Sunteți pe pagina 1din 17

INFLAMATIA PULPARA / PULPITA LA DINTII TEMPORARII

OBIECTIVE URMĂRITE:

• particularităţile morfo-structurale

• particularităţile inflamaţiei pulpare

• diagnosticul inflamaţiei pulpare

• tratament inflamaţiei pulpare:


▪ coafajele (direct / indirect / natural)
▪ pulpotomia/pulpectomia (vitală / devitală)
▪ extracţia

RATIUNI DE TRATAMENT PULPAR

• Păstrarea dintelui funcţional pe arcadă

• Consecinţele pierderii premature a dinților temporari sunt:


• scurtarea arcadei şi reducerea consecutivă a spaţiului pentru erupţia
d.permanenți→erupţii ectopice, incluzii
• migrarea dinţilor vecini, extruzia antagonistului
• deplasarea liniei mediane
• dezvoltarea unor posturi linguale anormale.


PARTICULARITATII MORFOSTRUCTURALE

1. Grosimea mai mică a structurilor dentare dure

2. Camera pulpară mai voluminoasă

3. Coarne pulpare superficiale

4. Podeaua camerei pulpare este mai subţire

Implicaţie clinică: afectare precoce a pulpei şi evoluţie rapidă a procesului.

5. înălţimea camerei pulpare este redusă: perforaţie interadiculară

6. număr mare de comunicări pulpo-parodontale: infecţia afectează rapid spaţiul


interadicular

7. număr crescut de canale accesorii: tratament de canal dificil.

8. canalele radiculare au formă de panglică, aplatizate mezio-distal: extirparea întregii


pulpe este dificilă, tratament de canal dificil;

9. sistem pulpar mai fin, filamentos, comunicări intercanalare numeroase: debridarea


canalelor este mult mai dificilă.

10. structura dinţilor este mai poroasă şi mai permeabilă

1 di 17
11. porozitatea podelei camerei pulpare este mai mare

12. canaliculii dentinari sunt mai largi: evoluţie rapidă a proceselor patologice.

13. apexul anatomic este plasat la 1-2 mm mai spre coronar faţă de apexul radiologic:
odontometria → lungimea de lucru a canalului este mai redusă faţă de lungimea
radiologică.

14. fenomenele regresive pulpare se accentuează odată cu evoluţia rezorbției radiculare;

15. particularităţi de distribuţie şi număr al elementelor nervoase: numărul fibrelor


nervoase, a complexelor mecano-receptoare şi a axonilor mielinizaţi este mai mic;
plexurile nervoase subodontoblastice sunt incomplet dezvoltate - evoluţia rapidă a
proceselor patologice în spațiul periapical sau interadicular, sensibilitate scăzută.

DIFERENTELE INTRE M1 si M2
■ M1 are pulpa proporţional mai mare
■ M1 are canalele radiculare mai înguste
■ M1 are rădăcinile cu o anatomie mai variabilă, mult mai complexă
■ M1 este mai predispus la resorbţii interne: tratament endodontic dificil uneori
imposibil de realizat

PARTICULARITATIILE PULPITELOR

1. afectare precoce a pulpei

2. evoluţie rapidă cu extindere nelimitată

3. reducerea numerică a formelor clinice: (cele mai frecvente: pulpite acute purulente
totale la vârste mici şi pulpite cronice la vârste mai mari)

4. rezorbția radiculară avansează în acest timp

5. amestecul de forme clinice ce coexistă în acelaşi organ pulpar.

CLASIFICAREA PULPITELOR
■ pulpite acute la vârste mici (ppt)
■ pulpite cronice la vârste mari (pcr)
■ pulpite reversibile (asimptomatice): dureri reduse sau absente, provocate
■ pulpite ireversibile (simptomatice) cu dureri de mai mare intensitate, persistente,
spontane.

