Caracterizarea mamei Smaranda

Smaranda este mama lui Nica. Ea este o femeie blanda,

harnica si iubitoare. Aceasta face parte din tipul femeii
traditionale din mediul rural: creste o droaie de copii si se
ocupa de toate treburile gospodariei.Smaranda apare ca un
personaj cu aura de basm, o fiinta cu puteri miraculoase, care
stie sa faca multe si mari minunatii: alunga nourii cei negri de
pe deasupra satului si abatea grindina in alte parti. Cel mai
apropiat de sufletul ei ramane Nica, primul nascut, asupra
caruia revarsa o imensa dragoste materna. Cand copilul se
lovea, Smaranda batea pamantul, peretele sau lemnul care
pricinuise durerea copilului si suferinta i se alina.
Smaranda este totodata o femeie superstitioasa, bisericoasa si
cicalitoare cu sotul ei. Nu de putine ori ea ii reproseaza
acestuia ca este prea bland cu copiii, ca ii rasfata peste
masura.Convinsa de binefacerile invataturii, ea nu se lasa pana
nu-l trimite pe Nica la scoala.Cu toate treburile gospodaresti pe
care le avea, ea isi gasea timp sa-i fie lui Nica sprijin la
invatatura, bucuran-du-se cand vedea ca il trage inima la
carte.Smaranda stia sa fie si aspra, atunci cand copiii se luau la
harjoa-na, potolindu-i numai dupa ce le facea cate-un surub -
doua prin cap" si le dadea cateva tapan-gele la
spinare".Sufletul scriitorului se induioseaza la amintirea chipului
ei luminos: bratele ei m-au leganat, Si sange din sangele ei si
carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am
invatat"Evocand imaginea Smarandei, Ion Creanga a dat
literaturii romane unul dintre cele mai frumoase portrete
inchinate vreodata mamei.