Hazade naturale

Motto: Avalansa cea mai putin periculoasa este cea care nu omoara pe nimeni! Definitie : Reprezinta in esenta o forma a eroziunii mecanice, cea mai neasteptata si cea mai spectaculoasa, rezultata din actiunea directa a fortei de gravitatie asupra maselor de zapada aflate intr-un echilibru instabil si cu o slaba coeziune in adancime. Ele sunt temute, caci fac uneori victime omenesti. In muntii nostri, victimele avalanselor sunt mai ales turistii, schiorii, alpinistii, asa cum am precizat anterior. In muntii mai mari (Alpi, Anzi, Himalaya) si avalansele sunt pe masura acestora, ele producand deseori catastrofe, acoperind sosele, cai ferate si mijloace de transport surprinse in zona, dar si catune, cartiere si chiar orasele. In statul Washington din SUA, in 1910, o avalansa cazuta peste o linie ferata a tarat "in prapastie" doua trenuri de persoane. In acelasi an, in Canada, au murit intr-o avalansa 62 de muncitori care dezgropau un tren acoperit de o avalansa anterioara. In 31 mai 1970, o avalansa uriasa, declansata de un cutremur (s-a rupt un ghetzar suspendat), a acoperit in intregime oraselul Yungay din Peru, facand 18.000 (!) de victime. In 10 ianuarie 1962, acesta fusese "iertat" de o alta avalansa uriasa, pornita de sub varful Huascaran, care, dupa ce a parcurs 16 km, a facut 4000 de victime in 9 mici localitati vecine. Localizare: Avalansele pe pante sub influienta gravitatiei Avalansele de zapada si de gheata se produc brusc in zonele montane, acolo unde zapada si gheata, in cantitati mari, persista vreme indelungata si unde prezenta pantelor si vailor usureaza alunecarea, datorita gravitatiei, pravalindu-se cu mare viteza si distrugand totul in calea lor. Zapada, depusa la baza pantei, provoaca mai departe, prin topire, scurgeri masive de apa. Aceste avalanse iau nastere in toate anotimpurile, mai rar toamna, pastrind anumite caracteristici dupa sezon. Tipuri de avalanse: In deplasarea avalanselor pe pante intra in joc nu numai unghiul de frecare static, dar si unghiul de frecare cinetic, desigur mult mai slab, care poate sa scada pana la 14 grade C pentru zapada prafoasa si nu depaseste 27 de grade C pentru zapada umeda, tasata. Totusi zapada nu se poate scurge pe pantele a caror unghi cu orizontala este cuprins intre unghiul de frecare cinetic si unghiul de frecare statica, dar o data pusa in miscare intr-o cauza oarecare, pleaca la vale, rupand coeziunea si antrenand prin energia eliberata de travaliul gravitatiei, care este superior travaluiului de frecare interna si masele de zapada alaturate. Factorii care contribuie la declansarea avalanselor: Factorii care genereaza avalansele de zapada si de gheata sunt atat naturali, cat si antropici legati de actiunea omului prin despadurirea versantilor, sau schimbarile produse in structura arboretului. Nasterea lor este determinata de cauze complexe. Acesti factori naturali, multipli, fiecare din ei avand, de la caz la caz, o contributie mai mare sau mai mica, pana la declansarea avalansei. Sunt numiti de unii conditii sau cauze, si pot fi incadrati in trei grupe mari: 1) Relieful: Este cel care reprezinta patul pe care se asterne patura de zapada. Deplasarea zapezii, prin alunecare sau raostogolire, pe acest pat, depinde de unele conditii meteo, dar si de relief. Inclinarea pantei: Avalansele se declanseaza pe pante cu inclinatia intre aproximativ 20 si 55 grade. Pe pantele cu inclinatie mai mare, zapada nu se aseaza dar, dupa caz, acestea pot fi maturate de avalanse venite mai de sus. Firul vailor inguste, sub forma de V, e mai periclitat de avalansele venite de pe versant, decat al celor largi, in forma de U.

