A.

Frecarea in natura
Avalanse uscate de zapada prafoasa
Avalansele

De pe platourile montane pe povarnisurile mai abrupte se desprind din cand in cand mase
uriase de zapada care aluneca ori se rostogolesc la vale,marindu-si pe parcurs
volumul,greutatea si viiteza care cresc mai ales atunci cand odata cu desprinderea lor din
loc intervine insolatia! Oamenii de munte rezerva apelativul de avalansa sau lavina
tuturor miscarilor de zapada sau de gheata de mai mari proportii.

Cu forte dinamice ale naturii,avalansele, au un mecanism de declansare brutal din

impulsuri variate,,prioritate fiind acumularea in covorul de zapada,rezistenta
acestuia,structura ca si vanturile,temperatura considerandu-se ca avand un rol
secundar,dar cu importanta in caderile mari de precipitatii solide! 18373xlk34kgf3y

Avalansele reprezinta in esenta o forma a eroziunii mecanice,cea mai neasteptata si cea

mai spectaculoasa,rezultata din actiunea directa a fortei de gravitatie asupra maselor de
zapada aflate intr-un echilibru instabil si cuy o slaba coeziune in adancime!

In deplasarea avalanselor pe pante intra in joc nu numai unghiul de frecare static,dar si

unghiul de frecare cinetic,desigur mult mai slab,care poate sa scada pana la 14 grade C
pentru zapada prafoasa si nu depaseste 27 de grade C pentru zapada umeda,tasata,Totusi
zapada nu se poate scurge pe pantele a caror unghicu orizonatala este cuprins intre
unghiul de frecare cinetic si unghiul de frecare statica,dar o data pusa in miscare intr-o
cauza oarecare,pleaca la vale,rupand coeziunea si antrenand prin energia eliberata de
travaliul gravitatiei,care este supererior travaliului de frecare interna si masele de zapada
alaturate! Coborand de-a lungul pantelor,avalansele smult arbori,bucati de roci si material
mobil pe care-l depun la sfarsitul cursei lor intr-o gramada confuza de daramaturi!In Alpi
apar cu zecile in fiecare anb,in oricew anotimp si fara ca sa urmareasca permanent acelasi
culoar pe versantii muntilor! In Carpati,drumul avalanselor se vede de departe pe coasta
muntelui,marcat de arborii culcati la pamant.Cu toate masurile de precautie,nu se poate
spune ca a trecut o iarna in care avalansele din Bucegi,Fagaras,Paranf,Retezat,sa nu fi
facut victime!

Tipuri de avalanse: lg373x8134kggf

Avalanse uscate de zapada prafoasa:

- se produc in mijlocul iernii cand zapada este proaspata, nebatuta de vant,fara mare
coeziune, in primele zile ale caderii ei!cauza principala a acestor tipuri de avalanse ar
consta intr-o supraincarcare datorata precipitatiilor solide foarte bogate si in timp foartye
scurt, cum a fost cazul cu catastrofele care au atins regiunile ST. gothard ( Alpi) la 20
ianuarie 1951.
Avalansele in placi sau de rostogolire

- in cazul consolidarii superficiale a zapezii,care intervine normal la 3-4 zile dupa

caderea ei,daca nu se face prea frig,atunci pot surveni avalansele in placi sau de
rostogolire! Aceste avaanse constituie un tip secundar,datorandu-si existenta daramarii
zapezilor dupa o perioada de vant,in locuri la care nici nu te astepti! pornirea este marcata
printr-un zgomot sec ca al unei oale sparte.in cursul deplasarii sale,placa de zapda se
sfarama repede in parti mai mici, intr-un fel de "tigle" care se incaleca unele pesten
altele.Astfel avalansele nu ating niciodata proportii prea mari si rareori pericicliteaza
regiunile locuite: sunt cele mai frecvente in zonele practicarii sporturilor de iarna.

Avalansele de primavara

- se produc de obicei in zapezile mai grele,vechi,cand la primele incalziri de primavara

zapada incepe sa se deplaseze.fiind avalanse mari,de fund,ele transporta zapada ramasa
din timpul iernii,atrenand in general si o parte a pamantului cu o ingramadire de bulgari
de zapada murdara,care impiedica circulatia pe drumurile de munte! in general,
avalansele de primavara se deplaseaza lent,prin aceleasi locuri,nu provoaca mari
stricaciuni,schiorii putand sa se fereasca de ele!

Avalansele de circuri glaciare

-avalansele se dezlantuie si inlauntrul circurilor,situate la o altitudine mai mare,al caror

fund de obicei este ocupat de un ghetar!Zapezile cazute pe varfurile dimprejurul
circurilor,aluneca pe peretii stancosi,formand la marginile lor un taluz extrem de
rezistent,mult mai rezistent decat zapada propriu-zisa!

Unele din cele mai frecvente pericole pentru turisti iarna si primavara , cand se gasesc pe
traseele alpine, sant avalansele si lavinele.Daca avalansele poarta zapada la vale,in
general iarna,prin rostogolire pe jgeaburi, hornuri si valcele foarte inguste cu un grad
mare de inclinatie (declinivitate), lavinele pornesc in aval prin alunecare,expresia - in
scanduri - de obicei primavara pe pante mai putin inclinate , dar cu o suprafata mai mare,
inierbate sub forma unui con rasturnat.

