Sunteți pe pagina 1din 5

Tunisia (în limba arabă ‫تونس‬, Tūnis), oficial Republica Tunisiană (‫ )الجمهورية التونسية‬este o țară situată în

nordul Africii, este cea mai mică țară situată aproape de Munții Atlas. Se învecinează cu Algeria în
vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai
estică a Maghrebului. Insula cea mai mare este Djerba (514 km²).

Cuprins

1 Istoria

2 Geografia

3 Clima

4 Flora și fauna

5 Populația

6 Diviziuni administrative

7 Religia

8 Cultura

9 Patrimoniu mondial UNESCO

10 Alte subiecte

11 Note

12 Bibliografie

13 Referințe

14 Vezi și

15 Legături externe

Istoria

Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului 1000 î.Hr., cea mai
importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul în Mediterana centrală, până când a fost
distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de
vandali la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul
Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea
ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord.

În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin intermediul
guvernatorilor turci, așa-numiții bei.

În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez.


În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de la Vichy. După
război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare a unor revolte populare. Independența i-a
fost acordată la data de 20 martie 1956. Monarhia inițiată de Franța a fost abolită în 1957, și Partidul
Neo-Destour („Noua Constituție”), condus de Habib Bourguiba a luat puterea. Habib Bourguiba a
devenit președinte pe viață în 1959. În 1987 Bourguiba a fost răsturnat de către Zine El Abidine Ben
Ali, care la rândul lui a fost răsturnat de o revoltă populară în ianuarie 2011.

Vezi și:

Drapelul Tunisiei

Campania din Tunisia

A doua bătălie de la El Alamein

Imperiul colonial francez

Revoluția tunisiană din 2010-2011

Politicieni: Hédi Nouira, Mohamed Ghannouchi, Bahi Ladgham, Mohamed Mzali, Rachid Sfar, Béji
Caïd Essebsi

Geografia

Tunisia

Tunisia este țara cea mai nordică a Africii situată între deșertul Sahara și Marea Mediterană, la 140
km de Sicilia. Este la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și valea Nilului. Coodonatele
geografice ale țării sunt între 37° 20’ și 30° 10’ latitudine nordică și 7° 30’ si 12° longitudine estică.
Lățimea maximă (nord-sud) 780 km, este între între Cap Blanc și punctul de frontieră Bordj el Khadra
iar pe direcția est-vest 380 km între insula Djerba și Nefta. Se învecinează cu Algeria la vest și cu Libia
la sud-est. La nord și est are deschidere la Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.

Podiș lângă Metlaoui în Tunisia centrală

Nord-vestul țării este mărginit de Tell-Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării până la golful Bizerte se
află lanțul munților Kroumirie cu 700–800 m înălțime, continuat cu dealurile Mogod cu o înălțime de
300–400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm stâncos la mare. Valea fluviului Medjerda este o
regiune agrară roditoare. Munții mai înalți din țară sunt aliniați pe direcția nord-est -Cap Bon, spre
sud-vest unde se aflǎ muntele cel mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a
lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este
înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean.
În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate),
această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara
limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand
nisipos.

Vezi și:

Lista țărilor după punctul de maximă altitudine

Clima

O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona
asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud dominǎ o climă
tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august 26 °C. În sudul Munților
Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține precipitații, temperaturile atingând 45
°C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt în zona Saharei - vara cu 50 °C, iar iarna atingând
temperatura de îngheț. Dinspre Sahara bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și
fierbinte. Precipitațiile anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta
mării, ating 1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.

Flora și fauna

Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri
(macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în
sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi.

Populația

Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație
sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre europeni sunt
francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind mai mare în nord unde locuiesc
70% din numărul locuitorilor.

Diviziuni administrative

Vezi și:

Lista diviziunilor administrative ale țărilor din Africa

= „Politica Tunisiei” = === Structură de stat === Ca urmare a revoluției din 14 ianuarie 2011,
Constituția Tunisiei adoptată în anul 1959 a fost suspendată. Noua Constituție a fost adoptată în luna
ianuarie 2014 Formă de guvernământ: Republică. Regimul instituit prin noua Constituție este
parlamentar moderat, președintele și legislativul (Adunarea Reprezentanților Poporului) având
mandate de cinci ani. Șeful statului: Președintele țării este Beji Caid Essebsi (din decembrie 2014)
Puterea executivă (Guvernul) Puterea executivă este exercitată de șeful statului, asistat de un guvern
condus de un prim-ministru.

