Leasă Dragoș - Comoara Ascunsă

Aceasta este versiunea digitală a cărții COMOARA ASCUNSĂ.
Dacă dorești cartea in format fizic

o poți comanda pe www.visiniu.ro
Aceasta este versiunea digitală a cărții COMOARA ASCUNSĂ. Dacă dorești cartea in format fizic
Comoara ascunsă
Introducere
Fiecare dintre noi avem o comoară pe care tot noi o

ținem ascunsă, împiedicând-o să facă ceea ce este
menită să facă: să strălucească.
Și acest lucru se întâmplă din mai multe motive, dar o

să încep cu cele două teorii greșite pe care mi le-am
însușit eu însumi:
1. Am crezut că această comoară se află în afara

mea și am căutat-o în zadar ani la rândul.
2. Am crezut că această comoară se află în
interiorul meu și am vrut să ajung la ea
încercând să mă cunosc mai bine.
Și iată că celebra vorbă „Din greșeală în greșeală spre

victoria finală” se potrivește de minune în cazul meu.
Astfel am descoperit faptul că această comoară nu se
află nici în afara, nici în interiorul meu, ci comoara
sunt eu însumi.
“Te voi lăuda că sunt o făptură așa de minunată”, îi
spune Lui Dumnezeu psalmistul David, întărindu-mi
această convingere, care nu are menirea de a-mi
schimba viața din temelii, ci de a mă face să înțeleg
faptul că nu am nicio bucurie dacă trăiesc altfel decât
conștientizând pe deplin acest lucru.
Da. Fiecare dintre noi suntem o comoară și toți

împreună suntem un tezaur cum n-a existat vreodată.
Știu că sună pompos. Știu și că ai tendința să negi acest

lucru. Crede-mă, am făcut-o și eu de nenumărate ori.
Dar am să-ți spun o mică povestioară ca să înțelegi mai
bine ce vreau să-ți transmit:
Într-o zi, un traficant de droguri a luat o bancnotă de

500 de lei din rezerva lui extraordinar de mare de bani
și s-a dus cu ea la curve. Și-a ales-o pe cea mai
frumoasă, a plătit-o, a folosit serviciile, iar apoi a
plecat.
Femeia a luat cei 500 de lei și s-a dus să-și cumpere de

toți banii băutură de la magazinul din colțul străzii.
Proprietarul magazinului a folosit cei 500 de lei pentru

a ajuta la operația unui copil.
Iar de-aici încolo nu mai știe nimeni ce s-a întâmplat
cu bancnota. Nici nu e nevoie.
Importantă e lecția.
Cu bune și cu rele, bancnota de 500 de lei valorează tot

500 de lei. Indiferent că a trecut prin mâna unui
traficant de droguri. Iar apoi prin mâna unei
prostituate. Apoi prin mâna unui proprietar de
magazin. Continuându-și drumul pentru a ajuta un
copil, bancnota de 500 de lei valorează tot de 500 lei.
La fel și tu. Uneori ai greșit față de alții. Alteori au

greșit alții față de tine. Uneori ai fost vorbit de bine.
Alteori ai fost vorbit de rău. La fel ca în cazul
bancnotei, absolut nimic n-a putut să facă să-ți scadă
VALOAREA PE CARE O AI!
De asemenea, poți să judeci cât vrei bancnota. Poți să

spui că e murdară fiindcă a trecut prin mâna unui
traficant de droguri și a unei prostituate. O face să
valoreze mai puțin? Bineînțeles că nu.
La fel stă treaba și cu noi, oamenii. Dacă vom

conștientiza sau nu faptul că suntem o comoară, asta nu
face sub nicio formă să ne scadă valoarea.
Dar ce e mai bine? Să conștientizăm valoarea pe care o
avem sau nu?! Retorică întrebarea, pentru că răspunsul
îl știm deja cu toții.
Trebuie să conștientizăm faptul că suntem o comoară.

