Vdocuments - MX Biografia Luceafarului

5/8/2018 Biogra fia Luc e a fa r ului - slide pdf.c om
www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
Flavia-Corina Minuţă
Biografia Luceafărului
1
http://slide pdf.c om/re a de r/full/biogra fia -luc e a fa r ului 1/91

Referent ştiinţific:
Lector univ. dr. Ileana Silvia Ciornei, Universitatea din Piteşti
2

Lucrarea " Biografia Luceafărului" urmăreşte o prezentare completă a

biografiei lui Mihai Eminescu în etapele sale esenţiale: copilăria, adolescenţa,
anii de studenţie, anii 1874-1877, Eminescu jurnalist la Timpul, ultimii ani de
viaţă. Ea se adresează elevilor care doresc să-si aprofundeze cunoştinţele
despre Mihai Eminescu, dar şi tuturor acelora interesaţi de biografia poetului
nostru naţional.
Lucrarea se remarcă prin rigurozitate documentară, precizia
informaţiei şi spirit critic. Ea reprezintă in acelaşi timp un document de
promovare a valorilor culturale naţionale.
Lector dr. Ileana Silvia Ciornei

3


CUVÂNT ÎNAINTE
Într-o perioadă în care valorile culturale româneşti – şi nu numai

culturale! – sunt discreditate în numele unor aberante comparaţii extrinseci,
cea mai înaltă culme literară a românilor – EMINESCU – nu putea să scape
detractorilor animaţi de oculte interese. Valoarea EMINESCU a reverberat şi
reverberează în toate straturile fiinţei româneşti: istorice, politice, sociale,
morale, filozofice, economice, mitice, literare şi mediatice. EMINESCU este
arborele genealogic al DEMNITĂŢII româneşti. Demolatorii de toate culorile,
asemenea viruşilor, ştiu ei că e un miez de ros. Am văzut spirite alarmate,
gata să declare starea de urgenţă la apariţia oricărei gripe sezoniere. Se ştie din
popor că o răceală tratată trece în şapte zile, iar netratată, trece într-o
săptămână. Se mai ştie că orice obstacol întăreşte organismul.Trebuie să fim
îngrijoraţi, dar nu alarmaţi. Nu trebuie să ne pierdem cu firea. Când un OM cu
atâta înălţime şi cu atâta adâncime e calificat drept nebun, antisemit, mortul
din debara, trebuie să se ia atitudine pentru restabilirea adevărului, trebuie să
se producă anticorpi. În acest sens, răcnetele denigratoare au fost, cel puţin
până acum, acoperite de blândeţea şi maturitatea bunului simţ românesc, dar
şi omenesc. Stau mărturie monumentalele volume ale filozofului Constantin
Barbu din „ Codul invers”, volumele lui Radu Mihai Crişan: „Spre
Eminescu”,editura „Tibo”, 2008, şi „ Eminescu interzis”, editura
„ Criterion”,2008, Bucureşti, toate drept răspunsuri româneşti la ameninţările
prezentului şi la provocările viitorului.
Acest bulgăre de zăpadă se îmbogăţeşte şi se măreşte cu lucrarea
„Biografia Luceafărului” de Flavia Corina Minuţă. Mesajul cărţii este acela că
Eminescu trebuie să fie cunoscut în amănunt, în clipa cea repede. Pe fundalul
unui
devinecontext istoricapoi
prim-plan, mustind de ambiguitate,
erou, mai deodată „un
apoi model exemplar punct
şi, în celesedinmişcă”,
urmă,
simbol. Este Mihai Eminescu!Început de lume! Coloana vertebrală a neamului
românesc.
Nu avem de a face cu o biografie romanţată, plină de mistere şi intrigi,
împletită cu igla narativităţii.Frapează laconismul informaţiei exacte, fără
reverberaţii conotative. Enciclopedia simţirii este cioplită cu bisturiul
întelectului până la ţăruşul denotativ al dicţionarului.Ai senzaţia punctelor
urmate de intervale
răsuflarea.Un timp ososabrupte, a unei
îşi etalează mulţimi
scheletul de axiome
durativ, care-ţi
fără urmă taie
de carne
4

afectivă. Vedem în faţa ochilor un Eminescu desfrunzit de instincte, un soldat

al idealului şi al purităţii. Anul, parafraful, evenimentul. Anul, paragraful,
evenimentul. Trei puncte, un triunghi. Geometrie euclidiană. Biografie
atemporală.
timpuri. FărăUn instrument
zăbavă perfect
şi adăstare, fărăpentru oamenii
intersecţii care ritmul
şi curbe, nu au prinde
timp deviteză
alte
spre înnodământ şi deznodământ. Replică indirectă la „Învăţaţi limba franceză
fără profesor”, „Biografia Luceafărului” de Flavia Corina Minuţă. este un
manual de învăţare rapidă a vieţii lui Eminescu. Tot fără profesor!
Janet Nică
5

1. Familia Eminovici
tată1736 - Anul probabil al naşterii lui Petrea Eminovici (străbunicul dinspre

al poetului).
1780 - Se naşte Vasile Eminovici (bunicul dinspre tată al lui Mihai
Eminescu), singurul fiu al familiei Petrea şi Agafia Eminovici. Va avea 8
copii: Maria (1807-1875), Elena (1809-1887), Gheorghe (tatăl poetului, 1812-
1884), Ioan (1816-1877), Ştefan (1819-1848), Ana (1821-1907), Catrina
(1824-1897), Iordachie (1827-1827)
1785 - Se naşte Paraschiva Brihuescu Donţu din Băneşti, bunica dinspre
mamă a poetului. Va avea 9 copii, printre care: Raluca, Safta, Olimpiada,
Fevronia, Sofia, Iachint ( 1819 - 1886, arhimandrit, numele său de botez Iancu
/Iorgu), Calinic (numele de botez Costache).
10 Februarie 1812 - Se naşte la Călineşti (Suceava) Gheorghe Eminovici,
fiul mai mare al dascălului Vasile Eminovici şi al Ioanei Sărghei. Este, pe
rând, scriitor de cancelarie la baronul Jean Mustaţă şi administrator al moşiei
Dumbrăveni, ce aparţinea boierului Balş. Boierul Balş îl ajută pe Gh.
Eminovici să obţină titlul de sluger. La Dumbrăveni: conac cu 9 odăi, beciuri
şi terasă. De jur-împrejur un parc. În spate un pavilion de cărămidă, unde a
locuit Gh. Eminovici. Hambare, grajduri pentru animale, cişmele de piatră şi
alte acareturi. Biserică din piatră cu două clopote.
1816 - Se naşte la Joldeşti mama poetului, Raluca Iuraşcu. Este fiica
stolnicului Vasile Iuraşcu (Juraşcu) şi a Paraschivei Iuraşcu, născută Donţu.
3 Decembrie 1819 - Se naşte Iancu, fratele Ralucăi Iuraşcu, viitor
arhimandrit cu numele Iachint.
27 Decembrie 1836 - Moare Paraschiva Iurascu (Donţu). Iarna, pe gheţuşul
podului, trăsura în care ea se afla s-a prăbuşit cu cai cu tot, Paraschiva murind
în acest
lemn dinaccident. A hramul
Băneşti, cu fost înmormântată
Sf. Nicolae. în cimitirul de pe lângă Biserica de
29 Ianuarie 1840 - Gheorghe Eminovici se căsătoreşte cu Raluca Iuraşcu.
1841 - Se naşte Serban, primul copil al familiei Eminovici.
12 Mai 1841 - Gh. Eminovici primeste de la Mihail Sturza, domnitorul
Moldovei, rangul de căminar.
2 Ianuarie 1842 - Familia Eminovici cumpară un rând de case lânga
biserica Uspenia, Botoşani; casele ramân în proprietatea familiei pâna în
1855.
6

2 Februarie 1843 - Se naşte Nicolae (Nicu), al doilea copil al familiei

Eminovici.
20 Februarie 1844 - Moare Vasile Eminovici, tatăl lui Gheorghe Eminovici.
16 Aprilie 1844 - Se naşte George (lorgu), al treilea copil al familiei
Eminovici.
5 Mai 1845 - Se naşte Ruxandra, al patrulea copil. Va trăi doar câteva zile.
1 Iulie 1846 - Se naşte Ilie, al cincilea copil, fratele de care probabil Mihai a
fost cel mai apropiat.
1848 - Se naşte Maria (Marghioala), al şaselea copil. Trăieşte doar până la 7
ani şi jumătate.
Martie 1848 - Gheorghe Eminovici cumpără două părţi din moşia Ipoteşti
de la Eufrosina Petrino. Achită doar parţial suma convenită cu fosta
proprietară.
Moare, în epidemia de holeră de la Dumbrăveni, Ştefan Eminovici la 29 de
ani , fratele lui Gheorghe Eminovici, „mai cărturar" decât acesta, după cum ne
încredinţează mai târziu nepotul său, Matei.
1849 - Căminarul Gheorghe Eminovici s-a mutat cu familia de la
Dumbrăveni la Botoşani, în imobilul de pe Calea Naţională, proprietatea sa.
11 Octombrie 1849 - Satul Durneşti, Ocolul Ştefăneşti, Ţinutul Botoşani -
Gh. Eminovici arendează pentru o perioadă de şase ani moşia Cleopatrei
Caţichi, prin contract semnat la Iaşi de ambele părţi şi înregistrat sub nr. 630
la Divanul Apelativ din Iaşi. Contractul intră în vigoare de la 23 aprilie 1850.
Despre Gheorghe Eminovici se mai ştie că învaţase franceza, germana şi
mai ştia ruseşte, ruteneşte, leşeşte şi evreieşte. Avea în bibliotecă multe cărţi,
traduceri, cronici şi tipăriturile vremii. Chiar Mihai Eminescu scria despre
familia sa:
"Regret amarnic că n-am invăţat muzica, căci din copilarie, mama, care
avea un glas fermecător întrecându-se cu tata, care cânta ca un adevarat artist
din flaut, descoperise în mine şi o ureche remarcabilă de muzician".
7

2. Copilăria lui Mihai Eminescu
20 Decembrie 1849 - Dată prezumtivă a naşterii lui Mihai Eminescu, aflată

şi în registrul
Eminovici) Junimii. Susţinută
şi însemnată şi de Eminovici
de Gheorghe Matei Eminovici (mezinul
pe o Psaltire: familiei
"astazi, 20
decembrie, anul 1849, la patru ceasuri şi cincisprezece minute evropinesti, s-
au născut fiul nostru Mihail". Aceasta este şi data trecută de Mihai , mai
târziu, într-un registru la Junimea, cu mâna lui. Este, prin urmare, data la care
Mihai îşi sărbătorea ziua de naştere.
24 Decembrie 1849 - Altă dată prezumtivă a naşterii lui Mihai Eminescu,
susţinută de Aglaia Drogli.
15 ianuarie 1850 - Se naşte la Botoşani Mihail Eminovici, al 7-lea copil al
familiei Gheorghe şi Raluca Eminovici. Data este consemnată în Registrul de
naşteri si botezuri pe anul 1850 al oraşului Botoşani. Există două copii ale
actului de naştere al lui Eminescu. Ambele sunt autentificate, una păstrându-
se la Iaşi şi alta la Bucureşti.
21 ianuarie 1850 - Data botezului lui Mihai la Biserica Uspenia. În registru
sunt consemnate următoarele:
data naşterii: ziua: Cinci-spre-zece
luna: Ghenari
data botezului: ziua: Două-zeci şi una
luna: Ghenari
sexul: Fiu
Numele carele s-au dat pruncului la botez: Mihail
Numele şi prenumele, stare sau meseria părinţilor pruncului: D.Gheorghe
Iminovici căminar, cu soţia sa Ralu, proprietari
Poliţia sau satul unde s-a născut pruncul: În oraşul Botoşani
Numele şi prenumele naşului sau a naşei: D.Vasile Juraşcu, stolnic
Iscăliturile: a preotului,
(ss) Vasile Juraşcu a naşului
stolnic, am fostşinaş
a părinţilor: (ss) Ioan Iconom*
(ss) G.Iminovici,căminar
(ss) Raluca Iminovici căminăreasă.
Explicaţii:
Vasile Juraşcu - bunicul dinspre mamă
ICONOM, iconomi, s.m. 1. Persoană căreia i se încredinţează ceva spre
administrare, în nici un caz un iconom nu va fi în acelaşi timp şi proprietar. 2.
Persoană căreia i-au fost încredinţate spre adminstrare bunurile unei mânăstiri
sau o distincţie în cadrul Bisericii (ex. iconom stavrofor). /< gr. oijkonovmo
8

21 ianuarie 1850 - Mihai a fost botezat de preotul Ion Stamate. Acesta e

probabil iconomul Ioan. Era secondat de fiul său, diaconul Dimitrie.
George Călinescu menţionează că mai era de faţă la botez şi sora Ralucăi
Juraşcu, cea Agafton.
de la schitul care va fi ulterior cunoscută cu numele maica Fevronia Juraşcu,
Registrul în care e consemnată naşterea a fost dus de Nicolae Iorga, in
1925, la Academia Română.
În zona veche a oraşului Botoşani, pe peretele unei prăvălii există o plăcuţă
memorială care marchează locul în care s-a născut Eminescu: "Pe locul
acestei clădiri a fost casa lui Gheorghe Andriescu, în care s-a născut Mihai
Eminescu." Erau acolo casele cumpărate de Raluca Eminovici, în Calea
Naţională, lângă biserica Uspenia.
(Se ştie că, pe 3 iunie 1887, într-un incendiu a ars o mare parte din centrul
Botoşanilor, mistuind sute ce case şi prăvălii, printre care şi casa în care s-a
născut Mihai Eminescu, biserica Uspenia scăpând doar cu distrugerea
acoperişului)
Vara familia se mută la Ipoteşti. Casa era veche şi nu aveau condiţii de
locuit peste iarnă. Pereţii erau albi, iar în odaia Ralucăi Eminovici se aflau
dulapuri din lemn de trandafir şi o scoarţă cu dungi în culorile tricolorului. (S-
a ţesut la Agafton: scoarţă de perete , ţesută în două iţe, urzeală de cânepă,
băteală de lână vopsită ; decor cu motivul tricolorului, cu frunze de stejar şi
ghinde pe decor negru.)
16 noiembrie 1850 - Moşia din Durneşti este cumpărată de către Iancu
Brănişteanu, cu preţul de 10 mii de galbeni, dar Gh. Eminovici rămâne în
continuare arendaş până în 1853.
Dupa Sf. Gheorghe (23 aprilie) , în anul 1850, familia Eminovici se mută la
Durnesti.
5 noiembrie 1850 - Prin zapisca nr. 255, comandantul companiei de
jandarmi din Botoşani
Gh. Eminovici, pentru dă ordin subofiţerului
o datorie Ioan
la moşia de la Ambrozie,Suma
Durneşti. ca să de
execute pe
1465 lei
şi 31 parale este luată de la Raluca Eminovici. Banii erau datoraţi evreului
Moişă Mihel.
1850 - Maica Fevronia, sora Ralucăi Eminovici, se călugăreşte la
mănăstirea Agafton.
30 martie 1851 - Gh Eminovici face plângere la Departamentul din
Lăuntru, pentru nerespectarea contractului de către fostul arendaş de la
Durneşti:
23 Apr.Neculai Pascu nu eliberase
1851 - Eminovici îşi mută casele
familiaşilahambarele
Ipoteşti. de cereale.
9

27 octombrie 1851 - Familia merge la Botosani, dar casele nu fuseseră

eliberate de chiriaşă: erau închiriate spătăresei Smaranda Varlaam.
3 noiembrie 1851 - Se mută familia Eminovici la Botoşani.
nascăIarna 1852,
în mai. SeBotoşani - Raluca
afla în grija este însărcinată
medicului cu Aglaia,deceslăbiciune".
D. Heynic "pătimind avea să se
Locuiesc la Maria Mavrodin (mătuşă a lui Mihai), în două odăi destul de
modeste, de pe strada Ruset.
Drumul de la Botoşani la Durneşti (40 km) era făcut des de Gh. Eminovici
în perioada cât a fost arendaş la Durneşti (până în 1853). Mergea cu trăsură cu
cai şi îi lua 4-5 ore. Drumul Botoşani-Gorbăneşti-Durneşti, nu putea fi făcut
fără un popas. Se presupune că la Gorbăneşti se oprea la moşia lui Constantin
Stamatopol. Aici se odihneau drumeţii înainte de a pleca din nou mai departe.
Îl însoţea uneori Raluca Eminovici cu pruncul Mihai, dar şi fraţii mai mari ai
poetului (Şerban, Iorgu, Nicolae, Ilie), în timpul vacanţelor de vară. În această
perioadă, fetele lui Stamatopol aveau 10 şi 12 ani. Legenda (în urma acestei
legende cătunul Odaia-Tomeşti / Varnavoaia, a primit numele poetului, având
în prezent doar câţiva locuitori) spune că unul din băieţii Eminovici (poate că
Şerban; putem să îl excludem pe Mihai, fiind foarte mic) se îndrăgostise de
una din fetele lui Stamatopol. Mai târziu, aceste fete se călugăresc la Agafton
şi probabil chiar Mihai Eminescu le va întâlni, când îşi vizita mătuşile.
1852 - maica Sofia, sora Ralucăi Eminovici se călugăreşte.
7 Mai 1852 - Se naşte Aglaia, al optulea copil al familiei Eminovici.
22 mai 1852 - Familia se află la Ipoteşti.
1853 - Gh. Eminovici renunţă a arenda moşiei Durneşti şi se stabileşte la
Ipoteşti. Aici va copilări Eminescu. În apropiere se află pădurea Baisa, prin
care copilul va cutreiera deseori. La numai 2 km, se află un lac. În camera lui
Gh Eminovici se aflau dulapuri cu zeci de cărţi şi fete de domnitori pictate pe
pereţi de batrânul neamţ Anton Zigri, pripăşit pe la moşia lui Balş şi care
zugrăvise şi pe
1854 - Se Raluca.
naşte Harieta, al nouălea copil al familiei Eminovici.
1854 - Olimpiada, sora Ralucăi Eminovici se călugăreşte. Sofia, Fevronia şi
Olimpiada au fost călugăriţe la mănăstirea Agafton.
1855 - Gheorghe Eminovici vinde casele din Botoşani pentru a achita suma
datorată Eufrosinei Petrino, fosta proprietară a Ipoteştilor.
Moare Maria (Marghioala), sora lui Mihai.
Primele două clase primare, după cum se presupune, Mihai le face în
Botoşani,
unde la pensionul
este înscris luidin
probabil Ladislav
toamnaFerderber cu predarea în limba germană,
anului 1856.
10

20 Noiembrie 1856 - Se naşte Matei, al zecelea copil al familie, fratele mai

mic al lui Mihai.
Nu se cunoaşte anul naşterii lui Vasile, al unsprezecelea copil.
1857-a Gh
trecere Eminovici
hotarului către Postelnicia
în Bucovina: "Totodatădinrog
Iaşi,
să pentru a obţine
se înscrie în acelpaşaportul
paşaport de
pe
al cincelea fiu al meu , Mihail, care este în versta de 7 ani. Statul crescătoriu,
părul negru , ochii negri, nasul potrivit, faţă smolită , avînd şi aceasta a urma
studiile."
7/29 octombrie 1858 - data emiterii paşaportului
Septembrie 1858 - trece cu tatăl său graniţa Moldovei de Sus, mergând la
şcoală la Cernăuţi pentru clasa a II-a.
1858 -1860 - Eminescu a urmat clasele a III a si a IV a la National
Hauptschule, Cernăuţi. Va fi al 5-lea dintre 82 de elevi.
1859 - Harieta se îmbolnăveşte şi rămâne infirmă, neputând umbla tot restul
vieţii decât ajutată de nişte foarte rudimentare proteze din fier.
1859 - Unirea Principatelor.
Sursele citează rândurile lui Nicolae Eminovici dintr-un memoriu: «Cu
mult înainte de Unirea Principatelor vânjolelile politice schimbase cu totul pe
toţi oamenii din satul nostru. Veştile veneau rar de tot. Cine drumuia la Eşi
aducea fel de fel de parascovenii despre întâmplările din capitala Moldovei.
Noi, copiii, nu ştiam ce o să se întâmple, nici nu îndrăzneam să întrebăm pe
tata care dela o vreme era veşnic posomorât, şi parcă mă făcea să cred că ştie
multe lucruri tainice".
Apoi „oamenii se adunară în faţa casei popei Vasile, fratele lui Ioan
Iconomu [cel care îl botezase] dela Biserica Uspenia din Botuşeni. Mihai era
în mijlocul lor şi pesemne auzise ce s'a petrecut, căci venind acasă începu să
strige prin ogradă de bucurie: «Ura! Trăiască Unirea!». Şi, fără să mai aştepte,
începu de cu noapte să împodobească gardul şi pridvorul casei noastre cu brad
verde
unde leşiscotocise,
să ghirlăndească ferestrele
nimeni n'a ştiut»".cu steguleţe şi flori de hârtie colorată. De
28 iunie 1860 - Eminescu şi-a scos certificat pentru cursul primar,
semestrul 2 din clasa a IV-a.
septembrie 1860 -Gh Eminovici trece cu băieţii prin vama Mihaileni,în
drum spre Cernăuţi.
Începând cu 1860, Mihai a învăţat la Ober-Gymnasium din Cernăuţi.
A avut printre colegi pe: Emanuil Logotheti, Karl Emil Franzos ( 1848 -
1904) prozator german, Eugen Elias Ehrlich ( 1862 - 1922 ), I. Ieremievici, St.
11

Stefureac ( 1845-1893, viitor profesor de greacă şi latină la Suceava ),

Alexandru Chibici Râvneanu, Teodor V. Ştefanelli (1848-1920).
1861 - 1862 - urmează clasa a II-a de gimnaziu. O repetă in 1862-1863:
primul
absenţe,semestru,
dintre careanul
13 şcolar şi-aÎnpromovat
motivate. toaterepetă
anul în care materiile,
îl are aprofesor
înregistrat 17
pe Ion
G. Sbiera ( 1836 - 1916 ). Acesta i-a dat la româna calificativul vorzüglich
(eminent).
toamna 1861 - duminica şi de sărbătorile religioase, Eminescu participa
(lipsind des) la „exhortele" (exhortae) religioase ,,ce le ţinea batrânul nostru
catehet Veniamin Iliuţ cu toti elevii români, în o sala mare a liceului". (Teodor
V. Stefanelli -- Amintiri despre Eminescu, Ed. ,,Junimea", Iasi, 1983, p.61).
Iliuţ e apoi suplinit de Mihail Călinescu.
16 aprilie 1863 - după vacanţa de Paşti Mihai n-a revenit să-şi continue
studiile. O menţiune din catalog la această dată arată că s-a retras ca privatist.
28 decembrie 1863 - Bolnav de tifos, Ilie Eminovici moare la Bucureşti.
Studia medicina şi a contactat boala de la bolnavii pe care îi îngrijea.
12

3. Adolescenţa lui Eminescu
februarie – martie, 1864, Botoşani- Mihai solicită (suplica nr 11041 )

Ministerului Cultelor
studiilor sau un loc de şi Instrucţiunii
bursier. CerereaPublice o subvenţie
se refuză pentru
"nefiind nici continuarea
un loc vacant de
bursier". Prin adresa nr. 9816 din 21 martie, către gimnaziul din Botoşani, se
precizează că va fi primit "negreşit la ocaziune de vacanţă, după ce, însă, va
îndeplini condiţiunile concursului". Răspunsul primit de Mihai la cerere este
semnat p. Ministru Al. Zanne (1821-1880). (acesta era Director în Ministerul
Culturii şi Instrucţiei publice în perioada 1863-1864). La cârma ţării se afla
guvernul Kogălniceanu, Ministrul cultelor fiind Dimitrie Bolintineanu. (11
octombrie 1863 - 19 iulie 1864)
Martie 1864 - Au loc reprezentaţii ale trupei Fanny Tardini - Vlădicescu la
Cernăuţi .
Sfârşitul lunii mai 1864 - Eminescu pleacă împreună cu trupa Fanny
Tardini - Vlădicescu.
- - Fanny Tardini (1823-1902)
- - Alexandru Vlădicescu (1842-1903)
- - Ion Vlădicescu (1831 - 1895)
Scrisoarea lui Al Vlădicescu către Nicolae Petraşcu- Galaţi, 12 decembrie,
1919: "În adevăr la 63/64 când am fost în Bucovina cu Theatrul Român…
Eminescu se afla atunci la Botoşani şi pornit de acest entuziasm a mers cu noi
numai de mulţumire nu însă ca sufleur, ci ca simplu admirator şi când am
părăsit Cernăuţii pentru a merge în Transilvania am trecut iar prin Botoşani şi
Eminescu a rămas în familie"
15 mai 1864 - trupa de teatru îşi încheie turneul la Cernăuţi
1864 - Gh. Eminovici cunoscând bine moşiile lui Balş, a fost numit în
comisia de împroprietărire a ţăranilor din Dumbrăveni şi Vlădeni. (comisia de
delimitare).
Matei, scrisoare către Corneliu Botez, în 1909, povesteşte: "vro 8 luni a stat
tata mai mult în Dumbrăveni şi atunci ne-a luat şi pe noi, pe mine şi pe
Mihaiu, cari eram în vacanţă acasă" - Probabil Matei exagerează numărul de
luni, altminteri nu se poate spune când a stat Mihai 8 luni acolo, dacă în luna
mai era cu trupa Tardini şi în octombrie se angaja la Tribunal. Matei avea doar
8 ani în vremea de care povesteşte.
Cam despre această perioadă Mihai îi va povesti mai târziu Veronicăi
Micle:administratorului
soţia ,,Îmi amintesc că stăteam
moşiei Balş,ceasuri întregi
care cânta sub fereastra
la piano. Tata de M-me Heller,
multe ori m-a
13

descoperit acolo şi era vorba în casă, văzând pasiunea mea pentru muzică, ca
dânsa să-mi deie lecţii".
Tot la Dumbrăveni aude Mihai povestea de dragoste dintre nepoata
Bălăşoaiei (Bălăşoaia
Viena, şi băiatul i se spunea
lui Gheorghe soţiei lui
Hodoroabă din C. Balş),cenepoată
Vereşti, lucra lavenită
velniţadedin
la
Dumbrăveni : ,,Spunea tata că acest flăcău ţăran era de o frumuseţe parcă era
un cadru". Fata a furat vreo 300 de galbeni de la stăpână, a încălecat pe-un
armăsar a plecat la Vereşti. Împreună cu Hodoroabă a trecut Siretul şi a plecat
la Viena. Balş a intervenit prin ambasada rusă şi Hodoroabă a fost extrădat.
Se zice că Eminescu şi-a completat studiile la Sibiu, în 1864, la Gimnaziul
de stat cu limba de predare germană.
5 octombrie 1864- Mihai e angajat practicant la Tribunalul din Botoşani, cu
un salariu de 250 lei pe lună . E coleg cu Grigore Lazu . În clădirea unde a
lucrat îşi aveau sediul mai multe instituţii în acel moment: Prefectura,
Tribunalul judeţean, municipalitate, Poliţia şi comanda de pompieri (Arh. Stat
Botoşani -- Ds. 252/1864). În prezent clădirea respectivă e sediul Primăriei.
Angajarea sa s-a făcut la recomandarea lui Emanoil Vasilievici, preşedintele
tribunalului.
7 noiembrie 1864 - Eminescu devine secretar la Comitetul Permanent al
Consiliului Judeţean Botoşani. A lucrat aici ca practicant şi mai apoi ca
scriitor al cancelariei.
În această perioadă, Mihai locuit împreună cu sora sa, Aglaia, la mătuşa lor,
Maria Mavrodin. Aglaia era elevă la Pensionul Zielionski.
5 martie 1865 - Mihai a demisionat, cerând ca salariul cuvenit pe luna
februarie să fie înmânat fratelui său Şerban: „Avend dorinţa de a urma studiile
colegiale la gymnasiul plenariu din Bucovina, mă văd constrâns de a abdica
îndatorirelor cerute de la personalul postului de scriitoriu".
11 martie 1865 - A solicitat paşaport pentru trecere în Bucovina.
Arhimandritul
venea Iachintunde
uneori la Ipoteşti Iuraşcu, moşulpartide
organiza lui Eminescu, era vânător
de vânătoare, pasionat
după cum şi
spune
Matei Eminescu: „A venit odată toamna pe când se duc cocorii la Ipoteşti,
cam prin anul 1865, şi cât a stat la noi, mai în toate zilele mergea la vânătoare,
aducea prepeliţe, iepuri, raţe sălbatice. La plecare, mi-a dat mie zece galbeni,
Harietei 15 şi Aglaiei 20".
Matei spune despre unchiul său: „...se ocupa cu agricultura (arendaş în
tovărăşie cu un anume Mândrea din Iaşi) umbla mai mult civil, nu călugăreşte
îmbrăcat,
Foarte vânătorşipasionat
inteligent ca şi bătrânul Iuraşcă, nu eşea la câmp fără puşcă.
suflet nobil".
14