Declansarea avalanselor este conditionata de factori externi si are loc aproape sigur dupa
ninsori abundente, cu crestere rapida a straturilor proaspete de zapada.Acestea avand
coeziunea scazuta - intre cristaluri - dezechilibreaza tensiunea, determinand o miscare a
masei de zapada prin rostogolire.

Un alt factor important care favorizeaza aceasta este vantul, ce poate actiona atat in
timpul, cat si dupa ninsoare, transportand zapada din portiunile expuse vantului, in
portiuni ferite de vant, dar fara adeziune.

Avalansele se mai pot declansa si la actiunea topirii zapezii in fisurile stancilor - de pe

creste - ca apoi, din cauza frigului - noaptea - apa inghetata, isi mareste volumul si
disloca parti din stanca, care se pravalesc numai in ziua urmatoare, cand priza de gheata
 care le-a tinut pe loc s-a topit - daca a fost soare - si astfel, zapada marindu-si greutatea,
impreuna cu bucatile de stanca, se rostogolesc prin jgheaburi, hornuri, stricand echilibrul
zapezii si antrenand-o la vale.

Pericolul avalanselor consta in faptul ca ele surprind fulgerator pe turistul care este pe un
traseu alpin si traverseaza un jgheab, o valcea sau escaladeaza un horn.Aceasta, fiindca
viteza de deplasare a zapezii pe suprafata este de 13-14 m/s , iar praful de avalanse -
cristale - de 15-18 m/s. Greutatea ninsorilor inghetate - pulbere - pana la -10 grade,
formeaza avalanse cu o greutate intre 10-15 kg/mc. Antrenat in aval de o asemenea
avalansa, turistul risca in primul rand sa sucombe, ingerand pe caile respiratorii cristalele
de zapada, respectiv praful de avalansa, care in doua minute poate aduce moartea prin
sufocare.Apoi, viteza excesiva de lunecare, il proiecteaza pe stancile laterale ale
valcelului sau cele iesite din sinuozitatile lui.

Cum putem sa inlaturam asemenea accidente?In primul rand fiindca locurile de

declansare a avalanselor asa-zise uscate de iarna sunt cunoscute, vom evita traseele
turistice care traverseaza aceste zone. De fapt, iarna ele sunt inchise prin insemne
amplasate de Salvamont.Apoi,nu vom porni la drum daca a nins abundent toata noaptea
si continua sa cada zapada si ziua,decat numai dupa cateva zile.

Daca totusi suntem in munte pe o poteca de iarna spre golul alpin, vom lua unele masuri
preventive, si anume: la traversarea zonelor cu valcele, jgeaburi si hornuri pe pante
repezi, inclinate, ne vom acoperi caile respiratorii cu un tifon iar la mijloc ne vom lega un
jnur de avalanse lung de 10 - 15 m, de uloare rosie verde sau galbena. Aceasta pentru ca
in caz de declansare a avalansei sa nu ingeram particule de cristale-praf, iar in caz de
rostogolire sa fim usor de localizat dupa bucata de snur.

Vom traversa aceste zone periculoase numai cate unul nicidecum in grup .Daca totusi
evenimentul s-a produs vom indeparta membrele , tinand capul in sus , pentru a avea o
suprafata cat mai mare si vom executa miscari repezi ca la inotul bras , pentru a ne putea
mentine deasupra zapezii.

Acoperiti de avalansa vom cauta sa determinam - in masura in care este posibil - pozitia
corpului , findca in zapada ne gasim in stare de imponderabilitate . Aceasta o putem face
daca reusim sa lasam sa ne cada din mana o manusa sau alt obiect , care datorita fortei de
gravitatie ne va ghida in ce sens vom cauta sa ne autosalvam prin miscare , pentru a iesi
la suprafata , tinand ont ca zapada uscata este afanata si nu opune o rezistenta prea mare.
 B.Frecarea in tehnica

