Sunteți pe pagina 1din 17

Sinteza succinta a lucrarii ,,Două zeci şi una de legi supreme ale liderului

formulate de John C. Maxwell ’’

John C. Maxwell a fost pastorul bisericii Sky Line Weles Leyan din Lemon Grove
California 1981 este unul din cei mai recunoscuţi experţi din lume în domeniul liderismului,
considerat cel ai influent lider din congregatia sa, a tzinut numeroase seminare SUA pe tema
Conducerii, Relatziilor si Dezvoltarii. Mesajul sau ajunge la un mare numar de lideri prin cartile
si casetele audio si video. Îmbinând în modul cel mai reuşit ştiinţa conducerii cu propria
experienţă, profesionalismul şi eficienţa de lider, Maxwell a formulat 21 legi supreme
(principii generale ) ale liderismului, cunoaşterea cărora, fără nici o îndoială, conduc la sporirea
eficienţei nu numai a liderilor potenţiali, dar şi a acelor existenţi. El predă ştiinţa conducerii
practic în toată lumea. Maxwell a ocupat mai mult de 30 ani funcţia de conducere, a întemeiat 4
corporaţii si a scris o multime de lucrari in domeniu printre care:
,,Harta succesului”
,,Incepe sa gindesti”
,,Leadership de aur”
,, Lider la 360 grade”
,, Talentul nu este suficient”
,,Totul despre lideri, atitudini, relatii”
Legile expuse in lucrarea data funcţionează independent. Fiecare lege o completează pe
cealalta.
Lucrarea pe care am analizato poarta numele,,Douăzeci şi una de legi supreme ale
liderului formulate de John C. Maxwell contine o descrie ampla ale legilor supreme ale
liderului.Compartimentele cartii sunt urmatoarele:

1. LEGEA PRAGULUI LIMITATIV


2. LEGEA INFLUENTEI
3. LEGEA PROCESULUI
4. LEGEA NAVIGATIEI
5. LEGEA LUI E.F. HUTTON
6. LEGEA BAZEI SOLIDE
7. LEGEA RESPECTULUI
8. LEGEA INTUITIEI
9. LEGEA MAGNETISMULUI
10. LEGEA CONECTARII
11. LEGEA CERCULUI INTERN
12. LEGEA DELEGARII
13. LEGEA MULTIPLICARII
14. LEGEA ACCEPTARII
15. LEGEA VICTORIEI
16. LEGEA MARELUI AVINT
17. LEGEA PRIORITATILOR
18. LEGEA SACRIFICIULUI
19. LEGEA SINCRONIZARII
20. LEGEA DEZVOLTARII EXPLOZIVE
21. LEGEA MOSTENIREI
1. LEGEA PRAGULUI LIMITATIV
Esenţa acestei legi poate fi formulată astfel - aptitudinea de a conduce determină
gradul de eficientă al unei persoane.
Legea pragului limitativ ne permite să înţelegem valoarea ştiinţei conducerii. Pătrunderea în
esenţă a acestei legi ne permite să înţelegem că dezvoltând aptitudinea de a conduce ridicăm
potenţialul nostru de lider.
Maxwell demonstrează că fiecare persoană are un prag limitativ de a conduce (că un bun
conducător de gospodărie agricolă adesea nu poate face faţă lucrurilor fiind numiţi şef de raion
etc). Acest prag poate fii împins cît mai sus lucrând asupra propriei aptitudini de conducere.
Fraţii Disk şi Maurice (Mc Donald) aveau una din cele mai profitabile afaceri cu restaurante
din America. Geniul lor se regăseau în organizarea serviciului oferit consumatorilor. Acest talent
le-a ajutat în crearea unui nou sistem în domeniului servirii băuturilor şi preparatelor diverse.
Talentul lor era atât de cunoscut în domeniul acestui serviciu încât oamenii din întreaga ţară au
început să le scrie şi să-i viziteze pentru a afla mai multe despre metoda lor. La un moment dat
numărului scrisorilor şi al apelurilor a ajuns la trei sute pe lună. Astfel a luat naştere ideea de a
scoate pe piaţă conceptul McDonald. Ideea francizei pentru fraţii Donald prezenta o modalitate
de a face bani fără a fi nevoiţi să mai deschidă încă un restaurant. Însă ei n-au putut realiza
această idee fiindcă lor le lipsea talentul de lider. Grila lor de gândire era destul de limitată. Erau
nişte proprietari de restaurant foarte buni. Înţelegeau cum se conduce o afacere, cum sa-şi facă
sistemul de afacere mai eficient, să reducă costurile şi, să crească profiturile. Erau nişte
manageri eficienţi. Dar nu erau lideri. În plin succes au fost învinşi de Legea Pragului. A apărut
Ray Kroc care poseda un prag mai înalt al aptitudinilor de conducere. Acesta îndată şi-a dat
seama de potenţialul a acestor tipuri de restaurante. Cum a făcut cunoştinţă cu afacerea fraţilor
Dick şi Maurice în mintea sa a văzut acest tip de restaurant răspândit în întreaga ţară el a recrutat
şi a angajat persoanele cele mai descurcăreţe şi pe măsură ce echipa sa se dezvolta, oamenii săi
aduceau noi persoane care aveau potenţial de lideri.
În primii ani Kroc a sacrificat multe. A eliminat din programul său multe distracţii. În primii opt
ani nu a primit nici un fel de salariu. A împrumutat bani de la bancă, garantând cu propria
asigurare de viaţă pentru a acoperi salariile câtorva lideri cheie pe care şi-i doreau în echipă.
Sacrificiile şi calităţile de lider l-au răsplătit, Ray Kroc a cumpărat drepturile exclusive pentru
MacDonald punând începutul unui proces care avea să ducă acest nume în întreaga lume. Este
evident că aptitudinea lui Ray Kroc de a conduce era clasată la un nivel superior. Astăzi
compania a deschis mai bine de 21 mii de restaurante în numai puţin de 100 de ţări.
Maxwell consideră că succesul există în stare latentă în fiecare din noi, dar realizările personale
depind de capacitatea de ai conduce pe alţii.
Eficacitatea personală şi organizaţională este direct proporţională cu forţa conducerii.
Pentru a modifica eficienţa unei echipe e necesar de a dezvolta liderul din conducător –
aceasta este Legea Pragului.
Maxwell (p. 24) declară ,, ori unde te uiţi descoperi oameni deştepţi, talentaţi care nu pot merge
mai de parte din cauza abilităţii lor limitate de a conduce”.
Pentru a atinge nivelul cel mai înalt de eficienţă trebuie ca acest prag să fie împins cît mai sus
lucrând asupra propriei aptitudini de conducere.

