1.

Tarmul – caracteristici generale

Tarmul este relieful construit sub influenta valurilor si curentilor in perioade de timp de
ordinul a 100 de ani. In profil transversal este delimitat la partea inferioara de muchia terasei
tarmului unde se inregistreaza frecvent actiunea valurilor, iar partea superioara de linia stinsa de
cele mai inalte valuri([Link],1981,1984).Deseori tarmul este confundat cu plaja, de aceea
in acest sens exista frecvent trei categorii de opinii:

-tarmul este considerat sinonim cu plaja

-tarmul este o unitate de relief cuprinsa intre limita cea mai joasa a refluxului si linia maxima
atinsa de swash la fluxul cel mai inalt

-tarmul este sinonim cu litoralul,intinzadu-se intre linia maxima a valurilor si campia selfului
continental.

Importanta practica deosebita a tarmului rezulta din morfodinamica lui [Link] au loc cele
mai intense procese de transformare a materiei si energiei din cadrul sistemului [Link] cadrul
tarmului se acumuleaza stocul de nisip care va fi preluat si transformat de valuri si curenti in profil
longitudinal sau [Link] vorba de driftul de tarm, de plaje si de curentii rip.

Driftul de tarm(Longshore drift)se desfasoara de-a lungul tarmului prin santurile dintre bare,
care functioneaza ca niste adevarate [Link] principal este curentul longitudinal de
tarm(Longshore current,Courant littoral) generat de valurile care matura spatiul respectiv sub un
anumit unghi fata de linia [Link] functie de orientarea driftului sunt transportate alternativ in lungul
tarmului cantitati mari de nisip, care insa, de cele mai multe ori se mentin in sistemul tarmului fie pe
terasa tarmului, fie pe plaje.

Driftul de plaje(Beach drifting, Strandvertriftung) se desfasoara pe fata plajei, agentul

principal fiind swash-ul, amplasarea sa este restransa.

In profil transversal stocul de nisip este afectat prin curentii rip, orientati perpendicular fata
de linia apei si avand deseori forte deosebit de [Link] acest caz sunt scoase din sistemul tarmului
cantitati de nisip care nu mai revin decat [Link] pe versantul si pe glacisul litoral aceste
cantitati de nisip sunt pierdute pentru tarm.

Aceste procese de deplasare a maselor denisip se desfasoara in cea mai mare parte a anului,
producand efecte de eroziune sau acumulare.

CLASIFICARE:

Principala clasificare a tipurilor de tarm se face pornind de la caracterul lor eroziv sau
[Link] deosebesc astfel tarmurile de eroziune,simple, fara plaje,bancuri, bare, etc, si
tarmurile de acumulare, mult mai complexe. Acestea pot fi mlastinoase sau nisipoase.

Morfologic, tarmul se divide in urmatoarele subunitati:coordonul de dune, plaja, terasa.

(Figura 14).
 Profilul alaturat(Fig. 14) releva clar cele doua elemente principale ale tarmului specific
marilor cu maree de mica amplitudine:terasa si plaja.

Terasa tarmului s-a format prin eroziunea [Link] o partea activa afectata si azi de
tulburenta provocata de valuri mai ales la furtuni si o parte inactiva, acoperita actual cu depozitul pe
care s-au grefat plajele si relieful adiacent lor.

Aceste forme de acumulare, afectate continuu de valuri sunt:

-conuri de revers(Wash-over fan), formate prin acumularea nisipului transportat de cele mai
mari valuri care depasesc cordonul de dune

-dunele(Shore dunes), formate prin eolizarea cantitatilor de nisip in exces de pe plaje.

-plaja(Beach, Plage, Strand, Pliaj)cu relief complex

-barele si santurile(Ridge and runell) sunt formatiuni de acumulare in care se afla un

important stoc de nisip de cea mai mare importanta pentru evolutia plajelor.

Acest profil transversal sinoptic releva numai o parte din complexitatea reliefului [Link]
plan apar elemente care maresc variabilitatea acestui relief.

