21

de LEGI ale
LIDERISMULUI
John Maxwell
1. Legea pragului limitativ
“Dezvoltând aptitudinea de a conduce
ridicăm potenţialul nostru de lider”
 “Oriunde te uiţi, descoperi oameni deştepţi,
talentaţi, care nu pot merge mai de parte, din
cauza abilităţii lor limitate de a conduce”.
(Maxwell)
Fiecare persoană are un prag limitativ de a
conduce. Acest prag poate fi împins cât mai sus,
dacă se lucrează asupra propriei aptitudini de
conducere.

Succesul există în stare latentă în fiecare dintre

noi, dar realizările personale depind de capacitatea
de a-i conduce pe alţii. (J.Maxwell)

Să presupunem că pe o scară de la unu la zece

succesul persoanei se situează la nivelul 8, însă
abilitatea de a conduce se situează la nivelul 1.
 Există două opţiuni care cresc nivelul de
eficienţă:
1. de a munci din greu pentru 2. de a munci din greu pentru
a atinge nivelul maxim de a spori nivelul la care se
succes şi excelenţă – poate dezvolta potenţialul
nivelul 10. Însă, Legea de lider al persoanei.
Recompenselor Diminuate Alegând această opţiune,
spune că efortul depus persoană se va transforma
pentru a recupera aceste 2 într-un lider şi, în cele din
puncte poate necesita mai urmă, aptitudinea de a
multă energie decât cea conduce atinge nivelul 8.
cheltuită pentru obţinerea
primelor 8.
 Succes, cu aptitudinea de a conduce 1
10
9
A 8
B 7
I 6
L 5
I
4
T
3
A
2
T
E
1 R E U Ş I T A
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
DĂRUIRE
 Succes, cu aptitudinea de a conduce 6
10
9
A
8
B
7
I
L
6 R E U Ş I T A
5
I
4
T
3
A
2
T
1
E
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
DĂRUIRE
 2. Legea influenţei
“Adevărata măsură a ştiinţei conducerii
este influenţa - nici mai mult nici mai
puţin”
Există o serie de mituri şi de prejudecăţi cu
privire la lideri şi ştiinţa conducerii:

 Mitul managementului
 Mitul întreprinzătorului
 Mitul cunoaşterii
 Mitul pionierului
 Mitul funcţiei
 Mitul managementului
O concepţie greşită şi larg răspândită e aceea în care
managementul şi ştiinţa conducerii sunt văzute ca
echivalente. Diferenţa dintre ştiinţa conducerii
(liderism) şi management constă în faptul, că prima se
referă la influenţarea altor oameni, în timp ce
managementul se concentrează asupra menţinerii
sistemelor şi proceselor aferente. Cea mai bună cale
de a testa dacă o persoană este mai degrabă lider decât
manager este să-l pui să provoace o schimbare
posibilă. Pentru a îndrepta oamenii spre o nouă
direcţie trebuie să-i poţi influența.
 3. Legea procesului

“Ştiinţa conducerii se învaţă zilnic şi nu

într-o zi”

