Olaru Alina , IF ,

Anul 3. Semestrul 1

,,Două zeci şi una de legi supreme ale liderului’’

formulate de John C. Maxwell
John C. Maxwell a fost pastorul bisericii Sky Line Weles Leyan din Lemon Grove
California 1981 este unul din cei mai recunoscuţi experţi din lume în domeniul liderismului,
considerat cel ai influent lider din congregatia sa, a tzinut numeroase seminare SUA pe tema
Conducerii, Relatziilor si Dezvoltarii. Mesajul sau ajunge la un mare numar de lideri prin cartile
si casetele audio si video. Îmbinând în modul cel mai reuşit ştiinţa conducerii cu propria
experienţă, profesionalismul şi eficienţa de lider, Maxwell a formulat 21 legi supreme
(principii generale ) ale liderismului, cunoaşterea cărora, fără nici o îndoială, conduc la sporirea
eficienţei nu numai a liderilor potenţiali, dar şi a acelor existenţi. El predă ştiinţa conducerii
practic în toată lumea. Maxwell a ocupat mai mult de 30 ani funcţia de conducere, a întemeiat 4
corporaţii si a scris o multime de lucrari in domeniu printre care:,,Harta succesului” ,,Incepe sa
gindesti” ,,Leadership de aur” ,, Lider la 360 grade” ,, Talentul nu este suficient” ,,Totul despre
lideri, atitudini, relatii”.
Lucrarea pe care am analizat-o poarta numele ,,Douăzeci şi una de legi supreme ale
liderului” formulate de John C. Maxwell contine o descrie ampla ale legilor supreme ale
liderului.
Compartimentele cartii sunt urmatoarele:
1. LEGEA PRAGULUI LIMITATIV
2. LEGEA INFLUENTEI
3. LEGEA PROCESULUI
4. LEGEA NAVIGATIEI
5. LEGEA LUI E.F. HUTTON
6. LEGEA BAZEI SOLIDE
7. LEGEA RESPECTULUI
8. LEGEA INTUITIEI
9. LEGEA MAGNETISMULUI
10. LEGEA CONECTARII
11. LEGEA CERCULUI INTERN
12. LEGEA DELEGARII
13. LEGEA MULTIPLICARII
14. LEGEA ACCEPTARII
15. LEGEA VICTORIEI
16. LEGEA MARELUI AVINT
17. LEGEA PRIORITATILOR
18. LEGEA SACRIFICIULUI
19. LEGEA SINCRONIZARII
20. LEGEA DEZVOLTARII EXPLOZIVE
21. LEGEA MOSTENIREI

1. LEGEA PRAGULUI LIMITATIV

Esenţa acestei legi poate fi formulată astfel - aptitudinea de a conduce determină