2 di 17
DIAGNOSTIC

Diagnosticul este dificil datorită:

✓ simptomatologiei şi a semnelor clinice şterse, imprecise, inconstante

✓ evoluţie rapidă cu afectarea întregii pulpe

✓ amestecul de forme clinice.

Diagnosticul se pune pe baza:

- anamnezei: la întrebări răspund părinţii


- examenului subiectiv şi obiectiv
- examenelor complementare.

EXAMENUL SUBIECTIV - DUREREA

Intensitatea durerii:
-
- absentă, redusă, instabilă (pulpite reversibile)
-
- apreciabilă (pulpite acute), redusă sau absentă (pulpite cronice)

Caracterul durerii la pulpitele acute:

- spontan(p.ireversibilă) - provocat(p.reversibilă)
- exacerbare (la rece p.seroasă totală şi la cald la p. Purulentă totală) / calmare (invers)
- lancinant (p.seroase) - pulsatil (p.purulente)
- localizat (p.reversibilă) - iradiat (p.ireversibilă)
Durata durerii:
- de scurtă durată (pulpita reversibilă)
- maximum ½ oră - câteva ore (pulpita ireversibilă)
concluzie:

- Durerea este spontană, intensă, persistentă, nocturnă, iradiată (pulpitele acute)


- Absenţa durerii, jenă (pulpitele reversibile, pulpitele cronice)

EXAMEN OBIECTIV: SEMNE SPECIFICE

- Inspecţia relevă: polipul pulpar, pulpa expusă sângerândă (pulpita cronică ulceroasă)
- Palparea relevă: mobilitatea anormală doar în inflamaţiile avansate, vechi
- Percuţia în ax: + ( sub formă de jenă) în pulpitele acute totale.
- Teste de vitalitate - sunt incerte la dinții temporari

3 di 17
- Teste complementare - radiografia:
- comunicarea cariei cu camera pulpară;
- carii sau obturaţii profunde;
- calcificări pulpare → pulpită ireversibilă
- resorbţii interne sau externe → pulpită ireversibilă
- afectarea furcaţiei → gangrenă complicată

Examinarea intrapulpara directa

Se examineaza cantitatea şi culoarea sângerării:

- roşu deschis, uşor de oprit→ pulpite reversibile


- roşu mai închis, greu de oprit→ pulpite ireversibile.

METODE DE TRATAMENT
■ Terapia conservatoare:
- Coafaje: indirect, natural, direct
- Pulpotomia: vitală/devitală
- Pulpectomia: vitală/devitală
■ Extracţia

CRITERI DE SELECTIE A METODELOR DE TRATAMENT

Diagnosticul de certitudine:

- este dificil de pus doar pe baze clinice

- examinarea histologică este dificilă

- examinarea intraoperatorie directă este cea care poate preciza diagnosticul

- opţiunea terapeutică se poate schimba intraoperator în funcţie de observaţiile


intraoperatorii.

• starea fiziologică a dintelui:

- dinte imatur: coafaje, pulpotomie

- dinte matur: orice metodă de tratament

- dinte cu proces avansat de rezorbție: extracţia

• vârsta şi gradul de cooperare:

- copil mic, necooperant: coafaje

- copil mare, cooperant: orice metodă


4 di 17
• gradul distrucţiei coronare:

- > 2/3→ metodă de compromis/ extracţia

- < 2/3→ orice metodă de tratament

• gradul dificultăţii terapiei pulpare şi diagnosticul pulpar

• importanţa dintelui pe arcadă (m2,m1,c).

TEHNICI VITALE (ANESTEZIE)

• desensibilizarea este reversibilă

• şedinţe mai puţine și mai scurte

• modifică puţin resorbţia radiculară

• nu modifică aspectul pulpei dacă anestezia nu a fost efectuată cu vasoconstrictor

• este acceptată de copii

TEHNICI DEVITALE

• ședinţe mai lungi și mai multe

• anestezia nu este acceptată de copii.

