaselor vârfuri. Vârful Mare
(2463 m.) fotografiat de celebrul om de munte Emil-
ian Iliescu este convingător ca de altfel şi celelalte fo-
tografii ale aceluiaşi autor. Dar structură piramidală
are şi Vf. Retezat văzut fără vârf dar şi cu vârf. Şi mai
sunt şi altele.
Acolo unde natura n-a putut să-şi modeleze
vârfurile în formă piramidală, acolo intervine omul
că parcă el a aranjat blocurile unul peste altul sub
această formă la Vf. Peleaga.
Cert este că forma piramidală este obsedantă
în Retezat.
În legătură cu piramida Vest din Sardinia tre-
buie să arăt că între noi românii şi sardinezi se pot
găsi apropieri remarcabile, pe care istoriografia noas-
tră n-a vrut să le sesizeze. Este vorba de obiceiuri
tradiţionale, costume, toponimice şi nume proprii
printre care chiar Popescu. Cum se explică aceste
asemănări, când în insula alăturată Corsica nu găsim
nici o urmă de similitudine?
În legătură cu piramida de la Sud, am arătat
deja (în revista “Magazinul Parapsihologic” nr. 8-9) că
Edgar Cayce a susţinut că în ultima lui viaţă (1877-
1945) a fost reîncarnarea lui RA-TA care, ca şef al unor
popoare din Carpaţi, deci strămoş de al nostru, in-
vadase Egiptul de Nord pe la anul 11000 î.H. Piramida
zisă a lui Keops a fost construită de Araaraat, fiul lui
Rata, care plecase din Carpaţi în fruntea unei coloane
şi trecuse iniţial pe la Vestul Caspicei. Data propusă de
E. Cayce este 11000 ani î. H., dar aceasta nu exclude
datarea Melfior-Ra, putându-se imagina o realizare în
etape.
Melfior-Ra mai comunică un mesaj pe care l-a
primit şi anume că în Planul Cosmic este prevăzută
pentru ţara noastră, acum la schimbarea ciclului cos-
mic, o Misiune pentru această parte a Terrei. În ved-
erea îndeplinirii acesteia în condiţii optime se produce
deja în prezent o iniţiere discretă a unor persoane
corespunzătoare. Iniţierea este dirijată de entităţi su-
perioare care-şi au sediul în munţii Rarău, Bucegi dar
şi în Retezat.
Salvarea noastră în viitorul apropiat apare ca
un ecou al activităţii spirituale intense care s-a desfăşu-
rat în trecut pe acest teritoriu de către strămoşii noştri.
În Planul Cosmic se prevede ca din această zonă
carpato-danubiano-pontică să se declanşeze evoluţia
spirituală ce va caracteriza Epoca Vărsătorului.
În ceea ce priveşte munţii Retezat, acesta este
echivalat în acest Plan cu munţii Hymalaia din nordul
Indiei.
Cetățuia sau Coloana Infinitului Carpatic
Marian Mihai*
De ce a trebuit, oare, ca Brâncuşi să realizeze
Coloana fără de sfârşit a neamului românesc
(carpatic)?
Oare se justifică o astfel de lucrare ?
Au fost nenumărate voci care au încercat expli-
carea simbolului pe care îl reprezintă coloana lui Brân-
cuşi de la Târgu Jiu.
Cum Brâncuşi nu va putea fi înţeles şi explicat
decât de cei care au reuşit să înţeleagă, să pătrundă
spiritul locurilor din care şi-a tras seva marele creator,
la fel şi neamul românesc nu va putea fi înţeles şi ac-
ceptat în spiritualitatea şi continuitatea sa pe me-
leagurile carpatice şi pericarpatice decât atunci când
ceilalţi vor încerca să-i pătrundă spiritul.
La români ca şi la strămoşii lor, fie că aceştia au
fost geto- dacii, trăitorii neolitici, sau omul începu-
turilor carpatice, simbolul înălţării către Dumnezeu,
____________________________
*Notă: Marian Mihai este fondator și director general al revistei
”RĂDĂCINI”- foaie de istorie și civilizație carpatică. Profităm de ocazie
pentru a vă recomanda această revistă, cu tematică asemănătoare cu cea
a noastră. O recomanda, de asemenea și oamenii valoroși care semnează
în paginile sale. Redacția.
Zalmoxis sau Forţa Atotputernică din înalturi a fost
nelipsit.
Coloana, căci despre aceasta este vorba, ca
unul dintre primele însemne cultice apărute pe me-
leagurile carpatice a fost nelipsită din spiritul omului
carpatic ca unitate principală şi primordială de legă-
tură cu divinitatea şi de înălţare către aceasta.
Cum e posibil ca pe parcursul a mii de ani acest
simbol să nu piară (?), vă puteţi întreba. Priviţi lângă
dumneavoastră şi veţi vedea în broderiile portului
popular din toate ţinuturile locuite de români, fie pe
teritoriul actual al României, fie în teritoriile înveci-
nate locuite de români, simbolul coloanei nelipsit.
Există însă, undeva în România un loc unde nu
poţi să nu fii fascinat de măreţia şi misterul său. Mister
greu de înţeles în zilele noastre, când orice nouă de-
scoperire de pe teritoriul României de astăzi este
atribuită în genere oricărei alte culturi sau civilizaţii,
numai românilor sau strămoşilor acestora nu, fie ei
mai apropiaţi în timp sau mai îndepărtaţi.
Am cunoscut şi străbătut, în urmă cu doi ani,
în judeţul Argeş, locuri care atunci mi s-au părut fab-
uloase prin istoria, vestigiile şi spiritualitatea cu care
erau încărcate.
Dar ceea ce urma să văd la Cetăţuia Negru
Vodă, pe drumul dinspre Târgovişte spre Câmpu Lung,
cu greu mi-aş fi putut imagina că voi avea şansa de a
vedea vredată. Îi mulţumesc pentru aceasta domnului
profesor Virgil Vasilescu.
Este un loc poate uitat de lume, de autorităţi şi
poate că a fost bine că s-a întâmplat aşa.
Vreţi să cunoaşteţi unul din locurile încărcate
cu adevărat de istorie, mergeţi la Cetăţuia.
M-am întrebat de multe ori de ce în zilele noas-
tre se consideră aproape ca unic document doar doc-
umentele scrise. Vezi că nu ştiu ce localitate a fost
atestată documentar pentru prima data la.... şi se dă
un an, chiar dacă pe teritoriul acelei localităţi s-au
găsit urme dc locuire, vestigii arheologice mai vechi
decât anul la care se face referire în aşa numita at-
estare documentară.
Ce mai poţi spune despre un loc ca Cetăţuia
unde găseşti pe acelaşi loc, pe o coloană, parcă infinită
a existenţei noastre, urme din paleolitic, trecând prin
neolitic, neocolind perioada geto-dacă continuată
fiind în urcarea ei către nemurire, de către creştinism.
Se pare însă, că a sosit vremea ca spiritul locu-
lui unde lăcaşele dc cult s-au suprapus, pe acelaşi fun-
dament- al nemuririi neamului carpatic, tot în
coloană, peste locul de cult neolitic s-a suprapus
Marele Altar al lui Zalmoxis şi mai apoi un lăcaş de cult

creştin, să reînvie. Dumnezeu l-a trimis, aici, pentru
săvârşirea planului său pe călugărul Marian Modest,
care este în prezent stareţul Mânăstirii Cetăţuia.
Aţi mers vreodată pe drumul de la Cetăţuia
flancat, de-o parte de stânca ce se înalţă către Cer şi de
cealaltă de megaliţi care parcă te protejează să nu cazi
în râpă? Trebuie să vedeţi bazinul dacic, săpat în stâncă
pentru acumularea apei de ploaie, folosită de călugări
la spălarea lucrurilor (a îmbrăcămintei), Marele Altar
rupestru, vechi parcă de când lumea şi ca şi când n-ar
fi fost de ajuns, va trebui să luaţi parte şi la slujba ţinută
de stareţ în biserica rupestră sau pe platoul de rugăci-
une al Marelui Preot săpat în vârful stâncii, probabil de
geţi.
Imaginaţi-vă în miez de noapte, pe acest pla-
tou, de circa 6 metri în diametru, printre tunete, fulgere
şi trăsnete, în mijlocul unei slujbe şi a unui ritual getic
desfăşurat pentru a-l cinsti pe Zalmoxis.
Aţi stat vreodată pe un astfel de platou în ploaie
şi pe deasupra ascultând şi o slujbă ţinută pentru
oprirea acesteia? Cu siguranţă nu. Şi ploaia s-a oprit!
Aţi luat vreodată o carte dintr-o bibliotecă sus-
pendată pe o stâncă deasupra unei râpe ?
Să mergeţi să vedeţi de asemenea grotele la
care nu se poate ajunge decât coborând pe coardă de
alpinist.
Şi ca imaginea să fie completă, ca un nou în-
ceput, parcă, în timpul amenajării unei vechi poteci
(aceasta realizându-se la sugestia domnului profesor
Virgil Vasilescu), călugării au descoperit un stâlp de
piatră ale cărei feţe sunt incizate cu o scriere. Imag-
inea grafică a textului te duce cu gândul la scrierea de
pe Plăcuţele de plumb de la Sinaia.
Oare ce spirit i-a animat pe oamenii ce au tre-
buit să trăiască pe aceste locuri neîntrerupt atâtea mii
de ani? Probabil că doar mergând acolo şi încercând
să pătrundem spiritul locului vom putea înţelege.
Pod de lumină peste Dunăre, între ţara
noastră şi Muntele Athos
Dan Corneliu Brăneanu
Dintre mănăstirile existente la Sfântul Munte
Athos, cea de care suntem cel mai mult legaţi din
punct de vedere istoric, este Mănăstirea Cutlumuş, sit-
uată în apropierea centrului administrativ al Repub-
licii Athonite, mai precis, la un sfert de oră de Careia.
(Reamintim că Prodromul, deşi impresionant ca
mărime şi ca poziţie, este numai schit).
Asupra originii acestui nume, Cutlumuş, oare-
cum ciudat, s-a încercat a se da diferite explicaţii, fără
a se ajunge la nici o variantă care să ofere un grad su-
ficient de încredere.
Nici asupra datei înfiinţării ei, cercetarea re-
spectivă nu este mai uşoară.
Prima menţiune de existenţă a aşezământului
religios de la Cutlumuş o constituie un hrisov imperial
bizantin din anul 1334, din care rezultă că acesta ex-
ista deja la această dată în imediata vecinătate a res-
turilor fostei singure aşezări catolice distruse, care se
numise Morfono, Amalfion sau Filadelful. Partea
proastă este că acest hrisov, deşi conţinutul lui este
confirmat, n-a putut fi consultat, din diferite motive
oculte. În această situaţie, ca bază oficială sigură, nu
poate fi considerat decât un hrisov din anul 1428,
adică de cu 94 de ani mai târziu. Din păcate, chiar dacă
numai de o parte a Istoriografiei.
În fața acestor situaţii, rezolvarea practică a
vechimii Mănăstirii Cutlumuş rămâne tot tradiţia
transmisă verbal, care de altfel, a fost fixată într-o
carte tipărită în anul 1870 de călugărul atonit Sofro-
nios Kaligos, şi anume că data înfiinţării a fost în sec-
olul X.
Totuşi, nu se poate a nu se arăta că în tipi-
coanele (orânduielile scrise interne, athonite) din
aniii 972 şi 1046, Mănăstirea Cutlumuş nu apare.
 Dacă ne-am ţine după acestea, datarea s-ar de-
plasa în secolul XI pe vremea împăratului Alexis I Com-
neanul (1081-1118).
Oricum, pentru relaţia româno-athonită, este
mai important faptul că în jurul anului 1350 mănă-
stirea se afla într-o situaţie avansată de degradare a
construcţiilor, şi oferea condiţii precare de vieţuire a
călugărilor, greci aproape în întregime. Se poate
menţiona că de această degradare nu este nevinovat
Papa Inocenţiu III (1198-1216) care îşi reclădise sin-
gura mănăstire de la Athos, pe vechiul amplasament
Morfono.
În această perioadă foarte critică, energicul
călugăr grec Hariton, urmărea cu mare zel găsirea
În acest sens, Vlaicu trimite la Cutlumuş, pen-
unor fonduri pentru reconstrucţie şi revigorare ple-
tru discuţiile necesare, pe Ioan Neagu Viteţe, care era
nară a activităţii monahale. Pe vremea aceea, ţaratul
un jupân de la curte. Astfel se înregistrează al treilea
Serbiei era cel la care Athosul începuse să apeleze pen-
reper de importanţă a Mănăstirii Cutlumuş, căci Viteţe
tru sprijin material, dar acesta îşi îndrepta interesul
devine primul călător consemnat oficial la Athos şi în
mai mult către Mănăstirea Hilandar.
Balcani, în general, pionier deci al turismului şi diplo-
Perseverenţa şi inventivitatea călugărului Hari-
maţiei româneşti peste graniţele de sud ale ţării.
ton l-a făcut să se îndrepta către o altă ţară vecină cu
Pe măsură ce ajutoarele materiale ale lui
Serbia, care nu mai participase la susţinerea vieţii
Vlaicu se consumau în lucrări, acesta a apreciat că
monahale de la Athos, respectiv Ţara Românească. Mo-
poate trimite acolo şi primii călugări români al căror
mentul conjunctural ales a fost căsătoria ţarului Ser-
număr a crescut progresiv în timp.
biei, Ştefan Uros V (1355-1371 ca împărat, după ce
Astfel se realizează al patrulea reper de impor-
fusese rege între 1346-1355) cu Ana, care era una din
tanţă, în sensul că Mănăstirea Cutlumuş absoarbe
fetele domnului valah Nicolae Alexandru (1352-1364)
primii călugări veniţi din viitoarea Românie. Cum s-
care a acceptat să contribuie la refacerea turnului mare
au înţeles sau nu aceşti români (obişnuiţi la noi în stil
al mănăstirii.
idioritmic) cu grosul de călugări greci (care trăiau în
Călugărul Hariton a colaborat în continuare cu
chinovie) aceasta este o altă problemă care îşi are
domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), pe care l-a
locul în alt context.
vizitat de şapte ori, obţinând ajutoare materiale con-
Activitatea de ajutorare materială, respectiv de
sistente.
refacere a Mănăstirii Cutlumuş, a continuat, şi asper-
Mănăstirea Cutlumuş a fost, deci, prima de la
ităţile în această acţiune au dispărut în august 1372,
Athos care a primit ajutoare româneşti. De aceea, ea a
când călugărul Hariton a fost numit de Patriarhia de
şi fost numită mai târziu, “Mănăstirea Voevodului”, dar
la Constantinopole ca mitropolit al Ungrovalahiei în
şi mai târziu, pe vremea lui Neagoe Basarab “Lavra cea
condominium cu Antim (Daniil Critopulos). Activi-
mai mare a Ţării Româneşti”. Acesta este primul reper
tatea meritorie de organizator şi luptător a călugăru-
pe care l-am evidenţiat în demersul nostru, acum.
lui Hariton a fost astfel remarcată şi răsplătită, el
Al doilea reper important este acela că, la refac-
ajungând Mitropolit, şi după încă patru ani, adică
erea Mănăstirii Cutlumuş a contribuit, prin experienţa
1376, şi protos al Athosului, cumul de funcţii care nu
sa căpătată la Mănăstirea Hilandar, călugărul Nicodim,
s-a mai înregistrat în nici o altă ţară legată de Sfântul
viitorul Sfânt de la Tismana.
Munte.
Din păcate, nu se pot face precizări asupra im-
După terminarea domniei lui Vladislav I
portanţei şi naturii acestui aport. În schimb, s-a con-
(Vlaicu) în 1377, urmează la tron Radu I şi Dan I
statat că stilul arhitectonic al bisericilor mănăstirilor
(1383-1386), adică un interval de nouă ani în care nu
înfiinţate de Nicodim în ţara noastră, este asemănător
se mai cunosc documentar legăturile noastre cu
cu cel de la Cutlumuş.
Mănăstirea Cutlumuş. În 1386 vine la domnie Mircea
Colaborarea dintre călugărul Hariton şi domn-
cel Bătrân, care donează mănăstirii satul Dăneşti (ce
itorul Vlaicu a continuat de-a lungul anilor, sub forma
putea fi identificat cu Dăneasa, sat aflat la sud de
unor adevărate reglementări scrise ale obligaţiilor
Drăgăneşti, în judeţul Olt) şi care a început acoperirea
celor două părţi, după tratative contradictorii.
cu plumb a bisericii Sfântului Nicolae din cadrul
mănăstirii.
De la 1418, când se termină domnia lui Mircea
cel Bătrân, până la 1431, adică timp de treisprezece
ani, iar nu se mai ştie nimic de legăturile noastre cu
Mănăstirea Cutlumuş. La această dată ajunge domnitor
Alexandru I Aldea care conduce Ţara Românească timp
de cinci ani (1431-1436). Acesta se remarcă prin faptul
că, încă din anul 1398, pe vremea când era numai boier
la curtea lui Mircea cel Bătrân, donase Mănăstirii Cut-
lumuş, respectiv bisericii Sfântul Nicolae, satul
Cireaşovul, care este un sat, practic parte componentă
astăzi, a oraşului Slatina. Cu atât mai mult, Alexandru I
Aldea acum, când a ajuns domn al Ţării Româneşti, se
poate presupune că a donat sume consistente de bani
pentru îmbunătăţirea în continuare a aşezământului
de la Cutlumuş.
În sfârşit, ultima donaţie de acest gen cunos-
cută, este făcută de Radu cel Mare (1495-1508) şi este
a satului Uibăreşti, care astăzi nu poate fi localizat
decât în judeţul Hunedoara.
În anul 1497 Mănăstirea Cutlumuş arde
aproape în întregime, şi în anul 1502, în timpul dom-
niei lui Radu cel Mare, se începe cu bani româneşti
refacerea ei.
Neagoe Basarab (1512-1521) a avut contribuţii
sistematice finite foarte importante, inclusiv constru-
irea unei bolniţe. În continuare, în secolul al XVII-lea,
domnitorul Alexandru Cuconul (1623-1627) închină
Cutlumuşului Mănăstirea Clocociov, de lângă Slatina,
existentă şi astăzi.
În final, se poate menţiona că efortul românesc
de ajutorare a Mănăstirii Cutlumuş, foarte consistent,
diversificat ca formă de manifestare şi permanent în
timp, nu a beneficiat de o recunoaştere corespunză-
toare la Athos.
“Lavra cea mare a Ţării Româneşti ” nu este
apreciată ca atare acolo, unde se consideră că meritele
mari ar reveni de fapt unui împărat bizantin, Constan-
tin Dragoses (1449-1453), despre care, însă, nu există
urme materiale consistente la Cutlumuş. Situaţia
provine şi din conflictul între cele două naţii de
călugări greci şi valahi, care începuse încă de pe vre-
mea lui Vlaicu, dar şi din lipsa de patriotism real al con-
ducătorilor ţării noastre care, de fiecare dată, au eludat
aportul domnitorilor români anteriori.
Se pare astfel că ultima generaţie de domnitori
care au reconstituit Mănăstirea Cutlumuş, după in-
cendierea ei din 1497, au uitat contribuţia din perioada
lui Mircea cel Bătrân şi celei de pe vremea lui Vladislav
Vlaicu (cu urmaşii lui imediaţi).
În acest sens, şi de aceea sintagma “Mănăstirea
Voevodului” se referă strict la Neagoe Basarab, după
cum “Lavra cea mare” se referă numai la Radu cel
Mare. Se observă astfel tendinţa de autoapreciere a
unor merite personale în detrimentul unui efort
naţional colectiv, depersonalizat, efort care a început
încă de pe la anul 1355 şi care, ca să fie avut mai târziu
impactul meritat, nu trebuia fragmentat. Acest com-
portament probabil genetic al poporului nostru care
se manifestă în toate domeniile şi astăzi în măsură şi
mai mare, ne-a adus toate dezavantajele posibile şi
este semnul lipsei unui fior patriotic constructiv şi al
unui individualism nesăbuit. De fiecare dată când se
atacă o problemă oarecare nu se prea ţine seama de
realizările antecesorilor şi totul se reia cu multă in-
ocenţă, de la început.
Se ştie că dintre toate ţările balcanice (şi ale
lumii în general) Ţările Româneşti au contribuit în cea
mai mare măsură, din punct de vedere material, la aju-
torarea aşezămintelor monahale de la Muntele Athos,
fie mănăstiri sau schituri.
Eruditul Petre S. Năsturel constată că, la un
moment dat, toate mănăstirile de la Athos erau sub
protecţia unui singut Mecena. Acesta era domnitorul
Ţării Româneşti, Neagoe Basarab. Dar o apreciere din
partea unui străin de neamul nostru este şi mai im-
portantă. Vom menţiona numai una, cea a ilustrului P.
Uspenskij care, în “Istoria athonă” (la pagina 334)
scrie: “Nici un popor pravoslavnic n-a făcut atâta bine
pentru Athos cât au făcut românii.” (Chiev 1887)
Şi cu toate acestea, noi, marii binefăcători, nu
avem încă o mănăstire la Athos şi o recunoaştere sin-
ceră a marelui efort material pe care l-am întreprins
de-a lungul timpului.
Toate celelalte ţări ortodoxe: Rusia, Serbia şi
Bulgaria, au cel puţin câte una. Dar aceasta este o altă
problemă, care deocamdată nu impresionează pe ni-
meni.

Titlul acestui cadru a fost ales pentru a marca
memoria unui om care şi-a dedicat viaţa studierii istoriei
românilor şi care a încercat mai mult decât oricare altul
să aducă la lumină rădăcinile şi tradiţiile cele mai vechi
ale acestei ţări.
Se vor afla aici scrieri care privesc aspecte inedite
şi uneori controversate din istoria, tradiţia şi obiceiurile
acestor pământuri care peste timp se vor numi Româ-
nia.
Se vor întâlni aici şi referiri la cei care au scris
despre istoria românilor, despre cum au scris-o şi în
unele cazuri despre ce i-a îndemnat s-o scrie aşa.
Tot aici veţi afla că noi suntem acum, aici, pe
aceste pământuri, datorită celor care au îngrăşat ţărâna
cu sângele şi oasele lor, pentru a ni-l lăsa nouă. Şi conş-
tientizând asta, poate vom gândi şi acţiona altfel.
Destinul unei legende săpate în piatră
Poate ar fi trebuit să încep cu legenda. Voi în-
cepe însă cu realitatea, cu faptele, care la rândul lor
par să fie acoperite de trecerea timpului şi de colbul
uitării.
A fost odată, nu tare demult dar nici prea de
curând, într-un parc bucureştean care a purtat mai
multe nume (ultimul fiind Parcul Carol), un grup stat-
uar frumos şi expresiv totodată. Pe un prag, înconjurat
de un fir de apă ce izvorea din gura unei peşteri artifi-
ciale, o femeie culcată parcă dormea. De o parte şi de
alta, aşezaţi pe piedestaluri de stâncă, o vegheau doi
giganţi de piatră. O femeie din marmură şi doi giganţi
din piatră de Rusciuc. Un gigant era semnat, la bază,
D.P. De-abia al doilea gigant, care de fapt poartă sem-
nătura întregului ansamblu de trei piese, dezleagă
enigma initialelor: sculptor Dimitrie Paciurea. Val-
oarea plastică a sculpturilor este întregită de valoarea
sculptorului. Chiar şi fără semnătură se putea vedea o
mână de maestru...
Şi bine zis: se putea vedea. Cum nu tot ce e fru-
mos şi place şi cum nu tot ce e bun e veşnic, Cineva i-a
pus gând rău. S-ar putea ca evenimentul destrămării
ansamblului să fie legat de ridicarea Mausoleului
Eroilor Comunişti. Nu se ştie sigur. Cert e că cineva a
fost deranjat de goliciunea statuii. De goliciunea unei
opere de artă (!!!). Şi aşa, „Frumoasa adormită” ajunge
pe un maidan, într-un fel de groapă de gunoi amenajată
ad- hoc, şi pentru ca giganţii să nu mai străjuiască un
loc gol, sunt şi ei mutaţi. De o parte şi de alta a aleii
principale, la mică depărtare de lacul Parcului Carol.
Primul la 100 metri de lac, al doilea la încă 200 de
metri. Dacă tot au fost despărţiţi de zâna lor, să-i
despartă şi o alee!
După multe insistente, sculptura femeii este re-
cuperată şi amplasată în Parcul Herăstrău. Ani şi ani
au curs de-atunci. S-au schimbat regimuri, s-au schim-
bat preşedinţi, s-au schimbat miniştrii, s-au schimbat
primari. Nedreptatea făcută sculptorului, nedreptatea
făcută parcului, nedreptatea făcută unor blocuri de pi-
atră care nu se puteau împotrivi, a rămas.
Până când? Se aude că o seamă de parcuri ale
capitalei vor intra în refacere cu bani de la Uniunea Eu-
ropeană. Poate că cineva, aflat în funcţia potrivită şi la
timpul potrivit, se va folosi de acest context pentru a
îndepărta o nefericită eroare. Ar însemna o reparaţie
estetică şi o reparaţie morală.
Trăia demult, în negura timpurilor, în munţii
râpoşi ai Bucegilor, o domniţă care avea doi gemeni
neasemuiţi de frumoşi. Crescând, ei încep să colinde
pădurile muntelui după vânat. Într-o bună zi, ei întâl-
nesc într-o poiană o fată fermecătoare, ce trăia într-o
colibă cu uncheşul ei. Gemenii se îndrăgostesc de fată,
şi îi povestesc mamei despre dorinţele lor. Presimţind
ceva, şi nevrând a exista ceartă între cei doi fii ai ei, îi
sfătuieşte pe amândoi să o ceară în căsătorie, iar voinţa
fetei, fără supărare, să fie respectată întocmai.
Totodată, pe ascuns, sfătuieşte şi pe fată să nu
pregete în hotărâre şi s-o ia de grabă... Dar datorită fru-
-museții celor doi băieţi, fata nu ştie pe care să aleagă.
Atunci le propune o învoială: va deveni soţia aceluia
care o va salva când se va arunca în prăpastie! Fe-
cioara se aruncă în gol, iar acolo unde cade izbucneşte
o cascadă. Aceasta se va numi peste timp Urlătoarea
sau Urlanda. De supărare că au împins-o la o aseme-
nea faptă fără a putea-o salva, uriaşii feciori se trans-
formă în stane de piatră.
Aceasta este legenda transfigurată în piatră în
Parcul Carol.
Mulţumim celor care, ştiuţi sau neştiuţi, prin
vorba sau prin fapta lor, vor asculta de glasul tainic al
necuvântătoarelor pietre care se vor iar reunite...
Asupra încrucişarii genetice
a populaţiilor din Balcani: Sfântul
Nicodim de la Mănăstirea Tismana
Dan Corneliu Brăneanu
Părerea acreditată oficial asupra părinţilor
Sfântului Nicodim este că mama sa era sârboaică şi
tatăl era grec, şi că el s-ar fi născut în Macedonia, la
Prilep, fiind înrudit cu cneazul Lazăr (1371-1389) al
Serbiei de nord.
Lipsa documentelor şi eterogenitatea etnică în
Balcani face ca această ipoteză să mai sufere discuţii
şi amendamente.
În privinţa arhivei informaţionale aceasta este
în general săracă pentru evenimentele din sec. XIV în
zona de la sud de Dunăre, în special în ceea ce-l
priveşte pe Sfântul Nicodim. Această situaţie l-a făcut
pe savantul Emil Lăzărescu să scrie în anul 1965: “Cel
care s-ar ocupa de viaţa Sfântului Nicodim de la
Tismana ar face o treabă grea şi zadarnică, căci imag-
inea lui se bazează pe o nesigură tradiţie orală şi doar
pe un singur document scris, realizat şi el din con-
semnarea unor informaţii verbale (Paul din Alep).”
O sursă scrisă pe care ne-am fi putut baza este
viaţa Sfântului Nicodim scrisă în slavonă de discipolii
săi, dar aceasta a dispărut în secolul XVIII.
În anul 1966 se publică rezultatul studiilor
cercetătorului Djordje Sp. Radojičic care face unele
precizări şi supoziţii interesante.
Astfel în privinţa eterogenităţii etnice în Bal-
cani el lansează chiar în titlul articolului denumirile
de bulgaroalbanitoblahos şi serboalbanitobulgarob-
lahos ca reprezentând populaţii amestecate între
patru etnii şi care prin încrucişări dau urmaşi de o
etnie confuză. Se poate remarca faptul că în ambele
denumiri inventate de Radojičic cuvântul de bază, pes
-te care se adaugă celelalte, este (v) blahos.
Autorul pleacă de la locul de naştere al Sf.
Nicodim pe care-l consideră a nu fi Prilep ci Prilepac,
un castel aflat lângă Novo Brdo, centru minier. Aici în
acest castel şi mediu sârbesc se născuse Lazăr, vi-
itorul cneaz după destrămarea imperiului sârb care
s-a produs în anul 1371. Dar despre Lazăr se ştie pre-
cis că îşi începuse ascensiunea ca fiind şef de turme
în munţii Viteonica, şi Kosoric, adică în limbaj local
era Katunar.
Prin definiţie katunarii erau vlahi. Pe de altă
parte se ştie că Lazăr era rudă cu mama lui Nicodim
care astfel pe parte maternă se poate considera şi el
vlahosârb.
Despre tatăl lui Nicodim se ştie sigur că era
născut în localitatea Kostur din districtul Vrajne con-
dus de vlahul Baldovin şi populat de vlahi. Deci pe
linie paternă Nicodim se poate considera vlahogrec.
Este evident că Nicodim nu cunoştea la în-
ceput limba vlahă, după cum chiar greaca a învăţat-o
mai târziu la Athos. Apoi a învăţat bulgara şi româna,
după ce a trecut Dunărea şi probabil nu prea de-
vreme, având în vedere compoziţia etnică a
călugărilor atât de la Mănăstirea Vodiţa cât şi de la
Mănăstirea Tismana care era predominant sârbească.
Din datele prezentate de academicianul sârb
Radojičic apare deci ca foarte probabil ca Sfântul
Nicodim să aibă o componentă etnică vlahă în gena
sa provenită pe linie maternă sau paternă sau chiar
pe a amândoura.
Această “chemare a sângelui” l-a adus în Ţara
Românească când putea foarte bine să rămână la
Muntele Athos unde avea o poziţie foarte puternică,
după unii autori, el ajungând stareţ al Mănăstirii Hi-
landar. Dacă tot vroia să schimbe locul putea să
meargă la Constantinopol unde era foarte apreciat de
mitropolitul Filotei din anul 1374 cu ocazia misiunii
de împăciuire organizată de principele Lazăr şi
Miropolitul Sava IV, la care participase şi Nicodim şi
unde căpătase şi gradul de arhimandrit.
De asemenea putea rămâne foarte bine în Ser-
bia, unde avea rude la conducerea ţării şi unde i se fă-
cuse oferta de a deveni arhiepiscop. La fel putea
rămâne între bulgari, având în vedere legătura
strânsă pe care o avea cu patriarhul Eftimie.
Atracţia către pământul românesc este însă un
fenomen subtil care necesită o cercetare specială.
Dacă Nicodim, dar şi Grigore Ţamblac, au venit din
sud ca şi Antim Ivireanul (provenit de fapt din est).
Cuviosul Paisie de la Neamţ a venit din nord. Dacă din
vest nu ne-a venit nici o personalitate la vremea re-
spectivă care să intre în istoria noastră religioasă, în
schimb de la noi am trimis în acea direcţie personal-
ităţi importante ca Sfântul Ioan Cassian, născut pe la
360, care ajungând la Marsilia în jurul anului 415, a
pus bazele organizării mănăstireşti în Europa de apus
prin înfiinţarea a două aşezăminte monahale dintre
care una de călugăriţe.
La fel de important a fost şi Dionisie Exiguul
născut pe la 470 care a trăit la Roma sub zece papi. El
a pus bazele calculului erei creştine valabil pentru în-
treaga planetă şi care se foloseşte şi astăzi. Şi exem-
plele ar putea continua.
Ba chiar şi rămăşiţele pământeşti ale unor
sfinţi s-au dorit tot în ţara noastră. Sfântul Dimitrie cel
Nou din Bassarabov (nu din Basarabi) a dovedit că aici
se simte bine atunci când nu s-a lăsat retransportat în
Bulgaria. Sfânta Filofteia decedată tot la sud de
Dunăre şi-a vrut ca loc de odihnă Mănăstirea Curtea
de Argeş şi nu ţara ei. Situaţii inverse nu se cunosc.
Exemplele pot continua sugerând ideea că toţi
cei menţionaţi puteau avea gene valahe şi
moldoveneşti în sângele lor, ceea ce este foarte posibil
şi chiar demonstrabil în cazul lui Grigore Ţamblac şi
aşa cum a arătat pentru Nicodim – nota bene – nu un
român, ci un sârb. Pentru aceasta trebuie să fim re-
cunoscători onestului savant Djordje Radojičic.
În ipoteza când nu ar exista aceste legături de
sânge, atracţia spre pământul românesc rămânând
dovedită, analiza acestei tendinţe ar intra însă în
domeniul metafizicii şi al geografiei sacre.
Petrache Lupu si fenomenul
naţional Maglavit
Dan Corneliu Brăneanu
Cine n-a auzit de minunile din localităţile Lour-
des, Santiago de Compostella, Fatima ca să cităm doar
pe cele mai cunoscute, din Europa şi introduse deja în
circuitele turistice internaţionale. Acolo şi în toate
celelalte cazuri similare semnalate pe toate continen-
tele au fost înregistrate apariţii divine sub aspectul
Maicii Domnului, a entităţii supreme Dumnezeu sau a
altor înalte personaje sacre, apariţii care au fost ur-
mate de vindecări miraculoase efectuate în locul re-
spectiv şi prin simpla prezenţă şi încredere în
bunătatea divină.
Cine au fost aceste persoane alese care au ben-
eficiat de viziunile respective: înalţi prelaţi, mari per-
sonalităţi politice, ştiinţifice, culturale, martiri în
credinţa creştină? Răspunsul este surprinzător.
La Lourdes în 1858 a fost o ciobăniţă,
Bernadette Soubirous, în etate de 14 ani.
La Fatima (13 mai 1917) a fost Lucia Los San-
tos, de 10 ani şi încă doi păstori.
La o altă apariţie din Franţa de la La Salette
(1846) cei contactaţi de Divinitate au fost Pierre Gi-
raud, de 11 ani şi Melanie Calvat, de 15 ani.
Considerând că exemplele sunt suficiente s-ar
putea deja înţelege că logica divină este alta decât cea
umană în alegerea sufletelor umane cu care să se
poată comunica şi că deci poziţia materialiştilor, fie
chiar oameni de ştiinţă, de blamare a acestor alegeri,
este o blasfemie.
Justificarea alegerii divine a unor persoane
tinere şi lipsite de educaţie, mintea omenească n-ar
putea-o face (dacă aceasta ar avea vreo importanţă),
decât sub aspect karmic, gândind că tinerii respectivi
ajunseseră la un nivel de spiritualitate foarte ridicat în
vieţile anterioare. Pe de altă parte aceste suflete ele-
vate au fost abordate la vârste tinere tocmai pentru a
nu fi murdărite de primele noţiuni materialiste şi lim-
itative care se căpătau exclustivist (dar şi astăzi la fel)
prin educaţie. În plus păstorii, trăind în natură, se
simţeau în largul lor în regnul animal şi vegetal.
Adevărul este că mintea omenească nu o poate
înţelege pe cea divină aşa că mai importante sunt con-
secinţele concrete ale apariţiilor decât explicarea lor.
În toate cazurile minunile medicale sau de altă natură
care de atâţia ani se produc la Lourdes, Compostella
şi Fatima nu mai permit nici unei minţi normale de a
le pune pe seama unor excrocherii, iluzii, autosugestii
colective sau îmbunătăţiri temporare mai de grabă no-
cive.
Aceste explicaţii iluzorii nici nu s-ar mai putea
da având în vedere numărul impresionant de oameni
în suferinţă care afluiază în număr din ce în ce mai
mare, spre aceste locuri sacre.
Dacă aproape toate ţările din lume au sau au
avut asemenea locuri cum ar fi ca ţara noastră să nu
fie şi ea onorată de Divinitate.
 Adevărul este că ele au existat dar şi-au înceteat
sclipirea din motive pe care nu le putem înţelege. Dacă
totuşi ne încăpăţânăm să raţionăm o explicaţie simplă
ar fi dispreţul arătat de clasa zisă a intelectualilor,
izvorât dintr-un materialism aproape inexplicabil într-
o ţară considerată Grădina Maicii Domnului şi cu apli-
caţie spre spiritualitate. Acum am şi ajuns la cazul
Maglavit care a revenit în actualitate prin deshumarea
osemintelor lui Petrache Lupu în ziua de 29 mai 2009
pentru a fi reîngropate în biserica nou construită chiar
pe locul apariţiei divine.
Petrache Lupu, cioban de meserie, s-a născut la
Maglavit la 12.X.1917 la ora 20.35 sub un cer de
naştere cu totul special, respectiv beneficiind de o
quadraplă conjuncţie în Gemeni a Ascendentului,
Lunei, stelei fixe Alfa Orionis şi a planetei Pluto, situaţie
rarisimă şi benefică în sens spiritual.
Avea 28 de ani când a avut primele trei vedenii
la 31 mai 1935, 7 iunie şi 14 iunie toate în zile de vineri
în jurul orei 18, aceeaşi zi în care a şi fost acum dez-
gropat. Amănuntele apariţiei unei entităţi masculine,
a unui moş considerat de Petrache Lupu că ar fi Dum-
nezeu şi asupra vieţii în continuare a acestuia cioban
gângav din fire, reformat la recrutare şi de numai
1,62m înălţime nu-şi au loc în planul propus al arti-
colului. Esenţialul este că în apariţiile sale „Dumnezeu”
a cerut să se ridice o mănăstire a cărei biserică avea
deja fundaţia realizată când lucrările au fost sistate de
noul regim politic, până în 1992, devenind funcţională
anul acesta cu sprijinul financiar substanţial din partea
magnatului Gigi Becali.
Ce este de remarcat este faptul că biserica
posedă cea mai înaltă clopotniţă din România de 38 m.
în stilul Renaşterii italiene. Dacă bisericii i-a trebuit
aproape 75 ani pentru a fi funcţională din opoziţia oa-
menilor (oportunitatea cu materialismul comunist), în
schimb, vestea despre vindecările trupeşti şi sufleteşti
s-a răspândit cu o viteză incredibilă şi fluxul de oameni
suferinzi s-a dovedit impresionant.
În acest moment a început şi reacţia de îm-
potrivire a intelectualităţii atât din Craiova cât şi din
Bucureşti. Petrache Lupu a fost socotit bolnav, debil
mintal, escroc etc. ca şi preotul din localitate acuzat că
a pus totul la cale în interese materiale. Duşmănia a
luat o asemenea amploare încât este resimţită ca în-
tărită chiar după anul 1989. La anunţarea evenimen-
tului deshumării osemintelor lui Petrache Lupu, o
televiziune denumea afluxul suferinzilor în anii ’30 la
Maglavit, ca isterie de grup.
Acest comportament al poporului nostru con-
stituie o ciudăţenie care se adaugă la multe altele, care
nu poate fi pusă doar pe lipsa de educaţie şi informare.
Ar fi trebuit a fi cunoscut însă că cele mai mari
somităţi ale neamului au validat fenomenul, respectiv
pe Petrache Lupu. Astfel:
Prof. Gh. Marinescu, decedat în anul 1938,
rămas cel mai important neurolog al ţării noastre l-a
cercetat din punct de vedere medical şi l-a găsit per-
fect sănătos pe Petrache Lupu, i-a arătat multă
dragoste şi s-a fotografiat cu el. Şi un psiholog, C. Geor-
giade, într-o lucrare „Maglavitul în lumina psihologiei
ştiinţifice”, admite ca posibile, la cei ce au credinţă,
viziunile lui Petrache Lupu.
Miron Cristea, Patriarhul ţării, a publicat un ar-
ticol în ziarul Universul din 15 septembrie 1935, în
care afirmă că Petrache Lupu este contrariul unui fals
apostol. El nu mănâncă carne, nu bea, nu fumează. Pa-
triarhul trimite la Marcu IX, 23 de unde rezultă că
toate sunt cu putinţă unui credincios om cu sufletul
curat cum ar fi un cioban, aşa cum a fost şi Sf. Dumitru
cel Nou Basarabov, patronul spiritual al Bucureştiului.
Fenomenul de la Maglavit şi Petrache Lupu a fost deci
acceptat de elitele cele mai mari ale ţării din punct de
vedere medical, neurologic, psihologic, religios, dar şi
ezoteric, căci Mihai Vâlsan , înainte de se stabili la
Paris în anul 1936 a solicitat şi obţinut binecuvântare
de la Petrache Lupu.
În plus faţă de toţi cei arătaţi, conducători ai
ţării i-au acordat toată încrederea lui Petrache Lupu.
Astfel Regele Mihai şi-a trimis ca delegat pe generalul
Sitichiu ca să-l boteze în faţa a mii de oameni veniţi
pentru vindecare. Mareşalul Antonescu l-a dus cu
avionul la Cotul Donului pentru a sfinţi trupele
române. Era deja considerat, înainte de consacrare
sfânt cu puteri remarcabile (ca de altfel şi Arsenie
Boca mai târziu).
Atunci se naşte din nou întrebarea: de unde
atâta înverşunare atunci şi acum împotriva fenomenu-
lui şi a persoanei?
O singură explicaţie ne-ar mai avantaja: fig-
urează în Planul Cosmic care conduce Universul ca
românii să respingă fenomene ca cel de la Maglavit
pentru că apariţiile indiferent pe cine reprezintă nu
sunt divine, reprezintă numai realizări tehnologice ale
unor vizitatori extratereştrii care încearcă să ia con-
tact cu noi. Ipoteza nu este de lepădat, dar şi o aseme-
nea situaţie face parte tot din Planul Cosmic care este
de origine divină şi deci chiar aşa nu am avea motive
de aversiune.
În afară de vindecările efective realizate la
Maglavit, dispărute odată cu punerea sub supraveg-
here de către comunişti a lui Petrache Lupu, colabo-
rarea dintre acesta şi entităţile exterioare s-a
concretizat şi prin nişte preziceri consemnate la vre-