(Maxwell)
 Deşi este adevărat, că unii oameni se nasc mai
dotaţi decât alţii, abilitatea de a conduce este un
cumul de talente, care în marea lor majoritate
pot fi învăţate sau perfecţionate. Ştiinţa
conducerii are multe faţete: respect, experienţa,
putere emoţională, talent, disciplină, avânt,
sincronizare, viziuni, etc.
Mulţi factori care au legătura cu ştiinţa conducerii
sunt intangibili. De aceea, liderii au nevoie de
multă pregătire pentru a fi eficienţi.
 Orice proces de dezvoltare cuprinde etapele:
Prima etapă Nu ştiu ceea ce nu ştiu. Atâta timp cât un
om nu ştie cea ce nu ştie - nu poate evolua. Mulţi cred
că liderii pot fi doar câţiva şi-i au în vedere pe cei care
se află în fruntea unei companii. Dacă ar şti realitatea,
ar dori să afle mai multe despre conducere.
Etapa a doua Ştiu ceea ce nu ştiu. Asta o înţelegem
când ne dăm seamă, că nimeni din jurul nostru nu ne
urmează. ,,A fi conştient de faptul că eşti un ignorant
este primul pas către cunoaştere” (Benjamin Disraeli)
 Orice proces de dezvoltare cuprinde etapele:
Etapa a treia Când persoana se dezvoltă, dezvoltarea începe
să se facă simţită de ea. Liderul trebuie să-şi facă o credinţă de
viaţă din a învăţa în permanenţă. Dacă liderul va lucra în
continuu asupra sa, peste cinci ani va observa progresul. În 10
ani, abilitatea lui de a conduce va fi foarte eficientă, iar peste
20 ani, dacă va continuă procesul de dezvoltare ( la numai 39
ani) ceilalţi vor dori să înveţe de la el ştiinţa conducerii.
Etapa a patra. La etapă 4 nu mai este nevoie ca liderul să ia în
consideraţie fiecare mişcare pe care o face. La acest nivel
conducerea devine aproape automată.
 4. Legea navigaţiei
“Oricine poate să ţină cârma unei nave, dar numai un lider
cunoaşte cursul.”
 „Un lider bun este concentrat tot timpul. Să controlezi
direcţia e mai bine decât să laşi direcţia să te controleze.
Liderii care navighează fac mai mult decât să controleze
direcţia în care merg. Ei vizualizează în mintea lor toată
călătoria înainte de a părăsi portul. Ei cunosc obstacolele
înainte ca acestea să apară la orizont” (J.Welch)
 „ Un lider este cel ce vede mai mult decât ceilalţi, mai
departe decât ceilalţi şi înaintea celorlalţi”
(Welch, Maxwell)
 Caracteristicile navigatorilor buni:
 Se bazează pe analiza experienţei din trecut. Succesele le
vorbesc despre aptitudinile, capacităţile lor, iar eşecurile
despre presupunerile greşite şi metodele ce au dat greş.

 Ascultă ce au de spus alţii.

