Consilierea individuală şi consilierea de grup (saptamana 1 si 2 din luna

noiembrie)

Consilierea individuală- caracteristici

1 este un proces interactiv;

2.consilierul trebuie să fie neutru fără a se baza pe interese personale şi

neinfluenţabil;

3.nu trebuie să aibă o atitudine superioară şi trebuie să transfere sentimentul

de responsabilitate sportivului, deoarece „el” decide.

4.sportivul trebuie să cunoască foarte bine rolul consilierului şi să

conştientizeze faptul că procesul de consiliere are loc într-un cadru
confidenţial şi securizat.

Consilierul începe prin a cunoaşte punctele tari ale sportivului, puncte

pe care trebuie să le descopere prin comunicare şi chiar observarea sportivului
la antrenament şi în concurs.

Consilierea, pe lângă discuţiile cu consiliatul, implică şi o amplă

colaborare cu antrenorul, pentru a scoate în evidenţă următoarele aspecte:

- obiectivele proiectului;

- o scurtă informare cu privire la necesitatea atingerii acelor obiective;

- ce anume informaţii şi date au fost colectate şi cum au fost ele

colectate şi analizate;

- ce demonstrează informaţiile colectate;

 - cum a fost făcută evaluarea activităţii sportive şi cine a fost implicat;

- dacă au fost atinse obiectivele fixate la început;

- ce alte rezultate au fost atinse;

- ce noi necesităţi, din care ar rezulta noi obiective, au apărut pe

parcursul proiectului şi ce anume îşi propune organizaţia sportivă să
întreprindă în legătură cu ele;

- ce recomandări se fac pentru viitor.

Informaţiile colectate deja la momentul evaluării în activitatea de

monitorizare sunt:

- statistici;

- rapoarte scrise şi note asupra unor evenimente şi diferite activităţi;

- jurnale de activitate;

- liste de contact;

- chestionare;

- înregistrarea aspectelor negative din comportamentul şi activitatea

sportivă a consiliatului.

Colectarea de noi informaţii la momentul evaluării fac referire la:

chestionare, interviuri, fotografii, înregistrări video.
 Consilierea de grup

Viaţa sportivă cunoaşte foarte frecvent situaţiile caracteristice ale

grupului (în speţă echipa) sudat, dezbinat, dezorientat sau în curs de a-şi
dobândi „personalitatea”.Se cunoaşte de asemenea că nu se poate forma o
„ echipă” şi un „stil” decât cu mult efort şi într-un timp de doi-trei ani.

După M. Epuran şi col., 2001, principalele caracteristici ale grupului

sportiv sunt:

1. volum mic sau număr restrâns de sportivi, corespunzător specificului

sportului. Volumul restrâns şi relativ limitat la cifre reprezintă o condiţie
pentru primirea de noi membri prin eliberarea altora şi, desigur, creează
fenomene de „rezistenţă” sau „competitivitate” la aceste primeniri;

2.caracter primar- relaţiile în sânul grupului fiind directe, constituite

într-un sistem liber şi nemijlocit; comunicarea din cadrul echipei sportive este
de factură deosebit, mai ales în timpul desfăşurării jocului, când acesta are un
caracter gestual-motric cu semnificaţii tehnico-tactice şi sunt orientate spre
atingerea scopului performanţial.

Despre un jucător complet se spune că stăpâneşte un vocabular bogat de

mişcări şi că ştie să „se exprime” motric. Dialogul sau conversaţia cu colegii se
face direct, prin acţiuni corporale care sunt în acelaşi timp semnale şi simboluri
ce invită la răspunsuri consonante.

3. nespontan, creat cu scop special şi anume nevoia de performanţă;

 4.dinamica specifică- membrii echipei se integrează în colectiv atâta
timp cât pot fi activi şi suficienţi. Când îmbătrânesc alţii le iau locul.

5. componenţă eterogenă determinată de variabilitatea vârstei,

profesiei, naţionalităţii;

6.adeziunea benevolă şi obligativitatea morală- membrii grupului

trebuie să respecte norme de conduită, norme stabilite prin tradiţie şi
eventual- consemnate într-un regulament acceptat de toţi;

7. componenţii grupului sportiv pot fi membri ai altor grupuri;

8.durata nelimitată- grupul sportiv se constituie pe un timp

nedeterminat chiar dacă indivizii care-l compun vor pleca lăsând locul altora.

Cunoaşterea structurii de personalitate a fiecărui sportiv din echipă

este utilă pentru că şi comunicarea interpersonală este mai eficientă la acelaşi
nivel de exprimare a ego-ului. Alcătuirea egogramei este benefică consilierului

Exemplu de tranzacţie între consilier -antrenor şi sportiv-consiliat:

Antrenorul: „de ce te întorci atât de târziu, fără să-mi fi cerut voie”

Sportivul: ”n-am avut timp să vă anunţ, deşi mi-am propus”.

Tranzacţie ascunsă (neverbalizată):

Antrenorul: „aici eu comand”

Sportivul: „nu mai fac, iartă-mă, am fost distrat”

Cum ar fi trebuit să fie schimbul de replici:

 Antrenorul: ”e cam târziu, mâine trebuie să fii în formă, la
antrenament”.

Sportivul: ”de acord, dar azi mi-am permis o mică încălcare a regulii”.

O altă modalitate de comunicare se referă la adoptarea atitudinilor

faţă de alţii în funcţie de imaginea pe care o are fiecare faţă de propria
persoană. Atitudinile ca şi comportamentele faţă de alţii depind de
reprezentările despre noi: dacă ne vedem superiori, inteligenţi, îi vedem pe
ceilalţi inferiori nouă; invers, dacă ne considerăm modeşti, neînsemnaţi, îi
apreciem pe ceilalţi superiori.

Leroy, 1951 şi Benjamin, 1979 citaţi de M Epuran, 2001, descriu un

model al caracteristicilor individuale- procese intrapsihice- care influenţează în
mod corespunzător raporturile interpersonale. P. Scilligo, 1982, 1986, citat de
acelaşi autor a studiat caracteristicile psihice ale voleibaliştilor şi a constatat că
sportivii cu un nivel performanţial au şi atitudini de colaborare, înţelegere şi
autonomie controlată.
 Absent
Cooperant
Empatic
Cordial
Prevenitor
Ocrotitor
Consultant
Autoritar
Neconfirmativ
Răzbunător
Ostil
Dispreţuitor

Fig. Nr. 1 Cum se comportă subiectul faţă de ceilalţi

Trăsăturile psihice corespunzătoare sportivului vis-a vis de atitudinea celor

din jurul lui, se stabilesc prin chestionare adecvate din care poate să rezulte
trăsătura dominantă care face referire directă la:

- libertate;

- autonomie amicală;

- dragoste;

- influenţă cordială;

- control;
- putere ostilă faţă de alţii;

- ură;

- autonomie ostilă.

SEMINARUL NR 5/6

Tema seminarului: Căi de maximizare a consilierii individuale şi de grup

1. Discuţii deschise fără inhibiţii;

2. Evitarea discuţiilor în contradictoriu;
3. Evidenţierea în limite normale a progreselor realizate de sportiv,
eliminând subminarea sau supraevaluarea.

Referat: Consilierea liderului formal- în condiţii de criză (momentul în care

nu mai este recunoscut de echipă ca lider, urmare a unor greşeli) (minim 3
pagini).