• desensibilizarea este ireversibilă

• modifică mai mult viteza RR (↑↓)

• modifică aspectul pulpei.

TEHNICI VITALE

Coafaj indirect/natural

Dentina este foarte subţire, foarte permeabilă, iar canaliculii dentinari sunt mai largi

INDICAȚII:

• Caria simplă profundă

• Pulpite reversibile la primul puseu

• Stadiul fiziologic 1(dinte imatur), 2 (dinte matur)

• Fără patologie vizibilă radiografic

• Dinţi vitali cu culoare şi mobilitate normală

• Resorbţia radiculară să nu fie avansată.

5 di 17
Obiectivele coafajului indirect:

• Păstrarea vitalităţii pulpare

• Oprirea evoluţiei cariei

• Reducerea permeabilităţii dentinei (scleroză)

• Stimularea formării dentinei de reparaţie

• Remineralizarea dentinei (în 8-12 săpt).

Coafaj direct

Indicaţii:

• Deschiderea traumatică (accidentală) a camerei pulpare

• Deschidere recentă, mică

• Stadiul fiziologic 1 sau 2 (dinte temporar imatur, matur).

Pulpotomia vitala

Îndepărtarea pulpei coronare afectate, desensibilizată prin anestezie şi păstrarea pulpei


radiculare sănătoase sau capabilă să se vindece, prin acoperire cu o pastă de amputaţie.

Indicatiile pulpotomiei

• Copil sănătos care acceptă anestezia

• Inflamaţie pulpară reversibilă

• Deschideri prin carie a camerei pulpare

• Eşec după coafaje

• RR < 1/3 din rădăcină

• Dinţi vitali fără semne de inflamaţie pulpară ireversibilă sau gangrenă

• Hemostaza în 1-3 minute.

Contraindicatiile pulpotomiei

• Copil cu boli generale / necooperant

• Dinţi cu pulpite ireversibile (hemoragie, puroi)

• Dinţi cu semne clinice şi radiologice de gangrenă pulpară (tumefacţie, fistulă, mobilitate


patologică, radiotransparenţă periapicală/interradiculară)

• Dinţi cu rezorbție radiculară patologică

• Calcificări pulpare.

6 di 17
Succesul pulpotomiei depinde de:

• Diagnosticul corect

• Izolarea perfectă

• Acces suficient la camera pulpară

• Folosirea unui medicament suficient de puternic să distrugă toate formele de bacterii.

MATERIALE FOLOSITE IN PULPOTOMIE VITALA


■ Fixative: FC, glutaraldehidă
■ Agenţi mineralizanţi şi / sau bacteriostatici: Ca(OH)2, fosfat tricalcic, TMA (ProRoot)
■ Sigilante paliative: ZOE
■ Hemostatice-coagulante: sulfat feric (Astringendent), clorură de Al
■ Antibiotice/Antimicrobiene: eritromicină, altele
■ Agenţi de vindecare tisulară: colagen
■ Antiinflamatoare - corticosteroizi

Combinaţii medicamentoase
■ Pasta mumifiantă
■ Vitapex
– iodoform, Ca(OH)2, silicon, inert
■ Pasta Maisto
– iodoform, sol.W, timol, ZnO
■ Endoflas
– Ca(OH)2, ZnO, iodoform, sulfat de Ba, eugenol, pentaclorofenol
■ Pulpdent
– Ca(OH)2, metilceluloză
■ Ledermix
– dimetilclorotetraciclina
– triamcinolon

TEHNICA CU FORMOCREZOLUL (BUCKLEY) 5 MINUTE

- Sweet 1930
- Buckley: 19% formaldehidă; 35% tricrezol; 15% glicerol; 31% apă
- Mecanism de acţiune: necroză superficială prin crezol, fixare largă prin formaldehidă
sub care rămâne pulpa vie

Precautii

7 di 17
- să nu se perforeze podeaua c. pulpare
- să nu se lase ţesut pulpar neîndepărtat pentru că sângerează

Formocrezolul - toxicitate locala si sistemica

• Fixarea reversibilă a ţesutului pulpar

• Defecte de smalţ la DP

• Potenţial mutagenic, cancerigen

• Poate provoca răspunsuri autoimune

• Se absoarbe sistemic fixându-se în diferite organe (rinichi, creier, cord).