Avem această obligație, pentru că altfel, indiferent cât
am reuși în viață, nu vom putea păstra bucuria vie.
Vom pluti pe o mare cu valuri a căror intensitate nu o
putem controla. Și oricât de luxoasă ar fi barca în care
ne aflăm, nu va depinde de noi dacă ne vom bea
liniștiți sau nu cafeaua de dimineață.
Iar exemplul cel mai bun în acest caz îl dă, deși întru
cu totul alt context, Mark Manson, în extraordinara sa
carte “Arta subtilă a nepăsării”1, printr-o comparație
fabuloasă pe care am să ți-o redau în cele care
urmează:
1. În 1983, un tânăr chitarist extrem de talentat a

fost dat afară în cel mai urât mod posibil din
trupa în care cânta. Trupa semnase de puțin timp
un contract și urma să înregistreze primul album.
1
Mark Manson, Arta Subtilă a Nepăsării
Titlul original: The Subtle Art of Not Giving a F*ck, 2016
Traducere in romana de Florin Tudose, carte aparuta la Lifestyle Publishing,
2017 Editura Trei
Chitaristul a fost dat pe ușă afară cu doar câteva zile
înainte de a intra în studio. Fără să fie avertizat, fără
vreo discuție. Pur și simplu a fost trezit într-o
dimineață și i-a fost înmânat un bilet de autobuz ce
avea doar destinația dus, către casă.
Pe drumul pe care-l parcurgea de la New York către

Los Angeles, chitaristul a fost, bineînțeles, frământat
de zeci de întrebări. Câteva dintre ele: Cum s-a putut
întâmpla așa ceva? Unde am greșit? De ce mi se
întâmplă asta? Ce voi face de-acum? Contractele cu
case de discuri nu picau din cer, în special pentru
trupele de metal aflate la început de drum. Oare
tocmai irosise o șansă unică în viață?
Până a ajuns la Los Angeles, chitaristul renunțase să-

și mai plângă de milă și era hotărât să-și înființeze
propria trupă. Noua formație urma să aibă un
asemenea succes încât foștii săi colegi aveau să
regrete pentru totdeauna decizia pe care au luat-o.
Avea să ajungă atât de celebru, încât foștii lui colegi
urmau să suporte multe decenii aparițiile sale la
televizor, vocea lui la radio, afișele cu poza lui peste
tot și articole despre el în presă. Ei aveau să-și ducă
traiul jalnic pe undeva, să-și încarce instrumentele în
mașini după câte un amărât de concert prin vreun
club, grași și beți împreună cu nevestele lor slute, în
vreme ce el avea să isterizeze mulțimile pe stadioane,
în concerte transmise în direct la televiziune, în toată
lumea. Avea să se scalde în lacrimile trădătorilor săi,
șterse picătură cu picătură cu bancnote noi, de o sută
de dolari.
Și cu asta, chitaristul s-a pus pe treabă de parcă ar fi

fost posedat de un demon muzical, al creației. A
petrecut luni întregi recrutând cei mai buni muzicieni
pe care i-a găsit. Cu mult mai buni decât cei din fosta
trupă. A scris zeci de cântece și a repetat fără încetare.
Furia clocotitoare i-a alimentat ambiția, iar

răzbunarea a devenit muza lui. După câțiva ani, noua
trupă a încheiat un contract, iar după încă un an a
scos și un prim album care a avut un succes fulminant.
Numele chitaristului este Dave Mustaine, iar noua lui
trupă este Megadeth. O formație de heavy-metal care a
devenit legendară.
Megadeth a vândut peste 25 de milioane de discuri și a

concertat de mai multe ori în jurul lumii. Mustaine este
considerat unul dintre cei mai talentați și mai influenți
muzicieni din istoria muzicii heavy-metal.
Din păcate însă, trupa din care a fost dat afară este
Metallica. Formație ce a vândut peste 180 de milioane
de albume în întreaga lume. Metallica este considerată
de toată lumea una dintre cele mai mari trupe rock din
istoria omenirii.
Acesta este motivul pentru care Mustaine, într-un

interviu foarte sincer dat în 2003, afirma cu lacrimi în
ochi că nu se poate abține să se considere în
continuare un ratat. În mintea lui el rămâne în primul
rând muzicianul dat afară de la Metallica, nu creatorul
Megadeth, în ciuda tuturor realizărilor sale imense.
2. Al doilea exemplu este dat tot de un muzician care

a fost dat afară dintr-o trupă. Povestea lui
amintește într-un mod incredibil de povestea lui
Mustaine, doar că ea s-a petrecut cu două decenii
mai devreme. Se întâmpla în 1962, când o nouă
trupă din Liverpool, Anglia, abia începea să facă
furori.
Formația avea un nume ciudat, iar membrii ei aveau

niște tunsori la fel de ciudate, dar muzica lor era în
mod cert una bună. Industria muzicală începuse în
sfârșit să-i remarce.
Trupa era compusă din John, solistul vocal și