2. LEGEA INFLUENŢEI

Adevărata măsură a ştiinţei conducerii este Influenţa - nici mai mult nici mai puţin -
Maxwell ( p.26)
Postul nu face persoana automat lider. Singurul lucru pe care ţi-l poate oferi un titlu este
puţin timp în plus fie pentru a creşte nivelul de influenţă pe care-l ai, fie pentru al elimina
definitiv.
Atunci când vine vorba de lideri şi ştiinţa conducerii oamenii adoptă o mulţime de mituri
şi de prejudecăţi .
Primul din ele este mitul managementului. O concepţie greşită şi larg răspândită e acea în care
managementul şi ştiinţa conducerii sunt văzute ca echivalente. Diferenţa dintre ştiinţa conducerii
(liderism) şi management constă în faptul că prima se referă la influenţarea altor oameni, în
timp ce managementul se concentrează asupra menţinerii sistemelor şi proceselor aferente.
Lee Iacocca ( fostul Preşedinte de la Chrуsler ) scria că uneori chiar şi cel mai bun
manager este ca un băieţel, care merge alături de câinele său mare, aşteptând să vadă în сe
direcţie o ia câinele, pentru a putea înainta.
Cea mai bună cale de a testa dacă o persoană este mai degrabă lider decât manager este
să-l pui să provoace o schimbare posibilă. Pentru a îndrepta oamenii spre o nouă direcţie trebuie
să poţi influenţa.
Al – doilea este mitul întreprinzătorului. Nici întreprinzătorul nu poate fi considerat lider.
Oamenii cumpără ce are el de vânzare, dar nu îl şi urmează. Întreprinzătorul nu
întotdeauna este şi lider. În cel mai bun caz el poate convinge oamenii pe moment, dar nu-i
poate influenţa pe termen lung.
Al treilea - mitul cunoaşterii. Nu te face lider neapărat şi coeficientul de inteligenţă
măcar că „cunoaşterea înseamnă putere”.
Al patrulea este mitul pionierului. Pentru a fi lider nu este suficient să fii primul ( spre
exemplu primul s-a urcat pe vârful Everest Edmund Hillary după escaladarea sa istorică mulţi
oameni ,,l-au urmat, în această încercare de cucerire însă asta nu a făcut din el un lider. Şi în
această expediţie şi în călătoria către Polul Sud el era un membru ce însoţea liderul.) Pentru ca o
persoană să fie lider, oamenii trebuie să-l urmeze în mod intenţionat şi să acţioneze
conform viziunii lui.
Al cincilea este mitul funcţiei. Nu poziţia te face lider „ ci liderul dă viaţă poziţiei”
(Stanleу Hufftу). Drept exemplu ar putea servi prinţesa Diana care la început a fost o simplă
educatoare, şi părea incredibil de timidă, pe parcurs ea şi-a depăşit îndatoririle care îi reveneau în
calitate de prinţesă regală. Graţie trăsăturilor ei de personalitate mai multe probleme sociale cum
ar fi combaterea bolii Sida, îngrijirea bolnavilor de lepră, depăşirea exploatării minierii au întrat
în agenda de lucru a lumii. După divorţ şi pierderea titlului influenţa ei a continuat să crească în
timp ce influenţa prinţului Charles şi a familiei regale era în declin – în ciuda poziţiei şi a
titlurilor pe care le deţineau. Ca dovadă poate servi faptul că ceremonia de înmormântare a ei a
fost transmisă de mass-media în 44 de limbi şi audienţa a acestui eviniment televizat a atins
numărul de 2 miliarde şi jumătate de persoane – de 2 mai mare decît numărul celor care au privit
nunta ei.
Un alt exemplu poate servi cazul când investitorii acţionari pe nedrept au concediat
liderul, care era în funcţie de preşedinte al companiei, pe Maurice Saatchi. Acesta benevol a fost
urmat de mai multe persoane. De la companie au plecat mulţi directori executivi. S-au refuzat de
serviciile firmei şi mulţi clienţi. În rezultat costul acţiunilor acestei organizaţii a scăzut.
Poţi fi sigur că excelezi ca lider, atunci când oamenii te urmează peste tot, fie chiar şi numai din
curiozitate (Colin Powel). Dacă nu te urmează nu eşti un lider aceasta este Legea Influenţei.
Esenţa puterii pe care o are influenţa constă în capacitatea de ai determina pe cei de lângă
tine să se implice. Dacă eşti o persoană de afaceri şi vrei să afle dacă oamenii tăi pot fi lideri,
trimite-i să facă muncă voluntară pentru comunitatea lor. Dacă reuşesc pe ceilalţi să urmeze în
timp ce lucrează pentru Crucea Roşie atunci veţi fi siguri că au influenţă. Drept exemplu că
liderismul poate fi învăţat poate servi cazul lui Abraham Lincoln. În tinereţe având funcţia de
căpitan şi neavând nici cea mai vagă idee despre militărie şi nici posibilitatea de a influenţa şi-a
găsit locul potrivit obţinând rangul de soldat. Însă pe parcurs prin mari eforturi şi pe baza
experienţei personale şi–a depăşit incapacitatea de ai influenţa pe ceilalţi devenind persoană
extrem de influentă şi remarcantă.

3. LEGEA PROCESULUI

Esenţa acestei legi poate fi formulată astfel ştiinţa conducerii se învaţă zilnic şi nu
într-o zi. Secretul succesului este ascuns în agenda noastră zilnică (Tag Short). Dacă investeşti
permanent în dezvoltarea ştiinţei conducerii, lăsând cunoştinţele să se multiplice, rezultatul
inevitabil este o dezvoltare armonioasă în timp.
La întrebarea dacă există persoane născute să fie lider Maxwell răspunde: „Da sigur că există...
Eu însă aştept să-l cunosc pe cel, care se naşte altfel”( P.26). Deşi este adevărat că unii oameni
se nasc mai dotaţi decât alţii, abilitatea de a conduce este un cumul de talente, care în marea lor
majoritate pot fi învăţate sau perfecţionate. Ştiinţa conducerii are multe faţete:
- respect
- experienţa
- putere emoţională
- talent
- disciplină
- avânt
- sincronizare
- viziuni etc.
După cum vedem mulţi factori care au legătura cu ştiinţa conducerii sunt intangibili. De
aceea liderii au nevoie de multă pregătire pentru a fi eficienţi.
Warren Bennis şi Burt Nanus consideră, că „Capacitatea unei persoane de a dezvolta şi
perfecţiona talentele este cea care diferenţiază liderii de cei care îi urmează. Liderii de succes
sunt cei care permanent învaţă. Ei sunt un rezultat al disciplinei şi perseverenţei. Scopul lor este
ca în fiecare zi să fie mai buni, să continue progresul din ziua anterioară.
Orice proces de dezvoltare trece prin 4 etape.
Prima etapă. Nu ştiu ceea ce nu ştiu. Atâta timp cît un om nu ştie cea ce nu ştie - nu
poate evalua.
Mulţi cred că liderii pot fi doar câţiva şi-i au în vedere pe cei care se află în fruntea unei
companii. Dacă oamenii ar şti că ştiinţa conducerii înseamnă influenţă şi că de-a lungul fiecărei
zi o mare parte din noi încercăm să influenţăm cel puţin 4 persoane, poate ar fi dorit să afle mai
multe despre conducere.
Epata a doua. Ştiu ceea ce nu ştiu. Asta o înţelegem când ne dăm seamă, că nimeni din
jurul nostru nu ne urmează. Prim Ministru englez Benjamin Disraeli avea o remarcă
înţeleaptă ,,a fi conştient de faptul că eşti un ignorat este primul pas către cunoaştere”.
Etapa a treia. Când persoana se dezvoltă, dezvoltarea începe să se facă simţită de ea.
Liderul ,consideră autorul , trebuie să-şi facă o credinţă de viaţă din a învăţa în permanenţă. Dacă
liderul va lucra în continuu asupra sa peste cinci ani va observa progresul. În 10 ani, abilitatea lui
de a conduce va fi foarte eficientă, iar peste 20 ani, dacă va continuă procesul de dezvoltare ( la
numai 39 ani) ceilalţi vor dori să înveţe de la el ştiinţa conducerii.
Etapa a patra. La etapă 4 nu mai este nevoie ca liderul să ia în consideraţie fiecare
mişcare pe care o face. La acest nivel conducerea devine aproape automată.
Ştiinţa conducerii se dezvoltă în fiecare zi. Pentru a conduce mâine, e necesar să înveţi
azi. Aceasta este realitatea impusă de Legea Progresului.
Secretul succesului în viaţă este să fii pregătit atunci când a venit timpul (Benjamin
Disraeli) .
Abilitatea de a conduce nu este statică. Indiferent de momentul în care porneşti poţi deveni mai
bun. Asta se referă şi la începători şi la cei care se află demult pe scena conducătorilor. De
exemplu nivelul de influenţă a lui Jimmy Carter a crescut continuu şi după ce a părăsit Casa
Albă. Integritatea personală şi implicarea programelor de caritate prin intermediul fundaţiei
Habitat pentru Umanitate au determinat creşterea influenţei sale oamenii sunt absolut
impresionaţi de ceea ce face el în prezent.
Pentru carieră e nevoie să te lupţi campionii nu devin campioni pe ring - acolo primesc doar
recunoaşterea. Unul dintre liderii cei mai mari ai Americii T. Roosevelt în timp ce era la Casa
Albă era renumit pentru antrenamentele regulate de box şi judo, pentru întrecerile cu caii şi
pentru plimbările cu forţă. În alte momente ale forţei sale a fost cowboy în Vestul Sălbatic,
explorator şi mare vânător precum şi ofiţer de cavalerie în războiul hispano-american.
Entuziasmul şi energia lui păreau inepuizabile. Când candida pentru postul de vicepreşedinte a
ţinut 673 de discursuri şi a călătorit 20 000 de mile. În momentul când Roosevelt se pregătea să
ţină un discurs a fost împuşcat în piept. Cu o coastă ruptă şi cu un glonţ în piept Roosevelt a
insistat să-şi ţină discursul de o oră înainte de a fi dus la spital. Şi asta cu toate că în copilărie era
bolnăvicios avea astmă, probleme cu ochii şi era incredibil de slab. Părinţii lui nu credeau că va
trăi. Punându-şi sarcina să-şi creeze un ,,corp” el cît a trăit a aplicat Legea Procesului. El şi-a
dezvoltat nu numai mintea dar şi corpul. A lucrat cu greutăţi, a urcat pe munte, a făcut patinaj, a
mers la vânătoare, a făcut box. Când a absolvit Harvardul deja era pregătit să intre pe scena
politică a lumii.
Şi, devenid Preşedinte, niciodată nu a încetat să înveţe şi să se dezvolte şi aceasta a condus la
acea că el a devenit un lider foarte puternic. În timpul mandatului său de preşedinte America a
devenit puternică, a fost construit canalul Panama, etc.
Când mandatul său de preşedinte a ajuns la final a plecat imediat în Africa, apoi în Brazilia unde
a participat în diferite expediţii şi a contribuit la explorarea râului Doubt. T.Roosevelt a murit în
somn, atunci vicipreşedintele Marchall a spus că moartea ar trebuit să-l ia în somn pentru că
dacă ar fi treaz moartea ar fi trebuit să se bată cu el. Când l-au ridicat din pat sub perna sa se afla
o carte. Până în ultima clipă el sa străduit să-şi îmbunătăţească cunoştinţele, încă exersa Legea
Procesului.
Dacă vrei să fii lider se necesită perseverenţă, nu ai voie să ignori Legea Procesului.