Reducerea efectelor toxice


1. Realizarea diluţiei: 1/5 diluţia Michigan
■ 3 părţi glicerină
■ 1 parte apă distilată
■ 1 parte FC Buckley.
2. Reducerea duratei: 2-3 minute

Sulfat feric Fe (SO ) 15,5%


2 4 3

■ Landau&Johnson 1988


Sulfat feric Fe (SO ) 15,5% (Astringedent)
2 4 3

1) Hemo şi bacteriostatic
2) Formează complexe proteine-ioni de fier care obstr. mec. cap.
3) Produce mp infl. ca FC
▪ 1pic, 2-5 sec, sp. H2O
▪ Rata succesului 93%

HIDROXID DE CALCIU CA(OH)2

• Necroză superficială de contact

• Scleroză dentinară

• Pulpă vie

• Inflamaţie cronică a pulpei radiculare ceea ce conduce la apariţia RR interne

• Cheagurile de sânge îl dezactivează

• Succes clinic 60-70%


8 di 17
PULPOTOMIA CU HIDROXID DE CA

Indicaţii:
- Dintele trebuie să fie fără simptomatologie
- Pulpa trebuie să fie vitală
- Amputaţia coronară trebuie să fie realizată înainte ca pudra să fie plasată în contact cu
ţesutul pulpar
- Hemoragia din bonturile pulpare amputate nu trebuie să fie abundentă şi prelungită.
Tehnică:
Se aplică un strat bine condensat de pudră de hidroxid de calciu direct peste bonturile
pulpare. Pudra poate fi aplicată cu un portamalgam.
Se presează pudra bine folosind bulete de vată sterile, uscate
Se adaugă un strat de eugenat cu priză rapidă direct peste stratul de calciu
Se restaurează coronar

Formarea punţii de dentină

- Hidroxidul de calciu este cunoscut că favorizează depunerea de dentină dacă este


plasat pe o pulpă care nu este inflamată ireversibil.

- Formarea punţii de dentină ca răspuns la hidroxidul de calciu poate fi observată după


folosirea sa ca agent de pulpotomie la dinţii temporari expuşi prin carie. Aceasta indică
faptul că pulpa s-a apărat cu succes de efectele iritante ale hidroxidului de calciu.

- Ţesutul pulpar de sub bariera de dentină îşi poate menţine vitalitatea.

- Prin urmare pulpotomia cu hidroxid de calciu caută să permită vindecarea în pulpa


radiculară mai degrabă decât să fixeze pulpa aşa cum se întâmplă în cazul
formocrezolului.

Precauţii

• Prezenţa punţii de dentină sub pulpotomia cu hidroxid de calciu la un molar temporar


nu indică vindecarea per secundam. Pulpotomia poate eşua chiar în prezenţa unei
bariere de dentină. Studiile de microscopie electronică au arătat că barierele de
dentină sunt poroase şi prin urmare nu sunt adevărate bariere faţă de agresiunea
microbiană. Hidroxidul de calciu este înalt alcalin şi astfel va irita celulele pulpare.
Pulpei trebuie să i se permită să reacţioneze la această insultă şi să rămână vitală sub
stratul de dentină reacţionară sau „iritată”.
- La pulpa vitală, succesul managementului şi rezultatul tratamentului este dependent
de diagnosticul corect.
- Pulpotomia însăşi nu duce la resorbţie patologică, dar tehnica incorectă, slaba sigilare
coronară sau deficitul amputaţiei o poate potenţa.