compozitorul; Paul, basistul romantic cu figură de
copilaș; George, chitaristul rebel. Plus percuționistul.
Aceasta din urmă era considerat chiar cel mai arătos
din gașcă, așa că, logic, fetele erau înnebunite după el,
în timp ce revistele se întreceau în a publica fotografii
ale sale. El era, totodată, și cel mai serios dintre toți
patru. Nu consuma droguri și avea o prietenă stabilă.
Mai mult, unii specialiști considerau că el trebuia să
fie liderul trupei, nu John sau Paul.
Numele său, Pete Best. În 1962, după semnarea

primului contract, ceilalți trei membri ai trupei
Beatles, căci despre aceasta este vorba, s-au întâlnit în
secret și i-au cerut managerului, Brian Epstein, să-l
concedieze pe Pete. Epstein a amânat decizia cât a
depins de el. Asta pentru că Pete îi era simpatic, așa că
la început a ignorat solicitarea. Brian spera că cei trei
se vor răzgândi.
După ce au trecut câteva luni, cu doar trei zile înainte

de înregistrarea primului disc, Epstein l-a chemat
până la urmă pe Best în biroul său. Impresarul l-a
anunțat fără ocolișuri că trebuia să plece și să-și caute
altă trupă. Nu i-a oferit vreun argument, vreo
explicație, vreo vorbă de alinare, nimic. L-a anunțat
doar că ceilalți îl voiau plecat, așa că sănătate multă și
la revedere.
Beatles l-a înlocuit repede pe Best cu un ciudat pe

nume Ringo Starr. Ringo era ceva mai în vârstă și avea
un nas mare și neobișnuit. Ringo a fost de acord să-și
facă aceeași tunsoare deloc arătoasă ca John, Paul și
George. În schimb a insistat să compună cântece
despre caracatițe și submarine. Ceilalți au fost de
acord, desigur: “Dă-i bătaie, de ce nu?”
La șase luni după ce Best a fost dat afară din formație,

a explodat beatlemania, așa că John, Paul, George și
Ringo au devenit printre cei mai celebri oameni de pe
planetă.
În tot timpul acesta, Best a căzut, bineînțeles, într-o

depresie cruntă și și-a petrecut zilele făcând ce ar face
orice englez dacă-i dai un motiv întemeiat: a băut.
Restul anilor „60 nu au fost deloc blânzi cu el. Până în
1965, i-a dat în judecată pe doi dintre foștii colegi de
trupă pentru calomnie, timp în care proiectele sale
muzicale au eșuat pe bandă rulantă. Apoi, în 1968, a
încercat să își ia viața, decizie de la care l-a întors
tocmai mama sa. Viața lui ajunsese un dezastru.
Pete Best n-a avut parte de aceeași poveste ca Dave

Mustaine prin care să reușească să se salveze. N-a
ajuns un superstar internațional și nici n-a câștigat
milioane de dolari. Totuși, în multe sensuri, a ajuns
mult mai bine decât Mustaine. Într-un interviu din
1994, Best declara: „Sunt mai fericit decât aș fi fost
vreodată cu Beatles”.
Best a explicat că excluderea sa din trupa Beatles a
dus în cele din urmă la întâlnirea cu viitoarea sa soție.
La scurt timp după aceea i s-au născut și cei doi copii.
Valorile sale în viață deveniseră acum altele. A început
să cântărească totul altfel. Celebritatea și gloria ar fi
fost interesante, desigur, însă el a decis că pentru el
era mai important ce avea deja acum, după ce se
despărțise de Beatles: o familie mare și iubitoare, un
mariaj stabil, o viață simplă, fericită. Și-a continuat
cariera de percuționist, a concertat prin Europa, a
înregistrat albume până după anul 2000. A pierdut el
ceva cu adevărat? Poate o tonă de atenție și admirație
din partea altora. Însă a câștigat mult mai mul: o viață
de care se bucura din plin.
Nu este nevoie să-ți spun eu, care dintre cei doi

oameni a conștientizat că este o comoară și care nu.
Mă bucur doar că am reușit să te fac să înțelegi
acest lucru și voi trece la prima parte a cărții, pe
care am să o încep cu o mare rugăminte la tine.
CUPRINS
Partea I
LASĂ COMOARA SĂ STRĂLUCEASCĂ
“Și cum aș putea să fac acest lucru?”, este probabil