4. LEGEA NAVIGAŢIEI

Această lege poate fi formulată astfel – oricine poate să ţină cârma unei nave dar nu mai
un lider cunoaşte cursul.
În 1911 2 grupuri de exploratori au decis să fie primii oameni din lume care ajung la
Polul Sud, povestea lor este o ilustrare a Legii Navigaţiei. Unul dintre grupuri de exploratori era
condus de Roald Amundsen. El a trasat cursul călătorii cu atenţie înainte ca echipajul său să
pornească la drum. Amudsen a studiat metodele eschimoşilor şi a le altor călători experimentaţi
care mai fuseseră în Antarctica şi a hotărât că cea mai bună cale de acţiune era să transporte
echipamente şi proviziile în sănii trase de câini. A luat cu el schiori experţi şi bine cunoscători ai
câinilor.
Şi-a planificat deplasarea grupului în aşa mod ( 15-20 mile în 6 ore) ca şi oamenii şi
câinii să se poată odihni suficient. Planificarea şi atenţia acordată detaliilor era incredibilă. El a
localizat şi a marcat de-a lungul rutei toate punctele pentru aprovizionare. Astfel nu trebuiau să
care niciodată mai mult decât era necesar. Echipamentele folosite erau de cea mai bună calitate.
El a luat în consideraţie toate aspectele călătoriei. Le întoarse pe toate părţile, alegând variantele
cele mai bune. Şi răsplata nu a întârziat să apară.
Cealaltă expediţie a fost condusă de Robert Scott un ofiţer britanic care mai făcuse unele
expediţii în zona Antarcticii. Expediţia lui Scott nu semăna de loc cu cea a lui Amundsent. Scott
n-a respectat Legea Navigaţiei. În locul sănii cu câini el a ales sănii motorizate şi ponei (cai
mici), care n-au rezistat la frig. Hainele n-au fost alese grijuliu (oamenii au degerat). La fel de
ne reuşiţi erau şi ochelarii (omătul le nimerea în ochi). Proviziile şi apa nu erau niciodată
suficiente. Depozitele de alimentare erau aşezate în mod neadecvat (prea departe unul de altul şi
prost marcate. Erau în criză de combustibil şi nu puteau topi suficientă zăpadă ca urmare s-au
deshidratat cu toţii. La fine au murit la întoarcere, la 150 de mile de la tabără. Scott în jurnal a
lăsat inscripţia „Vom muri ca nişte gentlemeni. Cred că am demonstrat că îndrăzneala şi puterea
de a îndura, încă mai aparţin rasei umane”. Scott a avut curaj, dar nu a posedat ştiinţa conducerii.
Preşedintele companiei General Electric , Jack Welch spune: „Un lider bun este
concentrat tot timpul. … Să controlezi direcţia e mai bine decât să laşi direcţia să te
controleze. Liderii care navighează fac mai mult decât să controleze direcţia în care merg. Ei
vizualizează în mintea lor toată călătoria înainte de părăsi portul. Ei cunosc obstacolele înainte
ca acestea să apară la orizont”. Continuând gândul lui Welch Maxwell spunea că „ un lider
este cel ce vede mai mult decât ceilalţi, care vede mai departe faţă de ceilalţi şi care vede
înaintea celorlalţi”.
Navigatorii talentaţi sunt conştienţi tot timpul de faptul că alţi oameni depind de ei şi de
abilitatea lor de a stabili un curs bun.
Navigatorii buni:
• Se bazează pe analiza experienţei din trecut. Succesele acestora le vorbesc despre
aptitudinile, capacităţile lor, iar eşecurile despre presupunerile greşite şi metodele ce au
dat greş.
• Ascultă ce au de spus alţii.
A) Ei adună informaţii din mai multe surse, iau în consideraţie ideile membrilor echipajului;
B) Discută cu oamenii din organizaţiile lor pentru a descoperi ce se întâmplă la moment chiar şi
la cele mai mici nivele;
C) Comunică cu liderii din afară organizaţiei, care le pot fi mentori
• Examinează condiţiile înainte de a lua orice hotărâre. Ei îmbină spontaneitatea bazată pe
intuiţie cu responsabilitatea. Înainte de a lua o hotărâre prevede şi apreciază rezultatele
la care va conduce această decizie.
• Concluziile la care ajung navigatorii reprezintă fapte reale, viabile. Liderii buni au o
atitudine pozitivă faţă de persoanele pe care le conduc.
Ei au încredere că-şi pot proteja oamenii în timpul călătoriei. Ei nu întreprind nimic
până nu sunt convinşi în planurile proprii . Fără o astfel de încredere riscă să dea greş şi
în viaţa reală. Ei interpretează faptele realist, nu minimalizează obstacolele şi nu evitată
provocările. Uneori e foarte greu să echilibrezi optimismul şi realismul, intuiţia şi
planificarea, credinţă şi faptele . Dar un lider trebuie să reuşească s-o facă dacă doreşte
să fie un lider navigator eficient ( Maxwell p.48.).
Secretul legii navigaţiilor sunt pregătirile „când te pregăteşti bine transmiţi încredere şi
celorlalţi „ După Maxwell o aşa pregătire include următoarele etape:
• Planificarea cursului
• Determinarea ţelurilor
• Alegerea priorităţilor
• Lucru cu oamenii cheie ( pentru a vedea ce întrebări, ce probleme pot apărea lucru
individual aparte cu cei ce stau la îndoială pentru ca ei să accepte ideea)
• Prevederea unei perioade de timp ca oamenii să se deprindă cu ideea.
Navigatorul trebuie concomitent să se aştepte şi la probleme şi la succes: Oamenii
permanent trebuie să aibă informaţii despre succese şi realizări. Pentru a fi siguri că se merge
pe drumul bun planurile şi rezultatele obţinute periodic trebuie revăzute.

