Psihodiagnoza aptitudinilor şi inteligenţei (curs 8)

Matricile Progresive Raven (RPM) (J. C. Raven)

Aspecte teoretice
 Spearman a fost primul autor care a remarcat că testele care evaluează aptitudinile şcolare (cum
ar fi performanţele la matematică sau la scris-citit) tind să coreleze la valoarea de 0,7 – 0,8.
 Pe baza acestor corelaţii, Spearman infera existenţa unui factor comun, general – g – şi faptul că
orice test face apel la acesta într-o măsură mai mică sau mai mare.
 Testele Matrici Progresive Raven (RPM) şi scalele de Vocabular au fost construite cu scopul de
a evalua simplu şi fără ambiguitate două componente ale factorului g, identificate de Spearman -
abilitatea eductivă şi abilitatea reproductivă.
Abilitatea eductivă - Abilitatea reproductivă
 Abilitatea eductivă se referă la capacitatea de a discerne semnificaţia de confuzie, de a crea noi
insighturi, de a percepe şi de a identifica relaţii care nu sunt vizibile imediat, de a genera noi concepte
(în mare măsură non-verbale) facilitând astfel manipularea problemelor complexe care implică mai
multe variabile dependente în mod mutual.
 Abilitatea reproductivă vizează capacitatea de recunoaştere şi reproducere a unui material (în
mare parte verbal) care reprezintă conceptele explicite, verbalizabile ale unei culturi.

 Testele Matrici Progresive Raven au fost construite cu scopul de a investiga influenţele

genetice şi de mediu asupra celor două abilităţi, precum şi consecinţele la nivel personal şi social ale
acestora.
 Spearman - care în anul 1972 spunea că: „înţelegerea naturii abilităţii eductive, respectiv
reproductive (într-o manieră clară, în ceea ce priveşte interacţiunile lor permanente şi legăturile
genetice) ar însemna pentru ramura psihologiei care abordează studiul abilităţilor individuale începutul
unei noi ere” - a concluzionat că natura, originile şi consecinţele celor două abilităţi sunt foarte diferite.
 Aşa cum a recunoscut şi Horn, una nu este o formă „cristalizată” a celeilalte, însă ele
interacţionează, fiind în general dependente de constructele dobândite, în timp ce abilitatea de a integra
informaţia este adesea dependentă de capacitatea individului de a extrage înţelesul dintr-un material
lipsit de sens.

 J.C. Raven, descrie MPR ca “teste de percepţie şi gândire clară” (Raven, Raven & Court, 1991).
 Fiecare problemă a scalei este o “sursă” a unui sistem de gândire, în timp ce ordinea în care sunt
prezentate problemele oferă o instruire în modalitatea de operare.
Variante ale testului

 Matricile Progresive Standard (SPM) – publicate în 1938 şi revizuite în 1956

 Matricile Progresive Color (CPM) – publicate în 1947 şi revizuite în 1956
 Matricile Progresive Avansate (APM) – publicate în 1943 şi revizuite în 1962

Matricile Progresive Standard (MPS).