[Link] privind morfologia tarmului si a subunitatilor sale

Tarmul este unitatea fundamentala a litoralului. Aici au loc cele mai intense procese de
transformare a energiei si materiei, reflectate in dinamica continua a [Link] acest relief
tanar si dinamic constituie suportul material al oricaror forme de impact [Link] lucrarilor
de protectie antierozionala, amenajarea de noi spatii turistice si asezari, amenajarea siturilor
portuare, sunt amplasate in cadrul [Link] acestui sistem teritorial fragil la diferitele
forme de impact uman este diferit ; pozitiv in cazuzl optimizarii relatiilor dintre structurile artificiale si
cele naturale, sau negativ, insotit de mari pagube materiale, in cazul crearii unor relatii discordante
intre constructiile de orice fel si relief.

[Link] privind variabilitatea tarmului in profil longitudinal

Privit in profil longitudinal deci intr-o abordare tridimensionala tarmul unui anumit litoral se
prezinta neuniform, ca o succesiune de sectoare cu trasaturi geomorfologice foarte [Link]
astfel o variabilitate mai mult sau mai putin pronuntata in functie de tipul reliefului litoral, de
distanta fata de sursele principale de nisip, de marimea stocului de nisip din aceste surse, de directia,
intensitatea si ritmul driftului de aluviuni, ca si de ceilalti factori genetici.

Fiecare sector de tarm se caracterizeaza printr-un relief specific care reprezinta raspunsul
geomorfologic la actiunea factorilor genetici, grupandu-se in cinci categorii:

Retragerea paralela a tarmului – cu formarea barierelor nisipoase sau cochilifere mobile,care

se deplaseaza in detrimentul reliefului litoral adiacent. Intensitatea deplasarii depinde de tipul
reliefului litoral pe care se grefeaza bariera, iar ritmul deplasarii, de factorii hidrologici(nivelul marii,
valuri, curenti), tectonici si [Link] morfologic de bariera rezulta din corelarea tuturor acestor
[Link] paralela este specifica barierelor deltaice si unor bariere [Link] submers
se caracterizeaza prin profil scurt, energie mare si pante accentuate; terasa tarmului este ingusta, cu
2-3 bare reduse volumetric.

Avansarea paralela a tarmului, cu formarea campurilor de [Link] emers prezinta mai

multe aliniamente de creste nisipoase, aflate in diferite stadii de [Link] submers are un
profil lung, energie redusa si pante foarte [Link] tarmului este bine dezvoltata, cu 5-6
aliniamente de bare in care se afla un important stoc de nisip.

Dinamica stationara este specifica tarmurilor stationare in perioade scurte de timp,

maximum 10-20 de [Link] loc numai fluctuatii ale plajelor, tarmul ramanand practic stabil la nivelul
celorlalte componente morfologice.

Deplasarea rotationala in sensul, sau invers acelor ceasornicului, este specifica insulelor
bariera, spiturilor si anumitor bariere [Link] de rotatie afecteaza fie intregul tarm, sau
numai partea sa superioara.

Acumularea pe frontul deltelor secundare, cu formarea tarmurilor mlastinoase in continua

[Link] de acumulare este controlat atat fluviatil (scurgerea lichida si solida) cat si
marin(valuri, curenti).

[Link] de tarm pe litoralul Marii Negre

Litoralul romanesc al Marii Negre cunoaste o mare variabilitate a tipurilor de tarm, ca
urmare a conditiilor morfogenetice atat de complexe, astfel intalnim urmatoarele tipuri de tarm:

-Bariera nisipoasa in retragere paralela- este un tarm tipic de eroziune dezvoltat pe un litoral
de acumulare, procesul de retragere facandu-se pe seama campiei deltaice marine joase,
[Link] situat in apropierea unor surse de aluviuni, driftul proximal de tarm transporta
cantitati mici de nisip, care periodic sunt aruncate de valuri, cu formarea conurilor de rever aplatizate
orientate pe directia NE-SV. Stocul de nisip nu este suficient pentru a asigura formarea unor
cordoane de [Link] submers prezinta profil scurt( sub i km) cu terasa tarmului putin dezvoltata
pe care se afla bare inguste.

-Bariera cochilifera in retragere paralela este caracteristica tarmului cu eroziune violenta, cu

aport foarte mic de nisip care ramane cantonat exclusiv in terasa tarmului si in microformele sale.
Tarmul emers este format din acumulari cochilifere sub forma de valuri rectilinii sau
[Link] submers prezinta o terasa taiata in depozitele deltaice pe care se afla 2-3 bare
[Link] exemplu tipic este tarmul Ciotic-Perisor din cadrul litoralului deltaic.