-mea respectivă.
La întoarcerea lui de la Cotul Donului, unde fus-
ese dus de mareşalul Antonescu, episod deja men-
ţionat, Petrache Lupu profeţea în avion: „Războiul ăsta
va fi pierdut”. La Maglavit Petrache Lupu spunea oa-
menilor: „Dacă nu vă pocăiţi, din steaua mare care vine
de la Răsărit va curge mult sânge pe pământul ăsta şi
va fi foamete mare şi multă suferinţă”.
Dacă ar fi fost numai aceste preziceri care s-au
adeverit întocmai, denigratorii de astăzi ai fenomenu-
lui ar trebui să-şi dea seama că este vorba de un profet
cum nu mai avusesem până atunci căruia ar trebui să i
se acorde o atenţie cuvenită.
Alte prorociri au fost şi mai importante. Una
care se repeta în cuvântările ţinute poporului adunat
pentru vindecare era: „Pocăiţi-vă că se apropie îm-
părăţia cerurilor şi vai de cel care va fi găsit în păcate“.
Dacă astăzi acest îndemn ar putea fi considerat desuet
datorită multitudinei informaţiilor legate de fatidicul
an 2012, nu aceiaşi situaţie era în anul 1935 când la
noi nu se vorbea nici măcar de al doilea război mon-
dial. Îndemnul se referea la toată ţara, dar efectele lui
benefice au rezultat evident din statisticile prefecturii
Dolj efectuate în anii următori, în care rata criminal-
ităţii de-a lungul Dunării în Oltenia a prezentat
micşorări sensibile.
Pe de altă parte Petrache Lupu a primit în mai
multe rânduri mesajul, din partea Moşului, că Dacia va
redeveni centrul spiritual al lumii. Olteanul nostru nu
realiza ce înseamnă aceasta, nu auzise de Sundar Singh
şi nici de Mihai Vâlsan care, pe alte căi, ajunseseră la
aceiaşi formulare. Cei care inventariază pleiada de
susţinători independenţi ai viziunii lui Singh fiecare în
felul lor nu ştiu sau nu vor să ştie că acest Petrache
Lupu ar trebui să fie în fruntea listei acestor susţinători
din ce în ce mai numeroşi.
Ţara noastră a avut ocazia de a avea în Maglavit
un centru de atracţie internaţională ca şi cele trei
menţionate la început aflate toate în apusul Europei
sau măcar ca Medjungorie în Croaţia. Ca şi în alte ocazii
conducerea ţării nu a sesizat ocazia favorabilă din
punct de vedere spiritual dar şi material fiind spri-
jinită în această slăbiciune şi de atitudinea intelectu-
alilor orăşeni.
Au fost şi alte locuri în ţară în care s-au produs
apariţii divine. Avem astfel:
Satul Cuca din Argeş unde ţăranului Ion Gh.
Popa în anul 1920 i-a apărut arhaghelul Mihail.
Satul Casota din Buzău unde văcarul Bănică
Doleanu a semnalat apariţia pe câmp a unui moş la
30.VII.1928 care era chiar Dumnezeu.
Satul Gura Vulcănii din Dâmboviţa unde
ţăranca Maria Oprea aflată tot pe câmp în anul 1939,
tot într-o zi de vineri (vezi Maglavit), a avut viziunea
unui moş cu barbă albă ca şi la Casota şi la Maglavit,
care era însă Sf. Ilie.
Mai în zilele noastre foarte cunoscut este
fenomenul de la Seuca unde Maica Domnului a apărut
de mai multe ori, ultima oară la 17.V.2005 când a
anunţat că nu va mai reveni acolo niciodată.
Şi maica Veronica de la Mr. Vladimireşti la 16
ani în anul 1937, când se numea Vasilica Barbu, a
văzut coborând dintr-un nor un moş pe care ea l-a
asimilat cu Iisus Hristos.
Apariţiile arătate mai sus au declanşat con-
secinţe locale benefice care însă au intrat repede în
anonimat deci neputându-se compara cu Maglavitul
care a fost un fenomen naţional.
Protagoniştii acestor apariţii, nefăcând nici
profeţii importante au ieşit şi ei din memoria poporu-
lui, mai puţin maica Veronica care între timp ajunsese
stareţă la Mr.Vladimireşti, unde a şi decedat.
În schimb după Petrache Lupu a apărut o altă
personalitate marcantă, dar de altă factură, Arsenie
Boca care în prezent, deşi nu este trecut nici el în rân-
dul sfinţiilor români, este extrem de apreciat şi iubit
de popor.
Dacă nu avem literatură beletristică despre
apariţiile creştine din ţara noastră avem însă autori
care au publicat despre pelerinajele lor în alte local-
ităţi din Europa. Cel mai recent asemenea pelerin-scri-
itor este Daniela Nistor care a publicat „Mesajul
Luminii pentru români” (Lucman, 2005), revelaţia de-
plasării ei la Medjungorje şi „Pelerinaj la Compostella”
(Antet, 2009).
Fenomenul naţional Maglavit poate fi mai bine
înţeles şi apreciat acum, în contextul prezentării mai
multor manifestări de acelaşi gen consemnate în ţara
noastră, pe care am încercat a-l realiza.

Omul între Cer şi Pământ, întregind Marea Tri-
adă guenoniană a naturii, este admirabil ilustrat în car-
acterul grafic chinezesc tradiţional al regelui. Deşi
separată de mari distanţe geografice, cultura magică
chineză îşi găseşte corespondenţe în vasta literatură
hermenautică inspirată de Hermes Cel De Trei Ori Mare,
care afirma în Tabula că "Ceea este sus este şi Jos". Între
misterele Tăriilor de sus şi de jos, se află marele mister
al existenţei şi al omului însuşi.
Rămăşiţele unui "om al pădurii"
la Stânişoara (jud. Vâlcea)
Analizând răspunsurile la chestionarul pe care-
l distribuise la nivel naţional, Nicolae Densuşianu con-
turează în lucrarea sa, "Dacia Preistorică" (pag. 21-22)
"imaginea unui făpturi, "Moşul", care aparent, ţine
doar de folclor: "La poporul român mai există şi astăzi
o serie de tradiţiuni despre o rasă umană primitivă,
păroasă şi colţată... Acest om păros, cu dinţii colţaţi şi
căutătură înfiorătoare, ca fiind sălbatic, de regulă ma-
re, păros şi duşman constant al omului de azi".
"Moşul" se întâlneste atât în legende, povestiri
populare, cât şi în descântece şi cuvinte de dojană: "Am
să te dau lu' Moşu’ !", "Vezi că o să te prindă Moşu’ !".
Acest tip de făpturi se întâlnesc în tradiţiile,
mai mult sau mai puţin recente, ale multor popoare,
sub diverse denumiri (Yeti, Mau, Bigfoot, Sasquatch,
Susunaa...). Încercările de a captura acest fel de făptură
constituie o modă redundantă şi persistentă.
Deosebit de interesant este faptul că o măr-
turie despre rămăşitele palpabile ale unui astfel de
"Moş" par a fi menţionate într-o lucrare de la 1860,
"Însemnări despre monumentele istorice din judeţele
Argeş şi Vâlcea -Călătorie făcută în 1860- Din în-
sărcinarea ministerului cultelor şi instrucţiei publice."
Călătorul şi autorul este nimeni altul decât Alexandru
Odobescu, printre altele pionier al arheologiei şi studi-
ului patrimonial în România.
Iată ce notează acesta pentru data de duminică
17 iulie :
"Alături cu mănăstirea, cam în faţa ei, dar din-
colo de pârâul ce curge alături, e un pisc, care din
partea cea dâspre Olt e surpat, cu mare anevoinţă am
ocolit acest pisc, cu primejdia de a cădea în prăpastie,
dar am ajuns la locul unde, în surpătură, era o gaură
mică, astupată cu pietre. Stareţul ce ne însoţea a scos
pietrele şi am văzut înlăuntru oase. Se vede că peştera
fusese mai mare, dar bolovanii rostogoliţi de pe munte
au mai astupat-o. Stareţul ne spuse că, pe când era
tânăr, era la Stânişoara un călugăr ca de 90 ani, ce
zicea că-şi aduce aminte că, fiind el băiat şi viind să
pască vitele pe aceşti munţi, pe când schitul era pustiu
şi biserica dărâmată, trăia pe aci un om gol şi păros,
care fugea cât vedea alţi oameni, şi-i zicea Sălbatecu:
de aceea se cheamă şi acum acel munte într-astfel.
Oasele acestea trebuie să fie ale Sălbatecului, căci un
călugar le-a luat şi le-a dus la mănăstire, iar noaptea i
s-a arătat Sălbaticul şi a cerut să i le înapoieze în
peşteră, la loc, precum a şi făcut; numai căpăţâna
lipseşte, şi aceea un călugar preacuvios, ce fusese la
Stânişoara, cu mare rugăciune către vechiul pusnic, a
dobândit în vis de la dânsul voia ca să-i ia căpâţâna, şi
a dus-o departe, în Moldova, la ţara lui. Astea mi-a
povestit stareţul."
Fragmentul prezentat lasă loc mai multor in-
terpretări, gradul lor de adevăr neputând fi determi-
nat de simpla analiză a textului.
Poate este vorba de osemintele unui "Moş", aşa
cum au presupus mai mulţi cercetători ulterior. Poate
de rămăşiţele unui pusnic sau schimnic, care adopta
o viaţă minimalistă şi evita prezenţa oamenilor care
i-ar fi tulburat singurătatea.
În citat apare referinţa "a dus-o departe, în
Moldova, la ţara lui". Nu este clar dacă este vorba de
locul de origine al ”Sălbatecului” sau al călugarul care
i-a transportat tigva.
Visele şi comunicarea prin vis a dorinţelor de-
cedaţilor apare de doua ori în text, având importanţă
pentru cercetarea parapsihologică, mai ales că aparţin
ca menţionate de o faţă bisericească cu un anumit
grad ierarhic: chiar stareţul mănăstirii.
 Observații din Apropiere

CE-I (Close Encounter I - Întâlniri de aproape de

Deşi a trecut mult timp de la excursia de cerc-
etare a lui Odobescu, este posibil (deşi puţin probabil)
ca o parte dintre oseminte să se mai afle la faţa locului.
Doar existenţa şi redescoperirea acestora ar putea lă-
muri definitiv problema în discuţie.
Clasificarea Hynek a OZN-urilor
Clasificarea OZN-urilor propusă de J. Allan
Hynek în lucrarea “The Ufo experience- A scientific in-
quiry” (tradusă în românește de Ion Hobana și Petre-
Grigore Năstase cu titlul Experiența Ozn – O cercetare
științifică, Editura Dacia, 1978) a reprezentat multă
vreme un standard în cercetarea OZN, în prezent co-
existând cu alte clasificări, mai amănunțite, ca cea a
lui Valee.
Clasificarea Hynek se bazează pe împărțirea
observațiilor în șase categorii, subîmpărțite în două
grupe. Prima grupă cuprinde rapoartele în care OZN-
ul este descris ca fiind observat de la o distanță mai
mare de 500 picioare (aproximativ 150 metri, 1 foot=
0.3048 m.). Cea de-a doua grupă implică observații de
aproape.
gradul I) - observații în care OZN este văzut de
aproape, dar nu există nici o interacțiune cu mediul
(în afară de șocul emoțional resimțit de observator);
CE-II (Close Encounter II - Întâlniri de aproape de
gradul II) - se menționează și efecte fizice asupra ma-
teriei vii sau moarte;
CE-III (Close Encounter III - Întâlniri de aproape de
gradul III) - Implică prezența unor creaturi în sau
lângă OZN.
În ultimul timp, a fost adăugată de diferite
surse și CE-IV (Close Encounter IV - Întâlniri de
aproape de gradul IV) - Rapirea (”Abduction”) unui
martor(i) sau alte contacte directe. Această categorie
(CE-IV) nu apare în clasificarea inițială a lui Hynek,
numai datorită formei adaptată ”Clasificarii Hynek”
fiind menționată aici.
Observațiile radar ar trebui acceptate doar în-
soțite și de observații vizuale, consideră Hynek, am-
intind de erori de observare radar, familiare
specialiștilor în radiolocație. Această cerință, în fond
de bun simț, este desconsiderată de unii cercetători,
în special de cei care au lucrat (lucrează) în domeniul
radiolocației. Aceștia aleg să ignore unele erori rapor-
tate (dintre care unele grave, putând avea consecințe
tragice), și se lansează în alegații lipsite de substanță
sau de interes documentar.
În ceea ce privește observațiile de aproape,
fiecare categorie o cuprinde pe cea precedentă,
crescând doar elementele de interacțiune.

Observații Îndepărtate

NL (Nocturnal Light- Lumini Nocturne) - Surse punc-

tuale sau extinse de lumină observate noaptea;
DD (Daylight Disc- Discuri diurne) - Observații diurne
ale unor obiecte cu aspect metalic sau lăptos, având o
formă predominant discoidală;
RV (Radar / Visual- Radar- Vizuale) - Observațiile ra-
portate încrucișat de operatori radar și martori în
teren.
 Hynek insistă în clasificarea sa asupra vizibil-
ității și apropierii tintei, grupându-si categoriile după
aceste 2 variabile. De asemenea, cercetătorul nu-și nu-
mește categoriile autoexcluzive, asta înswemnând că
o observație poate fi inclusă și avea elemente din mai
multe categorii, simultan.
Google Earth și OZN-urile din România
Google Earth este un instrument fantastic:
prima dată când l-am folosit m-am simțit un fel de
zeitate plutind deasupra norilor și trăgând cu ochiul
la minusculii pământeni. Cred că mulți dintre cititori
au încercat același sentiment indescriptibil.
G.E. a însemnat liberalizarea imagisticii
satelitare, oferind utilizatorilor de pretutindeni o can-
titate și o calitate de imagini satelit pe care guvernele
unor țări nu și le permiteau.
În cadrul fotografiilor executate de la înălțime
se disting fotografiile aeriene (obținute cu ajutorul
camerelor plasate pe avioane, helicoptere sau mai
nou drone) și fotografiile cosmice sau satelitare
(folosind, așa cum sugerează și denumirea lor, camere
instalate pe sateliții de cercetare). Google Earth
folosește cea de-a doua categorie: imageria satelitară.
În cadrul utilizării militare (asemanatoare în
parte cu cea civilă, dar vizând alte obiective) există
două elemente principale în analiza imaginilor pre-
luate de sateliți: calitatea imaginilor și, la fel de im-
portantă, fotointerpretarea. “Pentru folosirea
completă a materialului informativ ce îl poate furniza
fotografia, este necesară o analiză sistematică a imag-
inii, în care se ține seamă atât de caracteristicile
obiectivului în sine, cât și de legăturile sale directe sau
indirecte cu alte obiective sau cu mediul înconjurător.
Această analiză poartă numele de fotointerpretare.”
Evident, fotointerpretarea se face de către personal
specializat, implicând o seamă de abilități dobândite
și multă, multă practică.
Încă de la început, internauții au căutat în
Google Earth imagini inedite, de cele mai multe ori ca
formă de divertisment, neavând un caracter sistem-
atic structurat pe teme. Dacă inițial, identificările erau
semnalate individual, cu timpul, acestea înmulțindu-
se, s-au structurat pe colecții, accesibile în special pe
Youtube, dar și în alte locații.
Problema este reprezentată de faptul că, deși
calitatea imaginilor satelitare oferite de G.E. este mai
mult decât acceptabilă pentru utilizatorul civil, cali-
tatea fotointerpretării este cel mai adesea, de slabă
calitate. De aici rezultă fel de fel de erori și orori.
Vizionând o astfel de simulare virtuală, am
găsit la un moment dat două intrări ale căror coordo-
nate semnalau teritoriul României. În prezentare este
vorba de două UFO (în engleză este acronimul echiva-
lent al OZN). De fapt, este vorba de 2 obiecte (sau
structuri…) distincte, având o formă discoidală, aflate
la o oarecare distanță, nu prea mare, între ele.
Înainte de a dezlega misterul, să vedem coor-
donatele furnizate pentru aceste locații de diferite
clipuri Youtube. Astfel: 1. Google Earth Mystery Secret
UFO & Hidden Places Part 1: "UFO"#2: 45 42'11.97"N
21 18'7.81"E; 2. Google earth UFOs and secret signs
(with coordinates): 45°42'12.32"N 21°18'7.91"E; 3.
Secrets Places of Google Earth (including UFOs!) Ufo
1: 45°42'12.73"N 21°18'7.53"E, Ufo 2: 45°42'2.99"N
21°15'48. 86"E. Ar mai fi și altele, dar lăsăm cititorului
plăcerea de a-și pierde timpul pentru a le transcrie în
clar…
Ca o prima formă de neseriozitate în abordare,
observăm că deși coordonatele sunt în mare aceleași,
ele difera de la o sursă la alta, deși toate folosesc ace-
lași instrument geografic.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricul-
tură (APIA) a dezvoltat Sistemul de Identificare a
Parcelelor Agricole (Land Parcels Identification Sys-
tem-LPIS), având la bază suportul topografic bazat pe
ortofotoplanurile obținute prin aerofotogrammetrie
(fotografie aeriană).
Suportul topografic este public, fiind accesibil
pe www.apia.org.ro și oferă o imagine mult mai bună
a teritoriului României decât cea din G.E. Căutând
obiectele misterioase în softul Lpis se putea vedea
imediat că nu este vorba de nici un OZN, ci de niște
structuri circulare antropice, cel mai probabil, pentru
cunoscători, aparținând unei stații de apă. Fiind real-
izate la cu totul altă dată decât cele din G.E., era clar
că niște obiecte neidentificate nu puteau staționa într-
un loc populat atâta timp (e vorba de ani…).
Surpriza a fost însă și mai mare când am găsit
clipul ”Google Earth UFO Revealed” și conținutul
său: “Romanian UFO investigators are appealing for
people to stop reporting sightings of a flying saucer
on Google Earth.
After receiving tens of reports that a disc-
shaped object has landed near the city of Timisoara,
the Romanian UFO Network set out on a field trip.
They folowed the coordinates given by the
sattelite pictures, and found an abandonated water
facility in woodland on the edge of a field.
Paul Dorneanu, presedint of the Romanian
UFO Network, said: “I`ve been there and taken some
shots of the building. It is just a water pumping fa-
cility that used to supply Timisoara city in the past.
There was another similar building a few miles
away”.
However, he said that despite his evidence,
some UFO enthusiasts were refusing to give up on
their belief that a flying soucer has landed in Roma-
nia”.
Adică, o persoană, Paul Dorneanu, președintele
RUFON, se “rățoiește” la internauți să nu mai facă
rapoarte false și să nu-i mai trimită zeci de mesaje,
că a fost domnia-sa acolo și sunt pompe de apă. M-
am mirat că cineva are atâta timp de risipit și atâția
bani de aruncat pentru a documenta un lucru evi-
dent. Apoi am citit pe site-ul TVR: “Paul Dorneanu
Când primul om a văzut în stâncă “chip” şi i-a
oferă pe pagina lui (www.infcon.ro - n.n.) mai multe
grăit ”rugă” s-a născut megalitul. Înainte de marele
informații despre întâlnirea de anul acesta de la
Potop a existat o civilizaţie care-şi avea zeii-n piatră.
hotelul DOLCE din Sitges, Spania. Paul Dorneanu îi
Daniel Ruzo, printr-o muncă de pionierat, descoperă
urmărește de mai mulți ani pe Builderbergi și
ramificaţiile acestei culturi la nivel global şi o denu-
pozează limuzinele și membrii ce participă la
meşte Cultura Masma. Vizitând România în 1966, im-
această întâlnire, după care îi pune pe internet ca să
presionat de ceea ce vede şi recunoscând amprenta
îi vadă toata Planeta.” De-abia atunci am găsit expli-
civilizaţiei primordiale, Daniel Ruzo realizează un film
cația…
documentar care face cunoscute lumii întregi stâncile
Unele surse ale OZN - Pompe de apă, jud. TM:
sacre ale României.
1. http://www.youtube.com/watch?v=U_9p2eep-
VQo
2.http://www.youtube.com/watch?v=vk9- Sfinxul Oașului
K1eyebk&feature=related
3.http://www.youtube.com/watch?v=9RJsU5dNsAI Sfinxul Oașului este o formă antropomorfă for-
4.http://www.youtube.com/watch?v=ezUik791VFo mată de o rocă vulcanică plasată pe vârful Pietroasa
(1.201 m). El este important și dintr-un punct de
vedere mai puțin obișnuit: este unul dintre extrem de
puținii megaliți care va fi pus în valoare de un pro-
gram coerent al statului.
Este vorba de Proiectul turistic Luna Șes –
Borșa, inițiat în parteneriat de consiliile județene Satu
Mare și Maramureș, finanțat din fonduri Phare și gu-
vernamentale. În cadrul acestui proiect se are în
vedere și realizarea unei pârtii de schi în lungime de
1800 metri (chiar în vârful pârtiei principale de schi
se află monumentul natural Sfinxul Oașului, situat pe

vârful Pietroasa la 1.201 m), deservită de o linie de
telescaun.
Se pare că Sfinxul Oașului a fost identificat în
teren pentru prima oară de profesorul Andrei Barna
din Satu-Mare. Vasile Savinescu, autorul unui articol
din revista România pitorească (an II nr. 15/1973, pg.
10, ”Sfinxul Oașului”), înclină spre această pistă: “Într-
o dimineaţă de început de iarnă, pe când se ridicau
leneşe negurile de pe şerpuitoarea vale a Tainei, am
pătruns în depresiunea Oaşului, cu destinaţie Cabana
Luna, ademeniţi de relatările entuziaste ale neobosi-
tului turist care este profesorul sătmărean Andrei
Barna: dintr-un anumit unghi de escaladare a Pietroa-
sei ne incita îndatoritorul ghid- se arată, într-o stranie
şi falnică măreţie, «Sfinxul» Oaşului”.
În același articol se arată atât locația, cât și o
descriere a Sfinxului: “Şi, undeva, aproape de vârful
său, în vecinătatea unor colţuri de fabuloasă cetate,
se înalţă maiestuos, copleşitor şi enigmatic «Sfinxul».
Un bust al unei viguroase personalităţi pare imaginea
sa umanizată: un piept de titan, un gât de centaur, un
cap leonin cu tunsoare dacică, împlântat cu semeţie
în trunchi, o privire de vultur neânvins şi intangibil -
acesta este, într-o primă ochire «Sfinxul»”.
Se menționează și o caracteristică curioasă,
amintită într-un articol anterior al revistei noastre
referitor la Sfinxul Pietrei Arse din Bucegi, ocultarea
odată cu apropierea de obiectiv: ”Dar vei face negreşit
acest drum chiar dacă vei fi avertizat că o dată intrat
în careul mic al «zeităţii» ea îşi pierde în întregime nu
numai farmecul ci şi conturul.
Şi chiar dacă ajuns apoi aproape de vârf şi escal-
adând ultima pantă dinspre vest, «Sfinxul» dispare mis-
terios pentru a lăsa să se vadă în locul său, ca după un
bombardament cu laseri, doar două stânci în formă de
polip, cu un interval despărţitor cât să treacă un cal
încălecat”.
Probabil acest articol al lui Vasile Savinescu din
România pitorească l-a inspirat și pe montaniardul pa-
sionat de megaliți Iuliu Floareș să plece în căutarea
Sfinxului Oașului (probabil, deoarece în acest caz, I.F.
doar sugerează sursa…). În lucrarea sa bilingvă
româno-engleză ”Megaliți antropomorfi din Carpații
României” (Editura Nona, Piatra-Neamț, 2007), Floareș
amintea: „O revistă, la rubrica "Curiozităţi", mi-a trezit
interesul pentru "Sfinxul din Oaş" […] A doua zi am
urcat în munţii Gutâi, am căutat, am privit, am rupt doi
arbuşti şi l-am văzut: era GÂNDITORUL”.
Traseul ce trebuie parcurs pentru a ajunge la
Sfinxul Oașului este marcat cruce roșie pe fond alb, Ne-
grești-Oaș- Valea Adâncă- Cătun Luna (cabana Silvică)-
Vârful Pietroasa (1.200).
Deoarece munții Oaș și Gutâi sunt adesea greșit
departajați, confundați, etc., cititorul poate ierta unele
inconsecvențe și permutări între cele două denumiri
întâlnite în acest articol. De exemplu în cartea lui Iuliu
Floareș, “Sfinxul Oașului” este încadrat la capitolul
“Munții Gutâi”… Ele se datorează surselor, la fel ca și
înălțimea vârfului Pietroasa (unele surse afirmă o
înalțime de 1.201, altele rotunjesc la 1.200).
“Leul” sau “Piatra Lăcrimată”
(munții Ceahlău)
Câteodată identificarea unui megalit despre
care avem informații sumare (incomplete sau in-
corecte) necesită analiza comparată a mai multor
surse.
Un scurt, dar instructiv exemplu. Pentru a afla
despre locațiile sculpturilor megalitice, trebuie consul-
tată o vastă bibliografie, deoarece mențiunile pe acest
subiect sunt sporadice, și foarte dispersate. În numărul
11(143)/1983 al revistei România Pitorească, la pagina
4 am găsit o poză, având doar o legendă (descriere)
seacă, aflată pe pagina opusă (p. 5): ”Leul din Ceahlău.
(Fotografie de Nicolae Ciocârlan)”.
Deoarece umbra chiar contura pe fotografia din
România Pitorească o formă leonină, am considerat că
denumirea, “Leul” este corectă, și am încercat să găsesc
semnalarea ei în alte surse, urmând să o localizez apoi
în teren. Deducția, parțial eronată, mi-a consumat o
grămadă de timp.
 Sculptura megalitică menționată mai sus are o
altă denumire, mai popularizată: “Piatra lăcrimată”.
Această denumire este cea mai des folosită. Nu știu
însă dacă autorul fotografiei o cunoștea sau nu, sau
dacă cei de la România Pitorească nu s-au obosit să
ofere și denumirea curentă.
Nu știm care denumire este mai veche. Deși
majoritatea stâncilor din Ceahlău ce seamănă a ceva,
cumva, au o denumire și o legendă, și chiar Ceahlăul
ca munte sfânt are o legendă a sa, legenda “Pietrei
lăcrimate” s-a pierdut.
Stânca înfățișează atât profilul unui leu, cât și
o față umană având în dreptul ochiului o concrețiune
semănând cu o lacrimă. De aici cele două denumiri.
Din analiza diferitelor cadre fotografice ale obiectivu-
lui, cele două profile, vizibile din unghiuri diferite, par
a forma un unghi de 90° între ele.
“Leul” sau “Piatra Lăcrimată” se află pe traseul
(marcat încă din 1936) cruce roșie pe fond alb. O de-
scriere a zonei străbătute de acest traseu este prezen-
tată de Alexandru Vlahuță în lucrarea sa “România
Pitorească”(capitolul “În munții Neamțului”). Vlahuță
a urmat și el această potecă, dar nu a adus nici o
referire la subiectul acestui articol.
Parcurgerea traseului cruce roșie pe fond alb
durează între 4h 30 și 5 ore, stărbătând o diferență de
nivel de 1020 metri. Punctele principale ale traseului
sunt: staţiunea turistică Durău- Poiana Viezuri- Piatra
Lată- cascada Duruitoarea- Poiana Scăiuş- Poliţa cu
Ariniş- Curmătura Piciorul Şchiop- cabana Dochia.
Piatra Lăcrimată este în apropierea traseului,
putând fi văzută după ce se trece de Curmătura
Stânile spre Curmatura Picioru Schiop. Pe unele harți
este menționată ca atare, pe altele nu. Cel mai bine,
dacă nu sunteți siguri, e să întrebați turiștii întâlniți
pe traseu.
Mega-megalitul lui Alexandru cel Mare (I)
Pe vremea domniei lui Alexandru, arhitectul
Dinocrate, încrezător în descoperirile şi priceperea sa,
plecă din Macedonia după armate, stăpânit de dorinţa
de a obţine favorurile regale.
El luă cu sine din patrie, de la rude şi prieteni,
scrisori către fruntaşii şi către curtenii îmbrăcaţi în
purpură, spre a se putea mai uşor apropia de ei. Fiind
primit cu bunăvoinţă de aceştia, ceru să fie înfăţişat
cât mai degrabă lui Alexandru.
Toţi i-au promis ajutorul, dar au întârziat să-şi
îndeplinească făgăduiala, aşteptând un moment priel-
nic. Crezându-se înşelat, Dinocrate îşi ceru ajutor
sieşi. Era de statură foarte înaltă, cu faţa plăcută, fru-
mos ca înfăţişare şi nespus de impunător. Încrezător
în aceste daruri ale naturii, îşi luă veşmintele de gazdă,
îşi unse trupul cu untdelemn, îşi încunună fruntea cu
frunze de plop, îşi aruncă pe umărul stâng o blană de
leu şi, cu o măciucă în mâna dreaptă, păşi către
scaunul de unde regele împărţea dreptatea.
Mulţimea întorcându-se să se uite la el ca la un
lucru nemaivăzut, fu zărit şi de Alexandru. Cuprins
de admiraţie, acesta porunci să i se facă loc ca să se
apropie şi îl întrebă cine este.
El spuse: “Sunt Dinocrate, arhitect mace-
donean şi îţi aduc descoperiri şi proiecte vrednice de
strălucirea ta. Căci am plănuit să sculptez muntele
Atos în chip de statuie bărbătească, punându-i în
mâna stîngă zidurile unei cetăţi uriaşe, iar în cea
dreaptă o cupă care să primească apa tuturor râurilor
din acest munte, pentru ca din ea să se verse în mare”.
Fermecat de planul lucrării, Alexandru îl în-
trebă îndată dacă din punct de vedere al alimentaţiei
se găsesc ogoare care să asigure aprovizionarea cetăţii
cu hrană. Când arhitectul recunoscu că acest lucru nu
era cu putinţă decât prin transporturi pe mare, regele
îi spuse: “Dinocrate, preţuiesc minunata concepţie a
planului tău, care mă încântă, dar observ că, dacă
cineva ar instala o colonie în acest loc, judecata i-ar
rămâne de ocară. Precum un copil nou născut nu se
poate hrăni, nici nu poate înainta în viaţă fără laptele
doicii, tot aşa un oraş fără ogoare şi fără roadele aces-
tora, care să se adune între zidurile lui, nu poate
creşte; nici nu poate avea o populaţie numeroasă fără
belşug de hrană, căci nicicum nu-şi poate asigura
locuitorii, fără resurse. Socot deci că, dacă planul tău
poate fi aprobat, locul ales trebuie în schimb dezapro-
bat. Şi vreau ca tu să rămâi lângă mine, căci am să mă
folosesc de serviciile tale.”
Din această clipă, Dinocrate nu s-a mai depărtat
de rege şi l-a urmat în Egipt.