5. LEGEA LUI E. F. HUTTON


Esenţa acestei legi poate fi formulată astfel atunci când vorbeşte un lider adevărat
oamenii ascultă. Legea poartă numele a Preşedintelui unei companii ce acordă servicii
financiare. Motoul acestei companii era „Când E. Hutton vorbeşte oamenii ascultă”
Adresarea conducătorilor de genul ,,Hei, staţi puţin eu sunt şeful. Ar trebui să mă urmaţi”. Nu
funcţionează multă vreme oamenii vor fi politicoşi dar nu vor urma conducătorul cu adevărat.
Fostul Prim Ministru Margaret Thatcher a spus odată: ,,A avea putere înseamnă a fi o Ladу...
Dar dacă trebuie să le spui oamenilor asta, atunci nu eşti o Ladу”.
Pentru a depista cine e liderul real trebuie să observăm la cine se uită oamenii când
cineva pune o întrebare. Pe cine se aşteaptă ei să audă. Dacă noul numit în funcţie constată că nu
el este liderul e absolut necesară colaborarea cu liderul real ( ex. de colaborare a lui Maxwell cu
liderul real Claude).
Dacă observăm că persoana care conduce o adunare nu este aceeaşi care conduce oamenii
atunci cea care prezintă întrunirea nu este adevăratul lider.
Diferenţa dintre liderii poziţionali şi reali pe scurt ar putea fi descrise astfel liderii poziţionali
vorbesc primii. Ei au nevoie de influenţa liderului real de aceea preventiv trebuie să-şi
coordoneze cu el deciziile. Liderii influenţează doar alţi lideri poziţionali, care oficial depind de
ei.
Liderii reali vorbesc ultimii. Ei au nevoie doar de influenţa lor personală pentru a rezolva
ceva. Aşa tip de lideri influenţează toată lumea.
Pentru a decide dacă este persoana un lider trebuie depistate reacţiile oamenilor din jurul lui.
Maxwell evidenţiază 7 elemente cheie, care influenţează devenirea liderului:
• Caracterul ( trăsăturile morale şi volitive)
• Capacitatea de a stabili relaţii multiple şi profunde
• Cunoştinţele Liderul trebuie să fie informat să cunoască faptele să înţeleagă factorii
implicaţi şi să întrevadă viitorul.
• Intuiţia lui - capacitatea de a mânui lucruri intangibile
• Experienţa- numărul mare de provocări cărora le-a făcut faţă în trecut
• Succesul din trecut. De fiecare dată când liderul îşi asumă un risc şi totul este bine
oamenii au un motiv în plus să creadă în calităţile lui de lider şi să asculte tot ce el are de
spus;
• Abilitatea de a face ceva valoros. Anume această abilitate constituie motivul principal
care determină pe oameni să urmeze liderul.
Oamenii ascultă vorbele cuiva nu datorită neapărat adevărului comunicat în mesaj dar în
primul rând datorită respectului pe care îl au pentru vorbitor.

6. LEGEA BAZEI SOLIDE

Această lege succint poate fi formulată astfel - încrederea stă la baza ştiinţei conducerii .
Maxwell consideră, că chiar dacă ai devenit lider recunoscut nu se merită să excluzi unele etape
necesare ce asigură luarea unei hotărâri eficiente, oricât de mare ar fi perioada de când eşti lider.
Orice luare de decizie trebuie pregătită. La început se convoacă liderii şi se cere părerea, se
răspunde la eventualele întrebări, se expun în detalii propunerile. Mai târziu se acordă timp ca
aceştia să-şi execute influenţa în mijlocul apropiaţilor lor. Atitudinea învingătorului are ca
urmare, pierderea credibilităţii liderului. Credibilitatea merge întotdeauna mână în mână cu
caracterul. Preşedintele PepsiCo, Craig Weatherup susţine „Oamenii vor tolera greşelile oneste,
dar dacă le înşeli încrederea, va fi foarte greu să-i câştigaţi înapoi”. Anthonу Harrigan,
Preşedintele Consiliului American pentru Industrie şi afaceri a spus: „Rolul caracterului a fost
întotdeauna elementul cheie al dezvoltării sau căderii unei naţiuni.... caracterul este singura armă
eficientă, împotriva forţelor interne şi externe, care duc la dezintegrarea sau colapsul unei ţări”.
„Dacă oamenii nu ştiu la ce să se aştepte de la tine ca lider, la un moment dat nu-şi vor mai dori
să fie conduşi de tine” (Jerrу West).
Caracterul trebuie să fie integru şi puternic. Respectul, care–i absolut esenţial pentru lider, se
câştigă prin luarea de decizii înţelepte, recunoaşterea greşelilor şi prin punerea intereselor
oamenilor şi ale organizaţiei mai presus de interesele personale. Exemplu cu McNamara şi
Kennedy care au dezinformat oamenii în ce priveşte războiul din Vietnam pierzându-şi în aşa
mod încrederea publicului american.
„Singurul lucru, care se întoarce din mormânt şi refuză să fie înmormântat este caracterul unui
om” (J. R. Miller). Acest lucru este adevărat. Ceea ce a fost omul respectiv supravieţuieşte şi nu
poate fi îngropat în veci.....
Caracterul face încrederea posibilă, iar încrederea face ştiinţa conducerii posibilă. Aceasta
este – Legea Bazei Solide.

7. LEGEA RESPECTULUI

Oamenii îi urmează în mod natural pe liderii care sunt mai puternici ca ei. Aceasta este
Legea Respectului.
Când oamenii respectă pe cineva ca persoană, o admiră. Când o admiră ca prietenă o
iubesc. Când o respectă ca lider, o urmează. Dacă o persoană are capacitatea de conducere mai
mare, ea va recunoaşte foarte repede prezenţa sau lipsa acestei capacităţi la ceilalţi.
Cel mai mare test al respectului apare când un lider face schimbări majore în organizaţia sa
( exemplul cu Hariet Turbant).
Cu cît liderul este mai puternic, cu atât mai mulţi îl vor urma. Acesta este secretul Legii
Respectului.