Se ştie că şi Gheorghe Eminovici avea puşcă de vânătoare, pe care o

folosea şi pentru apărarea moşiei sale.
octombrie – noiembrie, 1865, Cernăuţi - Eminescu este găzduit în casa lui
Aron
ochii Pumnul, undestrăini
profesorilor "se afla(după
şi o mică bibliotecă
legile şcolare,a studenţii
studenţilornuromâni,
aveau ferită
voie de
să
întreţină biblioteci şi ar fi fost confiscată şi această bibliotecă, dacă în ochii
lumii nu ar fi trecut drept proprietate a lui Pumnul) [...] Bibliotecar era
totdeauna un student găzduit de Pumnul, care locuia în camera în care se afla
şi biblioteca." (Teodor V. Ştefanelli -- Amintiri despre Eminescu, 1914)
Astfel, Eminescu "începu să trăiască, să doarmă şi să viseze printre cărţi". (G.
Călinescu -- Viaţa lui Mihai Eminescu). Se pregăteşte pentru examenul
necesar re-înscrierii în învăţământul public.
Aron Pumnul fusese până la Revoluţie profesor la seminarul din Blaj. E de
presupus că el l-a determinat pe Mihai să îşi dorească să vadă acele locuri.
Poate chiar, văzându-l că vrea să viziteze Blajul, l-a sfătuit pe unde să meargă,
pentru a găsi foşti elevi ai săi, care să îi ofere adăpost.
12/24 ianuarie 1866 - Moare Aron Pumnul.
Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti (Lăcrimioare la mormântul prea-
iubitului lor profesoriu), revistă în care apare şi poezia "La mormântul lui
Aron Pumnul" semnată M. Eminoviciu, privatist.
Ne-a rămas scris despre acea zi: "Acum îl văzui pe Eminescu întâiaşi dată
vărsând lacrimi de durere". "Imi povesti despre ultimele momente ale acestui
mare apostol al Romanilor din Bucovina". "Seara m-am dus iaraşi la
Eminescu şi l-am aflat scriind o poezie". "Imi arătă poezia şi-mi spuse ca mai
mulţi colegi vor scrie poezii la moartea lui Pumnul cari se vor tipari. Mi-a
cetit apoi intreaga poezie".
25 ianuarie 1866 - Eminescu dispare, fără să lase vreo vorbă. "N-a ştiut
nimeni dintre colegi când a plecat şi încotro a apucat-o, dar în urma se lăţi
vestea că se afla
- Aglae in Transilvania."
Drogli, sora poetului, afirma ca Eminescu a părăsit Cernăuţiul
indurerat de moartea lui Pumnul: "După inmormântarea lui Pumnul, Eminescu
şàu depus carţile sub un scaun din grădina publică şàu plecat spre casa
părintească. Intrebat de parinţi de ce au fugit dela şcoală, el plângând
răspunse: mai mult n-am ce face în Cernăuţi. Pumnul nu mai este. Au murit".
- Ion Sbiera, fostul profesor de limba română al poetului, afirma ca teatrul
l-a abătut pe Eminescu de la studiile gimnaziale: "Motivul părăsirii studiilor
gimnaziale
Teatrul din Cernăuţi
l-a abătut nu a fost
de la studiile salemoartea lui Pumnul,
gimnaziale, ci altă
voia să fie şi el împrejurare...
actor şi autor
15

dramatic! Şi aşa a părăsit gimnaziul. Poate ca la părinţi să fi spus alt motiv

decât cel adevărat, deşi mă îndoiesc"
25 februarie/9 martie 1866 - Eminescu debutează în revista Familia a lui
Iosif
Vulcan,Vulcan, cu poezia
redactorul revistei,"De-aş avea" cu(scrisă
o însoţeşte o notăînredacţională.
septembrie "Cu
1865). Iosif
bucurie
deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu
primele încercari poetice ne-a surprins placut." Tot Iosif Vulcan îi schimbă cu
această ocazie numele de familie din Eminovici în Eminescu, schimbare
acceptată de Mihai.
Iunie 1866, de Sânziene - Mihai ajunge să vadă mica Romă (Blajul), după
un drum lung.
Intra in Transilvania prin pasul Tihuţa, ajunge la Vatra Dornei, apoi
Năsăud, coboară pe Valea Someşului şi ajunge la Dej. Mihai Eminescu s-a
oprit la Dej pentru a-i scrie lui Iosif Vulcan de la revista Familia din Oradea.
De la Gherla s-a îndreptat către Ţaga. Există dovezi că a fost la Reghin. La
sfârsitul lunii mai ajunge la Târgu-Mureş (pe atunci numit Mureş-Oşorhei). Se
crede că aici şi-a găsit adăpost peste noapte tocmai în pridvorul şi clopotniţa
bisericuţei de lemn, "găzduit" de protopopul Partenie Trâmbiţaş ( Trombiţaş).
Hrisovul bisericii de lemn, la rândul sau, face referiri la trecerea lui Eminescu
prin acel loc. Se crede ca un pasaj din romanul Geniu pustiu "evocă" acest
moment: "M-am covrigat in clopotniţă cu dinţii clănţănind şi muiat până la
piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi; mânuţele mele albe şi reci le
băgam în mânecile ude. Aşa am stat toată noaptea".
Apoi a stat la "La calul alb" din actuala stradă Călăraşi 13, unde a cunoscut
doi studenţi la teologie din Blaj, Ion Cotta, din Bicaz, şi Teodor Cojocaru, din
Corbu. Ei lasă mărturii scrise despre Eminescu. De la Tg Mureş la Blaj a
călătorit cu trăsura cu aceştia, trecând pe la Târnăveni (Dicio-Sînmartin), unde
s-au oprit la hanul lui Mănase. Pe atunci, avea hanul avea acoperiş de paie, cu
o straşină
3 iunie lată.
1866 - La han Mihai ar fi spus "Domnilor, eu sunt poet si vreau sa-
mi adun material!"
Se spune că în drumul de la Cernăuţi spre Blaj, Eminescu a trecut prin
Deda , pentru a-l întâlni pe Teodor Ceontea (1847-1906), un coleg de şcoală al
său . De asemeni o legenda spune ca Mihai Eminescu ar fi stat cateva zile la
Cluj, în casa profesorului Grigore Silasi, de pe str. Bisericii Ortodoxe nr. 5.
Adevărate sau nu, aceste legende merită menţionate aici, ele arătând
ataşamentul oamenilor faţă de cel mai mare poet al românilor.
16

La vederea de pe hulă (drum care urcă pe o coastă foarte piezişă) a Blajului,

s-a ridicat în picioare şi a rostit: "Te salut din inimă, Roma-Mică... îţi
mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea..."
dinCunoaşte
Ciugudella(Ciuguzel),
Blaj pe Nicolae
Iacob Petra
Onea Petrescu, Filimon
şi prof. Ion Ilea / Ilia, fiu
Micu Moldovan. Sede ţăran
pare că
intenţiona să îşi reia studiile aici. Blajului era numit în acea vreme"un orăşel
de şcoale" (Al. Odobescu).
iunie 1866-15 iulie 1866 Blaj - locuieşte cu Ştefan Cacoveanu
Stefan Cacoveanu notează:
"Toată casa consta din trei apartamente: unul către uliţă, ocupat de mine,
Georgiu Bucşa, Teodor Totu,... şi de Ioan Paul, nepot al meu, atunci abia de
şase ani, astăzi profesor la Iaşi ... Odaia noastră era mică şi avea numai
două paturi, iar lui Eminescu îi improvizam în toată sara patul separat, căci
noi ăştialalţi dormeam câte doi într-un pat. "
Aşteptând bani de la tatăl său, el rămâne în Blaj şi atunci când Cacoveanu
pleacă în vacanţă. Astfel, stă la seminarul teologic până toamna.
27 - 28 august 1866 - Participă la adunarea anuală a ASTREI, la Alba Iulia.
La Alba Iulia, el a fost văzut, în prima zi a adunării (27 august), în
biserică,asistând la prelegeri şi dezbateri. Seara teologul Elie Damian Domşa
îl găseşte odihnindu-se întins pe o bancă din parcul oraşului şi îl invită să
doarmă peste noapte împreună cu el în chilioara închiriată la hanul "La
Istrătoaie".
Elie Damian Domşa: „L-am văzut apoi în biserică (la Alba Iulia, unde se
ţinea şedinţa Astrei n.n) unde asista la şedinţă şi asculta cu mult interes la
dezbateri. După şedinţă nu l-am văzut până seara. Eu aveam cvartir într-o
cârciumă, de-i zicea „La cocoana din Ighiu". Era o cârciumă mare, de
cărăuşi, tocmai în locul unde-s astăzi casele unui avocat (Reiner, mi se pare),
pe uliţa cea mare (drumul ţării) vis-a-vis cu colţul est-sudic al promenăzii.
„La Istrătoaie",
singur, aşa-iînzicea.
pe o bancă, Cum mergeam
promenadă. către
Îl întreb căcasă, îl găsesc
unde-i pe Eminescu
în cvartir, unde va
dormi! Zice că aici în promenadă.
- D-apoi că te vor închide la poliţie!...
- De abia mă voi odihni mai bine...
Atunci îl chem să vie cu mine; şi a venit. L-am adus „La cocoana", care
mi-a fost dat o chiliuţă, şi l-am prezentat. A mai întins şi apoi o rogojină pe
jos şi i-a dat o perină de s-a culcat şi el acolo".
17

Este posibil să fi ascultat discursurile lui Andrei Şaguna, Timotei Cipariu

(despre unificarea ortografiei limbii române), I. Hodoşiu, poate şi unele
dezbateri, sau concertul de vioară al domnişoarei Eliza Circa.
Se ştiepeste
umblător că după după dezbaterile
apa Mureşului, de pe
la Mihalţ. 28, Eminescu
Recunoscut estedoi
de către aflat la podul
seminarişti,
teologi la Blaj, Ion Oargă şi Mărculeţ, pe când aştepta trecerea cu brudina de
pe malul drept pe malul stâng al apei, este chemat de către aceştia, într-o
tovărăşie ad-hoc.
De aici un drum în trei, parcurs pe jos: Ion Oargă, pe atunci student şi
ulterior vicerector al Seminarului din Blaj, Mărculeţ, teolog absolvent, şi
evident Eminescu, tânărul nostru poet. În faţă vedeau satul Cistei, iar mai în
depărtare comuna Bucerdea Grânoasă (locul de unde se trăgea paşoptistul
Ioan Maiorescu). Crăciunelul se vedea undeva în dreapta, jos. În spatele
călătorilor au rămas Mihalţul şi Obreja , pe una dintre extremele sale fiind
Podişul Secaşelor.
Era drumul târgoveţilor când se întorceau de la Bălgărad (nume vechi al
oraşului Alba Iulia ) .
Ion Oargă, povestea despre acestea: „Era seară când am sosit; mama ne-a
dat de cină. După masă eu şi Mărculeţ ne-am dus în priveghi, căci murise o
femeie de frunte din sat. Eminescu a rămas acasă şi s-a culcat. Noi ne-am
reîntors înspre ziuă; el dormea. După ce ne-am sculat şi noi, am prânzit, cum
se prânzeşte pe la sate. După prânz el a dispărut fără să zică ceva… Am auzit
mai târziu că a umblat cu copiii prin sat, dar apoi s-a dus. Unde s-a dus, nu
ştiu..."
Eminescu revine la Blaj, unde mai stă încă vreo trei săptămâni. Un
cunoscut ne povesteşte: "Pentru ultima oară când a venit la mine l-am văzut
plângând. Ce-a avut, ce n-a avut, nu stiu. Dupa trei săptămâni, fără a-şi lua
adio de la noi, ne-am pomenit ca Eminescu nu mai este în Blaj".
Sese
poet vorbeşte că în de
descoperea răstimpul
câte oripetrecut la Blaj
trecea prin faţa(iunie-septembrie 1866),
casei în care a locuit tânărul
Gheorghe
Şincai.
Cartea "Elemente de poetică..." de Timotei Cipariu, ajunge în posesia unui
elev blăjean, devenit medic în districtul Chivarului, iar mai târziu medic
arhidiecezan la Blaj. Pe acest exemplar avem semnătura "M. Eminescu, Bl(aj)
1866". Exemplarul a intrat în patrimoniul Bibliotecii Judeţene Mureş în anul
1987 " (v. Dimitrie Postămaş, Philobiblon mureşean, Târgu-Mureş, 2003, p.
45).
18

De asemenea , tot în perioada cât a stat la Blaj, se presupune că printre cei

ce au avut ocazia să îl vadă pe Eminescu a fost şi un băiat de aceeaşi vârstă cu
el, pe nume Alexandru Grama. Nu menţionez întâmplător acest nume: este
Eminescu.
primul care, după moartea lui Eminescu, critică furibund poeziile lui
Se ştie că un alt cunoscut al său din această perioadă a fost Ioniţă Scipione
Bădescu, cu care mai târziu va lucra alături la ziarul „Timpul". (Alte surse dau
ca posibilă întâlnirea celor doi abia în 1870, când Ioniţă Scipione Bădescu
lucra la Iaşi, ca gazetar. Scipione Bădescu era membru al Junimii încă din
1867, carnetul său având nr 31)
Toamna, părăseşte Blajul şi merge la Sibiu. Fratele său, Nicolae, învăţa la
Sibiu. Mihai obţine aici certificatul de clasa a III-a, eliberat de gimnaziul
catolic din acest oraş cu nota generală "prima clasă".
În toamna lui 1866, aflat într-o vizită prin Avrig se revedea (îl cunoscuse
prin 1864, se pare) cu Ioan Al. Lăpedatu (1844-1878) şi cu Nicolae
Densuşianu (1846 - 1911; în 1866 era student la Rechtsakademie, probabil
coleg cu Nicolae Eminovici), şi depune flori la mormântul lui Gheorghe
Lazăr, iar mai apoi trece pe la Gura Râului pentru a culege o baladă veche.
Este prezentat lui N. Desusianu. Acesta îl ajută să iese din starea de mizerie
în care se afla, îl trimite la popa Ion Bratu din Răşinari, (bunicul dinspre
mamă al lui O. Goga). În amintirile Aureliei Goga (consemnate de Ilie
Haşeganu), fata preotului Bratu, copil pe atunci, ne-a rămas scris că ea care a
trebuit să renunţe la culcuşul ei de deasupra sobei în favoarea tânărului
oaspete. Aurelia îşi aminteşte că părintele Bratu i-a luat ghetele şi i le-a dus la
cizmar să i le repare. A doua zi dimineaţa s-au dus spre Coasta Boacii - un
deal la marginea Răşinariului, deal de pe care răşinărenii spun că se vedere
România Mare - iar seara s-au dus la o nuntă. Pe urmă i-a dat o călăuză care l-
a trecut munţii. (Pasaportul său era expirat şi Mihai este ajutat de popa Bratu,
probabil
ungară sprela rugămintea lui N. Desusianu,
Romania, furişându-se să treacă
prin munţi, clandestin graniţaCucului-
prin Cârţişoara-Vama austro-
Bâlea. )
Trece munţii şi ajunge la Bucureşti.
1867, portul Ramadan - Giurgiu - Lucrează ca hamal în port cam 6 luni de
zile, şi ca rândaş intr-un grajd, la un hotel.
2 Aprilie 1867 - Apare în revista Familia poezia "Ce-ti doresc eu ţie, dulce
Românie!"
Octombrie
Caragiali . Trupa1867
face -turnee
Mihailadevine
Brăila, sufleur în trupa Ploiesti.
Galati, Giurgiu, ambulantă a lui Iorgu
19

Din repertoriul trupei: Zmeul nopţii, comedie într-un act de Hippolite

Lucas, tradusă de P.I. Georgescu; Margot contesa, vodevil într-un act, tradus
din franceză de T. Profiriu; O palmă sau Voinicos, dar fricos, comedie într-un
act tradusă de D. Profiriu
Trupa actorului Iorgu Caragiale dădea reprezentaţiile de la la Ploieşti în
„Grădina Lipănescului, pe Calea Oilor, colţ cu strada Calomfirescu, în
apropiere de barira Bucov" (I. Massoff)
Se pare că actorii au stat aici mai mult, patronul lor a încercat să contracteze
mai multe spectacole (vezi Ioan Massoff -- „Eminescu şi teatrul", 1964, p. 48-
103).
1867 - Nicolae Eminovici, fratele lui Mihai, învăţase la Sibiu dreptul, dar
nu a obţinut o diplomă. După aceea a lucrat la Timişoara în biroul avocatului
Emmerich Christian, pentru o perioadă. Aici a fost vizitat de Mihai. (O ciornă
a unei scrisori din 1969, din Viena, adresată unui destinatar notat C. are în
conţinutul ei: „În Timişoara trebuie să fi trăit un om sub numele de Nicolae
Eminovici, scriitor la avocatul Emerich Cristian". Mihai dorea atunci detalii
despre fratele său.)
mai-august 1868 - Mihai însoţeste trupa lui Mihail Pascaly în turne în
Transilvania : Braşov, Lugoj, Sibiu, Arad, Timişoara, Oraviţa, Buziaş.
Trupa avea în componenţă pe: Matilda şi Mihail Pascaly, Maria şi Ion
Gestianu, Ion Săpeanu, S Bălănescu, Petre Vellescu, Victor Freiwald, Catinca
Dumitrescu, Maria Vasilescu (de care se îndrăgosteşte Mihai Eminescu).
15 mai-16 iunie 1868 - Spectacolele de la Braşov s-au ţinut în Casa Reduta,
clădire demolată mai târziu şi reconstruită pe vechiul amplasament.
4 - 26 iulie 1868 - Eminescu se află la Lugoj cu trupa de teatru a lui
Pascaly.
14 iulie 1868 – Data unui afiş al Teatrului Vechi din Arad care anunţă o
reprezentaţie.
iulie 1868
Spectacolele de la–Timişoara
Eminescualeiatrupei
partes-au
la ţinut
un botez în unde
pe locul oraşulacum
Timişoara.
se află
liceul Lenau.
31 iulie 1868, vineri - Mihai participă la masa de adio oferită trupei de
teatru de către primăria Timişoarei
1 august - Prima reprezentaţie a trupei la Arad: Un poet romantic (M.Millo)
şi Doi profesori procopsiţi-neprocopsiţi (E.Scribe).
9/21 August 1868, vineri, Arad - Un afiş anunţă că va avea loc spectacolul
"Voinicos,
trupei dar fricos". Spectacolul e anunţat ca fiind ultima reprezentaţie a
la Arad.
20

Trupa rămâne însă până pe 28 august 1868 în Arad, deoarece Matilda

Pascaly naşte o fetiţă, Marta.
Se pare că e momentul în care Eminescu se întâlneşte cu cel care îi
schimbase numele,
În repertoriu Iosif
trupei Vulcan.
existau:
- Comedii: Strengariul de Paris, Femei limbute, Domnia slugilor,
Fanfaronul timid, Nevasta trebuie să îşi urmeze bărbatul, Un pahar de ceai,
Femeile care Plâng, Pianul Bertei, Bărbatul văduvei, Uită-te dar nu atinge, Nu
e fum fără foc, Pricopsiţii, Noaptea unei stele, Boala romanţelor, Orbul şi
nebuna, Gărgăunii
- Drame: Idiotul, Prizonierul din Bastilia, Ea este nebună, Sărmanul
muzicant, Dalila, Martorul familiei, Fericire în nebunie, Tata moşu,
Cerşetorul, Copilul Greciei, Visul unui român murind.
31 august, 1 septembrie 1868 - Au spectacole la Oraviţa. Acestea au fost
ţinute acolo unde acum este Centrul Social Sf Iosif.
18/30 august şi 19 septembrie/1 octombrie 1868 - Apar în revista Familia
poeziile „La o artistă” şi „Amorul unei marmure”. Gheorghe Eminovici i-a
cerut lui Iosif Vulcan ştiri despre fiului său. Este probabil perioada când
Eminescu îl cunoaşte pe Ion Luca Caragiale. (Alte surse afirmă că s-ar fi
cunoscut încă de la Giurgiu, adică din 1867, sau încă din vremea când Mihai
era în trupa lui Pascaly, 1868)
29 septembrie 1868 - La recomandarea lui Pascaly, Eminescu e angajat
"sufleur II şi copist" la Teatrul National din Bucuresti.
"...om al literaturii şi bun român... este un străin român din Moldova, cu
studiile terminate la Cernăuţi, foarte cult, foarte studios, , cu cunoştinţe
minunate le literatură germană şi română. Este sărac şi pe drumuri. L-am
avut sufleur la mine. Pe lângă ştiinţă este laborios, activ, exact şi foarte
cumsecade. Dacă vei putea să îi acorzi locul al II-lea sufler cu toate că poate
fi foarte
care ar fibun
pe şi pentru
drept loculunui
acordat întâi,tânăr
ai face lui un mare
inteligent, serviciu,
capabil şi careunvămare bine,
va datori
mult, căutând a se face demn de susţinerea ce-i veţi acorda." (arh. stat. buc.,
fond. T. Naţional, dosar 274/1868, p.82)
Mihai va funcţiona pe acest post până în martie 1869. Director al teatrului
era atunci G. Bengescu.
Va locui în acest timp în aceeaşi casă cu Pascaly, în apropierea teatrului, în
spatele fostului hotel Hugues.
21

Joacă şi un rol în piesa "Razvan si Vidra" de Haşdeu. Traduce pentru

Pascaly "Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată ştiinţific şi în legătura ei
organică" de Enric Theodor Rotscher.
Se întâlneşte
sugestia în Cişmigiu
lui de a relua legăturileîntâmplător
cu familia. cu fratele său Iorgu, dar respinge
16 martie 1869, duminica - Asistă cu Ioniţă Scipione Bădescu şi Vasile
Demetrescu-Păun la reprezentarea piesei "Dama cu camelii" de Al. Dumas-
fiul.
3 iulie-20 august 1869 - a însoţit trupa de teatru a lui M. Pascaly în turneul
prin Moldova (Galaţi, Iaşi, Botoşani, Cernăuţi, Botoşani). Trupa s-a deplasat
în chervane pe ,,Drumul mare al Ţării de Jos". (CHERVÁN, chervane, sn
(Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor şi al persoanelor)
vara 1869 - Gh Eminovici îi promite lui Mihai o subvenţie regulată pentru a
urma cursuri universitare la Viena.
august 1869 - Mihai se află la Botoşani.
22

4. Perioada de studenţie
Praga
septembrie
Aglae 1869
şi frăţiorul - Eminescu pleacă spre Viena însoţit de tată, mamă, sora
Matei.
Toamna anului 1869: locuieşte scurt timp pe strada Lípová nr. 471- strada
Teiului, aproape de Piaţa Vaclavske
Şerban Eminovici se înscrie la facultatea de Medicină
Viena
Salutul studenţilor români în Viena, când era Eminescu student:
„- Trăiască Naţia!
- Sus cu dânsa!”
2 octombrie 1869 - la Viena, Eminescu se înscrie la Facultatea de filosofie
ca student extraordinar, auditor, lipsindu-i bacalaureatul.
Semestrul de iarnă 1869-1870 - A urmat cu oarecare regularitate cursurile.
După aceea nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când urmează două
semestre consecutive.
20 octombrie 1869 - Se înscrie în Societatea Literară Socială "România"
23 octombrie 1869 - Se înscrie în Societatea Literară Ştiintifică a românilor
din Viena
1 ianuarie 1870 - Viena, Döbling, actuala Billrothstrasse (nume vechi
Klosterstrasse) nr. 26 - Împreună cu alţi colegi îl vizitează pe Al I Cuza
(Constantin C. Giurescu, în "Viaţa şi opera lui Cuza Vodă" )
Profesori ale căror cursuri le frecventează:
--Adolf Mussafia -(1835-1905), profesor de filologie romanică între anii
1860-1905
--Robert V. Zimmermann (1824-1898), - între era 1861-1896 profesor
universitar de istoria
--Heinrich filosofiei
Siegel (1830-1899), profesor de drept roman şi de istoria
dreptului între 1857-1898
--Ludwig Arndt, cavaler de Arnesberg (1803-1878), profesor de drept
roman între 1835-1874
--Lorenz von Stein, profesor de filosofia dreptului, economie politică,
ştiinţe financiare şi administrative între 1853-1888
Clădiri din acea vreme: cafeneaua Troidl, farmacia La împăratul roman ,
crâşma Zumunde
Locuinţe grünen
stă Baum (La copacul verde)
în gazdă:
23

- Dianagasse 8
- Gärtnergasse 5- pe faţadă cu o mare frescă înfăţişând un copac şi numele
unei crâşme vechi de secole: Zum grünen Baum (La copacul verde).
- Kollergrasse
Eminescu din aprilie3 şi- are
până- placă memorială
în octombrie 1871care
. aminteşte că aici a locuit
- Landstraßer Hauptstraße
- Radetzkistraße
- Porzellangasse 9
- Orangenstrasse, 6
Colegi:
Ion Hozan: medic în Lipova, jud Arad. Biografii lui Ion Hozan menţionează
că acesta a ajuns să studieze la Viena ca urmare a unei Colecte băneşti în
favoarea ţăranilor alungaţi de către moşierul din Tofăleni. Colecta s-a făcut şi
printre studenţii din Viena, aceştia având în general contriibuţii de un florin
fiecare. Printre aceştia se afla şi Mihai Eminescu.
Cunoaşte în Veneţia alţi români veniţi la studii: Pandele Dima, Stefan
Dracinschi, Ieronim Muntean, Aurel Mureşianu, Sterie Ciurcu, Ieronim Bariţ,
Pamfil Dan, Teodor Nica, Aurel Victor Mureşianu, Stefan Dracinschi, Vasile
Morariu (nepotul mitropolitului Silvestru), Iancu Cocinschi, Ioan Luţă, C.
Mandicevschi, A. Daschevici.
Teodor V. Ştefanelli (1848-1920) spunea:
"Eminescu, cât timp a petrecut in Viena, arăta de regula foarte bine şi era
deplin sănătos. Prin pieliţa curată a feţii sale străbatea o rumeneală
sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în
faţă şi se închideau pe jumatate atunci cand Eminescu râdea. Şi râdea
adesea, cu o naivitate de copil, de făcea să râză şi pe ceilalţi din societatea
lui, iar cand vorbea prin râs, glasul său avea un ton deosebit, un ton dulce,
molatic, ce ţi se lipea de inima..."
,,Când
locul scria, cafelei,
cu mirosul poetul sealînchidea
spirtului în
decasă şi consuma
la maşină multă cafea,
şi al tutunului (…). umplând
Adese l-
am văzut (…) îmblând neîntrerupt prin casă şi cântând. Dacă îl întrebam ce
cugetă când cântă, îmi răspundea:«Măi! Să ştii când cânt melodiile vesele
gândesc poezie, iar dacă cânt marşuri atunci gândesc istorie». Sau renunţa la
mâncare dacă avea numai cafea neagră. Lucrul principal ce-l făcea când
primea banii de acasă era să-şi cumpere cafea şi tutun pentru oarecare timp.
Când îl vedeam că mergea pe stradă cu o faţă sinistră, smolit la faţă, ştiam că
nuSamuil
are cafea şi nici (1842-1914)
Isopescu bani."
24

