Sunteți pe pagina 1din 11

1.

Tarmul – caracteristici generale


Tarmul este relieful construit sub influenta valurilor si curentilor in perioade
de timp de ordinul a 100 de ani. In profil transversal este delimitat la partea
inferioara de muchia terasei tarmului unde se inregistreaza frecvent actiunea
valurilor, iar partea superioara de linia stinsa de cele mai inalte
valuri(E.Vespremeanu,1981,1984).Deseori tarmul este confundat cu plaja, de
aceea in acest sens exista frecvent trei categorii de opinii:

-tarmul este considerat sinonim cu plaja

-tarmul este o unitate de relief cuprinsa intre limita cea mai joasa a
refluxului si linia maxima atinsa de swash la fluxul cel mai inalt

-tarmul este sinonim cu litoralul,intinzadu-se intre linia maxima a valurilor


si campia selfului continental.

Importanta practica deosebita a tarmului rezulta din morfodinamica lui


activa.Aici au loc cele mai intense procese de transformare a materiei si energiei
din cadrul sistemului litoral.In cadrul tarmului se acumuleaza stocul de nisip care
va fi preluat si transformat de valuri si curenti in profil longitudinal sau
transversal.Este vorba de driftul de tarm, de plaje si de curentii rip.

Driftul de tarm(Longshore drift)se desfasoara de-a lungul tarmului prin


santurile dintre bare, care functioneaza ca niste adevarate talveguri.Agentul
principal este curentul longitudinal de tarm(Longshore current,Courant littoral)
generat de valurile care matura spatiul respectiv sub un anumit unghi fata de
linia apei.In functie de orientarea driftului sunt transportate alternativ in lungul
tarmului cantitati mari de nisip, care insa, de cele mai multe ori se mentin in
sistemul tarmului fie pe terasa tarmului, fie pe plaje.

Driftul de plaje(Beach drifting, Strandvertriftung) se desfasoara pe fata


plajei, agentul principal fiind swash-ul, amplasarea sa este restransa.

In profil transversal stocul de nisip este afectat prin curentii rip, orientati
perpendicular fata de linia apei si avand deseori forte deosebit de mari.In acest
caz sunt scoase din sistemul tarmului cantitati de nisip care nu mai revin decat
rareori.Ajunse pe versantul si pe glacisul litoral aceste cantitati de nisip sunt
pierdute pentru tarm.

Aceste procese de deplasare a maselor denisip se desfasoara in cea mai


mare parte a anului, producand efecte de eroziune sau acumulare.

CLASIFICARE:

Principala clasificare a tipurilor de tarm se face pornind de la caracterul lor


eroziv sau acumulativ.Se deosebesc astfel tarmurile de eroziune,simple, fara
plaje,bancuri, bare, etc, si tarmurile de acumulare, mult mai complexe. Acestea
pot fi mlastinoase sau nisipoase.
Morfologic, tarmul se divide in urmatoarele subunitati:coordonul de dune,
plaja, terasa.(Figura 14).

Profilul alaturat(Fig. 14) releva clar cele doua elemente principale ale
tarmului specific marilor cu maree de mica amplitudine:terasa si plaja.

Terasa tarmului s-a format prin eroziunea valurilor.Prezinta o partea activa


afectata si azi de tulburenta provocata de valuri mai ales la furtuni si o parte
inactiva, acoperita actual cu depozitul pe care s-au grefat plajele si relieful
adiacent lor.

Aceste forme de acumulare, afectate continuu de valuri sunt:

-conuri de revers(Wash-over fan), formate prin acumularea nisipului


transportat de cele mai mari valuri care depasesc cordonul de dune

-dunele(Shore dunes), formate prin eolizarea cantitatilor de nisip in exces


de pe plaje.

-plaja(Beach, Plage, Strand, Pliaj)cu relief complex

-barele si santurile(Ridge and runell) sunt formatiuni de acumulare in care


se afla un important stoc de nisip de cea mai mare importanta pentru evolutia
plajelor.

Acest profil transversal sinoptic releva numai o parte din complexitatea


reliefului tarmului.In plan apar elemente care maresc variabilitatea acestui relief.