8. LEGEA INTUIŢIEI

Această lege poate fi formulată astfel - liderul evaluiază totul prin înclinaţia către
ştiinţa conducerii.
Această lege e una din cele mai greu de înţeles fiindcă ea se bazează pe fapte, plus
instinct şi alţi factori intangibili ( care nu pot fi atinşi , de neatinşi). Intuiţia unui lider este
uneori factorul care separă liderii mari de cei mediocri. Liderii percep detalii cărora alţii nu le
dau atenţie. Deci pentru a deveni lider bun trebuie mărită sensibilitatea.
Cei mai buni jucători de fotbal pot vedea lucrurile pe care alţii nu le văd, fac schimbarea
înainte ca cineva să-şi dea seamă ce se întâmplă.
Înclinaţia spre activitatea de conducere se manifestă în aceea că liderii văd totul şi instinctiv ştiu
ce să facă, citesc şi redau în acelaşi moment nenumărate elemente intangibile ( exemplu
generalului american Schwarzkopf care era în stare să transforme situaţiile rele în favoarea lor
datorită intuiţii sale excepţionale el dint-un batalion fără morală a făcut o unitate militară
excepţională).
Intuiţia poate fi înnăscută dar şi învăţată prin muncă grea. Dar în ambele cazuri ea se poate
dezvolta.
Eu a-şi compara intuiţia cu priceperea oţelarului de a înţelege ce se întâmplă cu metalul
în soba de topit după culoarea lui. Dorind să întreacă un alt vehicol, şoferul simte situaţia în
întregime, fără analiza aparte, distanţa dintre maşini, viteza vehicolului propriu, şi a celor pe
care doreşte să-l depăşească şi a celei ce-i vine în faţă.
Ei analizează nu numai rezultatele din trecut, dar şi întrevăd unde se îndreaptă în viitor.
Ei ca şi când ar simţi schimbarea , care pluteşte în aer.
Liderii iau în consideraţie orice resurse disponibile şi în primul rând resursele umane
proprii şi ale celorlalţi.
„ Dacă atunci când întri într-o cameră, nu pricepi cine este pro sau contra ta, nu ai ce să cauţi în
politică (Preşedintele Americii Lincol Jonnson). Liderii simt ce se întâmplă cu oamenii de lângă
ei , şi aproape instantaneu (foarte repede, brusc) î-şi dau seama de speranţele, temerile şi grijile
lor.
Legea intuitiei spune ca Liderii mai bine ca alţii percep: situaţia lor , propriile lor resurse,
oamenii şi pe sine însuşi ( puteri, talente, slăbiciuni etc )
„ Nimeni nu poate crea lucruri măreţe dacă nu e complet sincer cu sine” James
Russelle Lovell.
Ceea ce vezi rezultă din ceea ce eşti. Unul vede frumuseţea naturii (pădurea, râul) altul vede
resursele nefolosite.
Toată lumea este în stare să dezvolte un anumit grad de intuiţie. Putem vorbi de trei nivele ale
intuiţiei de lider.
• La primul nivel sunt lideri, care văd în mod natural, ei sunt născuţi cu o predispoziţie
specială pentru conducere şi înţeleg oamenii instinctiv şi ştiu cum să-i mişte dintr-un
punct în altul. Oamenii cu intuiţie nativă se pot folosi la maxim de ea şi au şansa să
ajungă lider de cel mai înalt calibru.
• La nivelul doi se referă persoanele cu intuiţie informată adică acei care îşi dezvoltă
intuiţia.
• La nivelul trei se referă persoanele care nu au nici o legătură cu ştiinţa conducerii şi care
nu manifestă nici un interes în dezvoltarea talentului unui lider ei vor urma pe alţii toată
viaţa lor.
Ori de câte ori liderii au o problemă ei o evaluiază automat şi încep să o rezolve cu
ajutorul Legii Intuiţiei.
Intuiţia ajută la schimbări radicale fără care o îmbunătăţire semnificativă a stării
lucrurilor este imposibilă. Din cele expuse reiese că ştiinţa conducerii este mai mult artă
decât ştiinţă.

9. LEGEA MAGNETISMULUI

Această lege poate fi formulată astfel – „cine se aseamănă se adună!" (elevii buni îşi
petrec timpul cu elevii buni).
Este posibil ca un lider să înceapă să recruteze oameni diferiţi de el pentru a-şi completa slăbiciunile
şi a-şi concentra atenţia în zona lor de forţă, dar nu acestea sunt cei pe care îi atrage în mod normal.
Persoanele care urmează liderul împărtăşesc cu el câteva elemente de bază:
1) Atitudini identice faţă de viaţă (fie că văd viaţa ca o serie de oportunităţi şi provocări emoţionale, fie
că permanent plâng cât de prost merg lucrurile);
2) Generaţia. Oamenii au tendinţa de a atrage oamenii de aceeaşi vârstă.
3) Mediul. Oamenii care provin din acelaşi mediu social (rural sau urban din intelectuali sau
ţărani etc.) se atrag;
4) Valori asemănătoare ( acest element este principalul) Kennedy, când a pus bazele Corpului
pentru pace şi a chemat oamenii să servească această cauză le-a spus; „ Nu vă întrebaţi ce
poate face ţara pentru D-voastră; întrebaţi-vă ce puteţi face d-voastră pentru ţară!"
5) Experienţa de viaţă care determină aşteptările oamenilor de la lider;
6) Abilitatea pentru ştiinţa conducerii. Liderii buni atrag liderii buni. Dacă persoanele atrase
de lider sunt mai bune, liderul trebuie să-ţi îmbunătăţească profilul.
10. LEGEA CONECTĂRII

E foarte însemnat ca liderul să se poată conecta la audienţă. (Exemplu din anexă).


La stabilirea unui aşa contact contribuie: 1) umorul; 2) capacitatea de a face ca orice subiect
să pară absolut nou; 3) încrederea liderului în sine şi programul propriu care transmite publicului
speranţa şi siguranţa; 4) atitudinea binevoitoare; 5) aptitudinea de a transmite publicului ca el îi este cel
mai bun prieten; 6) capacitatea de a vorbi emoţional, cu pasiune de a contamina publicul.
Liderii ştiu că mai-întâi trebuie să atingă inima oamenilor înainte de a cere o mână de ajutor.
Aceasta este legea conectării. Nu poţi să-i faci pe oameni să acţioneze înainte de ai emoţiona. Inima
vine înaintea mânii.
Istoricul L. Bennett scria despre liderul afro-american F. Duglas mişca inimile oamenilor „Prin
el oamenii plângeau, blestemau şi simţeau prin el oamenii, experimentau sclavia".
"Oamenilor nu le pasă cit de multe ştiţi până când nu află cât de mult vă pasă" (Maxwell, p.
97.) (E foarte însemnată atitudinea liderului faţă de oameni. Ea determină atitudinea acestora faţă de
ceia ce el spune).
Liderul se poate apropia de oamenii şi la nivel individual şi la nivel public. (Colaboratorii Casei
Albe vorbeau despre Reagan: "Tati s-a întors acasă". Generalul (Norman Schwarzkopf făcea următoarea
remarcă: "Am văzut lideri competenţi, care stăteau în faţa plutonului şi care nu vedeau în faţa lor decât un
pluton. Dar liderii de marcă stau în faţa unui pluton şi văd 44 de indivizi, iar fiecare din el are aspiraţii,
vrea să trăiască, vrea să facă lucruri bune". Pentru a ajunge la inima oamenilor ce alcătuiesc un grup
trebuie să fie luaţi în consideraţie fiecare).
Liderii poziţionali în mod obişnuit gândesc. Eu sunt şeful. Eu deţin funcţia. Ei sunt angajaţii mei
Ei trebuie să vină la mine. Dar liderii de succes, care respectă Legea Conectării sunt întotdeauna iniţiatori.
Ei sunt cei care fac primul pas şi apoi depun efort pentru a dezvolta relaţiile. E treaba liderului să iniţieze
contactul cu oamenii. /Exemplu în anexă).Napoleon tindea să cunoască numele tuturor ofiţerilor,
unde locuiesc, în ce bătălii au luptat, alături de el.