gradul de eficientă al unei persoane.
Legea pragului limitativ ne permite să înţelegem valoarea ştiinţei conducerii. Pătrunderea în
esenţă a acestei legi ne permite să înţelegem că dezvoltând aptitudinea de a conduce ridicăm
potenţialul nostru de lider.
Maxwell demonstrează că fiecare persoană are un prag limitativ de a conduce (că un bun
conducător de gospodărie agricolă adesea nu poate face faţă lucrurilor fiind numiţi şef de raion
etc). Acest prag poate fii împins cît mai sus lucrând asupra propriei aptitudini de conducere.
Fraţii Disk şi Maurice (Mc Donald) aveau una din cele mai profitabile afaceri cu restaurante
din America. Geniul lor se regăseau în organizarea serviciului oferit consumatorilor. Acest talent
le-a ajutat în crearea unui nou sistem în domeniului servirii băuturilor şi preparatelor diverse.
Talentul lor era atât de cunoscut în domeniul acestui serviciu încât oamenii din întreaga ţară au
început să le scrie şi să-i viziteze pentru a afla mai multe despre metoda lor. La un moment dat
numărului scrisorilor şi al apelurilor a ajuns la trei sute pe lună. Astfel a luat naştere ideea de a
scoate pe piaţă conceptul McDonald. Ideea francizei pentru fraţii Donald prezenta o modalitate
de a face bani fără a fi nevoiţi să mai deschidă încă un restaurant. Însă ei n-au putut realiza
această idee fiindcă lor le lipsea talentul de lider. Grila lor de gândire era destul de limitată. Erau
nişte proprietari de restaurant foarte buni. Înţelegeau cum se conduce o afacere, cum sa-şi facă
sistemul de afacere mai eficient, să reducă costurile şi, să crească profiturile. Erau nişte
manageri eficienţi. Dar nu erau lideri. În plin succes au fost învinşi de Legea Pragului. A apărut
Ray Kroc care poseda un prag mai înalt al aptitudinilor de conducere. Acesta îndată şi-a dat
seama de potenţialul a acestor tipuri de restaurante. Cum a făcut cunoştinţă cu afacerea fraţilor
Dick şi Maurice în mintea sa a văzut acest tip de restaurant răspândit în întreaga ţară el a recrutat
şi a angajat persoanele cele mai descurcăreţe şi pe măsură ce echipa sa se dezvolta, oamenii săi
aduceau noi persoane care aveau potenţial de lideri.
În primii ani Kroc a sacrificat multe. A eliminat din programul său multe distracţii. În primii opt
ani nu a primit nici un fel de salariu. A împrumutat bani de la bancă, garantând cu propria
asigurare de viaţă pentru a acoperi salariile câtorva lideri cheie pe care şi-i doreau în echipă.
Sacrificiile şi calităţile de lider l-au răsplătit, Ray Kroc a cumpărat drepturile exclusive pentru
MacDonald punând începutul unui proces care avea să ducă acest nume în întreaga lume. Este
evident că aptitudinea lui Ray Kroc de a conduce era clasată la un nivel superior. Astăzi
compania a deschis mai bine de 21 mii de restaurante în numai puţin de 100 de ţări.
Maxwell consideră că succesul există în stare latentă în fiecare din noi, dar realizările personale
depind de capacitatea de ai conduce pe alţii.
Eficacitatea personală şi organizaţională este direct proporţională cu forţa conducerii.
Pentru a modifica eficienţa unei echipe e necesar de a dezvolta liderul din conducător –
aceasta este Legea Pragului.
Maxwell (p. 24) declară ,, ori unde te uiţi descoperi oameni deştepţi, talentaţi care nu pot merge
mai de parte din cauza abilităţii lor limitate de a conduce”.
Pentru a atinge nivelul cel mai înalt de eficienţă trebuie ca acest prag să fie împins cît mai sus
lucrând asupra propriei aptitudini de conducere.