2.Probleme privind morfologia tarmului si a subunitatilor


sale
Tarmul este unitatea fundamentala a litoralului. Aici au loc cele mai
intense procese de transformare a energiei si materiei, reflectate in dinamica
continua a reliefului.Tocmai acest relief tanar si dinamic constituie suportul
material al oricaror forme de impact uman.Majoritatea lucrarilor de protectie
antierozionala, amenajarea de noi spatii turistice si asezari, amenajarea siturilor
portuare, sunt amplasate in cadrul tarmului.Raspunsul acestui sistem teritorial
fragil la diferitele forme de impact uman este diferit ; pozitiv in cazuzl optimizarii
relatiilor dintre structurile artificiale si cele naturale, sau negativ, insotit de mari
pagube materiale, in cazul crearii unor relatii discordante intre constructiile de
orice fel si relief.

3.Probleme privind variabilitatea tarmului in profil


longitudinal
Privit in profil longitudinal deci intr-o abordare tridimensionala tarmul unui
anumit litoral se prezinta neuniform, ca o succesiune de sectoare cu trasaturi
geomorfologice foarte diferite.Apare astfel o variabilitate mai mult sau mai putin
pronuntata in functie de tipul reliefului litoral, de distanta fata de sursele
principale de nisip, de marimea stocului de nisip din aceste surse, de directia,
intensitatea si ritmul driftului de aluviuni, ca si de ceilalti factori genetici.

Fiecare sector de tarm se caracterizeaza printr-un relief specific care


reprezinta raspunsul geomorfologic la actiunea factorilor genetici, grupandu-se in
cinci categorii:

Retragerea paralela a tarmului – cu formarea barierelor nisipoase sau


cochilifere mobile,care se deplaseaza in detrimentul reliefului litoral adiacent.
Intensitatea deplasarii depinde de tipul reliefului litoral pe care se grefeaza
bariera, iar ritmul deplasarii, de factorii hidrologici(nivelul marii, valuri, curenti),
tectonici si climatici.Tipul morfologic de bariera rezulta din corelarea tuturor
acestor factori.Retragerea paralela este specifica barierelor deltaice si unor
bariere lagunare.Tarmul submers se caracterizeaza prin profil scurt, energie
mare si pante accentuate; terasa tarmului este ingusta, cu 2-3 bare reduse
volumetric.

Avansarea paralela a tarmului, cu formarea campurilor de tarm.Tarmul


emers prezinta mai multe aliniamente de creste nisipoase, aflate in diferite stadii
de eolizare.Tarmul submers are un profil lung, energie redusa si pante foarte
mici.Terasa tarmului este bine dezvoltata, cu 5-6 aliniamente de bare in care se
afla un important stoc de nisip.

Dinamica stationara este specifica tarmurilor stationare in perioade


scurte de timp, maximum 10-20 de ani.Au loc numai fluctuatii ale plajelor, tarmul
ramanand practic stabil la nivelul celorlalte componente morfologice.

Deplasarea rotationala in sensul, sau invers acelor ceasornicului, este


specifica insulelor bariera, spiturilor si anumitor bariere lagunare.Procesul de
rotatie afecteaza fie intregul tarm, sau numai partea sa superioara.

Acumularea pe frontul deltelor secundare, cu formarea tarmurilor


mlastinoase in continua avansare.Procesul de acumulare este controlat atat
fluviatil (scurgerea lichida si solida) cat si marin(valuri, curenti).

4.Tipurile de tarm pe litoralul Marii Negre


Litoralul romanesc al Marii Negre cunoaste o mare variabilitate a tipurilor
de tarm, ca urmare a conditiilor morfogenetice atat de complexe, astfel intalnim
urmatoarele tipuri de tarm:

-Bariera nisipoasa in retragere paralela- este un tarm tipic de


eroziune dezvoltat pe un litoral de acumulare, procesul de retragere facandu-se
pe seama campiei deltaice marine joase, mlastinoase.Fiind situat in apropierea
unor surse de aluviuni, driftul proximal de tarm transporta cantitati mici de nisip,
care periodic sunt aruncate de valuri, cu formarea conurilor de rever aplatizate
orientate pe directia NE-SV. Stocul de nisip nu este suficient pentru a asigura
formarea unor cordoane de dune.Tarmul submers prezinta profil scurt( sub i km)
cu terasa tarmului putin dezvoltata pe care se afla bare inguste.
-Bariera cochilifera in retragere paralela este caracteristica tarmului
cu eroziune violenta, cu aport foarte mic de nisip care ramane cantonat exclusiv
in terasa tarmului si in microformele sale. Tarmul emers este format din
acumulari cochilifere sub forma de valuri rectilinii sau semilunare.Tarmul
submers prezinta o terasa taiata in depozitele deltaice pe care se afla 2-3 bare
inguste.Un exemplu tipic este tarmul Ciotic-Perisor din cadrul litoralului deltaic.