"Eminescu locuia la mine, pe Adamg[asse] 5, et. II din toamna anului

[18]71 pe la finele lui octombrie pâna la mai 1872 (...). Din literatura si
filozofia indica îmi citea dânsul Sakuntala, eposuri vechi ale inzilor, si
Vedele,Setoate în traducere
vorbeşte despregermana."
o fotografie făcuta în atelierul Lovy de pe
Mariahilferstrasse vis-a-vis de Garten-baumgesellschaft.
Iacob Negruzzi:
"Mă aşezai la masă deoparte lângă fereastră, de unde, fără a fi băgat în
seamă, puteam observa pe toţi tinerii ce vorbeau între dânşii româneşte. Erau
mulţi adunaţi în ziua aceea, unii păreau mai inteligenţi, alţii mai puţin, dar
mai toate figurile aveau expresiuni comune, încât îmi zisei că Eminescu nu
poate să fie printre dânşii.
Deodată se deschide uşa şi văd intrând un tânăr slab, palid, cu ochii vii şi
visători totodată, cu părul negru, lung, ce i se cobora aproape până la umeri,
cu un zâmbet blând şi melancolic, cu fruntea înaltă şi inteligentă, îmbrăcat în
haine negre, vechi şi cam roase. Cum l-am văzut, şi fără un moment de
îndoială m-am sculat de pe scaun, am mers spre dânsul, şi întinzându-i mâna,
i-am zis: ,Bună ziua, domnule Eminescu!" Tânărul îmi dădu mâna şi
privindu-mă cu surprindere: ,Nu vă cunosc", răspunse el cu un zâmbet blând.
- Vedeţi ce deosebire între noi, eu v-am cunoscut îndată.
- Poate nu sunteţi din Viena?
- Nu.
- După vorbă sunteţi din Moldova... poate din Iaşi?
- Chiar de acolo.
- Poate sunteţi domnul... Iacob Negruzzi? zise el cu sfială.
- Chiar el.
- Vedeţi că şi eu v-am recunoscut."
La Viena îl cunoaşte Eminescu pe Slavici. Acesta păstrează în amintire:
" Un tinar
banatesc peste oaches, cu fatacucurata
pletele negre, si rasa peste
ochii marunti tot, cusi un
si visatori lung " clăbăţ"
intodeauna cu un
zimbet oarecum batjocoritor pe buze ; un albanez - imi ziceam - poate chiar
un persian".
" In timpul care l-a petrecut la Viena , el tinea mult sa aiba locuinta
comoda , larga ,curata, linistita si luminoasa, sa se imbrace curat si bine , sa-
si aleaga mincarile dupa plac, sa fumeze tigari fine , sa-si gateasca el insusi
cafeaua de Mocca si bea numai vinuri de calitate superioara ori apa curata .
Era un om cu trebuinte putine, dar cu apucaturi boieresti care stia sa sufere
25

si sa rabde fara ca sa se plinga si respingea cu un fel de oroare tot ceea ce i

se parea vulgar... "
Eminescu publică în Federaţiunea, cu pseudonimul Varro, articolele
- Să
"Infacem
unire euntaria"(10/22
congres - 5/17 aprilie 1870
aprilie)
- "Echilibrul" (22 aprilie/4 mai, 29 aprilie/11 iunie);
Judele de instrucţiune din Pesta îi intentează proces de presă redactorului
şef Ioan Poruţiu, pentru articolul Echilibrul publicat de Eminescu sub
pseudonimul Varro. Începe o anchetă judiciară. Judele de instrucţiune îi
intentează lui Eminescu procesul de presă. I se ia un interogatoriu la
Budapesta. Nu se cunoaşte însă desfăşurarea procesului.
31 mai 1870 - Curierul de Iaşi - Alături de N. Teclu (1839-1916) şi Petru
Pitei, Eminescu semnează un apel pentru strângerea de fonduri în vederea
serbării de la Putna
1870 - Banii adunaţi de studenţii români vienezi, destinaţi sărbătoririi
domnitorului Ştefan cel Mare, la Putna, s-au pierdut în urma falimentului
firmei comerciale de la Viena a lui Iacob Mureşianu.
29 iunie 1870 - Raluca şi Aglae treceau graniţa, urmate la 30 august şi de
Gh. Eminovici.... (Călinescu)
8 august 1870 - În România, la Ploieşti, avea loc o tentativă nereuşită de
lovitură de stat condusă de Candiano Popescu şi cunoscută sub numele
"Republica de la Ploieşti". Procesul autorilor loviturii a rămas celebru în
istorie, aceştia fiind declaraţi nevinovaţi. Amintim această lovitură întrucât
mai târziu autorul loviturii devine un apropiat al regelui pe care tocmai
încerca să îl detroneze, fapt dezaprobat public la 1880 de către Eminescu.
Grefier al judecătorilor de instrucţie a fost I.L. Caragiale, proaspăt angajat al
tribunalului Prahova, unde tatăl său, Luca, funcţiona ca magistrat.
6 noiembrie 1870 - Eminescu este în Viena. Are loc o realegere a
conducerii societăţiiîiRomânia
Eminescu. Bumbac Jună:
contestă pe suntdoi,
ceilalţi aleşi Ioniţă Bumbac,
acuzându-i Slavici şi
de cosmopolitism
(care venea în contradicţie cu cerinţele de naţionalism ale societăţii). Urmează
o scrisoare de demisie a lui Eminescu din funcţia de bibliotecar şi din
comitetul de conducere al Societăţii România Jună, scrisoare trimisă lui Ion
(Ioniţă) Bumbac.
Domnule Preşedinte!
Pentru că d-ta, aducând prin ţinuta d-tale personală neparlamentarismul
înpersoană
dezbaterea comitetului
o privesc ca prin o revenire asupra
o neconsecinţă; pentruvotului
că o---neconsecinţă
pe care eu cae
26

necompatibilă cu ideile ce le am eu despre consecinţa parlamentară a unui

corp, vă rog ca să binevoiţi a primi demisiunea mea.
Primiţi asigurarea stimei mele
M. Eminescu
(NECONSECÍNŢĂ s. v. inconsecvenţă, inconstanţă, instabilitate,
neconsecvenţă, neconstanţă, nestabilitate, nestatornicie)
Ioniţă Bumbac e ales preşedinte. Locul de bibliotecar al lui Eminescu e luat
de Alexandru Grama. (vezi şi perioada de la Blaj, 1866)
Programată pentru august 1870, serbarea dedicată sărbătoririi a 400 de ani
de la ridicarea mănăstirii Putna se amână pentru anul 1871, din cauza
izbucnirii razboiului franco-german:
"Însă generaţiunea ce creşte are şi ea datorii de împlinit, precum le are
fiecare generaţiune ce se înţelege pe sine însăşi, şi e lesne de presupus că
membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui.
Serbarea la mormântul lui Ştefan cel Mare, deşi pornită mai mult dintr-un
sentiment de pietate cătră trecutul nostru pe cât glorios, pe atâta nefericit,
totuşi cu vremea ideea a început a prinde un interes mai bogat decum puteam
presupune din început. S-a născut conştiinţa că o întrunire a studenţilor
români din toate părţile ar putea să constituie şi altceva decât numai o
serbare pentru glorificarea trecutului nostru şi că, cu o ocaziune atât de
favorabilă în feliul său, am putea să ne gândim mai serios asupra
problemelor ce viitorul ne le impune cu atâta necesitate. Viitorul însă e
continuarea, în cazul cel mai bun rectificarea trecutului. Ca el să fie o simplă
continuare a trecutului, cu toate calităţile acestuia, a fost o idee ce trebuia
esclusă a priori. Pentru o rectificare a greşalelor şi lipselor prezentului, care
mâne fireşte va fi pentru toţi trecut.
Însă unul din cele mai mari defecte ale prezentului e tocmai starea de
lucruri ce am caracterizat-o în liniile prime ale acestei notiţe, şi trebuinţa cea
mai mare ne s-a
generaţiunea părut nouă că ar fi o singură direcţiune a spiritului pentru
ce creşte.
Rezumându - ne , putem spune că, dacă esteriorul acestei festivităţi are să
fie de un caracter istoric şi religios, interiorul ei --- dacă junimea va fi
dispusă pentru aceasta --- are să cuprindă germenii unei dezvoltări organice,
pe care spiritele bune o vroiesc din toată inima.
Ca lucrarea noastră în viitor să constituie un singur organism, normal şi
fără abatere, e, se 'nţelege de sine, un ideal a cărui împlinire nu e decât
problematică; însă puţinul bine ce ar putea rezulta dintr-o încercare de a
27

organiza viaţa viitorului însemnează totuşi mai mult decât nici o încercare
spre aceasta.
Asta-i espunerea scurtă a scopului serbărei de la Putna.
Credemei.
amânarea însă că n-ar fi neinteresantă o analizare a motivelor ce-au cauzat
Prin războiul de faţă, la care participează cu spiritul toată lumea
civilizată, s-a creat un curent al zilei care înăduşă orice mişcare de un
caracter mai pacific. Dacă serbarea se ţinea în anul acesta, nu-i rămânea
decât alegerea între două consecinţe egal de rele. Sau că curentul zilei, îi
imprima fără voie, o nuanţă politică pe care n-o are şi nici intenţionează de-a
o avea, şi astfeli am fi dat naştere la zgomote şi păreri cu totul neidentice cu
scopul şi fiinţa ei, ba poate că în cazul cel mai rău realizarea ei ar fi fost
oprită prin măsuri guvernamentale; sau, dacă lumea ar fi fost priceput-o
bine, fiind însă în contradicţiune cu curentul zilei, nimene nu s-ar fi interesat
de ea ş-ar fi trecut nebăgată în samă şi fără de-a lăsa vreo urmă morală,
precum s-au mai întâmplat şi cu alte serbări de natura acesteia. Iată rălele
între care trebuia să aleagă; --- şi de aceea Comitetul pentru serbare a găsit
de bine a o amâna pe anul viitor, când spiritele vor fi mai liniştite şi
participarea neoprită de nici un fel de consideraţiune."
27 decembrie 1870/7 ianuarie 1871 - Mihai revine la Ipoteşti la nunta
Aglaiei cu Drogli Ion.
Ioan Drogli a fost profesor si inspector districtual zece ani (1872-1882)
peste Suceava si Câmpulung Moldovenesc. În această perioadă a locuit cu
soţia sa în Suceava.
8 aprilie 1871 , la Viena, la iniţiativa lui Mihai Eminescu, societăţile
studenţeşti "România" şi "Societatea literară şi ştiinţifică a Românilor din
Viena" se contopesc în "România jună" (care avea ca deviză versul lui Andrei
Mureşanu "uniţi-vă în cuget, uniţi-vă'n simţiri"). În şedinţa de înfiinţare a noii
societăţi,
(Augustin"Eminescu,
Z. N. Pop membru ordinariu, documentare
-- Noi contribuţii cu 30 de voturi,
la se alege bibliotecar".
biografia lui Mihaia
Eminescu, 1969)
Ales bibliotecar al Societăţii ,România Jună" de la Viena, Eminescu a
dăruit opera lui Şincai bibliotecii acestei societăţi.
Din această perioadă se păstrează în caietele lui transcrisă o scrisoare pentru
CLARISSA VERNETZ. Nu se ştie dacă persoana a existat sau este un simplu
exerciţiu de limbă franceză făcut de Mihai.
Chere amie
28

Pourquoi ne reponds tu pas a mes lettres. C'est trčs mechant de ta part.

Moi, je suis faché sur toi pour
il a le męme amour que vous connaissait.
Bon soir, mon etoil! et mon ange !
bon soir
Eminescu
iunie 1871 - Adunarea generală a studenţilor români din Viena alege
comitetul central al serbării de la Putna. Se crede că Eminescu e ales secretar
al comitetului central şi în această calitate avea obligaţia să redacteze textul
actelor oficiale şi să ţină legătura cu comitetele filiale.
Comitetul central de organizare a serbării hotărâse, încă la jumătatea lui
iulie, ca îndată ce studenţii vor sosi în Bucovina, să aleagă un comitet pentru
buna desfăşurare a lucrărilor. Nicolae Teclu, preşedintele comitetului central
şi V. Bumbac, vicepreşedinte, rămân la Viena. Eminescu pleacă în ţară să
conducă „campania de presă".
iunie 1871 - T. Maiorescu se întâlneşte cu Mihai Eminescu la Botoşani, se
pare că este prima lor întâlnire.
19 iulie/1 august 1871 - Şedinţa de constituire a noului comitet, la Cernăuţi.
I. Slavici este ales preşedinte, M. Eminescu secretar, Pamfil Dan casier.
Eminescu nu participă la această şedinţă întrucît era încă în ,,ţară".
Documentul precizează că funcţia de secretar: ,,completîndu-se prin Vasile
Morariu".
24 iulie/6 august - Eminescu se afla la Ipoteşti, de unde îi scrie lui
Maiorescu
3/15 august 1871- Trimite din Cernăuţi, împreună cu Pamfil Dan,
scrisoarea către Dumitru Brătianu.
DOMNULUI DUMITRU BRĂTIANU
Stimate domnule,
Prin articolul
Românul d-voastrăserbării
aţi împrumutat publicatdeînlano.Putna
din 23acea
iuliustrălucire
a.c. al jurnalului
pe care
prestigiul unui nume ş-a unei inteligenţe însemnate i-o dă unei fapte
neînsemnate chiar.
Dacă însă serbarea s-ar întîmpla într-adevăr să aibă acea însemnătate
istorică pe care i-o doriţi d-voastră, dacă ea ar trebui să însemne piatra de
hotar ce desparte pe planul istoriei un trecut nefericit de un viitor frumos,
atunci trebue să constatăm tocmai noi, aranjatorii serbării, cum că meritul
acesta,uneroismul
avea merit, eacestei idei,a nu
acela de ni se
fi un cuvine nouă.
credincios Dacă
aginte al oistoriei,
generaţiune poate
de a purta
29

sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care-l ocupă în lănţuirea timpilor.

Şi istoria lumii cugetă -- deşi încet, însă sigur şi just: istoria omenirii e
desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Numai espresiunea esterioară, numai
generaţiunii,
formularea cugetării şi-a a faptei
ideea internă constituiesc
amîndurora e latentămeritul
în timp,individului
e rezultatulori
unuial
lanţ întreg de cauze, rezultatul ce atîrnă mult mai puţin de voinţa celor
prezenţi decît de a celor trecuţi.
Cum la zidirea piramidelor, acelor piedici contra pasurilor vremii,
fundamentele cele largi şi întinse purtau deja în ele intenţiunea unei zidiri
monumentale care e menită d-a ajunge la o culme, astfel în viaţa unui popor
munca generaţiunilor trecute, cari pun fundamentul, conţine deja în ea ideea
întregului. Este ascuns în fiecare secol din viaţa unui popor complesul de
cugetări cari formează idealului lui, cum în sîmburele de ghindă e cuprinsă
ideea stejarului întreg. Şi oare oamenii cei mari ai României nu-i vedem
urmărind cu toţii, cu mai multă ori mai puţină claritate, un vis al lor de aur,
în esinţă acelaşi la toţi şi toţi timpii? Crepusculul unui trecut apus aruncă
prin întunericul secolelor razele lui cele mai frumoase şi noi aginţii unei lumi
viitoare nu suntem decît reflesul său.
De aceea, dacă serbarea întru memoria lui Ştefan va avea însemnătate,
aceea va fi o dovadă mai mult cum că ea a fost cuprinsă în sufletul poporului
românesc şi s-a realizat pentru c-a trebuit să se realizeze; dacă însă va trece
neînsemnată, atunci va fi o dovadă cum că a fost espresiunea unor voinţe
individuale necrescute din sîmburele ideilor prezintului. E o axiomă a istorie
că tot ce e bine e un rezultat al cugetării generale şi tot ce e rău e productul
celei individuale. De aceea meritul nostru va consista numai în formularea
ideilor şi trebuinţelor esistente ale poporului, nu în crearea unor altora; ne
vom lăsa îndreptaţi de cugetarea şi trebuinţele poporului nostru, nu d-ale
noastre proprii, recerute poate de la străini, ne vom lăsa conduşi de curentul
ideilor naţiunii şi nu vom pretinde rolul de a conduce noi prin ideile noastre
individuale.
Prin numele şi inteligenţa d-voastră aţi aruncat asupră-ne razele cele mai
curate ale generaţiunii căreia îi aparţineţi; de aceea primiţi mulţămita
noastră -- nu pentru noi, a cărora nu-i nici ideea, nici condiţiunile de
realizare -- ci pentru sfinţirea cauzei, a cărei flamură o urmăm cu toţii şi a
cărei un monument e şi serbarea aceasta.
În Putna comitetul conducătoriu îşi are biroul său într-un loc acomodat
aproape
orice de cuartire,
dorinţă; el se vacătră
nizui care onoratul
a satisface public va
dorinţelor şi aavea să se pre
îndestula adreseze cu
onoratul
30

public român carele a ştiut îmbrăţişa ideia şi a sprijini junimea academică cu

sacrificie în întreprinderea ei.
Comitetul conducătoriu roagă pre onoratul public român de încrederea sa,
dorindu-i ferecită
Cernăuţi, întîlnireiuliu
11 august/29 la mormîntul
1871 lui Ştefan cel Mare.
Ioan Slavici, m. p. M. Eminescu,
preşedinte secret[ar]
Documentul este întocmit de I. Slavici şi semnat, tot de el, în numele lui
Eminescu.
În primele zile ale lunii august întregul comitet care se ocupa de
organizarea serbărilor, format din Ioan Slavici - preşedinte, Mihai Eminescu -
secretar, Petru Pitei, Pamfil Dan, Sterie Ciurcu, Vasile Morariu, Ion Cocinschi
şi Elie Luţia, se afla la Cernăuţi.
3/15 august 1871 - În ziarul Românul explică împreună cu Pamfil Dan,
membru în comitetul serbării, semnificaţia întâlnirii tineretului român la
mormântul lui Ştefan cel Mare.
5/17 august 1871 - Apare în revista Albina înştiinţarea:
"COMITETUL CENTRAL PENTRU SERBAREA DE LA PUTNA
Avînd comitetul de a porni la Bucovina spre a începe pregătirile cuvenite
pentru serbare, doi membri, preşedintele dl. V[asile] Bumbac şi d. Belesiu îşi
dădură demisiunea impiedecaţi fiind parte prin împrejurări familiare, parte
prin ocupaţiuni cu studiul pentru examene, de a pleca împreună.
Comitetul central decise aşadară încă în Viena a alege îndată cu sosirea
lui în Bucovina alţi membri şi de a se constitui de nou, ce se şi împlini în
şedinţa din 1 august st. n. în Cernăuţi, alegîndu-se fostul secretariu dl. Slavici
de preşedinte, dl. M. Eminescu de secretariu, completîndu-se prin dl. V[asile]
Morariu; funcţiunile celorlalţi membri rămaseră în vigoare. Dl. V[asile]
Bumbac a rămas ca agintele comitetului central în Viena, dl. Belesiu în
asemene calitate purcese
Fiind aşadară în formal
comitetul Crişana.
constituit a început cu 1 august pregătirile
cuvenite în Bucovina.
Comitetul se află astăzi în poziţiunea plăcută de a înştiinţa pre onoratul
public rom[ân] cumcă toate pregătirile sînt îndrumate şi speră cu 13/25
august a fi cu toate gata; nu-i rămîne acuma alta nimic, decît a ruga pre toţi
aceia ce numai simţesc adevărat româneşte ca să înfrumuseţeze serbarea cu
prezenţa lor, căci comitetul este de convingere că numai o participare viuă
poate rădica însemnătatea acestei serbări naţionale.
31

O adunare numeroasă de români din toate provinciele române însufleţită

de unul şi acelaş spirit, aceasta este podoaba, frumuseţa şi sublimitatea
serbării, iar nu flamurele împlăntate şi arcurile de triumf.
pe Pentru
locurilecanecunoscute,
participatorii la această
pentru serbare
ca ei să să nu
afle grija rămînăpecaofrunza
cuvenită parte, pe apă
altă
ca comitetul conducătoriu să-şi poată face calcul şi să purceadă în toate
lucrările sale pe bază sigură: comitetul conducătoriu a şi rugat de repeţite
ori ca toţi ce voiesc a lua parte la aceasta serbare să bine voiască a înştiinţa
pînă în 10 august st.n. sub adresa: Pamfiliu Dan, jurist, în Cernăuţi, pre
comitet; astăzi comitetul este necesitat a lungi terminul pînă în 8/20 august,
tot sub acea adresă, cu observarea că, pentru persoanele ce nu se vor fi
anunţat, el se va putea îngriji numai de-i vor ierta împrejurările.
Totodată comitetul simte îndătorire de a publica deocamdată următoarele
informaţiuni: ultima staţiune de descălecare pentru persoanele ce vor veni pe
calea ferată este Hadicfalva (Bucovina); trenul soseşte aci numai o dată pe zi
şi anume pe la 2 oare după amiazăzi. La aceasta staţiune comitetul va ordina
o secţiune care are să îngrijească transportarea publicului la Putna --- o
depărtare de cinci oare, --- preţul de persoană e 1 fl şi 1. fl. 50 cr.
Tot aici primesc oaspeţii o programă tipărită în mînă, în carea va afla
informaţiunile necesarie mai clar şi apriat. Serbarea se ţine în 15/27 august
în zia de Sînta Maria Mare, zi a hramului bisericii şi în 16/28 august în care
se face parastasul pentru fundatoriul bisericii; oaspeţii din depărtare vor
avea să sosească aşadară în 14/26 august.".
De la Cernăuţi, Mihai Eminescu şi o parte din organizatori călătoresc cu
trenul la Dorneşti (Hadikfalva), atunci cea mai apropiată staţie a liniei ferate
Cernăuţi - Iţcani de orăşelul Rădăuţi. De aici, cu o trăsură, au venit la Rădăuţi,
la 5 august, unde s-au întâlnit cu prefectul Oreste Renney, de la care au primit
sprijinul necesar, ca şi din partea egumenului Mănăstirii Putna, Arcadie
Ciupercovici
1902). (ultimul a devenit mai târziu mitropolitul Bucovinei, 1896 -
Ioan Slavici ne spune că „Eminescu, venit cu vreo opt zile înainte de
serbare, a luat şi el parte la toate mulţumirile noastre". Aceasta înseamnă că
Eminescu a rămas la Rădăuţi şi în împrejurimi timp de două zile. Se spune că
a fost găzduit de preotul Ioan Mândrilă.
14-16 august 1871 - Mihai participă la serbarea de la Putna alături de
Slavici, A.D.Xenopol, Epaminonda Bucevski , Ciprian Porumbescu şi Mihail
Kogalniceanu,
3000 Aurel Belesiu,
de participanţi. D. pe
S-a depus Gusti, ChristianluiCerchez.
mormântul Se spune
Ştefan cel Mare că au fost
o urnă de
32

argint cu pământ din toate teritoriile româneşti. Pe urna votivă depusă atunci
pe mormântul Sfântului Voievod Stefan se află inscripţia: "Eroului,
invingatorului, aparatorului existentei romane, scutului crestinatatii, lui Stefan
celSerbarea
Mare, Junimea Romana
a început în searaAcademica, MDCCCLXX".
zilei de sâmbătă 14/26 august şi a ţinut până luni
după amiază, iar congresul şi-a deschis dezbaterile luni seara şi a continuat cu
un număr redus de participanţi, marţi 17/29 august 1871.
A spus atunci: „Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc şi din
mormântul lui Ştefan altar al conştiinţei naţionale"
Împreună cu Slavici, a înnoptat într-o încăpere la etaj, într-un turn al
mănăstirii numit acum " Turnul lui Eminescu".
Se spune că în această perioadă a fost găzduit şi la Gălăneşti în casa
părintească a lui Samson Bodnărescu. Împreună cu un alt coleg, el a mers în
comuna Crasna, cu mai mulţi saci de făină pentru ca preoteasa de acolo să le
facă cozonaci. Se zice chiar se zice că Eminescu ar fi copt, cu mâna lui,
colaci. Casa în care Eminescu a dormit o noapte, în drum spre manifestările
de la Putna, e acum muzeu, dar în acele vremuri era casă parohială, preot fiind
Samuil Piotrovschi.
septembrie 1871- După serbare se întoarce la Suceava, apoi la Iaşi, la
Societatea ,,Junimea". Aici va consemna în registrul ,,Junimii" datele sale
personale, la nr 49: ,,Mihail Eminescu, născut la 20 decembrie 1849 - Sf.
Ignat - la Botoşani". Se pare că a făcut drumul cu diligenţa, care făcea legătura
între Iaşi şi Cernăuţi de trei ori pe săptămână. Diligenţa oprea şi la Hârlău,
unde se schimbau caii.
Toamna 1871 -Mihai "era în Bucuresti. Locuia într-o odaie subsol pe
Calea Victoriei, o casa cu igrasie si fara lumina. Mihai venea în fiecare zi la
Matei. Mihai era bine, spunea glume chiar, era în deplinatatea mintii. Era
cam neglijent, lenes si senzual, ca făgăduia ceva, dar nu făcea si asa nu doar
că n-ar
catre fi voit, dar
Corneliu asa--…"
Botez în (Augustin
ScrisoareaZ.N.Pop
lui Victor Eminescu
-- Întregiri din 13 aprilie
documentare …,1909
Ed.
Eminescu, Bucuresti, 1983, p.179)
Octombrie 1871, Viena - Eminescu se reîntoarce pentru continuarea
studiilor
Samoil Isopescul: "Eminescu locuia la mine, pe Adamg[asse] 5, et. II din
toamna anului [18]71 pe la finele lui octombrie pâna la mai 1872"
1 noiembrie 1871 - linia ferată Botoşani -Vereşti e dată în funcţiune. Mihai
probabil a circulat, ulterior, cu trenul între Botoşani şi Iaşi.
33

16 decembrie 1871- îi scrie lui Şerban, care se află în ţară, că duce o mare
lipsă de bani, având datorii pentru chirie, apoi „la birt, la cafenea, în fine,
pretutindenea"
ianuarie-februarie
îngrijit de colegii de la1872 - Eminescu s-a ales cu „gălbinare", fiind se spune
medicină.
Martie 1872, Viena - Eminescu o cunoaşte pe Veronica Micle (născută
Câmpeanu), soţia profesorului Ştefan Micle, de care se îndrăgosteşte. Era de
aceeaşi vârstă cu el şi avea deja 2 fetiţe. Veronica se afla la Viena pentru un
tratament.
Mai - Iunie 1872 - Se întoarce în ţară de la Viena.
1 septembrie 1872- Participă la o şedinţă a Junimii din Iaşi. Citeşte
fragmente din Panorama deşertăciunilor , Egipetul şi începutul Evului de
mijloc, apoi nuvela Sărmanul Dionis.
7 septembrie - Eminescu citeşte în şedinţa Junimii două poezii: Înger şi
Demon şi Floare albastră .
Septembrie 1872 - Se află la Iaşi.
Matei Eminescu, în scrisorile sale către Corneliu Botez, în 1909, afirmă :
„Când venea vara de vacanţe de la Wiena, mergeam amândoi la vânătoare
de raţe selbatice la un iaz de pe moşia Cucoreni, proprietatea unui boier
autochton tot de Ia ordine ca şi Balş, Hatmanul Anastasie Başotă (cel cu
institutul de la Pomârla), el cu puşca adusă lui Iuraşcă de Jeltuchin, şi pe
care o luase tata la moartea lui Iuraşcă şi o transformase la un armurier din
Iaşi din cu cremene în cu capse, şi eu una mai mică pe care o avea tata de la
Balş" (Scrisoare din 20 aprilie 1909).
Curând Mihai Eminescu pleacă la Berlin.

Berlin
30 noiembrie 1872 - O scrisoare a lui Şerban dă amănuntul ca poetul era
plecat
18cudecembrie
mai multe1872
săptămâni
- 1874înainte de aceasta
- Mihai Eminescudata.
este student la Berlin, la
Universitatea Humboldt .
Are o subventie lunara de 10 galbeni, din partea "Junimii" . Locuieşte la
Charlottenburg, la sculptorul Wolgast. Era înmatriculat ca student ordinar, pe
baza unui certificat de absolvire de la gimnaziul din Botoşani. Înscrierea la
Universitatea din Berlin , fiind înmatriculat ca student ordinar, pe baza unui
certificat de absolvire de la gimnaziul din Botosani.
Cursurile
variate: la care sefilozofiei,
din domeniul înscrisese, sau peeconomiei
istoriei, care si lesinotase sa le urmeze, erau
dreptului.
34

Cursuri în primul semestru 1872-1873: Logica şi principiile filozofiei,

Concepţia istoriei la istorici renumiţi (prof. Diihring); Istoria generală a
filozofiei (prof. Zeller); Istoria Egiptului şi Monumentele Egiptului (prof.
Lepsius)
Cursuri în 1873: Istoria modernă (prof. Droysen), Obiceiurile şi moravurile
egiptenilor (prof. Lepsius), Dezvoltarea şi critica filozofiei hegeliene (prof.
Althaus) şi Despre optimismul şi pesimismul filozofic şi politic (prof.
Diihring)
1 ianuarie 1873 - Aflat la Berlin, Eminescu îsi petrece ziua în compania
colegilor. T.V. Stefanelli le propune ca ei să se întâlneasca o data la 5 ani, în
data de 15 august, într-un loc dinainte ales, pe toata durata vietii lor. (Teodor
V. Stefanelli -- Amintiri despre Eminescu, Ed. ,,Junimea", Iasi, 1983, p. 12)
18 iunie 1873- Le scrie de la Berlin părinţilor: ,,Pe la finea lui august sau
începutul lui septemvrie gândesc ca mi-oi ispravi examenele şi m-oi intoarce
in tara. Astept cu nerăbdare capătul vietii mele de student, care desigur că
pentru mine numai plăcută n-a fost. Pe Şerban il vad rar, căci şade foarte
departe de mine."
1873 - Prelucreaza folclor: începe primele versiuni la Călin şi Luceafărul.
1873 - Primeşte un post de secretar de legaţie la consulatul român de la
Berlin, condus de Teodor Rosetti.
14 iulie 1873 - Cere exmatricularea de la universitate şi eliberarea unui
certificat doveditor că până la data de 14 iulie a urmat doua semestre. La 26
iulie i se eliberează acest certificat.
Iunie 1873, Berlin -Th. Rosetti i-a înlesnit rămânerea mai departe la Berlin,
prin mărirea salariului primit ca secretar la Agentia diplomatică română,
salariu care ajungea astfel la 10 napoleoni pe lună.
21 septembrie 1873 - Unele surse spun că Iorgu Eminovici, militar, se
sinucide, dar moartea lui e declarată abia la 2 noiembrie. Alte surse spun că a
murit după ce
înmormântat a zăcut fara
la Ipoteşti, 2 ani în urma şiunei
autorizaţie fără căzături
declaraţiededepe un cal. A fost
deces.
8 decembrie 1873 - Eminescu se reînscrie la Universitate pentru semestrul
de iarnă. N-a trecut niciun examen.
Tot 1873 e datată şi o scrioare neexpediată a lui Eminescu către Samson
Bodnărescu:
„Am deci o rugă către tine. Ştiu că-i supărătoare - şi numai eu ştiu cât m-a
costat pân' m-am decis a lua condeiul ca să-ţi scriu. Caută-mi o ocupaţiune
în Iaşi
ştiu - eacupoate
a trăi fi foarte modestă şi neînsemnată, căci nu sunt pretenţios şi
puţin".
35

1873 - Fratele său mai mic, Matei Eminovici, fuge de la şcoală şi se

înrolează în armată, în urma unui conflict cu un profesor din Botoşani,
Tocarschi. (episodul e amintit de Gh Eminovici într-o scrisoare din 1875
adresată lui 1874
ianuarie Maiorescu).
- Nicolae Creţulescu ia locul lui Theodor Rosetti, iar salariul
lui Eminescu scade la 30 de taleri.
Se zice că în sarcina lui Eminescu se afla pe atunci şi investigarea unor
arhive secrete aflate în Berlin, căutând documente privitoare la istoria
României.
februarie 1874, Berlin - Îi scrie lui Th Rosetti. Locuia la Charlottenburg,
Berlin Orangestr. 6. Agent diplomatic al româniei la Berlin era în această
vreme Gheorghe Costaforu.
Aprilie 1874 - Eminescu demisionează de la agenţia diplomatică.
Efectuează o călătorie de studii la Koenigsberg, unde stă 5 zile. Locuieşte la
un fost coleg de facultate.
7 Aprilie 1874 - Maiorescu devine Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii.
vara 1874 - Lui Eminescu i se dă sarcina de a cerceta oficial, pentru statul
român, documentele din Koenigsberg
august 1874 Cracovia, Lemberg - Eminescu face un ocol de studii prin
aceste oraşe, în drumul spre ţară. Se presupune că studia de fapt alte
documente de arhivă: „în critica documentelor nu e permis a visa”, ne va
spune şi cuvintele sale vor rămâne, aspre, în memoria posterităţii.
36