Exemple de modalităţi de conectare la audienţă utilizate de diferiţi lideri


politici.
Kennedy, Ronald Reagan ştiau întotdeauna să stabilească o legătură sufletească chiar şi
cu acei , care se aflau în faţa micilor ecrane. Bill Clinton pentru a stabili o legătură cu poporul
american a apărut într-un talk-show şi a cântat la saxofon, B. Elţin a dansat pe scenă cu publicul,
Nemţov a intrat în mină.
Exemple de metode de stabilire a legăturilor cu soldaţii săi a generalului Schwarzkopf.
De crăciun a vizitat unităţi militare şi a strâns peste 4000 de mâini. El a folosit pentru a intră în
inimile oamenilor metoda "Mersul lent prin mulţime"( Maxwell, p.102). In aşa mod viziunea
liderului devine aspiraţia oamenilor. Angajaţii sunt animaţi inclusiv şi de o etică puternică:
sinceritate, respectarea cuvântului, onoare, loialitate .
Pentru a va conduce pe dumneavoastră folosiţi-vă capul pentru ai conduce pe alţii,
folosiţi-vă inima (Maxwell) p.102.

11. LEGEA CERCULUI INTERN

Potenţialul unui lider este determinat de cei, care îi sunt apropiaţi lui.
Oamenii pot fi buni, dar fără a avea lideri puternici, organizaţia nu poate
prospera. Dacă oamenii apropiaţi liderului sunt puternici, arunci el poate avea un impact
mai mare. Fără asta n-are nici o şansă. ,
Pentru o nouă creştere a organizaţiei este nevoie de ridicat nivelul liderilor din cercul intern.
Liderii organizaţiei concrete se împart în trei grupe: slabi, medii şi buni. Schimbarea liderilor se
efectuează în trei etape: 1) urgent liderii cei mai slabi se înlocuiesc cu lideri buni pe care îi are la
dispoziţie şeful; 2) câte unul se schimbă liderii de mijloc fiind înlocuiţi cu liderii foarte buni din afara
organizaţiei; 3) grupul de liderii mai puternici se ajută să devină cei mai buni.
Fazele angajării liderilor noi: 1) lideri buni;
2) lideri foarte buni;
3) cei mai buni lideri;
Fazele înlocuirii liderilor vechi: 1) cel mai slab din trei;

2) al doilea din trei;


3) cel mai bun din trei;
Cu o echipă bună potenţialul explodează. „Liderul nu poate fi călăreţul singuratic. Liderul
găseşte în grupul său măreţie, iar el îi ajută să se regăsească" Warren Bennis).
De aici reiese necesitatea formării unei echipe puternice cu un spirit de competiţie
sănătoasă.
O echipă puternică a avut Reagan.
Dacă liderul e puternic echipa se dezvoltă, creşte.
În cercul intern e bine de promovat cinci tipuri de oameni.
1) Oamenii cu valoare potenţială, cei care se promovează singuri, se conduc şi se motivează
singuri.
2) Oameni cu potenţial pozitiv care ridică starea de spirit, moralul organizaţiei, cei ce formează
încrederea în reuşită al angajaţilor etc.
Oamenii, care sunt capabili să-i promoveze pe alţii şi să le ridice moralul sunt o comoară
nestimabilă pentru cercul intern al unui lider.
3) Oamenii care promovează liderul şi îl ajută să ajungă în vârf, care îi oferă sprijin. Când eşti
în vârf eşti singur, aşa că ar fi bine să mai iai pe cineva cu tine, şi anume pe cei ce te-au ajutat.
Introduceţi în cercul vostru oameni care vă pot ajuta să deveniţi mai buni (Maxwell, p. 108).
4) Oamenii, care îi promovează pe ceilalţi ( observă oameni talentaţi; şi îi
promovează).
5) Aceia, care promovează alţi lideri (oameni, care la rândul lor promovează alţi
oameni).
Maxwell consideră că cercul intern al liderului trebuie să se îmbunătăţească în permanenţă. Crezul
acestuia este: "Angajează cel mai bun colectiv posibil, ajută-l să se dezvolte cât poţi şi deleagă cât mai
multe responsabilităţi".

12. LEGEA DELEGĂRII

Numai liderii încrezători ( care-i cred pe alţii) pot da putere şi altora .


(Exemplul companiei Ford descris de Maxwell şi L. Iaccoca).
„Cel mai bun director executiv este cel care are suficient bun simţ pentru a alege oamenii potriviţi,
pentru ce are de făcut şi suficient de reţinut pentru a nu se băga peste ei, atunci când acestea lucrează”
(Theodore Roosevelt).
Capacitatea oamenilor de a obţine rezultatele de a-şi atinge potenţialul maxim depinde de
abilitatea liderului de a delega.
De ce unii lideri încalcă această lege?
Delegarea aduce schimbări permanente deoarece încurajează oamenii, să se dezvolte şi să inoveze.
Lucrurile mari se întâmplă când liderul oferă lauri, când pe el nu-1 interesează cine va lua
laurii. ( Maxwell, p. 117).
Delegarea extrem de puternică nu numai pentru persoana care se dezvoltă dar şi pentru
mentorul său. Când alţii se maturizează, şi liderul se maturizează alături de ei. Cei cărora li se deleghează
puterea ajută mentorii să realizeze mai mult decât ar fi putut face singuri, de aceea că ei devin lideri
mai buni. Acesta este impactul legii delegării.

13. Legea Multiplicării

Această lege succint poate fi formulată astfel - este nevoie de un lider pentru a
promova alt lider
J. Maxwell în rezultatul unui sondaj a stabilit că:
1.Au ajuns în postura de conducere atunci când organizaţia lor trecea printr-o criză şi
erau obligaţii să facă ceva : 5 % din toţi liderii au talent înnăscut şi sunt în stare să navigheze
singuri doar 10%, iar 85% ( mai mult decât 4 din cinci ) sau format ca lideri datorită celor , care
le-au fost mentori.
Acesta este efectul legii multiplicării. Este nevoie de un lider pentru a promova alţii
liderii. Numai liderii sunt capabili să dezvolte alţi lideri.
Însă în acelaşi timp nu toţi liderii neapărat pot creşte lideri. Şi asta se întâmplă din mai
multe cauze.
• Unii nu înţeleg cât este de important să creşti lideri. Alţii se centrează pe cei
ce-i urmează şi le oferă atât de mult, încât să nu le rămână nimic şi pentru oamenii cheie.
• Al treilea manifestă lipsă de încredere.
În multe competiţii, dacă unul câştigă altul pierde. Însă procesul de creştere a liderilor
este opus. (Apăsându-l pe unul de umeri în jos tot mai în jos ne ducem şi noi).
Să devii lider nu e suficient să poţi lucra cu oamenii, să înţelegi priorităţile, să te dezvolţi
permanent în baza unui plan propriu . E absolut necesar să cunoşti sacrificiile pe care trebuie să
le faci ca să fii lider.
Indiferent de sfera de activitate principiile de conducere sunt aceleaşi şi ele pot fi
învăţate.
Liderii care dezvoltă alţi lideri:
• Fac din dezvoltarea altor lideri priorităţile principale ale vieţii sale (dacă
numărul liderilor este mare potenţialul organizaţiei creşte).
• Sunt capabili să-i depisteze şi să-i atragă (Legea magnetismului) şi să le câştige
respectul.
• Creează un mediu energic în care ştiinţa conducerii este în mare preţ.