-Spituri in retragere rotationala, pe litoralul deltaic, mai rar pe cel


lagunar se formeaza in conditii favorabile un tip d etarm de eroziune caracterizat
printr-un sector emers reprezentat prin unul sau mai multe spituri care se
deplaseaza rotational pe terasa tarmului in stransa legatura cu procesele de
refractie si disfractie a valurilor.Exemplele tipicce sunt spiturile proximale si
distale ale insulei Sacalin si spiturile de la portita Zatonului Mare.

-Benciul nisipos este un tarm de eroziune violenta pe seama campiei


deltaice marine, joase, mlastinoase.Profilul emers este taiat in plaus sau in
mlastina stuficola, are cantitati foarte mici de submers are profil foarte scurt, cu
terasa tarmului ingusta, in continua retragere.Barele sunt inguste si sunt situate
numai in imediata apropiere a avantplajei.

-Insula bariera , reprezentata numai prin insula Sacalin, un tip de tarm


complex, cu retragere rotationala in sensul acelor ceasornicului.La cele doua
capete se termina prin spituri multiple, cu rotatie invers acelor ceasornicului in
nord si in sensul acelor ceasornicului la partea distala( in sud).Profilul emers
prezinta plaje, dune, conuri de rever.Profilul submers are dimesiuni si morfologie
diferite in functie de sector.

-Bariera nisipoasa in progresie paralela este un tarm de acumulare cu


partea emersa larg dezvoltata, cu mai multe cordoane de ndune, unele partial
eolizate, care genereaza treptat un camp de tarm.Partea submersa atinge
extensiunea maxima a profilului tarmului in conditiile Marii NEGRE(5-5,5
KM).Terasa tarmului este bine dezvoltata cu mai multe aliniamente de bare
cantonate intre linia apei si adancimea de 6 m.Comportamentul morfodinamic
releva o acumulare continua in ultimii 25 de ani.

-Mlastinile deltelor secundare sunt tarmuri mlastinoase in progresie


continua prin procese de acumulare a aluviunilor transportate de fluviu si depuse
pe bara gurii.Aici se incadreaza tarmul deltei secundare Chilia din care in limitele
teritoriului national se afla sectorul gura Musura-Cardon.

- Conurile de acumulare formate pe latura nordica a jetiurilor canalului


Sulina formeaza un tip specific in continua progresie. Aici, specificul este dat de
acumularea accentuata a aluviunilor evacuate spatiile dintre elementele de
consolidare a jetiurilor, care se acumuleaza sub forma unor conuri, care treptat
juxtapun. La inceput tarmul emers este mlastinos, apoi se consolideaza si se
inalta. Tarmul submers trece repede in bara gurii si in terasa deltaica foarte
extinsa din golful Musura.

- Tarmul mixt afectat de procese de avansare in alternanta cu retragerea


paralela pe camp deltaic marin inalt. Tarmul emers prezinta un cordon de dune
bine dezvoltat, strapuns in mai multe locuri de conuri de rever; plajele sunt largi,
cu dinamica foarte activa. Tarmul submers are profil bine dezvoltat, cu mai multe
aliniamente de bare. Procesele de eroziune afecteaza mai ales tarmul emers si o
parte din formele terasei submerse, in restul profilului retragerea facandu-se
foarte lent ( ex: tarmul Sf. Gheoghe ).

- Bariera langunara in retragere paralela. Pe campul langunar inalt


este un tip de tarm situat pe campia lagunara inalta, afectat de eroziune mai ales
la nivelul tarmului emers. Profilul submers este extins, cu terasa tarmului bine
dezvoltata, cu mai multe aliniamente . Aspectul tipic este in sectorul Portita.

- Bariera lagunara cu retragere paralela pe campia lagunara lacustra.


Tarmul submers isi pastreaza trasaturile mentionate la tipul anterior. Tarmul
emers este reprezentat printr-o bariera ingusta, deseori fragmentata,
fragmentele avand comportament rotational. Este cazul barierei Sinoe.

- Tarm de progresie paralela in prelungirea campului lagunar inalt.


Morfologia si morfodinamica sunt foarte asemanatoare cu cele mentionate la
bariera nisipoasa in progresie paralela. Ex: tarmul din sudul campului Chituc.