 MPS cuprind cinci seturi (A, B, C, D, şi E) de câte 12 itemi. Fiecare set începe cu un item
simplu, a cărui rezolvare este cât se poate de evidentă.
 Itemii care urmează se bazează pe procesele implicate în rezolvarea celor anteriori, astfel,
progresiv, aceştia devenind din ce în ce mai dificili.
 Testul este administrat într-o manieră standard. Sunt cinci seturi de itemi de dificultate
progresivă, rezolvarea lor presupunând o învăţare din experienţa câştigată sau ‘învăţare potenţială’.
 Acest format ciclic, permite psihologului să evalueze consistenţa intelectuală a unei persoane
de-a lungul celor cinci linii de gândire. Lungimea testului este suficientă pentru ca să permită o analiză
de profunzime.
Matricile Progresive Color (MPC).
 În acest caz, între seturile A şi B a fost introdus un set nou de probleme, Ab. Acesta a fost astfel
proiectat încât să investigheze cu precizie procesele intelectuale a copiilor, persoanelor retardate mintal
şi vârstnicilor. Maniera color de prezentare a testului captează atenţia, acesta devine spontan mai
interesant şi evită utilizarea unor prea multe instrucţiuni verbale.
 Performanţa pe Setul Ab depinde de capacitatea subiectului de completare a unor patternuri
continue şi care se complică treptat. În cazul Setului Ab, succesul depinde de capacitatea subiectului de
a vedea figuri discrete ca întreguri spaţiale şi să aleagă acele figuri care completează desenul. Setul B
se bazează pe sesizarea de analogii, el identifică subiecţii care pot sau nu să gândească în aceşti
termeni. Câteva probleme din setul B sunt de acelaşi ordin de dificultate cu problemele din Setul C, D
şi E din MPS.
Matricile Progresive Avansate (MPA).
 MPA este destinat examinării subiecţilor cu nivel educaţional superior, a căror scoruri se
situează printre primele 25% din populaţie.
 MPA evaluează rapid şi precis rapiditatea cu care operează funcţiile intelectuale.
 Setul I al MPA conţine 12 probleme şi este utilizat ca mijloc de instruire, ilustrând metoda de
lucru cu MPA. El poate fi utilizat, cu restricţie de timp sau cu timp nelimitat pentru a obţine un index
rapid al aptitudinilor intelectuale sau eficienţei. Setul I poate fi urmat imediat (unii cercetători preferă
să lase un interval de timp mai mare – chiar o zi) de Setul II.
 Setul II conţine 36 de probleme, aranjate într-o ordine crescătoare de dificultate. În funcţie de
obiectivul urmărit, se poate calcula un index/scor de eficienţă intelectuală.
Matricile Progresive Standard (MPS)
 A fost publicat prima dată în anul 1938.
 MPS se dorea a fi o probă potrivită pentru compararea oamenilor, sau sesizarea diferenţelor
individuale cu privire la capacitatea de observare şi claritatea gândirii.
 J.C. Raven precizează că testul său nu măsoară pur şi simplu o performanţă intelectuală, ci o
capacitate generală de organizare a ‘Gestalt-ului’şi de integrare a relaţiilor.
 În mod obişnuit, MPS este administrat împreună cu Scala de Vocabular Mill Hill (SVMH) sau
orice altă scală de vocabular consacrată cerinţelor culturale în care se utilizează testul. Pe parcursul
celui de-al doilea război mondial, cu MPS au fost testaţi peste cca 3 milioane de recruţi. Deşi prin
popularitatea pe care o are a devenit o probă cunoscută, ea este şi astăzi utilizată pe scară largă.
Testul SPM
 Este un test omogen de inteligenţă generală.
 Este construit astfel încât să acopere niveluri variate (slab, mijlociu, bun) ale abilităţii mintale şi
să fie aplicabil la toate vârstele (copii, adulţi, bătrâni), indiferent de nivelul de şcolarizare, naţionalitate
sau condiţie fizică.
Prezentarea testului
 Cuprind un număr de 60 de itemi, distribuiţi în 5 seturi de câte 12 itemi fiecare, ce sunt dispuşi
în ordinea crescândă a dificultăţii.
 Fiecare item este prezentat pe o pagină separată şi constă dintr-o figură sau o structură logică de
figuri abstracte ori simboluri din care lipseşte o parte.
 Dedesuptul acestora se află un număr de 6 sau 8 alternative de răspuns.
 Sarcina subiectului este de a identifica răspunsul care completează logic figura sau structura.
5 serii a câte 12 matrici
 Stabilire de relaţii în structura matricii continue
 Analogii între perechile de figuri ale matricii
 Schimbări progresive în figurile matricii
 Permutări, regrupări de figuri în interiorul matricii
 Descompuneri în elemente ale figurilor matricii