Primul-ministru: Habib Essid (din 14 ianuarie 2015), independent.

Ministrul afacerilor externe: Taieb Baccouche (din 14 ianuarie 2015), membru al Partidului Apelul
Tunisiei. Puterea legislativă

Legislativul este reprezentat de Adunarea Reprezentanților Poporului, condusă de președintele


Mohamed Ennaceur (Partidul Apelul Tunisiei). ===Situația internă=== Tunisia traversează un amplu
proces de transformare democratică. Guvernul provizoriu de tehnocrați instalat în ianuarie 2014, și-a
îndeplinit cu succes mandatul focalizat asupra securității interne, menținerii echilibrelor socio-
economice și organizării în bune condiții a alegerilor. === Structură de stat === Ca urmare a
revoluției din 14 ianuarie 2011, Constituția Tunisiei adoptată în anul 1959 a fost suspendată. Noua
Constituție a fost adoptată în luna ianuarie 2014 Formă de guvernământ: Republică. Regimul instituit
prin noua Constituție este parlamentar moderat, președintele și legislativul (Adunarea
Reprezentanților Poporului) având mandate de cinci ani. Șeful statului: Președintele țării este Beji
Caid Essebsi (din decembrie 2014) Puterea executivă (Guvernul) Puterea executivă este exercitată de
șeful statului, asistat de un guvern condus de un prim-ministru.

Primul-ministru: Habib Essid (din 14 ianuarie 2015), independent.

Ministrul afacerilor externe: Taieb Baccouche (din 14 ianuarie 2015), membru al Partidului Apelul
Tunisiei. Puterea legislativă

Legislativul este reprezentat de Adunarea Reprezentanților Poporului, condusă de președintele


Mohamed Ennaceur (Partidul Apelul Tunisiei). === Situația internă === Tunisia traversează un amplu
proces de transformare democratică.

Economia

Economia Tunisiei s-a dezvoltat rapid, condusă fiind de industria textilă, prelucrarea alimentelor și
alte industrii ușoare, turism, minerit. Sectorul agricol include producția de cereale, măsline, curmale,
fructe citrice etc.

Tunisia este o țară cunoscută pentru turismul a aproximativ 6 milioane de turiști pe an,[necesită
citare] în 2008 naționalitățile fiind: libieni (1,776,881 de vizitatori), francezi (1,395,255), algerieni
(968499), germani (521513), italieni (444541), britanici (254,922) și polonezi (207531)[necesită
citare]

Numărul turiștilor români în Tunisia a înregistrat în ultimii ani o evoluție constantă. Tunisia a găzduit
în 2008, 31050 turiști români, o rată de creștere de 75% față de anul 2000 (6428 vizitatori).[necesită
citare]

Cel mai mari stațiuni turistice din Tunisia sunt în următoarele orașe: Djerba (insula), Sousse,
Hammamet, Monastir, Sfax, Tozeur (oraș-oază).
Turismul în Tunisia este una dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei și o sursă importantă
de valută pentru țară. Turismul are un efect benefic asupra altor sectoare economice, cum ar fi
transportul, comunicațiile, artizanatul, comerțul și construcțiile.

Religia

98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1% evrei și alte religii.[1] Pe insula Djerba trăiesc și
musulmani kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara seculară, voalul, barba și toate
simbolurile religioase este interzis de a fi afișate.[7]

Constituția interzice orice partid politic care are ca bază religia, pentru a se asigura separarea dintre
religie și politică.

În Tunisia poligamia este interzisă.

Cultura

Vezi și:

Listă de scriitori tunisieni

Patrimoniu mondial UNESCO

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse următoarele obiective culturale sau naturale
din Tunisia:

Amfiteatrul roman din El Djem (1979)

Situl arheologic din Cartagina (1979)

Medina din Tunis (1979)

Parcul național Ichkeul (1980)

Orașul punic[8] Kerkuan (Kerkouane) și necropola sa (1985, 1986)

Medina din Sousse (1988)

Medina din Kairouan (1988)

Situl arheologic din Dougga (Thugga) (1997)

Alte subiecte