- Tarm de eroziune cu plaje inguste si faleze in retragere paralela.


Terasa pietroasa a tarmului , partial structurala, suporta un strat de nisip
suficient de gros pentru a permite plajelor inguste la baza falezelor. Profilul
submers este abrupt, au forme structurale.

- Tarm de eroziune cu benciuri pietroase si cu faleze in retragere


paralela. Terasa tarmului este taiata in calcarele sarmatice, are partial caracter
structural si nu suporta strat de nisip. De aceea plajele lipsesc. La baza falezelor
apar frecvent firide si unele forme de acumulare si unele forme de acumulare
putin extinse.

- Tarm de benciuri pietroase si cu faleze afectate de alunecari si


surpari. Formele de alunecare ocupa deseori intreaga terasa a tarmului, fiind apoi
prelucrata de valuri. Este un tarm caracteristic pentru sudul statiunii Eforie Sud.

5. Caracteristici morfologice ale litoralului romanesc al


Marii Negre
Litoralul romanesc al Marii Negre se desfasoara pe o lungime de 245 km de
la bratul Musura din delta secundara a Chiliei, in nord, pana la Vama Veche, in
extremitatea sud-estica a Dobrogei.

Litoralul prezinta aspecte diferite in ceea ce priveste atat morfologia, cat si


alcatuirea geologica. Din punct de vedere geomorfologic se diferentiaza: sectorul
nordic, intre gura Musura si capul Midia, cu un tarm jos, deltaic, lagunar, de
acumulare, si un tarm cu faleza, inalt, la sud de Capul Midia. Acumularile din
sectorul nordic sunt, in general, de varsta holocena, provenite din aluviunile
Dunarii, dar si dinspre Nistru si se compun, mai ales, din nisip cuartos. In sud,
peste calcarele sarmatiene se suprapune un orizont de argile rosii, apoi un
complex loessoid, cu intercalatii de soluri fosile; la baza falezei se intalnesc si
cantitati mici de nisipuri, pietris rulat si lumasele.

Linia tarmului nu este fixa, ea s-a schimbat mai ales, in ultimii 160 de ani
( dupa 1830 ).

Procesele geomorfologice actuale, care duc la modificari manifestate, fie


prin acumulare, fie mai frecvent, prin abraziune, sunt conditionate de mai multi
factori: litologia formata din calcare, argile, loess la sud de Capul Midia; aportul
de aluviuni dunarene din care s-a cladir mare parte din tarmul de nord pana la
Constanta; vanturile de nord-est, care genereaza valuri cu actiune de eroziune
asupra tarmului; curentii litorali care transporta aluviunile fluviale spre sud
realizand cordoane litorale si plaje; fauna de moluste din zona litorala a carei
sfaramari constituie principala sursa de nisip pentru plajele sudice; oscilatiile
nivelului marii manifestate printr-o crestere medie cu aprox. 18-20 cm in 100 ani,
miscarea de coborare a uscatului la est de o linie Mangalia – Tulcea; constructiile
hidrotehnice perpendiculare pe linia tarmului care influenteaza curentul si
transportul aluviunilor, reducerea volumului de aluviuni adus de Dunare in ultimii
40 de ani.

Procesele amintite conduc, in ansamblu, la un tarm cu dominanta de


acumulare, dar si pe alocuri si cu efecte de abraziune, in nord si un sector sudic
cu tenta predominanta de abraziune si de retragere. Limita dintre cele 2 sectoare
distincte se plaseaza, de obicei, la Capul Midia, dar ea se afla de fapt, mai la sud,
la Capul Singol, unde se termina ultimul cordon litoral de mare lungime, cel de la
Mamaia sau la portul Tomis, pana unde ajunge pe plaja nisip terigen adus de
Dunare.

Tarmul nordic, deltaic (165 km lungime ), lagunar si sectorul de tranzitie


Midia- Constanta sunt influentate direct de Dunare: plajele sunt alcatuite in
proportie de 80% din fractiuni nisipoase de origine fluviatila cu diametrul de 0,05
– 0,5 mm. Alimentarea cu nisip a sectorului nordic este mai redusa in prezent,
toate cele 3 brate ale Dunarii avand un aport mai mic datorira lucrarilor de
regularizare efectuate in ultimele decenii , cat si a opririi aluviunilor grosiere ale
Dunarii prin constructia de baraje.