a) Ei adună informaţii din mai multe surse, iau în
consideraţie ideile membrilor echipajului;
b) Discută cu oamenii din organizaţiile lor pentru a
descoperi ce se întâmplă la moment chiar şi la cele mai mici
nivele;
c) Comunică cu liderii din afară organizaţiei, care le pot fi
mentori.
 Examinează condiţiile înainte de a lua orice hotărâre. Ei îmbină
spontaneitatea bazată pe intuiţie cu responsabilitatea. Înainte
de a lua o hotărâre, prevede şi apreciază rezultatele la care va
conduce această decizie.
 Concluziile la care ajung navigatorii reprezintă fapte reale,
viabile. Liderii buni au o atitudine pozitivă faţă de persoanele
pe care le conduc.
 Ei au încredere că-şi pot proteja oamenii în timpul călătoriei.
Ei nu întreprind nimic până nu sunt convinşi în planurile
proprii. Fără o astfel de încredere riscă să dea greş şi în viaţa
reală. Ei interpretează faptele realist, nu minimalizează
obstacolele şi nu evitată provocările. Uneori e foarte greu să
echilibrezi optimismul şi realismul, intuiţia şi planificarea,
credinţa şi faptele . Dar un lider trebuie să reuşească s-o facă,
dacă doreşte să fie un lider navigator eficient.
Pregătirea către navigare include etapele:
1. Planificarea cursului;
2. Determinarea ţelurilor;
3. Alegerea priorităţilor;
4. Lucru cu oamenii cheie (pentru a vedea ce întrebări, ce
probleme pot apărea se lucrează individual cu cei ce stau
la îndoială, pentru ca ei să accepte ideea);
5. Prevederea unei perioade de timp, ca oamenii să se
deprindă cu ideea.
6. Navigatorul trebuie concomitent să se aştepte şi la
probleme şi la succes. Oamenii permanent trebuie să aibă
informaţii despre succese şi realizări. Pentru a fi siguri că
se merge pe drumul bun, planurile şi rezultatele obţinute
periodic trebuie revăzute.
 5. Legea lui E.F. Hutton
“Atunci când vorbeşte un lider adevărat –
oamenii ascultă”
 ,, A avea putere înseamnă a fi o Ladу... Dar dacă
trebuie să le spui oamenilor asta, atunci nu eşti o
Ladу“ (Margaret Thatcher).
 Pentru a depista cine e liderul real trebuie să
observăm la cine se uită oamenii când cineva
pune o întrebare. Pe cine se aşteaptă ei să audă.
Dacă noul numit în funcţie constată că nu el este
liderul e absolut necesară colaborarea cu liderul
real.
 Tipuri de lideri:
 liderii poziţionali -  liderii reali - vorbesc
vorbesc primii. Ei au ultimii. Ei au nevoie
nevoie de influenţa doar de influenţa lor
liderului real, de aceea personală pentru a
preventiv trebuie să-şi rezolva ceva. Aşa tip de
coordoneze cu el lideri influenţează pe
deciziile. Aceştia toată lumea.
influenţează doar alţi
lideri poziţionali, care
oficial depind de ei;
 Elementele cheie în devenirea liderului:
 Caracterul (trăsăturile morale şi volitive);
 Capacitatea de a stabili relaţii multiple şi profunde;
 Cunoştinţele Liderul - trebuie să fie informat, să cunoască
faptele, să înţeleagă factorii implicaţi şi să întrevadă viitorul;
 Intuiţia lui - capacitatea de a mânui lucruri intangibile;
 Experienţa - numărul mare de provocări cărora le-a făcut faţă
în trecut
 Succesul din trecut. De fiecare dată, când liderul îşi asumă un
risc şi totul este bine, oamenii au un motiv în plus să creadă în
calităţile lui de lider şi să asculte tot ce el are de spus;
 Abilitatea de a face ceva valoros. Anume această abilitate
constituie motivul principal, care determină pe oameni să
urmeze liderul.
 6. Legea bazei solide
“Încrederea stă la baza ştiinţei conducerii”
 „Singurul lucru, care se întoarce din mormânt
şi refuză să fie înmormântat este caracterul
unui om. Cea ce a fost omul respectiv
supravieţuieşte şi nu poate fi îngropat în