2. LEGEA INFLUENŢEI

Adevărata măsură a ştiinţei conducerii este Influenţa - nici mai mult nici mai puţin -
Maxwell ( p.26)
Postul nu face persoana automat lider. Singurul lucru pe care ţi-l poate oferi un titlu este
puţin timp în plus fie pentru a creşte nivelul de influenţă pe care-l ai, fie pentru al elimina
definitiv.
Atunci când vine vorba de lideri şi ştiinţa conducerii oamenii adoptă o mulţime de mituri
şi de prejudecăţi .
Primul din ele este mitul managementului. O concepţie greşită şi larg răspândită e acea în care
managementul şi ştiinţa conducerii sunt văzute ca echivalente. Diferenţa dintre ştiinţa conducerii
(liderism) şi management constă în faptul că prima se referă la influenţarea altor oameni, în
timp ce managementul se concentrează asupra menţinerii sistemelor şi proceselor aferente.
 Lee Iacocca ( fostul Preşedinte de la Chrуsler ) scria că uneori chiar şi cel mai bun
manager este ca un băieţel, care merge alături de câinele său mare, aşteptând să vadă în сe
direcţie o ia câinele, pentru a putea înainta.
Cea mai bună cale de a testa dacă o persoană este mai degrabă lider decât manager este
să-l pui să provoace o schimbare posibilă. Pentru a îndrepta oamenii spre o nouă direcţie trebuie
să poţi influenţa.
Al – doilea este mitul întreprinzătorului. Nici întreprinzătorul nu poate fi considerat lider.
Oamenii cumpără ce are el de vânzare, dar nu îl şi urmează. Întreprinzătorul nu întotdeauna este
şi lider. În cel mai bun caz el poate convinge oamenii pe moment, dar nu-i poate influenţa pe
termen lung.
Al treilea - mitul cunoaşterii. Nu te face lider neapărat şi coeficientul de inteligenţă
măcar că „cunoaşterea înseamnă putere”.
Al patrulea este mitul pionierului. Pentru a fi lider nu este suficient să fii primul ( spre
exemplu primul s-a urcat pe vârful Everest Edmund Hillary după escaladarea sa istorică mulţi
oameni ,,l-au urmat, în această încercare de cucerire însă asta nu a făcut din el un lider. Şi în
această expediţie şi în călătoria către Polul Sud el era un membru ce însoţea liderul.) Pentru ca o
persoană să fie lider, oamenii trebuie să-l urmeze în mod intenţionat şi să acţioneze
conform viziunii lui.
Al cincilea este mitul funcţiei. Nu poziţia te face lider „ ci liderul dă viaţă poziţiei”
(Stanleу Hufftу). Drept exemplu ar putea servi prinţesa Diana care la început a fost o simplă
educatoare, şi părea incredibil de timidă, pe parcurs ea şi-a depăşit îndatoririle care îi reveneau în
calitate de prinţesă regală. Graţie trăsăturilor ei de personalitate mai multe probleme sociale cum
ar fi combaterea bolii Sida, îngrijirea bolnavilor de lepră, depăşirea exploatării minierii au întrat
în agenda de lucru a lumii. După divorţ şi pierderea titlului influenţa ei a continuat să crească în
timp ce influenţa prinţului Charles şi a familiei regale era în declin – în ciuda poziţiei şi a
titlurilor pe care le deţineau. Ca dovadă poate servi faptul că ceremonia de înmormântare a ei a
fost transmisă de mass-media în 44 de limbi şi audienţa a acestui eviniment televizat a atins
numărul de 2 miliarde şi jumătate de persoane – de 2 mai mare decît numărul celor care au privit
nunta ei.
Un alt exemplu poate servi cazul când investitorii acţionari pe nedrept au concediat
liderul, care era în funcţie de preşedinte al companiei, pe Maurice Saatchi. Acesta benevol a fost
urmat de mai multe persoane. De la companie au plecat mulţi directori executivi. S-au refuzat de
serviciile firmei şi mulţi clienţi. În rezultat costul acţiunilor acestei organizaţii a scăzut.
Poţi fi sigur că excelezi ca lider, atunci când oamenii te urmează peste tot, fie chiar şi numai din
curiozitate (Colin Powel). Dacă nu te urmează nu eşti un lider aceasta este Legea Influenţei.
Esenţa puterii pe care o are influenţa constă în capacitatea de ai determina pe cei de lângă
tine să se implice. Dacă eşti o persoană de afaceri şi vrei să afle dacă oamenii tăi pot fi lideri,
trimite-i să facă muncă voluntară pentru comunitatea lor. Dacă reuşesc pe ceilalţi să urmeze în
timp ce lucrează pentru Crucea Roşie atunci veţi fi siguri că au influenţă. Drept exemplu că
liderismul poate fi învăţat poate servi cazul lui Abraham Lincoln. În tinereţe având funcţia de
căpitan şi neavând nici cea mai vagă idee despre militărie şi nici posibilitatea de a influenţa şi-a
găsit locul potrivit obţinând rangul de soldat. Însă pe parcurs prin mari eforturi şi pe baza
experienţei personale şi–a depăşit incapacitatea de ai influenţa pe ceilalţi devenind persoană
extrem de influentă şi remarcantă.