Intre bratul Chilia, respectiv garla Musura, in nord, la granita cu Ucraina si


Capul Midia, la nord de Constanta, tarmul marin propriu-zis ce se desfasoara pe
166 km ( 68% din lungimea totala de 245 km ) este un tarm jos de acumulare
sub aspect genetic, desi in prezent pe acest spatiu au loc, atat procese de
acumulare ( in fata Gurilor Dunarii , cat si de abraziune ( pe distante mult mai
mari si mai active ).

La sud de Capul Midia si pana la Vama Veche ( granita cu Bulgaria ), mare


vine in contact direct cu structura litologica dobrogeana reprezentata printr-un
tarm cu faleza intrerupt din loc in loc de golfurile limanice ( Tasaul, Agigea,
Techirghiol, Costinesti, Mangalia ) si lagunare ( Siutghiol, fosta mlastina
Comorova si mlastina Herghelia – Mangalia ), in dreptul carora se gasesc
cordoane litorale.

Intre gurile de varsare ale bratelor Sulina si Sf. Gheorghe, retragerea


maxima a limitei tarmului se realizeaza in dreptul km 2 si 18, la sud de diguri.
Valoarea maxima a retragerii in ultima suta de ani este de ordinul a circa 2 km. O
mare cantitate de nisip migreaza catre nord spre plaja nou creata si in lungul
jeteurilor ( digurilor ) sudice.

Bratul Chilia, care era o mai importanta sursa de aluviuni pentru


cordoanele litorale sudice si-a micsorat debitul solid odata cu preluarea unei parti
pe bratul Sulina, circa 19% din debitul de ape si aluviuni.

De-a lungul litoralului nordic se dezvolta 4 sectoare de eroziune, a caror


lungime depaseste pe cea a sectoarelor de acumulare. Primele 3 sectoare se
localizeaza la gurile de varsare ale celor 3 brate ale Dunarii. In arealul Baia
Musura, ritmul de retragere a tarmului este de 5 m/ an, sectorul de eroziune fiind
de aproximativ 6 km lungime.

La sud si sud-vest de gurile Sulina si Sf. Gheorghe, cu portiuni de


aproximativ 20 km, marea inainteaza inspre uscat, uneori, cu 20-25 mm/an ; cel
mai lung sector de eroziune este situat la sud, si anume de la nord de Portita,
pana in partea centrala a grindului Chituc, pe aproximativ 35 km lungime, cu o
rata medie anuala de 5-10 m/an. Sectoarele supuse eroziunii alterneaza cu areale
de acumulare sau aflate in echilibru, dar mai reduse ca lungime.

Plaja Mamaia, situata in sectorul de tranzitie Midia – Constanta, este


influentata negativ de constructia digurilor portului Midia. La efectul de epiu al
digurilor, se adauga si captarea unui volum de nisip intre diguri, in dauna
alimentarii plajei situate la sud. In prezent , efectul negative tinde sa se amplifice
in urma prelungirii digului in larg: ca rezultat, fundul marii se adanceste in fata
tarmului, echilibrul sedimentar de pe profilul nou creat este destramat, aparand o
tendinta de migrare a nisipului spre larg. Limita tarmului se retrage, deci, la
Mamaia cu un ritm mediu de circa 2m/an. Au fost necesare, in ultimii ani, masuri
de protective pentru plaja, efectuate prin crearea unui dig de innisipare la
extremitatea sudica,precum si aducerea de nisip suplimentar din lacul
Tabacariei.

Tarmul sudic, cu faleze si limane (82 km lungime ) este caracterizat prin


predominarea proceselor de eroziune. Abraziunea falezelor este asociata cu
alunecari si prabusiri de activate in perioadele umede, pet imp de furtuna cand
valurile ataca direct baza falezei. Alunecarile masive se produc in sectorul Eforie
– Tuzla,unde panzele freatice sunt mai bogate si permit reactivarea unor trepte
de alunecare mai vechi. Prabusirile peretilor de loess si argila ale falezelor se
produc de-a lungul intregului tarm.