5. Anii 1874-1877
Cum arăta Iaşul în acea vreme?

Hanuri
Socola; din mahalale
la Chirilă : la Topor
- în Tătăraşi; (Balc)- -înpeNicolina
la Perjoaia Sărărie;şilachiar
Treiprin
Sarmale
centru,- în
la
Binder - pe Strada de Sus sau la Vangheli - pe colţul străzilor Langa şi Băilor.
Unde locuia Veronica Micle? Pe strada Butu (azi Neculai Gane), la
numărul 14.
1874 - Despre Mihai ştim că: "Masa o lua la un neamţ, Leopold sau
Ferdinand, care avea un restaurant "La Cerdac" şi care era om foarte de
treabă, la nevoie le mai da şi pe credit. După masă luau cafeaua la "Chateau-
aux-fleures", cafeneaua en vogue pe acea vreme unde-şi făceau regulat
partida de şah A. D. Xenopol, Burlă, Bodnărescu, Paicu şi alţi membri ai
elitei intelectuale" (Augustin B. Sânceleanu în "Amintiri despre Eminescu", în
1909).
vara 1874 - Se ştie că Mihai a închiriat o casă la Văratec, de la Maica
Asinefta Ermoghin. Maicile povesteau că Mihai mânca la maica Stefanida,
tocmai in capătul celălalt al mănăstirii. Veronica Micle obişnuia să se
odihnească în timpul verii la Văratec, să se plimbe în pădurea de mesteceni.
Aici, în verile lui 1874 şi 1875 Eminescu închiriase casa probabil pentru a-i fi
aproape. La Văratec va mai sta Eminescu şi peste cţşiva ani, în gazdă la maica
Străinescu.
Titu Maiorescu îi cedează lui Samson Bodnărescu în 1874 postul său de
director la Şcoala normală de la Trei Ierarhi. Eminescu venit din străinătate,
ocupă postul de bibliotecar rămas liber.
30 august 1874 - M. Eminescu este numit director al Bibliotecii Centrale
din Iaşi prin decret domnesc, la propunerea lui T. Maiorescu. Depune
jurământul în Aula Universităţii din Iaşi în faţa rectorului Ştefan Micle.
" UnVeronicăi
poetul loc potrivit cu firea
Micle, în 14mea singuratică
septembrie şi dornică de cercetare " îi scrie
1874.
15-24 septembrie 1874 - Mihai face parte, numit fiind delegat al
ministerului de către ministrul Titu Maiorescu, din comisia de examinare
pentru ocuparea catedrei vacante la Liceul din Botosani, alături de Samson
Bodnarescu, Stefan Micle, N. Culianu, N. Quintescu, Ioan D. Caragiani
(1841-1921), Zaharia Columb (director al colegiului Naţional Iaşi în perioada
6.iulie.1878-31.octombrie.1874) . (Augustin Z.N. Pop -- Întregiri
-documentare
de menţionatlacăbiografia lui Eminescu,
pe 15 proba Ed. Eminescu,
nu a avut loc, Bucuresti,
datorită absenţei lui N.1983, p. 60)
Anintescu.
37

19 septembrie 1874 - Eminescu scrie secretarului agentiei diplomatice din

Berlin, motivează de ce a abandonat această sarcină, şi de ce a luat drumul
către tară, urmând ca în noiembrie să se întoarcă la Berlin pentru examene.
Îşi îndreaptă
aprobarea atenţiaCultelor
Ministerului spre fondul de carte pentru
şi Instrucţiunii completarea căruia cere
Publice.
15 octombrie 1874 - propune achiziţionarea de la anticariatul din Iaşi a unor
manuscrise şi tipărituri vechi, între care scrierile lui Dosoftei şi Divanul sau
gâlceava înţeleptului cu lumea...(1698). Teodor Nica, director în minister,
prieten cu Eminescu (se cunoşteau din Viena) aprobă solicitarea la 2
noiembrie 1874 .
octombrie-noiembrie 1874 - Slavici poposeşte la Iaşi pentru un scurt timp.
Este găzduit impreună cu Eminescu si Miron Pompiliu de către Samson
Bodnărescu, directorul Scolii Normale.
1874 - Mihai începe să sufere de o inflamaţie a încheieturii piciorului.
1874 - Gheorghe Eminovici îşi caută la Praga fetele bolnave plecate din
Teplitz.
8 noiembrie 1874 - Promitea ca va veni într-o joi la serata literară de la
Veronica Micle, spre a citi o poezie cu subiect luat din folclor.
28 noiembrie 1874 - Berlinul anunţă moartea lui Şerban Eminovici, de
tuberculoză.
22 decembrie 1874 - Eminescu este delegat la "examenele sem. I al anului
şcolar curent pe la şcoalele secundare", la Institutul „Vasile Lupu", împreună
cu George Buţureanu, Dr. Criste Buicliu.
17 ianuarie 1875 Iaşi - două adrese făcute către Titu Maiorescu, una cu
referire la achiziţionarea unor cărţi, alta referitoare la manuscriptul vocabular
slavono-român al lui Iancu Codrescu
1 martie 1875 - apare, articolul Poesiele D-lui Eminescu, în Revista
contimporană din Bucureşti, sub semnătura eventual pseudonim G. Gellianu.
Se presupune Gh.
Demetriescu. că Panu
autorul articolului
relatează că la era Petre
prima Grădişteanu
şedinţă a Junimii,sau Anghel
în care s-a
discutat articolul denigrator, Maiorescu era vesel, Iacob Negruzzi căuta să
pară vesel, în timp ce Eminescu rîdea cu indiferenţă, ştia de articol, dar nu-şi
dăduse osteneala să-l citească.
Iaşi, în 6 martie 1875
N-o 14
Se propune întrebuinţarea unui rest de 185 lei n.
Domnule Ministru,
38

La adresa d-voastre N-o 1298, atingătoare de întrebuinţarea restului de

185 lei rămaşi în păstrarea mea, n-am putut răspunde îndată din următoarea
cauză: Prin adresa mea N-o 1 v-am fost cerut ca acei bani să rămâie în
manuscripte
păstrare-mi româneşti
cu aceeaşice destinaţie, adică Fiind
mi s-ar prezenta. pentruînsă
a că
cumpăra
acestea cărţi
nu misau
se
oferă decât pe rând şi după întâmplare de-aceea nu v-am putut da pân-acum
un răspuns definitiv. Mai jos urmează lista celor oferite şi preţurile lor. Mai
nainte însă îmi permit de-a face următoarele observări, care mi se par de
trebuinţă în cestiunea de faţă. Literatura română din secolii XVI, XVII şi
XVIII e reprezentată prin 269 opuri tipărite, dintre cari cele mai multe
bisericeşti. Sfertul întâi al secolului nostru poartă asemenea caracterul
secolului al XVIII-le. Cărţile bisericeşti, ca trebuinţă generală a poporului,
prevalează; cărţi mirene nu se tipăresc, ci se lăţesc numai în manuscript.
Însăşi Condica civilă a Moldovei (din secl. acesta) a fost tipărită numai de
frica plastografiei, după cum se vede din prefaţă. Deci se poate stabili în
genere principiul că numai cărţile bisericeşti se tipăreau de regulă, iar
lectura laică a secolilor trecuţi şi din începutul acestuia e cuprinsă - maxima
parte -- în manuscripte. Ar fi deci de dorit ca, în marginile restrânselor
mijloace ce s-au încuviinţat bibliotecei, să se adune această literatură an cu
an, însă continuu şi sistematic. În privirea cărţilor bisericeşti mai observ că
data tipărirei nu e mai niciodată aceea a compunerei lor şi, când există vro a
doua ediţie, ea nu-i decât reimprimarea celei dentâi, fie aceasta oricât de
veche. Iar o categorie deosebită de manuscripte o formează acelea cari există
şi tipărite, dar sunt cu mult anterioare epocei tipărirei lor.
Acestea sunt numeroase în limba română.
Importanţa scrierilor acestora nu se poate stabili teoretic şi de dinainte, ea
se vede abia în curgerea vremei şi [se] schimbă după punctele de vedere cari
predominează la studiul lor. Netăgăduită este însă valoarea lor stilistică şi
lexicală.
puţin nu aStilistică, căci nuşi sunt
celei franceze, scriseînsub
se găsesc eleinfluinţa
locuţiunilimbelor moderne,
cari încep cel
a dispărea
din limba de astăzi şi se înlocuiesc prin şabloane de fraze străine dezvoltărei
de pân-acum a limbei noastre; lexicală, prin mulţimea de cuvinte originale pe
cari scriitorii bisericeşti şi laici, siliţi să recurgă la proprii mijloace, le
întrebuinţază în compunerile lor.
Cărţile propuse sunt următoarele: Apostol, Atârnare în loc de scrisoare
asupra tarafului okellistilor pentru firea a toată lumea. Tradus de Petru
Stamatiadi,Macarie
scripturi, SynopsisSnt.adică cuprindere
Omilic în scurt
adică cuvinte, acei vechi
Amfilochie şi acei
(Eppul nouă
titular al
39

Hotinului). Învăţătură geograficească, Pilde filozofeşti, Ioan Damaschin Snt.

Descoperire cu amănuntul a pravoslavnicei credinţe, Kekrografion adică 4
cărţi I Cugetări; II Singuratece cuvinte; III pentru privirea lui Christos; IV
pentru zdrobirea
de Dumnezău, inimei.,
Efrem Eugenie
Syrul. Bulgariul
Cuvintele Archepp.lui.Îndeletnicire
şi învăţăturile iubitoare
Tălmăcite adică mai
nainte, Florian. Istoria lui Numa Pompilie, Trad. de Beldiman, Vasilie cel
Mare şi Grigorie Theol. Cuvinte puţine din cele multe ale lor, Nikodim
Monahul. Carte sfătuitoare pentru păzirea celor cinci simţiri, A condicii
criminaliceşti cartea I şi II (Ioan Sandul Sturza V. V.), Ilie Miniat Epp
Cernicăi. Didachii sau cuvinte de învăţătură, Chronograf sau numărare de
ani, Kyriakodromion adică cuvinte morale pentru fiecare duminică a anului,
Pann, Anton. Fabule şi istorioare. Manuscriptele propuse sunt următoare:
Cărticică care una câte una numărând în scurt nouăle isvodiri ale latinilor le
vădeşte cu mustrare., Minunile Maicei Domnului, Fără titlu. Roman în formă
de autobiografie., Astrologie (importantă pentru termenii meteorologici) De
la fila 43 încep: Întrebări şi răspunsuri între jidani şi creştini asupra legii
creştineşti..., Privelişte politicească în care se cuprinde scumpă sfătuire ce se
cade a face un Domn şi de ce a se feri, Fără titlu. Comedie în versuri.,
Prorocia fericitului Agathanghel.
Afară de-acestea mi s-au mai oferit opul Archives curieuses de l'histoire de
la France în 27 de volume 80, care după cataloage costă 180-200 franci, cu
preţul de l.n. 40. Deşi preţul este destul de redus, totuşi, nevăzând folosul
practic ce l-ar putea aduce acest op, las la apreciarea d-voastre dacă ar fi să
se cumpere sau ba.
Ar mai rămânea deci din suma de 185 lei un rest de 79, respective 119 lei.
Propun ca acest rest să se întrebuinţeze pentru legarea a o parte din cărţile
pe care biblioteca le-a primit în anul curent.
Bibliotecariu:
M. Eminescu
Domnie sale
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice
1875 - Mihai predă germană la Institutul Academic din Iaşi, ca profesor
suplinitor în locul lui Samson Bodnăresu, care ocupa şi funcţia de director şi
profesor de pedagogie la Şcoala normală „Vasile Lupu" din Iaşi. Era coleg cu
profesorii junimişti: N. Culiano, P. Poni, Gr. Cobălcescu, Şt. Vîrcolici, A. D.
Xenopol, avându-l pe I. M. Melik ca director. Eminescu intră în conflict cu
elevii săi care fac o „grevă” şi nu se prezintă la ore. Aceasta a făcut ca
40

Eminescu să fie înlocuit cu P. Paicu. Printre elevi se afla şi viitorul ministru

Vasile G. Morţun, care relatează mulţi ani mai târziu episodul.
1875 - Mihai lucrează şi ca profesor la Liceul ,,Oltea Doamna",
actualmente Liceul
3 iunie 1875 ,,Mihai de
- Perioada Eminescu".
directorat se încheie (este pus în disponibilitate
prin decretul domnesc nr. 1013).
15 iunie 1875- Data de pe scrisoarea lui Maiorescu prin care i-a propus
funcţia de revizor şcolar (districtele Iaşi şi Vaslui).
16 iunie 1875 - Mihai e propus în comisia de examinare a cărţilor didactice,
la Iaşi. Numirea propriu-zisă poartă data 5 iulie şi se face prin înaltul decret
domnesc N-o 1221.
21 iunie 1875, Iaşi - două adrese către Maiorescu referitoare achiziţionare
de cărţi şi la manuscrisul vocabular slavono-român al lui Iancu Codrescu
(adrese care au legătură cu cele din 17 ianuarie).
1 iulie 1875 - Eminescu este numit revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi
Vaslui, în locul lui Agură. În acelaşi timp în locul lui e numit D. Petrino la
Biblioteca Iaşi.
Eminescu îl cunoaste pe Ion Creangă (n. 1839), învăţător la Scoala nr. 2 din
Păcurari.
1875 - trece prin satul Mărăşeni (judeţul Vaslui) cu scopul declarat de
înfiinţare a cât mai multor şcoli rurale în judeţ. Avea de inspectat 157 de şcoli.
Se ştie că a fost în şcolile din satele: Bârzeşti, Tansa, Dumesti, Laza.
19 iulie 1875- Trimite Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice raportul
"Tabloul general de organizare a scoalelor rurale din judetul Iasi ".
23 iulie 1875 - apare în Curierul de Iaşi anunţul: ,,în virtutea înaltului decret
domnesc d-nii N. Culianu, Şt. Vârgolici( 1843 - 1897 ) şi M. Eminescu se
numesc membri în Comisiunea pentru esaminarea cărţilor didactice din Iaşi şi
aceasta pentru completarea locurilor rămase vacante prin retragerea d-lor C.
Catargi, Al.1975
31 iulie Lambrior şi G.sale,
- Domniei Panu".
domnului învăţător din Cotuna Cotnari,
Domnule învăţător,
Vă fac cunoscut că ministrul ţi-a acordat concediul cerut de d-ta până la 1
august.
Revizor şcolar,
Mihai Eminescu
24 aug. 1875 - Data la care Eminescu a întocmit proces verbal în urma
inspecţiei la şcoala din comuna Tansa, jud. Vaslui
41

5 septembrie 1875- Tabloul general pentru organizarea şcoalelor rurale din

judetul Vaslui . Il însoţeşte cu mai multe anexe, o mica monografie a situaţiei
şcolilor rurale din judetul Vaslui, raport cu propuneri de reorganizare a
şcolilor din judeţul
septembrie 1875 Vaslui.
- iunie 1876 - Participă la întrunirile junimistilor
septembrie 1875 -Societatea ,,România jună" îl alege „membru emeritat"
noiembrie 1875- Eminescu ajunge în zona Hîrlăului, inspectând câteva
şcoli din plasa Bahlui.
octombrie 1875 - în Bucovina au loc "festivităţile seculare", la care asistă şi
Eminescu. Se spune că a trecut graniţa ducând pe ascuns broşura "Răpirea
Bucovinei după documente autentice" tipărită la Bucureşti în acelaşi an,
broşură în care sunt reproduse textele mai importante din documentele
Hurmuzaki. Atunci a locuit cu colegul lui de şcoală T.V. Stefanelli, împreună
cu care a difuzat broşura autorităţilor din oraşul Cenauti, tocmai când
austriecii pregăteau Sărbătoarea centenarului stăpânirii acestei provincii.
Teodor V. Ştefanelli : "... Locuiam in Strada Lumii nouă. Seara, inaintea
serbării, mă trezesc deodată cu Eminescu, care sosise din Iaşi, aducând cu
sine in birjă un cogemite lădoi de lemn de o greutate foarte mare...".
A trecut pe la mormântul profesorului Aron Pumnul şi la casa unde a sta
când a invăţat la Cernăuţi. Ajungănd acolo i-a zis lui Ştefanelli: "Uite, acolo
am locuit eu şi in căsuţa cea mică era şi biblioteca studenţilor romăni, la care
am fost şi eu bibliotecar un timp..."
noiembrie şi decembrie 1875- aflăm din raportul făcut către ministru asupra
inspecţiilor că a trecut pe la Erbiceni, Totoieşti, Şipote, Andrieşeni.
11 decembrie 1875- nou raport, pentru a lămuri problema organizării
şcolilor din Cârjoaia, com. Cotnari şi Andrieşeni. Încheie raportul cu:
,,Lămurind aceste două ultime confruntări ce s-au putut întâmpla cu ocazia
reorganizării şi pe care eu le-am constatat abia la faţa locului, am
onoarea…"
15 decembrie 1875 - Propune ca învăţător la Bârzeşti pe Nicolae Habar
"normalistul cel mai bun care a ieşit din anul şcolar 874/875" . În 18 aprilie
1876, datorită transferării acestui învăţător în alt sat, Eminescu va propune pe
Gheorghe Arbore.
Consemnează că:
- La Minjesti, timp de şapte ani, a fost un singur absolvent şi socoteşte câtă
leafă a luat învăţătorul.
-La Vaslui,
directoarea, Şcoala
iar două eraude
sălifete
de avea
clasă.şapte încăperi, în şase încăperi locuia
42

"Mai adaug că repartiţia încăperilor localului de şcoală arată - indulgent

vorbind-o prea mare îngrijire a doamnei directoare pentru propria sa persoană.
Lucrul principal în localul unei şcoli sunt clasele, iar nu locuinţa particulară a
directoarei.
clasa a III-a,Afară
toate de o cameră
celelalte mai mare
încăperi, pentrudeclasa
în număr I-aîn
6, sunt şi seama
a II-a şidirectoarei."
una pentru
Ianuarie 1876 - Maiorescu încetează a mai fi ministru al Cultelor şi
Instrucţiunii. A demisionat, nemulţumit de neacceptarea legii învăţământului
pe care o propusese. A devenit apoi agent diplomatic la Berlin.
5 ianuarie 1876, Colectorul literar pentru ambele sexe : subliniază
importanţa publicaţiilor de provincie în valorificarea creaţiei populare.
ianuarie 1876 - Mihai petrece câteva zile de concediu la Ipoteşti, având
mama bolnavă
4/16 februarie 1876 - se află cu Veronica, consemnat fiind într-un caiet al
său: "A fost cea mai fericita a vietii mele. Eu am ţinut pe Veronica in braţe,
strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi darui flori albastre pe care le voi
tine toata viata mea."
14 martie 1876, Iaşi - Eminescu prezintă la Junimea prelegerea "Influenţa
austriacă asupra românilor din Principate", reprodusă şi în numarul din august
al Convorbirilor literare.
La muzeul din Argeş se află în prezent un baston al lui Eminescu, de 83,5
cm, din fildes si bambus , argint si piele. A fost produs intr-un atelier
romanesc de la mijlocul secolului al XIX-lea. Bastonul i-a fost dăruit de către
Societatea Junimea lui Eminescu, in anul 1876.
26 martie 1876 - Mihai Eminescu inspectează Şcoala de Fete nr. 1 din
Roman (deşi revizor era A. Simionescu în districtul Roman !?)
3 aprilie 1876- Partidului conservator sub conducerea lui Lascăr Catargiu se
retrage de la conducerea ţării.
27 aprilie 1876 - Mihai inspectează şcoala din satul Laza : „Inspectând
astăzi
Cetireaşcoala din comuna
şi scrierea Laza,
merg bine. am aflat prezenţi
Frecventaţia slabă se15esplică
elevi din
prin41începerea
înscrişi.
muncilor agricole, la cari şi copiii sunt luaţi. Localul şi instrucţia fac o
impresie destul de mulţămitoare....Revizor şcolar, M. Eminescu."
27 aprilie 1876 - Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice devine liberalul
Gheorghe Chiţu
3 aprilie 1876- Partidul Conservator, de sub conducerea lui Lascăr Catargiu
se retrage de la conducerea ţării . Îi ia locul un guvern de tranziţie condus de I.
Em. Florescu (4/16 aprilie - 26 aprilie/8 mai 1876) căruia îi urmează guvernul
43

Emanoil Costache Epureanu de coaliţie liberală (27 aprilie/9 mai - 23 iulie/4

august 1876).
29 aprilie – Eminescu scrie despre bombardarea Calafatului de către
artileria
2 maiturcească, act pe care
1876 - Eminescu îl consideră
adresează o agresiune.
un raport scris despre situaţia găsită pe
teren în timpul inspecţiilor. Se poate observa faptul că nu prezintă doar
situaţia, dar caută soluţii: „În cotuna Laza se află un ratuş (rateş) de
cărămidă, cu patru odăi încăpătoare, proprietatea statului, care neîngrijit şi
neîntrebuinţat de nimeni, se va ruina din ce în ce. Dacă statul ar conveni să
dăruiască acest han comunei, aceasta i-ar face reparaţiile necesare şi ar
preface-o în local de şcoală...Iar localul provisoriu de vălătuci, pe care l-au
clădit comuna pentru şcoală s-ar putea vinde şi cu banii să se construiască
un local în cotuna Hârsova, aceeaşi comună."
11, 13 mai 1876 - Scrie despre declararea independenţei
19 mai 1876 – Eminescu devine corector şi redactor al parţii neoficiale la
Curierul de Iaşi ( îl numeşte "foaia vitelor de pripas").
În clădirea fostului hotel Binder (lipit de blocul Expres), intra aproape
zilnic pentru a citi ziarele vieneze şi franceze aduse cu poştalionul în
cafeneaua localului, el redactând ştirile externe ale ziarului.
20 mai 1876 - Somaţie de la Dimitrie Petrino către Eminescu şi Bodnărescu
să restituie un dulap şi nişte cărţi împrumutate, plus "153 volume care s-au
pierdut sub direcţiunile domnielor voastre"
3 iunie 1876 - Eminescu îşi încetează activitatea de revizor şcolar, fiind
destituit de ministrul liberal Gheorghe Chiţu. Succesorul său se numeşte Al
Dârzău (Darzeu), directorul Şcolii Trei-Ierarhi.
16 iunie 1876 - Înalta Curte de Compturi îi cere printr-o adresă "a justifica
motivul nedepunerii comptului...de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe
anul 1875". La 28 iunie 1876 Eminescu semnează de primirea adresei.
,,fu18 iunie sa
invitat 1876 - Înlacalitate
asiste de revizor
examinarile scolar(…)
publice pentru judetele Iaşinormal
la Pensionatul si Vaslui
de
domnisoare". (Augustin Z.N. Pop -- Întregiri documentare la biografia lui
Eminescu, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1983, p. 60) Este vorba despre pensionul
Emiliei Humpel, sora lui Maiorescu.
21-23 iunie 1876 - Asistent la examene.
iunie 1876- Partidul liberal obţine o majoritate covârşitoare şi în 24 iulie/5
august 1876 se formează guvernul liberal, care rămâne la conducerea ţării
până în martie
Eminescu despre1888.
învăţământul românesc:
44

„Studiul principal al unei scoale rurale este limba românească..."

„D-nul învăţător însă să-şi deie silinţa şi mai cu seamă să caute, ca copii să
nu înveţe nimic în mod mort şi mecanic, ci totdeauna să poată povesti cu
cuvinte propriiseceea
„În şcoală ce auîndeosebi
stăruie citit " asupra scrierii corecte şi asupra exprimării
literare, dar se neglijează ortoepia, adică pronunţia corectă, şcoala şi teatrul
sunt factori prin care se poate ajunge la o pronunţie corectă"
22 iunie 1876- Prin raport către Ministerul Învăţământului, succesorul său la
conducerea Bibliotecii Centrale, Dimitrie Petrino, a cerut ca Eminescu să fie
judecat pentru „sustracţiune" din avutul instituţiei.
(Era o problemă mai veche între ei: Petrino îl atacase în 1869 pe Aron
Pumnul într-o broşurică intitulată "Puţine cuvinte despre coruperea limbii
române în Bucovina". În 1870 pe Eminescu sare în apărarea profesorului său
şi publică în "Albina", publicaţie editată la Budapesta, articolul "O scriere
critică".)
În perioada asta Mihai locuia în casele „Madame Alexandre" din strada
Lapuşneanu. Clădirea se găsea pe locul parcării actuale din faţa Hotelului
Astoria. La parter funcţiona cofetăria „Madame Alexandre".
Petrino îl informează pe ministru:
"Cât despre d-l Eminescu, nu am putut obţine de la d-sa, decât mobilele
bibliotecei, de care, fără justificare, s-a servit d-sa mai bine de un an, pentru a-
şi mobila cu ele apartamentul d-sale particular, afară de acest stabiliment, şi
care din această cauză se şi află într-o stare cât se poate de deplorabilă."
16 iulie 1876- Gheorghe Chiţu, noul ministru liberal al Cultelor şi
Instrucţiunii Publice îi trimite primului procuror din Iaşi o petiţie, prin care
solicită chemarea lui Eminescu în judecată ca urmare a raportului lui D.
Petrino.
Lista guvernelor din această perioadă :
GUVERNUL
Ministrul CultelorLASCĂR CATARGIU
şi Instrucţiunii (11Titu
Publice: martie 1871 - 31 martie
MAIORESCU 1876 ) -:
(7 apr.1874
30 ian.1876)
- Petre P. CARP (30 ian.- 31 mart.1876)
GUVERNUL IOAN EM. FLORESCU (4 aprilie 1876 - 26 aprilie 1876 ) :
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice: - Alexandru ORĂSCU
GUVERNUL MANOLACHE COSTACHE EPUREANU ( 24 aprilie 1876
- 23 iunie 1876 ) : Gheorghe Chiţu devine ministrul Cultelor şi Instrucţiunii
Publice 27 aprilie 1876
45

GUVERNUL ION C. BRĂTIANU (24 iulie 1876 - 25 noiembrie 1878 ) :

Gheorghe Chiţu rămâne ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice până la 31
octombrie 1878
1876 - Eminescu locuia la Iaşi, pe undeva, prin spatele Mitropoliei, in casa lui
Samson Bodnărescu. Certându-se cu gazda lui, Eminescu işi ia cele două lăzi
pline cu cărţi şi manuscrise şi, la invitaţia lui Creangă, se mutat in bojdeuca
din Ţicău, rămânând aici aproape 6 luni de zile. Căsuţa are două camere
dispuse de o parte şi de alta a unui antreu.
Au rămas mărturie rândurile lui Ion Creangă din scrisori : "Nu pot să uit
acele nopti albe cand hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri
rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toti. Si
dimineaţa când ne intorceam la cuibar, blagoscoviţi de aghiasma cea fara de
prihană şi atât de iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie
ce nelegiuire am făptuit şi noi".
15 august 1876 - Moare Raluca Eminovici. Pe actul de deces apar martori
Ioan Razanu şi Const. Leancă
16 august 1876- Eminescu răspunde în scris Înaltei Curţi de Conturi.
17 august 1876 - Solicită printr-o cerere scrisă, adresată lui Dimitrie
Petrino, permisiunea de a consulta dosarele gestiunii sale (în prezenţa unui
funcţionar al bibliotecii).
19 august 1876, Iaşi, gradina de vara "Pomul verde" - Artistul şi scriitorul
Avram Goldfaden (1840-1908) a pus bazele celui dintâi teatru evreiesc
profesionist din lume. Una din primele cronici privind reprezentaţiile acestui
teatru, favorabilă, poartă semnătura lui Mihai Eminescu. Se pare că a urmărit
4 spectacole: The World and Paradise, Father-in-law and Son-in-Law, Fishel
the Junkman and His Servant Sider.Avram Goldfaden îşi recrutează actorii
din lumea evreimii ieşene. Trupa se forma, numai din bărbaţi, deoarece religia
interzicea
Goldstein. femeilor să urce pe scenă. Rolurile feminine le interpreta Suhăr
28 august 1876- Înalta Curte de Conturi îi acordă două luni pentru
lămurirea problemelor şi pentru a depune inventarul de cărţile şi mobilierul
bibliotecei pe intervalul cât a funcţionat ca bibliotecar.
28 august 1876 - Aflat la bojdeuca lui Creangă, Eminescu îşi notează:
Ciudat izvor e omul, / Ca vremea-i ţesătură .
3 septembrie 1876- Prim-procurorul T. Mândru, încheie în sala de lectură a
(subbibliotecar),
bibliotecii centrale, în prezenţa
un proces verbal lui Dimitrie
unde Petrino şioTeodor
se consemnează serie deAroneanu
nereguli
46

privind gestionarea bibliotecii de către Samson Bodnărescu şi Mihai

Eminescu.
13 septembrie 1876 - Interogatoriul luat de procurorul T. Mîndru este
numai semnat
privind de sa
gestiunea Eminescu, perămâne
şi faptul că toate paginile. Conţine
în post două precizările
luni după numireapoetului
lui D.
Petrino, plecat în concediu.
14 septembrie 1876 - T. Mândru dă ordin, ca inculpatul M. Eminescu să se
prezinte la parchet, pentru un interogatoriu
15 septembrie 1876 - Eminescu se prezintă, declarând : "În timpul cât am
servit, nu s-a pierdut nici un volum. Nu cred că e sinceră reclamaţiunea
făcută ministerului"; "Am luat două scaune, 1 masă, 1 dulap nou şi altul
vechi. Cauza pentru care am luat dulapurile este că bibliotecii nu-i trebuiau
şi eu fiind revizor şcolar nu aveam unde conserva arhiva".
Petrino descrie aceste obiecte:
1. Un dulap boit galbăn, cu geamuri.
2. Un dulap boit cenuşiu.
3. Două foteluri îmbrăcate cu piele verde şi muşama.
4. O masă de frasin, formă eliptică.
19 septembrie 1876- Eminescu se prezintă la Înalta Curte de Conturi cu
documentele cerute, depune la Grefa Curţii inventarul cărţilor şi mobilierului
bibliotecii pe anul 1875.
12 octombrie 1876 – Eminescu laudă eroismul armatei române în luptele
de la Grivita si Plevna: pe front în Balcani se află şi Matei, fratele sau,
locotenent în armata română.
octombrie 1876- Aniversarea Junimii, la care Eminescu a fost prezent.
20 octombrie 1876 - Prim-procurorul Tribunalului din Iaşi înaintează
dosarul 6567 judecătorului de instrucţie. Trimite şi o adresă Ministerului
Cultelor şi Instrucţiunii : "Domnule Ministru, Prin rechizitoriul nostru nr.
6222, din 20laoctombrie
bibliotecar Bibliotecacurent, s-a din
Centrală dat Iaşi,
în judecată
pentru pe d. Mihai
faptul Eminescu,
prevăzut de art. fost
204
c.p.
25 octombrie 1876 - P. Stoica, judecătorul de instrucţie, emite în un mandat
de punere sub învinuire a inculpatului M. Eminescu; îl cheamă la
interogatoriu în 9 noiembrie 1976.
Urmează interogarea lui Bodnărescu. Eminescu îi zice: "Când vei fi
interogat, te rog spune adevărul. Nu evaziv, nu incurcat, căci toată
responsabilitatea civilă e o copilărie alături cu urmările ce le-ar avea pentru
47

mine un singur neadevăr ce l-ai spune. Un neadevăr ar fi in stare să mă

nenorocească pe toata viaţa şi să-mi răpeasca onoarea."
În timpul procesului e audiat şi Cezar Cătănescu, fost bibliotecar înaintea
lui S Bodnărescu.
direcţiunii Acesta confirmă faptul că existau lipsuri din anii anteriori
lui Bodnărescu.
9 noiembrie 1876 - Interogatoriul luat de Jude instr. Stoica, la Iaşi.
Eminescu scrie toate răspunsurile şi semnează documentul. Se considera
îndreptăţit să susţină că lipsurile semnalate nu erau reale.
17 decembrie 1976- P. Stoica emite o ordonanţă prin care clasează ca
nefondată acţiunea împotriva poetului pentru presupusa sustragere de cărţi:
"nu este loc de urmărire contra numitului pentru fapta ce i s-a imputat"
"Domnule ministru, în urma ordinului primit de la d-voastră cu K-o 6567,
din 16 iulie, anul espirat, şi din mai multe constatări la faţa locului, s-a dat
judecăţei penale pe fostul bibliotecar Mihail Eminescu, însă această acţiune
n-a reuşit şi dosarul s-a închis în instrucţie încă de la 17 decembrie, anul
espirat.
Iar motivele pentru care această acţiune n-a putut izbuti sunt următoarele :
din instrucţiunea ce s-a făcut în această afacere, s-a constatat lipsă din
bibliotecă ca vreo 71 volume, însă nu s-a putut şti când anume a avut loc
această dispariţiune, de unde urmează că M. Eminescu, neputând fi tras la
răspundere, a trebuit să fie achitat, după cum ar fi trebuit să fie achitat ţi
oricare alt bibliotecariu fost înaintea lui.
Şi aceasta provine, domnule ministru, din cauză că la schimbarea
bibliotecarilor nu s-a făcut niciodată o predare a averei bibliotecei, astfel
încât este imposibil la un moment dat de a se proba daca lipsurile ce s-au
constatat în bibliotecă esistă din timpul cutărui sau cutărui bibliotecariu.
S-a văzut într-adevăr din instrucţie că M. Eminescu, în timpul funcţiunei
sale, luase de la bibliotecă mai multe cărţi şi mobile, pentru uzul său
chiar
personal,
de a însă biblioteca
se acţiona a reintrat
pe M. Eminescu,în după
posesiunea
cum seacestor
constatăobiecte înainte
din lucrările
aflătoare la dosarul cauzei. [...]
Primul-procuror
D. Alexandresco"
14 iunie 1877 - Data de pe o cerere scrisă de Eminescu şi numai semnată de
tatăl său. Poartă următoarea rezoluţie:
„Anul una mie opt sute şaptezeci şi şepte, iunie, în patrusprezece, s-a
înfăţoşat şi
primeşte acest apel, carelafiind
se îndreaptă însoţit
secţia II." de ţidula nr, 1283 pentru plata taxei, se
48

august 1877 - România intră în Războiul de Independenţă.