3. LEGEA PROCESULUI

Esenţa acestei legi poate fi formulată astfel ştiinţa conducerii se învaţă zilnic şi nu
într-o zi. Secretul succesului este ascuns în agenda noastră zilnică (Tag Short). Dacă investeşti
permanent în dezvoltarea ştiinţei conducerii, lăsând cunoştinţele să se multiplice, rezultatul
inevitabil este o dezvoltare armonioasă în timp.
La întrebarea dacă există persoane născute să fie lider Maxwell răspunde: „Da sigur că există...
Eu însă aştept să-l cunosc pe cel, care se naşte altfel”( P.26). Deşi este adevărat că unii oameni
se nasc mai dotaţi decât alţii, abilitatea de a conduce este un cumul de talente, care în marea lor
majoritate pot fi învăţate sau perfecţionate. Ştiinţa conducerii are multe faţete:
- respect
- experienţa
- putere emoţională
- talent
- disciplină
- avânt
- sincronizare
- viziuni etc.
După cum vedem mulţi factori care au legătura cu ştiinţa conducerii sunt intangibili. De
aceea liderii au nevoie de multă pregătire pentru a fi eficienţi.
Warren Bennis şi Burt Nanus consideră, că „Capacitatea unei persoane de a dezvolta şi
perfecţiona talentele este cea care diferenţiază liderii de cei care îi urmează. Liderii de succes
sunt cei care permanent învaţă. Ei sunt un rezultat al disciplinei şi perseverenţei. Scopul lor este
ca în fiecare zi să fie mai buni, să continue progresul din ziua anterioară.
Orice proces de dezvoltare trece prin 4 etape.
Prima etapă. Nu ştiu ceea ce nu ştiu. Atâta timp cît un om nu ştie cea ce nu ştie - nu
poate evalua.
Mulţi cred că liderii pot fi doar câţiva şi-i au în vedere pe cei care se află în fruntea unei
companii. Dacă oamenii ar şti că ştiinţa conducerii înseamnă influenţă şi că de-a lungul fiecărei
zi o mare parte din noi încercăm să influenţăm cel puţin 4 persoane, poate ar fi dorit să afle mai
multe despre conducere.
Epata a doua. Ştiu ceea ce nu ştiu. Asta o înţelegem când ne dăm seamă, că nimeni din
jurul nostru nu ne urmează. Prim Ministru englez Benjamin Disraeli avea o remarcă înţeleaptă
,,a fi conştient de faptul că eşti un ignorat este primul pas către cunoaştere”.
Etapa a treia. Când persoana se dezvoltă, dezvoltarea începe să se facă simţită de ea.
Liderul ,consideră autorul , trebuie să-şi facă o credinţă de viaţă din a învăţa în permanenţă. Dacă
liderul va lucra în continuu asupra sa peste cinci ani va observa progresul. În 10 ani, abilitatea lui
de a conduce va fi foarte eficientă, iar peste 20 ani, dacă va continuă procesul de dezvoltare ( la
numai 39 ani) ceilalţi vor dori să înveţe de la el ştiinţa conducerii.
Etapa a patra. La etapă 4 nu mai este nevoie ca liderul să ia în consideraţie fiecare
mişcare pe care o face. La acest nivel conducerea devine aproape automată.
Ştiinţa conducerii se dezvoltă în fiecare zi. Pentru a conduce mâine, e necesar să înveţi
azi. Aceasta este realitatea impusă de Legea Progresului.
Secretul succesului în viaţă este să fii pregătit atunci când a venit timpul (Benjamin
Disraeli) .
Abilitatea de a conduce nu este statică. Indiferent de momentul în care porneşti poţi deveni mai
bun. Asta se referă şi la începători şi la cei care se află demult pe scena conducătorilor. De
exemplu nivelul de influenţă a lui Jimmy Carter a crescut continuu şi după ce a părăsit Casa
Albă. Integritatea personală şi implicarea programelor de caritate prin intermediul fundaţiei
Habitat pentru Umanitate au determinat creşterea influenţei sale oamenii sunt absolut
impresionaţi de ceea ce face el în prezent.
Pentru carieră e nevoie să te lupţi campionii nu devin campioni pe ring - acolo primesc doar
recunoaşterea. Unul dintre liderii cei mai mari ai Americii T. Roosevelt în timp ce era la Casa
Albă era renumit pentru antrenamentele regulate de box şi judo, pentru întrecerile cu caii şi
pentru plimbările cu forţă. În alte momente ale forţei sale a fost cowboy în Vestul Sălbatic,
explorator şi mare vânător precum şi ofiţer de cavalerie în războiul hispano-american.
Entuziasmul şi energia lui păreau inepuizabile. Când candida pentru postul de vicepreşedinte a
ţinut 673 de discursuri şi a călătorit 20 000 de mile. În momentul când Roosevelt se pregătea să
ţină un discurs a fost împuşcat în piept. Cu o coastă ruptă şi cu un glonţ în piept Roosevelt a
insistat să-şi ţină discursul de o oră înainte de a fi dus la spital. Şi asta cu toate că în copilărie era
bolnăvicios avea astmă, probleme cu ochii şi era incredibil de slab. Părinţii lui nu credeau că va
trăi. Punându-şi sarcina să-şi creeze un ,,corp” el cît a trăit a aplicat Legea Procesului. El şi-a
dezvoltat nu numai mintea dar şi corpul. A lucrat cu greutăţi, a urcat pe munte, a făcut patinaj, a
mers la vânătoare, a făcut box. Când a absolvit Harvardul deja era pregătit să intre pe scena
politică a lumii.
Şi, devenid Preşedinte, niciodată nu a încetat să înveţe şi să se dezvolte şi aceasta a condus la
acea că el a devenit un lider foarte puternic. În timpul mandatului său de preşedinte America a
devenit puternică, a fost construit canalul Panama, etc.
Când mandatul său de preşedinte a ajuns la final a plecat imediat în Africa, apoi în Brazilia unde
a participat în diferite expediţii şi a contribuit la explorarea râului Doubt. T.Roosevelt a murit în
somn, atunci vicipreşedintele Marchall a spus că moartea ar trebuit să-l ia în somn pentru că
dacă ar fi treaz moartea ar fi trebuit să se bată cu el. Când l-au ridicat din pat sub perna sa se afla
o carte. Până în ultima clipă el sa străduit să-şi îmbunătăţească cunoştinţele, încă exersa Legea
Procesului.
Dacă vrei să fii lider se necesită perseverenţă, nu ai voie să ignori Legea Procesului.