Acolo, Alexandru, descoperind un port ocrotit
de natură, o piaţă excelentă, având ca grânar întregul
Egipt şi marile foloase ale uriaşului fluviu Nil, îi
porunci să ridice oraşul care, după numele lui, a fost
numit Alexandria.
Astfel, Dinocrate, favorizat de frumuseţea şi de
înfăţişarea trupului, a ajuns la mare faimă.”
În timpurile noastre, arta şi ştiinţa magiei şi-a
pierdut mult din aura de autoritate şi prestigiu pe care
a avut-o în vechime, pierzandu-şi în mare parte cono-
taţiile iniţiale, devenind un tărâm al imposturii sau un
atribut publicitar al unor produse cu care nu are nici
cea mai mică legătură. Despre impostură şi şarlatanie,
citiţi în Amurgul Ohcultiştilor. Lăsând detergentul
magic marilor corupţi şi DNA-ului, vom încerca să con-
turăm în acest cadru ceea ce a reprezentat magia de
fapt!
ANUL II No. 3-4 REVISTA DE MEDICINĂ LEGALĂ
PERICOLUL SOCIAL AL PRACTICĂRII
OCULTISMULUI
(Magie, Vrăjitorie, Chiromanţie, etc.)
Prof. Dr. N. MINOVICI
În calitatea noastră de Preşedinte al Colegiului
General al Medicilor din ţară, ne-a revenit greaua
sarcină de a găsi o soluţionare practică a unor prob-
leme de interes medico-social, ca acelea, pe care sub
o forma atât de acută, ni le prezintă vrăjitoria, ghicito-
ria, ca şi toate celelalte variante ale ocultismului. În
linii generale, toţi aceia cari se socoteau inspiraţi ai vi-
itorului, prin contactul lor mistic cu forţele superioare,
se prezentau încă din cea mai îndepărtată antichitate
ca reprezentanţi şi interpreţi ai speculaţiunilor
metafizice.
În acest sens, Oracolul din Delfi, spre exemplu,
cu „te vei duce te vei întoarce nu vei muri în război",
dădea un răspuns al cărui înţeles îl determina poziţi-
unea unei virgule, înainte sau după „nu". Este uşor de
închipuit că era vorba, în fond, de o pură interpretaţi-
une speculativă, întrucât, un asemenea răspuns
umplea, fie de entuziasm, fie de tristeţă pe aceia cari
mergeau să se sacrifice pe câmpul de luptă.
În afară de cazurile, în care oracolul alimenta
naivitatea publicului cu răspunsurile lui meşteşugite,
trebue să subliniem pe acelea, în care asemenea
răspunsuri constituiau produsul unei imaginaţiuni
bolnave. Pitia sau vrăjitoarea, după un post negru de
trei zile, începea să rumege la foi de laur şi astfel, în
prada unei exaltaţiuni, ea era aşezată pe o estradă sub
care se produceau vapori de beladonă, pentru ca, în
convulsiuni şi cu spume la gură, să poată da răspun-
suri monosilabisite, greu inteligibile, tuturor acelora,
cari veneau să consulte un asemenea inconştient ora-
col.
Interesul şarlatanic în a specula cu astfel de
bolnave, simplitatea poporului, îl deţinea, în mod cu
totul special, casta preoţilor.
În zilele noastre practicarea variantelor
ocultismului a devenit o meserie pentru mulţi dintre
aceia, cari n'au fost în stare să-și însușască o profe-
siune pe cale onorabilă: starea de inferioritate psihică
în care se găsesc toţi aceşti ghicitori ”în gând" şi ”în vi-
itor”, frizează inconştienţa.
De data aceasta reprezentanţii ocultismului
s'au coborît din sferele speculaţiunilor metafizice şi
s'au fixat solid pe teren practic, vindecând - ca nişte