14. Legea acceptării

Oamenii acceptă mai întâi liderul şi de-abia după aceia viziunea acestuia.
(Exemplu lui Mahatma Gandi numit „suflet mare” viziunea căruia cu referirea libertate a fost
acceptată fiindcă fuseseră deja impresionaţi de el ca lider). Liderul găseşte visul şi apoi
oamenii. Oamenii însă întâi găsesc liderul, apoi visul. În viaţa mulţi cred, că dacă au o cauză
bună oamenii vor dori automat să-i urmeze. Însă în realitate oamenii nu caută la început cauze
meritorii. Ei urmează liderii merituoşi, care promovează cauze merituoase.
(Dacă liderul nu are suficientă credibilitate în faţa oamenilor săi, nu are importanţă cît de
minunată este viziunea lui).
Dacă un întreprinzător a avut odată succes după aceia îi va fi uşor să găsească finanţările
necesare. Dacă l-au acceptat ca persoană îi vor accepta şi ideile.
Oamenii vor să meargă alături de oameni cu care se înţeleg.
E foarte însemnat ca liderul, înainte de a-şi propune şi implementa ideile să rezerveze
suficient timp ca oamenii să-l accepte. ( Maxwell).

15. LEGEA VICTORIEI

Liderii mari găsesc întotdeauna o cale spre victorie.


E dificil să numeşti cu certitudine acea calitate care separă învingătorul de învins.
Maxwell consideră că liderii victorioşi sunt incapabil că accepte înfrângerea. Pentru ei victoria e
singura opţiune. Liderilor victorioşi li se pare complet inacceptabilă alternativa opusă victorie.
Ei găsesc o soluţie care să-i conducă spre victorie, după care îşi adună toate forţele în acest
sens. Pentru un lider de stat victoria naţiunii este prioritatea nr.1 de asupra mândriei,
reputaţiei şi controlului personal.

Trei componente ale Victoriei:


1. Unitatea viziunii. Grupul, organizaţia, ţara nu poate obţine victorie dacă membrii
acestora nu au scopuri comune.
2. Diversitatea talentelor. Organizaţiile au nevoie de talente diferite pentru a avea
succes, fiecare membru a lor având locul şi rolul propriu.
3. Un lider dedicat succesului şi utilizării la maximum a potenţialului
colaboratorilor săi.
Nu poţi obţine victorie fără lucrători buni, dar poţi pierde cu ei. Aici intervine liderul. Unitatea
viziunii nu apare în mod spontan. Lucrătorii potriviţi cu talente potrivite nu apar toţi de la
început. Este nevoie de un lider, pentru că asta să se întâmple şi este nevoie de un lider pentru a
le oferi motivare, delegare şi direcţionare necesare pentru a învinge. Liderii au dorinţa nu numai
de a supravieţui, dar şi de a învinge.

16. LEGEA MARELUI AVÂNT

Această lege poate fi formulată astfel - avântul este cel mai bun prieten al liderului.
Uneori el desparte victoria de înfrângere. În dictionar, avântul se defineşte ca vioiciune, energie
în mişcări, progres deosebit, creştere, dezvoltare rapidă. A lua avânt înseamnă a se dezvolta
vertiginos. Fază a ciclului economic în care producţia se desfăşoară, de regulă, pe o bază tehnică
nouă depăşind punctul cel mai înalt atins în ciclul anterior; în timpul crizei. Avântul se mai
identifică cu elanul: având însufleţire, entuziasm, energie vitală, complex de mişcări ajutătoare
care precedă executarea unei sarcini.
De avânt în mod special e nevoie atunci când liderul pregăteşte o schimbare în
organizaţia sa. Aşa cum fiecare marinar ştie că nu poţi mânui cârma dacă nava nu se află în
mişcare, aşa şi liderii de excepţie înţeleg că schimbarea direcţiei necesită un progres prealabil.
Ca să trezească avânt liderul trebuie: 1) să înţeleagă că dacă nu se vor realiza aceste
schimbări organizaţia sau ţara vor fi condamnate; 2) ei trebuie să aibă şi dorinţă fierbinte de a
schimba starea lucrurilor.
Avântul apare în rezultatul realizării mai multor paşi mici. Totul începe cu un pic de
progres. Primii paşi reuşiţi provoacă încredere şi speranţă. Apare interesul, starea de
perspectivă, inspiraţia, entuziasmul. Ca să apară entuziasmul trebuie să munceşti din greu şi să
fii hotărât să obţii excelenţă.
Pentru a include oamenii în aşa schimbări liderul trebuie să poată inspira, uimi, amuza, în
unele cazuri chiar şi intimida oamenii. Când apare avântul viitorul pare strălucitor, obstacolele
mai mici, iar problemele temporare.
Avântul îi face pe lideri să arate mai bine decât în realitate. Când liderii au avântul de
partea lor oamenii îi cred genii, lipsurile par de domeniul trecutului. Uită greşelile făcute de
lider. Avântul ii ajută pe susţinători să acţioneze mai bine.
Când organizaţia este condusă de un lider puternic care se află în plin avânt oamenii sun motivaţi
şi ca urmare performanţele lor sunt mai bune.
E mai uşor să dezvolţi, decât să-l stârneşti.(Schiorii pe apă ştiu că este mai greu să te
ridici la suprafaţă decât să te menţii de asupra).
Avântul este cel mai puternic agent de schimbare. Cu elan suficient aproape orice schimbare este
posibilă. Constituie o problemă şi menţinerea elanului timp îndelungat în caz de obstacole
serioase.

17. LEGEA PRIORITĂŢILOR

Această lege poate fi formulată astfel - liderii înţeleg că activitatea nu înseamnă


neapărat şi rezultate.
Trebuie respectate anumite condiţii. Liderii nu se dezvoltă niciodată atât de mult încât să
nu mai fie nevoie să stabilească priorităţi.
Două principii care ajută la stabilirea corectă a priorităţilor:
• Primul este aşa numitul - principul pareto. Esenţa acestuia poate fi formulat astfel.
Concentraţi-vă atenţia asupra persoanelor sau activităţilor care se încadrează în primele 20%.
În termeni ai importanţei primele 20 persoane asigură 80% din reuşită.
• Al II-lea este legat de cele 3 R: revendicare, răsplată, recompensă.
1) Revendicarea. Respectarea acestui principiu înseamnă că lista priorităţilor trebuie să se
înceapă cu aceea ce se cere de la lideri. Însă unele din aceste cerinţe pot fi delegate sau
eliminate.
2) Răsplata. Ce aduce cea mai mare răsplată? Succesul.
Ea poate fi asigurată dacă liderul şi-ar concentra activitatea în domeniu în care
se pricepe cel mai bine, dacă se respectă regula. În caz de o activitate poate fi realizată de altă
persoană la un nivel de calitate de 80% sau dacă poate fi pregătită o aşa persoană această
activitate trebuie să fie delegată.
3) Recompensă. Lucrurile care-i aduc liderului cea mai mare recompensă sunt
mijloacele, procedeele ingenioase care-i permit să soluţioneze eficient problemele şi trezesc
emoţii pozitive. Nimic nu dă energie mai mare unei persoane decât pasiunea (sentiment puternic,
foarte precis orientat).
Prioritatea nm.1 trebuie să devină crearea condiţiilor ca fiecare să-şi valorifice potenţialul. În
aşa caz rezultatele vin singure de la sine.