-Spituri in retragere rotationala, pe litoralul deltaic, mai rar pe cel lagunar se formeaza in
conditii favorabile un tip d etarm de eroziune caracterizat printr-un sector emers reprezentat prin
unul sau mai multe spituri care se deplaseaza rotational pe terasa tarmului in stransa legatura cu
procesele de refractie si disfractie a [Link] tipicce sunt spiturile proximale si distale ale
insulei Sacalin si spiturile de la portita Zatonului Mare.

-Benciul nisipos este un tarm de eroziune violenta pe seama campiei deltaice marine, joase,
[Link] emers este taiat in plaus sau in mlastina stuficola, are cantitati foarte mici de
submers are profil foarte scurt, cu terasa tarmului ingusta, in continua [Link] sunt inguste
si sunt situate numai in imediata apropiere a avantplajei.

-Insula bariera , reprezentata numai prin insula Sacalin, un tip de tarm complex, cu retragere
rotationala in sensul acelor [Link] cele doua capete se termina prin spituri multiple, cu
rotatie invers acelor ceasornicului in nord si in sensul acelor ceasornicului la partea distala( in
sud).Profilul emers prezinta plaje, dune, conuri de [Link] submers are dimesiuni si morfologie
diferite in functie de sector.

-Bariera nisipoasa in progresie paralela este un tarm de acumulare cu partea emersa larg
dezvoltata, cu mai multe cordoane de ndune, unele partial eolizate, care genereaza treptat un camp
de [Link] submersa atinge extensiunea maxima a profilului tarmului in conditiile Marii
NEGRE(5-5,5 KM).Terasa tarmului este bine dezvoltata cu mai multe aliniamente de bare cantonate
intre linia apei si adancimea de 6 [Link] morfodinamic releva o acumulare continua in
ultimii 25 de ani.

-Mlastinile deltelor secundare sunt tarmuri mlastinoase in progresie continua prin procese
de acumulare a aluviunilor transportate de fluviu si depuse pe bara [Link] se incadreaza tarmul
deltei secundare Chilia din care in limitele teritoriului national se afla sectorul gura Musura-Cardon.

- Conurile de acumulare formate pe latura nordica a jetiurilor canalului Sulina formeaza un

tip specific in continua progresie. Aici, specificul este dat de acumularea accentuata a aluviunilor
evacuate spatiile dintre elementele de consolidare a jetiurilor, care se acumuleaza sub forma unor
conuri, care treptat juxtapun. La inceput tarmul emers este mlastinos, apoi se consolideaza si se
inalta. Tarmul submers trece repede in bara gurii si in terasa deltaica foarte extinsa din golful
Musura.

- Tarmul mixt afectat de procese de avansare in alternanta cu retragerea paralela pe camp

deltaic marin inalt. Tarmul emers prezinta un cordon de dune bine dezvoltat, strapuns in mai multe
locuri de conuri de rever; plajele sunt largi, cu dinamica foarte activa. Tarmul submers are profil bine
dezvoltat, cu mai multe aliniamente de bare. Procesele de eroziune afecteaza mai ales tarmul emers
si o parte din formele terasei submerse, in restul profilului retragerea facandu-se foarte lent ( ex:
tarmul Sf. Gheoghe ).

- Bariera langunara in retragere paralela. Pe campul langunar inalt este un tip de tarm situat
pe campia lagunara inalta, afectat de eroziune mai ales la nivelul tarmului emers. Profilul submers
este extins, cu terasa tarmului bine dezvoltata, cu mai multe aliniamente . Aspectul tipic este in
sectorul Portita.

- Bariera lagunara cu retragere paralela pe campia lagunara lacustra. Tarmul submers isi
pastreaza trasaturile mentionate la tipul anterior. Tarmul emers este reprezentat printr-o bariera
ingusta, deseori fragmentata, fragmentele avand comportament rotational. Este cazul barierei Sinoe.

- Tarm de progresie paralela in prelungirea campului lagunar inalt. Morfologia si

morfodinamica sunt foarte asemanatoare cu cele mentionate la bariera nisipoasa in progresie
paralela. Ex: tarmul din sudul campului Chituc.
 - Tarm de eroziune cu plaje inguste si faleze in retragere paralela. Terasa pietroasa a
tarmului , partial structurala, suporta un strat de nisip suficient de gros pentru a permite plajelor
inguste la baza falezelor. Profilul submers este abrupt, au forme structurale.