inspiraţi de Zei, dar ignorând pe Aesculap- atât boalele
trupului, cât şi cele ale sufletului. În ciuda progresului
pe care medicina l-a făcut pe teren terapeutic, aseme-
nea ocultiști s‘au găsit în timpul din urmă, în fața unui
fapt împlinit: ”erau medici fără voia lor" şi practicând
în mod ilicit cea mai grea dintre ştiinţe, au devenit prin
mecanismul inspiraţiunii lor, urmași desăvârşiţi a lui
Hipocrat.
Oricine îşi poate închipui pericolul, pe care ni-
l prezintă asemenea atentate la vieaţa şi sănătatea
publică.
În calitatea noastră de exponent al Colegiului
General al Medicilor din ţară a trebuit să facem toate
demersurile necesare pentru a stăvili practicarea ilic-
ită a medicinei şi a repune, astfel, terapeutica în cadrul
ei deontologic.
În acest sens au fost convocaţi la Colegiul
Medicilor, unii din aceşti vrăjitori, cari, în reclamele
lor din ziare, anunţau că vindecă toate suferințele
omeneşti şi sufleteşti. Arătându-le calea greşită, în
care s‘au angajat, prin practicarea ilicită a medicinii,
au făcut toți promisiuni solemne că vor înceta o
asemenea acţiune terapeutică, altfel cad sub preved-
erile art. 164 din L. S., care pedepsește cu 5000 -
50.000 lei practicarea ilicită a medicinei.
S'au executat pentru un moment, dar după
câteva luni şi-au reînceput activitatea, dictată, după
expresiunea lor, de ”lupta pentru existenţă”.
În asemenea circumstanţe am apelat la forurile
superioare, rugându-le să ia de urgenţă măsuri atât
contra sistemului de reclamă, cât si contra metodelor
de practicare ilicită a medicinii.
În acest scop s'a întreprins o propagandă în în-
treaga ţară, asociindu-se la lupta noastră contra ghici-
toriei şi alte foruri superioare, conştiente de pericolul
practicelor oculte.
Totuşi, după această campanie, domnul Preşed-
inte al Colegiului Medical din Făgăraş, ne înaintează
adresa de mai jos.
Această campanie susţinută de Ministerul
Sănătăţii a determinat ca în şedinţa din 18 Martie 1936,
Consiliul de Miniştri să ia în deliberare atât referatul
acestui departament cât şi avizul Consiliului superior
al Sănătăţii şi Asitenţei, şi să încheie Jurnalul No.
549/936, reprodus în întregime în adresa Colegiului
Medical din Făgăraş, care ne cere să luăm imediate şi
aspre măsuri, contra acestor ghicitori-vindecatori de
bolnavi.
Copie după adresa No. 41937, a Colegiului Făgăraş.
Domnule Preşedinte,
Cu referinţă la adresa Dvs. cu No. 117/937, în ce
priveşte, păstrarea neştirbită a prestigiului profesiunii
medicale, a artei de a vindeca bolnavii fizici şi psihici,
respectuos, ne permitem, a vă atrage atenţiunea de-
osebită asupra reclamelor ce apar în ediţiile de provin-
cie a marilor cotidiane din capitală, înserate de diverse
persoane, care se oferă a vindeca bolnavi sufleteşti con-
tra onorar bănesc.
Anexăm 6 foi din cotidiane relativ la reclamele
făcute de diverse persoane, care se ocupă în mod public
în Bucureşti cu vindecarea prin sugestie a boalelor ner-
voase, telepatie, ghicitul, etc. pe bani.
Ne miră faptul cum este posibil să nu se respecte
chiar în capitală jurnalul Consiliului de Miniştri cu No.
549 din 18 Martie 1936, care sună astfel:
„Luând în deliberare referatul d-lui Ministru al
Muncii, Sănăt. şi Ocrot. Sociale cu No. 134440 din 14
Martie 1936 şi având totodată în vedere avizul Consil-
iului superior al sănătăţii şi asistenţei din şedinţa dela
19 Oct. 1934 relativ la interzicerea în conformitate cu
prevederile legii sanitare a reprezentaţiunilor, şed-
inţelor, spectacolelor în legătură cu magia, sau ştiinţele
oculte, etc. ca fiind dăunătoare sănătăţi publice şi
putând da naştere la diverse maladii nervoase, deci-
dem:
Art.1.- Se interzic reprezentaţiunile, spectacolele,
demonstraţiunile, şedinţele, etc. în legătură cu magia
sau ştiinţele oculte ca: sugestia, hipnotismul,
spiritismul, metapsichismul, telepatia, fakirismul, chi-
romantia, psihografia, vrăjitoria, prezicerea viitorului,
etc.
Art.2.- Se interzice reprezentarea filmelor cine-
matografice, în care se desfăşoară acţiuni din dome-
niul magiei, ocultismului sau ştiinţifico-meta- psichia,
ori din domeniul fanteziei maladive, în contradicţie cu
realitatea faptelor petrecute în natură.
Art.3.- Se interzice practica în mod public a ghicitului,
chiromanciei, psichografiei, vrăjitoriei, prezicerei, etc.
Art.4.- Se interzice persoanelor necalificate şi deci in-
competente de a imprima şi pune în vânzare publicaţi-
uni (reviste) broşuri, etc. relativ la magie, ocultism,
spiritism, etc.
Art. 5.- D-nii miniştri ai muncii, sănătăţii şi ocrot. so-
ciale, ai instrucţiunii cultelor, şi artelor şi de interne
sunt însărcinaţi cu executarea acestui jurnal, care se
va publica în Monitorul Oficial.
Credem că cea mai bună măsură ce trebue
luată contra acestor persoane, care nesocotesc dispoz-
iţiile legii, ar fi să li se facă imposibilă inserarea
anunțurilor lor în ziare, intervenind la Asociația Pre-
sei să nu mai insereze atari anunțuri, luându-se în ace-
laşi timp măsurile de rigoare din partea forurilor
competente arătate la art. 4, din Jurnalul Consiliului
de Miniştri.
Primiți vă rog asigurarea deosebitei noastre
stime
Președinte Dr. Ciurca.
Acelaşi Minister al Muncii, Sănătăţii şi Ocrotir-
ilor Sociale, prin Direcţiunea Sănătăţii şi Serviciul
Higienei, a intervenit în şase rânduri pe lângă Minis-
terul de Interne, Direcţiunea Administrației de Stat, ca
să ia dispoziţiuni stricte pentru interzicerea practicei
mod public a ghicitului, a vrăjitoriei, a prezicerei, a chi-
romanției, etc., întrucât sunt vătămătoare sănătății
publice și nu mai corespund spiritului vremurilor de
astăzi. Adresa No. 119.875 din 8 Decemvrie 1937, o
redăm în întregime:
Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor So-
ciale, Direcția Sănătății, Serv. Igienei, Nr. 119875 din 8
Dec. 1937. Ministerului de Interne, Direcțiunea Ad-
ministrației de Stat.
Domnule Ministru,
Referindu-ne la adresele noastre Nr. 121490/6
Martie 1935, Nr. 10555/2 Mai 1935, Nr. 100644/1
Dec. 1935, Nr. 139561/26 Martie 1936 şi Nr.
12290/24 Aprilie 1937, relativ la interzicerea şed-
inţelor şi spectacolelor etc., cu subiecte din domeniul
sugestiei şi hipnotismului etc., ori din domeniul
ocultismul (magiei) etc., repetăm din nou rugămintea
noastră ca în conformitate cu jurnalul Consiliului de
Miniştri Nr. 549/16 Martie 1936, publicat în Moni-
torul Oficial Nr. 75/30 Martie 1936, să binevoiţi a lua
stricte dispozițiuni pentru interzicerea şi a practicei
în mod public, a ghicitului, vrăjitoriei, prezicerii, chi-
romanției, etc., întrucât sunt vătămătoare sănătăţii
publice și nu mai sunt in spiritul vremurilor de astăzi.
De asemenea, vă rugăm să binevoiţi a dispune
şi interzicerea publicităţii firmelor, reclamelor şi
anunţurilor, etc., din domeniul aceloraşi îndeletniciri,
ce se fac prin ziare, de către speculanţii de rea cred-
ință, cari abuzează de naivitatea celor creduli, luându-
le banii şi pricinuindu'le neajunsuri şi descurajare,-
întrucât prin acelaşi jurnal a fost interzisă, per-
soanelor ne-calificate şi deci incompetente, de a tipări
publicaţiuni relativ la ocultism, chiromancie, spiritism,
etc. ca fiind dăunătoare sănătăţii publice.
Faţă de cele arătate, vă rugam insistent, Dom-
nule Ministru, să binevoiți a dispune ca serviciile în
subordine să aplice cu stricteţe dispozițiunile Jurnalu-
lui menţionat mai sus şi totodată să controlaţi în mod
sever executarea acelor dispoziţiuni, interzicând cu
desăvârşire şi gazetelor să mai publice reclamele şi
anunţurile speculanţilor, din domeniul magiei, cari se
intitulează: spiritişti, fakiri, astrologi, chiromanți,
grafologi, etc. şi cari în realitate nu fac decât să înşele
buna credinţă a naivilor, făcându-se astfel pasibili de
rigorile legilor.
Cu adresa No. 119.876 din 9 Decemvrie 1937,
Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, face
cunoscut Colegiu¬lui Medicilor din România, că prin
adresa No. 119.875 din 8 Decemvrie 1937, Ministerul
Sănătăţii a intervenit pe lângă Ministerul de Interne,
pentru ca în urma Deciziunii Consiliului Superior al
Sănătăţii, cât şi a Jurnalului Consiliului de Miniştri, să
se interzică practicarea în mod public a ghicitului,
vrăjitoriei, prezicerii, chiromanţiei, etc.
Conţinutul acestei adrese îl redăm în întregime:
Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor So-
ciale, Direcţia Sănătăţii. Serv. Igienei. Nr. 119876 din 9
Dec. 1937. Colegiului Medicilor din România, Comite-
tul Executiv. Str. Isvor Nr. Loco.
Domnule Preşedinte,
Avem onoarea a vă trimite în copie adresa
noastră Nr. 119875 din 9 Decemvrie 1937, comunicată
Ministerului Internelor - Direcţiunea Administraţiei
de Stat, relativ la chestiunea interzicerii şedinţelor şi
reprezentaţiilor etc. cu subiecte din domeniul sug-
estiei şi hipnotismului etc., ori din domeniul
ocultismului, şi care au fost oprite atât prin deciziunea
Consiliului Superior al Sănătăţii şi Asistenţii, din şed-
inţa dela 19 Octomvrie 1934, cât şi prin jurnalul Con-
siliului de Miniştri Nr. 549/16 Martie 1936, publicat
în Monitorul Oficial Nr. 75/30 Martie 1936.
Prin acelaşi jurnal fiind interzisă şi practica în
mod public a ghicitului, vrăjitoriei, prezicerii, chiro-
manciei, etc. şi de asemenea fiind interzise şi orice
publicațiuni din acest domeniu, făcute de către necom-
petenți, ori anunţuri şi reclame prin ziare, făcute de
speculanţi, tot din domeniul magiei, Ministerul Inter-
nelor a fost rugat să oprească atât practica acestor în-
deletniciri, cât şi orice publicațiuni şi anunţuri din
acelaşi domeniu, ce se fac prin ziare şi diferite tipărit-
uri.
Ministerul Sănătăţii în intenţiunea de a stăvili
cât mai curând iminenţa unui pericol atât de dezas-
truos pentru sănătatea publică, a intervenit pe lângă
domnul Prim-Procuror al Tribunalului Militar al Cor-
pului II Armată, transmiţându-i, ca Şef al Cenzurei, Ju-
rnalul Consiliului de Miniştri No. 549 din 16 Martie
1936 şi rugându-l să binevoiască a lua stricte măsuri
pentru interzicerea publicităţii firmelor, reclamelor şi
anunţurilor în ziare de către speculanţii de rea cred-
inţă ai naivităţii masselor.
Adresa aceasta No. 149.688/938 o reproducem
în întregime, pentru a dovedi ca lupta noastră a mers
până acolo în a pune în acţiune chiar factorii reprezen-
tativi ai stării de asediu.
Domnului Prim Procuror al Tribunalului Mili-
tar al Corpului II Armată şi Şef al Cenzurei. Nr.
14.688/14/ II/938.
Domnule Prim Procuror,
Vă transmitem în copie Jurnalul Consiliului de
Miniştrii Nr. 549 din 16 Martie 1936, relativ la interz-
icerea şedinţelor şi reprezentaţiilor etc. cu subiecte
din domeniul ocultismului (magiei) etc., publicată în
Monitorul Oficial Nr. 75, din 30 Martie şi vă rugăm să
binevoiţi a lua stricte dispoziţiuni pentru interzicerea
practicei în mod public şi a ghicitului, vrăjitoriei, prez-
icerii, chiromanciei. etc., întrucât prin acelaşi Jurnal
sunt oprite şi aceste îndeletniciri, ca vătămătoare
sănătăţii publice şi ca ne mai fiind în spiritul vre-
murilor de astăzi.
De asemenea vă rugăm să binevoiţi a dispune
şi interzicerea publicităţii firmelor, reclamelor şi
anunţurilor etc., din domeniul aceloraşi îndeletniciri,
ce se fac prin ziare, de către speculanţi de rea credinţă,
care abuzează de naivitatea celor creduli, luându-le
banii şi prilejuindu-le neajunsuri şi descurajare-
deoarece prin Jurnalul menţionat mai sus li s'a interzis
persoanelor necalificate şi deci incompetente, de a
tipuri publicaţiuni privitoare la ocultism, chiromancie,
spiritism, etc. care sunt dăunătoare sănă-tăţii publice.
În urma acestei intervenţiuni, domnul Prim-
Procuror Militar, în calitate de Şef al Serviciului Cen-
zurii, a făcut cunoscut tuturor ziarelor, să nu mai
primească şi să nu mai publice reclame de practicare
ilicită a medicinei, întrucât constitue atentate la vieaţa
şi sănătatea publică.
Adresa sau circulara No. 167/938, o redăm în
întregime:
Copie trimisă tuturor ziarelor. No.
167/26/II/1938. Direcţiunea Ziarului...
Binevoiţi a cunoaşte că în conformitate cu Jur-
nalul Consiliului de Miniştri Nr. 549 din 16 Martie
1936 publicat în Monitorul Oficial Nr. 75 din 30 Martie
1936, prin care se interzice practicarea în public a
ghicitului, vrăjitoriei, prezicerii, chiromanciei, etc. pre-
cum şi în urma intervenţiei Ministerului Muncii,
Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, pe lângă acest Serviciu
pentru ca dispoziţiunile luate prin acel jurnal să fie
strict aplicate,
Vă rugăm a lua măsurile ce veţi crede de cuvi-
inţă pentru ca ziarul Dvs. să nu mai primească şi să
publice reclame pentru îndeletnicirile arătate mai sus.
În cazul când în ziarul Dvs. vor mai apare
asemenea reclame ele se vor cenzura, iar dacă ele vor
fi publicate fără a trece prin cenzură, veţi suferi rigo-
rile legii.
Deşi suntem destul de familiarizaţi cu
reclamele din ziare a tuturor acestor profeţi mincinoşi
şi deşi suntem convinşi că starea lor mintali lasă la
unii foarte mult de dorit, totuşi ne permitem să redăm
câteva din anunţurile lor pentru ca prin aceasta să
facem o lucrare de sinteză a unei importante prob-
leme de patologie socială.
Iată care sunt titlurile, pe care ni le etalează fo-
tografia unuia, încadrată într-o foarte amplă reclamă:
1. „Profet Providenţial".
2. „Eu sunt totul".
3. „Ghicitor egiptean".
4. „Cabalist".
5. „Spiritist-magic".
6. „Telepat-Astrolog".
7. „Sugesteur, Fizionom".
8. „Grafolog, Kiromant".
9. „Singurul Psiholog în România Mare".
10. „Vindecă orice boală".
11. „Savantul ocultist".
12. „Venit prin graţia lui Dumnezeu".
13. „Autorizat de Somităţi marcante".
14. „Filosof”
15. „Purtător suprem de taine Dumnezeeşti pe
pământ".
16. „Cunoaşte din palmă pe criminal"
17. „Prezicătorul Curţii Regale".
18. “Doctorul sufletesc".
19. „Savantul Filosof”.
20. „Imperatorul suprem al destinelor".
21. „A uimit prin prezicerile sale toate continentele".
22. „Trimisul lui Dumnezeu”
23. „Luminătorul spiritelor omeneşti".
Pentru că organele Ministerului de Interne
care l-au autorizat să-şi exercite profesiunea de
“grafolog” n’au cunoscut pe acest „Doctor, care vin-
decă orice boală", ne permitem să-i dăm cu privire la
„curriculum vitae", câteva date.
Pacientul nostru a fost dat în judecată pentru
Iipirea de afişe în oraşul Constanţa, afişe, prin care in-
demna populaţiunea la revoluţie. A fost condamnat
la 7 luni închisoare. După pronunţarea sentinţei a in-
sultat pe magistraţi, cerând, între altele , ca Cerul, al
cărui trimis pe pământ este el, să-i nenorocească.
Curtea, faţă de aceste insulte, i-a majorat pedeapsa la
un an şi şapte luni închisoare. (”Universul” No. 270
din 21/XI/929).
Redăm ca titlu de documentare a acestui
studiu, una dintre cele mai reuşite reclame... astrolog-
ice ale aceluiaş „profet providenţial".
Savantul-Astrolog-Grafolog. Profet Provi-
denţia. Autorizat de Somităţile României Mari. Onor
Minister de Interne cu adresa Nr. 2319 A din 9 Martie
1937. Biografia: Subsemnatul, născut în Bucureşti, în
anul 1879. Planeta 6-a Mercur, luna Octomvrie 25 ora
11 ziua, Strada... Dumnezeu este cuvântul! Nimic fară
Dumnezeu! Constelaţia Planetelor Astrale! Justiţia
destinelor! Legile Providenţei! Oracolul Lumii Univer-
sale! Semnele, caracterul individual pe sexe, de-
scoperite. Trecut, Prezent şi Viitorul.
Premierul Prezicătorilor din România, senza-
ţional cu noui concepţii.
Horoscope şi Talismane „Miraculoase" sosite
din “Indii”
Sugesieur, Telepat, Spiritist, Fizionom, Kiro-
mant. Am descoperit însemnătatea tainelor adânci -
„Cheia deslegărilor secrete ”magice” a tuturor
profesiunilor din vieaţa d-v.
Cinci ani de studii speciale în Orient. De 37 ani
practic această sfântă credinţă ce există dela începutul
lumii pe pământ. Am fost chemat să particip la marele
Turneu de Ştiinţă Astrologică la: Paris, Geneva, Lon-
dra, Orient şi America.
Popoarele civilizate America, Franţa, Anglia,
astrologia e foarte mult stimată şi răspândită în popor,
părinţii au grije ca să aibe Horoscopul copiilor, încă
de când sunt „născuţi" (mici)! Părinţii fixează „Astro-
logului" ora, ziua şi noaptea precisă când a avut loc
venirea copilului pe lume.
Destinul este suveran în a creia şi a ucide în
faţa legilor necercetate ale naturii omeneşti.
Nu faceţi nici un pas pentru căsătoriile dvs.
până ce nu veţi consulta Astrologul, să vă indice soţul
sau soţia ideală. Contrariu vă veţi face vinovaţi în faţa
destinului fatalist.
Aşadar, dvs. ca părinţi, să aveţi grije de toţi copiii
să aibă horoscopul (viitorul cunoscut dinainte) pentru
a le da îndrumarea predestinată.
Sunt o dovadă despre perfecta mea onestitate
profesională, bazată pe: ştiinţă, credinţă, experienţă
practică cu mari sacrificii morale şi materiale.
Vox Profetul, în numele Domnului Dumnezeu!
Am prezis: 11 proorociri ale trecutului.
Prin credinţă, Ştiinţă, Viziune şi Sugestie am
făurit şi închegat marea mea operă.
Precum multe altele ce nu le pot descrie aci.
Domni, - Doamne, Domnişoare!
Ca reuşită în studii, examene, funcţii, meserii, in-
venţii, voiajuri, furturi, comori, judecăţi, crimă, afaceri
în comerţ, moşteniri.
Vindec orice boală sufletească defecte, dispăruţi
dela domiciliu, desleg blestemele, desfac farmecele,
aduc linişte în căsnicie, prin şedinţe „spiritiste" cu
„medium ". Horoscopul: Planetei care vă va arăta în vi-
itor pe adevăratul soţ sau soţie.
Vede! ştie totul! pe anume.
Gabala Egiptană: Steaua Naşterii!
Anii, lunile, zilele, orele, cifrele - norocoase!
Pietre „Miraculoase" cu surprize aducătoare de
noroc. Purtându-le la Inel, ac de cravată, cercei sau
broşe.
Fiecare om îşi are steaua lui! În legătură cu fir-
mamentul ceresc. Garantez celor care îmi cereţi reuşita
în cele ce dvs. întreprindeţi. Discreţiunea garantată. Mic,
mare, veniţi cu „credinţă" luaţi lumină. De orice sex,
bogat şi sărac, de orice naţionalitate vă pot da: Horo-
scopul busola, Comoara, Oglinda fidelă de orientare a
vieţii Dv.
Vindec prin sugestii boale nervoase. Calculez
precis lozurile norocoase.
Predau lecţii celor amatori pentru ştiinţele
oculte - astrale, preţ convenabil. Consult zilnic 9
dimineaţa 8 seara. Provincia, străinătate.
Taxa generală 100 lei.
Primiţi Horoscopul - astrologic - şi Talismanul
cuceritor fericirii gratis.
Scrieţi data naşterii exactă „Numele, anul luna;
spre a putea primi prin poştă descrierea ”destinului".
Atenţiune! Nu confundaţi cu imitatorii. Feriţi-vă
de toate şi toţi acei care nu posedă nici un act doveditor
cu date oficiale. Păstraţi acest anunţ ce vă este de mare
folos. Birou mutat în strada...
N.B.
Rugăm cu insistenţă Autorităţile în Drept; Onor
Ministerul de Interne, Prefectura de Poliţie a Capitalei,
să-i tragă la răspundere pe toţi şi pe toate ce sunt im-
itatori, scamatori, aceşti mişei cu reclame similare, nu
sunt altceva decât o plagă otrăvitoare în poporul
Român. Aceştia nu posedă nici un act doveditor cu
date oficiale. Aşadar, cei înţelepţi şi luminaţi, vor stu-
dia, vor medita, vor verifica în mod ştiinţific şi fără
părtinire de partea cui este dreptatea şi măreţile fapte
cui i se cuvin? Fără mărire, ură sau politică.
Iubiţii mei cetitori şi cetitoare. Feriţi-vă de
farseuri, pretinşi ghicitori şi ghicitoare, vrăjitorii,
agenţii diavolului ce vă otrăvesc sufletele, scamatori,
şarlatanii ce iau numele Domnului în deşert fără să
posede haru Lui, precizând falşe destinul Vieţii Dvs.
Toţi cei luminaţi şi cu puţină raţiune vor judeca în
mod imparţial şi ne vor da dreptate mai ales când - iu-
biţii noştri lectori - veţi vedea roadele prezicerei noas-
tre inspirată din ştiinţă, morală şi credinţă
neţărmurită în Dumnezeu -Atotputernic.
Direcţiunea.
Socotim complectamente inutil să mai in-
sistăm asupra faptului că „Savantul filosof„, „Impera-
torul suprem al destinelor", „Purtătorul suprem de
taine Dumnezeeşti pe pământ" este aproape analfa-
bet, întru cât cele cinci clase primare care sunt la baza
edificiului cultural, nu vor putea permite decât celui
inconştient să se intituleze: „Luminătorul spiritelor
omeneşti".
Cât priveşte origina lui de „Ghicitor egiptean"
- care „a uimit prin prezicerile sale toate continentele"
- n'ar mai fi nevoie să semnalăm că „Profetul Provi-
denţial" este născut într'o comună din apropierea
Capitalei. Acest „filosof” -înnăscut- ne dovedeşte cu
activitatea lui şarlatanică, cât de mari sunt naivitatea
şi simplitatea în sufletul acelora, cari merg să-l con-
sulte.
Văzând însă că „vindecarea oricărei boale" nu
mai poate intra în domeniul lui de „sugesteur,
fizionom", şi renunţând la toate titlurile, cu care îşi
împodobea figura lui impozantă şi bărboasă, (pentru
a căpăta prestigiul magic!), Domnul X, care „cunoaşte
din palmă pe criminal", şi „din scris sufletul per-
soanei" şi-a reţinut numai titulatura de „Grafolog
Kiromant", şi-a făcut astfel o profesiune de grafolog,
pentru care Ministerul de Interne i-a recunoscut lib-
era practică în ţară, în baza unei simple cereri.
Acelaş lucru l-au făcut mai toţi practicanţii
ocultismului, s'au încadrat, par'că de comun acord în
„grafologi" fără să ţină seama că în ţara noastră există
o societate ştiinţifică în acest sens, dar în care, fără în-
doială, ei nu puteau avea, prin faptul ignoranţei lor,
niciun fel de acces.
NOTA 1: În ultimul timp Ministerul Sănătăţii,
făcând un triaj al „maseuzelor", a găsit printre acestea
şi... câteva foste ghicitoare, din cele care, probabil, n'au
avut vocaţiune pentru grafologie.
Astfel, o servitoare germană din Berlin, ex-
pulzată de regimul actual, şi-a modificat anunţul însoţit
de fotografie după cum urmează:
„Adresaţi-vă imediat renumitei Z.: dă îndrumări
în vieaţă..." în „Adresaţi-vă marei grafologe Z.: consul-
taţii complet”.
Oricine îşi poate închipui câtă „grafologie" pot
face aceia cari, de abea pot să scrie şi să cetească.
Acelaşi lucru cu „Profesorul Indian Sady Faim",
care „descoperă orice secrete şi boli" şi care stă în Bu-
cureşti.
Redăm ca document de o incontestabilă val-
oare, anunţurile cu care îşi face reclama de „grafolo-
gie":
Atenţiune d-l Profesor Indian vede şi ştie toate
care a uimit întreaga Europă prin ştiinţele mari de
grafologie, numai pe scurt timp a sosit din străinătate
în Capitală. Grafolog autorizat de Onor. Ministerul de
Interne.
Are înalte studii şi experienţe practice în
grafologie. Veniţi cu „credinţă". Luaţi lumină de dor-
inţele dvs. Vindec orice boală sufletească şi dau sfaturi
folositoare asupra tuturora ce aţi dori să ştiţi cum şi de
comerţ, loterie şi orice afaceri personale, sparg şi fer-
mecile, fiind recunoscut ca un adevărat descoperitor al
secretelor omeneşti.
Este autorizat de Ministerul de Interne.
Cunoaşte locul unde se află comoara numai celor care
cred în D-zeu.
Cine doreşte horoscopul destinelor, grăbiti-vă
a mă vizita între orele 8- 12 a.m. 2- 8 seara. (în curte
scara 2-a Etajul I) lângă ministerul...
Am vizitat 7 state, vorbesc orice limbă.
Luaţi acest aviz şipăstrați-l căci nici nu ştiţi
când va fi de trebuinţă.
A sosit în acest oraş, dela locurile sfinte,
marele Profesor indian S. F. care a trăit mult timp în
India, a făcut ocolul pământului şi care ştie şi
cunoaşte toate.
Acest profesor a produs o mare senzaţie în
toate oraşele mari din lume, pe unde a călătorit, unde
a fost vizitat de un public foarte distins care a admirat
arta lui de a preciza şi explica gândurile şi vieaţa omu-
lui, spiritul mediu care prevede trecutul, viitorul,
prezentul după fizionomie, matematică, grafologie,
chiromanţie. Descoperă orice secrete şi boli, şi des-
luşeşte de asemenea orice afaceri personale, com-
erţul, amorul, căsătoria, sarcina, câştiguri neaşteptate,
judecăţi, boale, suferinţe sufleteşti de iubire, arată
calea de luat pentru evitarea accidentelor fatale şi
afacerile lor. Aduce liniştea şi niciodată vrajba conju-
gală şi descrie vieaţa din leagăn până la mormânt.
Cine îl consultă pe d-sa se va convinge de cu-
vintele Bibliei, care zice, vor veni oameni cari numai
uitându-se în ochi la om îi vor ceti gândul şi destinul,
sau va veni un timp când numai atingând pe bolnav
se va însănătoşi.
Vizitele se primesc în fiecare zi dela 8 dim.
până la 8 seara. Cine doreşte a scăpa de lucruri fatale
să se grăbească întru cât rămân pentru un scurt timp.
Un cuvânt bun este cel mai scump decât banul. Pe
fumători şi alcoolici îi fac să se lepede de acest obiceiu.
Împacă casele certate, distruge fermicele. Descopăr şi
comori. Ştiinţa este examinată de somităţile marcante
ale Europei. Poporul trebue deci luminat. Feriți-vă de
cărturărese care neputând trăi cu vechea lor ocupaţie
se fac singure ghicitoare fără a cerceta oarecare cărţi
ştiinţifice. Dau lecţii. Ştiinţe.
Luaţi acest aviz că nici nu ştiţi când va fi de tre-
buinţă.
Onorariu convenabil după timp.
Autorizat de Onor Ministerul de Interne.
Singur fără rival care a dovedit că posedă
studii speciale fără mediul său suprasensibil de per-
cepţiuni prinsă de magnetic undele frământărilor su-
fletului din inconştiinţă tălmăceşte magic prin viu
graiu. Fenomenal medium clayerevoyat are posibili-
tatea de a face ştiinţe cu adevărat neîntrecute. Ştiinţa
referitoare la judecăţi, loterii, căsătorie, reuşită în
afaceri iar celor bolnavi le poate da sfaturi pentru
pentru tămăduire. Deslegarea farmecelor.
Dânsul este bazat pe întreaga enciclopedie a
ştiinţei.
Ceea ce ni se pare extrem de curios consistă în
faptul că acela care se intitulează cu faimosul nume de
„Profetul Providenţial" este conştient de şarlatania
profesiunii lui, după cum reiese din întâmpinarea, pe
care o redăm în întregime:
„Rugăm cu insistenţă Autorităţile în Drept;
Onor. Ministerul de Interne, Prefectura de Poliţie a
Capitalei, să-i tragă la răspundere pe toţi şi pe toate ce
sunt imitatori, scamatori, aceşti mişei cu reclame sim-
ilare, nu sunt altceva decât o plagă otrăvitoare în
poporul român. Aceştia nu posedă niciun act dovedi-
tor cu date oficiale. Aşadar, cei înţelepţi, drepţi şi lu-
minaţi vor studia, vor medita, vor verifica în mod
ştiinţific şi fără părtinire, de partea cui este dreptatea
şi măreţile fapte cui i se cuvin? Fără mărire, ură sau
politică.
Iubiţii mei cetitori şi cetitoare. Feriţi-vă de
farseuri, pretinşi ghicitori şi ghicitoare, vrăjitorii,
agenţii diavolului ce vă otrăvesc sufletele, scamatori,
şarlatanii ce iau numele Domnului în deşert fără să
posede harul Lui, precizând falşe destinul Vieţii Dv.
Toţi cei luminaţi şi cu puţină raţiune vor judeca în mod
imparţial şi ne vor da dreptate mai ales când - iubiţii
noştri lectori- veţi vedea roadele prezicerii noastre in-
spirată din ştiinţă, morală şi credinţă neţărmurită în
Dumnezeu Atotputernic".
Văzând că avem de a face cu un „Profesor In-
dian" venit numai pentru scurt timp în Capitală, că
este „grafolog" autorizat de Onor. Ministerul de In-
terne şi pentru că are înalte studii şi experienţe prac-
tice în grafologie, ne-am permis să-i facem o vizită,
pentru documentarea acestui studiu.
 După ce am aşteptat câteva momente, până
când Profesorul indian s'a îmbrăcat... în prestigiu - o
haină lungă neagră, ruptă, murdară, soioasă, o
capelină de clown cu nişte inscripţiuni cabalistice, un
lanţ de mărgele şi o cruce în mână- „Fenomenalul
Medium clayervoyant" ne-a poftit înăuntru, începând
să ne sondeze viitorul, fără ca măcar să bănuiască in-
tenţiunile noastre. Ne-am legitimat, declinând scopul
oficial al acestei vizite. Dezolat, a început să se des-
brace de prestigiul lui mistic: şi-a scos capelina, după
ce a pus crucea pe masă, şi-a scos şirul lung de
mărgele de pe gât, asvârlindu-le lângă un telescop fără
lentile, s'a descheiat la haină lăsând să i se vadă că-
maşa şi a început- domnul P. originar din Brăila- să
discute într'o limbă românească plină de greşeli de
gramatică, „problema luptei pentru existenţă".
Ne-a spus de boala lui - a avut în două rânduri
ictus apoplectic, pentru care a fost internat şi tratat
fără act de „piopertate" într'un spital din Ploeşti - ne-
a spus de sărăcia lui şi în special de nenorocirea re-
tragerii autorizaţiunii de către Ministerul de Interne
în urma unor dispoziţiuni luate în ultimul timp.
Mizeria sub toate raporturile şi în special miz-
eria sufletească încadra toată personalitatea Profe-
sorului indian Sady Faim (a cărei mamă spălătoreasă
şi cărturăreasă din Brăila l-a iniţiat în mister, iar al
cărui nume l-a împrumutat dela un turc, pe care l-a
cunoscut la Constanţa!).
Situaţiunea lui inspiră multă compătimire, în-
trucât era conştient de nimicnicia unei asemenea pro-
fesiuni, deşi bolnav, bătrân, muncea aşteptând de
dimineaţă până seara pentru „o bucată de pâni"; sunt
totuşi alţii, cari nu vor să cedeze şi pe cari, o asemenea
profesiune, i-a adus la un fel de transformare a per-
sonalităţii. Astfel, un membru al Societăţii magnetice
din Franţa protestează într'un stil lamentabil şi într'o
formă gramaticală condamnabilă, contra măsurilor
luate în ultimul timp contra practicării ocultismului,
culminând într'o scrisoare adresată Colegiului Gen-
eral al Medicilor:
„Măsura luată de On. Autorităţi din insistenţa
On. Colegiu medical a venit taman cu două zile înain-
tea Crăciunului întocmai ca o felicitare sau un cadou
de sărbători... Mă surprinde faptul că On. Colegiul
medical, al cărui reprezentant sunteţi, pune
chestiunea tocmai acum de sărbători pe neaşteptate
în mijlocul iernei, când eu şi alţi nenorociţi ca mine
suntem cu chiriile neplătite, ne îmbrăcaţi cum trebue
şi fără un lemn în sobă... (Cum n'au putut să prevadă
acest lucru, ghicitorii?!).
Ce rău aduce clasa aceasta de oameni soci-
etăţii? Nici un rău! Nu se consideră imoralitate, dacă
un prezicător care are şi el Apostolatul lui, recomandă
celor ce-l consultă răbdare, credinţă şi speranţă.
Cazuri sunt multiple şi ele deferă dela un client la altul.
De exemplu: Nu voi cita din sutele de mii de cazuri
decât numai două şi anume. Să admitem cazul că o
tânără fată a fost înşelată de iubitul ei, care o părăseşte
din momentul ce ia îi destăinuieşte că... va deveni
mamă!! Ajunsă la disperare nimereşte la mine îmi
povesteşte cazul cerându-mi printre lacrămi salvare,
îndrumare în nenorocirea ei! Ideile ei sunt zăpăcite se
frământă se rostogolesc şi se ciocnesc fantastic în
creer... Vitriolul, ştreangul, staţia B. M., mangalul, re-
volverul, salvarea, morga, mormântul rece,
răzbunarea sau sinucide... căci Don-juanul nu vrea s 'o
mai iubească!
Acum începe adevăratul rol al meu de Apostol.
Prin cuvinte sugestive, îi ridic moralul, o reabilitez
arătându-i calea dreaptă şi demonstrându-i puterea
Divină ce o va ajuta prin credinţă în D-zeu, găsesc cu-
vinte şi formule pentru a o linişti, cel puţin pentru un
moment, prin sugestie că va veni cel iubit, va fi a lui,
va recunoaşte greşiala etc., etc., etc. De s 'o mai reîn-
toarce trădătorul sau nu, de va fi cu ia sau nu, perfect
egal, chestiunea primordială este că am salvato mo-
mentan, iar timpul care vindecă toate va avea grijă de
ia. Momentul disperării i l-am ameliorat. Iar tot timpul
schimbă oamenii şi ideile"...
D-l A. mai povesteşte cazul unei femei tinere,
măritată cu un bărbat cam în vârstă, amorezată de un
locotenent. În redactarea cazului, acelaş stil, aceleaşi
greşeli de gramatică.
Pentru un studiu de ansamblu, socotim că este
necesar să redăm unele din reclamele înserate în
cuprinsul celor mai mari quotidiene:
1. Gratis cereţi revista „Călăuza Ştiinţelor Oculte".
Hipnotism, Spiritism, Telepatie, Fachirism, Magie, Şti-
inţa de a deveni iubit, stimat, fericit. Arta de a reuşi în
orice afacere: studii, examene, căsătorii, profesii, stima
superiorilor, alungând disperarea, timiditatea, mărind
puterea voastră de muncă, câştig, îmbogăţire. Înlătu-
rarea viciilor, ticurilor, frica, lenea, melancolia, neîn-
crederea etc. Ştiinţa a ceti Trecutul, Prezentul şi
Viitorul oricui. Oricine poate câştiga 200- 500 lei pe zi
prin practicare, consultaţii, conferinţe.
Adresaţi-vă prin scrisoare la Profesorul, strada,
Bucureşti.
2. De mii de necazuri şi griji vă scap! Scrieţi-mi încă
azi, trimiteţi-mi data naşterii şi eu vă voiu calcula
numărul cu care veţi câştiga la loterie. Pentru a vă
dovedi, că nu am scopuri egoiste, nu trebue să anexaţi
nici un fel de timbre.
Vă trimit calculaţia absolut gratuit. Îmi veţi
plăti numai dacă veţi câştiga. Scrieţi încă astăzi, ca
pentru tragerea din Noemvrie să vă puteţi procura
lozul câştigător.
3. Trimiteţi-mi data naşterii, primiţi numărul, cu care
veţi câştiga loterie. Gratuit! Îmi veţi plăti dacă veţi
câştiga!
4. Vă prezic, cursul vieţii, afaceri, boli, căsătorie,
judecăţi, loterie. Trimiteţi data naşterii. Lei 23 mărci.
5. Maestră grafoloagă a secolului XX Medium-Spiri-
tistă.
Domni, Doamne şi Domnişoare.
Nu faceţi nici un pas, nu luaţi nicio hotărîre,
până nu consultaţi pe celebra Miss E., care este dotată
dela natură cu un misticism divin. Toate le înţelege şi
le tălmăceşte miraculos, fiind o veritabilă „Claire Voy-
ante“, în orice chestiuni sau dorinţi sociale ca: stări
sentimentale, divorţuri, deprimări sufleteşti, afaceri
comerciale, judecăţi sfaturi bolnavilor prin sugestie,
loterii etc.
Chiar farmecile le desleagă magic, dându-ţi cel
mai bun sfat de urmat.
Este deci în interesul tuturora, a o consulta
înainte de orice proiect sau acţiune şi a nu o confunda
cu celelalte, fiind superioară tuturora. Corespondenţă
în toată ţara şi în străinătate.
Trimiteţi la adresa de mai sus, data naşterii. -
Răspuns ramburs.
6. Ascultaţi cuvântul meu! vă ajută discret. Prin puteri
nevăzute sparge fermecele, desface, aduce liniştea în
căsnicii, leagă şi desleagă simpatiile garantat. Acest
prevede tot! Ştie tot! Provincia prin corespondenţă re-
comandată.
7. Celebrul grafolog, prezice trecutul, prezentul, vi-
itorul, dă sfaturi.
8. Consultaţi-vă pe anul 1938 destinul, reuşită afacer-
ilor căsătorie şi tot ce vă interesează.
9. Tăiaţi şi păstraţi aceste rânduri, care arată drumul
prin care puteţi deveni şi dv. milionari:
Oare existenţa domniei voastre este complet
asigurată?
Dacă nu, atunci aveţi încredere intr 'un prieten
sincer care se oferă să vă calculeze gratuit pe baza
unei metode ştiinţifice lozul de loterie cu care veţi
câştiga.
Nu lăsaţi să vă treacă zilele sortite norocului
dv.
Nu puteţi fi înşelat, căci nu vă cer mcio taxă, n’
aveţi de plătit niciun ramburs. Pentru ajutorul ce vi-l
dau pe drumul îmbogăţirii, vă cer doar o modestă
parte din câştigul obţinut cu numărul indicat de mine.
Scrieţi-mi încă astăzi şi comumcaţi-mi imediat adresa
dv. exactă, numele şi pronumele, complet, anul, luna
şi ziua când v'aţi născut, alăturând mărci poştale în
valoare de Lei 8, veţi primi cu întoarcerea poştei
numărul calculator al dv. astronomic, din care veţi afla
numărul lozului câştigător de dv., calculat pe baza unei
metode astronomice absolut ştiinţifice. Dacă veţi juca
cu numărul calculat de mine vă veţi convinge că veţi
deveni bogat.
Scrieti-mi încă azi, ca să puteţi cumpăra lotul
sortit norocului dv. încă înainte de tragerea urmă-
toarei clase, care începe la 13 Noembrie.
Soarta dv. se poate schimba de azi pe măine
prin sistemul meu.
Numai prin mine puteţi deveni bogat şt fericit.
10. După însăşi convingerea dv. Madam J. din Rusia,
este cea mai perfectă prezicătoare din ţară şi străină-
tate. Prezent, trecut şi viitor, facerea şi desfacerea
farmecelor.
11. Prezicătoarea T. Este cea mai perfectă din ţară şi
străinătate, prezice trecutul, prezentul şi viitorul, face
şi desface fermecele. Adresaţi-vă încrezători.
12. Miss L. Prezicătoarea Greacă, prezice uimitor: afac-
eri, dragoste, judecăţi.
13. Profesoară, prezicătoare autorizată, fac împăcarea
supăraţilor despărţiţilor, cununia îndrăgostiţilor ga-
rantat.
14. M. Marea prezicătoare ghiceşte descoperă orice,
trei zile, eftine.
15. Fără bani! Toată lumea obţine gratuit!!! Nu e timp
de pierdut scrieţi încă azi.
Comunicaţi-mi proiectele, toate afacerile şi
necazurile dv. toate problemele care vă frământă şi
veţi primi un răspuns prompt, un sfat sincer şi folosi-
tor. Nu vă pierdeţi capul! Nu alergaţi în dreapta şi în
stânga ca să destăinuiţi secretele şi scopurile dv. al-
tora: Grafologul desleagă problemele şi necazurile Dv.,
vă dă sfaturi, vă arată drumul ce aveţi de urmat, vă
face om bogat, calculându-vă numărul lozului dv.
norocos şi vă îndrumează ce să întreprindeţi, cum să
procedaţi în toate chestiunile dv. Pătrunde în gândul
dv. şi apreciază obiectiv; judecă şi hotăreşte
nepărtinitor, clarificând orice situaţie.
Această acţiune de sfătuire sufletească pornită
de grafologul A. are un caracter nobil, frumos şi foarte
valoros. Grafologul care cunoaşte sufletele şi inimile
s 'a integrat în slujba binelui şi concomitent a dv.
Înainte de a mă întreba sau a-mi comunica
ceva, vă rog ca probă să-mi scrieţi adresa dv. exactă
anul, luna şi ziua naşterii, iar cu întoarcerea curierului
vă voiu trimite în mod cu totul gratuit descrierea vieţii
dv. de până astăzi, ca un cadou de valoare şi totodată
spre a dovedi ştiinţa ce o posed, vă voi scrie despre
dv. şi despre apropiaţii dv.; despre iubire, căsătorie,
prieteni, duşmani, proiectele, funcţiunea, ocupaţia dv.
Vă voi da sfaturi sufleteşti, idei pentru afaceri şi vă voi
trasa pentru viitor calea ce o veţi avea de urmat în
cursul existenţei dv. Rezolv proiecte, dau idei şi desle-
garea lor spirituală şi vă îndrumez spre drumul în
care veţi găsi reuşita realizării scopurilor şi dorinţelor
dv. Scrieţi încă azi pe adresa...
Trimiteţi mărci poştale pentru răspuns şi veţi
rămâne uimiţi de preciziunea ce o veţi descoperi în
pătrunderea mea.
16. Profesoară ocultistă, ghiceşte prin bila magică, de-
scopere furturi, comori, căsătorii, loterii şi tot ce in-
teresează. Ajută la împăcări, deslegări, reuşită în
afaceri, cine va fi nemulţumit d-sa va refuza onorarul.
Ore de primire 10- 1 şi 3- 7. Provincie şi străinătate
trimiteţi data naşterii cu 10 întrebări, mandat poştal
150 r. urgent.
Cu tot aspectul morbid al unei asemenea prob-
leme, şi cu tot pericolul pe care ghicitorii- grafologi îl
prezintă pentru sănătatea publică, ei au fost totuşi au-
torizaţi de către organele Ministerului de Interne să-
şi exerciteze profesiunea de ghicitori sau grafologi,
după cum rezultă din cele câteva autorizaţiuni re-
cente, pe care le posedăm.
Interzicându-se orice fel de reclamă prin jur-
nale, practicanţii ocultismului au recurs la metoda
anunţurilor personale, pe care le distribue prin
tramwaie sau localuri publice. Iată unul din aceste
reclame discrete:
Prin prezenta am onoare a Vă face următoarea
ofertă şi vă rog să-mi scrieţi încă azi, căci nu e timp de
pierdut.
Comunicaţi-mi proiectele, toate afacerile şi
necazurile Dvs., toate problemele care vă frământă şi
veţi primi un răspuns prompt, un sfat sincer şi folos-
itor. Nu vă pierdeţi capul. Nu alergaţi în dreapta şi în
stânga ca să destăinuiţi secretele şi scopurile Dvs. al-
tora: grafologul desleagă problemele şi necazurile
Dvs., vă dă sfaturi, vă arată drumul ce aveţi de urmat.
Vă face un om bogat, calculându-vă numărul
lozului Dvs. norocos şi Vă îndrumează ce să între-
prindeţi, cum să procedaţi în toate chestiunile Dvs.
Pătrunde în gândul Dvs. şi apreciază obiectiv; judecă
şi hotăreşte nepărtinitor, clarificând orice situaţie.
Această acţiune de sfătuire sufletească pornită
de grafologul, are un caracter nobil, frumos şi foarte
valoros, Grafologul care cunoaşte sufletele şi inimile,
s’a integrat în slujba binelui şi concomitent a Dvs.
Înainte de a mă întreba sau a-mi comunica
ceva, vă rog ca probă să-mi scrieţi adresa Dvs. exactă,
anul, luna şi ziua naşterii, iar cu introducerea curieru-
lui vă voiu trimite în mod cu totul gratuit descrierea
vieţii Dvs. de până azi, ca un cadou de valoare şi toto-
dată spre a dovedi ştiinţa ce o posed. Vă voiu scrie de-
spre Dvs. şi apropiaţii Dvs.; despre iubire, căsătorie,
prieteni, duşmani, proiectele, funcţiunea, ocupaţia
Dvs. Vă voiu da sfaturi sufleteşti, idei pentru afaceri şi
Vă voiu trasa pentru viitor calea ce o veţi avea de
urmat în cursul existenţei Dvs. Rezolv proiecte, dau
idei şi deslegarea lor spirituală şi Vă îndrumez spre
drumul în care veţi găsi reuşita realizării scopurilor
Dvs. şi a dorinţelor Dvs.
Vă rog deci complectaţi exact alăturata coală şi
să o trimiteţi- anexând mărci poştale pentru răspuns,
-pe adresa: Grafolog, căsuţa poştală No...
Cu toată stima: Grafolog...
Forma atât de gravă, pe care a luat-o, în ultimul
timp, practicarea vrăjitoriei, a ghicitoriei, într'un cu-
vânt, a tuturor variantelor ocultismului şi pericolul so-
cial, pe care îl plămădesc prestidigitatorii naivităţii
omeneşti, încurajaţi de presă şi poliţie, ne determină
să arătăm care este latura patologică a unei asemenea
probleme, menită să gangreneze, prin misticism ori-
ental, sufletul colectiv şi în mod cu totul special, sufle-
tul poporului nostru.
Plecând dela postulatul că „vieaţa în sine este
o continuă sau o permanentă transformaţiune", tre-
buie să insistăm asupra faptului că, de când există
lumea, nu s'a văzut o mişcare sau o prefacere, de orice
natură ar fi ea, care s'o cuprindă cu atâta intensitate,
dela un capăt până la celălalt al globului.
Ceea ce, însă, ni se pare şi mai curios, constă în
faptul că nimeni, până astăzi, n'a putut, măcar, să în-
trevadă unde mergem şi care va fi, în acelaş timp, noua
formă pe care o va îmbrăca sau către care se va în-
drepta omenirea. Filosofii, psihologii, medicii, biologii
au căutat, totuşi, să explice aceste convulsiuni ale
omenirii, studiindu-le din punctul lor de vedere: psi-
hologic, neuropsihiatric sau biologic.
Deşi întâlnim astăzi indivizi de cari nu putem
spune că sunt bolnavi în adevăratul înţeles al cuvân-
tului, totuşi putem afirma, că ei prezintă manifestaţi-
uni sufleteşti care îi îndepărtează cu mult de starea
normală. Aceasta se datoreşte, în cea mai mare parte,
faptului că limita între normal şi anormal nu este toc-
mai uşor de stabilit, ea fiind chiar extrem de variabilă
şi tot pe atât de confuză în majoritatea cazurilor.
Datorită unei asemenea constatări, foarte
puţini din indivizii pe cari noi îi numim psihopaţi sau
desechilibraţi mintali sunt internaţi şi trataţi în azilele
noastre. Cea mai mare parte din asemenea alienaţi
sunt liberi, în societate şi nu cad în mâinile noastre sau
mai de grabă sub observaţiunile experţilor, decât
foarte târziu, când o acţiune sau o reacţiune anti-so-
cială îi fac să comită acte, cu care să atenteze la bunul
mers al vieţii colective.
Starea socială actuală, nesiguranţa în situaţia
materială, situaţiunea morală, condiţiunile economice,
vieaţa desordonată, influenţează mai mult sau mai
puţin profund, mai mult sau mai puţin morbid, asupra
felului de gândire al fiecăruia dintre noi.
Emoţiunile prin care trecem astăzi, grija anx-
ioasă a zilei de mâine influenţează dezastruos asupra
sistemului nostru nervos sau cerebral, creind, astfel,
o stare de spirit cu totul specială, care, după cazuri,
poate ajunge foarte aproape de starea patologică, dacă
nu chiar să îmbrace caracterele acesteia.
Toate statisticile Institutelor psihiatrice
demonstrează până la evidenţă, că numărul psi-
hopaţilor şi al desechilibraţilor a crescut în mod con-
siderabil, fără a mai vorbi, bineînţeles, în anii din
urmă, de adevăraţii alienaţi, cari umplu, până la ul-
timul loc, azilele de boale mintale.
Trecerea aproape bruscă dela vieaţa patri-
arhală, de care omenirea s'a bucurat până către sfârşi-
tul secolului al XlX-lea, la vieaţa sbuciumată,
enervantă, a civilizaţiei de azi, a făcut să apară în
America, în lumea soluţionărilor imediate, o boală, pe
care psihiatrii, printre care Beard - 1880 -, au numit-
o „neurastenie", o formă de psihonevroză- „la forme
elegante de l'alienation mentale" după expresiunea lui
Claude, maladie care a caracterizat, în cel mai înalt
grad, începutul secolului nostru.
În acest sens, Claude, în anul 1909, a depus un
raport Societăţilor de Neurologie şi Psihiatrie, în care
a arătat legăturile pe care această boală „la modă" le
prezintă cu epuizarea nervoasă, cu emoţiunile, în spe-
cial cu un fond de debilitate constituţională, şi cu o
stare de degenerescentă fizică sau psihică hereditară
sau dobândită.
În anii din urmă, asistăm la ivirea unei alte boli,
cu caracter psiho-social, pe care neurologii şi psihiatrii
au numit-o, din cauza simptomului predominant,
„nevroza anxioasă": frica aceasta patologică, a luat o
extindere şi o formă atât de profund morbidă, în tim-
purile noastre.
Cauzele acestei nevroze sunt constituite de
multiplele emoţiuni şi privaţiuni, de nesiguranţa zilei
de mâine, de depresiunea morală, de decepţiuni sen-
timentale, de şocuri, de traumatisme de tot felul, de
un fel de tensiune psihologică şi de enervare, ce cul-
minează într'o adevărată formă de alienaţiune: „psiho-
nevroza anxioasă".
Cu tot progresul civilizaţiei, trebue să sem-
nalăm starea de astenie nervoasă, pe care aceasta a
ocazionat-o, astfel că nevropatia, psihastenia, neuras-
tenia, nervosismul, constituiesc astăzi birul scump, pe
care generaţiunea noastră îl plăteşte progresului.
Pentru asemenea consideraţiuni, trebue să ni
se pară cu totul anormal, ritmul prefacerilor şi al in-
stabilităţii, adică iuţeala vertiginoasă, care ne dă până
la un oarecare punct, impresiunea, că ne găsim în faţa
unui dezastru.
 Dacă neurastenia este nevroza extenuaţilor de
muncă fizică sau intelectuală, un fel de sleire a en-
ergiei neuro-psihice, cu totul caracteristică, sfârşitului
secolului al XlX-lea, nevroza anxioasă caracterizează
începutul secolului al XX-lea şi în special generaţiunea
noastră, constituind după expresiunea lui Pierre Janet,
o adevărată „criză cerebrală".
Pe un asemenea fond de anxietate, de teamă
morbidă nejustificată, de tensiune psihologică, pe care
le ocazionează iminenţa unui războiu sau nesiguranţa
de fiecare moment a zilei de mâine, iau naştere în
mentalitatea colectivă unele credinţe care se lasă uşor
exploatate de speculanţii fără scrupul al unor practici
vrăjitoreşti, fără orizonturi.
Oricât de mare va fi fost prestigiul, de care
practicarea ocultismului s'a bucurat în îndepărtata an-
tichitate, nu este însă mai puţin adevărat, că dacă în
acele timpuri, arta ştiinţelor ascunse era un mit pen-
tru sufletul primitiv, astăzi, însă, în lumina unei pure
obiectivităţi ştiinţifice, acest fruct al superstiţiei şi al
înşelătoriei nu mai poate hrăni decât pe aceia, cari
dotaţi cu o mentalitate infantilă, frizează, în toate
asemenea cazuri, una din formele „alienaţiunii
mintale".
Ghicitorii gândului, fie cetitorii în stele, în
cafea, în palmă, în cărţile de joc etc., fie victimele unei
imaginaţiuni morbide profesionale, constitue tot
atâţia factori periculoşi pentru sănătatea sufletească
a nenorociţilor lor clienţi, pentru sănătatea publică.
Practicarea ghicitoriei a devenit, în deosebi
dela războiul mondial - el însuşi generatorul tuturor
felurilor de psihoze - o specialitate foarte rentabilă
pentru o anumită categorie de indivizi, improvizaţi,
speculanţi fără scrupul ai inferiorităţii psihice, în care
se găseşte o bună parte din massa comună a oame-
nilor.
Că lucrurile stau aşa- frauda constituind un mi-
jloc de câştig mult mai sigur decât munca cinstită- ne-
o dovedeşte cu prisosinţă faptul că toţi aceşti ghicitori
de trecut şi prezicători de viitor sunt în stare, în ciuda
celorlalte profesiuni onorabile, să publice în ziare (în
fiecare zi) anunţuri, încadrând fotografii de tipuri
paranoice, pentru a face astfel şi o însemnată sursă de
venituri unor quotidiene, care nu-şi dau probabil
seama cât de mare este răul, pe care îl pot ocaziona
opiniei şi sănătăţii publice.
Dacă unii din aceşti ghicitori, ar părea, într'o
oarecare măsură, să fie profesionişti de bună credinţă,
din cauza netăgăduitei lor simplicităţi, nu este însă
mai puţin adevărat că sunt foarte mulţi printre ei- ade-
văraţii prestidigitatori, în sensul adevărat al cuvântu-
lui- cari, prin şarlataniea lor, atentează, în orice
-ment la sănătatea mintală atât a individului, pe care
pretinde să-l prevină faţă de nenorocirile viitoare, cât
şi a colectivităţii.
Starea, mai mult decât rudimentară- unii nu au
la baza edificiului lor profesional nici cel puţin clasele
elementare- în care se găsesc, din punct de vedere psi-
hic, practicanţii unei asemenea şarlatanii, ne demon-
strează până la evidenţă, că în afară de unele cazuri
sporadice, victimele ocultismului se găsesc cam la ace-
laş nivel psihologic cu infractorii lor. Problema unei
astfel de infracţiuni constitue, fără îndoială, unul din
cele mai condamnabile delicte sociale.
Dacă atentatele la pudoare se pedepsesc uneori
atât de grav, nu înţelegem de ce atentatul la vieaţa su-
fletească să fie încurajat de anumiţi factori ai ordinei
publice: practicarea variantelor ocultismului (horo-
scopie, chiromanţie, necromanţie, spiritism etc.) real-
izează o stare psihotică dintre cele mai grave, întrucât,
extazul indiferentismului faţă de sine, ura contra oa-
menilor, distrugerea instinctului gregar, constitue,
după cum atâţia autori au demonstrat-o, „izvorul neb-
uniei şi al crimei"- două noţiuni care, în ultimul timp,
par să se confunde în întregime.
Intervenţiunea spiritelor rele constituind
„magia neagră", iar comunicarea cu inteligenţele su-
perioare, prin intermediul atâtor ceremonii rituale,
constituind „magia teurgică", ne fac uşor să înţelegem,
în ce stare de tensiune psihologică sau de sbucium su-
fletesc trebue să se găsească practicanţii ocultismului,
pentru ca, la un moment dat, dezordinea lor interioară
să îmbrace una din formele grave ale nevrozei sau psi-
hozei.
Dacă altă dată ocultismul a trebuit să se prez-
inte, în mod forţat „în haina instinctului ştiinţific al
umanităţii" (chimia nu s'a ridicat decât de pe ruinele
alchimiei, iar astronomia de pe acelea ale astrologiei),
nu este însă mai puţin adevărat, că astăzi mintea ome-
nească nu se mai extaziază în faţa naturii, întrucât ea
a descoperit metodele cele mai pozitive de a-i studia
fenomenele.
Ocultiştii, însă- ai căror adepţi, în ciuda progre-
selor ştiinţifice, se perpetuiază de-a lungul veacurilor-
în loc să studieze fenomenele naturale, pentru a putea
să vadă, care ar putea să fie mecanismul intim al
legilor firii socotesc, în baza primitivismului lor, că pot,
prin anumite formule sacramentale, să supună
voinţei... legile universului. În aceasta constă adevărata
lor nebunie.
În decursul timpurilor, practicanţii mai abili ai
variantelor ocultismului s'au refugiat într'un domeniu
pur psihologic şi ca nişte adevăraţi speculanţi ai
credulităţii omeneşti, ei au căutat pe această cale- în
faţa celor slabi- să lărgească limitele strâmte ale posi-
bilului, recurgând la toate mijloacele, pe care le putea
oferi şarlataniei, ştiinţa lor misterioasă.
În felul acesta, massele atât de ignorante, pe
care ni le oferă atât popoarele din antichitate, la care
sclavia, în toată accepţiunea cuvântului, constituia el-
ementul de bază al vieţii lor psiho-sociale, cât şi men-
talitatea, ce caracterizează într'o largă măsură
indivizii colectivităţii noastre, formează terenul, pe
care se vor putea desvolta superstiţiunile cele mai
ridicole.
În acest sens, practicanţii ocultismului au invo-
cat spiritele, nu ca să trimită mană sau apă din cer
pentru atât de însetaţii lor clienţi, ci să le descopere
viitorul, pentru a ne da seama cât de infantile sunt
asemenea pretenţiuni, în contrast frapant cu un des-
tin, în a cărui carte, socotim, nu va putea ceti nimeni
niciodată. Dacă practicanţii ocultismului socotesc că
acest lucru este posibil, arătând calea predestinaţiunii
şi cetind din destin surprizele, pe care le-a rezervat vi-
itorul, afirmăm în numele raţiunii sănătoase că în
asemenea momente, atât profesionistul cât şi clientul
se găsesc pe acelaş teren al ininteligibilului, al absur-
dului, al patologicului.
În sprijinul acestei afirmaţiuni putem invoca
autorităţi ştiinţifice, cu totul în afară de lumea med-
icală.
Într'o lecţiune recentă la care am asistat şi pe
care d-l Prof. Candrea a făcut-o asupra folklorului
medical român, d-sa insistă asupra credinţelor atât de
rudimentare în origina boalelor.
Omul primitiv nu putea să-şi facă niciun fel de
idee asupra funcţiunii organelor sale: îi era, deci im-
posibil să-şi explice cum un individ, care a plecat sănă-
tos de acasă, putea fi găsit, puţin după aceea,
svârcolindu-se în cele mai chinuitoare convulsii, cu
spume la gură sau căzând în nesimţire? Omului dotat
de mentalitate primitivă îi este imposibil să-şi explice
cum un individ, care până mai ieri era cu mintea ab-
solut limpede, începe astăzi să vorbească aiurea sau e
cuprins de o furie sălbatică.
„Nimic nu produce o impresiune mai profundă
asupra omului primitiv, spunea Wundt, ca nenorocirea
sau boala, fie că se strecoară pe nesimţite în sufletul
şi în trupul lui, sleindu-i puterile, fie că-l doboară ful-
gerător, întunecându-i minţile" (Volkerpsychologie).
În inferioritatea şi în primitivismul lui, omul,
neputând să-şi explice cauza atâtor manifestaţiuni
morbide, a ajuns ca un dezarmat, la convingerea, că
boala sau nenorocirea este pricinuită de cineva. Acest
„cineva" poate fi, sau o fiinţă nevăzută, supranaturală,
mitologică, diabolică, sau acţiunea răufăcătoare a unui
duşman care, cu ajutorul vrăjilor, i-a băgat boala în
trup şi în suflet sau, în fine, este o pedeapsă trimisă de
Dumnezeu. Credinţa, că boalele sunt datorite unui
geniu al răului, în speţă diavolului, după cum susţinea,
altădată, magia neagră, o regăsim, după cum docu-
mentează d-l Prof. Candrea, la popoarele cele mai
vechi pe care le pomeneşte istoria. Această credinţă a
fost atât de înrădăcinată în sufletul popoarelor, încât
Creştinismul la începuturile lui, a trebuit să ducă o
luptă grea împotriva acestor reminiscenţe păgâne.
Sfânta Evanghelie este presărată de numeroase exem-
ple de vindecarea bolnavilor prin alungarea din
trupurile lor a duhurilor necurate. Matei Evanghelis-
tul, în cap. VIII, vers. 16 grăieşte: „Iar făcându-se seară,
a adus la El pe mai mulţi îndrăciţi, iar Iisus a scos
duhurile numai cu cuvântul şi pe toţi bolnavii i-a tămă-
duit". Mai departe, acelaş Evanghelist continuă: „Şi
venind ei la popor, s'a apropiat către Iisus un om, înge-
nunchind înaintea lui şi zicând: Doamne milueşte pe
fiul meu că este lunatic şi rău pătimeşte, că de multe
ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-a certat pe el
Iisus, şi a ieşit dracul dintr'însul, şi s'a tămăduit copilul
din ceasul acela".
Biserica noastră creştină ortodoxă, luptând îm-
potriva iudaismului şi a credinţei păgâne, pune, totuşi,
multe din nenorociri pe socoteala urgiei dum-
nezeieşti, pe care, Atotputernicul o revarsă asupra oa-
menilor, ca să-i pedepsească pentru păcatele, sau
fărădelegile lor. În asemenea cazuri ar lăsa pe diavolul
să pună stăpânire pe trupul omului. Un astfel de om
îndrăcit sau de bolnav posedat nu va putea fi lecuit
decât prin exorcizări, prin post şi rugăciune, silind pe
calea aceasta ca duhurile rele să părăsească trupul şi
să instaleze, prin urmare, vindecarea.
Farmecele şi descântecele cu tot ritualul, pe
care îl oficiază vrăjitoarea, nu constitue decât o vari-
antă a acestor exorcisme- invocarea forţelor supe-
rioare în taumaturgie.
Cum însă aceste exorcisme nu mai constitue
niciun fel de raţiune în practicarea credinţelor noastre
religioase, invocarea forţelor superioare în scopuri
terapeutice- lăsând, bineînţeles, la o parte importanţa
covârşitoare a psihoterapiei - va forma preocuparea
medicală a tuturor practicanţilor ocultismului.
În ciuda tuturor argumentelor, pe care ar putea
să le invoce o minte sănătoasă, variantele ocultismului
au luat în timpul din urmă proporţiuni considerabile
şi au îmbrăcat, chiar, una din formele cele mai grave
ale „psihozei colective".
O asemenea maladie cu caracter social pune în
mod imperios, problema atât de importantă a profi-
laxiei sau a higienii mintale astfel că, în numele aces-
tor două discipline medico-sociale, şi conştienţi de
misiunea noastră, protestăm, cu toată energia, contra
practicării - autorizată sau clandestină - a tuturor vari-
antelor ocultismului.
Cu datele psihologiei moderne, ghicirea gân-
dului, ca şi aceea a predestinaţiunii- apanajul de altă-
dată al preoţilor egipteni, asirieni sau caldeeni- a
devenit, cu, „automatismul mintal", un capitol al
Neuro-psihiatriei.
O scurtă incursiune în acest domeniu ne va
prezenta, în linii generale, aspectul morbid al prac-
ticării ocultismului, înfăţişându-ne latura pur psihi-
atrică a acestui sindrom de patologic mintală.
Ocultismul, oricare i-ar fi forma de manifestaţi-
une, pare, astăzi mai mult decăt oricând, să
stăpânească, printr'o condamnabilă modă sufletul
colectiv- moda constituind, prin excelenţă, o origină
psihogenetică pentru un însemnat număr de sin-
droame neuro-psihiatrice. Această „modă" este încu-
rajată de presă- n'avem decât să deschidem pe cele
mai mari quotidiene şi vom face, imediat cunoştinţă
cu legiunea impunătoare a ghicitorilor de tot felul-
moda aceasta este încurajată de altfel de autorităţi,
care eliberează certificate de specialitate şi de liberă
practică, în această profesiune, esenţialmente, şarla-
tanică, cum este ocultismul.
Substratul paranoid al ghicitorilor şi delirul de
inducţiune, pe care aceştia îl exercita asupra clienţilor
lor, sunt două noţiuni ce caracterizează, din primul
moment, pe aceşti practicanţi de ştiinţe secrete. Este
vorba de o slăbire a controlului critic, de o stare de in-
suficienţă funcţională a corticalităţii, care facilitează
o stare de sugestibilitate cu totul caracteristică.
Pe un asemenea substrat organo-psihic-
preparat în mod cu totul special de unele trauma-
tisme afective- apare aşa numitul sindrom de automa-
tism mintal, caracterizând pe indivizii al căror centru
superior (conştient) este mai mult sau mai puţin ob-
nubilat. O asemenea stare morbidă consistă, după unii
autori, în special cei de şcoală franceză, cum spre ex-
emplu, Seglas, De Clerambault, Heuyer etc., într'o in-
teresare a tuturor actelor motorii, senzitive şi
ideo-verbale, într'o diminuare a inhibiţiunilor, a dom-
inaţiunii sau stăpânirii de sine, într'o favorizare a
halucinaţiunilor psiho-motrice, în sentimentul ciudat
cunoscut sub numele de ecou al gândirii, în substi-
tuirea şi ghicirea gândului, în enunţarea actelor, în-
tr'un fel de perplexitate, ce poate merge uneori până
la transformarea personalităţii.
Pe un asemenea substrat morbid, preparat de
factorii cei mai diverşi, inconştientul elaborează ele-
mente, care vor putea constitui jaloanele activităţii
delirante.
Starea aceasta de automatism mintal,
deslănţuită de cauzele cele mai diverse, favorizează
în majoritatea cazurilor, un fel de superioritate mor-
bidă (prin intervenţiunea elementului halucinator),
care constă din ghicirea gândului: afirmaţiune pur
delirantă a facultăţii de a cunoaşte- (pe calea unde-
lor!) – gândirea altuia, de a-i deduce suferinţa şi de a
găsi un remediu, pentru viitor, în toate asemenea
cazuri.
În ultima analiză nu este vorba decât de
fenomene patologice, ghicirea gândului nu poate fi so-
cotită decât ca rezultatul unei halucinaţiuni psihice,
cu hiperendofazie, stare, în care sufletul vorbeşte, fără
ca pacientul să-şi dea seama de mecanismul unui
asemenea proces psihologic. Pe lângă elementul halu-
cinatoriu, ghicirea gândului sau a predestinaţiunii mai
recunoaşte în mecanismul sau un accentuat grad de
fabulațiune, de invenţiune, de imaginaţiune fantastică,
de mitomanie.
La indivizii de constituțiuni mintale histerice,
mitotnaniace sau paranoice, structuri sufletești ce car-
acterizează, în general pe toţi practicanţii şi adepţii
ocultismului, ghicirea gândului şi inlănţuirea în timp
a fenomenelor ce vor decurge în viitor, nu constitue
decât rezultatul imaginațiunii lor patologice.
În unele cazuri, toata această activitate, pe cât
de morbidă pe atât de şarlatanică, poate constitui
fructul mediumnității sau al spiritismului, în alte
cazuri, însă, profesioniştii exercită arta lor „oculta",
fără intermediul unei voințe superioare, a toate-
cunoscătoare, inspirați e Zei, ei se substitue Zeilor în-
săşi.
Din punct de vedere afectiv, sau mai de grabă
al mecanismului de inducțiune, pe care îl ocazionează,
având în vedere, și faptul că nu întotdeauna, conținu-
tul ghicirii gândului este dezagreabil, aceşti apostoli
ai ocultismului sunt satisfăcuţi, încrezători în ei însăşi,
euforei şi cât se poate de mândri de excepţionala lor
facultate.
Pericolul cel mare constă, tocmai, în stabilirea
acestui contact afectiv şi în alimentarea continua, cu
care practicanţii ocultismul desvoltă, în massa
colectlvă, o psihoză dintre cele mai periculoase pentru
vieața socială.
Şarlatania aceasta, practicată cu mare reclamă,
nu pare să fie însă atât de gravă, în mediile urbane, în-
trucât nivelul psihologic este mult mai ridicat la oraș
decât la ţară.
În mediile rurale, primitivismul, superstiţia,
mizeria sufletească sub multiplele ei aspecte, împing
pe omul dela ţara sa se refugieze în farmece şi descân-
tece. Nu numai în cazuri de boală, detestând pe medic,
el se duce cu tot sufletul lui (primitiv) la vrăjitoare, ca
să-i ia „boala cu mâna", dar, chiar în cazurile, în care
el este victima unui furt, el apelează, nu la poliţie, ci la
detectivul ocultist- la vrăjitoarea din sat, care după
credinţa lui, îi „va ghici hoţul pe nume".
Dacă sunt infinit de numeroase cazurile, în
care indivizii rămân victime ale naivităţii lor con-
sultând prezicătoarea, nu este însă mai puţin adevărat,
că sunt destul de frecvente cazurile, în care practi-
carea variantelor ocultismului a determinat stări psi-
hotice sau a deslănțuit stări de psihoză până aci
latente, în care victimele şarlatanismului au trebuit să-
şi petreacă un timp mai mult sau mai puţin lung în In-
stitute psihiatrice sau Azile de Boale mintale.
Mulţumind călduros d-lor Prof. Dr. P. Tomescu,
Dr. I. Constantinescu şi Dr. Sebastian Constantinescu,
pentru materialul atât de interesant, pe care ni l-au
pus la dispoziţiune, în documentarea acestui studiu,
ne permitem să relatăm câteva din cazurile patologice
luate din Serviciile Clinice ale Spitalului Central de
Boale mintale, nervoase şi endocriniene.
I. Pacientul St. N., în vârstă de 35 de ani, funcţionar
C.F.R. este internat în Spitalul Central de Boale Mintale
şi Nervoase în ziua de 1.II.938. Pe lângă un accentuat
grad de alcoolism, el prezintă şi o întreagă serie de
idei delirante maritale. Bănuitor, gelos, suspicios şi,
sub tensiunea delirului său, el a consultat diferite ghic-
itoare. Acestea, văzându-l şi simţindu-l că miroase a
vin, i-au spus că „soţia îl înşală cu fratele său".
Fiind acum informat precis, s'a pus la pândă,
dar n'a putut să-şi dovedească bănuelile; atunci „pen-
trucă era absolut ferm convins", s'a dus acasă la fratele
său, l-a ameninţat, a făcut scandal, astfel că, în conflict
cu mediul social, el a fost internat de către Parchet în
spitalul de Alienaţi, unde se găseşte în prada unui delir
marital, într'o stare de agitaţie continuă, de nelinişte,
cu tendinţă la fugă şi la manifestaţiuni onirice etc.
II. Pacientul M. C., în vârstă de 60 de ani, văduv, munci-
tor, este internat în Spitalul Central de Boale Mintale
şi Nervoase în ziua 4/II/937.
În stare de involuţie presenilă, el se credea per-
secutat în permanenţă de către vecinii săi. În Buzău,
el a consultat un ghicitor, care l-a sfătuit să vândă tot
şi să vină dela ţară, să se instaleze la oraş. A ascultat
de ordinele acestuia dar, în mediul orăşenesc nu s'a
liniştit, ci din contră, s'a dedat la acte de violenţă, s'a
certat din nou cu vecinii, iar autorităţile au dispus in-
ternarea lui la Spital, unde maladia lui a luat forma
unui delir de persecuţie, de influenţă şi de prejudiciu,
pe un fond destul de accentuat de involuţiune senilă,
ducând la moarte după o internare de zece luni.
III. Pacienta E. C., în vârstă de 38 de ani, de profesiune
casnică este internată în Spitalul Central de Boale
Mintale şi Nervoase în ziua de 7/V/937. Din punct de
vedere mintal prezintă fobie de boale, în special de
sifilis (sifilisofobie), este astenică, prezintă idei deli-
rante polimorfe şi obsesiuni multiple.
A consultat mai mulţi prezicători, pentru a şti
dacă poate să-şi mai recapete sănătatea. Ghicitorii îi
spun că boala este gravă, însă va scăpa dacă se îngri-
jeşte. Descurajată de gravitatea boalei ei şi în imposi-
bilitatea de a-şi procura mijloacele pentru tratament,
a încercat să se sinucidă cu acid acetic. A fost inter-
nată mai întâi la Spitalul Brâncovenesc, iar mai apoi,
pentru fobiile şi obsesiunile ci, a fost înaintată Azilului
de Alienaţi, de unde, după câteva luni, a ieşit vinde-
cată.
IV. Pacicnta M. B., în vârstă de 38 de ani, de profesiune
casnică, domiciliată în Bucureşti, intră în Spitalul Cen-
tral de Boale Mintale şi Nervoase în ziua de

