226

tofl sd fie pusi sub control, Caci cine fi va

controla pe controlori? laté principalul
argument liberal. .

Locuinta este o investitie pe termen tung,

care necesita aift securitate poiliticé cit si
economica. Pentru a functiona corect,
liberalismul pretinde incradere si credinta tn
viitor. Dacd aceasta lipseste, @ nevoie de
alte solufil. De aitfel, relatille Inte cameni
sint atft de complexe Incit nici un regim pur
nu exist dectt in teorie.

2. SOCIAL-DEMOCRATIA

Locuirea nu trebuie privita numai din

perspectiva pietei, pentru ch ea poate
aduce si o serie intreagd de benefici
sociale, de la cele mai masurabile, cur ar ii
cresterea mobilitatii miinii de lucru de
exempiu, gi pind la Seneficii mai putin
ile dar ia fet da tangibile, ca
sau pastrarea
culturale. ietele sint
neputincioase in a raspiati producatorii de
locuinfe pentru aceste beneficii. Mai mult,
in absenta unor cistiguri care sd reflecte
aceste efecte, producatorii vor constru’
case care sint sub standard din punct de
vedere af dimensiunii, pozitiei sau calitatit,
nu se vor mai preocupa de probleme de
mediu sau de chestiuni culturale ete.
Uneori piejeie vor lipsi partial sau chiar total
datorita acestei inabilitati a tor de 2
rAspunde ja costurile pe care fe implicd
beneficiite mai largi.

Pe de ait& parte, modelu! de pia{a al politicii

locuiril duce la relat de inciudere si
excludere si la distinctii intre bogati si
s&raci, iar In cazul velor s&raci, la distinctii
Intre care merita mai mult sau rai putin
ajutoru! social. Este o politica
stigmatizatoare si diviziva mai degraba
decit una generoasa si integratoare. In plu:
locuirsa este strins legata gi de alte servi
sociale. De exemplu, recenta crestere In
numiérul celor fara locuinta, care determing
cresterea numdrului de cereri pentru
adéposiuri sociale, are implicafil importante
asupra domeniului sénatéfil, educatiei etc.
Roiul tocuirii, ca nevoie generaia si ca
serviciu de bunastare universaid, e deci si
moral nu numal economic gi material?

7 of. BARLOW si DUNCAN, pp. 12-13

2 Polarizarea sociala in Marea Gritarie, de exempt,

© considarabita: cei mai siraci pldtasc cca 40% ain
venitul lor In ratele ipotecare in timp ce cei bogoti
doar § %, Oe altfel, In Marea Britanie loculrea n-a
fost niciodaté organizata ca un serviciu national -
‘2 Sdndtatea, invétémintu! sau asigurérie nationale
de examplu, ci a intrat dintotdeavna In competenta
autoritatilor locale. Consiructia de tocuinte a rimac
de domeniul promovarit private, iar locuintele
publice s-av dezveltat mai degrab4 in paraiel, dectt
ca alternativa, la acesta; dec! chiar recumascuta find

Cupatotud Ps

Bavindu-se pe astfei de motivafii, un stat

poate considera cA este de datoria sa s&
asigure o locuinta cetafenilor si. in Olanda,
de exemplu, exist o lege (din 1976) prin
care locuinta este recunoscuta ca un drept
fundamenta! pentru orice cetétean de cel
putin 18 ani. Statul se obligé deci s&
asigure cel putin 0 locuinta cetafenilor sai.
Orice iinar devenit majer poate soiicita 0
iocuin{é si legea ii garanteaza obtinerea ei,
© asemenea atitudine se situeazd la
antipodu! liberalismului, pentru care
asigurarea locuintei e problema fiecarui
individ in parte.

* MODELUL SOCIAL-DEMOCRAT se
bazeaza pe principii de universalism si
bunastare peniry toate clasele. Echitatea
promovaté se reaiizeaza insA Ja cele maf
inalte standards $i nu e doar o egalitate in
nevoiie minime. interventia statului
inlocuiesie in acest scop piata pe o scara
ralativ larga. In regimul sociat-demecrat,
pentru controla costurile, statul se implic&
larg in tnsugi procesul de productie de
locuinge.! Suedia e cazul arhetipal de
sucial-democratie, dar si celelalte state
scandinave apartin mai mult sau mai putin
acestul model. In Suedia, peste 97 9% din
productia de locuinfe a anilor ‘80 avea
pretul cortrolat de stat, iar productia
speculativa se reducea la sub 2% din
productia total. Un sector important, de
peste 25%, i! reprezenta autopromovarea,
Locuintele sociale reatizate in regim non-
profit erau de peste 50% din fotalul
locuinfelor construite, constind atit din
iocuine municipale, cit si din cooperative.
Primeie sit conduse de comune, dar
actioneazé ca niste companii independente
non-profit, iar cooperativele de constructil
produc pentru ocupanti care Inchiriaz’
locuinta, dar cumpéara si vind dreptui de
ccupare ai acesteia pe piata liberd. Exista
£8 crept secial, locuirea nu a fost niciodaté un
serviciu pe deplin socializat; cf. CLAPHAM si col.,
pp. xxii, 42, 243

7 Acest tip de regim funcfioneaza ce! mai bine cind

majoritarea oamenilor lucreaza eficient si fourte
Putin! trdlesc din transferuri sociale. in caz contrar,
pe cal eficienti apasd taxe mari pentru intretinerea
celorlati si interventia publica e prea costisitoare; cf.
BARLOW gi DUNCAN, p. 29
si un Sector privat cu profit findtat, con 19
% din producta total penta
cumparare cit si pentru inchiriere privata
Restricfiile sectorului privat sint muit mai
mari ca in alte tari? In Suedia nu numai ca
se subventioneazd productia pentru
persoanele cu venituri mici, dat se si
Inlatura speculatia in constructil. Mai putin
de 1% din totalui iocuinjelor erau produse
in mod speculativ in 1990. Dar in Suedia,
nivelul ridicat de interventie a statulul se
combing cu o mare autonomie a
autoritatilor locale, ceea ce permite
varietatea promovarii gi a formeior de
ocupare jn functie de nevoile locale. iar
aceasta diversitate acopera in modul cel
mai eficient aceste nevoi.? Asigurarea
nivelurilor constante de productie permite
crearea unor strategii pe termen lung $i
deci si cresterea calitétit locuinfelor. Pentru
cd incurajeaza investitiile pe termen tung, in
Suedia sint, pe ansamblu, focuinje de o
muit mai bund calitate decit in Marea
ritanie, de exemplu.4

2 Promotorul 8 cel ce primests imprumutul

preferential, care va acoperi cca. 20% din costurile
de dezvoltars, restul de 70% fiind acoperit de un
imprumut dintr-on credit special pantry locuinte
Promotorii in schinia negociaza cu autoritatile
dimensiunea, caltates, castul tersnulu si profurio
finale. Cistigul din dezvottare devine astfel saver
limitat; cf ibid, pp. 42-43

3 ct bid.,p. 180

4 chibiel, pp. 84, 154