- Tarm de eroziune cu benciuri pietroase si cu faleze in retragere paralela. Terasa tarmului

este taiata in calcarele sarmatice, are partial caracter structural si nu suporta strat de nisip. De aceea
plajele lipsesc. La baza falezelor apar frecvent firide si unele forme de acumulare si unele forme de
acumulare putin extinse.

- Tarm de benciuri pietroase si cu faleze afectate de alunecari si surpari. Formele de

alunecare ocupa deseori intreaga terasa a tarmului, fiind apoi prelucrata de valuri. Este un tarm
caracteristic pentru sudul statiunii Eforie Sud.

5. Caracteristici morfologice ale litoralului romanesc al Marii Negre

Litoralul romanesc al Marii Negre se desfasoara pe o lungime de 245 km de la bratul Musura
din delta secundara a Chiliei, in nord, pana la Vama Veche, in extremitatea sud-estica a Dobrogei.

Litoralul prezinta aspecte diferite in ceea ce priveste atat morfologia, cat si alcatuirea
geologica. Din punct de vedere geomorfologic se diferentiaza: sectorul nordic, intre gura Musura si
capul Midia, cu un tarm jos, deltaic, lagunar, de acumulare, si un tarm cu faleza, inalt, la sud de Capul
Midia. Acumularile din sectorul nordic sunt, in general, de varsta holocena, provenite din aluviunile
Dunarii, dar si dinspre Nistru si se compun, mai ales, din nisip cuartos. In sud, peste calcarele
sarmatiene se suprapune un orizont de argile rosii, apoi un complex loessoid, cu intercalatii de soluri
fosile; la baza falezei se intalnesc si cantitati mici de nisipuri, pietris rulat si lumasele.

Linia tarmului nu este fixa, ea s-a schimbat mai ales, in ultimii 160 de ani ( dupa 1830 ).

Procesele geomorfologice actuale, care duc la modificari manifestate, fie prin acumulare, fie
mai frecvent, prin abraziune, sunt conditionate de mai multi factori: litologia formata din calcare,
argile, loess la sud de Capul Midia; aportul de aluviuni dunarene din care s-a cladir mare parte din
tarmul de nord pana la Constanta; vanturile de nord-est, care genereaza valuri cu actiune de
eroziune asupra tarmului; curentii litorali care transporta aluviunile fluviale spre sud realizand
cordoane litorale si plaje; fauna de moluste din zona litorala a carei sfaramari constituie principala
sursa de nisip pentru plajele sudice; oscilatiile nivelului marii manifestate printr-o crestere medie cu
aprox. 18-20 cm in 100 ani, miscarea de coborare a uscatului la est de o linie Mangalia – Tulcea;
constructiile hidrotehnice perpendiculare pe linia tarmului care influenteaza curentul si transportul
aluviunilor, reducerea volumului de aluviuni adus de Dunare in ultimii 40 de ani.

Procesele amintite conduc, in ansamblu, la un tarm cu dominanta de acumulare, dar si pe

alocuri si cu efecte de abraziune, in nord si un sector sudic cu tenta predominanta de abraziune si de
retragere. Limita dintre cele 2 sectoare distincte se plaseaza, de obicei, la Capul Midia, dar ea se afla
de fapt, mai la sud, la Capul Singol, unde se termina ultimul cordon litoral de mare lungime, cel de la
Mamaia sau la portul Tomis, pana unde ajunge pe plaja nisip terigen adus de Dunare.
 Tarmul nordic, deltaic (165 km lungime ), lagunar si sectorul de tranzitie Midia- Constanta
sunt influentate direct de Dunare: plajele sunt alcatuite in proportie de 80% din fractiuni nisipoase de
origine fluviatila cu diametrul de 0,05 – 0,5 mm. Alimentarea cu nisip a sectorului nordic este mai
redusa in prezent, toate cele 3 brate ale Dunarii avand un aport mai mic datorira lucrarilor de
regularizare efectuate in ultimele decenii , cat si a opririi aluviunilor grosiere ale Dunarii prin
constructia de baraje.