MINERAL TRIOXIDE AGREGATE - MTA


▪ MTA este o pulbere (silicat şi aluminat tricalcic, oxid tricalcic, oxid silicat, oxide de
bismut) + apă salină 3/1,
▪ Priza se face în 3-4 ore
▪ Are aceleaşi efecte cu hidroxidul de calciu
▪ Nu este inactivat de cheaguri
9 di 17
▪ Este scump şi are o tehnică de lucru complexă
• Utilizări: în toate comunicările pulpei cu exteriorul.

MTA - aplicati clinice


■ Coafaj direct
■ Pulpotomie vitală
■ Perforaţii interradiculare, laterale
■ Resorbţie radiculară patologică
■ Apexogeneză
■ Apexificare

GLUTARALDEIDHA 2/4%
Gravenmade 1975
(1) fixare mai bună, instantanee, stabilă
(2) difuzibilitate limitată (moleculă mare)
(3) agent antimicrobian excelent
(4) produce necroză pulpară limitată
(5) produce mp calcificări pulpare
(6) răspuns imun şi distribuţie sistemică mică
Concentraţia şi timpul de expunere al pulpei mai trebuiesc cercetate.

Tehnici alternative
LASERUL

- Tehnică non-farmacologică de hemostază

- Potenţial de vindecare crescut (stimularea dentinogenezei şi păstrarea vitalităţii pulpei)

- Indicaţii:
- decapuşonarea dinţilor în erupţie,
- pulpotomia vitală,
- tratamentul cariilor DT/DP,
- tratamentul chistelor de erupţie,
- incizia şi drenajul parulisurilor,
- tratamentul mucocelului,

10 di 17
ELECTROCHIRURGIA

- Metodă de hemostază (electrocoagulare) 1964

- Curenţi electrici de intensităţi reduse prin sonda chirurgicală în U (ellman), intens. 3


sau 4 (140 v)

Tehnică:

- o aplicaţie de obicei este suficientă, dar dacă trebuie să se repete este necesară o pauză
de 10 secunde între aplicaţii;

- Ţesutul pulpar a trebui să devină maro închis

- Se aplică ZOE cu priză rapidă peste bonturile radiculare

- Obturaţie definitivă.

- Hemoragie incontrolabilă în 5’ → pulpectomie.

PULPECTOMIA VITALA

Îndepărtarea pulpei corono-radiculare îmbolnăvite, desensibilizată prin anestezie şi


obturarea canalelor cu o pastă resorbabilă.

obiectivele pulpectomiei:

• Păstrarea funcţională a d. temporar pe arcadă

• Prevenirea apariţiei infecţiei

• Curăţarea şi obturarea canalelor radiculare

• Asigurarea desfăşurării rezorbției radiculare fiziologice

• Păstrarea spaţiului pentru erupția d. Permanent

Dificultati/Precauti

• Există un număr mare de de canale accesorii

• Porozitatea mare a podelei camerei pulpare creşte riscul perforaţiei interradiculare

• Canalele radiculare au formă de panglică

• Există un sistem pulpar fin, filamentos

• Debridarea canalelor este mai dificilă

• Extirparea completă a pulpei este aproape imposibilă-potenţial crescut de perforaţie

• Apexul clinic este mai spre coronar faţă de cel radiologic

11 di 17
Indicatiile pulpectomiei

• Inflamaţie pulpară ireversibilă ca urmare a evoluţiei cariei sau a unor traumatisme


dento-parodontale

• Eşec după pulpotomie

• Copil sănătos care acceptă anestezia

• Rezorbție radiculară mică (1/3)

• Dinţi vitali.

Tehnica pulpectomiei
▪ Anestezie cu VC...ca la pulpotomie inclusiv hemosta
▪ Reperarea cu sonda a orificiilor canalelor radiculare
▪ Îndepărtarea pulpei radiculare cu ace tirr-nerf
▪ TM de canal:
- manual cu ace Kerr file/reamers subţiri 15-25 până la 1-2 mm de apex (preferabil)
- rotativ: cu ace Pedo reamers de 16 mm
Irigaţii: H O , NaOCl 0,5%
▪ 2 2,

▪ Obturaţia de canal cu pastă resorbabilă.