18. LEGEA SACRIFICIULUI

Această lege poate fi formulată astfel - un lider trebuie să renunţe întotdeauna la ceva
pentru a merge mai departe. Trebuie să renunţi pentru a urca (evalua).
Legea sacrificiului stipulează că un sacrificiu rareori aduce succes. Liderul trebuie să fie gata
să facă orice pentru a trece la nivelul următor (chiar şi să-şi calce pe mândrie, să-şi reducă semnificativ
salariu, în unele cazuri să rişte şi cu viaţa).
„A fi lider înseamnă a da exemplu. Când te afli într-o astfel de poziţie oamenii îţi urmează
mişcările pas cu pas.” (Lee Iacocca). Pentru a avea succes toţi trebuie să facă sacrificii.
Mulţi oameni doresc să urce pe scara ierarhică a corporaţiilor, deoarece ei cred că libertatea şi
puterea sunt premiile care îi aşteaptă în vârf. Ei nu îşi dau seama că natura reală a unui lider este
sacrificiul. Acest lucru mulţi dintre ei îl vor realiza chiar la începutul carierii lor. Ei vor conştientiza că
sacrificiul este necesar. Oamenii renunţă la multe lucruri pentru a avea acces la cât mai multe
oportunităţi.
Sacrificiul este un proces neîntrerupt, nu ceva ocazional. Pe lideri orice pas înainte îi costă
ceva. O regulă a liderului consideră Maxwell ar trebui să devină următoarea: Dacă ştii că este o
mişcare corectă, nu ezita că faci sacrificiu necesar.
Liderii care vor să crească trebuie să facă mai mult decât să accepte o reducere ocazională a
salariului. Ei trebuie să renunţe şi la propriile drepturi, inclusiv la dreptul de a se gândi la sine. (Gerald
Brooks).
De obicei, cu cât un lider urcă mai sus şi sacrificiile sunt mai mari. Liderii
eficienţi sacrifică multe lucruri bune pentru a se dedica celor mai bune. Aşa funcţionează legea
sacrificiului. Dacă liderul vrea o poziţie el trebuie să accepte şi responsabilitatea acesteia. Pentru a
rămânea în vârf, liderul trebuie să renunţe şi la mai multe.

19. LEGEA SINCRONIZĂRII

Această lege poate fi formulată astfel - liderii mari ştiu că momentul în care conduci este la
fel de important ca ceea ce faci şi direcţia în care te îndrepţi.
Ori de câte ori un lider face o mişcare, există patru direcţii:
• O acţiune greşită într-un moment nepotrivit duce la dezastru;
• O acţiune potrivită la un moment nepotrivit aduce rezistenţă. Există o
singură cale prin care poţi vedea ce trebuie făcut; O alta prin care vezi când trebuie să faci
mişcarea următoare. Dacă un lider judecă greşit în continuu, chiar şi lucrurile mici oamenii încep
să creadă că susţinerea acelui lider este o greşeală;
• O acţiune greşită într-un moment potrivit este o greşeală;
• O acţiune potrivită într-un moment potrivit duce la succes.

REZULTATELE SINCRONIZĂRII
ACŢIUNE/SINCRONIZARE

ACŢIUNE GREŞITĂ . ACŢIUNE POTRIVITĂ.


MOMEN NEPOTRIVIT. MOMENT NEPOTRIVIT.
DEZASTRU. REZISTENŢĂ.

ACŢIUNE GREŞITĂ. ACŢIUNE POTRIVITĂ.


MOMENT POTRIVIT. MOMENT POTRIVIT.
GREŞEALĂ . SUCCES.

Când un lider potrivit se întâlneşte cu sincronizarea, se petrec lucruri incredibile.


Legea sincronizării se vede cel mai clar în vremea de război, pentru că rezultatele sun deseori
dramatice şi imediate. MOMENTUL POTRIVIT RATAT conduce la dispariţia oportunităţi.

20. LEGEA DEZVOLTĂRII EXPLOZIVE

Această lege poate fi formulată astfel - pentru a determina o creştere e nevoie ca liderul să-
şi formeze susţinători. Dar, pentru a multiplica dezvoltarea, e nevoie ca el să adune şi să
formeze lideri.
Orice lider care aplică Legea Dezvoltării Explozive, trece de la matematica susţinătorilor la
matematica liderilor. Liderii care dezvoltă numărul susţinătorilor îşi măresc organizaţia cu câte un
om odată. Liderii care dezvoltă lideri îşi multiplică dezvoltarea, deoarece fiecare lider creat de ei
aduce cu sine susţinătorii săi. Dacă liderul adaugă organizaţiei 10 susţinători, ei vor avea puterea a
zece oameni în plus. Dacă el adaugă 10 lideri, va avea puterea acestora plus puterea susţinătorilor
acestora şi a altor lideri pe care ei îi influenţează. Aceasta este diferenţa dintre adăugare şi
multiplicare. Pentru a ajunge la cel mai înalt nivel trebuie să dezvolţi, nu pur şi simplu lideri, dar
lideri ai liderilor.

Diferenţele dintre lideri care:


DEZVOLTĂ LIDERI CARE LIDERI CARE DEZVOLTĂ
VOR DEZVOLTA SUSŢINĂTORI LIDERI
Vor să fie doriţi Vor să fie urmăriţi

Concentrarea pe slăbiciuni Concentrarea pe puncte tari

Dezvoltă cei 20% d la bază Dezvoltă cei 20% de la vârf

Îşi tratează oamenii la fel Îşi tratează liderii


pentru că aşa este „corect” individual pentru impact

Acumulează putere Oferă putere

Petrece timpul cu ceilalţi Investeşte timp în ceilalţi

Se dezvoltă prin adăugare Se dezvoltă prin multiplicare

Au impact numai asupra Au impact asupra


oamenilor cu care întră în oamenilor
contact personal

21. LEGEA MOŞTENIREI

Această lege poate fi formulată astfel - valoarea cea mai de preţ a unui lider este
succesiunea.
În foarte multe cazuri plecarea sau moartea unui lider de mare succes este însoţită de
scăderea productivităţii organizaţiei şi chiar de falimentul acestea. Asta se întâmplă din cauza că
liderul nu şi-a pregătit succesorul.
Liderii care aplică Legea Moştenirii sunt rari. Dar cei care o aplică lasă în urma lor un
succesor făcând următoarele:
• Conduc organizaţia „pe termen lung”. Întotdeauna caută să servească interesele
companiei şi ale acţionarilor acesteia, îşi pregătesc din timp un succesor;
• Creează o cultură a liderilor;
• Se sacrifică astăzi pentru a-şi asigura succesul de mâine;
• Pune echipa înaintea indivizilor. Cu cât organizaţia este mai mare, cu atât echipa
de lideri trebuie să fie mai numeroasă;
• Părăseşte organizaţia cu integritate.
Un aşa lider a fost Preşedintele Companiei Coca-Cola după moartea căruia ea a continuat
să prospere.
Maxwell consideră că dintre toate legile Legea Moştenirii este aplicată cel mai puţin,
însă realizările vin atunci când cineva este capabil să facă lucruri mari pentru el. Succesul vine
când liderul le dă posibilitatea celor care îl susţin să facă lucruri mari alături de el. Lucrurile
semnificative apar când el dezvoltă alţi lideri care să facă lucruri mari pentru el. Dar o
moştenire este creată numai atunci când o persoană determină organizaţia de a face lucruri
mari fără el...(pag.190).

Conclizii

Lucrarea ,, Două zeci şi una de legi supreme ale liderului formulate de John C. Maxwell”
relatata succint mai sus este una din cartile de capatii pe care ar trebui sa le aiba un bun
profesionist in domeniul comunicarii. Cred ca anume aceste legi sunt legile nescrise ale unui
lider de succes care ar trebui sa le urmeze si sa le implementeze pe tot parcursul activitatii sale.
Lucrarea data cred ca ar trebui sa stea la bazele formarii profesionale a multor specializari din
cadrul unuiversitatii deoarece aceste teorii pot fi aplicabile in foarte multe domenii si vor aduce
mai mult succes organizatiilor din care ulterior vor face parte proaspetii specialisti cit si viitorii
profesionali. Am citit cu placere cartea data si am ramas placut surprinsa de multitudinea de
exemple, imbolduri si fraze pe care le sorbeam parcurgind pagina cu pagina. Mi-a placut cartea
si consider ca merita citita de catre orcine caci multe din ,,legile”acestei carti sunt utile in diferite
sfere ale activitatii noastre.