Intre bratul Chilia, respectiv garla Musura, in nord, la granita cu Ucraina si Capul Midia, la
nord de Constanta, tarmul marin propriu-zis ce se desfasoara pe 166 km ( 68% din lungimea totala de
245 km ) este un tarm jos de acumulare sub aspect genetic, desi in prezent pe acest spatiu au loc,
atat procese de acumulare ( in fata Gurilor Dunarii , cat si de abraziune ( pe distante mult mai mari si
mai active ).

La sud de Capul Midia si pana la Vama Veche ( granita cu Bulgaria ), mare vine in contact
direct cu structura litologica dobrogeana reprezentata printr-un tarm cu faleza intrerupt din loc in loc
de golfurile limanice ( Tasaul, Agigea, Techirghiol, Costinesti, Mangalia ) si lagunare ( Siutghiol, fosta
mlastina Comorova si mlastina Herghelia – Mangalia ), in dreptul carora se gasesc cordoane litorale.

Intre gurile de varsare ale bratelor Sulina si Sf. Gheorghe, retragerea maxima a limitei
tarmului se realizeaza in dreptul km 2 si 18, la sud de diguri. Valoarea maxima a retragerii in ultima
suta de ani este de ordinul a circa 2 km. O mare cantitate de nisip migreaza catre nord spre plaja nou
creata si in lungul jeteurilor ( digurilor ) sudice.

Bratul Chilia, care era o mai importanta sursa de aluviuni pentru cordoanele litorale sudice si-
a micsorat debitul solid odata cu preluarea unei parti pe bratul Sulina, circa 19% din debitul de ape si
aluviuni.

De-a lungul litoralului nordic se dezvolta 4 sectoare de eroziune, a caror lungime depaseste
pe cea a sectoarelor de acumulare. Primele 3 sectoare se localizeaza la gurile de varsare ale celor 3
brate ale Dunarii. In arealul Baia Musura, ritmul de retragere a tarmului este de 5 m/ an, sectorul de
eroziune fiind de aproximativ 6 km lungime.

La sud si sud-vest de gurile Sulina si Sf. Gheorghe, cu portiuni de aproximativ 20 km, marea
inainteaza inspre uscat, uneori, cu 20-25 mm/an ; cel mai lung sector de eroziune este situat la sud, si
anume de la nord de Portita, pana in partea centrala a grindului Chituc, pe aproximativ 35 km
lungime, cu o rata medie anuala de 5-10 m/an. Sectoarele supuse eroziunii alterneaza cu areale de
acumulare sau aflate in echilibru, dar mai reduse ca lungime.

Plaja Mamaia, situata in sectorul de tranzitie Midia – Constanta, este influentata negativ de
constructia digurilor portului Midia. La efectul de epiu al digurilor, se adauga si captarea unui volum
de nisip intre diguri, in dauna alimentarii plajei situate la sud. In prezent , efectul negative tinde sa se
amplifice in urma prelungirii digului in larg: ca rezultat, fundul marii se adanceste in fata tarmului,
echilibrul sedimentar de pe profilul nou creat este destramat, aparand o tendinta de migrare a
nisipului spre larg. Limita tarmului se retrage, deci, la Mamaia cu un ritm mediu de circa 2m/an. Au
fost necesare, in ultimii ani, masuri de protective pentru plaja, efectuate prin crearea unui dig de
innisipare la extremitatea sudica,precum si aducerea de nisip suplimentar din lacul Tabacariei.
 Tarmul sudic, cu faleze si limane (82 km lungime ) este caracterizat prin predominarea
proceselor de eroziune. Abraziunea falezelor este asociata cu alunecari si prabusiri de activate in
perioadele umede, pet imp de furtuna cand valurile ataca direct baza falezei. Alunecarile masive se
produc in sectorul Eforie – Tuzla,unde panzele freatice sunt mai bogate si permit reactivarea unor
trepte de alunecare mai vechi. Prabusirile peretilor de loess si argila ale falezelor se produc de-a
lungul intregului tarm.

Faleza s-a retras numai in perioada 1975-1980 la sud de Eforie cu 4-6 m, 4-8 m la sud de
Tuzla, iar la nord de Olimp cu 10-12 m.