12 octombrie 1877- Eminescu îi scrie lui Slavici că era pregătit să vină la
Bucureşti, dar că nu avea bani de drum. „ Dacă m-ar hotărî cineva să viu la
Bucureşti - scrieţiuEminescu
m-a făcut să-mi - ai fi tocmai
gura pân-acuma --- 100tude
[...].
fr. Dar n-am
am pe lunăcu; ce
dinveni. Asta
ce dracu
să plec ? Am şi bagaje cărţi, manuscripte, cioboate vechi, lăzi cu şoareci şi
molii, populate la-cheieturi cu deosebite naţionalităţi de ploşniţe. Cu ce să
transport aceste roiuri de avere mobilă în sens larg al cuvântului?` (I. Slavici,
Amintiri, Bucureşti, „Cultura Naţională", 1924)
„Dar tu ştii c-am fost totdeauna caracter melancolic şi n-am avut niciodată
destul curaj de viaţă; prin urmare tot ce gândesc sau fac e azi mai ticăit decât
înainte. N-am inimă în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la
tine, nici la lume, nici la mine însumi. Singura deosebire e c-am devenit
susceptibil, că orice atac, cel mai nevinovat, mă irită încât am o adevărată
Berserkerwut (furie sălbatecă, germ.), că s-au înmulţit oamenii cu care nu
mai vorbesc nici un cuvânt şi c-am s-ajung să nu mai vorbesc chiar cu
nimeni, nici cu mine însumi."
15 octombrie 1877 - Mihai îi scrie şi lui Maiorescu, în germană, şi face o
prezentare critică a Junimii ieşene.
25-26 octombrie 1877 – Eminescu părăseste redactia Curierului de Iaşi în
urma unui conflict cu directorul Tipografiei Naţionale şi cu primarul Iaşului,
Pastia, căruia nu vrea să-i ia apărarea şi să semneze un articol împotriva celor
ce-l criticaseră în „Steaua României".
49

6. Eminescu jurnalist la Timpul
27 oct/4Timpul.
conservator nov 1877 - iunie
Slavici 1883Sf.–Dumitru
susţine Eminescu ca este
data redactor
sosirii luialEminescu
ziarului
în Bucureşti.
octombrie 1876 - încep să aibă loc şedinţe şi la Junimea bucureşteană.
Eminescu va scrie, enumerând locurile sale de muncă, mai târziu:
„D. Mihalis Eminescu, vecinic doctorand în multe stiinti nefolositoare,
criminalist în sensul prost al cuvântului, fost bibliotecar, când a si pradat
biblioteca, fost revizor la scoalele de fete, fost redactor en chef al foii vitelor
de pripas si al altor jurnale necitite colaborator"
Prima sa locuinţă este pe strada Speranţei, nr 4. Se pare că aici primeşte
vizita lui Ion Creangă.
1877 - octombrie 1879 - Redactia ziarului "Timpul " a functionat în această
perioadă pe Str. Academiei la nr. 19, in apropiere de Gradina "Union". Ziarul
era cules in Tipografia Gregoire Louis, din Calea Victoriei nr.21, in Casa
Hristodor, vis a vis de Capşa.
noiembrie 1877 - Eminescu locuieşte în curtea Mânăstirii Caimata
Se presupune că este perioada în care o cunoaşte pe Mite Kremnitz 1852-
1916 [ Marie Charlotte von Bardeleben Kremnitz].
1878 - Ion Drogli l-a dat în judecată pe Gheorghe Eminovici pentru că
socrul încă nu-i dăduse zestrea promisă şi nici procentele de 10% pe ultimii
doi ani, la cei 2000 de galbeni.
Despre locuinţele ulterioare ale lui Eminescu se ştie că a stat o vreme in
casa lui Titu Maiorescu din Strada Herastraului nr. 27 (azi strada G. Enescu),
apoi, tot la Titu Maiorescu, pe Mercur nr. 1 (actualmente magazinul Eva), de
unde se întoarce pe Herăstrăului în mansarda clădirii de la nr. 11 A.
9-23 februarie
Negruzzi. Aflăm din1878,
ea căBucureşti- ScrisoareJunimii.
s-au rărit şedinţele a lui Eminescu
Îi trimitecătre Iacob
cu această
ocazie poezii, insistând să nu fie modificată forma lor.
18 feb. 1878 - Înalta Curte de Conturi: "D-l Eminescu se va chema la bară
spre a justifica motivul nedepunerei comptului său [pentru anul 1874,
Biblioteca Centrală Iaşi]. Iar citaţia se va publica, deoarece nu se cunoaşte
domiciliul, după cum arată Ministeriul Cultelor."
Actele deja depuse de Eminescu nu justificau primirea şi cheltuirea unor
bani. El precizase că actele necesare justificării erau depuse la Ministerul
Cultelor.
50

30 martie 1878 - Consilierul raportor G. Văleanu sugerează Curţii de

Conturi "fiindcă la 31 decembre anul 1874 nu rezultă nici un ban asupra d-lui
M. Eminescu din operaţiunele sale pe anul 1874, să se declare achitat de
gestiunea sa pe menţionatul
27 aprilie an." ca soluţie la Curtea de conturi sugestia
1878 - Se adoptă
consilierului raportor.
10 februarie 1878 - Toată averea lui Gh. Eminovici s-a vândut silit la
mezat: pământul (circa 412 hectare), pădurea şi toate acaretele „fără nici o
rezervă pentru vânzător".
10 aprilie 1878 - Moare Dimitrie Petrino (1838-1878), cel ce urmase după
Eminescu la conducerea Bibliotecii Iaşi, dându-l în judecată pentru furt din
bunurile bibliotecii.
"Cât de trist e a vedea un poet mort şi a-i asculta panegiricul, în care
numai despre poet nu se vorbeşte!?" (Mihai Eminescu - Necrolog Dimitrie
Petrino, publicat în Timpul, în 4 mai 1878)
6 mai 1878 - Eminescu făcea o rectificare: „Războiul" şi „Presa" atribuiseră
o poezie a lui C. Bălăcescu lui Ion Heliade Rădulescu: „Ion Heliad ... a fost
într-adevăr un om însemnat, dar poezia aceasta n-a făcut-o el. Ea e din pana
lui C. Bălăcescu, scriitor cu mai puţin renume, dar cu mai mult talent decât
Eliad." „Poezia în original se numea Progresul şi se află în biblioteca portativă
editată de Eliad. E caracteristic pentru multe din reputaţiunile noastre literare
că toţi îi citează dar nimeni nu-i citeşte".
26 mai 1878 - Mihai se afla la o serată a lui Maiorescu. Citeşte poezii,
prezent fiind şi Alecsandri. Se ştie că începând cu această zi şi Caragiale
frecventează şedinţele (seratele) Junimii bucureştene care au loc acasă la
Maiorescu.
iunie-iulie 1878 - Urmează vizita sa la Floreşti , Dolj, la Nicolae şi Zoe
Mândrea, vizită despre care aflăm din scrisori şi din relatările celor ce l-au
vizitat (Vasile Conta şi Slavici).
Bucureşti-Piteşti-Vârciorova, cu oPână la la
oprire Filiaşi, a călătorit
Craiova, unde-i cu trenul pe
vizitează linia
pe fraţii
Feraru, amici din perioada vieneză. La Filiaşi era aşteptat de Sandu Pătru,
administratorul moşiei Mândrea.
„Era numai el la conacul moşiei, singur, adecă în foarte bună societate"
(Slavici)
(În 1888 Mihai va zice, amintindu-şi: „ In peretele camerei mele era o
crăpătură adâncă. Acum a fost astupată. Ce păcat, domnule Mândrea! În
câte nopţi de-a rândul n-am privit eu luna pe acolo"! )
51

Eminescu descrie locul impresionat: «Locul în care sunt e cât se poate de

frumos. Râuri, codru, şes, dealuri, munţii în depărtare, frumos adecă în
puterea cuvântului, încât să fiu Bodnărescu aş nenoroci poate Convorbirile
cu amintiri ade mulţumi
mărginesc călătorie zeilor
ale unui june. Darşinumai
îndeobşte d-lui grija asta n-o
Mândrea am, ci mă
îndeosebi de
îngăduirea unui colţ de pădure care-mi dă toane bune şi sănătate» (TS, IV,
152).
Traduce la Floreşti Eudoxiu Hurmuzachi, Fragmente zur Geschichte der
Rumänen, tomul I, lucrare ce i-a fost încredinţată de Academia Română, în
urma insistenţelor lui Theodor Rosetti.
1 iulie 1878 - Eminescu îi scrie de la Floreşti lui Gheorghe Feraru (Craiova)
întrebând de fratele său, Matei.
13 iulie 1878 - Eminescu scrie prietenilor de la Timpul, Caraieli (?
Caragiale) şi Ronetti-Roman ( 1853 - 1908)
«... veţi şti că tot mă ustură piciorul şi vă duc dorul şi vă trimit ciorilor în
crucea hotarelor pentru că nu-mi scriţi»
Cere să i se scrie pe adresa: „M. Eminescu, Filiaşi, Poste-restante".
23 iulie 1878 - îi scrie lui Rosetti
Se spune că la Floreşti se îndrăgosteşte de fata preotul Dumitri Popescu din
Bulbuceni, Elena, pe care o va descrie în Freamăt de codru. Despre Elena îi
povesteşte Mihai lui Slavici: "fata popii cea oacheşe, cu care vara a fost
nespus de frumoasă, adică a trecut mai uşor".
august 1878 - Eminescu revine în Bucureşti.
14 august 1878 - Eminescu, redactor la ,,Timpul", este vizitat la redacţia ce
functiona în hotelul ,,Dacia", de către foştii colegi de la Cernauţi si Viena:
Teodor V. Stefanelli, Vasile Morariu şi Al. Chibici- Revneanu, conform
înţelegerii lor din timpul studenţiei.
19 octombrie 1878- I.A. Cantacuzino - Zizine ( 1829 - 1897 ) i se plânge lui
Maiorescu
jeune hommecă est
Eminescu a transformat
tellemente imbu de saTimpul în ziarul
haine contre les său personal:
russes „Ce
que malgré
toutes mes recommandations et qui plus est, malgré les vôtres, il persiste faire
du «Timpul» l'organe personnel de ses antipathies"
12 (11-13) noiembrie 1878 - Aniversarea Junimii la Iaşi, unde participă şi
Eminescu , sosit din Bucureşti cu Titu Maiorescu, Ioan Slavici şi I. L.
Caragiale. Întrunirea a avut loc la Hotelul Binder. Maiorescu îşi notează:
„Sâmbătă 11/23 noiembrie 1878, plecat cu Eminescu, Caragiali, Slavici şi
Olănescu
dintâi 3 pe[Constantin 1849-1908]
socoteala mea). la Iaşi,
Duminecă la a 5-a?
12/24, Aniversare
sărbătorit a Junimii
această (cei
Aniversare
52

(eu cu grozave dureri de gât şi catar). Slavici a citit Gura Satului, Caragiale
via lui comedie O noapte furtunoasă de la no. 9, apoi o humorească de
tânărul Beldiman. Apoi banchet, ca de obicei, până pe la ora 4 dimineaţa. La
ora253 cu aceiaşi domni
decembrie, 1878,îndărăt şi marţi
Bucureşti - La ora 10 dimineaţa
îndemnul sosit iarăşi
lui Constantin aici." fiul
Creangă,
lui Ion Creangă, Mihai îi scrie prietenului său: «Dragă Creangă, nu ştiu dacă
ai cauze deosebite de nemulţămire împotriva fiu-tău, dar oricare ar fi aceea,
te rog să le treci cu vederea şi să-i trimiţi din când în când parale pentru
trebuinţele lui estraordinare; mai cu samă însă acuma de sărbători. I-ar
trebui, de pildă, o păreche de încălţăminte mai cuviincioasă, căci având
acum câteva zile libere şi putând să fie invitat în familie la d. Maiorescu, de
pildă, sau într-alt loc trebuie să se prezinte în mod convenabil. Dorindu-ţi
sărbători fericite şi mulţi ani în pace şi bine, rămân al tău, M. Eminescu.»"
4 ianuarie 1879 - De ziua lui Mite Kremnitz Mihai îi dăruieşte un "caiet
roşu" care conţine transcrierea câtorva poezii ale sale („Cu mâne zilele-ţi
adaogi", „Despărţire", „Foaie veştedă", „Rugăciunea unui dac" şi „Atât de
fragedă").
ianuarie 1879 - S-a prezentat spectacolul cu piesa reginei Carmen Sylva,
Virful cu dor , traducerea piesei fiind facută de Eminescu.
februarie 1879 - La insistenţele lui Mihai Eminescu, Caragiale începe să
lucreze la Timpul.
1879 - Documentele consemnează că Eminescu locuia pe Calea Victoriei,
cam prin dreptul actualului Muzeu al Colecţiilor.
18 februarie 1879 - se inaugurează la Pomârla (Botoşani), Institutul Liceal
„Anastasie Başotă". Vasile Pogor şi Ioan Ianov îndeplineau funcţia de epitropi
administratori ai institutului. Samson Bodnărescu acceptă funcţia de director
al acestei şcoli pe care o va conduce până la moartea sa, în anul 1902.
Eminescu va încerca, în 1883, să-şi găsească aici un post de profesor, dorind
să plece din Bucureşti.
18 aprilie 1879 - Campanie de presă susşinută de Eminescu privind
afacerea Warszawsky. În vederea aprovizionării trupelor ruse angajate în
războiul din 1877, deplasate în Bulgaria, intendentul armatei ruse, baronul
A.M. Warszawsky a oferit mită pentru a obtine dreptul de a cumpara la preţuri
mici alimente din România şi de a le vinde mai departe armatei ţariste, la
preţuri mult mai mari. Totodată a primit dreptul de a rechiziţiona care cu boi
pentru transportul mărfii, ceea ce a ruinat ţărănimea română. Titu Maiorescu
devenise avocatulstudiul
Mihai publica lui Warszawsky.
"Cestiunea evreiasca" în 24 mai si 12, 13 si 21 iunie.
53

1/13 iunie 1879 - „Grea epocă Eminescu", notează Maiorescu în

jurnal."Articol al lui în chestiunea evreiască în contra mea"
28 aprilie 1879 - Mihai Eminescu a fost invitat de prietenul său Ion Marcu,
ca împreună
slujba cu I. L.
de Înviere de Caragiale,
la Bisericasă„Maica
petreacăPrecista",
Sărbătorile de Paşti
unde la Ploieşti:
era preot paroh
Grigore Marcu, căsătorit cu Maria Popescu, sora de tată a lui Candiano-
Popescu.
4 august 1879 - Moare Ştefan Micle in urma unei congestii pulmonare sau a
unei răceli grave contractate la o partida de vânătoare de raţe sălbatice.
Veronica se afla la Ungheni, lângă Iaşi. Eminescu îi va scrie acesteia o
scrisoare la aflarea veştii.
august 1879 - Veronica vine în Bucureşti, încercând să obţină pensie în
urma soţiului mort. Eminescu o prezintă cunoscuţilor drept "logodnică". Ea
rămâne o lună şi jumătate în Bucureşti.
decembrie 1879 - Mihai rămâne de sărbători în Bucureşti.
28 decembrie 1879, 30 ianuarie şi 19 februarie 1880 - Certuri cu Veronica,
în scrisori. Se spune chiar că în acest timp Veronica a fost însărcinată, în mai
1880 născând un copil mort.
3 februarie 1880 - Se înfiinţează Partidul Conservator, cu Manolache
Costache Epureanu preşedinte.
februarie 1880 - Mihai face un drum la Iaşi, la Veronica.
17-24 februarie 1880, Eminescu publică în paginile ziarului Timpul articole
având ca teme: programul Partidului Conservator, independenta română,
statul monarhic, partidele politice.
februarie 1880 - Eminescu devine redactor şef la Timpul. Face şi gazetărie
cotidiană în perioada cât va lucra aici: comentarii operative pe diferite teme la
ordinea zilei, note redacţionale, introduceri la materialele reproduse din alte
publicaţii, traduceri din presa străină, cu precădere cea germană.
7 apriliece-o
aşteptăm 1880
ieşi- scrie
din suplica ta la „Sau
Veronicăi: rămân
Cameră, saujurnalist şi atunci
la Pomârla. cată nu
Şi atunci să mai
mai
aştept nimic, ci te iau pur şi simplu şi ne ducem cu toţii la ţară"
aprilie 1880 - Ruptură în relaţia sa cu Veronica Micle. Va dura această
ruptură până în decembrie 1881
2 mai 1880- Eminescu a primit ultimii bani din vânzarea moşiei părinţilor
săi. Gh Eminovici rămâne administratorul moşiei, după vânzarea ei. (Grigore
Chiriţă şi Dumitreanu sunt noii proprietari.)
3 Mai 1880 - Scrie Veronicăi despre nişte scrisori pe care aceasta i le
ceruse:
54

"Dacă v-am putut trimite atât de repede scrisorile în cestiune, cauza e că
ele au fost totdeuna la mine; pentru actele cerute veţi binevoi a îngădui una
sau două zile ca să le caut în vravul meu de cărţi, nearanjate încă din lipsă de
timp
libereşi pe
legate
careînle-am
teancuri
avuttocmai în acele
de atâta timp nefericite
şi pe carezile de Paşti,
le-am singurele
întrebuinţat la
legarea în teancuri a cărţilor."
mai 1880 - Veronica pierde sarcina, un copil despre care se spune că era al
lui Eminescu.
1880 - Mihai se îndrăgosteşte de Cleopatra Poenaru-Lecca
"Eşti o mizerabilă cochetă, Cleopatra. Tu m'ai ucis moraliceşte. Mi-ai rupt
şira spinării, m'ai deşălat moraliceşte încât nu mai pot avea nicio bucurie în
viaţă. Mi-e atât de frig înlăuntrul inimei, sunt atât de bătrân Dalilo [şters
apăsat, cu cerneală], ai făcut să cază toată primăvara vieţii mele la pământ
încât nu se alege nimic de ea... Şi de ce ? Ce rău ţi-am făcut eu, ca să mă ...."
1880- Se ştie că în acest an velocipedul începe să devină una dintre
atracţiile bucureştenilor.
5 august 1880 - Deschide campania de presă în chestiunea dunăreană.
Septembrie 1880 - Şedinţele bucureştene ale Junimii, începute prin
octombrie 1876, sunt reluate în noua locuinţă a lui Titu Maiorescu din Strada
Mercur nr. 1 colţ cu Strada Poşta Veche (în zona blocului Eva de azi;
Eminescu a şi locuit în această casă).
8 octombrie 1880 - sediul ziarului Timpul se mută la o adresă nouă: Str.
Covaci (numele de atunci era Strada Nouă) nr.14, în actualul sector 3. Pe acea
stradă se aflau în acea vreme localurile Hanul lui Manuc (numit pe atunci
"Marele Hotel Dacia" de către proprietarul Lambru Vasilescu), La o idee şi La
trei frunze de viţă.
12 Octombrie 1880 - o nouă scrisoare către Veronica Micle: "m-am
mulţumit cu visul unei fericiri trecute, ştiind bine că alta viitoare nu mai e cu
putinţă"
2 noiembrie 1880 - Se inaugurează lucrările de canalizare şi rectificare a
Dâmboviţei. Ceremonia s-a ţinut lângă un pavilion special amenajat la podul
de fier de pe Calea Văcăreşti, lîngă "fântâna apelor", în prezenţa domnitorului,
a primarului general D. Cariagdi şi a altor oficialităţi. Albia va fi adîncită cu
pînă la 6 m în amonte, amenajîndu-se două căderi de apă, la Grozăveşti şi la
Vitan. Vor dispărea ostroavele, coturile numeroase, inclusiv marea buclă
dintre Mihai Vodă şi Piaţa Senatului. Vor fi construite mai multe poduri; în
1889 urmează să fie 7 poduri de piatră şi 5 de fier.
55

3 decembrie 1880 - Ioan Cârlova, G. Pietraru (profesor) atentează la viaţa

lui I. C. Brătianu (uşor rănit de atentatorul înarmat cu un cuţit, la ieşirea din
Camera Deputaţilor). Sunt arestaţi şi poliţia vrea să îi facă scăpaţi. Campania
de presă a ziarului Timpul, al lui Mihai Eminescu, obligă poliţia să îţi facă
datoria.
3 ianuarie 1881- Campanie de presă furibundă a lui Mihai Eminescu:
Nimic mai original decât articolele apocaliptice pe care ,,Românul" le
consacră de câteva săptămâni atentatului comis în contra d-lui Brătianu.
Toată lumea a uitat această faptă a unui maniac nenorocit, care avea de
complici pe nişte mizerabili ce nu aparţineau nici unui partid, nici unei opinii
politice din ţară. Nimeni n-a crezut că poate profita de un eveniment izolat,
reprobat de toţi oamenii oneşti. Numai ,,Românul" singur continuă a căuta în
el tot soiul de lucruri. El se 'ntreabă cine a încurajat pe Pietraru şi pe
complicii lui la complotarea şi executarea atentatului. El apelează la toate
partidele, la toţi cetăţenii, pentru a-l descoperi pe acel cineva, căci, zice el,
societatea toată e 'n primejdie. Ce straniu spectacol! D.C.A. Rosetti, marele
agitator, devenit om al ordinei. Când dracu 'mbătrâneşte se face sihastru .
Cum, d-le prezident al Camerei, d-ta, care ai organizat atâtea comploturi şi
revoluţii de cari te mândreşti , chemi lumea în ajutor pentru a descoperi pe
instigatorii crimei Pietrarului? Dar n-ai nevoie să-ţi dai atâta osteneală;
daca mergi să-i cauţi aşa de departe e pentru că te-ai obicinuit aşa de mult a
trăi într-o atmosferă de agitaţie încât nu 'nţelegi că ideile subversive ce le-ai
favorizat toată viaţa s-ar fi putut cândva întoarce contra dumitale.
9 martie 1881 - procesul Pietraru ajunge înaintea Curţii cu Juraţi şi se
încheie prin condamnarea lui Pietraru la 20 de ani munca silnică şi a lui
Cârlova la nouă ani de recluziune.
18 Martie 1881 - Eminescu îi scrie lui Iacob Negruzzi despre obligaţiile
gazetăreşti impuse de proclamarea Regatului. Aminteşte despre Scrisoarea III
(cunumerotată atunci
sine la Iaşi. ): « scrisoarea
DacăIVtreceai a IV-a
atunci seara pe olaare Maiorescu
Club, şi va căci
ţi-o dădeam, aduce-o
era
deja pusă în plic. Dar a mai intervenit o Joi, am mai trebuit s'o citesc în
Junimea locală şi aşa a rămas în mâinile lui Maiorescu». În aceeaşi zi îi scrie
tatălui său, spunând că suferise în acele de "friguri de primăvară".
29 Martie 1881, duminică - Titu Maiorescu îşi notează: « Eu la Iaşi, ţinut
pentru Societatea de binefaceri a Doamnelor, conferenţă despre Trecutul şi
viitorul. Sala plină. Peste 1.000 de lei câştig net. Cu o seară înainte «Junimea»
la Pogor
Panu şi lectura
contra. «Satirei»
Marţi îndărăt lui Eminescu
la Bucureşti» . cu Mircea şi actualul «liberal».
56

Maiorescu descrie această şedinţă a Junimii:

«In aducerea aminte a tutulor celor ce erau de faţă la întrunirea « Junimii»
din seara de Sâmbătă 28 Martie 1881 în casa lui Vasile Pogor va fi rămas
neuitată scenalaprovocată
însuşi), sosit de oPanu.
laşi pentru Autoruldevolumului
conferinţă binefaceredeţinută
faţă (Maiorescu
a doua zi,
adusese cu sine dela Bucureşti Satira III a lui Eminescu, «un Sultan dintre
aceia ce domnesc peste vre-o limbă», scrisă cu câteva zile mai nainte, celebra
satiră cu versurile amare în partea a doua:
« De-aşa vremi se 'nvredniciră cronicarii şi rapsozii,
[urmează citatul până la ]
Işi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască.»
La cetirea acestor din urmă versuri cu aluziile transparente la Ion Ghica şi
la prezidentul Camerei C. A. Rosetti, Panu întrerupe şi strigă cu un fel de aer
procurorial: «Nădăjduiesc că poezia aceasta nu se va publica în Convorbiri
Literare». Râsul homeric trezit de această cerere 1-a făcut pe Panu să
părăsească adunarea, şi de atunci nici n'a mai asistat la vreo întrunire a
«Junimii». Radicalii, când ajung în funcţii de ale Statului, devin uşor despoţi»
Iacob Negruzzi adaogă descrierii făcute de Maiorescu: S'a făcut atunci o
mare şi lungă tăcere, apoi ca şi când Panu n'ar fi zis nimic, s'a cerut ca
poezia să se citească din nou .
G. Panu însuşi descrie momentul, dar el susţine că Eminescu însuşi a citit
poezia:
«Intr'o seară se ceti de Eminescu faimoasa satiră din care o parte nu era
decât un pamflet contra liberalilor şi în special contra lui Costache Rosetti...
Când însă Eminescu a început a citi ... când am auzit rostindu-se cuvinte ca «
hidoasa pocitură», etc. m'am sculat indignat şi am strigat: « Aceasta nu mai e
satiră, este o murdărie».
10 mai 1881 - ziua încoronării regelui Carol I. Eminescu publică în Timpul
Scrisoarea
21 iunie III.
1881 – participă Eminescu la dezvelirea Statuii Libertăţii, ridicată
în cinstea „libertăţilor publice" la Ploieşti? Se spune că s-a fotografiat
împreună cu I. Slavici şi Candiano-Popescu, iniţiatorul Republicii de la
Ploieşti.( Aşa reiese dintr-o scrisoare a lui Slavici trimisă în mai 1909 către
Valeria Micle -Sturza, întâia fiică a Veronicăi Micle ).
„Mărturisesc şi nu mă dau înapoi că am primit (...) de la sora dvs.
(Virginia Micle -- Gruber, a doua fiică a Veronicăi Micle), un număr de cinci
fotografii care
preţioase, mă datoria
îmi fac leagă desăM.le Eminescu
amintesc:(...). Având şidin
o fotografie astăzi
1881aceste daruri
în care mă
57

aflu eu, Candiano-Popescu şi Eminescu la Ploieşti, un bust Eminescu tânăr,

un alt bust Eminescu (din 1878), o fotografie din 1888 a mamei dvs. cu
Eminescu la Botoşani şi ultima poză l-a prins pe Eminescu cu dr. Iachimovici
(recte Iahimovici),
Alte surse spunla că
Odesa, în anula1885"
Eminescu fost mereu în dezacord cu Candiano -
Popescu, netolerând să se afle în acelaşi loc cu acesta (a se citi episodul de la
şedinţa Junimii din 17/ 29 noiembrie 1882). Este straniu că s-a fotografiat cu
acesta, deşi nu îl suporta.
1881 - A locuit la Ioan Slavici, in apropiere de Biserca Alba, de unde s-a
mutat impreună cu acesta intr-o clădire din Piaţa Amzei. Tot în acest an se
spune că a stat pe strazile Şipotul fântanilor, langa intrarea spre Cişmigiu, in
dreptul izvorului care poartă azi numele poetului, şi in Enei, la nr. 1, intr-o
casă aparţinând familiei Szatmari.
18 martie 1881 - Mihai îi scrie tatălui său că nu-i putea îndeplini
rugămintea să vină acasă, fie şi numai pentru câteva zile. ,,Aş dori din toată
inima să vin acasă, să văd dac-aş găsi vr-un om de încredere, care să-mi ţie
locul, căci negustoria asta, pe lângă că n-aduce nimic, nici nu te ingăduie să
închizi o zi dugheana şi să mai iei lumea în cap, ci toate zilele trebuie omul
să-şi bată capul ca să afle minciuni nouă"
iunie 1881 - Caragiale încetează a mai lucra la Timpul, fiind numit revizor
şcolar în judeţele Neamţ şi Suceava (începând cu 1882 va fi revizor pe Argeş
şi Vâlcea până în ianuarie 1883).
19 iunie şi 20 septembrie 1881 - datele unor scrisori ale Veronicăi adresate
lui Iuliu I. Roşca ( acesta o ceruse în căsătorie), din care reiese că singurul
care o interesează rămâne Eminescu ( acea fiinţă care-mi poate da şi moarte şi
viaţă, pe care aş vrea să-l uit şi nu pot ).
29 iunie 1881 - La Grădina Jitniţa, trupa lui A. Goldfaden prezintă o piesă a
acestuia, Învierea morţilor. Printre spectatori se află Titu Maiorescu şi familia,
precum
iulieşi 1881
Mite Kremnitz.
- Gheorghe Eminovici îi cumpără lui Eminescu un ceas de
buzunar, de aur, plătind de 40 de galbeni. Mihai îl va amaneta şi răscumpăra
de multe ori în anii următori, printre altele la Strul Avrum.
1881, Leipzig - apare volumul Poezii românesti, tradus în limba germană
de Carmen Sylva, completat de Mite Kremnitz. Conţine 11 poezii ale lui
Eminescu.
1881 -„Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moraliceşte şi că mi-ar
trebui
de rândundin
lung repaos,
fabrici, unca să-mi vinrepaos
asemenea în fire.nu-l
Şi cu
pottoate
aveaastea, ca lucrătorii
nicăieri cei
şi la nimeni.
58