veci...” (J.R. Miller).
 Caracterul face încrederea posibilă, iar
încrederea face ştiinţa conducerii posibilă.
 7. Legea respectului
“Oamenii îi urmează în mod natural pe liderii care
sunt mai puternici ca ei”.
 Când oamenii respectă pe cineva ca persoană - o
admiră. Când o admiră ca prietenă - o iubesc. Când
o respectă ca lider - o urmează. Dacă o persoană are
capacitatea de a conducere mai mare, ea va
recunoaşte foarte repede prezenţa sau lipsa acestei
capacităţi la ceilalţi.
 Cel mai mare test al respectului apare când un lider
face schimbări majore în organizaţia sa (exemplul
cu Harriet Turbant).
 8. Legea intuiţiei
“Liderul evaluează totul prin înclinaţia către ştiinţa
conducerii”.
Intuiţia unui lider este uneori factorul care separă liderii
mari de cei mediocri. Liderii percep detalii, cărora
alţii nu le dau atenţie. Deci pentru a deveni lider bun
trebuie mărită sensibilitatea.
Înclinaţia spre activitatea de conducere se manifestă în
aceea, că liderii văd totul şi instinctiv ştiu ce să
facă, citesc şi redau în acelaşi moment nenumărate
elemente intangibile ( Ex.: Schwarzkopf)
 Nivelele intuiţiei de lider:
 La primul nivel sunt lideri, care văd în mod natural,
ei sunt născuţi cu o predispoziţie specială pentru
conducere şi înţeleg oamenii instinctiv şi ştiu cum să-i
mişte dintr-un punct în altul. Oamenii cu intuiţie
nativă se pot folosi la maxim de ea şi au şansa să
ajungă lider de cel mai înalt calibru.
 La nivelul doi se referă persoanele cu intuiţie
informată adică acei care îşi dezvoltă intuiţia.
 La nivelul trei se referă persoanele care nu au nici o
legătură cu ştiinţa conducerii şi care nu manifestă nici
un interes în dezvoltarea talentului unui lider ei vor
urma pe alţii toată viaţa lor.
 9. Legea magnetismului
“Cei ce se aseamănă se adună”
 Liderii atrag persoane ca ei. Oamenii atraşi de lider pot avea deosebiri, dar
au mai multe asemănări, care se referă la „ zonele cheie” - atitudini, vârsta,
mediul de provenienţă, valori.
 O altă zonă de atracţie a oamenilor o constituie experienţa de viaţă. Dacă
în practica de viaţă au conlucrat cu liderii puternici aşteptările de la noii
lideri sunt mai mari.
 Persoanele care urmează liderii, vor avea aceleaşi abilităţi pentru ştiinţa
conducerii. De regulă, oamenii urmează lideri mai puternici ca ei. Liderul
ce se află la nivelul 7, are mai mare probabilitatea să atragă persoane de
nivelul 5 sau 6 decât de nivelul 2 sau 3.
 Liderul bun atrage lideri buni. Dacă liderul crede că oamenii atraşi de el
pot fi mai buni, e necesar să-şi îmbunătățească aptitudinile sale.
 10. Legea conectării
“Liderii ştiu că mai întâi trebuie să atingă inima
oamenilor, înainte de a cere o mână de ajutor”
 La stabilirea unui asemenea contact contribuie:
umorul; capacitatea de a face ca orice subiect să pară
absolut nou; încrederea liderului în sine şi programul
propriu care transmite publicului speranţă şi siguranţă;
atitudinea binevoitoare; aptitudinea de a transmite
publicului că el îi este cel mai bun prieten; capacitatea
de a vorbi emoţional, cu pasiune, de a contamina
publicul.
„Oamenilor nu le pasă cât de multe ştii până nu află
cât de mult îţi pasă” (Maxwell).
 11. Legea cercului intern
“Potenţialul unui lider este determinat de cei care îi
sunt apropiaţi”.
 Cu o echipă bună potenţialul explodează.
 „Liderul nu poate fi călăreţul singuratic. Liderul
găseşte în grupul său măreţie, iar el îi ajută să se
regăsească" (Warren Bennis).
De aici reiese necesitatea formării unei echipe
puternice cu un spirit de competiţie sănătoasă.
 Etapele schimbării liderilor:

1) se înlocuiesc urgent liderii cei mai slabi cu

lideri buni pe care îi are la dispoziţie şeful;
2) câte unul se schimbă liderii de mijloc, fiind
înlocuiţi cu liderii foarte buni din afara
organizaţiei;
3) grupul de liderii mai puternici se ajută să
devină cei mai buni.
 În cercul intern e bine de promovat cinci
tipuri de oameni:
 Oamenii cu valoare potenţială, cei care se promovează singuri,
se conduc şi se motivează singuri.
 Oameni cu potenţial pozitiv care ridică starea de spirit,
moralul organizaţiei, cei ce formează încrederea în reuşită al
angajaţilor etc.
 Oamenii care promovează liderul şi îl ajută să ajungă în vârf,
care îi oferă sprijin. Introduceţi în cercul vostru oameni care
vă pot ajuta să deveniţi mai buni (Maxwell). "Aşa cum fierul
ascute fierul, prietenii îşi ascută mintea unul altuia" (Solomon).
 Oamenii, care observă persoane talentate şi le promovează
 Aceia, care promovează alţi lideri.
 12. Legea delegării
“Numai liderii încrezători pot da putere şi altora”

 „Cel mai bun director executiv este cel care are

suficient bun simţ pentru a alege oamenii potriviţi,
pentru ce are de făcut şi suficient de reţinut pentru a
nu se băga peste ei, atunci când acestea lucrează”
(Theodore Roosevelt).
 “Lucrurile mari se întâmplă când liderul oferă lauri,
când pe el nu-1 interesează cine va lua laurii”
(Maxwell)
 13. Legea multiplicării
“Este nevoie de un lider
pentru a promova alt lider”
 J. Maxwell - în rezultatul unui sondaj - a stabilit că:
5% din toţi liderii reali au ajuns în postura de
conducere atunci când organizaţia lor trecea printr-o
criză şi erau obligaţii să facă ceva; doar 10% din ei
au talent înnăscut şi sunt în stare să navigheze
singuri, iar 85% s-au format ca lideri datorită celor
care le-au fost mentori.
 Liderii care dezvoltă alţi lideri:

 Fac din dezvoltarea altor lideri priorităţile

principale ale vieţii sale (dacă numărul liderilor
este mare potenţialul organizaţiei creşte).
 Sunt capabili să-i depisteze şi să-i atragă şi să
le câştige respectul.
 Creează un mediu energic în care ştiinţa
conducerii este în mare preţ.
 14. Legea acceptării
“Oamenii acceptă mai întâi liderul şi, de-abia
după aceea, viziunea acestuia”.
 Liderul găseşte visul şi apoi oamenii. Oamenii
însă întâi găsesc liderul, apoi visul. În viaţa mulţi
cred, că dacă au o cauză bună oamenii vor dori
automat să-i urmeze. Însă în realitate oamenii nu
caută la început cauze meritorii. Ei urmează liderii
merituoşi, care promovează cauze merituoase.
 Dacă l-au acceptat ca persoană, îi vor accepta şi
ideile.
Oamenii vor să meargă alături de oameni cu care se
înţeleg:
Lider Viziune Rezultat
Nu acceptă Nu acceptă Alege un alt
lider
Nu acceptă Acceptă Alege un alt
lider
Acceptă Nu acceptă Alege o altă
viziune
Acceptă Acceptă Urmează
liderul
 15. Legea victoriei
“Liderii mari găsesc întotdeauna o cale spre victorie”.

 Liderilor victorioşi li se pare complet inacceptabilă alternative

opusă victoriei, aşa că ei găsesc o soluţie care să-i conducă spre
victorie, după care îşi adună toate forţele în acest sens.

 Liderii sunt orientaţi la succes, cred în succes, ştiu a-şi

mobiliza eforturile. (exemplu W. Churchill)

 Liderii nu se pierd în situaţii critice, în aşa situaţii ei scot la

iveală tot ce au mai bun şi îşi mobilizează eforturile. Ei sunt
capabili la efort de durată. Lor le sunt caracteristice tenacitatea
şi pasiunea.
 16. Legea marelui avânt
“Avântul (însufleţire, entuziasm, energie vitală, progres
deosebit, dezvoltare rapidă) este cel mai bun prieten
al liderului”.

 Avântul este necesar, în mod special, atunci când

liderul pregăteşte o schimbare în organizaţia sa. Aşa
cum fiecare marinar ştie că nu poţi mânui cârma dacă
nava nu se află în mişcare, aşa şi liderii de excepţie
înţeleg că schimbarea direcţiei necesită un progres
prealabil.
 Pentru a trezi avântul, liderii trebuie:
1) să înţeleagă că dacă nu se vor realiza aceste schimbări
organizaţia sau ţara vor fi condamnate;
2) să aibă şi dorinţă fierbinte de a schimba starea lucrurilor.