Plajele, care s-au dezvoltat mai mult pe scurtele perisipuri care bareza vechile limanuri
fluviatile – lacurile actuale – au un bilant aluvionar local, bazat, ca pe intregul litoral sudic, pe nisipul
calcaros grosier sau mediu provenit din cochiliile molustelor. Cu toate acestea,eroziunea ataca si
aceste plaje, provocand retrageri considerabile ale liniei tarmului. Ca exemplu, citam partea centrala
si extremitatea sudica a cordonului litoral Techirghiol, cu aproximativ 2-4 m/an.

In preajma statiunilor Eforie Nord si Sud si Olimp-Mangalia au fost executate mai mult de 35
de diguri de captare a nisipului pentru extinderea plajelor, in marea majoritate fara aport de nisip pe
cale artificiala.

Dintre masuratorile efectuate in 1975, bazate la nor d de Capul Midia si pe repere instalate
de fostul Consiliu de Stat al Apelor in numar de 60, reiese ca 60% din lungimea tarmului romanesc
este afectata de eroziune:doua treimi(66%) din tarmul nordic(Sulina-Capul Midia) si jumatate(49%)
din cel sudic(Midia-Vama Veche).

Ca intensitate, eroziunea este mult mai pronuntata pe cordoanele litorale din zona tarmului
lagunar deltaic, unde ponderea aportului de nisip fluviatil(diminuat in ultimii ani) este decisiva,
determinand pierderi teritoriale evaluate in medie la 78 ha/annual, aproximativ 4 kmp in 5 ani.

Este evident caracterul preponderent al proceselor de eroziune si tendinta lor de

generalizare, mai ales, in jumatatea nordica a [Link] aceea, sunt necesare masuri cu un
caracter special si in primul rand, organizarea unui program de cercetare pluridisciplinara, oprirea
scoaterii nisipului din circuitul plajelor, cartarea volumelor de nisip existente.

[Link] tarmului

In cadrul tarmului se dezvolta o serie de forme aflate in stransa [Link] in partea

emersa a tarmului se dezvolta in conditii favorabile, plajele, cordonul de dune si conurile de [Link]
partea sumersa se dezvolta terasa tarmului, cu seria de forme grefate pe aceasta.

6.1. Plajele

Plajele sunt forme de relief dezvoltate pe depozite nisipoase deplasate activ de valuri si
curenti in procesul complex al circulatiei [Link] definitie lapidara impune trei criterii
principale de diagnoza: morfologic, hidrodinamic si litologic.

Criteriile morfologice se refera la trasaturile specifice reliefului plajelor identificate prin

diagnozele morfografice si [Link] ierarhia formelor de relief litorale plajele se situeaza pe
nivelul V.
 Criteriul hidrodinamic de diagnoza impune identificarea plajei intre nivelul minim atins de cea
mai joasa maree si nivelul maxim atins la furtunile [Link] deci vorba d eun relief aflat practic
permanent sub influenta valurilor.

Criteriu litologic impune identificarea plajei ca forma de relief numai daca este formata din
nisipuri transportate de valuri si [Link] deci vorba despre un relief de acumulare cu dinamica
foarte activa, deosebit net de formele asemanatoare de eroziune care sunt benciurile [Link]
diferenta dintre plaje si benciuri este putin importanta din punct de vedere peisagistic, pentru
constructori diferenta este foarte mare si implica adaptari speciale fiecarui tip.

Morfologic si morfodinamic plajele sunt in raport de subordonare fata de [Link]

evolueaza in salturi, cu paliere largi, conform unui model metastabil, pe cand plajele evolueaza
continuu si au dinamica [Link] vorba de un anumit raspuns al reliefului fata de factorii
hidrodinamici.

Plajele se formeaza pe acele tarmuri unde exista un stoc de nisip suficient pentru a depasi
cantitatea pe care valurile si curentii o pot indeparta.

Plajele reprezinta un biotop complex si variat care adaposteste o serie de biocenoze,

cercetate de ecologie marina, bine dezvoltata in Romania.

Intr-o abordare bidimensionala pe un profil transversal, in cadrul plajelor se pot delimita mai
multe subunitati aflate pe nivelul VI in ierarhia subunitatilor de relief litorale:bermele, fata plajei,
avantplaja.