Faleza s-a retras numai in perioada 1975-1980 la sud de Eforie cu 4-6 m, 4-


8 m la sud de Tuzla, iar la nord de Olimp cu 10-12 m.
Plajele, care s-au dezvoltat mai mult pe scurtele perisipuri care bareza
vechile limanuri fluviatile – lacurile actuale – au un bilant aluvionar local, bazat,
ca pe intregul litoral sudic, pe nisipul calcaros grosier sau mediu provenit din
cochiliile molustelor. Cu toate acestea,eroziunea ataca si aceste plaje, provocand
retrageri considerabile ale liniei tarmului. Ca exemplu, citam partea centrala si
extremitatea sudica a cordonului litoral Techirghiol, cu aproximativ 2-4 m/an.

In preajma statiunilor Eforie Nord si Sud si Olimp-Mangalia au fost


executate mai mult de 35 de diguri de captare a nisipului pentru extinderea
plajelor, in marea majoritate fara aport de nisip pe cale artificiala.

Dintre masuratorile efectuate in 1975, bazate la nor d de Capul Midia si pe


repere instalate de fostul Consiliu de Stat al Apelor in numar de 60, reiese ca
60% din lungimea tarmului romanesc este afectata de eroziune:doua treimi(66%)
din tarmul nordic(Sulina-Capul Midia) si jumatate(49%) din cel sudic(Midia-Vama
Veche).

Ca intensitate, eroziunea este mult mai pronuntata pe cordoanele litorale


din zona tarmului lagunar deltaic, unde ponderea aportului de nisip
fluviatil(diminuat in ultimii ani) este decisiva, determinand pierderi teritoriale
evaluate in medie la 78 ha/annual, aproximativ 4 kmp in 5 ani.

Este evident caracterul preponderent al proceselor de eroziune si tendinta


lor de generalizare, mai ales, in jumatatea nordica a litoralului.De aceea, sunt
necesare masuri cu un caracter special si in primul rand, organizarea unui
program de cercetare pluridisciplinara, oprirea scoaterii nisipului din circuitul
plajelor, cartarea volumelor de nisip existente.

6.Subunitatile tarmului

In cadrul tarmului se dezvolta o serie de forme aflate in stransa


corelatie.Astfel in partea emersa a tarmului se dezvolta in conditii favorabile,
plajele, cordonul de dune si conurile de rever.In partea sumersa se dezvolta
terasa tarmului, cu seria de forme grefate pe aceasta.

6.1. Plajele

Plajele sunt forme de relief dezvoltate pe depozite nisipoase deplasate


activ de valuri si curenti in procesul complex al circulatiei tarmului.Aceasra
definitie lapidara impune trei criterii principale de diagnoza: morfologic,
hidrodinamic si litologic.

Criteriile morfologice se refera la trasaturile specifice reliefului plajelor


identificate prin diagnozele morfografice si morfometrice.In ierarhia formelor de
relief litorale plajele se situeaza pe nivelul V.

Criteriul hidrodinamic de diagnoza impune identificarea plajei intre nivelul


minim atins de cea mai joasa maree si nivelul maxim atins la furtunile
puternice.Este deci vorba d eun relief aflat practic permanent sub influenta
valurilor.
Criteriu litologic impune identificarea plajei ca forma de relief numai daca
este formata din nisipuri transportate de valuri si curenti.Este deci vorba despre
un relief de acumulare cu dinamica foarte activa, deosebit net de formele
asemanatoare de eroziune care sunt benciurile nisipoase.Daca diferenta dintre
plaje si benciuri este putin importanta din punct de vedere peisagistic, pentru
constructori diferenta este foarte mare si implica adaptari speciale fiecarui tip.

Morfologic si morfodinamic plajele sunt in raport de subordonare fata de


tarm.Tarmul evolueaza in salturi, cu paliere largi, conform unui model metastabil,
pe cand plajele evolueaza continuu si au dinamica reversibila.Este vorba de un
anumit raspuns al reliefului fata de factorii hidrodinamici.

Plajele se formeaza pe acele tarmuri unde exista un stoc de nisip suficient


pentru a depasi cantitatea pe care valurile si curentii o pot indeparta.

Plajele reprezinta un biotop complex si variat care adaposteste o serie de


biocenoze, cercetate de ecologie marina, bine dezvoltata in Romania.

Intr-o abordare bidimensionala pe un profil transversal, in cadrul plajelor se


pot delimita mai multe subunitati aflate pe nivelul VI in ierarhia subunitatilor de
relief litorale:bermele, fata plajei, avantplaja.