Seria A
 Cuprinde matrici statice cu modele omogene
 Stabilirea de relaţii în structura matricei continue
 Subiectul poate să găsească figura unică necesară pentru completarea matricei prin analiza şi
sinteza perceptivă fină a elementelor matricei, înţelegerea relaţiilor dintre elementele structurii,
identificarea părţilor lacunare, compararea părţilor lacunare cu fiecare dintre cele şase date în matrice.
Seria B
 Analogii între perechile de figuri ale matricei, care se realizează prin diferenţierea treptată a
elementelor.
 Fiecare matrice se compune din 4 elemente (cel de-al patrulea lipseşte).
 În itemii B1 şi B2 cele 4 părţi ale matricii sunt identice.
 În itemii următori elementele diferă şi formează un întreg cu o structură relaţională logică.
 Sarcina subiectului constă în descoperirea analogiei între două figuri (stabilirea relaţiilor), prin
diferenţierea treptată a elementelor (capacitatea de a concepe simetria între figuri).
Seria C
 Schimbări progresive în figurile matricei.
 Este formată din matrici a câte 9 elemente ordonate (3X3), din care unul lipseşte.
 Probele seriei se rezolvă prin descoperirea schimbărilor progresive ale figurilor în interiorul
matricii.
 Figurile prezintă modificări continue de poziţie şi schimbări spaţiale dinamice, care determină
îmbogăţirea figurilor atât pe plan orizontal, cât şi vertical (totalizarea elementelor noi în figura care
lipseşte).
 Răspunsul corect se alege din 8 posibilităţi.
Seria D
 Permutări, regrupări de figuri în interiorul matricei.
 Probele sunt repartizate după principiul restructurării figurilor pe plan orizontal şi vertical.
 Rezolvarea corectă presupune urmărirea regularităţii consecutive a figurilor şi alternarea lor în
structura matricei (descoperirea criteriilor schimbării complexe).
Seria E
 Descompuneri în elemente ale figurilor matricei.
 Probele acestei serii se rezolvă prin operaţii de abstractizare şi sinteză dinamică ce au loc în
procesul gândirii superioare.
 Se cere observarea evoluţiei complexe, cantitative şi calitative, a şirurilor cinetice (dinamice).
 Elementul care lipseşte poate fi completat pe bază de operaţii algebrice (adunare, scădere)
efectuate asupra elementelor matricii.
Administrarea MPS

 MPS poate fi administrat de la 6 ani, ca probă individuală sau colectivă, cu timp nelimitat sau
limitat. (când se urmăreşte efectuarea unei diagnoze în scop clinic, se recomandă administrarea probei
fără limită de timp.
 În scopuri de selecţie profesională sau avizare pe post etc., examinarea cu limită de timp este
recomandată.
 Când MPS sunt utilizate fără limită de timp, ele investighează mai mult capacitatea de
observare şi gândire clară.
 În examinarea individuală, psihologul poate înregistra timpul de parcurgere integrală a probei
(în general MPS este rezolvat într-un timp mediu de 40-50 minute – 60 de minute este considerat un
ritm de rezolvare normal). Sub 30 de ani ritmul de rezolvare este mai rapid (30-35 minute).

General Ability Measure for Adults (GAMA)

Chestionarul de măsurare a aptitudinilor mentale generale la adulţi

Autori: Jack A. Naglieri, Achilles N. Bardos

Adaptat în România de Dragoş Iliescu, Raluca Livinţi

GAMA
Scopul: Evaluarea aptitudinii intelectuale generale la copii, adolescenţi şi adulţi
Limitele de vârstă: peste 14 ani
Timp de administrare: 25 minute (durată fixă)
Număr de itemi: 66 de itemi de forma unor design-uri abstracte nonverbale, cu câte 6 variante de
răspuns
Itemii sunt grupaţi în patru subscale: Identităţi, Succesiuni, Analogii şi Construcţii.
Se calculează atât un coeficient de inteligenţă (IQ) GAMA total, cât şi scoruri pe fiecare dintre
subteste.
Formă de administrare: Individuală/Grup, Autoevaluare
Se poate aplica atât creion-hârtie, cât si electronic.
GAMA este o proba psihologica de clasa C, conform clasificarii APA, fiind accesibil în exclusivitate
psihologilor
Accesibil unei varietăţi largi de oameni, cu deprinderi de comunicare diferite şi provenind din medii
diverse din punct de vedere lingvistic, cultural şi educaţional.
Testul poate fi utilizat în medii instituţionalizate şi ambulatorii, în consiliere, in domeniul selectiei de
personal sau educational.
Evaluează aptitudinea intelectuală generală cu ajutorul unor itemi care necesită utilizarea
raţionamentului şi logicii în rezolvarea unor probleme.
În construcţia GAMA, itemii au fost concepuţi pentru a evalua aptitudinea generală utilizând gradul şi
rapiditatea cu care participantul la testare poate îndeplini câteva proceduri asociate cu aptitudinea
mentală generală, printre care rotaţia mentală, analiza spaţială, raţionamentul analogic şi identificarea
cu un standard.