6. LEGEA BAZEI SOLIDE

Această lege succint poate fi formulată astfel - încrederea stă la baza ştiinţei conducerii .
Maxwell consideră, că chiar dacă ai devenit lider recunoscut nu se merită să excluzi unele etape
necesare ce asigură luarea unei hotărâri eficiente, oricât de mare ar fi perioada de când eşti lider.
Orice luare de decizie trebuie pregătită. La început se convoacă liderii şi se cere părerea, se
răspunde la eventualele întrebări, se expun în detalii propunerile. Mai târziu se acordă timp ca
aceştia să-şi execute influenţa în mijlocul apropiaţilor lor. Atitudinea învingătorului are ca
urmare, pierderea credibilităţii liderului. Credibilitatea merge întotdeauna mână în mână cu
caracterul. Preşedintele PepsiCo, Craig Weatherup susţine „Oamenii vor tolera greşelile oneste,
dar dacă le înşeli încrederea, va fi foarte greu să-i câştigaţi înapoi”. Anthonу Harrigan,
Preşedintele Consiliului American pentru Industrie şi afaceri a spus: „Rolul caracterului a fost
întotdeauna elementul cheie al dezvoltării sau căderii unei naţiuni.... caracterul este singura armă
eficientă, împotriva forţelor interne şi externe, care duc la dezintegrarea sau colapsul unei ţări”.
„Dacă oamenii nu ştiu la ce să se aştepte de la tine ca lider, la un moment dat nu-şi vor mai dori
să fie conduşi de tine” (Jerrу West).
Caracterul trebuie să fie integru şi puternic. Respectul, care–i absolut esenţial pentru lider, se
câştigă prin luarea de decizii înţelepte, recunoaşterea greşelilor şi prin punerea intereselor
oamenilor şi ale organizaţiei mai presus de interesele personale. Exemplu cu McNamara şi
Kennedy care au dezinformat oamenii în ce priveşte războiul din Vietnam pierzându-şi în aşa
mod încrederea publicului american.
„Singurul lucru, care se întoarce din mormânt şi refuză să fie înmormântat este caracterul unui
om” (J. R. Miller). Acest lucru este adevărat. Ceea ce a fost omul respectiv supravieţuieşte şi nu
poate fi îngropat în veci.....
Caracterul face încrederea posibilă, iar încrederea face ştiinţa conducerii posibilă. Aceasta
este – Legea Bazei Solide.