 Totul începe cu un pic de progres. Primii paşi reuşiţi

provoacă încredere şi speranţă. Apare interesul, starea de
perspectivă, inspiraţia, entuziasmul. Ca să apară entuziasmul
trebuie să munceşti din greu şi să fii hotărât să obţii
excelenţă.
 Pentru a include oamenii în aşa schimbări liderul trebuie să
poată inspira, uimi, amuza, în unele cazuri chiar şi intimida
oamenii. Când apare avântul viitorul pare strălucitor,
obstacolele mai mici, iar problemele temporare.
 Avântul îi face pe lideri să arate mai bine decât în
realitate. Când liderii au avântul de partea lor oamenii îi
cred genii, lipsurile par de domeniul trecutului. Uită
greşelile făcute de lider. Avântul ăi ajută pe susţinători să
acţioneze mai bine.
Când organizaţia este condusă de un lider puternic care
se află în plin avânt oamenii sun motivaţi şi ca urmare
performanţele lor sunt mai bune.
E mai uşor să dezvolţi, decât să-l stârneşti. (Schiorii pe
apă ştiu că este mai greu să te ridici la suprafaţă decât să
te menţii de asupra).
Avântul este cel mai puternic agent de schimbare. Cu
elan suficient aproape orice schimbare este posibilă.
Constituie o problemă şi menţinerea elanului timp
îndelungat în caz de obstacole serioase.
 17. Legea priorităţilor
“Liderii înţeleg că activitatea nu înseamnă
neapărat şi rezultate”.

 Trebuie respectate anumite condiţii. Liderii nu

se dezvoltă niciodată atât de mult încât să nu
mai fie nevoie să stabilească priorităţi.
Principii care ajută la stabilirea corectă a
priorităţilor:
1. principul pareto. Esenţa acestuia poate fi
formulat astfel. Concentraţi-vă atenţia asupra
persoanelor sau activităţilor care se
încadrează în primele 20%. În termeni ai
importanţei primele 20 persoane asigură 80%
din reuşită.
2. este legat de cele 3 R: revendicare, răsplată, recompensă.
a) Revendicarea - lista priorităţilor trebuie să se înceapă cu aceea ce
se cere de la lideri. Însă unele din aceste cerinţe pot fi delegate
sau eliminate.
b) Răsplata - poate fi asigurată dacă liderul şi-ar concentra
activitatea în domeniu în care se pricepe cel mai bine, dacă se
respectă regula. În caz de o activitate poate fi realizată de altă
persoană la un nivel de calitate de 80% sau dacă poate fi pregătită
o aşa persoană această activitate trebuie să fie delegată.
c) ) Recompensa - lucrurile care-i aduc liderului cea mai mare
recompensă sunt mijloacele, procedeele ingenioase care-i permit
să soluţioneze eficient problemele şi trezesc emoţii pozitive.
Nimic nu dă energie mai mare unei persoane decât pasiunea
(sentiment puternic, foarte precis orientat).
 18. Legea sacrificiului
“Un lider trebuie să renunţe întotdeauna la ceva
pentru a merge mai departe. Trebuie să renunţe
pentru a evolua”.
 „A fi lider înseamnă a da exemplu. Când te afli într-o
astfel de poziţie oamenii îţi urmează mişcările pas cu
pas.” (Lee Iacocca).
 Pe măsură ce liderul creşte, responsabilităţile lui se
înmulţesc, iar drepturile scad. Dacă liderii trebuie să
renunţe pentru a urca, atunci, când ajung în vârf,
trebuie să renunţe şi mai mult pentru a rămâne acolo.
 19. Legea sincronizării
“Liderii mari ştiu că momentul în care conduci este la fel de
important ca ceea ce faci şi direcţia în care te îndrepţi”.

Ori de câte ori un lider face o mişcare, există patru direcţii:

 O acţiune greşită într-un moment nepotrivit duce la dezastru;
 O acţiune potrivită la un moment nepotrivit aduce rezistenţă;
 O acţiune greşită într-un moment potrivit este o greşeală;
 O acţiune potrivită într-un moment potrivit duce la succes.
Când un lider potrivit se întâlneşte cu sincronizarea, se petrec lucruri
incredibile.