Sunt strivit, nu mă mai regăsesc şi nu mă mai recunosc. Aştept telegramele

Havas, ca să scriu, iar să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt şi
n-aş mai fi ajuns să trăiesc"...
(Este
Havas, agenţie când
momentul de ştiri)
Samson Bodnărescu insista pe lângă Titu Maiorescu,
fără succes însă:
„Ştiu că mă aflu astăzi aice la Pomârla numai prin bunăvoinţa d-voastre
recomandaţie şi mulţumindu-vă, vă rog puneţi-l şi pe Eminescu la Pomârla…
Eminescu va fi un profesor de istoria universală, mai târziu va putea preda
filosofia şi în clasele inferioare latina, chiar acum. Fiţi d-voastre bun şi
interveniţi pe lângă Pogor, Ianov şi Şuţu, căci sînt sigur că astfeliu va fi
Eminescu în Pomârla"
Eminescu a vizitat din când în când Pomârla. Există şi o legendă care spune
că a făcut-o şi pentru că la şcoala de acolo învăţa Mihai I. Lăzărescu
(Lăzăreanu, copilul paznicului), socotind fiind fiul său natural, fapt neverificat
prin documente . [Casa în care a stat Eminescu se păstrează pînă astăzi, însă,
în momentul de faţă, e doar o faţadă în ruine, singura care face notă
discordantă cu restul parcului îngrijit: în 1998 a fost un accident şi a luat foc.
Bustul lui Samson Bodnărescu tronează însă în parc, în faţa liceului.]
4, 9 septembrie 1881 - Datele unor scrisori primite de Mihai de la Veronica
Micle.
noiembrie 1881 - Eminescu este inlocuit de la conducerea Timpului
noiembrie 1881 - Mihai Eminescu nu poate participa la întâlnirea Junimii,
dar trimite lui Iacob Negruzzi această telegramă:
,,Rog pe părintele Creangă
Ca să sune din talangă
Din talanga cea de boi
Ca să auzim şi noi.
Doresc
Să nu măsăuitaţi
petreceţi bine Eminescu
pe mine."
[Talanga de care aminteşte poetul este descrisă şi în alte surse ca fiind o
talangă adevărată, cu o bucata de curea, care fusese adusă la şedinţele
,,Junimii" de către Vasile Pogor. Cu ea anunţa începerea programului.
Maiorescu prezida întrunirile şi după ce suna talanga, începea cu formula
,,onorat auditoriu".
Se zice că talanga a fost cumpărată de V. Pogor de la un vânzător care l-a
întrebat:pentru
fireşte, ,,«Ceboi,
fel de
căcitalangă doriţi, pentru
mă gândeam la voi!",oiconsemna
sau pentrujunimistul
boi?» I-am răspuns,
Meissner.
59

Memorialistica vorbeste de existenţa talăngii la sărbatorirea Junimii din

1936, arătând ca ea a fost daruită, atunci, în cadru festiv, primarului de Iaşi,
Oswald Racoviţă. În timpul razboiului s-a pierdut.
Alte asurse
o rudă spun însă
lui Vasile că talanga
Pogor. s-a aflatrude
Fiica acestei o vreme în podul
a donat casei
talanga lui unde locuia
Constantin
Meissner. "Acesta a găsit de cuviinţă să-i rememoreze povestea şi să o
doneze, la rându-i, Muzeului Municipal Iaşi, de cîţiva ani talanga aflându-se
la Muzeul Literaturii Române.]
decembrie 1881 - La serbarea pomului de Crăciun, la Maiorescu, Eminescu
se ceartă cu Caragiale datorită bârfelor legate de relaţia acestuia cu Veronica.
Veronica vine la Bucureşti cu una dintre fiice, dar îl evită pe Eminescu.
28 decembrie 1881 - În această zi fiecare din ei scrie celuilalt luând asupra
sa întreaga vină
La sfârşitul lui ianuarie 1882 ea revine la Bucureşti pentru câteva zile,
vizitându-l de această dată.
ianuarie 1882 - Mihai devine prim-redactor pentru partea politică la ziarul
Timpul.
Scrisori de la Veronica: 23 decembrie 1881, 28 februarie 1882.
Scrisori către Veronica:
11 ianuarie 1882, 17 februarie 1882, 28 februarie 1882, 21 martie 1882, 26
martie 1882, 10 aprilie 1882.
24 ianuarie 1882 - "Societatea Carpaţii" se înfiinţează, la iniţiativa
studenţilor Gheorghe Secăşanu şi Gheorghe Ocăşanu. Societatea va avea un
rol important în viaţa lui Eminescu, care va fi membru al societăţii.
5 februarie 1882 - Matei, fratele mai mic, se căsătoreste cu Matilda Ilian,
profesoară de istorie din Brăila.
15, 19 februarie 1882 - concerte ale lui Pablo de Sarasate la care se află şi
Eminescu în public. (pe 15 a fost şi ziua lui Maiorescu)
primăvara
locuit 1882-perioadă
în această Există menţionat
împreunăpecuo Veronica
placă comemorativă că Eminescu
în Bucureşti, pe actualaa
stradă Buzeşti nr 5.
17 martie 1882 - scrisoare către Veronica: Când ai să vii tu la Bucureşti, or
să-nflorească teii şi am să te plimb sub tei, ceea ce am visat de atâtea ori,
fără să se fi împlinit vreodată.
24 martie 1882 - încercări ale liberalilor de a-l atrage de partea lor:
„…Urechia iar mi-a propus o functie. Am pus pe Teodor Nica sa-i spuie ca
n-as primi decât cu o conditie: sa am libertatea deplina de a face oricând o
60

declaratie în public ca primind un post de profesor nu devin de loc liberal si

ca ramân ceea ce am fost, adversar al partidului rosu si al ideilor lor."
1882 - Nicolae D. Xenopol (1858-1917), redactor la Românul, fratele lui
AD Xenopol
răspunde pe 8 îlaprilie.
atacă: „bulgar" cu „capul pătrat", „flaşnetar"... Eminescu îi
Intră în polemică şi cu Macedonski.
17/29 Aprilie 1882, sâmbătă, Bucuresti, după o zi ploioasă - Eminescu
citeşte la o şedinţă a Junimii prima variantă a Luceafărului. Va mai fi citit şi
pe 24 aprilie şi 1 mai.
Notează Maiorescu: «Junimea» la mine. Puţină lume, numai 12.
23 aprilie 1882 - 2 iulie 1883 - perioadă în care redactia ziarului Timpul se
afla in Str. Stirbei Voda nr.2
Sâmbătă 24 Aprilie - nouă şedinţă a Junimii, care tine "până la 12 3/4
noaptea". Eminescu reciteşte Luceafărul. Printre participanţii menţionaţi de
Maiorescu în jurnal: Prinţul Ştirbey, Carp, I. Cerchez, Mandrea, D. R. Rosetti,
Nica, Frollo, Popescu (Hermes) , Slavici, Eminescu, [Nicolae] Densuşianu şi
Iacovachi.
Sâmbătă 1/13 Mai 1882 - şedinţă Junimea. Maiorescu menţionează în
jurnal participanţii: Hasdeu, Carp, Cerchez, Th. Rosetti, Gane, Frollo,
[Nicolae] Densusianu, Eminescu, Slavici, Popasu, Nica, un moment Zizin.
Eminescu citeşte Luceafărul.
Mai 1882 - Veronica îl vizitează.
1882 - sora lui Mihai, Aglae este deja o cântăreaţă şi artistă de teatru
formată, jucând in piese de Alecsandri, Bengescu, Cornea, cântând in operete
şi vodeviluri (cele mai multe piese fiind compuse de Tudor Flondor).
7 iunie 1882 - Baronul Ernst von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la
Bucuresti ( il insărcinase pe F. Lauchman cu urmărirea lui Eminescu) trimite
o notă către ministrul Casei imperiale şi ministrul de externe din Viena. Se
raporta că în şedinţa
ca studenţilor din 4 iunie
transilvăneni a Societăţii
de la BucurestiCarpaţii
să li se Mihai Eminescu
incredinţeze a propus
sarcina de a
duce o propagandă activă in timpul vacanţelor in favoarea unirii cu România -
proiectul "Daciei Mari"
Vineri 4/16 Iunie - Eminescu şi Gane prânzesc la Maiorescu.
10 iunie 1882 - Eminescu pleacă în concediu, la mare, pentru tratament
medical, la Constanţa. Plecând din gara Bucureşti-Filaret, face o parte din
drum cu trenul până la Giurgiu şi uită pardesiul în tren, după cum îi scrie
Veronicăi:
61

„…Trebui sa stii ca abia azi, dupa zece zile, bag de seama sa mi-am uitat
pardesiul în tren. Habar n-am avut pân-acum ca l-a pierdut. "
Întrucât a pierdut una dintre cursele fluviale cu vaporul, care nu circula
decât
(după de trei ori pepesăptămână,
o croazieră el ajunge
Dunăre), iar de aici,la cu
Cernavodă în ziualadeConstanţa
trenul, soseşte 14 iunie
("Chiustenge").
15 -- 25 iunie 1882 - Se cazează la "Hotel D'Angleterre" - astăzi pe acel loc
(pe str. Nicolae Titulescu la nr. 9) se află construcţia hotelului „Intim".
Probabil l-a vizitat şi pe Matei, aflat la Brăila.
Pe 16 iunie îi scria Veronicăi: „...Şed într-o mansardă şi privirea mi-e
deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Te
sărut dulce, draga mea Veronica, şi rămân al tău. La anul să ştii că venim
amândoi aici".
28 iunie 1882 - Pleacă din Constanta.
iulie 1882 - Revine de la băi în Bucureşti:
„Dragul meu Mot, nimeni, absolut nimeni nu-i în Bucuresti, nici prieteni
nici dusmani. Toti cauta racoare si liniste din acest infern, în care cei
nevinovati se pedepsesc. Dupa ce si corectorul de la Timpul mi s-a
îmbolnavit, am ramas redus la mine însumi cu onorabila redactie - si ce
calduri, Doamne sfinte!"
„Precum era de prevăzut, după ce am făcut atât de puţine băi şi după ce
aerul de Bucureşti nu-mi prieşte deloc, şi caldurile asemenea, bubele mele
amenintă a se redeschide şi a mă arunca în acea mizerie morală, care era de
vină la tacerea mea."
La întoarcere relatează despre o crimă: „La 29 iunie, în circumscriptia
Sarai, la capatul vaii numita Cismeaua, într-un ogor cu mei al turcului Musa,
s-a gasit cadavrul unui om..."
Fiind vorba de ceva petrecut în Dobrogea , de unde el abia se întorsese,
putem
altfel înpresupune că fusese
zonă există acolo,
Cişmeaua luifăcând o oprire
Eminescu, pe marginea
de la drumul desatului
întoarcere. De
Cuzgun
(azi satul se numeste Ion Corvin), aproape de Sarai. Inscripţie pe cişmea: „În
memoria lui Mihail Eminescu. 1922"
9/21 Septembrie 1882, joi - În Jurnalul lui Maiorescu găsim: « mică seară
literară - Mandrea, Eminescu, Slavici, Făgărăşanu, Chibici, Creangă, Nica».
Despărţire la miezul nopţii.
29 Septembrie/11 Octombrie 1882, miercuri - Şedinţă a Junimii
bucureştene. Maiorescu menţionează pe cei prezenţi: « Al-de Rosetti,
62

Mandrea, până la ora 11 al-de Kremnitz. Erau [încă] Burghele, Jipescu,

Baican, Chibici, Eminescu, Frollo, Annette»
8/ 20 Octombrie 1882, vineri - Afară posomorît şi rece. Seara Luceafărul
lui Eminescu, cu el şi Annette şi familia mea, citit, corectând (Jurnal
Maiorescu).
27 Oct./8 Nov 1882, miercuri, şedinţă « Junimea » - cu Alecsandri, Zizin,
Gane, d-na Beldiman, Annette, d-na Rosetti, Mite, Alduleanu (stud. jur. din
Pesta), Caloianu, Hermes-Popescu, J. Cerchez, Jipescu, Nica, Chibici,
Eminescu, Slavici, Peucescu, Burghele, Neniţescu, în total 23 de persoane.
Până la ora 1 noaptea. Se citeşte « Luceafărul» lui Eminescu, şlefuit. (Jurnal
Maiorescu)
3/ 15 Noiembrie 1882, Miercuri- Maiorescu notează: "Incă noaptea târziu
tradus cu Eminescu 2 poezii ale reginei"
17/ 29 noiembrie 1882 - Eminescu se află la şedinţa Junimii. Pleacă în
momentul apariţiei colonelului Al. Candiano-Popescu, pe care nu îl suporta
datorită conduitei sale politice. Colonelul era unul dintre cei ce complotase la
răsturnarea lui Cuza şi, culmea, complotase în 1870 pentru detronarea lui
Carol I. În momentul şedinţei Junimii el avea deja distincţia bene-merenti.
Peste o lună Al. Candiano-Popescu devenise adjutantul lui Carol I. Eminescu
comentase:
9 decembrie 1880 - „Când un om ce, după propria sa mărturisire, soldat
fiind, a luat parte la răsturnarea suveranului său şi care, după ştiinţa tuturor,
a proclamat răsturnarea domnitorului la Ploieşti, devine sub domnul
Brătianu adjutant domnesc, ataşat ca om de încredere pe lângă suveranul pe
care a voit să-l răstoarne, domnul Brătianu va permite tuturor rebelilor
libertatea de-a conchide că impunitatea unui atentat la siguranţa statului şi a
formei de guvernamânt e, sub domnia sa, un titlu de recomandaţie pentru a
înainta pe scara ierarhiei sociale." (Timpul)
13/25
24 Decembrie
Dec. 82/6 1882, luni- - Crăciunul
Ian. 83 şedinţă a Junimii la care participă
se serbează la Mite. Eminescu.
Maiorescu
consemnează participanţii: "ai casei, al-de Negruzzi, Annette, Gane,
Eminescu, Slavici şi Chibici". «Multă veselie». "Prima zi de Crăciun: zăpadă.
cum trebue, frig."
decembrie 1882 - Partidul Conservator se aliază cu Partidul Liberalilor
Sinceri.
Eminescu predă conducerea ziarului lui Grigore G. Păucescu. Continuă să
lucreze
trei pe postul
articole de prim-redactor
pe săptămână pentru zilnică
şi fără prezenţa partea în
politică, cu obligaţia de a da
redacţie.
63

Sfârşitul de an se pare că l-a găsit locuind pe strada Stirbei Voda.

5 Ianuarie 1883, miercuri - Maiorescu notează «începutul din nou al serilor
literare». Eminescu e de faţă.
12/24
spital» Ianuarie 1883,
, menţionează şedinţă în
Maiorescu Junimea
Jurnal. - Dintre cei absenţi: « Eminescu-în
19/31 Ianuarie 1883, miercuri - Din Jurnalul lui Maiorescu aflăm că
Eminescu este în continuare în spital, lipsind de la şedinţa Junimii.
13 februarie 1883 - Constituirea Societatii Presei Române, cu B. P. Hasdeu
presedinte, D. A. Laurian si G. Steriade vicepreşedinţi, M. Minovici casier,
Eminescu, I. G. Bibicescu si G. Missail membri. Eminescu se opune alegerii
lui C. A. Rosetti ca presedinte.
George Munteanu scrie despre această perioadă:
„Lui Vlahuţă (…), îi vorbea despre scriitorii trebuincioşi noului moment
literar ca de nişte temerari sublimi, capabili să-şi croiască un drum
neîncercat de nimeni, iar acesta îl privea nătâng, ignorând că o spunea şi în
pilda lui. Eminescu muta atunci discuţia spre lucruri mai tangibile, ca de
pildă proiectul unei case pentru artişti, pe care i-a descris-o feeric într-o zi
grea de iarnă a anului 1883, când au stat să se încălzească într-o cafenea,
deoarece la ei în cameră nu se făcuse foc de două zile. În aceeaşi ordine de
idei şi cam tot pe atunci, gândindu-se la nevoile celeilalte bresle de care
aparţinea, luase cu vreo treizeci de gazetari iniţiativa de a constitui o
«Societate a presei române», cu Haşdeu ca preşedinte, iar el fiind ales
împreună cu alţi câţiva în consiliul de administraţie. Era prima formă
organizată de asociaţie a ziariştilor de la noi pe baze moderne şi, alături de
participarea la activităţile societăţii «Carpaţii» ori de planul unui club
magnific pentru slujitorii artei, ea vorbeşte de la sine despre felul cum a
înţeles Eminescu până la urmă să-şi petreacă partea de timp când se afla
printre oameni".
16 februarie
calitate 1883 – nu
de redactor-şef, Eminescu va demisiona
a fost consultat de lacolaborării
în privinţa Timpul pentru că, cu
ziarului în
N. Basarabescu.
16 februarie 1883 -,,Permiteţi-mi a declara - scrie Eminescu lui Lascăr
Catargiu -că mie unuia nu mi-e încă cu totul indiferent cu cine împărtăşesc
onoarea de-a colabora la una şi aceeaşi publicaţiune. Am fost pururea
-nenumărate coloane din «Timpul» o dovedesc - în contra celor scriitori cari
cred a se putea dispensa şi de talent, şi de cunoştinţe şi de idei" (20, III, p.
114).
64

18 martie 1883 - Iosif Vulcan a venit la Bucureşti într-o vizită de aproape o

lună, cu folcloristul Athanasie Marinescu, Vincenţiu Babeş şi foarte probabil
Nicolae Densuşianu, Carol Scrob şi Iuliu Roşca. Se crede că în acest timp
Vulcan
melodramă s-a franceză
întâlnit lacuteatrul
Eminescu.
din SalaÎntr-o
Dacia,seară, au vizionat
când Eminescu "esteîmpreună
binedispuso
şi satira-i înţepătoare înveselea pe toţi".
Probabil Eminescu i-a dat textul unor poezii care au apărut în Familia în
cursul lunilor următoare: "S-a dus amorul", "Când amintirile", "De acum",
"Ce e amorul?", "Pe lângă plopii fără soţ", "Şi dacă...", "Din noaptea".A
primit un mic onorariu (100 de lei), singura plată primită în toată activitatea
sa, din publicarea poeziilor.
"Mult stimate domnule si amice, iti multumesc pentru onorariul trimis --
cel dintâi pentru lucrări literare pe care l-am primit vreodată în viaţă. În
România domneşte demagogia şi în politică şi în literatură; precum omul
onest rămâne aici necunoscut în viaţa publică, astfel talentul adevărat e
înecat de buruiana rea a mediocrităţilor, a acelei şcoale care crede a putea
înlocui talentul prin impertinenţă şi prin admiraţie reciprocă. Iartă-mi,
stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o
mângâiere de-a mă vede remunerat dintr-un colţ atât de îndepărtat al
României, din Oradea Mare -- când în ţara mea proprie nu voi ajunge
niciodată să însemnez ceva, excepţie făcând cercul restrâns al câtorva amici.
Şi-apoi să nu fii pesimist?"
30 martie 1883 - la Junimea, Bucureşti - V. Alecsandri citeşte Fîntîna
Blanduziei. Asistă şi Iosif Vulcan.
aprilie 1883 - Apare Luceafărul în "Almanahul Societăţii Academice
Social-Literare România Jună"
20 mai 1883 - participă, în calitate de membru al societăţii naţional-
patriotice „Carpaţii", la o întrunire organizată de filiala Ploieşti. Au mai fost
Arhivelor
prezenţi B.P. Hasdeu,
Prahova", Grigore
vol. VIII, Tocilescu,
1996, p. 151) N. Densuşianu (vezi „Anuarul
Se mai zice în unele surse că Matei Eminovici a fost o vreme capitan de
jandarmi la Dumitreşti (Vrancea), presupunându-se că a fost vizitat acolo de
către Mihai.
Un coleg junimist aminteşte: "(…)Îl inţelegeam şi îi dădeam dreptate. Am
făcut înţelegerea cu el să se mute la mine, plătind chiria cuvenită... El a
preferat însă să se mute în apropiere de biserica Sf. Constantin în casa unui
săpunar unde închiriase două odăi . "L-am intrebat de ce a făcut asta şi a
65

răspuns că are să se căsătorească luând de soţie pe Veronica Micle care pe

atunci era văduva".
Slavici consemna: "Eminescu a părăsit după câteva luni noua sa locuinţă şi
s-a mutat
"Pavel la mine,
Şuru", în Calea
aproape Victoriei
de birtul , lângă
economic al luicasele în care
Enache". aziistorică
Zona se afla este
berăria
azi
strada Ion Câmpineanu intersecţie cu strada Academiei.

Sedii ale redacţiei revistei Timpul (negustoria de gogosi si de brasoave):
1877 - Etajul I, în Palatul "Dacia", la intersecţia străzii Lipscani cu Calea
Victoriei
primăvara 1880 - octombrie acelaşi an - str. Luterană
8 octombrie 1880 - Str. Covaci nr.14
3 martie 1881 - Calea Victoriei nr.102 (Casa Mandi), în apropiere de
Cafeneaua Fialcowski şi de Clubul Conservator (Casa Vanicu).
23 aprilie 1882 -- 2 iulie 1883 - Str. Ştirbei Vodă nr.2, aproape Piaţa Amzei

Unde a mai locuit Mihai în acest timp în Bucureşti? Iată câteva adrese:
- Calea Victoriei, 107 la Ion Straton (în apropierea fostului Minister al
Finanţelor, astăzi Muzeul Colecţiilor);
- fosta stradă Carmen Sylva astăzi Şipotul Fântânilor, în spatele Academiei
de Muzică ;
- pe fosta stradă Cosmonauţilor, astăzi George Enescu;
- în casele lui Vasile Chiriţescu de pe strada Segmentului, 9;
- în zona Sfântul Constantin -- Plevnei -- Schitu Măgureanu, unde există o
stradă cu câteva case ce poartă numele lui Ioan Slavici;
- pe Calea Victoriei în zona Palatului Societăţii de asigurări;
- în casa lui Vanicu, fost bucătar al lui Beizadea Mitică; Belvedere, 81;
- la intersecţia Bulevardului Regina Elisabeta cu strada Brezoianu, unde
Maria
şi-a maiPerdich,
luat cu văduva lui Adolf
sine lucrurile, Perdich,
motiv pentruînchiria camerele.
care după un timpMutându-se,
au fost arse nu
în
curte de către proprietari.
Poreclele de la Junimea
Vasile Burlă - Raţa pentru ca "polemizase cu Haşdeu asupra originii
sanscrite a numelui acestei orătănii"
Petre P. Carp - Chirp, după o teorie a lui Caragiani privind popoarele unde
vocalele a, e, o si u se citeau i
Ion Creangă
Nicolae - Burdăhnosul
Culianu - din cauza
- Papa - "caracterul infăţisării
blând şi tolerant"
66

Titu Maiorescu - Centrala - de la scandalul, urmat cu proces, cu Şcoala

Centrala de fete
Iacob Negruzzi - Ramir – pentru că a tradus poezia "Don Ramiro"
67

7. Ultimii ani de viaţă: 1883 -1889
13 februarie 1883 - Constituirea Societăţii Presei Române cu B. P. Hasdeu

preşedinte,
Eminescu, I.D.G.A.Bibicescu
Laurian sişi G.
G. Steriade vicepreşedinţi,
Missail membri; M.alegerii
se opune Minoviciluicasier,
C. A.
Rosetti ca preşedinte.
Persoane implicate în internarea lui Eminescu: Ecaterina Szöke Magyarosy
Slavici, Titu Maiorescu, Grigore Ventura, Constantin Simţion (şi Chibici,
preşedinţii Societăţii Carpaţii), G. Ocăşanu, Siderescu.
Cârlova, Diaconu şi Pietraru atentaseră la viaţa lui Brătianu în 1880. Cei
trei atentatori au fost arestaţi şi poliţia a vrut să îi facă scăpaţi. Iar campania de
presă a ziarului Timpul, al lui Mihai Eminescu, obligase poliţia să îţi facă
datoria.
Între 20 aprilie şi 2 mai 1883 - alegerile pentru Constituantă, câştigate de
liberali, de Brătianu.
Maiorescu, Carp, Rosetti şi mulţi junimişti intră de partea liberalilor. Mihai
Eminescu rămâne însă cu Lahovari şi Kogălniceanu.
15 mai 1883 - Regele Carol, prin graţiere regală, eliberează din puşcărie pe
Cârlova, Diaconu şi Pietraru.
Eminescu purta pistol. Faptul e menţionat în însemnările sale. Se simţea
ameninţat.
mai/iunie 1883 - Eminescu merge la Samson Bodnărescu, la Pomârla,
sfătuindu-se cu prietenul său în privinţa ocupării unei catedre la şcoala de aici.
Legenda spune că la o felicitare a lui Eminescu, Bodnărescu a răspuns într-un
chip cu totul original plantând în cinstea prietenului un castan în faţa casei
care până în primăvară se prinsese, spre surpriza lui Eminescu.
4 iunie 1883 - Eminescu vine la Iaşi şi doarme la bojdeuca lui Creangă de
la Ţicău. Mihai citeşte junimiştilor din Iaşi, strânşi în casa lui Iacob Negruzzi,
poezia Doină
5 iunie . - Mihai Eminescu vine pentru ultima dată la Ipoteşti pentru a
1883
aduce banii împrumutaţi în vederea răscumpărării moşiei Ipoteşti.
Răscumpărarea nu a mai avut loc.
6 iunie 1883, Iaşi - la dezvelirea statuii lui Stefan cel Mare, in prezenta lui
Carol I, s-au rostit discursuri iredentiste (de exemplu al lui Petre Gradisteanu).
Fusese citită poezia lui Eminescu, Doina. Trebuia să o citească Mihai, dar
renunţase, deoarece - ar fi mărturisit el - „nu mă simţeam bine şi eram chinuit
de temerea
lumea ca de
să râdă nu mine".
cumva să zic ori să fac ceva nepotrivit cu împrejurările, încât
68

Mihai a avut, se zice, la această festivitate pistolul la el, arătându-i-l lui

Creangă , considerând că destui au motive şi pot încerca să-l omoare. Slavici
relatează că de la Iaşi Eminescu s-a întors „cu desăvârşire schimbat."
30 Mai / 11conform
la Maiorescu, Iunie 1883, Joi 23 Iunie
însemnărilor 1883
gazdei - Seri în care Eminescu ia masa
în jurnal.
Raporturile diplomatice ale Regatului Romaniei cu Puterile Centrale s-au
înrăutăţit brusc.
24 iunie 1883 - Regele Carol I pleacă la Sinaia.
25 iunie, la ora 1 noaptea - Eminescu era cu prietenul lui Simţion (într-un
manuscris notează asta).
În acea noapte au făcut un pariu: că Simţion va lucra la podul care se va
dura între Giurgiu şi Rusciuk într-un timp în care Carol I, rege al României,
va fi ales de bulgari principe al Bulgariei.
Pentru cei mai puţin documentaţi, pare aberant pariul, dar avusese loc
răsturnarea principelui Bulgariei, Alexandru de Battenberg şi exista
propunerea lui Stambulov de incoronare a lui Carol I pe tronul lui Alexandru
de Battenberg!
Despre Ioan Slavici se ştia că e plecat la Viena din 25 iunie, la tratament.
Acesta se contrazice singur în relatări, o dată spunând că era deja plecat la
arestarea lui Eminescu, altădată că vroia să plece, dar a intervenit arestarea).
Unele mărturii susţin că se afla la Măgurele, la Oteteleşeni (Ioan Russu
Şirianu, nepot al lui Slavici).
26 iunie 1883 - Eminescu trebuia să plece la Botoşani, la Nicolae, fratele
său, care era bolnav. Dar evenimente neştiute îi anulează plecarea.
Se ştie că Maiorescu a fost în vizită la Măgurele în această perioadă.
Probabil la Slavici.