întrebarea ta la care am câteva răspunsuri pe care te
invit să le parcurgi în continuare:
1. TRĂIEȘTE ÎN LUMINĂ
Știi, mulți dintre noi fugim de LUMINĂ. Și nu pentru

că suntem oameni răi, iar faptele noastre sunt rele și ne
este teamă că dacă vom veni la LUMINĂ aceste lucruri
vor fi dezvăluite.
Fugim de LUMINĂ pentru că ne este frică. În primul

rând de părerile oamenilor. Ne este frică de faptul că îi
vom dezamăgi pe cei dragi. Iar lista poate continua.
Nu este nevoie să-ți demonstrez că peste 95% din

lucrurile de care ți-e frică nu se întâmplă niciodată, iar
cele care se întâmplă nu sunt atât de înfiorătoare pe cât
ți le imaginai. Asta ca să nu mai spun că multe dintre
lucrurile de care ți-era teamă și s-au întâmplat, s-au
dovedit într-un final cele mai bune și pline de
învățăminte lucruri care ți se puteau întâmpla!
Nu este deloc nevoie să-ți demonstrez asta, pentru că e
suficient să aloci câteva secunde privind retrospectiv în
viața ta și vei vedea că am dreptate.
Și totuși, referindu-mă strict la frica de părerile celor

din jur, îți sugerez să faci următorul test:
Trimite o poză cu tine unei persoane care nu te

cunoaște și roag-o să spună câteva cuvinte despre tine.
În acest timp, scrie pe o foaie de hârtie ce crezi tu că va
spune persoana respectivă.
Vei înțelege pe loc, când vei vedea răspunsurile, că

ceea ce crezi tu că ar putea crede lumea despre tine este
total diferit de ceea ce se întâmplă în realitate.
Iar în afară de asta, părerea cuiva în ceea ce te privește

spune totul despre persoana respectivă și mai nimic
despre tine. Și ca să te fac să înțelegi și acest lucru,
dacă eu intru într-un restaurant, iar la masă sunt trei
femei: o blondă, o brunetă și o roșcată și mă duc și-i
spun brunetei că e foarte frumoasă și că-mi place de ea,
ce îți spune acest lucru:
Că blonda și roșcata sunt proaste si urâte? Sau că mie

îmi place bruneta?
Ai un DAR imens pe care trebuie să-l identifici și să-l
împărtășești tuturor și de aceea e foarte necesar să nu-l
mai folosești după virgulă atunci când vrei să faci ceva.
Cum ar fi de exemplu:
Vreau să pornesc un canal de youtube, DAR...
Vreau să încep o afacere, DAR...
Vreau să am un blog, DAR...
Nu-l mai folosi așa. Scoate-l de-acolo, că locul lui este

în altă parte. Oprește-te înainte de virgulă și treci la
treabă.
Pentru că în viață nu vom regreta lucrurile pe care le-

am făcut greșit, ci lucrurile pe care le-am fi putut face
și nu le-am făcut. Și este normal. Pentru că atunci când
crezi în ceva, iar intenția ta e bună, dacă nu dai drumul
la treabă, omori o lume înainte de a se naște.
“Cei suficient de nebuni să creadă că pot schimba

lumea, sunt și cei care o fac”, spunea Steve Jobs, al
cărui discurs de la Stanford din 20052, în cazul în care
2
Steve Jobs' 2005 Stanford Commencement Address
www.youtube.com/watch?v=UF8uR6Z6KLc&t
s-ar decerna Oscarul și pentru categoria “Discursuri”,
ar fi fost cu siguranță premiat.
De aceea trebuie să ai curajul să vii la LUMINĂ. Poate

nu vei reuși să schimbi o lume întreagă. Dar cu
siguranță vei putea schimba în bine lumea în care
trăiești.
Iată discursul fondatorului Apple:
“Sunt onorat să fiu aici cu voi azi, la absolvirea uneia

dintre cele mai prestigioase universități din lume. Eu
nu am absolvit niciodată facultatea. Sincer vorbind,
ăsta e cel mai apropiat moment de o absolvire la care
am participat. Azi am să vă spun trei povești din viața
mea.
Despre conectarea punctelor în viață
M-am lăsat de facultate după șase luni, dar am rămas