8/IV/937, pentru manifestaţiuni de tip paranoic: delir
de gelozie, idei de interpretaţiune şi idei de revendi-
care contra soţului. Căsătorită cu un bătrân, îl acuză
de infidelitate şi este extrem de geloasă. Tot timpul şi-
l petrece urmărindu-l şi pentrucă, pensionarul ei soţ
nu avea altă ocupaţiune decât a târgui dimineaţa din
oraş, a bănuit că o înşală cu mama ei. Controlându-se
cu ghicitori, a aflat dela aceştia că „soţul o înşeală cu
o persoană din casă". Devine agitată, violentă, nelin-
iştită şi caută să-şi răzbune pe mama ei, făcându-i
scene şi ameninţând-o că o va alunga. Dintre haluci-
naţiuni, cele gustative au caracter mai obsedant, paci-
cnta crede că va fi otrăvită de mama ei, ia hotărâre
bruscă să părăsească domiciliul, vagabondează fără
rost, sau merge să se plângă la autorităţi.
Pentru asemenea stări, soţul s’a adresat par-
chetului şi a cerut internarea.
După patru luni de tratament, pacienta- în
stare de remisiune- recunoaşte obsesiunile şi cred-
inţele ei false, şi agravarea lor prin confirmaţiunile
prezicătorilor, la cari s'a adresat pentru neliniştea ei
sufletească, astfel că după un timp de câteva luni pe-
trecut în Azil, a putut să fie pusă în libertate.
V. Pacienta P. O. în vârstă de 40 ani, văduvă, de profe-
siune casnică, domiciliată în Brăila, este internată în
Spitalul Central de Boale Mintale şi Nervoase în ziua
de 15 Iulie 1937. Fiind vorba de un vechiu sifilis, pa-
cienta prezenta ca fenomene acute supraadăogate o
o stare de agitaţiune confuzivă toxică foarte gravă. Cu
4- 5 săptămâni înainte de internare, constatând că
este însărcinată, a mers la vrăjitoarea satului, care i-a
recomandat un leac preparat din fierberea unor bu-
rueni, care prin compoziţiunea lor, constituia o otravă
dintre cele mai toxice.
În urma administrării acestui medicament, pa-
cienta a devenit agitată, neliniştită, confuzivă, mani-
festând acte de violenţă, pentruca, după câtva timp,
să prezinte o stare de melancolie anxioasă şi să
reclame de urgenţă o internare în Spitalul de Boale
Mintale.
Sindromul ei mintal era grefat pe o nefrită
acută hematurică, în urma căreia a trebuit să sucombe
după o scurtă internare. Rezultatul autopsiei a fost: o
nefrită toxică, o gastrită acută şi leziuni vasculare
meningitice specifice.
VI. Pacienta E. G., în vârstă de 25 de ani, de profesiune
casnică, este internată pentru turburări mintale de
tipul sindromului melancolic. Înainte de internare, a
frecventat ghicitoarele, care i-au diagnosticat că
suferă de „argint viu". Cu toate drogurile, pe care aces-
tea i le preparau din rădăcini de plante, nu s'a putut
influenţa cu nimic asupra mersului boalei.
VII. Pacienta E. G., în vârstă de 25 de ani, de profesiune
casnică, este internată, în urma unor manifestaţiuni
de tipul paraliziei generale. Înainte de internare, a
consultat un fizionomist, care i-a spus că va ajunge în-
tr'o aglomeraţiune (probabil Spitalul Central de Boale
Mintale!), de unde va pleca cu greu, dar va pleca vin-
decată de boala de care suferă.
VIII. Pacientul G. K., în vârstă de 25 de ani, de profe-
siune fotograf, a fost internat în Spitalul Central, pen-
tru turburări de tipul sifilisului cerebral şi pentru
manifestaţiuni mintale de tipul sindromului schizoid.
Simţindu-se bolnav de doi ani şi văzând că boala se
agravează, s'a hotărât să consulte un vrăjitor, şi s'a
dus... la un „hoge", care făcea minuni. Hogele i-a spus
că boala i-a provenit dintr'un farmec făcut de o fe-
meie; i-a cetit dintr'o carte, i-a făcut un drog din
diferite ierburi şi i-a dat să bea de trei ori pe zi: înainte
de răsăritul soarelui, la amiază şi după apusul soare-
lui. S'ar fi simţit mai bine, dar a fost nevoie şi de in-
ternare.
IX. Pacientul J. S., în vârstă de 15 ani, funcţionar com-
ercial, este internat în Spit. Central pentru dezechili-
bru mintal cu perversiuni instinctive. Avea o frică
grozavă, se speria în orice moment şi de orice lucru:
mama lui i-a adus o vrăjitoare, care i-a pus la capul
patului un vas în care ardeau lumânări şi tămâie: cu
aceste lumânări aprinse făcea diferite semne rituale
asupra pacientului în somn, se punea o bucată de
ceară sub perina copilului. Toate aceste formalităţi
vrăjitoreşti se repetau în cursul nopţii în trei Sâmbete
de-a-rândul. Bolnavul era afumat în acelaş timp cu păr
de lup, pentru ca să-i dispară frica.
Deşi s'ar fi simţit mai bine în urma acestui
tratament, starea lui mintală a necesitat, totuşi, o in-
ternare în ospiciu.
X. Pacientul Const. N., în vârstă de 22 de ani, de profe-
siune muncitor este internat în Spitalul Central pentru
manifestaţiuni de tipul sindromului melancolic. Pen-
tru a-şi ameliora frica, anxietatea, neliniştea, a apelat
la vrăjitori. Unul din ei i-a dat să facă baie de 3 ori pe
zi şi să bea de 3 ori pe zi dintr'un descântec format din
apă, vin şi ţuică... înghiţând şi câte o inimă de po-
rumbiţă. N'a simţit nicio ameliorare. Alt vrăjitor i-a dat
argint viu; s'ar fi simţit mai bine în urma acestui trata-
ment, totuşi internarea a fost reclamată imperios de
starea lui mintală.
XI. Pacientul Ch. V., în vârstă de 38 de ani, funcţionar,
a fost internat pentru manifestaţiuni grave de tipul
dezechilibrului emotiv. Bolnav de mai mulţi ani, cu
dureri de stomac, cefalee, insomnie, dureri în mem-
brele inferioare, când de o parte, când de cealaltă. A
fost la vrăjitoare, care i-a spus că s'a îmbolnăvit dintr'o
călătorie şi că trebue „să-i facă de întors". A venit la ea
în trei zile de descântec (Luni, Miercuri şi Vineri), cu
apă dela 3 izvoare şi cu miere, din care baba a făcut
un amestec după lungi ore de căscat şi de descântec.
Cu acest preparat pacientul se ungea în locul dureros:
mierea, după părerea ei, fiind făcută din sucul atâtor
flori, constitue un „leac izbăvitor" pentru multe boale.
XII. Pacientul G. S., în vârstă de 31 de ani, de profe-
siune agricultor, este internat în Spitalul Central pen-
tru epilepsie. A consultat în nenumărate rânduri o
serie de vrăjitori, care şi-au propus să scoată din el,
duhul necurat. Mulţi îl ungeau cu tămâe şi usturoi pe
la încheieturi, ca să alunge pe „Ducă-se-pe-pustii".
XIII. Pacientul D. B., în vârstă de 33 de ani, fără ocu-
paţie, a fost internat la Spitalul Central pentru epilep-
sie. A consultat pentru „necazul" lui mai mulţi vrăjitori
şi vrăjitoare, cari i-au dat să facă băi, să ia droguri, să
mănânce un fel de pâine specială, dar, într'un „morbus
comitialis", dezarmează întreaga medicină!
XIV. Pacientul S. T., în vârstă de 23 ani, de profesiune
agricultor, este internat pentru manifestaţiuni de tipul
psihonevrozei emotive. Înainte de internare a avut
timp de vreo 2-3 luni de zile, stări de nelinişte şi agi-
taţie, cu palpitaţiuni, ameţeli, vâjâituri de urechi, in-
somnie şi o stare de astenie generală. A consultat
peste 15 vrăjitori, toţi îi găseau câte o cauză şi-i reco-
mandau câte un tratament pentru „necazurile" lui.
Multe îi spuneau (probabil pentrucă e tânăr!) că a fost
fermecat de o prietenă şi a fost nevoie să i se deslege
fermecul; contra fricii a înghiţit ficat de lup (!), i s'a de-
scântat cu o găină neagră, i s'au tăiat unghiile şi câteva
şuviţe de păr şi au fost aruncate la hotarul dintre cele
două comune; contra durerilor de cap i s'a luat 120 gr.
de sânge prin secţionarea unei vene a capului (!), con-
tra palpitaţiunilor a înghiţit inimă de porumbel... toate
acestea au necesitat totuşi o internare în ospiciu de
alienaţi.
XV. Pacienta V. I., în vârstă de 38 de ani, de profesiune
casnică este internată în Spitalul Central de Boale
Mintale pentru turburări de tipul excitaţiunii mania-
cale.Consultând pentru stările ei de excitaţiune, sub
toate raporturile, o vrăjitoare - o femeie bătrână -
aceasta (văzând probabil că vorbeşte prea mult!) i-a
luat sânge de sub limbă, ca s‘o mai descongestioneze,
după care pacienta s'ar fi simţit mai bine, fapt care n'a
împiedecat-o, totuşi, să fie ospitalizată într'un Institut
psihiatric.
XII. Pacientul I. S., în vârstă de 25 de ani, de meserie
agricultor este internat în Spitalul Central de Boale
Mintale pentru manifestaţiuni de tipul schizofreniei. A
consultat o vrăjitoare, care i-a spus că „e legat de o fe-
meie", pe care nu a luat-o în căsătorie şi de aceea s'a
îmbolnăvit. I s'au făcut slujbe la mănăstiri, dar... în
zadar.
Acelaşi lucru şi în celelalte 29 de foi de obser-
vaţiune, intervenţiunea vrăjitoriei în deslănţuirea unei
turburări mintale a fost notorie.
Nu de mult timp am avut de expertizat o pa-
cientă intrată la Spitalul Central de Boale mintale, ner-
voase şi endocrieniene. Era vorba de o doamnă de
bună condiţiune socială, destul de instruită şi foarte
bogată, care a voiajat prin diferite ţări din Europa, dar
care a fost atrasă în mod cu totul special atât de mist-
icismul orientului, cât şi de primitivismul nordului
Africei.
Pradă speculaţiunilor imaginative, pacienta s'a
dezinteresat complectamente de situaţiunea materi-
ală, până când în cele din urmă, pentru ca să trăiască
a trebuit să recurgă la practicarea ghicitoriei în cărţi
sau în cafea.
Profesiunea aceasta, în urma şocurilor, pe care
i le-a ocazionat sărăcia, a făcut ca sufletul ei mistic să
fie stăpânit de delirul imaginativ, de mitomanie fan-
tastică, de halucinaţiuni psihice, în fine de elementele
automatismului mintal, care, în cele din urmă îm-
brăcând un caracter pur morbid, au făcut ca pacienta
să se trezească în domeniul patologiei mintale şi să
necesite internarea într'un ospiciu, unde a sucombat
după doi ani de internare, în urma unei demenţe se-
nile şi a unei mizerii fiziologice.
Dacă sunt cazuri pe care vrăjitoria le poate
duce la alienaţiune, nu este însă mai puţin adevărat,
că sunt cazuri, dintre cele mai periculoase, pe care
vrăjitorii sau vrăjitoarele le duc de-a dreptul la crimă.
Să redăm pe cel mai recent, relatat de ziare.
O doamnă, soţia unui mare comerciant, a mers
de curiozitate să consulte un asemenea oracol - o fe-
meie care ştia să ghicească în cafea. Aceasta i-a spus
categoric examinând „drumurile şi figurile din zaţul
cafelei", că are să i se întâmple o mare nenorocire: „o
femeie fatală îi va strica în curând căminul".
Urmărită de o asemenea idee, întrucât o ducea
foarte bine în căsnicie, a început să bănuiască pe
casieriţă, pe care a învitat-o, de altfel să meargă şi ea
să consulte aceiaşi vrăjitoare dându-i chiar bani să
plătească... oracolului. Rezultatul a fost că, în cele din
urmă, soţia aceasta, într'o căsnicie ideală, a trebuit, în-
demnată de gelozie, să-şi omoare casieriţa... Autorii
morali ai cazurilor de alienaţiune şi de crimă sunt fără
îndoială toţi aceşti practicanţi ai ocultismului...
Este foarte uşor, prin urmare să ne putem da
seama, cât de favorabil este terenul asupra căruia in-
fluenţează „delirul de inducţiune" atât în deslănţuirea
unei psihoze latente cât şi în aceea a unei crime: indi-
vizi, fără niciun fel de cultură, de instrucţiune sau de
educaţiune, simt în ei această vocaţiune morbidă, de
a se pune în contact cu forţele superioare, de a auzi în
ei o voce divină, graţie căreia să poată cunoaşte, tre-
cutul, prezentul şi proiectele de viitor ale oamenilor.
Răul acesta nu caracterizează, însă, în mod ex-
clusiv, massa incultă a oamenilor, pentrucă se pot în-
tâlni unele cazuri care n'ar lăsa nimic de dorit, din
acest punct de vedere.
Cultura, instrucţiunea şi educaţiunea sunt puse
de anumiţi indivizi, în serviciul şarlatanlei, astfel că,
practicanţii ocultismului se pot îmbrăca, după cazuri,
chiar de un fel de prestigiu internaţional.
În documentarea acestui studiu am procedat
mai întâi la vizitarea a numeroase cabinele de special-
işti - adevărate hrube ale înşelătoriei şi minciunii - în
care am fost isbit de starea mai mult decât rudimen-
tară a apostolilor ocultismului. Starea aceasta a ghic-
itorilor de rând am pus-o în opoziţiune cu aceea a
ocultiştilor de înaltă cultură, a unor chiromanţieni sau
chiromanţiene, spre exemplu, cari deşi Români sau
cetăţeni Români, şi-au anunţat totuşi, pentru câteva
zile trecerea prin România şi în mod excepţional viz-
itarea Capitalei noastre.
În nicio parte a lumii nu se poate specula naiv-
itatea omenească cu atâta uşurinţă ca în ţara aceasta:
că este o „şarlatanie" practicarea ocultismului, ne-o
afirmă toţi aceşti prestidigitatori de „ştiinţe secrete":
„Je crois comme Vous, Mr. Le Professeur, mais... il faut
vivre..." ne spunea acum câteva luni o prezicătoare cu
un grad de cultură mai înaintată, venită dela Viena şi
care'şi făcuse apariţia în Bucureşti... pentru câteva
zile.
Ceea ce ne pare extrem de interesant constă
în faptul, că deşi convinşi de şarlatania ocultismului
lor, ei se socotesc, totuşi, chemaţi să întreţină focul
sacru al credulităţii sau al naivităţii omeneşti. În ex-
ercitarea profesiunii lor - delict pur social - ei sunt în-
curajaţi tocmai de aceea, cari ar trebui să-şi dea
seama de absurditatea practicării, în ultima analiză,
a ocultismului şi de influenţa morbidă, pe care o pot
exercita asupra sufletului social. Scrisoarea pe care o
publicăm, ne scuteşte de orice fel de comentariu,
având în vedere importanţa personajului, care o sem-
nează (un fost ministru).
„Merci, Madame,
Pour votre lettre, ainsi que pour le resultat de
l’examen de mes mains.
C’est admirable!
Vous avez le don et la science pour pouvoir lire
l’etat psychologique de l'homme d'apres sa main.
J'espere vous revoir pour causer un peu plus
longtemps".
Dacă vrem să ştim cine sunt exponenţii vrăji-
toriei, n'avem decât să-i numim după firmele, care de
multe ori nu corespund nici pe departe cu carnetul de
identitate.
Numele lor sunt mistice, orientale, impresio-
nante, nume de oameni sau de vietăţi apocaliptice,
venite din altă lume, fructul imaginaţiunii lor mistice.
Socotim că nu este nevoie să dovedim cât de
dubioase sunt aceste persoane, puse prin vrăjitoria
lor, în slujba şarlatanismului.
Unul dintre aceşti magicieni, cu firmă, cu ,
fotografie la ziar şi cu clientelă bogată, ni i-a cate-
gorisit aproape pe toţi colegii lui printr'un memoriu
pe care ni l-a adresat în acest sens.
Mulţi dintre aceşti ghicitori sunt excroci un-
guri, câteva din ghicitoare sunt nişte foste servitoare,
unul este un fost bărbier, vreo patru sunt comunişti
ruşi, altul excroc al unei colecturi de loterie, scamator
de circ, dresor de tigri etc., etc.
Cât priveşte gradul de cultură al fiecăruia, ni-l
putem uşor închipui după acela al decanului lor, care
nu are la edificiul său magic decât 5 clase elementare,
pe care le-a făcut în satul său natal, în apropiere de
Bucureşti.
Se pare că aici, în practicarea publică a vrăjito-
riei, mai mult decât aiurea, reclama este sufletul com-
erţului, oricât de proastă ar fi marfa, care se
9. Cât priveşte sinceritatea profesiunii lor, nici ei nu
supralicitează.
cred în realitatea acestei arte, cu care Cerul l-a dotat.
1. Fotografiile, pe care le vedem reproduse în ziare nu
Iată ce spune unul dintre ei „furnizor al elitei intelec-
corespund nici pe departe cu realitatea: îi vedem
tuale":
acolo în diferite atitudini extatice, pentru a-şi etala tal-
„Vă rugăm - în cazul când veţi dispune să ne
entul lor mistic, şi a prinde pe cei naivi în capcană.
închideţi - să închideți și pe imbecilii de intelectuali,
2. Mai toţi aceşti practicanţi ai ocultismului şi-au
cari ne consultă pe noi". Toţi aceşti „furnizori de min-
schimbat numele, împrumutând pe cele cu semnifi-
ciuni" au ferma convingere că pe această cale, a
caţiuni sugestive:
speculării naivităţii omeneşti, se poate realiza cel mai
Miss Lotus,- dela femeia lui Lot, nepotul lui
sigur câștig și că „meseria" lor ca oricare alta îşi are
Abrahaam, transformată într'o statuie de sare.
riscurile ei.
Maestrul Antonius- dela Antonius, împărat roman. Al-
10. Statistica, pe care o invocăm în documentarea
lyon =, aluzie la Albion, nume poetic dat Angliei-
acestui studiu, ne demonstrează că din 300 de bolnavi
stăpâna Indiilor, origina fakirismului, etc., Alla Hin-
alienaţi, 45 sunt victime directe sau indirecte ale vrăji-
zarah- aluzie, probabil la Allah, Dumnezeul Musul-
toriei.
manilor, etc., etc.
Mai mult decât un sfert din alienaţii internaţi
3. Mai toţi sunt străini de neam.
au trăit sub tensiunea acestor influenţe, pe care le ex-
4. Mai toţi sunt mai mult sau mai puţin analfabeţi, nu
ercită ştiinţele oculte, sub forma magiei sau a vrăjito-
numai că nu au nicio şcoală profesională, dar nu au
riei.
nici măcar cultura elementară; această stare de incul-
11. Unii din aceşti prestidigitatori ai şarlataniei îşi
tura îi pune, probabil, în raport cu forţele superioare.
atribue titluri şi calităţi, care întrec cu mult pe acelea
5. Incultura lor nu-i împiedică să se intituleze şi să im-
ale pensionarilor din Casa de Nebuni. În acest sens
prime pe firme titluri de „profesor", de „savant", de
n'avem decât să invocăm reclamele cu care d-l X.-
„diplomat", de „trimis al lui Dumnezeu".
„Trimisul lui Dumnezeu"- atentează la sănătatea
6. Cât priveşte interiorul cabinetelor acestor practi-
mintală a colectivităţii. Toţi aceşti practicanţi de
canţi ai şarlatanismului vrăjitoresc, lasă foarte mult
ocultism nu constitue decât o bandă de indivizi, cari
de dorit, din punct de vedere higienic.
exploatează în modul cel mai ordinar, credulitatea
7. Ca obiecte profesionale sau aparate de vrăjitorie,
publică.
asemenea „profesori", pe care i-a improvizat magia,
12. Această stare de lucruri nu mai putea să dureze în
recurg la acelea care pot sa impresioneze pe clienţi
faţa principiilor de deontologie. Conştienţi de aceasta,
sau pe vizitatori: un craniu de om, o mască în gips a
mulți s'au transformat într'o noapte în „grafologi", de
lui Beethoven, nişte zaruri, mai multe perechi de cărţi
unde protestul atât de vehement al Societăţii de
de joc oribil de murdare... toate acestea sunt puse în
Grafologie.
slujba descoperirii tainelor destinului.
13. Scopul, pe care şi-l propune să-l urmărească
8. Unii dintre aceşti prezicători se intitulează,
această bandă de exploatatori ai naivităţii omeneşti
nici mai mult nici mai puţin decât „Furnizori ai Curţii
este - avându-se în vedere sistemele lor de reclame în
Regale!".
gazete - de a sugestiona şi a atrage vulgul, de a deza-
grega lumea, care trăieşte în stare de mediocritate de
cultură, întrucât lumea intelectuală, în sensul adevărat
al cuvântului, nu cade decât în mod excepţional vic-
timă acestor exponenţi ai şarlataniei.
14. Ca deviză a operii lor de distrugere socială ei au
răbdarea, credinţa, speranţa şi prozelitismul.
În concluziune, toţi maieştri în arta de a ghici,
cetitori în palmă, în stele, etc., prezintă o stare morbidă
specială, în care predomină, în primul rând, halucinaţi-
unea psihică, fenomen din seria automatismului
mintali. Prin mecanismul inducţiunii, toţi aceşti prac-
ticanţi ai ocultismului ajung să realizeze prin clientela
lor, nu numai cazuri clinice, dar o adevărata psihoză
colectivă, atât de periculoasă organizaţiunii sociale.
Faptul acesta este cu atât mai dureros, cu cât
asemenea alie¬naţi nu sunt trataţi în azile sau ospicii,
ei rătăcesc în mediul co¬lectiv, parazitând şi peri-
clitând, în felul acesta, vieaţa socială.
Foarte deseori, însă ghicitorii ca şi victimele lor,
se găsesc în situaţiunea de a fi clienţi ai penitenciarului
sau ai Institutului de Boale Mintale, problemă asupra
căreia vom insista mai pe larg, cu cazuri clinice, cu altă
ocaziune.
De-a lungul timpului, oamenii au disimulat ele-
mente de cunoaştere sub formă de coduri şi simboluri,
încriptând şi sintetizând înţelesuri care la prima vedere
scapă înţelegerii comune. Este cazul numelor cabalis-
tice misterioase preluate şi în tradiţia occidentală
(Tetragrammaton, INRI, VITRIOL, ş.a..) care ascund în
spatele literelor un întreg univers al geometriei calita-
tive şi a pantaclelor care conturează puterea formei ca
mod de a sintetiza şi proiecta ideile, şi a multor creaţii
artistice ai căror autori au utilizat un limbaj cu "cheie"
Numărul Fiarei: 666 este de fapt 616
Theo-Phyl (http://theo-phyl.blogspot.com/ )
Deobște nu am aptitudini de contrazicere cu
opiniile și interpretarea religioasă care nu sunt acad-
emice, nici măcar cu cele complet dezaxate.
Însă numărul Fiarei, menționat în originalul
cărții a fost 616 și nu 666. Sf. Irineu a avertizat și a
elaborat despre acest număr, a atenționat și despre
conținutul interpretativ și posibilile drumuri greșite
pe care o pot lua credincioșii neinițiați. A se vedea "Îm-
potriva Ereziilor" (Against Heresies, Irenæus, Book 5,
chapter 30, paragraph 3)
În general majoritatea cercetătorilor sunt de
părere că numărul este o reprezentare numerologica
a Împăratului roman Nero. Cei care susțin părerea că
numărul din carte a fost 616, susțin o reprezentare nu-
merologică a Împăratului Caligula, ambii suficient de
nebuni pentru a fi caracterizați drept "bestii".
În 2005, savanții Universității din Oxford au
reușit să analizeze utilizând tehnică de ultima gener-
ație un fragment din Cartea Apocalipsei (Book of Rev-
elation) din situl egiptean Oxyrhynchus (papirusurile
115 și 115b). Și surpriză (pentru mine, nu prea): Sf.
Irineu a avut dreptate, nu este vorba de 666 (chi, xi,
stigma), ci de 616 (chi, iota, stigma, adică hexakosiai
deka hex). Fragmentele au fost datate în cel de al
doilea secol d.Hr., adică cel mai vechi fragment existent
din Noul Testament.
 În fotografia care însoțește articolul, este ilus-
trat acest fragment, iar sus, în chenarul galben, se
vede clar cele afirmate anterior.
În loc de Post Scriptum: BOR este printre Bis-
ericele Creștine care nu dau citire Cărții Apocalipsei
în timpul slujbelor religioase (și pe bună dreptate), și
putem fi mândri și pentru poziția clară și fără dubiu
pe care au avut-o în această chestiune.
Vox populi, Vox Dei
Theo-Phyl (http://theo-phyl.blogspot.com/ )
”Vox populi, Vox Dei” este una din cele mai
răspândite și cunoscute fraze în limba latină, care a
reușit să străbată timpurile, ajungând până în tim-
purile noastre. ”Vox populi, Vox Dei” este fraza prefer-
ată a politicienilor, care până nu de mult erau aleși pe
liste, iar la ultimele alegeri au fost aleși de popor ne-
mijlocit, prin jocurile de decupare și combinații arit-
metice. Așa că ”Vox Populi,…” a fost redus la blaturi
electorale de cea mai joasă speță. Trebuie să men-
ționez de la început că acest demers susținut aici este
unul de natură istorică și în nici un caz unul politi-
cianist.
Majoritatea "televiziunilor" se folosesc de
acestă sintagmă când aleargă cu microfonul după săr-
manul trecător, care de obicei habar nu are despre un
răspuns posibil unei întrebări formulată agramat și
fără nici un sens, de către o fată sau un băiat cu un mi-
crofon în mână, probabil noi absolvenți ai unei fac-
ultăți la distanță sau cu frecvență redusă.
Și pe Internet lucrurile nu stau mai bine. O
plimbare prin blogosfera pestriță a zilelor noastre ne
oferă plăcerea nemaipomenită de a întâlni o "voce a
poporului," care nu poate fi nici măcar a unui "chip
cioplit," pentru că a discuta de Divinitate ar fi o blas-
femie. Manipulatori de o calitate mai bună sau mai
puțin bună care-și "vând" marfa cumpărată de la
sponsori, și postatori care-și exprimă "ideile" în cea
mai dezagreabilă formă posibilă, alcătuiesc împreună
acest "Vox Populi."
Așadar haidem să vedem cât de "Vox Populi"
este "Vox Dei." Inițial, acestă zicală a fost decupată
dintr-un text care conține mai mult decât cele 4 cu-
vinte. Originalul este de fapt o fraza a lui Alcuin din
York (Alcuinus, pe numele lui autohton Ealhwine 735
–804 d.Hr.), învăţat englez, teolog, profesor la şcoala
palatină din Aachen, apropiat al lui Carol cel Mare,
într-o scrisoare pentru acest mare rege. Zicea Alcuin
în originalul Latin: "Nec audiendi qui solent dicere,
Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper
insaniae proxima sit". În traducerea românească ar
putea fi: "Nu ascultați celor care pretind că Vocea
Poporului este Vocea Lui Dumnezeu, pentru că vacar-
mul maselor este întodeauna apropiat nebuniei".
Așa cum vedem, acest "Vox Populi, Vox Dei", a
fost din timpuri străvechi o frază care scoasă din con-
text, a manipulat și continuă să manipuleze. Pentru a
găsi aceast citat încercați "Alcuin of York", Epistolae,
166, paragraful 9.
Vocea poporului…
Adevăratul Doctor Faust
Theo-Phyl (http://theo-phyl.blogspot.com/ )
Puțini oameni știu că celebrul Faust nu a fost
numai un personaj al nemuritorului Johann Wolfgang
von Goethe, ci și un adevarat alchimist și magician al Re-
nașterii, unul foarte bun și renumit în timpul vieții sale.
Din nefericire pentru el, Faust a devenit inspirația câ-
torva lucrări literare care au reușit să-i denatureze com-
plet activitatea. Dr. Johann Georg Faust (1480- 1540/1)
a fost un alchimist, medic și magician itinerant, care a
călătorit prin orașele Germaniei renascentiste,
vânzându-și știința și cunoștințele bogaților vremii. În
anul 1580, Christopher Marlowe, marele adversar și
coleg de breaslă al lui William Shakespeare, scria o pove-
stire care oglindește viața și mai ales moartea acestui
Dr. Faust. Piesa intitulată "Tragica Istorie a Doctorului
Faust," pusă în scenă pentru prima dată în 1608 a creat
o mare vâlvă în Londra acelor timpuri. Piesa pune bazele
legendei lui Faust, care și-a vândut sufletul lui Lucifer.
Ea a impresionat atât de puternic publicul, încât neofi-
 lui terapeutice. Ultima relatare despre Faust este
regăsită în analele orașului Münster în timpul unei re-
beliuni a Anabaptiștilor (protestanți extremiști).
Data decesului lui Faust este incertă, poate 1540
sau 1541. În orice caz moartea a fost violentă și s-a pro-
dus în urma unui accident alchimistic, care a provocat
o explozie serioasă în hotelul în care era găzduit. În
anul 1548 avem relatări că ar fi fost încă văzut în
orașele sudului Germaniei, însoțit de un măgar și un
câine (Mefisto?) care din când în când se transforma în
om pentru a-l sluji pe Faust.
Inspirată din realitate sau nu, legenda lui Faust
a dăinuit până în zilele noastre, imortalizată în liter-
atură, muzică și pictură. Dr. Faust, diabolic sau nu, a fost
un om al Renașterii și nu numai o figură de stil.