Tratamentul mecanic rotativ

• Lărgirea canalului pe lungimea de lucru mai puțin cu 2 mm

• Grosime: primele 3-4 mărimi de ac

• Turaţie mică

• Obturaţie de canal cu ac Lentullo

• Fără aplicare con de gutapercă

CRITERII DE APRECIERE A LUNGIMII CANALULUI

• Radiografia

• Apexul clinic este plasat mai spre coronar faţă de apexul radiologic cu 1-2 mm

• Vârsta copilului şi vârsta la care erup DP

• RR începe cu aproximativ 3-4 ani înaintea exfolierii

• Diagnosticul: caria complicată modifică viteza (accelerează) şi tiparul RR

• Cunoscând dimensiunile rădăcinilor dinților temporari

12 di 17
DIMENSIUNILE DINTIILOR TEMPORARI

Dintele Lungimea t o t a l ă Înălţimea coroanei Ø M-D al coroanei Ø V- O a l


Radacina 5,66 mm coroane
14,46 mm i
10,8 mm

5-1 16 m m 6 mm 6,5 mm 5 mm
10
5-2 15,8 m m 5,6 mm 5,1 mm 4 mm
10,2

8-1 14 m m 5 mm 4,2 mm 4 mm
9

8-2 15 m m 5,2 mm 4,1 mm 4


9,8
5-3 19 m m 6,5 mm 7 mm 7 mm
12,5

8-3 17,5 m m 6 mm 5 mm 4,8 mm


11,5
5-4 15,2 m m 5,1 mm 7,3 mm 8,5 mm
10,1

8-4 15,8 m m 6 mm 7,7 mm 7 mm


9,8

5-5 17,5 m m 5,7 mm 8,2 mm 10 mm


11,8
8-5 18,8 m m 5,5 mm 9,9 mm 8,7 mm
13,3

Copil de 9 ani 75PAA


■ 35 erupe ~ 11 ani
■ RR începe la: cu 4 ani înainte deci ~7 ani
■ h cor ~ 6 mm; lg răd neresorbite 12 mm
■ la 9 ani 1/2 din lg. canalului este resorbită ~ 6 mm (12/2)
■ 12 mm – 6 mm ~ 6 mm a mai rămas

Exemplu 75 PAA copil de 9 ani


■ Plus 1 mm =RR accelerată din cauza GC
5 mm
■ Se confruntă
cu Rx

13 di 17
PASTE PENTRU OBTURATIA DE CANAL

▪ Pasta Walkhoff iniţială (soluţie Walkhoff, Iodoform)

▪ Pasta Kri (f. Resorbabilă, bactericidă-iodoform 80%, paraclorfenol 2%, camfor 5%


şi mentol 1%)

▪ Pasta walkhoff iodoformată extemporanee

▪ Pastă cu hidroxid de calciu:

- Vitapex (hidroxid de calciu şi iodoform)

-Endoflas (hidroxid de calciu și ZOE iodoformat, sulfat de bariu,


pentaclorfenol)

- Pulpdent (hidroxid de calciu şi metilceluloză)

▪ Pastă eugenat de zinc iodoformat fără activator.

Pulpectomie - succes

• Folosirea dintelui în masticaţie

• Lipsa complicaţiilor periapicale/ interradiculare

• Neinfluenţarea tiparului rezorbției radiculare

• Neafectarea dintelui succesor

TEHNICI DEVITALE

INDICAŢII

- dinţi cu pulpă vie inflamată


- dinţi cu rezorbție radiculară neîncepută sau incipientă
- pacienţii necooperanţi
CONTRAINDICAŢII

- dinţi cu pulpă moartă


- pulpite avansate: pulpita acută purulentă, pulpita cronică
- pacienţii cooperanţi, sănătoşi (anestezie)
- dinţi cu rezorbție radiculară avansată (apex larg).