7. LEGEA RESPECTULUI

Oamenii îi urmează în mod natural pe liderii care sunt mai puternici ca ei. Aceasta este
Legea Respectului.
Când oamenii respectă pe cineva ca persoană, o admiră. Când o admiră ca prietenă o
iubesc. Când o respectă ca lider, o urmează. Dacă o persoană are capacitatea de conducere mai
mare, ea va recunoaşte foarte repede prezenţa sau lipsa acestei capacităţi la ceilalţi.
 Cel mai mare test al respectului apare când un lider face schimbări majore în organizaţia sa (
exemplul cu Hariet Turbant).
Cu cît liderul este mai puternic, cu atât mai mulţi îl vor urma. Acesta este secretul Legii
Respectului.

10. LEGEA CONECTĂRII

E foarte însemnat ca liderul să se poată conecta la audienţă.

La stabilirea unui aşa contact contribuie:
1) umorul;
2) capacitatea de a face ca orice subiect să pară absolut nou;
3) încrederea liderului în sine şi programul propriu care transmite publicului speranţa şi
siguranţa;
4) atitudinea binevoitoare;
5) aptitudinea de a transmite publicului ca el îi este cel mai bun prieten;
6) capacitatea de a vorbi emoţional, cu pasiune de a contamina publicul.
Liderii ştiu că mai-întâi trebuie să atingă inima oamenilor înainte de a cere o mână de ajutor.
Aceasta este legea conectării. Nu poţi să-i faci pe oameni să acţioneze înainte de ai emoţiona. Inima
vine înaintea mânii.
Istoricul L. Bennett scria despre liderul afro-american F. Duglas mişca inimile oamenilor „Prin
el oamenii plângeau, blestemau şi simţeau prin el oamenii, experimentau sclavia".
"Oamenilor nu le pasă cit de multe ştiţi până când nu află cât de mult vă pasă" (Maxwell, p.
97.) (E foarte însemnată atitudinea liderului faţă de oameni. Ea determină atitudinea acestora faţă de
ceia ce el spune).
Liderul se poate apropia de oamenii şi la nivel individual şi la nivel public. (Colaboratorii Casei
Albe vorbeau despre Reagan: "Tati s-a întors acasă". Generalul (Norman Schwarzkopf făcea următoarea
remarcă: "Am văzut lideri competenţi, care stăteau în faţa plutonului şi care nu vedeau în faţa lor decât un
pluton. Dar liderii de marcă stau în faţa unui pluton şi văd 44 de indivizi, iar fiecare din el are aspiraţii,
vrea să trăiască, vrea să facă lucruri bune". Pentru a ajunge la inima oamenilor ce alcătuiesc un grup
trebuie să fie luaţi în consideraţie fiecare).
Liderii poziţionali în mod obişnuit gândesc. Eu sunt şeful. Eu deţin funcţia. Ei sunt angajaţii mei Ei
trebuie să vină la mine. Dar liderii de succes, care respectă Legea Conectării sunt întotdeauna iniţiatori. Ei
sunt cei care fac primul pas şi apoi depun efort pentru a dezvolta relaţiile. E treaba liderului să iniţieze
contactul cu oamenii. /Exemplu în anexă).Napoleon tindea să cunoască numele tuturor ofiţerilor,
unde locuiesc, în ce bătălii au luptat, alături de el.
Exemple de modalităţi de conectare la audienţă utilizate de diferiţi lideri
politici.
Kennedy, Ronald Reagan ştiau întotdeauna să stabilească o legătură sufletească chiar şi
cu acei , care se aflau în faţa micilor ecrane. Bill Clinton pentru a stabili o legătură cu poporul
american a apărut într-un talk-show şi a cântat la saxofon, B. Elţin a dansat pe scenă cu publicul,
Nemţov a intrat în mină.
Exemple de metode de stabilire a legăturilor cu soldaţii săi a generalului Schwarzkopf.
De crăciun a vizitat unităţi militare şi a strâns peste 4000 de mâini. El a folosit pentru a intră în
inimile oamenilor metoda "Mersul lent prin mulţime"( Maxwell, p.102). In aşa mod viziunea
liderului devine aspiraţia oamenilor. Angajaţii sunt animaţi inclusiv şi de o etică puternică:
sinceritate, respectarea cuvântului, onoare, loialitate .
Pentru a va conduce pe dumneavoastră folosiţi-vă capul pentru ai conduce pe alţii,
folosiţi-vă inima (Maxwell) p.102.
 14. LEGEA ACCEPTARII