Bermele (Beach berm,berme) sunt trepte usor inclinate formate pe plaja prin acumulare, mai
rar prin eroziune, valurile fiind factorul genetic [Link] sunt forme de relief cu evolutie in
perioade foarte scurte de timp si dimensiuni in profil transversal de ordinul metrilor, pana la zeci de
[Link] se deosebesc doua tipuri de berma:berma de iarna si berma de vara.

Berma de iarna(Winter berm) este mai inalta si se formeaza prin acumularea nisipului in
timpul furtunilor de iarna, inclusiv a celor din luma martie cand regimul de iarna se mentine.

Berma de vara(Summer berm) este situata intre cea de iarna de care este despartita fie
printr-o trecere lenta, fie printr-un scarp si fata [Link] berma se formeaza prin acumularea
incepand din primavara , dar mai ales in timpul verii, prezentand o dinamica mult mai activa decat
berma de iarna si mai putin activa in comparatie cu fata [Link] anumite conditii bermele lipsesc, in
timp ce in altele sunt in numar mult mai mare, pana la 5 ceea ce mareste mult variabilitatea profilului
de plaje.

Fata plajei(beach face) este planul inclinat continuu maturat de valuri, care racordeaza
berma de vara cu [Link] plajei reprezinta domeniul in care este disipata energia valurilor
ajunse [Link] conditiile Marii Negre sunt specifice trei forme morfologice ale fetei plajei:

-tipul aplatizat, specific conditiilor cu hula slaba de lunga durata

-tipul inalt, inclinat, specific valurilor mai mari de 0,5 m ce cad unghiular fata de linia apei
dintr-o anumita directie.
 -fata plajei inalta cu scarp,specifica perioadelor de tranzitie.

Fata plajei reactioneaza prima, la orice schimbare a regimului valurilor si [Link] in

conditii de hula alba au loc procese de acumulare, care duc repede la dedublarea fetei plajei, cu
aparitia de noi microforme:reverul fetei plajei si santul fetei [Link] regimul care a determinat
aceste schimbari se mentine, procesele de acumulare se desfasoara in aceeasi directie, cu formarea
mai multor serii de fata plajei [Link], treptat, sectorul respectiv este nivelat si transformat in
berma de vara, ramanand functionala ultima fata a plajei.

In timpul furtunilor fata plajei se extinde mult, stergand berma de vara si uneori, chiar pe cea
de iarna.O parte din nisipul stocat in aceste forme este aruncat in spatele plajei, acumulandu-se sub
forma conurilor de rever, sau in cordonul de [Link] parte este transportata in lungul tarmului prin
driftul proximal de tarm, iar ultima parte este scoasa din sistemul tarmului de catre curentii rip,
ajungand pe versantul si glacisul litoral.

Pe fata plajei, la contactul cu berma alaturata se formeaza o serie de microforme de [Link]

procesul genetic al acestor microforme un rol dominant il au curentii care deplaseaza nisipul pe fata
[Link] energia valurilor creste acesti curenti sunt mult intensificati formandu-se intr-o prima
etapa scarpul de plaje, o ruptura din panta, care in conditiile Marii Negre poate atinge inaltimea de 1
[Link] in continuare a energiei valurilor ce cad unghular fata de linia apei, favorizand formarea
curentilor rip aparand treptat o alternanta de golfuri si capuri care dau un profil longitudinal sinuos.

Avantplaja (Forebeach) este prelungirea plajei dincolo de limita inferioara a fetei plajei,
marcata frecvent printr-un sant ingust, sub forma unui banc submers, care la cele mai scazute
niveluri ale marii devin emerse.

In conditiile plajelor tarmului romanesc deltaic avantplajele sunt deseori larg extinse ,
atingand 100-150 m; alteori dispar fiind inlocuite de bare inguste mobile sau de mici bancuri partial
emerse cu forma semilunara.

Morfogeneza plajelor este un proces complex desfasurat in cadrul tarmului sub controlul
permanent al valurilor si [Link] formarea plajelor sunt necesare mai multe conditii
esentiale:

-prezenta unui tarm suficient de extins care sa asigure circulatia aluviunilor si acumularea
acestora;

-existenta in cadrul tarmului a unui stoc de nisip suficient de mare pentru a a sigura
acumularea in cadrul plajelor;

-existenta unei circulatii de tarm si litorale favorabile regimului de transport a aluviunilor si

de acumulare a lor in cadrul plajei.