14 di 17
PREPARATE CHIMICE DE DESENSIBILIZARE

PREPARATE ARSENICALE

AVANTAJE

▪ acţiune rapidă

▪ difuzează prin canaliculele dentinare

▪ nu lasă sensibilitate şi sângerare restantă

▪ nu se repetă
DOZA ESTE ½ DIN CEA DE LA ADULT

DURATA 1-3 zile

DEZAVANTAJE - difuzează dincolo de apex (1/150 din doză)

PREPARATE INLOCUITOARE DE ARSENIC

▪ Paraformaldehidă (Novatrix, Toxavit, Caustinerf, soluţia Walkhoff, soluţia Bonain,


tricrezolformalina)

• Pastă mumifiantă: paraformaldehidă 1g, carbovax 1500 1,3g, lignocaina 0,06g,


propilenglicol 0,5 ml, carmin 10ml

• Pasta mumifiantă extemporanee.

• Avantaje: nu difuzează dincolo de apex

• Dezavantaje:
• acţiune lentă 7-10 zile
• nu difuzează prin canalicule (contact larg cu pulpa),
• lasă sensibilitate şi sângerare restantă,
• se inactivează după deschiderea flacon (2 ani).

PULPECTOMIE DEVITALA

INDICAȚII:

• Inflamaţia pulpară reversibilă când nu există condiţii pentru efectuarea pulpotomiei


vitale

• Când este contraindicată anestezia (hemofilici)

• Când anestezia nu a prins din cauza inflamaţiei

• Cooperarea limitată a pacientului.

• Pulpite ireversibile

• Când nu se poate efectua pulpotomia vitală

15 di 17
• Dinte fără resorbţie radiculară sau cu rezorbție radiculară mai mică de 2/3 din lungimea
rădăcinii.

CONTRAINDICAȚII:

• Dinţi cu rezorbție radiculară avansată (difuzează)

• Inflamaţia pulpară ireversibilă

• Când se poate face anestezie.

TEHNICA PULPECTOMIEI DEVITALA

ŞEDINŢA I

• Exereza parțială a dentinei alterate

• Prepararea unei cavităţi retentive

• Izolare, exereza totală a dentinei alterate

• Evidenţierea orificiilor de deschidere a camerei pulpare

• Toaleta şi hemostaza

• Aplicarea preparatului devitalizant

• Obturaţie coronară provizorie CIS

ŞEDINŢA II

• Izolare

• Îndepărtarea obturaţiei provizorii şi a preparatului de devitalizare

• Îndepărtarea tavanului camerei pulpare

• Îndepărtarea pulpei coronare

• Reperarea orificiilor canalelor radiculare și toaleta

• Aplicarea pastei antiseptice şi mumifiante

• ZOE cu priză rapidă, obturație de bază, obt definitivă

PULPECTOMIE DEVITALA - TEHNICA

ŞEDINŢA I

• Izolarea

• Exereza dentinei alterate

• Pregătirea cavităţii retentive

• Aplicarea preparatului chimic de devitalizare


16 di 17
• Aplicarea obturaţiei provizorii.

ŞEDINŢA A II-A

• Timpii de la pulpotomia devitală

• Reperarea cu sonda a orificiilor canalelor radiculare

• Extirparea pulpei radiculare cu ace tirre nerf subţiri

• Trat mecanic al canalelor radiculare (Ace kerr 15-25, pe 2/3 din lungimea canalului,
irigaţii)

• Toaleta şi uscarea preparaţiei

• Obturaţia de canal cu pastă resorbabilă

• Îndepărtarea excesului de pastă+zoe cu priză rapidă

• Restaurarea definitivă a dintelui.

17 di 17

S-ar putea să vă placă și