Bermele (Beach berm,berme) sunt trepte usor inclinate formate pe plaja


prin acumulare, mai rar prin eroziune, valurile fiind factorul genetic
activ.Bermele sunt forme de relief cu evolutie in perioade foarte scurte de timp si
dimensiuni in profil transversal de ordinul metrilor, pana la zeci de
metri.Morfologic se deosebesc doua tipuri de berma:berma de iarna si berma de
vara.

Berma de iarna(Winter berm) este mai inalta si se formeaza prin


acumularea nisipului in timpul furtunilor de iarna, inclusiv a celor din luma martie
cand regimul de iarna se mentine.

Berma de vara(Summer berm) este situata intre cea de iarna de care este
despartita fie printr-o trecere lenta, fie printr-un scarp si fata plajei.Aceasta
berma se formeaza prin acumularea incepand din primavara , dar mai ales in
timpul verii, prezentand o dinamica mult mai activa decat berma de iarna si mai
putin activa in comparatie cu fata plajei.In anumite conditii bermele lipsesc, in
timp ce in altele sunt in numar mult mai mare, pana la 5 ceea ce mareste mult
variabilitatea profilului de plaje.

Fata plajei(beach face) este planul inclinat continuu maturat de valuri,


care racordeaza berma de vara cu avantplaja.Fata plajei reprezinta domeniul in
care este disipata energia valurilor ajunse aici.In conditiile Marii Negre sunt
specifice trei forme morfologice ale fetei plajei:

-tipul aplatizat, specific conditiilor cu hula slaba de lunga durata

-tipul inalt, inclinat, specific valurilor mai mari de 0,5 m ce cad unghiular
fata de linia apei dintr-o anumita directie.
-fata plajei inalta cu scarp,specifica perioadelor de tranzitie.

Fata plajei reactioneaza prima, la orice schimbare a regimului valurilor si


curentilor.Astfel in conditii de hula alba au loc procese de acumulare, care duc
repede la dedublarea fetei plajei, cu aparitia de noi microforme:reverul fetei
plajei si santul fetei plajei.Daca regimul care a determinat aceste schimbari se
mentine, procesele de acumulare se desfasoara in aceeasi directie, cu formarea
mai multor serii de fata plajei juxtapuse.Apoi, treptat, sectorul respectiv este
nivelat si transformat in berma de vara, ramanand functionala ultima fata a
plajei.

In timpul furtunilor fata plajei se extinde mult, stergand berma de vara si


uneori, chiar pe cea de iarna.O parte din nisipul stocat in aceste forme este
aruncat in spatele plajei, acumulandu-se sub forma conurilor de rever, sau in
cordonul de dune.Alta parte este transportata in lungul tarmului prin driftul
proximal de tarm, iar ultima parte este scoasa din sistemul tarmului de catre
curentii rip, ajungand pe versantul si glacisul litoral.

Pe fata plajei, la contactul cu berma alaturata se formeaza o serie de


microforme de plaje.In procesul genetic al acestor microforme un rol dominant il
au curentii care deplaseaza nisipul pe fata plajei.Cand energia valurilor creste
acesti curenti sunt mult intensificati formandu-se intr-o prima etapa scarpul de
plaje, o ruptura din panta, care in conditiile Marii Negre poate atinge inaltimea de
1 m.Cresterea in continuare a energiei valurilor ce cad unghular fata de linia
apei, favorizand formarea curentilor rip aparand treptat o alternanta de golfuri si
capuri care dau un profil longitudinal sinuos.

Avantplaja (Forebeach) este prelungirea plajei dincolo de limita inferioara


a fetei plajei, marcata frecvent printr-un sant ingust, sub forma unui banc
submers, care la cele mai scazute niveluri ale marii devin emerse.

In conditiile plajelor tarmului romanesc deltaic avantplajele sunt deseori


larg extinse , atingand 100-150 m; alteori dispar fiind inlocuite de bare inguste
mobile sau de mici bancuri partial emerse cu forma semilunara.

Morfogeneza plajelor este un proces complex desfasurat in cadrul tarmului


sub controlul permanent al valurilor si curentilor.Pentru formarea plajelor sunt
necesare mai multe conditii esentiale:

-prezenta unui tarm suficient de extins care sa asigure circulatia aluviunilor


si acumularea acestora;

-existenta in cadrul tarmului a unui stoc de nisip suficient de mare pentru a


a sigura acumularea in cadrul plajelor;

-existenta unei circulatii de tarm si litorale favorabile regimului de


transport a aluviunilor si de acumulare a lor in cadrul plajei.

S-ar putea să vă placă și