în campus încă 18 luni. De ce am renunțat? Totul a
început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o
tânără studentă care nu absolvise încă și a decis să mă
dea spre adopție. Ea simțea că trebuie să fiu adoptat
de o familie cu studii superioare, așa că totul era
aranjat ca un avocat și soția sa să mă adopte. S-au
răzgândit în ultima clipă, pentru că și-au dat seama că,
de fapt, doreau o fată. Așadar, a fost sunată
următoarea familie de pe listă: “Avem un băiețel, îl
vreți?”. Noua familie a spus: “Desigur!”. Numai că s-
a dovedit că mama mea nu absolvise facultatea, iar
tatăl meu nici măcar liceul. Când a aflat, mama mea
biologică nu mai voia să semneze actele de adopție.
Însă totul s-a rezolvat când părinții mei au promis că
băiatul, adică eu, va avea una.
Și 17 ani mai târziu am mers la facultate. Dar, naiv

fiind, am ales o facultate la fel de scumpă precum
Stanford. Pe care se duceau economiile de o viață ale
părinților mei. După șase luni nu am văzut vreun rost
în a merge la facultate, pentru că nu înțelegeam cum
mă va ajuta să îmi dau seama cine sunt și ce vreau să
fac cu viața mea. Am decis să renunț și să sper că totul
va fi în regulă la final. Atunci eram speriat, dar când
mă uit în urmă, îmi dau seama că a fost una dintre cele
mai bune decizii ale mele. În clipa în care am renunțat
la cursurile obligatorii am putut merge la cursurile
care îmi plăceau cu adevărat și care erau de la diferite
facultăți. Nu era totul frumos. Nu aveam cameră în
campus, așa că dormeam pe podea în camera unor
prieteni. Strângeam cutii de Cola și le vindeam pentru
5 cenți ca să îmi cumpăr mâncare, iar în fiecare
duminică mergeam 11 kilometri pe jos ca să mănânc o
masă copioasă la templul Hare Krishna. Era grozav.
Un curs care îmi plăcea foarte mult era cursul de
caligrafie (era poate unul dintre cele mai bune din
țară). Am învățat despre tipurile serif și sans serif,
despre variația spațiului între litere și care sunt
lucrurile care fac un scris excelent. Mi se părea
fascinant, un tipar artistic pe care știința nu-l putea
reda. Nimic din asta nu avea o aplicație practică în
viața mea. Însă peste 10 ani, când lucram la designul
pentru primul computer Macintosh, am reușit să
punem tot ce învățasem atunci în arhitectura
tipografică a Mac-ului. Dacă nu aș fi făcut cursul de
caligrafie, Macintosh nu ar fi avut tipurile de font-uri
și posibilitățile de a scrie pe care le are acum. Și cum
Windows a copiat Macintosh-ul, probabil niciun
computer din lume nu le-ar fi avut! Evident, ar fi fost
imposibil să unesc aceste puncte din viața mea privind
înainte. Doar uitându-te în urmă poți uni punctele.
Așadar, trebuie să ai încredere că, într-un fel, punctele

se vor uni la un moment dat în viitorul tău. Trebuie să
crezi în ceva: intuiție, destin, viață, karma, orice.
Abordarea asta nu m-a dezamăgit vreodată și a făcut
diferența în viața mea.
Despre iubire și pierdere
Am avut noroc. Am aflat repede ce vreau să fac în

viață. Am pornit Apple în garajul părinților mei când
aveam 20 de ani alături de Woz. În 10 ani, compania a
crescut de la un garaj, cu doar noi doi, la o companie
de două miliarde de dolari și 4000 de angajați. De un
an lansasem Machintosh-ul, iar eu împlinisem 30 de
ani. Apoi am fost concediat.
Cum poți fi concediat dintr-o companie pe care ai