28 iunie/10 Iulie 1883
- D. A. vor
de externe Sturdza,
mergePetre Gradisteanu
in persoana impreunala cu
la Imparatul, Eugen
Viena, Statescu,
pentru ministrul
a-si cere scuze
pentru discursul din 6 iunie.
- Monitorul Oficial transmite ştiri despre pretenţiile Austro-Ungariei.
- Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu Romania timp de 48 de ore.
P.P.Carp se afla la Viena ca să stabilească ultimele detalii ale tratatului secret
cu Austro-Ungaria, Italia şi Germania (va fi semnat pe 18/30 octombrie). El îi
va cere de la Viena lui Maiorescu: "Şi mai potoliţi-l pe Eminescu", formulare
care a avut zeci de interpretări de-a lungul timpului, în toate lucrările care se
69

referă la viaţa poetului. Data exactă şi contextul amintitei formulări rămân

însă un mister, fiind omise de către biografi.
- Germania ameninţă cu războiul, prin Bismark, care trimite o telegrama lui
Carol I.
- Întruniri politice la casa ministrului de externe Eugen Statescu, pentru că
Guvernul era în concediu.
- Societatea Carpaţii este desfiinţată în aceeaşi zi, a fost expulzat din tara
Emil Galli, directorul ziarului Independance Roumaine. Acest ziar relatase pe
larg serbările de la Iaşi. Aceeaşi soartă o are şi Zamfir C. Arbore.
- Maiorescu pleacă din ţară după-amiaza, după ce a rezolvat cu internarea
lui Eminescu la doctorul Suţu
- Primarul Bucureştiului se numea Dimitrie Cariagdi (decembrie 1878 -
noiembrie 1883).
La Baia Mitraşevschi - arestarea lui Eminescu de către comisarul C. N.
Nicolescu, de la secţia 18 a Poliţiei Capitalei . Grigore Ventura i-a anunţat pe
Ocăşanu şi Siderescu. Poliţia a fost înştiinţată de către D. Ocăşeanu şi V.
Siderescu, de la Societatea „Carpaţii".
Mihai Eminescu era membru al societăţii. Simţion, cu ajutorul celor de la
spitalul lui Suţu, l-a internat cu forţa pe Eminescu la ospiciu, la spitalul
Caritas din Calea Dudeşti. Se spune că Ventura făcea parte din loja masonică
Discipolii lui Pitagora din Galaţi (formată preponderent din evrei şi greci).
Douăzeci şi opt iunie orele 7 seara Anul 1883.
Noi C. N. Nicolescu comisarul secţiei 18 din Capitală fiind informat de D.
D Ocăşeanu şi V. Siderescu, că amicul lor Dl. Mihail Eminescu Redactorul
Ziarului „Timpul" ar fi fost atins de alienaţie mintală, că s-au dus la
stabilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4 de acum 8 ore şi că încuindu-se în
baie, pe dinăuntru refuză să deschidă.
Constatăm că la moment am mers la localitate în str. Poliţiei nr. 4 la
stabilimentul deDomn,
serviciu, că un băi al casei
se aflăMitraşevski, unde am
închis în camera nr.fost
17 informat
şi că le-adecerut
oamenii de
10 ouă
crude.
În urmă, ar fi rugat pe amicul său V. Siderescu să-i aducă o pereche de
pantaloni negri, negri de tot - ceea ce se realizează acum.
Cu această ocaziune, întorcându-ne cu mai toţi amicii mai sus precizaţi
aci, am găsit pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să
închidă uşa-i (ca) şi avea aerul de a fi speriat de vederea noastră în număr de
4-5 persoane,
Eminescu, întresă care
că n-are sufereşinici
Dl.unConstantin Simţion.
dezagrament, Amsăzis
că trebuie numitului
se calmeze...
70

şi drept răspuns, se repede la amicii săi, şi la servitoarea băii, îmbrâncindu-i

pe uşă, apoi aruncându-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l
scoată afară.
Am fost „Caritatea"
institutului siliţi să-l îmbrăcăm în camisolul
cu concursul de forţă şişiastfel
D-lor Ocăşeanu l-am
Const. condus-
Simţion
luănd însă cheia de la uşa băii. La „Caritatea" l-am confiat Dl. Dr. Şuţu,
rugându-l a-i da îngrijiri excepţionale.
Apoi revenind la stabilimentul de băi, împreună cu amicii săi, am constatat
că toate hainele şi chiar ciorapii erau aruncaţi în apa din baie şi de tot ce s-a
găsit acolo am făcut anexatul inventar, care la semnele acestea, începând de
la numărul 9 pânâ la 32, indică obiectele găsite în baie. Acolo găsind o cheie
- arătată la nr. 19 - şi după opiniunea amicilor săi, putând a fi uşa casei Dl.
Eminescu situată în str. Piaţa Amzei nr. 6. Vom lua cuvenitele, dar cuvenitele
dispoziţii.
Numitul Eminescu, are familia la Botoşani. Vom dispune să fie
încunonştinţaţi.
De cele ce preced, am adresat acest proces-verbal semnat de toţi asistenţii:
Comisar,
C. N. NICOLESCU
Asistenţi:
CONST. SIMŢION
V. SIDERESCU
G. OCĂŞEANU
MARK DAVID - ??
JOHAN PAULINA - femeia de serviciu
ANA MITRAŞEVSKI
P. S Transportându-ne la camera ce ocupă Dl. Mihail Eminescu în str.
Piaţa Amzei nr. 6, am găsit pe subînchirietoarea Dna Ecaterina Slavici şi faţă
cu domnia
aruncat în sa şi cu Dl.
interior Siderescu,
toate deschizând
obiectele uşa în
menţio-nate cu inventarul
cheia găsităanexat,
în baie,şiam
la
moment am închis uşa, încuind-o şi sigilând-o, iar cheia s-a luat de noi, spre
a se înainta cu acest act.
Comisar C. N. NICOLESCU
ECATERINA SLAVICI
V. SIDERESCU
Comentariul autoarei prezentei biografii: " La „Caritatea" l-am confiat Dl.
Dr. Suţu,unrugându-l
pentru a-i da întocmit
proces verbal îngrijiri excepţionale."
de un comisarpare
careo nu
formulare ciudată
îl cunoştea pe
71

Eminescu. De ce era nevoie să i se acorde îngrijiri "excepţionale", şi nu

îngrijiri ca oricărui alt bolnav?
Seara (unele surse afirmă că Maiorescu pleacă din ţară în acea după-
amiază),
IacobCaragiale
Negruzziiaemasa
rugatla de
Maiorescu şi plângesăaflând
dna Maiorescu ce i s-acuîntâmplat.
ia legătura familia lui
Eminescu, povesteşte acesta. Necunoscând membrii familiei, el o caută pe
Veronica şi rămâne uimit de reacţia ei:" Am găsit pe Veronica jucând cărti cu
un tinăr ofiţer. Eu totuşi căutam să o pregatesc cu încetul la vestea nenorocită
despre boala prietenului ei pentru a nu o impresiona din cale afară, când spre
uimirea mea văzui ca Veronica ia lucrul foarte usor, aproape cu indiferenţă.
"A innebunit Eminescu ? Se vedea de mult ca merge pe calea aceasta " - Apoi,
schimbind vorba, trecu la un subiect de conversatie mai veselă ...."
29 iunie 1883
Noi, Comisarul, după stăruinţa D-lui Ocăşeanu, amicul Dl. Mihail
Eminescu şi în consideraţie, că acesta din urmă (Mihail Eminescu) rămâne
gol, am deschis uşa de la camera sa, faţă cu Dl. Ocăşeanu, cu D-na Slavici şi
Dl. Avocat Nica şi luând de acolo un costum de haine (jachetă, vestă,
pantaloni) şi o cămaşă, o pereche pantaloni de noapte, am aplicat la loc
numitul sigiliu,
Comisar C. N. NICOLESCU
ECATERINA SLAVICI
TINCA
G. OCĂŞEANU

(CERTIFICAT MEDICAL)
No. 12535
11/83
Subsemnatul doctor în medicină atest prin aceasta că dl. Eminescu adus în
căutarea
PrefecturaInstitutului
Capitalei „Caritatea" dinalienaţie
este atins de Bucureşti la 28 Iunie
mintală 1883"manie
în forma de cătreacută",
Onor
stare care reclamă o căutare serioasă la un stabiliment special.
Bucureşti, 5 Iulie 1883
Dr. Suţu

[CURATELĂ]
NR. 96811883
Bucureşti Prim-Preşedinte,
Domnule 1883 Iulie 9
72

Am onoarea a vă înainta un certificat medical (în)registrat la nr.12535/83 şi

un proces-verbal, primit cu adresa nr. 21433 a Poliţiei. Vă rugăm să binevoiţi
a lua măsuri pentru regularea averei. Primiţi asigurarea distinsei noastre
consideraţiuni.
Prim - Procuror
(indescifrabil)

Stimate Domnule Maiorescu
Sunt informat de la D-nul Câţă-Niculescu (comentariu: se pare că acesta
este chiar comisarul care îl arestase la baia Mitraşevski, C.N. Nicolescu), că
fratele meu Michai Eminescu este serios bolnav; vă rog din suflet răspundeţi-
mi urgent unde se găseşte ca să vin a-l lua la mine pentru vreun an şi dacă
bine-voiţi a-mi arăta adevărata stare materială a lui ca să vin pregătit, căci am
vreo 200 galbeni într-un loc - îi iau şi-i cheltuiesc toţi pentru el.
Terminând şi-n consideraţia distinsei stime ce-o avea el pentru D-voastră,
sunt deplin convins că-n cel mai scurt timp posibil voi primi un răspuns exact
de la Dumneavoastră şi veţi îndatora prin aceasta şi pe
Servul Dumneavoastră,
Locot. EMINOVITZ ( Matei Eminovici, fratele mai mic )
Adresa Lt. Eminovici Comandantul Comp. 1 din al 9-lea de Dorobanţi
Cazarma Aslan la R. Sărat
R. Sărat 1883 Iulie 18

[ADRESĂ]
5750
Nr. 9098 1883 Iulie 23 Dos. No. 968/83
D-lui Prefect al Poliţiei Capitalei
Am onoarea a vă înainta reclama aceasta în original, petiţiunea D-lui
locotenent
timp că pânăEminovici,
în prezentînregistrată
nu s-a luat la
de nr. 5750/83,
acest tribunalcomunicându-vă în acelaşi
nici o dispoziţiune pentru
punerea sub interdicţie a fratelui Mihail Eminescu, aceasta spre facerea celor
de cuviinţă.
Primit adresa
Lt. EMINOVITZ

Luni 15/27 august 1883 - Maiorescu notează:
" Am fost
cunoscut. la Sanat.
Trist aspect.Soutzo
Venisesăfratele
văd pesău
Eminescu.
Matei laDeliriu
mine anecontenit.
profitat deNu m-a
ocazie
73

ca să ieie ceasornicul de aur al sărmanului nebun. Şi tatăl său a venit la

mine." Clara, soţia lui Maiorescu susţine însă într-o scrisoare: „Cum însă
Eminescu e înscris de Titus, doctorul nu-l liberează decât după declaraţia
acestuia.
acesta însăNatural cănimănui
n'a scris aceastaaici".
nu se poate întâmpla decât la cererea tatălui,
august 1883, „Literatorul" - Este cunoscută epigrama pe care Macedonski o
publică atunci când află că Eminescu e bolnav. Pentru acea epigramă se spune
că a fost "condamnat" de posteritate mai mult decât merita. Sunt voci care îl
apără, considerând că a fost o întâmplare. Nu din întâmplare însă mai târziu,
după moartea lui Eminescu, când Alexandru Grama (vă amintiţi, băiatul de la
Blaj despre care scriam la anul 1866) critică poezia lui Eminescu, Macedonski
îi trimite scrisoare de felicitare:
„…scrierea d-voastră dovedeşte că adevărul, curând sau târziu, iese la
lumină. V-a fost rezervat să fiţi dincolo de Carpaţi, singurul care să nu se
închine minciunei. Eu această glorioasă onoare o am aici…Daţi-mi dar voie
să întind mâna cordială unui confrate de luptă pentru triumful luminei. Vă
felicitez cu entuziasm şi, după părerea mea sunteţi unicul român care a scris
o cărticică completă şi nepasionată".
20 octombrie 1883 - Eminescu este trimis la Viena si internat în sanatoriul
de la Ober-Döbling (Arhiva spitalului-sanatoriu a fost distrusă în timpul
primului război mondial, aşa că nu se cunoaşte diagnosticul pus de medici
acolo. Wiener-Kronik menţionează internarea lui în perioada 2 Nov. 1883-26
Febr. 1884). Spitalul era al lui Maximilian Leidesdorf ( 1818 - 1889) -
psihiatru.
"Argus!" ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul gării, in timp ce
era băgat intr-un tren cu destinatia Viena. A schimbat trenul în gara Braşov.
Mărturiile vremii amintesc faptul că la coborârea din tren, cu geamantanul în
mână, a strigat „Trăiască România unită!`.
18/30 octombrie
Imperiul 1883 - România semnează un tratatul de "neagresiune" cu
lui Franz Iosef.
Decembrie 1883 - Se află la Viena. Se pare că recidivează o otită mai
veche.
Apare volumul de Poesii ale lui Eminescu, apărut sub îngrijirea lui
Maiorescu, în decembrie 1883.
1/13 Ianuarie 1884 - Îl vizitează Maiorescu împreună cu C Popasu.
5/17 Ianuarie 1884 - Semne că Mihai îşi revine.
74

8 ianuarie 1884 - Moare Gheorghe Eminovici. E înmormântat alături de

Raluca , lângă bisericuţa familiei din Ipoteşti. Pe actul de deces sunt trecuţi
martori vecinii Ioan Razanu şi Manoli Roibu.
12Cianuarie
Popasu 1884
făcuse- Eminescu
un demersîi scrie lui Chibici
la Viena că vrea
pe lângă să revină "directorul
dr. Schlager, în ţară.
Casei de Nebuni a statului" , eşuat deoarece nu erau locuri pentru străini. Dr.
Constantin Popasu era nepotul lui Maiorescu aflat la studii în capitala
austriacă . El îl însoţeşte şi vizitează în sanatoriu, trimiţând veşti lui
Maiorescu din Viena foarte des. Se păstrează încă scrisori ale lui din 1883 (26
noiembrie, 28 decembrie) şi 1884 ( 30 ianuarie, 9 februarie).
4 februarie 1884 - Eminescu îi scrie lui Maiorescu spunând că vrea să se
întoarcă în ţară, ceea ce îi spusese deja şi lui Chibici.
10 februarie 1884 - Medicul neurolog care conducea sanatoriul, Heinrich
Obersteiner ( specialist în anatomia şi patologia sistemului nervos, 1847 -
1922) îi scrie lui Maiorescu, recomandând să plece Eminescu în Italia.
26 februarie 1884 – Mihai pleacă spre Italia însoţit de Chibici
7 martie 1884 - Neculai Eminovici se sinucide. E înmormântat la Ipotesti.
Actul de deces spune că a murit "pe la ora şapte şi jumătate a.m. în casa sa
din Com. Cucorăni, Cotuna Ipoteşti, prin împuşcare de sine însuşi".
14/26 martie 1884 - O scrisoare a lui Al. Chibici-Revneanu către Maiorescu
arată că se aflau la Florenţa.
14 martie 1884 - Mariorescu îi scrie Harietei: m-am mirat, cum de nu m-a
întrebat nimeni din familia lui despre soarta şi întreţinerea lui, de când este
trimes de noi, în Viena.
17 martie l884 - Ziarul „Timpul" fuzionează cu ,,Binele public" şi în locul
lor apare ,,România", organ de presă al „Partidului liberal-conservator".)
17 martie 1884 - şedinţă la Junimea - participă lui Alecsandri, lipseşte
Eminescu. Un admirator al bardului declară că de s-ar fi dat sute de galbeni,
nu s-ar găsi
replică: in literatura
de s-ar da zeci denoastră
mii depoezii aşa nu
galbeni, de frumoase. În replică,
s-ar găsi cineva Caragiale
să-l ajungă pe
Eminescu. În jurnalul său, Maiorescu notează: Caragiale, agresiv şi
nepoliticos cu Alecsandri.
1884 - Slavici pleacă în Ardeal, la Sibiu, din două motive pur personale: în
primul rând, Eleonora Tănăsescu, viitoarea sa soţie pe (la 18 noiembrie 1885
va divorţa de prima soţie şi la 8 martie 1886 se va recăsători), se afla la Sibiu
încă din toamna lui 1883 ca directoare a Şcolii de fete ; în al doilea rând,
pentru
la Sibiuaîncepând
prelua funcţia de director
cu 14/26 al unui cotidian, Tribuna, ce urma să apară
aprilie 1884.
75

27 martie 1884, orele 20.00 - Eminescu , însoţit de Chibici, se întoarce din

Italia la Bucureşti. La gară este aşteptat de Maiorescu.
Se ştie că în 1884 a locuit la prietenul sau Simtion, pe Strada Apolodor.
azi,6/18
întâiaprilie 1884- din
să determin jurnalul luisăMaiorescu:"
pe Eminescu plece la Iaşi Foarte cald de 3lazile...Acum
şi să-l însoţesc gară."
7/19 aprilie 1884 - Pleacă împreună cu Chibici la Iaşi. Îşi dorise să revină la
Creangă, însă şi acesta era bolnav deja. Mihai e găzduit la Miron Pompiliu,
care avea doar o singură cameră. Se va muta curând într-o cămăruţă din
spatele Hanul Bacalu (George Călinescu spune că se mută într-un pod al unei
şuri de piatră, în curtea hanului).
3 mai 1884 - Eminescu e însărcinat de Ministru Gr. Tocilescu să facă parte
din Comisiunea pentru inventarierea documentelor istorice găsite la Sf.
Nicolae.
13 mai 1884 - Scriindu-i din Iaşi lui Maiorescu, Petru Th. Missir( 1856 -
1929 ) afirmă că Mihai locuieşte la Burlă (acesta fiind directorul Liceului din
Iaşi).
„... Despre partea cărţilor lui n-ar fi rău dacă s-ar da de urma lor şi s-ar
aduna la un loc, de exemplu la Chibici şi i s-ar scrie lui de-a dreptul că i se
ţin cărţile la dispoziţie şi că le poate avea oricând va voi. A se trimite acum
aice (adică la Iaşi) n-ar fi bine, fiindcă Burlă, în casa căruia şade Eminescu,
nu prea e gospodar şi n-are unde să le pună; ş-apoi în vacanţă, poate că
Eminescu să se mute în locul lui Pompiliu, care pleacă (la Keşkemet) sau în
odaia mea"
1884, vara - Creangă se află la tratament la Băile Slănic Moldova, de unde
trimite scrisori.
20 iunie 1884 Dobrovăţ – Vlahuţă îi scrie lui Maiorescu despre starea lui
Eminescu.
30 august 1884 - Petru Th. Missir spune într-o scrisoare că a fost cu
Eminescu
26 sept.la1884-
Răpedea.
Eminescu e numit Subbibliotecar, tot la Biblioteca Centrală
din Iaşi.
[NUMIREA ÎN FUNCTIA DE SUBBIBLIOTECAR]
Bucuresti, In 26 sept. 1884
MINISTERUL CULTELOR
SI AL
INSTRUCTIUNII PUBLICE
Nr. 10875
Domnul Director,
76

Domnul A. Filipide demisionând din postul de subbibliotecar, am onoare a

vă notifica că s-a numit în locu-i prin Înaltul decret al M. S.
Regelui, N-o 2532 din 24 curent, domnul Mih. Eminescu, absolvent al
Facultătii
Primiti, de filozofie
domnule din Viena,
director, fost revizor
asigurarea scolar.mele consideratiuni.
deosebitei
p. Ministru Gr. Tocilescu
p. Sef Divizie I. Vlădoianu
Domnului Director al Bibliotecii Centrale din Iasi
BCU Iasi, Acta corespondentilor pe anul 1884, dosar 1/1884, f 91
[DECIZIA DE NUMIRE ÎN FUNCTIA DE SUBBIBLIOTECAR]
Bucuresti, 29 septembrie
Ministerul Cultelor si Instrucţiunii Publice
Prin decretul regal cu N-o 2532 din 24 septembre 1884, după propunerea
făcută de d. ministru secretar de stat la Departamentul Cultelor si
Instructiunii Publice prin raportul N-o 10 519 d. M. Eminescu, absolvent al
facultătii filozofice din Viena, s-a numit în postul de subbibliotecar al
Bibliotecii Centrale din Iaşi în locul d-lui A. Philippide, demisionat.
MO, nr. 142, 30 sept./12 oct. 1884, p. 3233.
29 septembrie 1884- octombrie 1886 - lucrează la Biblioteca Centrală
Universitară din Iaşi în calitate de subbibliotecar
octombrie 1884 - Predă în octombrie lecţii de geografie şi statistică la
Scoala Comercială din Iaşi.
21 octombrie 1884, Hotel Traian, Iaşi - se comemorează centenarul morţii
lui Horia, de faţă fiind şi Mihai Eminescu şi Ion Creangă. (Constantin-Liviu
Rusu, A. Petrescu-Vicoveanu: 1976, p. 155).
Creangă inchina pentru Eminescu " Să ridicam paharul pentru acei pe
umerii carora apasă toate greutăţile neamului nostru, pururea obijduiţi, pentru
ţărănimea românească".
I.L. Caragiale1884
25 octombrie citeste, Iaşi,
"O noapte furtunoasa"
Hotel Traian cu acestJunimii.
- Banchetul prilej.
noiembrie-decembrie 1884, spitalul Sf. Spiridon din Iaşi - Eminescu e
internat o lună de zile datorită faptului că şi-a fracturat gamba piciorului drept,
căzând de pe o scară. Locuia într-un pod al unei şuri de piatră, în curtea
hanului lui Bacalu (atunci Hotel România, mai apoi Pastia). E suplinit în
timpul internării în funcţia de profesor suplinitor de Geografie de Eduard
Gruber, soţul fiicei mari a Veronicăi Micle.
Este îngrijit
doctorului depoezii
cartea de dr Gavrilescu.
editată prinLagrija
ieşirea din spital,cuîi dedicaţia:
lui Maiorescu, dă cu autograf
77

,,Alintătorului suferinţei mele trupeşti şi mângâietorului meu sufletesc,

bunului doctor Gavrilescu recunoştinţă neţărmurită".
Se ştie că în spital a fost vizitat de Pompiliu, Burlă, Wilhelm Humpel, cu
careA.juca
C. şah.
Cuza, profesor la Universitatea din Iaşi, afirma în anul 1909: "De
altfel fatalitatea părea că-l urmăreşte.
Într-o seară, intrând în casă, a alunecat pe gheaţă, în poarta otelului,
rupându-şi piciorul, ceea ce l-a silit să stea mai multe săptămâni în cura
spitalului Sf. Spiridon, unde mă duceam să-l văd, şi unde-l găseam cetind, sau
trecându-şi vremea cu jocul de şah"
iulie - august 1885 - a urmat o cură la Liman, lângă Odessa.
12 august 1885 - Eminescu îi scrie lui Vasile Burlă din Odessa. Era tratat
de doctorul Iachimowicz.
1885 - Anul începând cu care sora lui, Aglaia, nu mai apare pe scenă, ca
actriţă. Din clipa in care a considerat ca-i bine sa nu mai apara in public, ea
amenajează un teatru in miniatura acasă, unde joacă impreuna cu fiii ei. La
una dintre aceste reprezentatii, se zice că Eminescu a contribuit în calitate de
sufleor. Se păstrează şi în zilele noastre un pian, marca Fr. Ehrbar, Viena
1873, care a aparţinut Aglaei Drogli.
1885, iarna - Eminescu a fost la Suceava, fiind gazduit de V. Bumbac, în
casa sa din strada Sottestyer´ Gasse (demolata în 1953). Era venit de la
Cernăuţi cu sora sa, Harieta. Cu aceasta ocazie, la 27 decembrie a participat,
fiind luat de prieteni, la onomastica lui Ştefan Dracinschi, coleg încă de la
Viena, director atunci.
27 august 1886 - Moare Iachint Juraşcu, arhimandrit, unchi al lui Eminescu.
1886 - Veronica stă în Bucuresti, obligată de studiile de Conservator ale
Valeriei. Locuieşte pe Calea Victoriei la nr. 73, apoi pe str. Dreaptă, in sfârşit
pe str. Soarelui (din 1888).
16 octombrie
mânăstirii Văratic. O1886 - Veronica
primise ca zestreMicle cedează
de la mama casa
sa, la din Târgu
căsătorie, Neamţ
în 1864.
5 noiembrie 1886 - Datorită unui scandal Eminescu e dus în arestul poliţiei
din Iaşi, iar prim - procurorul Tribunalului Iaşi le cere medicilor G. Iuliano si
G. Bogdan să constate "starea mintală a lui Eminescu".
„ Subsemnaţii doctori în medicină de la Facultatea din Paris etc., în urma
requiziţiunei d-lui Prim-Procuror, din 5 noiembrie 1886, de a consulta starea
mintală a lui Mihail Eminescu, mergând la arestul preventiv al despărţirei 1,
undeputut
am se află pacientul,
constata dinsufere
că el interogatoriul şi conversaţia
de o alienaţie mintalăavută cu Eminescu
cu accente acute
78

produse probabil de gome sifilitice la creier şi exacerbate prin alcoolism;

starea lui e periculoasă atât pentru societate cât şi pentru el însuşi şi este
neapărată nevoie de a fi internat în o casă specială spre cercetare şi
observare
Dr. Bogdan,peIassy,
un timp limitat,6"
Noemvrie după socotinţa medicului curant. Dr. Iuliano,
7 noiembrie 1886 - Aniversarea Junimii se desfăşoară fără Eminescu.
8 noiembrie 1886 - 10 aprilie 1887 - e înlocuit la bibliotecă şi internat la
Mânăstirea Neamţului, institutul pentru alienaţi. Vasile Burlă văzându-l lipsit
de haine groase îi dă paltonul său.
8 noiembrie 1886 , Sf Arhangheli: Eminescu se spovedeşte. Există
consemnat:
"Pe ziua de Sf. Voievozi in anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamtu, la
bolnita, l-am spovedit şi l-am impărtăşit pe poetul M. Eminescu. (...) Iar M.
Eminescu era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Si mi-au sărutat
mâna şi au spus: Părinte, Să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o
mânăstire de maici, şi să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cânta
Lumină lină. Iar a doua zi..."
Este vizitat de Ion Creangă, Alexandru Vlahuţă.
ianuarie 1887 - "Dragă Vlahuţă, Nu te pot încredinţa îndestul cât de
odioasă e pentru mine această specie de cerşetorie, deghizată sub titlul de
subscripţie publică, recompensă naţională etc. E drept că n-am bani, dar
aceasta e departe de a fi un motiv pentru a întinde talgerul în public. Te rog
dar să desistezi cu desăvârşire de la planul tău, oricât de bine intenţionat ar
fi, de-a face pentru mine apel la public. Mai sunt destule alte mijloace
onorabile pentru a-mi veni în ajutor, iar cel propus de voi e desigur cel din
urmă la care aş avea vreodată recurs…"
Rudolf Suţu îl descrie într-un articol scris după moartea lui Eminescu:
- „Împins de curiozitatea de a afla tot noi lucruri despre viaţa acestui om,
m-am pus cu
doar mi-or toatăei inima
spune să răsfoiesc minţile acelora ce l-au apucat, pe aici,
ceva nou".
- „A stat destulă vreme şi la M-rea Neamţ, unde, nu e vorbă, era tratat mai
omeneşte decât ceilalţi bolnavi", scrie dr. Rudolf Şuţu.
- "Se povestesc multe pe socoteala lui Eminescu, cât timp a stat la ospiciul
de alienaţi din M-rea Neamţ"
Se trezea la 5 dimineaţa, "pe tăcute" se îmbrăca, păşind uşor să nu-i
trezească pe ceilalţi bolnavi ("cât era de bun în nebunia sa") şi ieşea la aer, "nu
putea suferi odaia", plimbându-se ore în şir în cerdac, recitând, "şoptind
79

mereu" vreme de cinci ore neîntrerupt, când, obosit, şi la chemarea

clopoţelului, mergea, cu ceilalţi bolnavi la dejun.
- Având în faţă cana cu apă şi lingura din lemn, "care închipuiau tacâmul
fiecărui
Eminescu, bolnav",
privind la masa
zilnic lungă scene
aceleaşi aşezată în timpul
în care verii unei
din pricina în curte,
porţiilua
mailoc şi
mari
sau a unei bucăţi de pâine, se iscau adevărate lupte între bolnavi. "Eminescu
mânca foarte puţin" şi fiind impresionat, dar şi pentru a nu mai asista la
asemenea scene şi a nu le mai auzi gardienilor "răcnetele sălbatice", din
"mizerabila" sa porţie, dădea adesea celorlalţi.
- "La masă, dacă-i dădeai lingura în mână, mânca, iar altfel stătea şi se
uita…" sau "adesea se hrănea numai cu narcotice şi excitante, abuz de tutun şi
de cafea, nopţi petrecute în citire şi scriere, zile întregi petrecute fără mâncare
şi apoi deodată la vreme neobişnuită după miezul nopţii mâncare şi băutură
fără alegere şi fără măsură".
- Când îi era foame, se "pitula" prin spatele spitalului, sărea gardul şi în
fugă păşea pârâul Nemţişor şi străbătea câmpul până la crâşmă, unde cumpăra
o jumătate de pâine şi un pahar cu vin. "Mai mult îi tihnea acestea, aşa pe
negândite decât dejunul din grădină." După o astfel de masă, dormea până la
ora 4, când ieşea din nou în cerdac - "singurul său prieten, singura sa
mângâiere în acest pustiu" - se aşeza pe un scaun, cu picioarele întinse peste
coloanele cerdacului şi cu mâinile încrucişate, şi, vreme îndelungată privea
spre văzduh… Se spune că Eminescu stând odată aşa, un bolnav scăpat din
"fiare şi stăpân pe libertate", dorind să sară cerdacul l-a trântit pe podea. "Lui
Eminescu nici nu-i păsa. El rămase aşa cum a vrut nebunul. Doar dacă, după o
clipă de pauză în noianul acela de gânduri, el, poetul nebun s-ar fi întrebat de
ce această schimbare de loc."
- Pentru a-i mai linişti, erau aduşi pe la orele 6 din nou la masă bolnavii.
Dar Eminescu se făcea că mestecă, nu dorea să mănânce. "Era sătul de viaţă,
d-apoi de mâncare!"
- Seara, după 8, când toţi mergeau să doarmă, "începea timpul când
Eminescu se simţea în culmea fericirii". Din nou în cerdac, dar de astă dată nu
mai privea fix înspre cer, ci îl sfredelea. Când apărea luna, plângea de multe
ori, îşi plângea "durerea, necazurile, suferinţele acestei deşarte vieţi". "În
poiana tăinuită blânde zboară dungi de lună / Când departe-n munţi şi codri
duios buciumul răsună."
Rudolf Şuţu scrie că Eminescu avea obiceiul ca înainte de a se culca să
audă glasul buciumului, neputând adormi "decât în armonia acestui plâns şi
80

tânguitor ecou"… Somnul venea pe la orele 2 ale nopţii. "Până s-adoarmă

însă, cerca versuri."
- fragmentele sunt preluate dintr-un articol de Richard Constantinescu -
SuţuA(1837-
nu fi confundat
1919). Rudolf Suţu cu doctorul care l-a tratat, Alexandru A.
Rudolf Suţu (1880- 1949) - absolvent al Facultăţii de Litere din Iaşi. L-a
avut profesor pe istoricul A. D. Xenopol şi unde a funcţionat ca asistent un
timp, înainte de a deveni ziarist şi publicist, scriitor, traducător şi istoriograf.
2 februarie 1887- Ion Creangă si V.G. Morţun îl vizitează pe Eminescu la
Mânăstirea Neamt.
Eminescu era sănătos în perioada în care a locuit la Mânăstirea Neamţ?
Gala Galaction vorbeşte despre un Eminescu întreg la minte în momentele
respective.
Mărturie stau si actele de bucătărie ale stabilimentului, întocmite de mâna
poetului.
Unul dintre vizitatorii poetului ne lasă o pagină de amintiri: "Cât am stat eu
în casă chiar la Onicescu (intendentul Mănăstirii Neamţ, n.n.), unde
Eminescu lua masa regulat, am avut impresia că era perfect sănătos.
Doctorul spitalului declarase şi el că poate să părăsească oricând azilul -
însă nu avea mijloace cu ce să plece... Timpul cât am stat cu dânsul la Neamţ,
vreo zece zile, ne duceam aproape în fiecare zi în pădurea din apropiere,
tolănindu-ne pe iarbă (sl. n.) şi Eminescu cânta cântece eroice şi de jele, cu
voce foarte frumoasă, aşa că găseam o adevărată distracţie în societatea lui."
(V. Gheorghe Bojeicu, La Neamţ, în vol. Ei l-au văzut pe Eminescu, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 373).
10 aprilie 1887 - Mihai Eminescu este externat de la bolniţa Mănăstirii
Neamţ. Creangă se afla in gara Paşcani, împreună cu Miron Pompiliu pentru
a-l aduce pe Eminescu la Iaşi, însă acesta îşi manifestă dorinţa de a merge la
sora sa, Henrieta,
„Eminescu la Botoşani.
la Botoşani":„Era Pleaca
voinic la Fără
şi vioi. Botosan.
barbăIon Păun
şi fără - Pincio
mustăţi, în
părea
foarte tânăr şi parcă nu-mi venea a crede că acesta este omul, că acesta e
poetul care a suferit atâta"
Eminescu locuieşte cu sora sa într-o casă cu două camere, cu chirie, pe
strada Sf. Nicolae (azi strada Puşchin), lângă Biserica Sf. Nicolae, la
Frangolea, rudă cu Samson Bodnărescu. Aglae venise de la Cernăuţi ca să-l
vadă.
81