MOMENTUL POTRIVIT RATAT conduce la dispariţia oportunităţi.

„N-am acceptat niciodată ce au spus călduros mulţi
oameni – şi anume că aş fi inspirat naţiunea... Mie mi-
a căzut în sarcină să exprim dorinţa şi hotărârea lor de
nezdruncinat. Naţiunea a fost ceea care a vrut să arate
că are o inimă de leu. Eu am avut norocul să fiu cel
care scoate răgetul... Vine un moment în viaţa fiecărui
om, un moment aparte pentru care a fost născut. Acea
oportunitate specială, dacă profită de ea îl va ajuta la
împlinirea misiunii – o misiune pentru care numai el
este calificat să o ducă la bun sfârşit. În acel moment
descoperi măreţia. Este ora cea mai frumoasă”.
(W.Churchill)
20. Legea dezvoltării explozive
“Pentru a determina o creştere e nevoie ca liderul să-şi
formeze susţinători. Dar, pentru a multiplica dezvoltarea, e
nevoie ca el să adune şi să formeze lideri”.
Orice lider care aplică Legea Dezvoltării Explozive, trece de la
matematica susţinătorilor la matematica liderilor. Liderii care
dezvoltă numărul susţinătorilor îşi măresc organizaţia cu câte un om
odată. Liderii care dezvoltă lideri îşi multiplică dezvoltarea, deoarece
fiecare lider creat de ei aduce cu sine susţinătorii săi. Dacă liderul
adaugă organizaţiei 10 susţinători, ei vor avea puterea a zece oameni
în plus. Dacă el adaugă 10 lideri, va avea puterea acestora plus
puterea susţinătorilor acestora şi a altor lideri pe care ei îi
influenţează.
 Liderii care dezvoltă
susţinători:
 Vor să fie doriţi
 Se concentrează pe
slăbiciuni
 Dezvoltă cele 20% de la
bază
 Acumulează putere
 Petrece timpul cu ceilalţi
 Se dezvoltă prin adăugare
 Au impact numai asupra
oamenilor cu care intră în
contact personal
Liderii care dezvoltă
lideri:
 Vor să fie urmaţi
 Se centrează pe puncte tari
 Dezvoltă cele 20% de la vârf
 Îşi tratează liderii individual,
pentru a avea impact asupra
lor
 Oferă putere
 Investeşte timp în ceilalţi
 Se dezvoltă prin multiplicare
 Au impact asupra oamenilor
pe care nici măcar nu îi văd
 21. Legea moştenirii
“Valoarea cea mai de preţ a unui lider este
succesiunea”.
 În foarte multe cazuri plecarea sau moartea unui lider de
mare succes este însoţită de scăderea productivităţii
organizaţiei şi chiar de falimentul acestea. Asta se
întâmplă din cauza că liderul nu şi-a pregătit succesorul.
 “Succesul vine când liderul le dă posibilitatea celor care îl
susţin să facă lucruri mari alături de el... Dar o moştenire
este creată numai atunci când o persoană determină
organizaţia de a face lucruri mari fără el” (Maxwell)
Liderii care aplică Legea Moştenirii sunt rari. Dar cei
care o aplică lasă în urma lor un succesor, făcând
următoarele:
 Conduc organizaţia „pe termen lung”. Întotdeauna
caută să servească interesele companiei şi ale
acţionarilor acesteia, îşi pregătesc din timp un
succesor;
 Creează o cultură a liderilor;
 Se sacrifică astăzi pentru a-şi asigura succesul de
mâine;
 Pune echipa înaintea indivizilor. Cu cât organizaţia
este mai mare, cu atât echipa de lideri trebuie să fie
mai numeroasă;
 Părăseşte organizaţia cu integritate.