UNITATEA ȘI DIVERSITATEA LUMII VII

Diversitatea lumii vii se referă atât la cele aproximativ două milioane de specii care
populează Terra în prezent, dar și la speciile dispărute (extincte), al căror număr se estimează a fi
între 10 și 14 milioane. Un alt aspect se referă la faptul că, în cadrul unei specii cu înmulțire
sexuată, datorită unor mecanisme genetice nu există doi indivizi identici. În cazul speciei umane,
care numără peste 7 miliarde de indivizi, nu există două persoane identice. Chiar și gemenii
monozigoți (aparent identici) care au același ADN, deoarece provin din aceeași celulă-ou, există
diferențe induse de mediul de viață.

În consecință, variabiliatea lumii vii are două cauze, una genetică și alta reprezentată de
variațiile determinate de factorii de mediu

Unitatea lumii vii are în vedere faptul că toate speciile existente sau extincte, au voluat
dintr-un strămoș comun. Acesta este reprezentat de primele celule procariote apărute acum
aproximativ 3,5 miliarde de ani și este plasat la baza arborelui filogenetic (fig. II 5).

În sprijinul unității lumii vii vin o serie de descoperiri știinșifice din diverse domenii.
Câteva dintre acestea sunt enumerate mai jos:

a. unitatea structurală:

- toate organismele, unicelulare sau pluricelulare, au corpul alcătuit din celule;

- celulele tuturor viețuitoarelor au trei componente fundamentale: membrana, citoplasma și

materialul genetic (ADN);

b. unitatea biochimcă:

- în compoziția chimică a proteinelor tuturor viețuitoarelor de pe Pământ se regăsesc 20 de

aminoacizi; nu există un aminoacid care să se întâlnească doar la un anumit grup de organisme;

- acizii nucleici (ADN și ARN) au o compoziție chimică și o structură surprinzător de uniformă

la toate organismele;

- între structura chimică a clorofilei vegetale și cea a hemoglobinei din globulele roșii ale
sângelui există o uimitoare asemănare (fig. 6) etc.
 Fig.II. 6 – Structura chimică a hemogobinei și clorofilei

https://ro.pinterest.com/pin/330240585158092480/

sau

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Hemoglobin-Chlorophyll.svg

c. unitatea fiziologică – toate ființele manifestă ca trăsături fundamentale ale viului

sensibilitatea,

metabolismul, capacitatea de reproducere.

DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

Evoluția (lat. evolvere = a se desfășura) reprezintă un proces de transformare treptată a
speciilor, de-a lungul generațiilor, pornind de la cele simple, primitive și culminând cu
biodiversitatea ce caracterizează în prezent biosfera. Cauza acestui fenomen de dezvoltare și
progres constă în presiunea exercitată asupra viețuitoarelor de condițiile variabile ale mediului de
viață.

Dovezile ce susțin procesul evolutiv pot fi clasificate în directe și indirecte.

II.2.1 DOVEZI DIRECTE ALE EVOLUȚIEI

Dovezile directe ale evoluției lumii vii surprind procesul evolutiv în plină desfășurare

1. Melanismul industrial – este un fenomen datorat poluării, observat la circa 70 de specii

de fluturi,
printre care și Biston betularia. Evoluţia acestui fluture, o specie de molie, pe parcursul ultimilor
200 de ani, reprezintă exemplul tipic pentru a ilustra modul de acţiune al evoluției darwiniste.
 Anterior revoluției industriale predominau indivizii deschişi la culoare, fiind camuflaţi
perfect atunci când se aşezau pe lichenii aflaţi pe scoarţa arborilor (fig.II.7). După revoluţia
industrială, în Anglia, creşterea poluării a determinat dispariţia lichenilor, iar scoarţa copacilor a
devenit mai neagră datorită reziduurilor.

Fig. II.7. Biston betularia Fig.II. 8 – Melanism industrial

anterior revoluției industriale datorat poluării mediului
https://www.britannica.com/animal/peppered-moth
https://www.britannica.com/science/industrial-melanism

Ca urmare, numărul indivizilor deschişi la culoare a început să scadă dramatic, devenind

mai uşor de observat de către prădători. În acelaşi timp, mutanta închisă la culoare, mai bine
camuflată în noile condiţii, s-a înmulţit foarte rapid(fig.II.8).
Termenul de „melanism industrial”, folosit pentru a descrie fenomenul anterior, se referă
la modificarea rapidă a compoziţiei populaţiei ca răspuns la factorii poluanţi.
Între timp, moliile deschise la culoare au redevenit specia cea mai frecventă, consecință a
îmbunătăţirii standardelor de protecţie a mediului.