-cial a fost interzisă și practic nu a mai fost pusă în

scenă multe secole. Legenda lui Faust a fost reluată
până în zilele noastre de Goethe, Thomas Mann, Hec-
tor Berlioz, Franz Liszt, Charles Gounod, Gustav
Mahler, Mikhail Bulgakov, și mulți altii mai puțin
cunoscuți. În secolul al XVII-lea s-a pus problema dacă
acest om a existat sau nu.
În anul 1683, un autor german reușește să
Psihotronica este cunoscută mai degrabă sub
scrie o biografie despre el - "Anchetă despre istoricul
denumirea mai popularizată de parapsihologie.
iluzionistului Faust" (Disquisitio historica de Fausto
Această disciplină, recunoscută ca ştiinţă şi studiată
praestigiatore). Posibilul loc al nașterii lui Johann
ca atare în numeroase centre universitare atât în Orient
Faust a fost localizat în Knittlingen / Helmstadt, lângă
cât şi în Occident, se impune pe zi ce trece ca o ştiinţă a
Heidelberg. Arhiva orașului Ingolstadt consemnează
viitorului, sinteza mult căutată care va lega Materia de
un înscris datat 27 iunie 1528, în care este menționat
Divinitate. Deşi privită încă cu destulă reticenţă de
un anume Doctor Jorg Faustus von Heidlberg. Căutând
marele public, care din lipsa unor fundamente teoretice
în arhivele Universității din Heidelberg s-a descoperit
coerente ignoră fenomenul sau îl traduce în senzaţional
că a primit titlul de " baccalaureus" (ceva paralel cu
sau desuet, psihotronica este adoptată de către armată
BA in zilele noastre) în anul 1484 și titlul de "magister
şi servicii secrete, care intuindu-i virtualul potenţial,
artium" (ceva paralel cu MA în zilele noastre) în 1487.
încearcă să-l utilizeze în scopuri mai puţin paşnice şi în
În anul 1506, Faust apare pe post de magician
cel mai mare secret.
și iluzionist, este atacat și acuzat de sodomie până și
de marele Trithemius (1507). Faust apare în acești
ani,ca doctor în medicină, doctor în filosofie, alchimist, Trecutul. Un handicap?
magician și astrolog, fiind acuzat de multe ori de
înșelăciune. Biserica îl afurisește și îl acuză de blas- Cornel - Dan Niculaie
femie și posedare satanică, însă nu-l excomunică și
nici nu-l încarcerează. Alte înregistrări istorice se Preocuparea pentru cunoaşterea şi cercetarea
arată contrare celor relatate, de exemplu profesorul fenomenelor psihismului uman, aspiraţia spre pătrun-
Joachim Camerarius recunoaște în 1536 că Dr. Faust derea, prin magie, în tainele vieţii, până dincolo de
este un respectabil astrolog, iar doctorul Philipp Be- viaţă - ca expresie a efortului de depăşire a limitelor
gardi din Worms recunoaște în Faust un medic cu o normalului -, interesul pentru lucruri esoterice şi
extrem de bună expertiză medicală, elogiind metodele oculte, atingînd şi interesul pentru orientalism, sunt
totuşi vechi în spaţiile româneşti.
Amintim, pentru început, numai pe Dimitrie
Cantemir, erudit vast, autor la 1700 al lucrării teozofice
"Imaginea de nedescris a Ştiinţei Sacrosancte"; sau pe
medicul braşovean I. M. Honigberger ce şi-a petrecut
o bună parte a vieţii în India şi care, fiind primul euro-
pean ce studiază tehnicile yoga, relatează în 1885, în
"Le Temps", cazul unui yoghin pe care l-a examinat
medical şi care a stat îngropat într-o casetă, în pământ,
timp de patru luni, la sfârşit fiind dezgropat şi re-
luîndu-şi cursul obişnuit al vieţii.
Să ne mai amintim de marele Bogdan Petriceicu
Haşdeu care, după moartea Iuliei, fiica sa, în 1888, se
dedică cercetărilor spiritiste care îl vor răpi întru totul.
Retras la Câmpina, unde construieşte o casă stranie,
numită "Castelul lulia Hasdeu", de fapt laboratorul său
spiritist, se va dedica comunicării cu spiritul fiicei sale.
Acest Castel, operă de artă, dăinuie încă la Câmpina,
supus unui proces de continuă degradare. Cercetările
şi experienţele sale spiritiste sunt cuprinse în lucrarea
"'Sic cogito".
Dacă orientalistica s-a dezvoltat prin efortul ex-
plicabil al oamenilor de cultură germani şi francezi, ca
urmare în primul rând al colonizărilor succesive, în
schimb, interesul pentru fenomenul oriental al oame-
nilor de cultură din ţări cum ar fi România se explică
în exclusivitate printr-o anume afinitate interioară cu
spiritul oriental. În aceşti termeni putem vorbi despre
un pionier al cercetării Tibetului, ardeleanul Alexandru
Csoma Curuş, care a plecat ca peregrin spre "acoper-
işul lumii". Recunoscut ca întemeietor al tibetanologiei,
el este autorul primului dicţionar tibetan-englez. Îşi va
găsi sfîrşitul undeva în Tibet - India, după ce își va fi
petrecut aproape o jumătate din viaţă devotat studiilor
orientalistice.
Dacă privim mai îndeaproape, găsim la în-
ceputul secolului nostru o societate în care făcea modă
spiritismul şi miraculosul. În mahalalele epocii ca şi în
casele domneşti, printre mahalagioaice ca şi printre
cucoane, erau la cinste ghicitoarele. La sate, babele
vrăjitoare sau descântătoare erau centrul vieţii mist-
ico- magice. În unele părţi erau temuţi vrăjitorii
solomonari. Metodele divinatorii de tot felul erau o
practică înrădăcinată: ghicitul în palmă, în cafea, în
bobi, în cărţi, în plumb topit... Se făceau şi se desfăceau
farmece. Fete, muieri, cucoane şi vădane, apelau la
magia neagră în intrigile lor amoroase, tocmind babe
pricepute ca mijlocitori.
La teatrul "Dacia", miracolul era un spectacol.
Americanul James Lwone cobora într-un acvariu cu
apă şi timp de 5 minute scria, citea, bea, mânca, fuma.
Poate şi de aici s-a inspirat Mircea Eliade când şi-a
compus personajul "Doftorul" din romanul autobi-
ografic "Pe strada Mântuleasa". Tot astfel, Doftorul
pătrunde într-un acvariu cu ţigara aprinsă, se plimbă
fumând printre peşti, apoi prinde unul spre al prezenta
asistenţei. Dar personajul istoricului religiilor, un ade-
vărat Magician, se aseamănă mai de grabă cu o altă fig-
ură intresantă a epocii, şi anume cu Dr. King.
Împreună cu Dr. Mulgund, amîndoi indieni, fus-
eseră chemaţi în România în 1913 cînd, în împre-
jurările războiului cu bulgarii, se răspândise holera.
Fiind imuni la holeră, intrau fără risc în lazaretele de
holerici. În felul acesta misteriosul Dr. Mary King avea
să-i salveze viaţa scriitorului Mihail Sadoveanu, vi-
itorul Comandor al francmasoneriei române. King era
considerat "unul dintre cei mai mari hipnotizatori din
lume". Studiase ştiinţele oculte în India şi medicina în
Egipt. Purta o haină neagră închisă pînă sus, o egretă
pe frunte si un turban cu piatră strălucitoare. Pe deget
avea un briliant mare "cît oul de bibilică". Spectacolele
sale erau marcate de profesionalism. Hipnoză ("regina
genului"), sugestibilitate şi magnetism. A rămas, pen-
tru cei ce l- au cunoscut, un personaj impresionant și
misterios.
Despre hipnoză şi sugestie apăruse încă din
1889, sub semnătura lui I.V. Ştefănescu, elev al lui
Charcot, prima lucrare ştiinţifică din România. Dar per-
sonalitatea numărul unu în materie a fost profesorul
Gh. Marinescu (deasemeni elev al lui Charcot). Circula
chiar legenda că practica hipnoza la distanţă (telepat-
ică). Savantul român mărturisea că a studiat ani întregi
problema hipnozei, în toate fazele sale. În cadrul Acad-
emiei Române pleda pentru promovarea hipnozei şti-
inţifice. Profesorul Gh. Marinescu publica o lucrare
ştiinţifică, "Hipnotismul din punct de vedere terapeutic
și medico-legal" (1929), în timp ce C. K. Nicolau, ce se
recomanda absolvent şi membru al unor institute de
mentalism şi de chirologie, membru al Societăţii Mag-
netice franceze din Paris, student al Academiei de
Magie din Berlin, îşi deschisese la Bârlad un ”Birou de
Studii Psihice”. Nicolau oferea publicului lucrări cu ti-
tluri atrăgătoare ca "Hipnotismul”, "Ocultismul”, cur-
suri "practice" de ştiinţe oculte, de magnetism, lucrări
în care se ocupa îndeosebi de hipnoză, magnetism, sau
alte elemente de yoga.
Ocupîndu-se de telepatie, premoniţie, tele-
kinezie, şi alte facultăţi din sfera paranormalului, la în-
ceputul secolului metapsihica era precurșsoarea
parapsihologiei. Şi la noi şi-a aflat de asemenea
aderenţi numeroşi, în 1928 I.F. Buricescu ţine o con-
ferinţă asupra "Tratatului de Metapsihica" al lui Ch.
Richet la Fundaţia Carol I. Încurajat de viul interes cu
care i-a fost primită expunerea, va publica o lucrare in-
-titulată "Misterele Sufletului Omenesc. Spiritism și
Metapsihică". Mai apar şi alte lucrări originale despre
metapsihism dar şi traduceri, inclusiv din Ch.Richet,
întemeietorul ei.
Funcţiona - cu sediul central în Bucureşti - So-
cietate Teozofică "Frăţia" afiliată organizaţiei mondiale
din India, Adyar- Madras.
Una dintre atribuţiile propuse ale teozofiei era
aceea de a conduce pe "cei mai serioşi dintre membrii
ei" pînă la marii Instructori, Maeştrii înţelepciunii - fi-
inţe supraevoluate, membri ai unei ierarhii care gu-
vernează lumea şi dirijează evoluţia rasei. Ei, teozofii,
afirmau că mari maeştri nemuritori sunt răspândiți în
locuri inaccesibile profanilor. În număr de şapte, cei
mai mulţi sunt în Himalaia, dar şi în alte puncte de pe
pămînt; astfel ar fi şi în Hunedoara, România.

Cele opt pricini de neputrezire a morților

în viziunea părintelui Cleopa

În general, ritualul funerar al creștin- ortodox-

ilor implică îngroparea trupului repausatului (dece-
datului). Pe măsură ce această practică s-a generalizat
și perpetuat de-a lungul timpului, slujitorii bisericii au
constatat că există cazuri când trupurile morților nu
putrezeau.
Încercând o sinteză din perspectiva credinței
creștin-ortodoxe, părintele Cleopa amintea de cele opt
pricini de neputrezire a morților:
“I. Prima pricină este atunci când veți găsi mort
în groapă și carnea a putrezit toată, dar oasele stau
prinse între ele ca la copăcel. Acela nu-i sub blestem.
Acela-i om tare din fire, care nu putrezește 40-50 de
ani. De aceea este așa.
II. Când vei găsi mort în groapă neputred și
este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza
pământului. Este pământ unde nu putrezește mortul,
dacă nu-l muți. Acolo pământul are chimicale și nu dă
voie să putrezească nimic.
Aceste neputreziri sunt firești, dar sunt și pu-
treziri mai presus de fire:
III. Când vei găsi mort în mormânt neputred și
carnea pe el este mucedă ca buretele și albă, acela este
om care a fost blestemat de dumnezeieștile pravile. El
a avut canon mare la spovedanie pentru păcate mari
și nu l-a făcut.
IV. Când vei găsi mort în groapă neputred și
este negru și umflat ca toba și părțile dinainte nu-s pu-
trede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este
blestemat de preot sau de arhiereu.
V. Când vei găsi mort în groapă neputred și n-
-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic,
și-i crește barba, cum s-a întâmplat la cel de la Huși, și-
i cresc unghiile, acesta a făcut nedreptăți și a furat.
Acesta nu putrezește pâna nu-l dezleagă un arhiereu.
Iar dacă îl dezleagă și arhiereul și tot nu se desface,
atunci el este blestemat de săraci, fiindcă a luat avere
de la săraci. Și până nu dau neamurile lui înapoi atât
cât a luat el, nu putrezește și tot în iad se muncește și
nici arhiereul nu-l poate dezlega.
VI. Când vei găsi mort în mormânt neputred și
pielea pe el este ca floarea de bostan, galbenă, și limba-
i galbenă și îi cresc unghiile și-i crește barba și părul,
acesta este sub anatemă, sub cea mai grea pedeapsă a
Bisericii. Acesta, din două pricini este așa: sau a hulit
pe Dumnezeu și pe preoți și s-a lepădat de credință,
sau a trăit în preacurvie de gradul I - tatăl cu fiica sau
băiatul cu mama sa, adică incest. Aceștia cad sub
anatemă, cea mai grea pedeapsă a Bisericii.
VII. Când vei găsi mort în groapă căruia nu i-a
putrezit mâna sau piciorul, acela a lovit pe tatăl sau pe
mama sa și a amărât foarte tare pe parinții săi și a fost
blestemat de ei și (nicidecum) nu s-a spovedit la
duhovnic de acest păcat și nu a luat dezlegare, când era
în viață.
VIII. Iar când vei găsi om neputred și-i ușor ca
o pană și miroase frumos tare, și-i foarte vesel la față
și face minuni, acelea sunt sfinte moaște, cum a fost și
și cu Sfântul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au găsit
după 20 de ani, nu numai neputred, dar a făcut și min-
uni”.
Poate părea ciudat că se menționează creșterea
unghiilor și a părului după deces. Deși știința actuală
plasează aceste situații în zona ”miturilor științifice”,
problema este deosebit de controversată. Și asta
deoarece există mărturii credibile ale unor astfel de
fenomene care depășesc, prin dimensiunile raportate,
sfera explicațiilor comune.
De asemenea, se remarcă delimitarea cazurilor
comune, naturale, de cele de pedeapsă sau sfințenie.
Frecvent, apar în mass-media cazuri de neputrezire.
Dar nu toate trebuie văzute ca și mărturii ale sfințeniei.
Iată care sunt semnele la trupurile afurisite: ”sunt
nedezlegate, sunt deformate și urâte, sunt greu miros-
itoare și prea puturoase, sunt umflate ca toba, pro-
voacă spaimă și cutremur privirii”.
Din contră, la sfintele moaște semnele sunt
complet diferite: ”sunt nestricăcioase, sunt binemiros-
itoare, sunt uscate și ușoare, sunt vesele la vedere, nu
provoacă frică, ci bucurie duhovnicească, izvorasc din
ele felurite minuni”.
B.O.R. este instituția care recunoaște sau infirmă
sfințenia unei persoane repausate. În majoritatea
copleșitoare a cazurilor, decizia este corectă și trebuie
interpretată ca atare. Sfătuim cititorii noștri să nu se
lase atrași în unele cazuri în care familia unui mort
încearcă să profite, în mod necanonic și fraudulos, de
unele rămășite neputrezite ale unei rude oarecare.
Regula 80/20 sau ”Principiul lui Pareto”
Numele italianului Vilfredo Federico Damaso
Pareto (1848- 1923) este legat de o serie de principii
şi raţii semnificative, cu o largă răspândire în domenii
de activitate din cele mai diverse. Dacă aţi auzit de reg-
ula ”80 şi 20 procente”, atunci era vorba de Principiul
lui Pareto.
Denumirea a fost rezultatul unei întâmplări. Dr.
Joseph M. Juran, pionier al aplicării noţiunii de calitate
în afaceri şi consultant în managementul calităţii, a
formulat într-una din lucrările de început ale activ-
ităţii sale un principiu universal pe care l-a denumit
”the vital few and the trivial (ulterior „useful”) many”
(puţinul esenţial esenţial şi mulţimea fără valoare).
Lipsa unor precizări într-o secţiune a făcut să pară că
a aplicat observaţiile economice ale lui Pareto. Deşi le
cunoştea şi le utilizase în studiul său, Dr. Joseph M.
Juran le dezvoltase semnificativ, extrapolându-le val-
abilitatea şi lărgindu-le sfera de aplicativitate. Obser-
vaţiile lui Juran asupra „puţinului esenţial şi mulţimii
fără valoare”, principiu conform căruia 20 % din ceva
reprezintă întotdeauna 80 % din rezultat au devenit
cunoscute drept Principiul lui Pareto sau Regula 80/20.
Enunţat, Principiul lui Pareto spune că „80 % dintre
efecte provin din 20 % dintre cauze”. S-a demonstrat
ulterior valabilitatea acestui enunţ pentru un mare
număr de sisteme.
Interesant este şi că principiul se aplică de asemenea
subdiviziunilor unui sistem, urmând aceeaşi regulă.
Distribuţia Pareto se referă la acumulări, un mare
număr de elemente gestionează valori mici/element şi
un mic număr de elemente gestionează valori mari. În
termeni probabilistici, fracţiunea din populaţie care
gestionează averi personale mici este mare, şi descreşte
brusc odată cu sporirea bunurilor deţinute.
Numele lui Pareto mai este legat în economie de
”Îmbunătăţirile Pareto” şi ”Eficienţa Pareto”. O dis-
tribuţie a unui set de bunuri sau venituri în cadrul unui
grup de populaţie se spune că este ”Eficientă sau Optim
Pareto” dacă este imposibil să fie schimbată astfel încât
cel puţin o persoană să fie adusă într-o situaţie mai
bună (în propria sa estimare), fără a face ca altă per-
soană să fie într-o situaţie mai rea (în propria ei esti-
mare), cu referire evidentă la satisfacerea preferinţelor
individuale.
Dacă sunt posibile modificări, efectuarea lor poartă
numele de ”Îmbunătăţire Pareto”.
După cum aminteam, ”Principiul lui Pareto” îşi
găseşte utilitatea în domenii dintre cele mai diverse.
Așadar, şi în parapsihologie...
 Consideraţii privind preocupările
spiritiste ale lui B. P. Hasdeu

Motto: Cercetînd Spiritismul, eu nu caut câtuşi de puţin a îndu-

pleca pe alţii, a înjgheba o propagandă, a face prozeliţi. Ţinta mea
se restrânge în sacra datorie de a-mi da seamă mie însumi, cu o
deplinătate de sînge rece şi de nepărtinire, despre temeiurile cele
curat ştiinţifice ale credinţei mele proprii

Despre preocupările spiritiste ce au făcut obiec-

tul activităţii lui B.P. Hasdeu în ultimii 19 ani ai săi, s-a
scris puţin… puţin adevăr. Efortul pentru a putea
înţelege cu adevărat descoperirile spiritiste ale savan-
tului este unul mare, chiar şi acum după 8 ani de la
publicarea în cinci volume a documentelor “Arhivei
Spiritiste” de către Ed. Vestala. Cheia înţelegerii acestei
arhive se află în abilitatea cercetătorului de a corela co-
municările propriu-zise cu restul documentelor îm-
prăştiate în diverse locaţii de prin ţară (Arhivele
Statului din Bucureşti şi Craiova, Castelul de la Câmp-
ina, Academia Română, colecţii particulare, etc.)…
Examinând atent manuscrisele spiritiste se pot comunicări false a fost alegerea mediumilor. Jucând
remarca câteva trăsături unice care fac din “noua re- rolul intermediarului, mediumul este “instrumentul”
ligie” relevată lui Hasdeu, un fenomen spiritist oare- prin care spiritul comunică, selecţia acestuia fiind de o
cum inedit. Savantul explică legăturile dintre oameni importanţă deosebită. Majoritatea mediumilor savan-
şi spirite ca fiind animate de simpatie şi/sau iubire, co- tului au fost aleşi şi iniţiati de spiritele cu care acesta co-
municarea propriu-zisă fiind condiţionată de acestea, munica, sau erau deja cunoscuţi ai acestuia. Hasdeu nu
cu alte cuvinte contactul este posibil numai atunci când a apelat niciodată la mediumi celebri sau în genere per-
persoana care invocă un spirit are ceva în comun cu soane necunoscute, deşi primea multe scrisori de la
acel spirit. Din păcate această regulă este ignorată de “adepţi” ce se declarau cu abilităţi, sau chiar deja în con-
majoritatea spiritiştilor, poate şi pentru că “părintele tact cu fiica sa.
spiritismului modern”, cum este numit Allan Kardec, a Hasdeu nu a stabilit o dogmă şi nici nu a făcut
stabilit un exemplu eronat în acest sens. Iată ce scrie propagandă religiei sale. Sau mai bine zis, nu i s-a per-
Hasdeu în Sic Cogito: mis. Într-o comunicare din 15 Iunie 1891, Iulia i-a trans-
“Într-o zi, lui Allan Kardec îi vine pofta de a mis: “nu trebuie să predici, ci doar să-i ajuţi pe cei care
vorbi cu apostolul Pavel. Ce are a face apostolul Pavel cred”, deoarece în al său “Sic Cogito”:”Adevărul este pen-
cu Allan Kardec ? Iubitu-s-au ei vreodată? Cunoscutu- tru toţi, dar ei trebuie să lucreze pentru a-l dobândi”.
s-au cel puţin ? Este vreun temei de a crede într-o sim- Cercul spiritist condus de Hasdeu era format din
patie reciprocă?” apropiaţi ai familiei, membri din colegiul redacţional al
Animat fiind de importanţa misiunii sale şi cu Revistei Noi, ş.a. Dintre aceştia meţionăm: C.Istrati
gândul că spiritele superioare veghează în permanenţă chimist, medic, C. Şerbulescu, doctor, I. Spirescu, fo-
asupra sa, Kardec a comis imprudenţa de a considera tograf, Zamfir Arbore, scriitor, Vasile Cosmovici, medic,
că întreg Astralul îi sta la dispoziţie pentru răspun- Ioan Neniţescu, profesor, Theodor Speranţia, profesor,
surile la toate întrebările sale; astfel el a primit George Stephănescu, compozitor, Bernard Vermont, as-
nenumărate comunicări de la spirite de regi, savanţi, tronom, Nicolae Vermont, pictor.
poeţi, etc. Ba încă în a sa “Revue Spirite” din Martie
1858, apar câteva articole în care sunt descrise în amă- (va urma)
nunt diverse creaturi care inhabitează planetele sis-
temului nostru solar.
Spre deosebire de Kardec, Hasdeu a menţinut o
oarecare rigurozitate ştiinţifică în cercetările sale spiri-
tiste, avansând metodic. Probabil cel mai important as-
pect prin care savantul a urmărit eliminarea posibilelor

Acea antiteză, aşa-zisa luptă dintre religie şi şti-
inţă, inventată şi susţinută artificial, este o înşelăciune
mare precum munţii şi largă ca oceanul. Orice om care
s-a preocupat cât de cât de istoria religiilor şi are
cunoştinţe despre apariţia şi dezvoltarea civilizaţiilor,
poate justifica fără drept de tăgadă că marile religii
au reprezentat mari vectori de promovare, păstrare şi
răspândire a conştiinţei, cunoaşterii şi a valorilor
umane. Religiile s-au constituit ca adevărate linii de
forţă capabile să transmită peste timp ceea ce a simţit,
gândit şi descoperit omul a fi mai bun pentru sine şi
societate.
Intro...
Poetul Vasile Militaru este arestat la 8 ianuarie
1959, datorită trecutului său legionar și refuzului său
de a scrie pentru comuniști. "În poeziile mele nicio-
dată nu va rima poporul cu tractorul", a spus atunci
categoric. Avea atunci 74 de ani. Sentința s-a pro-
nunțat pentru 32 de ani de temniță, adică pe viață.
Moare la 3 săptămâni de la pronunțarea
sentinței, în izolatorul de la Ocnele Mari. A primit ul-
tima împărtășanie de la un preot deținut. Replica gar-
dianului care a asistat la decesul lui Vasile Militaru:
“Bine că a murit. Un bandit mai puțin în țară.”
În poezia sa vorbește despre ortodoxie,
naționalism, oameni simpli, satul românesc. Nu se
găsește în manualele școlare, și nu datorită valorii.
3 poezii – Colaj Vasile Militaru (1885-1959)
Eroilor
Spre voi, viteji al căror sânge a curs - hotarul apărându-l, -
Îngenunchiat, tot Neamul astăzi îşi nalţă sufletul şi gândul!...
Spre slava voastră, din altare, se'nalţă fumul de tămâe,
Viteji a căror nume sfinte neşterse'n veci au să rămâe!...
Fiţi binecuvântaţi în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, -
Viteji cari aţi căzut în lupte, visând o Românie-Mare!
De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, -
Că voi aţi biruit prin moarte, şi s'a'mplinit al vostru vis ...
Dar noi?... Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt
Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului
pământ?....
Nu plângeţi oare 'n Raiul vostru, că-atâta liotă străină
Culege roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină?!
O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier,
Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer,
Că voi prea mari aţi fost, prin jertfă, pe când urmaşii sunt prea
mici,
Lăsând ca România-Mare s'ajungă Rai la venetici!
Bucură-te Ţară!...
Bucură-te, Ţară scumpă, îmbrăcată de paradă,
Că, din alte ţări străine, vin prieteni să te vadă!
Şterge-ţi lacrima din gene!... Ce oftezi într'una frântă,
Când atâtea muzici cântă?...
Cântaţi muzici, cât mai tare, toate câte sunteţi voi,
Ca să nu se-audă plânsul văduvelor de război!
La răspântiile toate, muzici, azi cântaţi, cântaţi,
Că prea gem, sleiţi de foame, marii noştri "mutilaţi"!...
Azi e zi de sărbătoare şi datoare eşti să joci,
Ţara mea cu jale multă, jefuită de escroci!...
Foametea şi desnădejdea tu n'ai drept să ţi-le spui
Ţară scumpă, nimănui,
Când la tine ospătează toată lifta cu pistrui?...
Cine să-ţi ogoae plânsul?... Să te-audă, cine poate,
Când atâtea muzici cântă la răspântiile toate?...
Cui, o lacrimă să'i pice,
Că 'n bordei n'ai foc pe vatră,
Când tâlharii ce te pradă, ospătând, duc trai ferice,
Infrăţiţi cu veneticii, în palate mari de piatră?...
Cum vrei oare, scumpă Ţară,
Soarele dreptăţii sfinte pe-al tău cer să mai răsară,
Dacă toţi cei ce te fură, liberi petrecând, fac haz
 Purtătorii torţei

Spre voi, azi, purtători ai torţei, durutul suflet mi'l îndrept,

Căci soartă bună pentru ţară, doar de la voi am drept
s'aştept...
În codrul Neamului, - în care s'a'ntins atâta putregai
Şi însuşi vântul primăverii n'aduce decât "of" şi "vai",

- Azi, numai voi urcaţi spre soare, -biruitor şi verde crâng,-

Şi-aşi vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de braţe să vă
strâng!
Copii ai lipsei şi-ai durerii, înghesuiţi prin vechi mansarde,
Al căror foc nu arde'n vatră, dar sufletul ca smirna arde;

Flămânzilor, a căror hrană adesea'i un pătrar de pâine,

În voi, -cu spade mari de flăcări, - eu văd Arhanghelii de
mâine,
Arhanghelii ce-or pune capăt atâtor suferinţi nedrepte
Şi'ntregului dezmăt ce cântă pe-ale nemerniciei trepte...

Sus torţa sufletelor voastre, copii cu suflete curate,

Ca să puteţi curma tot jaful, să faceţi plânsului dreptate!...
Să umpleţi ocnele, pe viaţă, cu-acei nemernici şi mișei
Ce'nfometează ţara toată, ca să se ghiftuiască ei!...

Şi, când ceri să intre 'n ocnă, scuipă 'n bietul tău obraz?!
Oare, când vei pune mâna, Ţară scumpă, Ţară blândă,
În grumajii celor care vor ca Iuda să te vândă?
Celor cari într'una rod
Multul gliei tale rod, -
Câţiva hoţi înfipţi în ceafa unui biet întreg norod?...

Dar... mă iartă, Ţară blândă, că, de-a tale suferinţi,

M'am trezit şi eu, cu tine, a haiduc scrâşnind din dinţi.
Azi e sărbătoare sfântă,
Când, - deşi flămândă eşti, -
Nu se plânge, ci se cântă
Întregirea ce ţi-au dat-o Sfinţii dela Mărăseşti!...

Mâine însă, Ţară scumpă, sfinţii tăi suiţi la cer,

Să le faci dreptate cer:
Viaţa nu şi-au fost jertfit-o ei, Arhanghelii tăi mari,
Pentru ca tu s'ajungi roabă unor cete de tâlhari;
N'au murit, scăpându-şi Ţara, marii noştri mucenici,
Ca să ţi-se 'nfigă 'n glie gloatele de venetici!...
N'au căzut pentru desfrâul
Hoţilor ce'ţi fură grâul,
Ţară plină de belşug,
Nici, - când lor le crapă burta, - tu să tragi flămândă 'n jug!

Azi deci, fâlfâind drapele, cântă, Ţară fără pâine,

Şi, - cum cer ai tăi Arhangheli, - judecata s'o'ncepi mâine
Ori destinului tău mare fir de aur ştii să'i torci,
Ori întreaga ta grădină va fi cocină de porci!...

De-a lungul timpului au existat acei mulţi, deloc
de neglijat ca număr sau ca metode de manifestare, care
erijându-se în lideri trecători, au interpretat în scop şi
mod propriu religia, deturnând-o şi folosind-o ca plat-
formă justificativă şi revendicativă pentru interese
mărunte, proprii sau de grup. În prezent, în paralel cu
diluarea progresivă a valenţei sale spirituale, religia
devine produs de marketing al NRM (noi mişcări reli-
gioase-alias secte),armă propagandistică în războiul
mondial pentru şi împotriva terorismului şi subiect de
scandaluri având reprezentanţi înalţi prelaţi. Tentaţiile
şi iluziile oferite de NRM îl pun pe om în postura orbului
care, neştiind că e orb, aşteaptă răsăritul, nevăzând că,
de fapt, soarele e demult sus pe cer. Pentru "orb", ziua
cea mai luminoasă este la fel precum bezna nopţii.. El
nu face distincţie. De aceea,"orbul" ar putea să facă din
zi noapte şi din noapte zi. Şi orbi sunt mulţi…
Filosofie sau filozofie?
"Flacăra lor în loc să lumineze odaia,
o umple de fum." - Pierre Abelard
Aparent, aceasta problemă este doar o chiţibu
şărie lingvistică. Dicţionarele care au şi rolul de a re-
glementa limba română (DEX, DOOM,...) lasă să se înţe-
leagă că amândouă formele sunt corecte şi au acelaşi
sens. Varianta „filozofie” tinde însă să primeze, deoarece
acolo este data şi definiţia termenului. La ”filosofie” este
doar o trimitere la forma cu “z” a cuvântului.
Într-o limbă, un cuvânt poate să-şi îmbogăţească
sensurile odată cu trecerea timpului. Până la un punct,
acest fenomen nu este dăunător. Se întâmplă însă ca an-
umite cuvinte să capete atât de multe sensuri, încât să
nu mai poată transmite nici o încărcătură ideatică con-
cretă. Paralel cu fenomenul de evoluţie a unor cuvinte,
altele involuează, pierzându-şi originalitatea şi sensul
lor iniţial.
Unora li s-a părut că “filosofie” sună mai bine cu
“z” şi s-au grăbit să aştearnă în scris această formă.
Poporul i-a urmat, chiar dacă sensul unui cuvânt se
schimba prin această operaţie chiar în contrarul său.
Etimologic, termenul “filosofie” provine din com-
punerea a două cuvinte greceşti: "philia"- iubire ("phi-
lo"- iubitor) şi "sophia"- înţelepciune.
Problema apare de-abia când se afirmă identi-
tatea “filosofie” = ”filozofie”. Deoarece în limba greacă
“zophos” înseamnă întuneric. Ceea ce credem că
schimbă considerabil sensul iniţial al cuvântului.
Iubirea de înţelepciune se transformă brusc şi
neînţeles într-o ardoare către "Nacht und Nebel"
(noapte şi ceaţă - germ.), către beznele abisului încă
nepătruns de Verbul creaţiei.
Poate este o întâmplare această regretabilă con-
fuzie, poate că nu.
Uitându-ne la unele creaţii recente şi la ideile
care le promovează, credem că această grotescă eroare
nu numai că este binevenită, dar are şi rolul de a resta-
bili ierarhia fireasca a acestor filozofi. Ei asta sunt, nişte
„iubitori de întuneric”.
Porcul indestructibil
În anul 1946 Statele Unite ale Americii desfăşu-
rau un experiment nuclear în zona Atolului Bikini din
Pacific. Se dorea cunoaşterea efectelor exploziei atom-
ice asupra unei flotile, dar şi influenţa radioactivităţii
asupra fiinţelor vii. În acest scop au fost folosite un
număr de 3352 animale, de diferite specii, plasate la
diferite distanţe faţă de epicentrul exploziei.
Un articol din 15 iulie 1946, apărut în Los Ange-
les Times afirma că animalele folosite în manevrele (ex-
plozia propriu-zisă a avut loc la 1 iulie) de la Bikini
"mureau ca muştele" şi amintea de Porcul 311 care
supravieţuise aproape miraculos. Acesta rezistase atât
scufundării crucişătorului japonez Sakawa (capturat în
timpul războiului, folosit apoi la Bikini) cât şi dozei mari
de radiaţii produse de explozie.