Avalansele

Morfologia suprafetei solului. Pantele lungi, plane, convexe sau concave, sunt mai periculoase ca cele in trepte. Pantele cu copaci, jnepenisuri/tufisuri, blocuri de stanca, denivelari, sunt mai putin periculoase, retinand zapada. 2) Zapada: Este desigur principala conditie pentru decalnsarea avalanselor. Grosimea stratului: Se considera ca, in medie, grosimea de peste 30 de cm este periculoasa pentru montani; Densitatea: Pe langa grosimea stratului , conteaza mult si densitatea; Structura microscopica (forma cristalalelor) are rol determinant. Ea variaza in functie de conditiile meteo din timpul ninsorii si in plus sufera transformari importante in timp. Periculoase sunt ninsorile abundente cu zapada uscata, cand stratul nou nu s-a tasat si nu s-a sudat de baza. 3) Conditiile meteo: Ele influienteaza structura intima a zapezii, a fiecarui strat, relatia dintre straturi si adeziunea zapada-sol. Temperatura. Frigul sub 0 grade C nu permite realizarea unei coeziuni intre fulgii de zapada si nici cu stratul anterior sau cu solul. Incalzirea vremii, cand se produce moderat, progresiv, favorizeaza tasarea stratului nou de zapada si marirea coeziunii interne a lui precum si sudarea cu stratul mai vechi, reducandu-se riscul de avalansa. Cand incalzirea se produce brusc si puternic, cu vant cald sau cu ploaie, zapada se inmoaie, devine apoasa, grea, putand usor aluneca pe straturile mai vechi sau pe pat. Acesta este si cauza avalanselor de primavara din zilele insorite. Vantul asociat ninsorii, produce depuneri inegale, dar deseori continua transportul zapezii de la suprafata si dupa oprirea ninsorii. Acumularea de zapada astfel adusa si depozitata in culoare sau in placile de vant este foarte periculoasa, fiind de obicei mai instabila decat cea depusa obisnuit, prin ninsoare linistita, si de asemenea fiind mai greu de recunoscut. Mecanismul de declansare a avalanselor Stratul de zapada adera la sol sau la stratul depus anterior mai mult sau mai putin, in functie de factorii descrisi anterior. Consolidarea dintre stratul nou si cel vechi se produce lent, in 2-3 zile sau chiar mai multe, reducand riscul de declansare spontana, care este foarte mare imediat dupa ninsoare. Aderenta mentine patura de zapada, greutatea aparente tinde sa invinga adereanta la sol sau coeziunea dintre staturi. Cresterea greutatii aparente poate fi o crestere reala de greutate a stratului de zapada, cand se autodeclanseaza avalansa, sau adaugarea altor forte, cand avem avalansa provocata. Pe pantele cu inclinatie mare, in jur de 45 grade, autodeclansarea se produce la cantitati mai mici de zapada, si prin urmare se descarca mai des. Pe pantele mai line e necesara o cantitate mai mare pentru a rupe echilibrul, dar potentialul distructiv este mai mare din cauza energiei potentiale mai mari. Avalansa o data pornita, evolueaza nu numai in functie de inclinarea pantei si masa de zapada, ci si de morfologia pantei, de tipul zapezii si de multi alti factori. Evolutia depinde si de procesele interne ce se petrec in masa de zapada in alunecare, caci cristalele de zapada se modifica, devenind in majoritatea particule si deci o mare fluiditate, ce duce la o mare viteza de curgere a avalansei. Consecinte : Coborand de-a lungul pantelor, avalansele smulg arbori, bucati de roci si material mobil pe care-l depun la sfarsitul cursei lor intr-o gramada confuza de daramaturi. In Alpi apar cu zecile in fiecare an, in orice anotimp si fara ca sa urmareasca permanent acelasi culoar pe versantii muntilor. In Carpati, drumul avalanselor se vede de departe pe coasta muntelui, marcat de arborii culcati la pamant.