Scalele GAMA
Subtestul Identitati necesita examinarea formelor si culorilor stimulilor pentru a determina care
opţiune de răspuns este identica.
În cadrul subtestului Identitati este prezentat persoanei examinate un stimul, aceasta urmând sa
examineze si sa aleaga care dintre cele sase optiuni de raspuns este identica cu stimulul din punctul de
vedere al culorii, formei si configuratiei.
La subtestul Identitati este în mod special importanta analiza atenta a detaliilor specifice incluse în
figuri. Printre aptitudinile specifice, desprinse din taxonomia lui Fleishman si presupuse a avea valori
mari atunci când se obtin valori mari la subtestul identitati, menţionam flexibilitatea structurării.
Flexibilitatea structurării este aptitudinea de a identifica sau recunoaste un model cunoscut (forma
geometrica, obiect sau cuvânt) care este ascuns într-un alt material. Sarcina consta în a selecta forma
care se caută dintr-un fundal perturbator.
Subtestul Succesiuni necesita analiza interrelatiilor între design-uri pe măsura ce acestea se mişca în
spaţiu.
În cadrul subtestului Succesiuni este prezentat persoanei examinate un design geometric a cărui forma,
culoare si loc se modifica într-o succesiune logica. Persoana examinata este rugata sa identifice
patternul de modificare si sa aleagă opţiunea de răspuns care corespunde patternului.
Aptitudine foarte importanta pentru obtinerea unui scor înalt la subscala Succesiuni, aptitudine inclusa
în taxonomia lui Fleishman, este capacitatea de vizualizare, în forma de mişcare a acesteia. Capacitatea
de vizualizare este aptitudinea de a imagina cum va arata un obiect atunci când va fi mişcat sau când
componentele sale vor fi rearanjate.

Subtestul Analogii implica descoperirea relatiilor dintr-o pereche de figuri abstracte si recunoasterea

relatiilor conceptuale similare într-o pereche diferita de figuri.
Subtestul Analogii solicita persoanei examinate sa recunoască relaţia dintre doua figuri abstracte, iar
apoi sa identifice varianta de răspuns care are o pereche de figuri diferite de primele, dar cu aceeaşi
relaţie conceptuala între acestea.
Printre aptitudinile la care face apel subtestul Analogii incluse în taxonomia lui Fleishman cea mai
importanta este raţionamentul inductiv. Raţionamentul inductiv reprezintă aptitudinea de a combina
informaţii distincte sau răspunsuri specifice la problemele date cu scopul de a formula reguli sau
concluzii generale.

Subtestul Constructii implica analiza, sinteza si rotaţia designurilor spaţiale pentru a construi o figura
noua.
În cadrul subscalei Construcţii sunt arătate în prima secvenţa câteva forme, urmând ca persoana
examinata sa descopere în opţiunile de răspuns designul care poate rezulta prin combinarea acestor
forme.
Subtestul Construcţii implica analiza, sinteza si rotirea unor designuri spaţiale, cu scopul de a construi
o figura noua. Importanta în cazul acestui subtest este rotirea spaţiala a formelor pentru a se potrivi unei
variante de răspuns. În cadrul acestui proces o aptitudine specifica foarte importanta din taxonomia lui
Fleishman este capacitatea de vizualizare, în forma de asamblare a acesteia.

Bibliografie:
Mitrofan, N., Mitrofan, L. (2005). Testarea psihologică. Inteligenţa şi aptitudinile. Iaşi: Polirom.
Raven, J., Raven, J.C. & Court, J.H. (2003). Manual Raven: Secţiunea 1. Prezentare generală. (A.
Domuţa, M. Porumb, C. Rusu, traducere şi adaptare). Cluj Napoca: Editura RTS (lucrarea originală
publicată în 1998).
Raven, J., Raven, J.C. & Court, J.H. (2003). Manual Raven: Secţiunea 3. Matrici Progresive Standard.
(A. Domuţa, M. Porumb, C. Rusu, traducere şi adaptare). Cluj Napoca: Editura RTS (lucrarea originală
publicată în 2000).
Raven, J., Raven, J.C. & Court, J.H. (2006). Manual Raven: Secţiunea 4. Matrici Progresive Avansat.
(C. Rusu, A. Dobrean, traducere şi adaptare). Cluj Napoca: Editura RTS (lucrarea originală publicată în
1998).