1. Frecarea în rulmenţi

1.1. Rostogolirea în condiţiile frecării uscate sau mixte

Pentru studiul pierderilor prin frecări în rulmenţi se vor adânci în

primul rând aspectele frecării de rostogolire. Dacă pe suprafeţele de contact
există o lubrifiere săracă şi când vitezele de rotaţie sunt reduse, va exista un
regim de frecare uscată sau mixtă. Forţa de frecare elementară va avea
direcţia rezultantei vitezelor relative de alunecare diferenţială, care, în cazul
general, are componente pe direcţiile celor două axe ale elipsei de contact şi
o componentă tangenţială datorată vitezei unghiulare de pivotare.
Dacă nu se ţine seama de adeziunea ce are loc pe o porţiune a
suprafeţei de contact, atunci, în prima aproximaţie, coeficientul de frecare va
fi acelaşi pe întreaga zonă de contact şi va depinde de natura materialelor şi
de starea suprafeţelor şi lubrifierea lor. Se pot calcula forţele şi momentele
de frecare care apar în ecuaţiile de echilibru.
Momentul forţelor de frecare elementare în raport cu axa care trece
prin centrul bilei, perpendiculară pe linia care defineşte unghiul de presiune.
Similar cu momentul forţelor de frecare luat în raport cu axa Oy, existent
numai în cazul când momentul giroscopic nu este frânat de forţele de
frecare.
Calculul pierderilor prin frecare în rulmenţi, se poate trata mai uşor
dacă se consideră independent mişcarea de rostogolire şi cea de pivotare. Pe
lângă factorii menţionaţi anterior frecarea de rostogolire mai depinde şi de
fenomenul de adeziune de pe o anumită porţiune a zonei de contact.
În afară de pierderile prin frecare datorate alunecării relative dintre
suprafeţele de contact, în procesul de rostogolire mai apar şi pierderi
datorate histerezisului elastic.

1.2. Rostogolirea în condiţiile frecării fluide.

Lubreficaţia elasto-hidrodinamică
 În anumite condiţii de viteze şi încărcare este posibil ca în zonele de
contact dintre corp şi calea de rulare să apară un film de lubrefiant de
grosime suficientă pentru a apare frecare fluidă. În acest caz, pentru studiul
fenomenelor din filmul de lubrefiant, pe lângă ecuaţiile hidrodinamicii care
stabilesc mecanismul de formare a portanţei, vor tebui considerate şi
deformaţiile elastice ale suprafeţelor sub influenţa presiunilor de film, a
căror contribuţie la stabilirea formei interstiţiului este hotărâtoare. Aceasta
constituie problema lubreficaţiei elasto-hidrodinamice la care se adaugă
problema modelului reologic al lubrefiantului, iar pentru o analiză mai
riguroasă şi influenţa factorului termic.
Complexitatea problemelor a făcut ca iniţial să fie abordat numai
cazul bidimensional, corespunzător rostogolirii unor cilindrii de lungime
teoretic infinită, în condiţiile unei evoliţii izoterme a lubrefiantului şi a
dependenţei exponenţiale a vâscozităţii de presiune, sarcina ce revine de
Q
lungime este l
.
Sistemul de ecuaţii care trbuie rezolvat în aceste ipoteze va fi dat de :
- ecuaţia lui Reynolds bidimensională :

d  h 3 dp  dh
 
  12U dy
ay 
  ay 
- variaţia exponenţoală a vâscozităţii cu presiunea :
kpp
   0e

- expresia grosimii interstiţiului :

y2
h  h0  v
2R

- expresia deplasării elastice a suprafeţelor de contact în funcţie de

încărcare între limitele S1 şi S2 :
S2
2
v *
E  p(s) ln( y  s)ds  C
S

Condiţiile la limită utilizate sunt :la intrare, p = 0, la o distanţă mare

p
de zona presiunilor înalte pentru y = S1 ; la ieşire, p = y
0 pentru y = S2.
Un exemplu al aspectului interstiţiului şi al formei distribuţiei de
presiuni în zona de contact, obţinut printr-un calcul bazat pe ipotezele de mai
sus.
 La rostogolirea unei sfere problema este tridimensională. Trebuie să
fie considerată lăţimea finită a zonei de contact, iar apropierile marginale ale
suprafeţelor celor două elemente apar pe ambele laturi ale suprafeţei de
contact. Rezultatele recente obţinute prin tratarea numerică a contactului
dinre bilă şi calea de rulare au stabilit şi dependenţa grosimii minime a
filmului, de elipticitate a zonei hertziene de contact.
O relaţie empirică care lagă filmul este :
H '  (1  1,6e 0, 62 k ) H
Valorile de mai sus, pentru grosimea filmului de lubrefiant, au fost
deduse în ipoteza că se asigură o alimentare suficientă cu lubrefiant a zonei
de contact. Aceasta corespunde existenţei lubrefiantului cel puţin la distanţa
S0 de centrul zonei de contact. Excesul de lubrefiant din zona care depăşeşte
această limită nu va mai participa la ungere, revenindu-i pe de o parte un rol
pozitiv în eliminarea căldurii, iar pe de altă parte altul negativ, mărind
pierederile prin frecare. Valoarea distanţei S0 pentru cazul sferei, poate fi
luată aproximativ S0  500h0 .
În vederea stabilirii unui regim de ungere complet fluidă este necesar
ca valoarea grosimii hm să fie mai mare decât grosimea limită hmin necesară
evitării străpungerii filmilui de microasperităţile suprafeţelor.
Forţele de frecare care apar în zona de contact vor depinde de vitezele
v
relative de alunecare, fiind date de legea lui Newton :  
h
Calculul forţelor şi momentelor de frecare care intervin în ecuaţii se
poate face în mod simpificat prin considerarea numai a forţelor care apar la
nivelul elipsei de contact. Pentru calculul forţelor de frecare elementare,
funcţie de distribuţia hertziană a presiunilor, trbuie determinată în prealabil
valoarea vâscozităţii locale ale lubrefiantului.