Masuri : Pentru evitarea pericolelor legate de avalanse, este importanta cunoasterea precisa a arealelor in care se produc. Cartografierea acestor areale si realizarea hartilor de risc permit luarea celor mai eficiente masuri de atenuare a impactului acestora asupra activitatilor umane. In dreptul culoarelor de avalansa sunt construite tunele de protectie, iar pe versanti sunt amplasate ziduri de protectie, gardulete sau plase de sarma. Plantarea unor perdele forestiere de protectie s-a dovedit eficienta mai ales pentru protejarea drumurilor pe distante mari. In tarile cu avalanse frecvente, s-au creat servicii speciale. Unul din cele mai vechi si cunoscute este cel elvetian de langa Davos (Weissfluchjoch), fondat in 1935. In SUA, el se afla in Muntii Stancosi, la Fort Collins (statul Colorado), in Franta la Grenoble. Pana si tari cu munti mici (Scotia) au servicii de specialitate. Aceste institutii dispun de o retea de statii, unele cu specialisti, altele automate, de senzori amplasati in sol etc., care culeg o serie de parametri privind zapada (grosime, numar de straturi, temperatura lor, structura, coeziunea dintre straturi), locul, ora, cauza declansarii avalanselor, viteza de deplasare, distanta parcursa, marimea conului avalansei, tipul avalansei etc. Se filmeaza avalanse din exterior, se studiaza avalanse "din interior" (observatori in buncare). Se fac studii "de laborator", chiar si pe avalanse miniaturale cu zapada adevarata sau " zapada" din zahar, faina, nisip etc., modifacand "patul" avalansei, inclinarea pantei, etc. De asemenea sunt afisate cazurile cu victime si analizate apoi statistic. Concluziile stau la baza masurilor de reducere a numarului de victime, atat a celor datorate catastrofelor (avalanse peste sosele, cai ferate, localitati), cat si de reducere a numarului de schiori, turisti si alpinisti morti in avalanse. O statistica pe 35 de ani pentru Alpii elvetieni da media de 75 de oameni/an acoperiti de avalanse, din care decedati 35/an. In Alpii francezi, o statistica pe 28 ani da media de peste 100 persoane/an implicate in avalanse, cu o medie de 30 morti/an. In iarna 1996/1997 au fost 23 de morti in avalanse in Alpii francezi, in 2002/2003 au fost 26, dar au fost si ani "negri": sezonul 1969/1970 si 1980/1981 cu cate 57 morti. In SUA avalansele fac 20-30 victime/an (19 in sezonul 1997/1998). In Tatra poloneza 1-4 morti/an intre 1985-2000. Cifrele sunt in descrestere de la an la an, dar nu numeric ci doar procentual, raportat la numarul total (in continua crestere) de turisti, schiori si alpinisti. Dar daca in Alpii elvetieni in perioada 1945-1959, turistii, schiorii, alpinistii au reprezentat numai 43% din cei morti in avalanse (restul in catastrofe-33% sau muncitori in zone montane-24%), in perioada 1975-1979 90% dintre mortii in avalanse au fost turisti, schiori, alpinisti! Aceste cifre dovedesc eficienta masurilor de protectie a soselelor, constructiilor si totodata "explozia schiului". Nu avalansele fac cele mai multe victime in munti. O statistica franceza arata ca doar 20% din decesele in munti sunt cauzate de avalanse. (30 persoane/an), in munte mor deci 150/ an, fata de 600/an prin inec (din care 47 in piscine particulare!) , si 40-45/an in accidente de vanatoare. La fel, in muntii nostri nu avalansele fac cele mai multe victime. Dar iarna 2003-2004 a fost catastrofala: 8 schiori si turisti morti in avalanse pana in 24 febr.! In anii '80, la consfatuirile anuale ale sefilor de echipe Salvamont, sa facut un studiu statistic privind accidentele grave si mortale in muntii nostri, inclusiv privitor la avalanse, notand cifrele ce le citeau sefii de echipe. Se observa ca numarul de victime in avalanse tinde sa creasca in Carpatii nostri.

Ambele fotografii sunt facute pe versantul nord-vestic al Masivului Ignis in 20 martie 2005 Bibliografie Hazarde naturale si antropogene de Dan Baiteanu, Radita Alexe

Bucegi - Valea Cerbului, in partea inferioara

Avalansa pe Valea Bujorilor (Bucegi, Morar), 22 martie 2007

Iezer-Papusa, februarie 2006

Avalansa in zona Balea, Muntii Fagaras

Bibliografie :
Hazarde naturale si antropogene de Dan Baiteanu, Radita Alexe si www.Hazaerdenaturale.ro Elevi : Buscu Patricia Stoica Bianca Sandu Andreea Vouciuc Ligia