Fusese recuperat de marinarii americani în
timp ce înota liniştit în apele din apropierea atolului.
Prezenta, potrivit aceluiaşi articol, "o uşoară afecţiune
a sângelui şi alte urme de afectare ale organelor".
Washington Post din 25 Septembrie 1946 prez-
intă un material fotografic cu porcul 311 ajungând la
Washington Navy Yard. Porcul părea că se redresase.
Avea să ajungă, mai târziu, la gradina zoologică naţion-
ală Washington's Zoological Park, pentru a fi văzut de
cât mai multă lume. A supravieţuit mult timp, neavând
alte simptome de iradiere în afară de pierderea fertil-
ităţii.
Este interesant de menţionat că acelaşi Wash-
ington Post alătura fotografiei lui 311 şi poza altui an-
imal, capra 315, deşi alte referinţe lasă să se înţeleagă
că porcul a fost singurul supravieţuitor. Poate această
alegere excluzionistă a fost făcută şi deoarece unui
public care nu ştia că porcii pot înnota (Da! porcii pot
chiar înota...), i se părea senzaţional că un porc care a
supravieţuit unei explozii atomice, a înotat pâna la
navă.
Perioada Razboiului Rece a împins secretoma-
nia la paroxism. De aceea nu există prea multe refer-
inţe publice din timpul manevrelor referitoare la
condiţiile în care porcul 311 a supravieţuit exploziei.
Date mai accesibile se află la Gradina Zoologică, care a
monitorizat animalul pe timpul cât l-a avut în custodie.
Întâmplarea lui 311 este fie miraculoasă, fie doar pare
miraculoasă, din lipsa unor informaţii suplimentare. Să
nu uităm psihoza timpului şi că într-o perioadă, ameri-
canii îşi construiau sub peluză adăposturi atomice famil-
iare. Nu este exclus ca totul să fie o acţiune de
dezinformare a propriului public, menită să sădească în-
crederea în supravieţuirea după apocalipsa atomică.
Totul s-ar rezuma la a fi porc şi a te comporta ca
atare!
Enigma Săgeţii albastre
"Sageata Albastră"este denumirea generică a
unui tren. "Enigma săgeţii albastre" este titlul unei cărţi
scrise de regretatul Mircea Popescu, realizator radio şi
scriitor. Dar care ar putea fi legătura? Felul cum este
folosit şi condiţiile efectivede utilizare ale acestui tren
reprezintă şi ele o ENIGMĂ. De ce?
Programul de fabricaţie a demarat la 30 febru-
arie 2003 în cadrul programului de colaborare dintre
C.F.R. Călători, Siemens-Germania şi S.C. Astra Vagoane
Călători (Arad). Primul tren a fost prezentat de Domnul
Mitrea (ministru PSD) şi cum, în scurt timp s-au înreg-
istrat plângeri privind calitatea confortului pasagerilor,
s-au făcut modificările de rigoare. Automotorul Siemens
Desiro 642 (SR20D) este compus din vagoanele auto-
motor 642.0 si 642.5 (o unitate). Un tren automotor este
un tren care se compune din maximul 3 automotoare în
tracţiune multiplă. Nu se pot cupla mai mult de trei
unităţi automotoare, deoarece nu permite constructorul
şi se pierde garanţia. Propulsia este diesel multiplă.
Garniturile de tren "Săgeata Albastră" reprezintă
o soluţie de transport cu viteze medii pe distanţe scurte.
E folosit de obicei ca un fel de IRTA pe şine. Motorizarea
diesel este de altfel extrem de costisitoare pe distanţe
lungi, fiind preferată în mod normal alimentarea elec-
trică, mult mai ieftină. Cât despre aspectul ecologic al
folosirii tracţiunii diesel pe distanţe de cale ferată lungi,
parcă ne este şi ruşine să mai vorbim...
Modul de utilizare al "Săgeţilor Albastre" de pe
la noi, total impropriu, ne duce cu gândul la comisioane
şi "Taxe de tăcere" destul de grase încasate de unii... O
formulăm cu titlul de ipoteză posibilă şi extrem de prob-
abilă...
Dar "Săgeţile Albastre" prezintă şi alte aspecte
interesante. Riscurile de securitate implicate de slaba
protecţie a cabinei mecanicului de tren pot avea la un
moment dat consecinţe greu de calculat. Dar despre ce
este vorba? Cabina mecanicului este separată de restul
vagonului de un geam de sticlă (securizată sau nu?) gros
de cca. 5-8 mm.
Despre etanşare nu poate fi vorba. Urmează un
compartiment clasa I cu câteva scaune, apoi un geam
de sticlă similar cu primul. Vagonul se continuă cu un
larg spaţiu de locuri clasa a II-a. Neutralizarea
mecanicului de tren (a celui care conduce trenul) atât
prin mijloace directe (violente) cât şi prin mijloace in-
directe (chimice) ar fi o joacă de copil pentru orice
terorist sau descreierat care ar vrea să deraieze un
tren şi să facă victime umane. În contextul actual al
luptei contra terorismului, când majoritatea statelor
înăspresc măsurile de siguranţă în mijloacele de trans-
port în comun, căile ferate române se joacă “de-a
norocul” pe seama călătorilor. Încă nu s-a întâmplat
nimic de acest fel. Încă...
Iar când se va întâmpla, cine va răspunde? În concepţia holistică, omul este privit ca un tot,
un întreg indivizibil, iar fiinţa umană este un sistem in-
tegrat, un ansamblu de elemente care interacționează
permanent unele cu altele, în timp ce întreg sistemul in-
teracționează cu mediul înconjurător. Metodele holistice
de tratament se adresează bolnavului şi nu bolii, ele
ocupându-se concomitent de corpul, mintea şi sufletul
acestuia, în conformitate cu legile naturii. Cuvântul ho-
listic vine de la grecescul HOLOS care înseamnă ÎNTREG.
Medicina Holistică este acea medicină în care cauţi şi
tratezi OMUL ÎNTREG, nu doar boala sa ca o entitate dis-
tinctă. Într-o asemenea terapie, fiinţa este văzută ca un
întreg, iar vindecătorul, în loc să se preocupe numai de
organul bolnav, caută să identifice şi să trateze cauza
reala a bolii. Astfel este tratată întreaga fiinţă: corpul,
mintea şi sufletul.

Fitoterapie astro-ecologică

Constantin Dornean*

Pentru obţinerea unor rezultate optime şi efi-

ciente în această terapie se porneşte, în primul rând, de
la un plan de acţiune bine gândit, în care se ţine seama
de mai mulţi factori.
1.Alegerea seminţelor pentru recolta viitoare se face
de către o persoană bine informată în acest domeniu,
calmă, curată la suflet şi la trup, pe un fond muzical
adecvat, gândind pozitiv la recoltele bogate pe care
le va culege şi la energia tămăduitoare din plante. În
acest timp, boabele alese pentru semănat se vor
încărca cu vibraţia pozitivă a persoanei respective.
2.Pregătirea terenului se face tot de către o persoană
ce cunoaşte importanţa acestui moment şi care gân-
deşte pozitiv, deoarece patul germinativ se va încărca
cu vibraţia sa. Persoana se va gândi, în orele când
pregăteşte terenul, la viitoarele recolte, transmiţând
mental solului unde va semăna, dorinţa lui de recolte
bogate şi sănătoase: "Îţi încredinţez ţie (pământului)
această sămânţă sănătoasă, pentru a creşte ca o
mamă bună ce eşti, numai plante sănătoase, fără bu-
ruieni şi cu multe proprietăţi vindecătoare". Îţi voi
da hrană şi apă din belşug, pentru a trimite plantelor
energie şi toate elementele de care au nevoie."
3.Semănatul se face după fazele lunii, atunci când
luna este în creştere, pentru a amplifica procesul de
creştere a plantelor, într-un teren pregătit ecologic,
cu îngrăşăminte naturale (gunoi de grajd). Semănă-
torul trebuie să aibă, cum se spune în popor, "mână
bună", deoarece boabele care pleacă din mâna lui se
vor încărca cu energie pozitivă şi cu gânduri de
recoltă bogată.
4.Îngrijitul plantelor se face manual, cu multă grijă
şi iubire, vorbind cu ele, mângâindu-le şi trans-
miţându-le numai gânduri bune, pentru a creşte
mari şi sănătoase.
5.Sensibilitatea plantelor. Oamenii de ştiinţă din
zilele noastre demonstrează, prin rezultatele expe-
rienţelor efectuate cu aparatură modernă, că
plantele au o sensibilitate aparte. Ele recepţionează
şi reacţionează în felul lor la emoţiile, gândurile şi
faptele oamenilor aflaţi în preajmă.
Între plantă şi cel care o îngrijeşte se sta-
bileşte o legătură emoţională, planta reacţionând la
gândurile omului, iar reacţia sa se păstrează chiar şi
într-o frunză ruptă de pe creanga ei (pe acest
fenomen se bazează descântecele făcute de vraci).
Planta reacţionează violent, ca răspuns la
gândurile încărcate de intenţii agresive referitoare la
ea.
Plantele pot detecta, dintr-un grup de oa-
meni, pe acela care este criminal. Din sfaturile buni-
cilor, care au o mai mare experienţă de viaţă, reiese
că schimbatul florilor dintr-un ghiveci în altul sau
răsăditul plantelor tinere se fac întotdeauna cu calm
şi răbdare, gândind la tulpinile frumoase şi viguroase
ce vor creşte din frunzuliţele plăpânde ale răsadului,
la florile şi fructele care le vor împodobi. Dacă te gân-
deşti la cearta cu colegii sau la necazurile de fiecare zi,
atunci s-ar putea ca multe răsaduri să se ofilească fără
motiv.
Tot aşa este şi cu tehnica de pregătire a grâului
încolţit. Atunci când persoana care alege grâul este ner-
voasă sau plictisită şi face munca fără plăcere, grâul va
încolţi foarte greu. Dar, când cel care face acest lucru este
bine dispus, cu dorinţa de a vedea cât mai repede colţul
verde spărgând coaja boabelor, atunci grâul va germina
până a doua zi. În cazul de faţă, condiţiile sunt identice,
numai încărcătura emoţională a gândurilor persoanei
este diferită. Rezultatul se vede clar, gândurile bune fac
să încolţească rapid bobul de grâu, iar gândurile rele
opresc încolţirea.
În trecutul mai îndepărtat al agriculturii noastre,
semănătorul era ales cu multă grijă, pentru că prin mâna
lui treceau toate boabele, iar el dădea ogorului nu numai
priceperea în împrăştierea uniformă a seminţei, ci şi acel
"ceva în plus", căruia pe atunci i se spunea "mână bună".
S-a mai demonstrat, tot ştiinţific, că plantele au
posibilitatea de a-şi transmite informaţii, astfel că, la
apropierea unei persoane cu intenţii agresive, reacţio-
nează atât planta aflată în vecinătate, cât şi cea care a
fost izolată cu pereţi de nepătruns pentru tipurile de en-
ergie cunoscute la ora actuală.
6.Recoltatul plantelor se face în timp optim de recoltare
(în zile luminoase), urmărindu-se ca luna să fie aproape
de faza maximă, adică de luna plină, sau atunci când
trece prin Constelaţia Scorpionului.
Pentru culesul florilor se folosesc zilele când
luna trece prin semn de aer; pentru culesul seminţelor,
zilele când luna trece prin semn de foc; pentru culesul
frunzelor, zilele când luna trece prin semn de apă, iar
pentru culesul rădăcinilor, zilele când luna trece prin
semn de pământ. Pentru o eficienţă maximă a vin-
decării, se recomandă ca plantele să se recolteze pe ora
planetară ce guvernează planta respectivă, urmărindu-
se ca, în acel moment, luna să fie în tranzit şi să nu facă
aspecte negative cu planete.
"Doar astrologii sau cei care posedă cunoştinţe
de astrologie sunt potriviţi cu adevărat să devină medici;
lor le dau următorul sfat: lăsaţi ca planeta care gu-
vernează planta respectivă să fie în agulaţie şi cu cât va
fi mai puternică, cu atât va fi mai bine. Dacă este posibil,
în cazul plantelor guvernate de Saturn, lăsaţi ca Saturn
să fie în ascendent în momentul culegerii frunzelor.
Pentru plantele guvernate de Marte, lăsaţi ca
Marte să fie în mijlocul cerului, deoarece planeta preferă
aceste case zodiacale.
Să facă, de asemenea, ca luna să fie bine aspec-
tată în momentul culegerii; luna să nu fie cumva situată

în casele zodiacale ale duşmanilor ei. Dacă nu puteţi
aştepta un asemenea moment, atunci aşteptaţi măcar
până când luna este bine aspectată pentru culegerea
plantelor, aşteptaţi pâna când luna se situează la o
planetă de aceeaşi triplicitate. Dacă nici acest moment
nu-l puteţi aştepta, atunci aşteptaţi măcar până când
luna este împreună cu o stea fixă de aceeaşi natură cu
ele." (Medicina astrelor, pag. 122)
Culesul frunzelor se va face în acel moment al
zilei când este ora planetei care guvernează planta re-
spectivă.
În ce priveşte momentul culegerii florilor, ob-
servaţi, în paralel, ora planetară şi planta ale cărei flori
dorim să le culegem.
Sămânţa este acea parte din plantă, dotată cu
însuşirea vitală de a putea germina şi da naştere unor
plante asemănătoare, conţinând, într-o formă poten-
ţială, întreaga plantă viitoare.
Culegeţi-le când seminţele sunt pe deplin
coapte şi nu uitaţi momentul astrologic, pentru a fi în
concordanţă cu armoniile celeste, deoarece în aseme-
nea momente, calităţile lor sunt duble ca intensitate.
Se spune că "există un moment potrivit pentru tot ce
trăieşte sub soare". În concluzie, orice activitate pe care
o desfăşurăm în planul fizic are rezultate maxime, dacă
se ţine cont de ora planetară favorabilă acesteia.
Recoltarea plantelor medicinale este lucrul cel
mai important, deoarece energia şi vibraţia culegătoru-
lui rămân în plantă, iar rezultatele în terapeutică vor
depinde de acest moment.
Persoana care recoltează trebuie să fie bine in-
formată în acest domeniu, curată sufleteşte şi trupeşte,
cu gânduri pozitive, deoarece tot ceea ce va gândi în
momentul când culege planta (vibraţia pozitivă sau
negativă) se va impregna în aceasta, iar când bolnavul
va bea ceaiul preparat din frunzele sau rădăcinile ei, pe
lângă energia vindecătoare, va bea şi "gândurile" se-
mănătorului, culegătorului, comerciantului şi ale celor
care prepară amestecul de ceaiuri.
Înainte de a începe recoltarea, persoanele care
vor să obţină rezultate bune în terapeutică, întocmai
ca şi vracii din vechime, trebuie să facă un mic ritual,
prin care să ceară iertare plantelor pentru durerea pe
care le-o vor pricinui, spunând ceva de genul: "N-am
venit să-ți fac durere, am venit să-mi dai puterea de
vindecare pentru bolnavii mei".
Pentru a vedea ce importanţă are vibraţia cule-
gătorului, vă dau două exemple. Primul se referă la
povestea icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea
Românească de pe Muntele Athos.
În timpul ridicării Sfântului Lăcaş, părintele
stareţ Nifon era preocupat de dobândirea unei icoane
a Maicii Domnului, care să fie mângâierea confrăţimei
şi a vizitatorilor, totodată, protectoare şi de grijă purtă-
toare a acestei sfinte noi mănăstiri. Vorbind cu mai
mulţi zugravi de pe Athos, părintele Nifon nu a găsit
nici un meşter iscusit care să zugrăvească, pe scânduri
de tei, icoana Maicii Domnului purtându-l pe lisus în
partea stângă a braţelor.
Părintele impunea şi nişte condiţii: în tot timpul
lucrului, pictorul trebuia să se roage la Maica Domnu-
lui, să citească acatistul sau paraclisul în toate zilele, să
nu mănânce, nici să bea înainte de lucru, iar după mân-
care, să nu mai lucreze, să se păzească în curăţenie tru-
pească până la terminare, să fie mărturisit la duhovnic
şi să nu se certe sau să se urască cu nimeni.
Cred că aţi înţeles de ce i s-au impus pictorului
toate aceste condiţii: deoarece stareţul mănăstirii ştia
că vibraţia şi gândurile pictorului vor rămâne impreg-
nate în icoană.
Şi acum, vă rog să faceţi comparaţia cu un
culegător de plante şi veţi vedea că este pe undeva, pe
aproape, cu acel pictor de icoane.
Al doilea exemplu este din viaţa de fiecare zi, şi
anume din zona Bucovinei, unde, în casele ţărăneşti,
gospodina lucrează cu acul şi aţa diferite năframe mai
mari (un fel de goblen mai simplu), în care sunt pictate
activităţi din gospodărie sau alte peisaje din zonă.
În bucătărie, la mai toate casele, stă la loc de cin-
ste următoarea zicală, pe care chiar gospodina casei o
coase cu mâna ei pe năframă: "Bucate bune am
pregătit, pentru soţul meu iubit."
Să "decodificăm" puţin ce a vrut gospodina să
spună, şi aici avem două variante: când cei doi soţi se
iubesc, femeia gândeşte pozitiv la adresa soţului (să-i
placă mâncarea, să fie mulţumit şi s-o răsplătească
pentru bucatele ei alese). Atunci când gospodina
pregăteşte mâncarea, pe lângă energia mentală pozi-
tivă, în alimentele din vas se înmagazinează şi energie
din ochi şi din mâna dreaptă (sau cea cu care amestecă
amestecă în vas). Aceste trei surse de energie - pozi-
tive în cazul nostru - fac ca bucatele să fie foarte bune
și gustoase, fiindcă s-au încărcat cu vibraţia pozitivă a
gospodinei. Soţul le va mânca cu multă plăcere, va fi
mulţumit şi, prin aceasta, va răsplăti și mulţumi pe
soţia sa, care le-a pregătit.
Când cei doi soţi nu se mai iubesc ca la în-
ceputul căsătoriei şi se ceartă tot timpul (varianta a
doua), soţia se simte obligată să-i prepare soţului mân-
care în fiecare zi, iar vibraţia este cu totul alta, contrară
celei din prima situaţie. Atunci când gospodina pre-
găteşte mâncarea, nu mai gândeşte pozitiv; ea găteşte
cu ură, cu necaz, gândind negativ la adresa soţului. La
aceasta se adaugă "săgeţile otrăvitoare" din ochi (dacă
aceştia sunt negri, sunt şi mai puternice), plus energia
din mâini, care sunt cumva "pedepsite" să învârtă în
vasul cu mâncare.
Când soţul vine acasă şi consumă bucatele
pregătite cu această energie şi gânduri negative, va
"decodifica" în mod inconştient ceea ce a gândit
gospodina la prepararea lor; mâncarea îi va cădea greu
la stomac, nu se va simţi bine şi sămânţa de scandal
care a fost semănată inconştient de ea, va încolţi ime-
diat în mintea soţului, iar astfel, cearta este gata. Aici
vedem foarte limpede legătura dintre efect şi cauză.
Din aceste două exemple practice, pe care
fiecare dintre dumneavoastră le-aţi întâlnit sau auzit
în viața de zi cu zi, se poate deduce care ar trebui să
fie deviza fitoterapeuţilor, de la faza de semănat, până
la produsul final ce se va da consumatorului.
Dacă toate aceste operaţiuni sunt făcute de
aceeaşi persoană sau de un grup restrâns, care ştie
meserie şi cunoaşte influenţa energiilor subtile, atunci
situaţia este pozitivă şi rezultatele vor fi pe măsură.
Dar să ne gândim că, de multe ori, culegătorii
nu cunosc meserie şi nici nu cred în energiile subtile,
adică sunt nişte amatori, angajaţi şi plătiţi numai în
perioada de cules. Aceste persoane vin la lucru cu
necazurile lor, nu cunosc puterea gândului, nu le pasă
de consecinţe, de efecte, de suferinţele bolnavilor care
aşteaptă ca un leac miraculos să fie extras din plantele
culese. Se gândesc doar la faptul că vor lua bani pentru
această muncă, din care unii îşi vor plăti datoriile, alţii
îşi vor lua mâncare, iar alţii îşi vor lua stimulente pen-
tru distracţie (cafea, tutun sau alcool).
Şi acum, să ne punem câteva întrebări simple,
la care fiecare dintre noi ar trebui să caute un răspuns:
-ştim oare ce înseamnă să culegi o plantă cu gingăşie
şi să ştii să-i ceri iertare pentru durerea pe care i-o
produci?
-cunoaştem cu adevărat importanţa fazelor lunii şi
timpul optim de recoltare, din toate punctele de
de vedere?
-ştim ce este vibraţia şi puterea gândului?
-cunoaştem faptul că ceea ce se gândeşte la cules vor
"decodifica" bolnavii, când vor consuma ceaiul sau ex-
tractul din planta respectivă?
-ştim oare că plantele nu trebuie culese în pungi de
plastic?
Răspuns: în nici un caz nu! Atunci, stimaţi fi-
toterapeuţi, faceţi astfel ca, în activitatea pe care o des-
făşuraţi, să gândiţi ca o gospodină ce pregăteşte
mâncare bună, iar deviza voastră să fie următoarea:
"Leacuri bune din plante am pregătit pentru bolnavul
meu iubit".
7.Uscare şi depozitare. Plantele care nu se folosesc ime-
diat se culeg, de regulă, în faza de lună în scădere, ime-
diat după lună plină. Acestea, deşi nu mai au aceeaşi
putere curativă, au avantajul că se usucă mai repede,
pe când, la plantele culese în faza de lună plină sau lună
în creştere, există pericolul de mucegăire la depozitare.
În funcţie de fazele lunii la recoltare - care poate
fi în urcare sau în coborâre - plantele au perioade
diferite de uscare. Ele se usucă într-un loc umbros şi
trebuie întoarse de mai multe ori, având ca suport un
material prin care poate trece aerul (lemn sau hârtie;
în nici un caz folie de plastic sau material sintetic).
Momentul potrivit pentru depozitarea şi
umplerea cutiilor, a pungilor de hârtie sau a borcanelor
este întotdeauna faza de pătrar, indiferent de momen-
tul recoltării.
Nu se vor umple recipientele când luna este în
primul pătrar, căci există pericolul de mucegăire.
Cele mai bune recipiente sunt borcanele închise
la culoare, cutiile de carton şi pungile de hârtie,
deoarece plantele rămân uscate şi protejate de lumină,
păstrându-şi aroma şi puterea curativă.
În cazul unor plante ca măghiranul, cimbrul,
leuşteanul, pătrunjelul, este suficient să le adunăm
într-o legătură şi să le atârnăm într-un loc ventilat până
se usucă, de unde le luăm doar atunci când avem
nevoie de ele.
8.Prelucrarea plantelor. Se vor prelucra şi combina
plantele în sortimente de ceaiuri şi extracte din plante
numai de către persoane care îşi iubesc meseria şi pun
în aceasta multă dragoste. Aceste persoane sunt şi cele
mai importante; ele au informaţia necesară în acest
domeniu, cunosc puterea gândului şi, având o vibraţie
pozitivă, pot atenua din vibraţia negativă care s-a im-
pregnat în plante, de la faza de semănat, până la re-
coltare. Ele trebuie să ia între palmele pline de energie,
de gingăşie şi iubire, pacheţelul de ceai sau sticluţa cu
extractul lichid, pe care le vor încărca cu vibraţie pozi-
tivă, gândind la efectul miraculos şi la însănătoşirea
rapidă a bolnavului care va consuma acest produs.
Prin ceea ce poate face, această persoană este
un adevărat magician care foloseşte magia albă a gân-
dului curat, încărcat cu energia iubirii pentru oameni
şi pentru binele universal.
Această persoană ar trebui să fie conducătorul
unităţii sau al laboratorului care produce leacul sau
ceaiul din plante. Prin vibraţia sa pozitivă, ea poate
corecta multe din greşelile conştiente sau inconştiente
ale colaboratorilor săi.
Această muncă de amestecare a plantelor în
pliculeţe este ultima operaţie înainte de consumator;
ceea ce s-a înmagazinat atunci (ce s-a gândit), vibraţia
persoanei respective, totul va fi "decodificat" de către
bolnav, atunci când va consuma ceaiul sau extractul
tămăduitor.
Dacă persoana care face amestecul în pliculeţe
are o vibraţie pozitivă şi ştie ce fel de magie face, ea
poate să anuleze vibraţia negativă acumulată în plante
(de la semănat şi până la cules), dacă aceste operaţiuni
au fost făcute de personal necalificat în domeniu.
Ştiind şi conştientizând că medicina viitorului
se va baza pe energia vindecătoare a plantelor, fitoter-
apeuţilor le revine rolul important de a folosi, la modul
pragmatic, iubirea universală pentru toate fiinţele vii,
sub deviza enunţată anterior: "Leacuri bune din plante
am pregătit, pentru bolnavul meu iubit".
Studiul orelor planetare - aplicaţie practică.
Culesul plantelor medicinale nu se face în mod întâm-
plător. Pentru ca acestea să aibă eficienţă maximă, se
ţine seama de poziţia Soarelui, de tranzitul Lunii prin
semnul respectiv şi de ora planetară a zilei care gu-
vernează planta respectivă.
Mai - Soarele în zodia Taurului - se culeg plante
pentru gât;
lunie - Soarele în zodia Gemenilor - se culeg
plante pentru brațe și plămâni;
Iulie - Soarele în zodia Racului - se culeg plante
pentru boli de stomac;
August - Soarele în zodia Leului - se culeg
plante pentru afecţiuni cardio-vasculare;
Septembrie - Soarele în zodia Fecioarei - se
culeg plante pentru aparatul digestiv;
Octombrie - Soarele în zodia Balanţei - se culeg
plante pentru zona rinichilor.
Exemplu: Soarele în zodia Racului, Luna în
tranzit prin zodia Racului, în creştere, ora lui Jupiter,
planta - salvie. Astfel, vom avea patru vibraţii pozitive
provenite de la Soare = 1, Luna în Rac şi în creştere =
2, ora lui Jupiter, guvernatorul plantei = 1.
Dacă nu se poate respecta acest timp, atunci
vom urmări tranzitul Lunii prin semnul zodiacal core-
spondent organului bolnav.spondent organului bolnav.
Poziţia Lunii în Zodiac. Un rol important în
culegerea, depozitarea şi folosirea plantelor medicinale
îl au fazele Lunii şi poziţia ei în zodiac.
Deosebit de eficientă este o plantă culeasă pen-
tru vindecarea acelei părţi a corpului patronată de
semnul zodiacal al zilei recoltării.
-Luna în semnul: Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fe-
cioară, Balanţă, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsă-
tor, Peşti.
-Plante culese pentru zona capului, gâtului, braţe,
plămâni, zona stomacului, ficatului, inimii, zona or-
ganelor digestive, zona şold - rinichi, zona organelor
genitale. Zi bună pentru toate plantele: zona coapselor,
vene, genunchi, oase, piele, zona pulpelor, zona pi-
cioarelor (talpa).
La recoltarea plantelor trebuie să fie vreme us-
cată. Deseori trebuie aşteptat mult timp pentru a avea
condiţii favorabile de recoltare, dar pe de altă parte, ex-
istă multe boli cronice, care pot fi tratate cu succes cu
ajutorul plantelor culese în semnul zodiacal corect.
Luna plină şi Luna în tranzit în Scorpion sunt
zile ideale de recoltare pentru toate plantele şi domeni-
ile de utilizare; în faza de Lună plină, toată planta este
activă.
Aici avem exemplul vracilor, care, pe vremuri,
erau priviţi cu suspiciune, fiindcă strângeau plantele
de multe ori noaptea, deoarece atunci puterea tămă-
duitoare a plantei este maximă, iar lumina Lunii pline
favorizează găsirea ei.
Rădăcinile se recoltează când este Lună plină,
Lună în scădere sau Lună nouă. Luna nouă este un mo-
ment adecvat, deoarece puterile plantei au coborât în
rădăcină.
Rădăcinile nu trebuie expuse la lumina Soarelui.
Orele târzii ale nopţii, până la răsăritul Soarelui, sunt
momentele cele mai bune (sau când luna trece prin zo-
diac în semnele de pământ - Taur, Fecioară, Capricorn).
Frunzele pot fi adunate tot timpul anului, când
planta este tânără, culegându-se dimineaţa, după ce a La culesul plantelor trebuie ţinut cont de Legea
trecut roua. Kybalionului: "Totul este spirit, Universul este mental".
Perioada optimă este Luna în creştere, între După cum spuneam mai devreme, contează foarte mult
faza de Lună nouă şi Lună plină, şi în zilele când Luna ceea ce gândeşte în acel moment persoana i care culege
trece prin zodiac în semnele de apă (Rac, Scorpion, planta, fiindcă aceasta se încarcă cu gândurile ei pozi-
Peşti). tive şi negative.
Ierburile culese când luna trece prin Scorpion În trecut, se spunea: "Cine n-are bătrâni, să-şi
deţin o forţă vindecătoare de excepţie, deoarece Scor- cumpere". Astăzi proverbul s-a schimbat: "Cine n-are
pionul este un semn al regenerării şi al renaşterii din un astrolog, să şi-l angajeze cât mai repede", deoarece
propria cenuşă, ca pasărea Phoenix. Cei doi stăpâni ai concurenţa şi ora favorabilă oricărei activităţi nu
semnului sunt Marte şi Pluton, care îi dau energia ne- aşteaptă.
cesară şi forţa de regenerare. _____
Florile pot fi culese primăvara şi vara, în special Nota: Constantin Dornean este expert în astrologie, specializându-
se în consultații astrologice clasice și astroterapie. Locuiește în mu-
la ora prânzului. Trebuie să fie cald iar soarele să nicipiul Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava. Poate fi contactat
strălucească, pentru ca floarea să fie deschisă şi forţa la telefonul: 0722522789.
curativă să se transfere în ea. Florile se recoltează când
Luna este în creştere, când este Lună plină, în zilele
când Luna trece prin semnele de aer (Gemeni, Balanţă, Doparea cu sânge - între frauda sportivă
Vărsător) sau în timpul zilei, în perioada de Lună plină, și aplicațiile militare
indiferent de semnul zodiacal.
Fructele şi seminţele trebuie adunate pe vreme
Doparea cu sânge se referă la administrarea de
uscată, evitându- se, pe cât posibil, dogoarea de la
sânge, celule roșii sau produse apropiate sângelui, pen-
orele prânzului, când Luna creşte. Fructele şi semi-
tru creșterea forțată a numărului de celule roșii din
nţele recoltate în această perioadă sunt indicate pen-
sângele unui subiect, în vederea sporirii capacităților
tru consumul imediat, deoarece sunt prea suculente şi
fizice și rezistenței acestuia. Se bazează pe cantitatea
nu se usucă bine.
de oxigen transportabil.
Fructele şi seminţele recoltate când Luna scade
Metoda constă în procurarea unei cantități de
sunt indicate pentru conservare de durată (atunci
sânge compatibile, prelucrarea sa (concentrare,
când Luna trece prin semnele de foc - Berbec, Leu,
înghețare) și folosirea (prin transfuzie) la un interval
Săgetător). Botaniştii antici credeau că nu numai omul,
de timp înainte de momentul dorit pentru producerea
ci şi ierburile şi mineralele sunt conduse de influenţa
efectului. Sângele utilizat poate fi chiar al subiectului,
planetelor. Hipocrate, părintele medicinii, spunea: "Nu
sau de la un donator cu o grupa de sânge compatibilă.
poţi fi un bun medic, fără a fi astrolog".
Sportivii au folosit un timp (nu a fost scos în
Din studiul astrobiochimiei şi astrologiei med-
afara legii până în anul 1986) dopajul cu sânge, când
icale rezultă că toate formele de viaţă de pe pământ
încă nu exista un control atât de strict și niște analize
sunt influenţate continuu de mişcarea planetelor. Ast-
special desemnate pentru a detecta acest tip de dopaj.
fel, atât omul, cât şi plantele medicinale, se află sub in-
În prezent, se folosesc analize ale sângelui
fluenţa lor. Cele şapte planete principale guvernează
vizând concentrația de hemoglobină (Hb) și hemat-
cele 12 zodii, dar şi plantele medicinale. În activitatea
ocritul (HCT). Cunoscându-se valorile normale (Hb:
de fitoterapie, la culesul plantelor, pentru a obţine
14-17 g / dl de sânge la bărbaţi şi 12-15 g / dl la femei;
rezultate maxime, trebuie ţinut cont de ora planetară
HCT: 41-50% la bărbaţi adulţi şi 36-44% la femeile
când va fi culeasă planta respectivă, de poziţia planetei
adulte) se caută identificarea unor valori atipice, care
guvernatoare şi mai ales de poziţia Lunii.
indică dopajul.
Obţinerea acestor date cer studii de speciali-
Dacă pe plan sportiv în cazuistica dopajului cu
tate şi întocmirea astrogramei momentului ales. Deci,
sânge se semnalează o scădere semnificativă, această
pentru a egala măiestria şi eficienţa vracilor, fitoter-
tehnică a fost studiată în scopuri militare, în special
apeuţii de astăzi ar trebui să pună în practică, la cule-
pentru utilizarea în grupurile de intervenție rapidă din
sul plantelor medicinale, informaţia astrologică. Spre
cadrul forțelor speciale ale armatelor diferitelor țări.
exemplu, angelica se va culege pe ora Soarelui, busu-
În anul 1993, la Fort Bragg (sediul Forțelor Spe-
iocul, pe ora lui Marte, chimenul, pe ora lui Mercur,
ciale USA) s-a testat și aprobat un protocol constând în
măceşul, pe ora lui Jupiter, macul, pe ora Lunii, menta,
colectarea unei cantități de sânge de la fiecare militar,
pe ora lui Venus.
concentrarea, înghețarea și stocarea materialului