Oamenii acceptă mai întâi liderul şi de-abia după aceia viziunea acestuia.
(Exemplu lui Mahatma Gandi numit „suflet mare” viziunea căruia cu referirea libertate a fost
acceptată fiindcă fuseseră deja impresionaţi de el ca lider). Liderul găseşte visul şi apoi
oamenii. Oamenii însă întâi găsesc liderul, apoi visul. În viaţa mulţi cred, că dacă au o cauză
bună oamenii vor dori automat să-i urmeze. Însă în realitate oamenii nu caută la început cauze
meritorii. Ei urmează liderii merituoşi, care promovează cauze merituoase.
(Dacă liderul nu are suficientă credibilitate în faţa oamenilor săi, nu are importanţă cît de
minunată este viziunea lui).
Dacă un întreprinzător a avut odată succes după aceia îi va fi uşor să găsească finanţările
necesare. Dacă l-au acceptat ca persoană îi vor accepta şi ideile.
Oamenii vor să meargă alături de oameni cu care se înţeleg.
E foarte însemnat ca liderul, înainte de a-şi propune şi implementa ideile să rezerveze
suficient timp ca oamenii să-l accepte. ( Maxwell).

Conclizii: Lucrarea ,, Două zeci şi una de legi supreme ale liderului formulate de John C.
Maxwell” este una din cartile de capatii pe care ar trebui sa le aiba un bun profesionist in
domeniul comunicarii. Cred ca anume aceste legi sunt legile nescrise ale unui lider de succes
care ar trebui sa le urmeze si sa le implementeze pe tot parcursul activitatii sale.
Lucrarea data cred ca ar trebui sa stea la bazele formarii profesionale a multor
specializari din cadrul unuiversitatii deoarece aceste teorii pot fi aplicabile in foarte multe
domenii si vor aduce mai mult succes organizatiilor din care ulterior vor face parte proaspetii
specialisti cit si viitorii profesionali. Am citit cu placere cartea si am ramas placut surprinsa de
multitudinea de exemple, imbolduri si fraze pe care le sorbeam parcurgind pagina cu pagina. Mi-
a placut si consider ca merita citita de catre orcine caci multe din ,,legile”acestei carti sunt utile
in diferite sfere ale activitatii noastre, dar din toate eu le-am ales pe cele care se potrivesc cu
mediul in care lucrez momentan.