Îl reîntâlneşte pe Ioan (Ioniţă) Scipione Badescu stabilit la Botoşani. Se

spune că începând cu 17 aprilie 1887 petrec multe seri împreună, adesea la
hotelul Moldova.
de 29treimai 1887,
zile de spitalul Sf. Spiridon-
către prietenii Mihai Pompiliu
săi Miron a fost internat pentruCuza,
şi A.C. o perioadă
într-o
cameră ,,cu totul separată şi cu un om de seviciu exclusiv al lui care nu se
mişca de lângă el, dându-i o îngrijire din cele mai delicate mai omenoase".
3 iunie 1887 - un incendiu arde sute de case (printre care chiar şi casa în
care Eminescu se născuse), din centrul Botoşanilor, fiind ameninţată şi casa
unde locuia Eminescu. Intervenţia pompierilor fereşte de foc casa în care
locuia. Harieta: „patul cu nenorocitul meu frate rămăsese în casă; ce puteam
face cu el, care este într-o slăbiciune de nu se poate ridica singur?".
Există scrisori care vorbesc de starea lui Eminescu, scrise de Harieta,
datate: 3/15 mai 1887, 18/30 octombrie 1887, 15/27 aprilie 1888.
La Iaşi s-au organizat comitete de ajutorare, care au lansat liste de
subscriptie publica pentru intreţinerea şi ingrijirea poetului.
Se aprobă un ajutor de 100 de lei lunar în perioada iulie 1887- aprilie 1888
la insistenţele lui Th. Boldur-Lăţescu, prefect la Botoşani în acea vreme.
13 iulie 1887 - Eminescu, însotit de sora sa şi de un medic din partea
locului, Grigore Focsa, ajung la Iaşi.
A doua zi, 14 iulie, la ora 11, are loc un consult medical la care asistă
- dr. Filipescu, medic primar al oraşului Iaşi,
- col. dr. Gustav Otremba, medic şef al Corpului IV Armată, (1833 - 1891)
-dr. Emanoil Riegler ( 1854 - 1929 ) fiziopatolog şi farmacolog
- dr. V. Negel
- dr. C Botez
Medicii au ajuns la concluzia ca „trebuie a-l supune unui tratament radical
numai în ceea ce priveşte boala lui cea neglijată, care se manifestă la
picioare".
15 iulie Au recomandat
1887 - Eminescu trimiterea
a plecat pacientului la Viena
inspre destinaţiile si Hall.
recomandate, însotit de
doctorandul Grigore Focşa.
1 septembrie 1887- s-a intors de la Hall la Botosani, unde a stat sub
îngrijirea doctorului Isac şi a sorei sale, Henrieta.
2 noiembrie 1887- Eminescu se fotografiază la Jean Bielig pentru ultima
dată, fotografie trimisă liceenilor de la Matei Basarab din Bucureşti, care
voiau să constituie o societate literară cu numele său.
La insistenţele
„Botoşani Aglaiei, Eminescu
-- 2 noiembrie 1887 trimite fotografia şi o scrisoare:
82

Domnii mei,
În urma cererii D. Voastre de la 27 Octombrie a.c., am onoarea a vă
trimite fotografia cerută, mulţumindu-vă tot odată pentru dorinţele ce
însoţesc
Primiţiscrisoarea D. V-oastre.
vă rog, Domnii mei, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni.
M. Eminescu"
10/22 noiembrie 1887 - Moare la Cernăuţi Ioan Drogli, soţul Aglaiei.
27 noiembrie 1887 - Mihai Eminescu mulţumeşte familiei Emilian pentru
felicitarea trimisă de ziua lui onomastică.
Starea Harietei se înrăutăţeşte. Eminescu întreţine corespondenţa cu
Cornelia Emilian în timpul bolii surorii sale. Redactează scrisorile din 3, 5, 13
decembrie 1887, pe care le semnează sora sa, scrisoarea din 10 decembrie, pe
care o semnează el în numele surorii sale şi este scrisul lui pe plicul scrisorii
din 25 decembrie 1887. Abia la jumătatea lui ianuarie Harieta poate să scrie
iarăşi ea însăşi scrisorile:
3/15 ianuarie 1888 - "Vă scriu singură numai, ca să fiu convinsă că trăiesc
încă, rezemată între perini pot să-mi fac această gingaşă plăcere. Tuşesc, am
bălaie de inima, insomnie, slăbiciune totală. Secretarul meu îmi spune că v-a
scris că sunt bolnavă".
15 decembrie 1887 - Trupa de teatru Fany Tardini vine la Botoşani şi dă o
reprezentaţie în beneficiul poetului. Din încasările reprezentaţiei se strânge
suma de 246 lei, bani ce au fost donaţi lui Eminescu.
Constantin Meissner povestea cum tinerii din Iaşi adunau bani şi-i duceau
poetului Mihai Eminescu la Botoşani, când era bolnav. Au ajuns cu trenul
noaptea, au fost primiţi de Henrietta, sora lui Eminescu, i-au dat plicul cu bani
şi, la plecare, au ridicat de jos şi au luat cu ei o hîrtie mototolită. Era poezia
Dintre sute de catarge .
2 martie 1888, Şedinţa Camerei Deputaţilor - I. Negruzzi depune o petiţie
cerând
ministrusădeseexterne,
acorde un ajutordin
ştersese viager lui Mihail
bugetul comuneiEminescu.
Botoşani(Radu
suma Mihai, fostul
ce o hotărâse
comuna ca ajutor pentru Eminescu.)
2 aprilie 1888 - Pensia viageră este aprobată de Camera Deputaţilor. Are
valoarea de 250 lei pe lună. Senatul va vota acelaşi lucru abia la 23 noiembre
1888.
aprilie 1888 - Veronica se duce de doua ori la Botosani, stăruind pe langa
Eminescu s-o urmeze la Bucuresti.
Îşi 12
reiaaprilie
pentru1888
scurt- Eminescu pleacă la
timp activitatea de Bucureşti însoţit de Veronica
gazetar. Colaborează Micle.
la ,,România
83

liberă" în noiembrie 1888 şi la ,,Fântâna Blanduziei" în decembrie 1888,

ianuarie 1889.
27 iulie 1888, Bucureşti- O chitanţă semnată Herman Weinberger atestă că
acesta1888
a primit banii pentru
- doctorul chiria datorată
Alexandru A. Suţu(perioada 5 iulie-5 corespondent
e ales membru august). al
Academiei Române. E un personaj de neam domnesc, fiu din flori şi
descendentul ramurii sărace căreia i se zicea "Dragomanachi". A făcut studii
la Atena, unde şi-a luat doctoratul în 1859, apoi la Paris, terminînd al doilea
doctorat în 1865. În Bucureşti a locuit pe Calea Moşilor, nr. 103 A. Casa încă
mai există.
noiembrie-decembrie 1888 - Eminescu colaborează cu ziarul România
Liberă, publicând 2 articole.
- "Iconarii d-lui Beldiman", nr. 3351, 13/25 decembrie 1888
- "Iar iconarii", , nr. 3357, 20 noiembrie/2 decembrie 1888
Cât a fost redactor la „Romania libera" a locuit in piata Teatrului, la etajul
al III-lea al casei Mercus, avându-l vecin de palier pe memorialistul Gheorghe
Panu.
3 decembrie 1888 - Creangă merge la Bucureşti şi îl vizitează şi pe
Eminescu. Acesta se implicase în scoaterea revistei "Fântâna Blandusiei".
13 ianuarie 1889 - Ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu
ianuarie 1889 - Primul procuror al Tribunalului Ilfov solicită Institutului
Caritatea informaţii privind starea facultatilor mintale ale poetului.
3 februarie 1889 – A fost internat la spitalul Mărcuţa (de la Pantelimon) din
Bucureşti.
Martie 1889 - A fost internat iarăşi în sanatoriul Caritas al doctorului
Alexandru A. Suţu din strada Plantelor, lângă Foişorul de Foc . Unul dintre
cei care îl tratează este medicul Victor Vines.
23 Martie 1889 - Raportul doctorilor Şuţu şi Petrescu
„Subsemnaţii
Ilfov prin adresadoctori în medicină,
nr. 5717 a examinainvitaţi
starea de domnul prim-procuror
facultăţilor Trib.
mintale lui Mihail
Eminescu, întrunindu-ne astăzi 23 martie la Institutul Caritatea unde se află
de aproape două luni, am procedat la cuvenita cercetare şi am constatat
următoarele:
Dl Mihail Eminescu, ca de ani 45, constituţie forte, nu prezintă pe
suprafaţa corpului leziuni remarcabile. Figura lui este habitantă, căutătura
lui este lipsită de expresiune. Mişcările dezordonate, atitudinea puţin
cuviincioasă.
84

La întrebările ce i se adresează răspunde direct, el pronunţă unele cuvinte

cu o voce cântătoare şi monotonă.
Astfel: Bună dimineaţa dl doctor, daţi-mi două pachete de ţigări. Şi aceasta
fie ziua, ce
cuvinte fie seara, fie cu ţigară
se pronunţă în mână,
înaintea sa, înfiefine,
fără.uneori
Altă dată,
stândcasingur
un echoexprimă
repetă
monologuri fără sens. Această tulburare este şi mai pronunţată în diferitele
lui acte. Astfel, plimbându-se în grădină culege fel de fel de obiecte de pe jos,
pietricele, bucăţi de lemn, de hârtie, ce le pune în buzunar, crezând că aceste
obiecte sunt o valoare, dar şi strică cu mâini sau rupe ce găseşte, aşternutul
său, într-un mod neconştient, ca o trebuinţă de a-şi exersa activitatea.
Atenţiunea sa este cu totul absentă, incapabil de a şi-o fixa un moment,
răspunsurile sale fiind ca şi automatice şi maşinale. Digestiunea şi somnul se
execută normal, însă se observă pareză vezicală şi rectală, ceea ce reclamă
îngrijire continuă"
10 aprilie 1889 - Veronica Micle ii scrie lui A.C. Cuza : "Lumea m-a
acuzat de lipsa de simţire şi de umanitate faţă de Eminescu. Sunt lucruri mai
presus de puterile cuiva, vă mărturisesc sincer, nu pot să-l vad lipsit de minte,
eu care am cunoscut pe Eminescu in cea mai splendidă epocă a vieţii sale
intelectuale. Si aşa sunt fără nici o lege şi fără nici un Dumnezeu, să-mi
rămâie cel puţin acela al poeziei, care pentru (mine) s-a fost intrupat in fiinţa
lui Eminescu".
13 aprilie 1889 - Procurorul Mavros cere cu adresa numărul 6794 primului
presedinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei "curatele" pacientului Mihai
Eminescu.
20 mai 1889 – Eminescu e lovit în cap cu o piatră în regiunea parietală
stângă de către Petrea Poenaru, (puţinele date existente despre acesta arată că
era un fost tenor şi profesor de muzică la Craiova). În momentul lovirii lângă
Eminescu se afla frizerul Dumitrache.
Se ştie căHarnaş.
Botoşaniului, a fost vizitat de actorul Grigore Manolescu şi de primarul
30 mai 1889, un redactor de la Curierul roman din Botosani (IV, 13, p.3) is
informeaza cititorii: "Sănătatea nenorocitului poet Eminescu, ilustrul fiu al
judeţului nostru merge din ce in ce mai rău. E in aşa stare că, nu mai stie ce
face, scrie şi iar scrie, spunând că sunt traduceri din Cicerone. Drul Sutu - in
cautarea caruia se afla - nu dă nici o speranţă de scăpare, din contra, el spune
ca boala se agravează şi că nu poate fi departe momentul când ea va conduce
la un deznodamânt fatal."
85

6 iunie 1889 - se constituie un consiliu de familie pentru Mihai Eminescu,

format din Dl. Titu Maiorescu, Ştefan C. Mihăilescu, Dimitrie A. Laurian,L.
Caragiali, Mihail Brăneanu (ziarist la România liberă, declarase că nu există
rude ale luiînMihai),
Eminescu, Ioan
lipsă de Gr. Valentineanu
Rude." (ziaristconform
!! Sunt convocaţi ), aceştiaarticolului
fiind „prieteni cu
440 din
Procedura Civila (jurnalul 2783/89) şi depun la sectia a doua a tribunalului un
proces-verbal in care spune că "boala fiind in recidiva, reclamă interdicţia
pacientului şi rânduirea unui tutor care să poată primi de la stat pensia lui
viageră şi să se poată îngriji de întreţinerea interzisului". Procesul-verbal al
consiliului este scris de Titu Maiorescu, care era si avocat.
Se depune şi raportul medico-legal, semnat de doctorii Sutu si Petrescu
12 iunie 1889 - interogatoriu luat de Ghiţă (Gh) Brusan în vederea stabilirii
curatelei:
- Cum te cheama?
- Sint Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru,
milionar, pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cu pietre de
diamant cit oul de mare.
- Pentru ce?
- Pentru ca eu, fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu
sa nu-i iau mostenirea.
- Ce-ai de gind sa faci cind te vei face bine?
- Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca,
evreiasca, italieneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.
- Cine e Poenaru care te-a lovit?
- Un om bogat, care are 48 de mosii, 48 de riuri, 48 de garduri, 48 de case,
48 de sate si care are 48 de milioane.
A murit pe 15 iunie 1889, joi, conform certificatului de deces: "cinci spre
zece corente ora trei ante meridiane"
Maiorescu
cultelor, profesor 1846 --"Pe
notează: la 6şi ore
1899] a [Alexandru
Vitzu venit StemillM.[director
, profesorînfiziologie
ministerul
la
Facultatea de ştiinţe] la mine să-mi spună că astăzi pe la 3 ore a murit
Eminescu în institutul de alienaţi al d-rului Sutzu, de o embolie".
Pe actul de deces al lui Mihai Eminescu pun pecetea degetelor doi servitori
ai spitalului, trimişi la Oficiul de stare civilă să declare moartea poetului :
«Registrul Stării civile pentru morţi - Bellu, Ortodox-Român. Nr.2935. Mihail
Eminescu de 43 de ani poet, necăsătorit. Cazul morţii s-a constatat de noi prin
doctor verificator dl Suţu care a şi liberat certificatul cu nr. 161. Făcut de noi,
86

Nicolae Hagi Stoica, fiu consiliar al comunei Bucureşti şi oficier de stare

civilă. Martori n-au ştiut subscri» (I Munteanu, I Sârbu - numele martorilor)
16 iunie 1889, vineri - Dupa dorinţa lui Maiorescu, s-a făcut autopsia la
spitalul Brâncovenesc.
prefectul A fost
judeţului. Creierul aveadeo greutate
faţă primul procuror
de 1490 gr, iarallobul
judeţului Ilfov,
stâng era cu
25 gr mai greu decât lobul drept.
Raportul de autopsie, nesemnat, consemnează: "o degenerescenţă grasă a
pereţilor cordului, deveniţi fragili şi galbeni, şi prezenţa unor plăci întinse şi
proeminente atât la baza valvulelor aortice, cât şi pe faţa interioară a aortei
anterioare. În fine, din partea hepatului şi a rinichilor s-a observat de
asemenea o degenerescentă granulo-grasoasă considerabilă"
Comentariu al autoarei prezentei biografii: Eminescu avusese în studenţie,
1870, "gălbinare". Poate faptul că nu a urmat un regim alimentar îi afectase
ficatul.
Gheorghe Marinescu, ( 26 ani, asistent al lui Victor Babeş), spune, mulţi
ani mai târziu: "Creierul mi s-a adus dela Institutul Şuţu într-o stare de
descompunere care nu permitea un studiu fin al structurii circumvoluţiunilor.
Putrefacţia era datorată faptului căldurii celei mari, probabil că s'a scos
prea târziu după moarte... Creierul era într-adevăr voluminos,
circumvoluţiunile bogate şi bine dezvoltate şi prezenta ca leziuni
macroscopice o meningită localizată la lobulii anteriori... Din nenorocire
creierul, fiind, cum am spus, descompus, nu am făcut studiul istologic, ceea
ce e o mare lacună..."
Cortegiul funerar a fost desenat de către Constantin Jiquidi ( 1865 - 1899).
Sâmbata după -amiaza corpul lui Eminescu a fost expus în biserica Sf.
Gheorghe, fiind aşezat pe un catafalc simplu împodobit cu ramuri verzi.
Coroanele au fost depuse din partea presei, din partea amicilor, din partea
ziarului „Constitutionalul", din partea studentilor universitatii Unirea, din
partea Academiei
Lânga sfeşniculromâne.
de la catafalc erau depuse „Poesiile" poetului, Convorbirile
literare şi Fântâna Blandusiei. Pe la orele 4:30 PM s-a început slujba de
înmormântare.
Au fost de faţă Lascar Catargiu, T. Rosetti, M. Kogălniceanu, T.
Maiorescu, N. Mândrea, Colonel Algiu, D. Laurian, St. Mihailescu, ziarişti şi
studenţi.
Corul, condus de d. C. Bărcănescu, a mişcat foarte mult pe asistenţi când a
cântat poezia „Mai am un singur dor".
87

Dupa terminarea slujbei bisericeşti. Grigore Ventura a rostit un discurs

făcând elogiul lui Eminescu.
Pe la orele 6 sicriul a fost ridicat din biserica şi pus într-undric mic, cu
frunze şi flori de tei, tras de doi cai. A fost înmormântat la cimitirul Bellu,
Bucureşti.
Cortegiul, având în frunte un singur poet, se puse apoi în miscare luând
drumul prin strada Coltei la Universitate. În faţa Universităţii, Dimitrie
August Laurian ( 1846 - 1906) , fiul lui August Treboniu Laurian şi studentul
Calmuschi, iar la cimitir doctorul I. Neagoe, prieten din copilărie cu
Eminescu, au ţinut discursuri.
Sicriul a fost purtat de elevi de la Şcoala normală de institutori din
Bucureşti.

Discursuri la moartea sa:
"Prieteni, confrati si tinerime,
E dureroasă datoria pe care ni-o indeplinim astăzi; şi e cu atât mai
dureroasă, cu cât nu ducem la groapă numai pe un om, ducem la groapă o
glorie naţională. Eminescu n-a fost numai un confrate de talent in presă, n-a
fost numai un prieten statornic la zile grele, Eminescu a fost un rod genial al
ţării, un poet care spinteca norii cu gândul şi găsia dincolo de stele forme noi
pentru cugetarea românească.
L-am cunoscut pe Eminescu şi la bine şi la rău; mai mult la rău decât la
bine; cu binele rareori se intâlnea sărmanul. Fire de poet, el nesocotea
mizeria. Niciodata nu l-am vazut ingrijindu-se de ceea ce turmenta restul
oamenilor. Adăpost, foc in sobă, hrană regulată, la dânsul erau nişte
accidente. Ba incă atunci când neajunsurile păreau că-l biruie, gândul lui
Eminescu lua sbor de vultur, iar trupul lui, tremurând şi nemâncat, uita de
frig şi de foame, pentru a petrece in lumea fanteziei.
ce Acum, fiinţa vie,chemică

amestecătură care purta
se numele
va facepoetului, nu mai in
din cărnurile există. Cine stie mâne
descompunere ale
aceluia care ni-a dat atâtea satire nervoase, care ne-a fermecat cu Mortua est
şi ne-a entuziasmat cu Epigonii, şi ţărâna care il va copleşi? Materie!
Urmează transformarile tale! Din procesul de destrucţiune este scăpat ceva,
pe care nici groapa nu-l va inghiţi, nici intemperiile nu-l vor nimici. Acel
ceva este cuintesenta cugetărilor lui Eminescu, prinsă in poesiile lui şi fixată
de tipar, care bravează legile Prefacerii. Te-ai stins prea devreme, prietene.
Dar
In te-ai stins
această după
lumină vace
staaiveşnica
revărsat
tavaluri de lumină
pomenire" D. A.inLaurian
cugetarea romanească.
88

Dimitrie August Laurian a fost directorul ziarului «Constituţionalul». De

asemenea condus ziarul România Liberă până în 13 aprilie 1888.
"E mic numărul acelor care ne găsim azi aci, in jurul măretelor rămăsite
ale lui Eminescu,
suflarea dar mare
românească, mare este jalea şi durerea
şi nemărginită, pe care
precum a fostazisufletul
le simteacestui
toată
nemuritor! - Unde numai răsună vorba dulce românească, unde se citeşte
slova romanească, azi este o jale infrângătoare, căci am pierdut - din cei mai
buni, unul.
Dar inmormântam trupul, sufletul nu! Sufletul lui Eminescu rămâne veşnic
intre noi, rămâne ca să fie chiar şi străinilor o veşnică mărturie doveditoare
a destoiniciei românilor. Eminescu avea o mareaţă deviza, in cadrul căreia a
trait toata viaţa sa. El zicea: "Românul trâieşte în lume pentru neamul său, şi
nu individual, pentru sine, căci de ar fi trăit românii altfel, demult n-ar mai
fi!". Trăind dupa legea aceasta, amarul vieţii nu l-a putut răni niciodată,
foamea şi mizeria nu l-au putut inconvoia, ci dimpotrivă, l-au oţelit.
Asa ai trait tu, Eminescule! 27 de ani, de când te cunosc, tu ai dispreţuit
viaţa materială, precum ai dispreţuit şi prea desele tale neajunsuri, parcă
ştiai - tu cel mai modest dintre toţi - că in lume n-ai altă misiune, decât a
reprezenta ideia măririi neamului tău. Tu in pruncie n-ai fost prunc, tu in
junie n-ai fost june, ai fost neschimbat in viaţă, precum este ideea in vecuri.
Atunci ce durere ai putut tu simţi in viaţa? Ce durere ai putut simţi in ultimele
clipe, când trupul vede că sufletul il părăseşte? Nici una? Ba da! Una ai
simţit-o, Eminescule! Ai simţit in ultimele clipe o straşnică durere: - durerea
de a nu mai putea munci pentru mărirea neamului tău; durerea de a fi oprit
ca să mai semeni in lume, in românime, florile nemărginit de frumoase ale
dumnezeiescului tău geniu, ca-şi-care altul - cu greu se va mai naşte...
Dar să-ti fie mângâiate umbrele... aiba pace şi linişte cenuşa ta, căci aceea
ce tu ne-ai lăsat nouă ajunge ca să rodească bogată roadă." Ioan Neagoe
Constantin Calmuschi
la înmormântarea (1868-?)Mai
lui Eminescu. era târziu:
studentdirector
la literealatunci când adin
bibliotecii participat
Galaţi,
profesor.
"Generaţii întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Şerban-vodă,
după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, şi o bucată din care să scoţi un
alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet!
Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana - aşa de frumos
cîntată, atît de mult dorită - pentru dînsul prea tîrziu, prea devreme pentru
noi."
Unde(Caragiale, În care
erau amicii Nirvana)
nu participau la înmormântare?
89

- Slavici lipsea, fiind în închisoare în Ungaria, la Vat, ispăşind o pedeapsă

de un an ce se termina abia pe 10 iulie 1889 (unele articole pentru cauza
naţională a românilor publicate in Tribuna fiind considerate „delict de
agitatiune"). Familia
- Se spune călui Slavicimorţii
vestea era în aSibiu.
ajuns la Ion Creangă abia în ziua
înmormântării lui Mihai.
"Curierul roman" publică aceste rânduri:
"Înmormântarea poetului Eminescu s-a făcut pe cheltuiala statului.
Coroana presei, la care-au cotizat mai toate ziarele din capitală, a costat 300
lei. Într-una din trăsurile ce urmau lungul cortegiu, se remarca, ni se scrie,
nenorocita soră a poetului, d-şoara Henrietta Eminescu, cu totul
consternată".
90

Bibliografie:
V. Gheorghe Bojeicu -- La Neamţ, vol. Ei l-au văzut pe Eminescu, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 1989
G. Călinescu -- Viaţa lui Mihai Eminescu, Ed. Cartex2000
Eminescu şi copiii, ediţie îngrijită de Boris Crăciun -- Ed. Porţile Orientului,
Iaşi, 1997
Constantin C. Giurescu -- "Viaţa şi opera lui Cuza Vodă", Editura Curtea

Veche
Ioan Popescu -- Amintiri despre Eminescu, Ed. Junimea, 1971
Irina Petraş -- Eminescu album – O sută de file din caietele eminesciene; E.D.
P Bucureşti 1997
Augustin Z.N. Pop – Pe urmele lui mihai Eminescu, Ed. Sport – Turism,
Bucureşti, 1978
Augustin Z.N. Pop -- Întregiri documentare la biografia lui Eminescu, Ed.
Eminescu, Bucuresti, 1983
Augustin Z. N. Pop -- Noi contribuţii documentare la biografia lui Mihaia
Eminescu, 1969
Dimitrie Postămaş -- Philobiblon mureşean, Târgu-Mureş, 2003

Ioan Massoff -- „Eminescu şi teatrul", Editura pentru literatură, 1964
Augustin B. Sânceleanu -- "Amintiri despre Eminescu", 1909
I. Slavici -- Amintiri, Bucureşti, „Cultura Naţională", 1924
Teodor V. Stefanelli -- Amintiri despre Eminescu, Ed. ,,Junimea", Iasi, 1983
91

Vdocuments - MX Biografia Luceafarului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vdocuments - MX Biografia Luceafarului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

Lucrarea " Biografia Luceafărului" urmăreşte o prezentare completă a

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

Într-o perioadă în care valorile culturale româneşti – şi nu numai

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

afectivă. Vedem în faţa ochilor un Eminescu desfrunzit de instincte, un soldat

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

tată1736 - Anul probabil al naşterii lui Petrea Eminovici (străbunicul dinspre

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

2 Februarie 1843 - Se naşte Nicolae (Nicu), al doilea copil al familiei

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

2. Copilăria lui Mihai Eminescu

20 Decembrie 1849 - Dată prezumtivă a naşterii lui Mihai Eminescu, aflată

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

21 ianuarie 1850 - Mihai a fost botezat de preotul Ion Stamate. Acesta e

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

27 octombrie 1851 - Familia merge la Botosani, dar casele nu fuseseră

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

20 Noiembrie 1856 - Se naşte Matei, al zecelea copil al familie, fratele mai

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

Stefureac ( 1845-1893, viitor profesor de greacă şi latină la Suceava ),

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

3. Adolescenţa lui Eminescu

februarie – martie, 1864, Botoşani- Mihai solicită (suplica nr 11041 )

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

Se ştie că şi Gheorghe Eminovici avea puşcă de vânătoare, pe care o

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

dramatic! Şi aşa a părăsit gimnaziul. Poate ca la părinţi să fi spus alt motiv

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

La vederea de pe hulă (drum care urcă pe o coastă foarte piezişă) a Blajului,

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

Este posibil să fi ascultat discursurile lui Andrei Şaguna, Timotei Cipariu

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

De asemenea , tot în perioada cât a stat la Blaj, se presupune că printre cei

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

Din repertoriul trupei: Zmeul nopţii, comedie într-un act de Hippolite

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z

Trupa rămâne însă până pe 28 august 1868 în Arad, deoarece Matilda

5/8/2018 Biogra ﬁa Luc e a fa r ului - slide pdf.c om