rezultat. Sângele este reintrodus prin transfuzie cu
24 de ore înainte de misiune, vizând creșterea rezis-
tenței, vigilenței și aptitudinilor fizice ale combat-
anților. Metoda este prezentă și la alte armate.
David Pugliese amintea în cartea sa “Canada's
Secret Commandos” (Ottawa: Esprit de Corps Books,
2002, ISBN 1-895896-18-5) despre un studiu privind
modalitatea de a influența artificial, pe cale chimică,
performanțele soldatilor. După studierea a mai mult
de 50 de compoziții, s-au reținut și aprobat spre
folosire doar 6: cafeina (extrasă sau în compoziția
cafelei), efedrina (substanță deosebit de periculoasă
dacă nu este dozată corespunzător, vinovată de
moartea multor sportivi dopați), băuturile energeti-
zante, modafilin (provigil), creatina, și dopajul cu
sânge.
Trebuie amintit că deși în anii 1980 s-a de-
scoperit eritroproteina (EPO), acesta nu se folosește
pentru dopajul cu sânge în cadrul militar, ci numai
metoda stocării și transfuziei de sânge aparținând
combatantului a fost aprobată. EPO este un hormon
natural de creștere, care poate fi fabricat artificial, și
stimulează producția de celule roșii în sânge.
Fiecare metodă aratată mai sus are contraindi-
cații. În general, nu se recomandă încercarea unui
produs sau a unei tehnici medicale fără a consulta un
specialist.
O ard pe etnobotanice! Chiar așa?
Încă de la sfârșitul secolulul XIX analfabetismul
a fost considerat o plagă, și combătut ca atare. Deși nu
s-a reușit eradicarea analfabetismului, față de secolul
trecut s-au făcut progrese importante în acest scop. În
special în cadrul țărilor din lumea a III-a, analfa-
betismul rămâne o problemă, în timp ce în țările nu-
mite civilizate, doar cine nu vrea cu tot dinadinsul să
fie școlarizat, rămâne analfabet.
Eradicarea analfabetismului, făcută câteodată
cu prețul școlarizării forțate, a creat o nouă problemă,
aceea a desfășurării “de mântuială” a procesului de în-
vățare. Personal, am fost martor cum un elev care nu
știa să citească fluent (adică citea pe litere, cu greutate,
fără a fi afectat de vreo boală mintală) a luat examenul
(și diploma) de bacalaureat. Așa că nu mă prea miră
avalanșa de “fracți”-docți (semidocți, sfertidocți, ….)
care umplu peisajul autohton.
Vrem să vorbim puțin despre etnobotanice.
Cine crede că niște “ciumeți” au creat o rețea națională
care să vândă astfel de produse periculoase fără sprijin
(“spate”) politic, ori e naiv, ori e complet rupt de reali-
tate.
Produsele vândute la astfel de magazine sunt
desigur periculoase, numai că ele nu sunt etnobotan-
ice. Pentru a fi conciși o vom afirma direct: e vorba de
“drug-design”: se iau substanțe inițial în zona gri a le-
galității, se lucrează pe structura lor chimică, și rezultă
droguri. Când și acestea sunt scoase în afara legii, se in-
tervine din nou în formula chimică, obținându-se un
produs aparent nou, care se comercializeaza până când
va fi din nou interzis. Într-un cadru legislativ labil, “de-
signul” chimic, continuă la nesfârșit, cel mai adesea no-
civitatea produsului crescând.
Problema apare la denumirea care face valuri,
etnobotanice. Faptul că produsele comercializate la
magazinele de vise NU sunt etnobotanice, nu deran-
jează pe nimeni. Preluând sloganuri tâmpe de la lideri
de opinie (politicieni, oameni de radio, ziariști, hip-
hoperi), opinia publică se grăbește să condamne și ea
etnobotanicele.
Să fim bine înțeleși, produsele vândute la mag-
azinele ”de vise” nu sunt etnobotanice, adică produse
pe bază de plante (de aici și botanica din denumire,
care paradoxal nu vine de la Bote). Sunt chimicale de
sinteză (adică nu extracte naturale), și nici măcar n-au
legătură cu principiile active din plante. Probabil, nici
chiar vânzătorii din astfel de magazine nu știu exact ce
conțin, cunoscând doar efectele de scurtă durată, pen-
tru a le prezenta clienților. Datorită schimbărilor leg-
islative, și compoziția se pre(schimbă) des, de aici
rezultând că nici nu poate fi vorba de o observare
clinică a efectelor de lungă durată ale consumului,
adică de o predictibilitate a efectelor pe termen lung
și a adictiei date de acestea.
După ce am lămurit acestea, să vedem ce e cu
etnobotanicele. Acestea sunt studiate de etnobiologie,
o disciplină științifică și academică. Society of Ethno-
biology, o organizație care studiază această ramură a
științei, dă următoarea definiție: ”Ethnobiology is the
scientific study of dynamic relationships among peo-
ples, biota, and environments. As a multidisciplinary
field, ethnobiology integrates archaeology, geography,
systematics, population biology, ecology, mathemati-
cal biology, cultural anthropology, ethnography, phar-
macology, nutrition, conservation, and sustainable
development. The diversity of perspectives in ethno-
biology is our greatest strength. It allows us to exam-
ine complex, dynamic interactions between human
and natural systems, and enhances our intellectual
merit and broader impacts” (“Ethnobiologia este
studiul ştiinţific al relaţiilor dinamice între popoare,
entități biologice, şi medii. Ca un domeniu multidisci-
plinar, ethnobiologia integrează arheologie, geografie,
sistematicia, biologia populaţie, ecologie, biologie
matematica, antropologie culturală, etnografie, far-
macologie, nutriţie, conservarea, şi dezvoltarea dura-
bilă. Diversitate de perspective în ethnobiologie este
tăria noastră cea mai mare. Ea ne permite să exam-
ineze interacţiuni complexe, dinamice între sistemele
naturale şi umane, şi îmbunătăţeşte meritul nostru in-
telectual şi impactul mai larg"). So?
Este adevărat că unele plante cu efecte psi-
hotrope au fost folosite din timpuri imemoriale de
către populații din cele mai diverse în scopuri reli-
gioase. Numai că această folosire era condiționată și
normată de ritual, și tocmai de aceea consumul lor este
strict reglementat în cadrul acestor societăți.
Nu se cunosc cazuri când populații întregi cad
în adicția unor astfel de substanțe, iar motivele sunt
prezente mai sus. În anii ’80, mișcarea hippie, prin re-
cursul la accesorizarea “etno” și consumul necontrolat
(oriunde și oricând) a unor halucinogene, a creat în
creeieri unora o identitate subțire și superficială între
droguri și etnobotanică, nesusținută în fapt de nimic.
De altfel acest cor grecesc avea și scopul de a camufla
alimentarea mișcării hippie cu substante halu-
cinogerne de către CIA, în vederea studiului pe un
eșantion cât mai mare a efectelor (este vorba în special
de LSD). Doar o mică parte a științei etnobiologiei se
ocupă de astfel de plante psihotrope, nefiind nici pe de-
parte vârful de lance al acestei științe.
Acestea fiind spuse, se pare că în curând Româ-
nia o să interzică cultivarea viței-de-vie (studiată de et-
nobiologie), cultura grâului, porumbului,inului
(studiate de etnobiologie), cât și toate plantele medic-
inale (de asemenea studiate de etnobiologie). Pe ușile
plafarelor vor fi agățate lacăte grele, metalice. Probabil,
câmpiile vor fi păzite de trupe ale armatei, poliția și
jandarmeria fiind complet depășite de amploarea in-
terdicțiilor cretine luate sub presiunea străzii.
În parte, am abordat cu tente de umor acest
material, deoarece nu poți discuta 100% serios astfel
de aberații, izvorâte din mintea unor oameni care fac
din lipsa lor de cultura un blazon demn de țipat la
mitinguri și în mass-media. Ne întrebăm și, dacă nu
cumva este vorba și de rea credință în astfel de mani-
festări. Rigoarea și claritatea științifică fiind refuzată
în favoarea unor slogane, mult mai accesibile mas-
selor.
Rezumăm:
- produsele vândute la magazinele “de vise”
sunt produse de “drug-design” și NU sunt etnobotan-
ice;
- astfel de produse de sinteză sunt FOARTE NO-
CIVE și trebuie evitate cu orice preț;
- etnobiologia este o știința, iar cine țipă cerând
interzicerea etnobotanicelor este un incult periculos
prin consecințele cererilor sale;
- doar o mică parte, și nu principala, a etnob-
otanicelor sunt plante psihotrope. Cand beți banalul
ceai verde (sau negru, sau de sunătoare,….), consumați
etnobotanice, stimați cititori.

Există oameni care prin puterea şi ştiinţa lor pot
ajuta la vindecarea omului căzut în suferinţă. Există oa-
meni înzestraţi cu puterea clarviziunii, a vederii lu-
crurilor ascunse trecute, prezente şi viitoare. În măsura
în care aceşti oameni vor să-şi facă publice înzestrările,
ne propunem să vi-i prezentăm. Poate vă vor face viaţa
mai uşoară.
Fecioara de la Parepa
Maria Petre s-a născut în anul 1923, în satul
Parepa (comuna Colceag, județul Prahova) fiind al
nouălea copil a lui Marin și Rada Petre, țărani mijlocași.
În anul 1935 (pe când avea 12 ani) este martora unei mi-
nuni dumnezeiești.
Întâmplarea a avut loc în ziua de 29 august
(Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), în jurul
orei 4 PM, pe o vreme caldă și senină. Făcându-i-se sete
pe când se juca cu ceilalți copii pe malul lacului, Maria
pleacă spre casă pentru a bea apă.
În drum, “a văzut pe cer un nor alb, ca un val de
vată, care parcă alerga o dată cu dânsa deasupra capului,
ceva mai sus”, care părea s-o urmărească "și nu numai
atât, ci aburul acela alb parcă și cobora anume după
mine și spre mine. Atunci eu m-am oprit din fugă și m-
am uitat în jur: tot cerul era albastru și senin, fără de nici
un alt nor în afară de acesta alb, care chiar cu-adevărat
spre mine cobora!” Speriată și dezorientată,observă cum
“norul s-a apropiat iute de mine și deodată m-a învăluit
cu totul în el, chiar pe malul lacului. Era ca un vârtej lin-
iștit și cald. Imediat, cu inima bătândă, am căzut în ge-
-nunchi, moartă de frică, tremurând, smulgând iarba
din jurul meu și scâncind; cred că am plâns de-a bine-
lea!".
Acesta este momentul apariției: în fața copilei,
mai exact, puțin deasupra capului ei, se arătă un bărbat
luminos, cu ochi albaștri și barbă albă."Avea o față de-
o blândețe și o frumusețe nemaivăzută" - scrie în mem-
oriile ei Maria Petre. "Era cu totul și cu totul îmbrăcat
în albul acelui nor, înconjurat de mii de îngeri și de po-
rumbei care zburau și se pierdeau în înaltul cerului. Un
parfum nespus de plăcut îmi umplea pieptul și o muz-
ică divină se auzea". I-a vorbit fetei cu un glas blând, at-
ingându-i ușor capul cu o mână caldă, într-un semn de
liniștire și binecuvântare.
"Nu te teme, fiică fecioară Marie! a auzit copila.
Eu sunt Tatăl Ceresc Dumnezeu și te-am ales să spui
oamenilor Cuvântul Meu. Ai auzit de Dumnezeu? De
două ori mi-a pus această întrebare". Fata confirmă că
știe, și din clipa aceea, frica i-a dispărut complet. În
extaz, va rămâne îngenunchiată vreme de mai multe
ore, fără a mai remarca ce se întâmpla în jurul ei.
Părinții, și apoi vecinii, alertați de copiii care nu
înțelegeau purtarea Mariei care părea a vorbi cu o fi-
ință invizibilă, se strâng în jurul fetei îngenunchiate. Au
vrut să o ridice și să o ia de acolo, dar o forță extraor-
dinară i-a respins și nu s-au putut apropia de dânsa,
mai ales că Maria le-a spus că vorbește cu Dumnezeu.
Sătenii, înțelegând că este vorba despre ceva însemnat,
au îngenunchiat la rândul lor.
Pe la ora 7 PM, după dispariția Ființei de lu-
mina, Maria se ridică și într-o stare de beatitudine, co-
munică celor prezenți mesajul primit: "L-am văzut pe
Dumnezeu care mi-a vorbit așa: veți ridica aici o biser-
ică ortodoxă creștină întru Slava Mea și pentru
pomenirea celor adormiți. Trebuie să le spui oamenilor
să citească Biblia, să vină la biserică, să se roage cât mai
mult și să se pocăiască! Chemați pe patriarhul Miron
Cristea să vină la locul unde stai tu acum și unde tre-
buie să faceți o troiță, o fântână și apoi o biserică, pen-
tru a-Mi dovedi credința și ascultarea voastră. Apa din
fântână va tămădui oamenii. Dar vă spun că această
biserică nu se va face curând, căci va veni peste voi un
război cumplit, apoi prigoana comunistă, și abia după
aceea lăcașul se va termina, când va sosi timpul lib-
ertății. Iar tu nu vei muri până ce nu vei ridica această
biserică și vei vedea-o terminată. Am ales această vale
fiindcă aici au fost mari vărsări de sânge omenesc,
neștiute de voi, în alte timpuri”. La sfârșitul mesajului,
i se cere copilei să plece spre casă, dar să revină sin-
gură, în același loc, singură, puțin mai târziu.
Revenind, seara, “cerurile s-au deschis din nou”.
Mulțimea de curioși venise și ea, dar păstra o anumită
distanță, deoarece “înțeleseseră încă de prima dată că
nu mai au voie să se apropie decât după ce se închid
cerurile la loc”. “Undeva, în mulțime, am zărit-o pe mama
plângând încetișor, de frică sau de emoție, dar i-am stri-
gat să fie fericită, fiindcă vorbesc cu Tatăl Ceresc. Când
mama plângea, din nou am auzit vocea de sus: dacă ar
înțelege cu cine vorbești, ea ar plânge de bucurie, nu de
frică. Toată lumea auzea ce-I răspundeam eu lui Dum-
nezeu, dar nimeni, în afară de mine, nu putea auzi glasul
Lui”. Aflată într-o stare de conștiință modificată dar și
cuprinsă de surescitare (martorii afirmă că alterna
stările emotive, ba râdea, ba plângea), fata primește cea
de-a doua comunicare: "Într-un târziu, Antihristul va
zăbovi o vreme peste aceste locuri. Lumea se va înrăi,
iar tu ai să termini sfântul lăcaș cu ajutorul credin-
cioșilor, mult mai târziu. Peste șapte ani îți va muri
mama și vei fi nevoită să muncești din greu pentru în-
grijirea fraților tăi mai mici. Tu să nu te temi de nimeni
și de nimic, căci te voi apăra Eu și te voi feri de toate
relele. Să nu te abați niciodată de la credința ta! La tine
vor veni pelerini din toate patru zările, iar tu le vei arăta
viața și le vei tămădui bolile, prin Duhul ce îl revărs
asupra ta. Mergi acasă din nou, fiică Marie, și povestește
tuturor ce ți-am spus...”
Aceste minunte fapte s-au petrecut în copilăria
Mariei Petre, dar i-au marcat toată existența ulterioară.
Nu s-a căsătorit niciodată, și a ales să ducă o absceză de
călugăriță în mijlocul mirenilor. A rămas toată viața
foarte atașată de Biserică și învățăturile canonice.
Întâmplarea din ziua de 29 august 1935 a atras -a presimțit singură moartea: “Sfârșitul i-a fost anunțat
de-a lungul timpului mulți pelerini la Parepa. Comunis- de mai multe semne. Unul dintre acestea a fost ruperea
mul le-a încetinit, le-a împuținat, dar n-a reușit să le salciei pe care cu mâna ei o plantase lângă troiță. Cu
oprească niciodată. Se spune că revelațiile, minunile și trei zile înainte de moarte, salcia s-a frânt în două și a
vindecările s-au manifestat pe tot parcursul vieții Fe- căzut pe troița din lemn ridicată de Patriarhul Miron
cioarei, poate chiar și după dispariția lumească a aces- Cristea care venise imediat după minune să binecuvin-
teia. teze locul. Icoanele însă au rămas neatinse. Atunci
Construcția unei biserici la Parepa, în conformi- Maria a zis: "Ăsta e semnul că voi muri!”
tate cu viziunea, cu hramul "Tăierea capului Sfântului La ceremonia de înmormantare, pe cer s-a s-a
Ioan Botezătorul" (prima viziune a avut loc chiar în ziua arătat un semn dumnezeiesc: ” deasupra cortegiului
acestei sărbatori), a început în 1946, fiind oprite de mortuar, pe cerul senin, a apărut brusc o cruce lumi-
regimul comunist în 1948, și reluate în 1990. La moartea noasă și uriașă, la mare înălțime, ce părea formată din
Fecioarei, în 1996, trupul i-a fost îngropat în noua bis- nori argintii. Soborul de preoți și sutele de participanți
erică. Din 2002, funcționează mănăstirea de maici de la la funeralii, profund impresinați, au îngenuncheat pe
Parepa. drum, văzând limpede în acest semn o altă mare min-
Dupa cum aminteam, de viața Fecioarei de la une”. Există date potrivit cărora minunea de la înmor-
Parepa se leagă o serie de întâmplări, unele reale, altele mantarea Fecioarei a fost înregistrată în format video
anecdotice. Se afirmă că Gheorghe Gheorghiu-Dej, Elena și difuzată la o televiziune locală din Prahova.
Ceaușescu, și Alexandrina Ceaușescu, mama numitului Se afirmă, pe drept cuvânt, că toate previziunile
Nicolae Ceaușescu, au apelat la harul său de clarvedere. Fecioarei de la Parepa s-au adeverit întocmai. În
Nu știm dacă aceste întâlniri au avut loc cu adevărat, prezent, locul unde s-a petrecut minunea este sub apă,
cert este că dacă au avut loc nu le-au folosit la nimic datorită inundațiilor care au modificat parțial aspectul
potențaților regimurilor comuniste. Mai sigur este că și- inițial al locurilor.
 Metode terapeutice practicate cu succes
în medicina nealopată (complementară) VI

În numărul curent încheiem lista parțială a dis-

ciplinelor medicinei nealopate. Menţionăm că
prezentarea din această listă a avut un scop informativ
şi nu este eshaustivă. Răspunderea pentru alegerea
metodei potrivite de tratament îi aparţine terapeutului.
În continuare, ultima intrare în lista noastră,
regina reginelor, spaima bolilor și înălțătoarea de spirit,
străvechea și mereu reînoita, Pheonix-ul Orientului și
salvatoarea Occidentului depersonalizat si decazut ,
neasemuita, inegalabila, ș.a. (și altele):

YOGA

Toţi oamenii vorbesc. Puţini spun ceva. Şi mai

puţin se păstrează şi se transmite ca valoare! Aflaţi aici
ce gândeau, spuneau, sau scriau oameni din toate tim-
purile, despre probleme şi dileme vechi de când lumea
dar mai actuale ca niciodată. Navigând pe ocean vezi
doar apa şi din când în când câte o insulă sau un arhi-
pelag. Nu realizezi că de fapt acele insule sunt doar vâr-
furile unor munţi submarini, la fel cum vederii îi scapă
acea parte mai mare a icebergului aflată sub apă. Omul,
prins în cotidian, se aseamănă aceluia care nu vede pă-
durea din cauza copacilor, la fel cum există mulţi care
fascinaţi de scotocirea după scoici în nisipurile plajei,
ignoră cu desăvârşire oceanul care li se deschide înainte
ochilor.

Scurtă motivare a alegerii

Iulia Hasdeu este cunoscută ca fiică a lui B.P.

Hasdeu, în mod tragic decedată prematur și sursă a
preocupărilor spiritiste ale titanicului savant, dar și ca
tânără supradotată, tatonând geniul, și uimindu-și pro-
fesorii de la Sorbona.
În scurta sa viață (a murit la doar 19 ani),
Iulia și-a impresionat cunoștințele și dascălii prin capac-
itățile sale, în parte native, în mare parte datorită sâr-
guinței de a performa în anumite domenii. Avea de
menținut faima erudiției unei familii, iar ea era ”fata lui
Hasdeu”, calitate care impunea anumite standarde.
Părinții i-au susținut și încurajat (poate prea
mult) dorința de a învăța. Deși nu sunt vinovați direct,
ei au contribuit în mare măsură (mai ales prin lipsa de
precauție, și perpetua dorință de mai mult, mai mult,
mereu mai mult…) la tuberculoza care i-a adus moartea
Iuliei, boală datorată în primul rând epuizării psihice și
fizice la care ajunsese tânăra adolescentă.
Din citatele alese, se poate observa maturitatea
în gândire a Iuliei. Poate, unii copii ar trebui să fie lăsați
să aibă o copilărie a lor. Oricum, viața, problemele, ma-
turitatea, îi ajunge din urmă, până la urmă…
Aforisme (XI)
1. Omul seamănă cu arborele care iese din pământ,
creşte încet, cu trudă, şi când a ajuns aproape de culmea
înălţimei sale atunci coasa morţii vine şi-l distruge.
2. Viaţa este un râu pe care îl traversăm înot. Mulţi din-
tre noi nu ajung pe malul celălalt decât după ce au atins
de mai multe ori fundul şi s-au îmbibat cu noroi şi mo-
cirlă.
3. Îţi iubeşti mai mult patria când ai trăit departe de ea
o vreme şi ai văzut judecata străinilor asupra ei.
4. Cel mai bun mijloc de a-i face pe copii neascultători
este să-ţi impui autoritatea în mod despotic, fără să le
explici raţiunea ordinelor pe care le dai. Copilul crede
că un capriciu al părinţilor săi le-a inspirat acele ordine;
el vrea deci să aibă, la rândul său, capricii.
5.Auzind un calambur sau o glumă proastă, fiecare ex-
clamă: o, ce prostie! şi râde în hohote. E deja in mare
succes pentru autor . Alti autori, ai unor lucruri mai im-
portante, s-ar mulţumi cu un asemenea succes!
6. Bogaţii care fac pomeni cred că sunt milostivi; ei îmi
amintesc de acel roman despre care vorbeşte Horaţiu,
care îi dădea arendaşului său fructele pe care nu le mân-
cau porcii săi şi credea că face bine.
7. Poţi să-ţi adori patria şi să nu iubeşti o parte din com-
patrioţi.
8. Cunosc o româncă ce locuieşte momentan la Paris; ea
nu încetează să repete la fiecare frază, fără rimă şi fără
motiv: Eu sunt româncă! Nu vreau să vorbesc
franţuzeşte, vreau să vorbesc româneşte! S-ar zice într-
adevăr că-i e teamă să nu-şi uite ţara şi limba şi în fiecare
clipă şi le reaminteşte sieşi. Cine îşi poartă patria în su-
flet nu are nevoie să facă paradă fără nici o noimă. 10
aprilie
9. Am fost întotdeauna uimită să aud anumiţi filosofi
spunând că sufletul ar putea să existe şi să funcţioneze
fără ajutorul organelor şi al trupului. Dumnezeu, în
care ei pretind că ar crede, ar fi fost deci un meşteşugar
neîndemânatic, care ar fi făcut trupul fără rost! Nu
merita să se amuze combinând şi făurind acest ad-
mirabil ansamblu de organisme, care nu trebuia să
servească la nimic.
10. Îl admir pe indianul care se închină Soarelui; pe
brahmanul care îl adora pe Buddha; îl respect pe săl-
baticul care oferă tămâie idolului său; mă aplec în faţa
mahomedanului care se întoarce spre Răsărit şi îl in-
vocă pe Mahomet; îmi place de negrul care crede în
foc, în noapte, în stele. Nu există decât un om pe care
îl dispreţuiesc, cel care zice: Dumnezeu nu există.
Aforisme (XII)
11. Dacă aş fi în locul lui Dumnezeu, aş fi tare enervată
şi obosită de rugăciunile neîncetate ale evlavioşilor şi
i-aş ruga să tacă şi să mă lase liniştit(ă).
12. Pictorii văd mai bine decât ceilalţi oameni; însă
ceea ce văd le este greu să-i facă să vadă şi pe alţii, care
au privirea mai slabă. La fel se întâmplă cu filosofii şi
poeţii.
13. O femeie vorbeşte de bine celelalte femei, pentru
că este sigură că nu va fi crezută.
14. Nu mă tem de Dumnezeu, îl iubesc. Îl privesc pe
Dumnezeu ca pe binele infinit: or, nu ma tem de bine,
ci îl iubesc.
15. A simţi prezentul înseamnă să prevezi viitorul.
16. Există progres, dar încă multe lucruri care merg de
la sine (fără să ne gândim la ele).
17. Nu judecaţi niciodată o femeie după privirea, nici
după surâsul ei. Ştiţi cât timp a petrecut în faţa oglinzii
pentru a ajunge la ţinuta visătoare care vă orbeşte?
18.Un om evlavios se roagă lui Dumnezeu în biserică
şi vorbeşte de asta tot timpul; un adevărat credincios
nu vorbeşte decât rareori şi nu se roagă la el decât
când e singur, închis în camera lui, şi când nimeni nu-
l vede. Şi asta nu pentru că îi este ruşine să se roage lui
Dumnezeu; însă reculgerea, liniştea şi singurătatea
sunt singurele care se potrivesc rugăciunii.
19. Se spune că Dumnezeu nu există; cine a făcut
atunci Universul? Se spune că Universul n-a avut nicio-
dată început şi că nu va avea niciodată sfârşit. Dar de
ce să ne angajăm pe această cale infinită pe care nu o
înţelegem deloc? De ce să nu credem că există o Fiinţă
supremă, care a creat totul? Cine a creat Infinitul? Cine
ne-a creat pe noi şi cine ne-a dat această imaginaţie de
care abuzăm? Omul este prea mic pentru a putea
judeca lucruri atât de mari şi el însuşi este o dovadă a
acestei atotputernicii a lui Dumnezeu, în care el ezită să
creadă.
20. Biologii vor să se lipsească de suflet. De ce atunci un
creier perfect organizat, care cu un minut înainte
funcţiona şi gândea atât de bine, nu mai este decât o bu-
cată de piftie albă când moarte îl răceşte? Un mecanism
încetează să funcţioneze când arcul s-a uzat; însă câte
creiere tinere şi încă pregătite să funcţioneze sunt între-
rupte în munca lor, de moarte!
Aici gasiti anunturi care se incadreaza in specificul re-
vistei! Si adrese care va vor starni atentia si curiozi-
tatea! Le-am numit utile!
Anunţuri
Aici găsiţi anunţuri care se încadrează în spec-
ficul revistei! Căutaţi ce vă trebuie sau trimiteţi şi voi
unul!
*Constantin Dornean- consultații astrologice,
astroterapie. Municipiul Câmpulung Moldovenesc,
județul Suceava. Mobil: 0722522789
*Lucrările autorului sibian Ioan Părean ”Leg-
ende din Mărginimea Sibiului”, ”Mărginimea Sibiului-
ghid turistic rural”, ”David Urs de Margina- Un mare
român pe nedrept uitat”, ”Colinde,colinde, e vremea
colindelor” constituie o incursiune plină de farmec în
lumea și legendele Mărginimii. Cărțile pot fi coman-
date la adresa de mail: ioanparean@yahoo.com
* Deţineţi materiale, cărţi, periodice, sau chiar
unele obiecte care au tangenţă cu domeniul de activ-
itate "Zori de ziua"?
* Aţi înfiinţat în localitatea dumneavoastră un
club, o asociaţie sau un O.N.G. cu activitaţi comune?
* Doriţi să publicaţi un anunţ? Noi vi-l pub-
licăm gratuit în limita spaţiului disponibil. Trebuie
doar să-l trimiteţi pe adresa de e-mail:
office@zorideziua.ro cu specificaţia "Pentru
Anunţuri"..
*Deţineţi pensiuni, alte spaţii de cazare şi/sau
posibilităţi de agrement în zone apropiate de obiec-
tive de interes pentru pasionaţii de mistere şi insolit?
Adrese utile
*Muzeul virtual ARC. Dacă intraţi pe
www.artrenewal.org aveţi ce vedea. Organizaţia ARC
(Art Renewal Center) face o bucurie iubitorilor de artă
şi frumos, reunind în cadrul unui veritabil muzeu vir-
tual mii, poate chiar zeci de mii din operele de artă
(picturi) ale artiştilor şi maeştrilor internaţionali.
Într-un cuvânt un muzeu on-line dar nu
numai. Puteţi descărca imagini hi-res ale tablourilor
prezentate, dar puteţi comanda (contra cost) şi repro-
duceri fidele în mărime naturală. Puteţi utiliza mo-
torul de căutare intern al site-ului, pentru a caută
după numele artistului sau după denumirea operei.
Deşi cuvântul "renewal" (en.) are mai mult
sensuri, majoritatea sunt circumscrise ideii de "re-
naştere", în sensul de reâmprospătare. O readucere în
prim plan a artei şi facilitarea accesului publicului larg
la ea.
Cei care vor folosi motorul de căutare al site-
ului, or să aibă şi nişte surprize. Căutari ca "Grig-
orescu", "Tonitza", "Luchian", sunt returnate făra nici
un rezultat.
Nu este nici un secret că datorită unei politici
culturale aberante şi confuze, majoritatea pictorilor
români clasici nu au nici o vizibilitate în exterior. Asta
datorita unei abordări "de Patrimoniu", care a trans-
format artişti de talie internaţională în nişte anonimi
locali.
O defectuasă practică comunistă perpetuată şi
în timpurile democraţiei, sub sloganul plin de sensuri
de tristă faimă: ”Noi nu ne vindem ţara!”. Mai în glumă,
mai în serios pentru a putea vinde ceva trebuie să fie
listat undeva, să aibă o cotaţie....
*Deviantart- arta amatorilor care tind spre
profesionalism. Pentru cei care nu au văzut niciodată
ce se află pe site-ul care îl prezentăm în continuare,
sintagma “deviantart” ar fi cumva o sperietoare. To-
-tuşi, vă asigurăm: conţinutul acestui site nu are nimic
cu devianţa, cel puţin sub aspectul sociologic al ter-
menului. Veţi întâlni creaţii ale tinerilor, unele foarte
reuşite, altele lamentabile, dar toate tinzând spre ceea
ce se numeşte “arta”.
La adresa www.deviantart.com este găzduit un
imens "hangar" virtual care adăposteşte un mare
număr de lucrări ale unui mare număr de artişti. Şi nu
insistăm degeaba pe atributul "mare", deoarece de-
viantart este cu adevărat mare. Seamănă cu un Turn
Babel al artei, în care sunt amestecate de-a valma fo-
tografii reuşite, benzi manga, elemente de grafică dig-
itală ,caricaturi, desene şi picturi.
Există totuşi categorii, mai mult formale decât
calitative, căci în acest nou Babel arta reuşită se ală-
tură cu kitch-ul grosier, iar talentul înnăscut cu non-
talentul insistent.
Deşi accesul este în mare parte gratuit, contra
cost puteţi accesa o variantă a site-ului fără reclame
şi să beneficiaţi de unele facilităţi. De asemenea, con-
tra cost puteţi achiziţiona imagini hi-res de mari di-
mensiuni, care se pot tipari ulterior sub forma de
postere.
În afară de a aduna lucrări şi a le etala pentru
a le oferi vizibilitate, Deviantart reuneşte şi comu-
nităţi de utilizatori, grupaţi pe ţări şi pe mari oraşe. În
Bucureşti de exemplu, administrator este Gabriel Con-
stantinescu.
Aceste comunităţi au diferite întâlniri, prilej de
a strânge laolaltă artişti amatori din domenii diferite,
care pot să schimbe idei, impresii şi păreri.
În acelaşi timp, prilej de bucurie şi distracţie.
Vă invităm să vizitaţi www.deviantart.com şi
cine ştie, dacă vă place, poate deveniţi şi membru!
*Înfiinţată la iniţiativa lui Géza Domokos, ti-
pografia si editura Alutus s-a pus în slujba clienţilor
săi încă din anul 1991. În anul 2004, Editura Alutus
din Miercurea Ciuc a publicat o carte esențială:
Neufert Manualul arhitectului- Elemente de
proiectare și de construcție. Este un fel de Biblie a
arhitecților, a cărei valoare este recunoscută mondial,
ajunsă la a 37-a ediție. Mai poate fi încă comandată la
www.alutusprint.ro , având un preț rotunjit la 400
Ron, dar pe deplin justificat de calitatea lucrării.
Este de neînțeles cum o variantă scanată, chiar
în limba română, apare pe Scribd, atâta timp cât tirajul
nu este încă epuizat, iar exemplare sunt disponibile
în librarii. Există totuși o lege a copyright-ului și în
România…
Iată că, din Harghita nu vine numai venin, cum
afirmă unele personaje, absente nemotivat din sana-
toriile de boli mintale, implicate în politica din Româ-
nia.
Este, pentru peisajul editorial autohton, o pre-
mieră demnă de laudă. Și poate, prezența neamendată
de pe Scribd, este un fel de cadou indirect al editurii,
pentru studenții săraci de la Arhitectură. Dar aceasta
afirmație poate fi doar un zvon…
Vă îndemnăm să achiziționați un volum din
Neufert- Manualul Arhitectului. Veți sprijini astfel o
editură care-și ia în serios activitatea.
 Noi - căsuţa redacţiei

În această rubrică este vorba despre noi, cei care am structurat şi realizat aceste
materiale, despre colaboratorii noştrii şi despre cei care ne-au sprijinit.

- "Zori de Ziua" este un periodic de analize şi sinteze asupra realităţii fantastice. Revista
apare in format electronic pe DVD şi o avantpremieră a ei poate fi accesată pe Internet.
Adresa WEB a revistei este domeniul www.zorideziua.ro

- Revista "Zori de Ziua" (prescurtat Z.d.Z.) este un proiect realizat în cadrul Asociaţiei
pentru Dezvoltare Durabilă "Zorile", fiind inregistrata legal sub ISSN 1844-0622

Colegiul Redacţional:

Coordonator Proiect şi Gestalt: Musceleanu Vlad-Ionuţ

Redactor-şef: Dan Corneliu Brăneanu

Redactori: Ionuţ Musceleanu, Gabriel Constantinescu, Sorin Galer, Marian

Mihai, Theo-Phyl, Cornel – Dan Niculae, Constantin Dornean +
colaboratorii

Departament IT şi machetare: Gabriel Constantinescu

Tehnoredactare PC: Serafim Veronica

Contact

Ne puteţi contacta prin intermediul site-ului www.zorideziua.ro sau la

adresele de mail: office@zorideziua.ro , ionut@zorideziua.ro , gabriel@zorideziua.ro
 Publicaţi un articol

Vă interesează tematica Zori de Ziua şi vreţi să faceţi un pas în plus? Aveţi

articole sau studii personale care vreţi să le faceţi cunoscute? Aici este locul
dumneavoastră! Aici puteţi publica dacă aveţi ce... Pentru a publica un articol scrieţi la
început rubrica unde vreţi să apară, titlul articolului, iar la sfarşit numele sau pseudonimul
autorului. Dacă v-aţi hotărat deja, utilizaţi adresele de la “CONTACT”…

Nota redacţiei:

Ne rezervăm dreptul de a fi selectivi în publicarea articolelor primite. În general se ţine

cont de încadrarea în tematica revistei, de gradul de interes al subiectului abordat şi de
finisarea stilistică. Unele articole pot suferi unele modificari stilistice, fără a se schimba
sensul sau contextul conţinutului.

Note legale...

Periodicul Zori de Ziua apare în format electronic pe DVD şi parţial pe Internet,

unde este găzduit pe domeniul "www.zorideziua.ro". Domeniul www.zorideziua.ro şi
conţinutul său sunt proprietate exclusivă a Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă "Zorile".
Linia editorială a "Zori de Ziua" este dată de coordonatorul proiectului. După publicare,
articolele vor fi stocate în arhiva electronică a revistei. Reproducerea integrală sau parţială
a conţinutului, fără acordul explicit scris al coordonatorului programului "Zori de Ziua" este
ilegală, şi se pedepseşte conform legilor în vigoare. Articolele primite spre publicare,
publicate sau nu, se constituie în fondul de articole/ documentare al revistei.
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor aparţine exclusiv autorilor
acestora. În cazul unor agenţii de presă sau personalităţi citate, responsabilitatea le
aparţine.

Imaginile folosite în revistă sunt preluate de pe Internet, ele fiind sub licenţa "creative
commons" (cc) sau aparţin în parte autorilor.

Editorul nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare, marcate

distinct cu litera "P".
 Corespondenţi oficiali

Căutăm colaboratori din toate zonele tării.Trebuie doar sa vă pasioneze

domeniile pe care am încercat să le prezentăm. Trebuie să mai fiţi şi serioşi. Oricum, timpul
va cerne...

Celor interesaţi de a deveni reporteri sau redactori, după o perioadă de probă, li se vor
oferi o facilitate care le va uşura munca: accesul la legitimaţii de presă. Aceste legitimaţii
implică atât drepturi cât şi obligaţii. Pentru a le dobândi trebuie sa fiţi un membru activ al
"zorideziua" şi să demonstraţi că le meritaţi...

*Succinte definiţii de presă:

-Reporter: Persoana însărcinată să culeagă şi să transmită de pe teren ştiri şi informaţii

-A Redacta: A compune, a formula în scris, a asigura finisarea unor materiale primite de la

autor

Fiţi cititori activi...

Aţi găsit în articolele "Zori de ziua" vreo eroare de conţinut sau vreo greşéală
gramaticală? Ne pare rău, dar vă asigurăm că sunt involuntare. Poate ne-am grăbit sau nu
am fost suficient de atenţi.

Dacă identficaţi greşeli, de formă sau de conţinut, vă rugăm să le semnalaţi, pentru a le

remedia. Pentru a glumi puţin, avem încredere în vigilenţa dumneavoastră. Vă mulţumim!
REDACŢIA

Sponsori

Chiar dacă, în primă instantă, realizarea acestui proiect a fost rezultatul

voluntariatului unor persoane pasionate şi/sau implicate în domeniu, credem că o calitate
superioară a conţinutului şi prezentării va necesita cheltuieli care depăşesc posibilităţile
noastre financiare. De aceea, sunt bineveniţi cei care, prin sponsorizari sau donaţii vor
ajuta la menţinerea şi îmbunătăţirea acestui periodic.