fondat-o? Păi, când Apple era în creștere, am angajat
pe cineva pe care-l consideram foarte talentat să mă
ajute, și pentru un an treaba a mers bine. Apoi
viziunile noastre despre viitor au devenit divergente și
astfel au apărut disensiunile. Când s-a întâmplat asta,
comitetul director i-a ținut partea, iar eu am fost dat
afară public. Munca unei vieți întregi era pierdută. A
fost devastator. În primele luni nici nu știam ce voi
face. Simțeam că am dezamăgit o generație întreagă de
antreprenori. Mă simțeam un eșec public total și vream
să mă retrag, însă ceva nu mă lăsa. Încă îmi plăcea ce
fac, îmi plăcea munca mea. Am fost respins, dar încă
eram îndrăgostit. Așa că am decis să încep din nou de
la 0. Atunci nu am înțeles, dar acum știu că a fi dat
afară a fost cel mai bun lucru pentru mine. Greutatea
de a fi o persoană de succes a fost înlocuită de
ușurarea de a fi începător iar, mai puțin sigur pe
lucrurile din jurul meu. Am intrat în cea mai creativă
perioadă din viața mea.
În următorii cinci ani am întemeiat compania Next și
compania Pixar și m-am îndrăgostit de o femeie
minunată care mi-a devenit soție. Am creat primul film
animat pe computer și am ajuns cel mai de succes
studio de animație din lume. Apoi, printr-o imensă
răsturnare de situație, Apple a cumpărat Next, eu m-
am întors la Apple, iar tehnologia pe care o dezvoltam
la Next este la baza companiei Apple de azi. Laurene și
cu mine avem o familie minunată împreună. Sunt
foarte sigur că nimic din astea nu s-ar fi putut
întâmpla dacă nu eram dat afară de la Apple. A fost un
medicament foarte amar, dar pacientul avea nevoie de
el. Câteodată viața te lovește în cap cu o cărămidă. Nu
îți pierde credința! Sunt sigur că singurul lucru care
m-a făcut să merg mai departe a fost dragostea pentru
ceea ce făceam.
Trebuie să descoperi ce iubești. Asta e valabil și în

muncă, și cu oamenii. Munca va ocupa o mare parte
din viața ta și singurul fel de a fi cu adevărat satisfăcut
este să ai realizări frumoase. Și nu poți avea realizări
frumoase decât dacă iubești ceea ce faci. Dacă nu ai
găsit încă, continuă să cauți. Nu te mulțumi cu puțin.
Așa cum se întâmplă cu toate problemele ce țin de
suflet, vei ști când vei găsi. Iar pe măsură ce anii trec,
totul va deveni din ce în ce mai bine. Să nu uiți doar:
nu te mulțumi cu puțin!
Despre moarte
Când aveam 17 ani, am citit ceva ce m-a impresionat

profund: ”Dacă trăiești fiecare zi ca și când ar fi
ultima, într-o zi mai mult ca sigur vei avea dreptate!”.
Mi-a deschis ochii și în fiecare dimineață dintre cei 33
de ani care au urmat mă priveam în oglindă și îmi
puneam o întrebare: “Dacă azi ar fi ultima zi din viața
mea, aș vrea să fac ceea ce am de gând să fac azi?” Și
când răspunsul era “nu” pentru multe zile la rând
știam că trebuie să schimb ceva. Să țin minte că voi
muri a fost cea mai importantă unealtă pe care am
avut-o ca să iau marile decizii în viață. Pentru că totul,
toate așteptările externe, toată mândria, toată rușinea
și frica de eșec, toate dispar în fața morții, lăsând doar
ceea ce este important cu adevărat. Să ții minte că vei
muri e cel mai bun mod pe care eu îl știu de a evita
capcana de a te gândi că ai ceva de pierdut. Ești deja
dezbrăcat. Nu există vreun motiv să nu îți urmezi
inima.
Acum un an am fost diagnosticat cu cancer. Am făcut o

ecografie la 07:30 dimineața și se vedea clar: aveam o
tumoare la pancreas. Nici nu știam ce e ăla pancreas.
Doctorii mi-au zis că sigur e unul din acele tipuri de
cancer care nu pot fi tratate și, prin urmare, aveam să
mai trăiesc între trei si șase luni. Mi s-a spus să merg
să îmi fac ordine în treburi, pe limbajul doctorilor asta
însemnând “pregătește-te să mori”. Înseamnă să
încerci să le spui copiilor totul. Credeai că ai timp 10
ani să faci asta, însă trebuie să o faci în câteva luni.
Înseamnă să-ți iei rămas bun. Am trăit cu acel
diagnostic toată ziua.
Mai târziu, în acea seară, mi s-a făcut o biopsie: mi-au

băgat pe gât un endoscop, prin stomac și intestine,
până la pancreas, și, cu un ac, au prelevat câteva
celule din tumoare. Eu eram anesteziat, dar soția mea
care era acolo mi-a spus că doctorii au început să
plângă când s-au uitat la microscop. Era o formă
foarte rară de cancer pancreatic care se putea vindeca
prin operație. M-am operat și din fericire acum sunt în
regulă. Ăsta a fost momentul în care am fost cel mai
apropiat de moarte și sper că asta să fi fost pentru încă
multe decenii. Acum, că am simțit pe pielea mea, pot
spune niște lucruri cu o mai mare certitudine decât
când moartea era doar un concept pur intelectual.
Nimeni nu vrea să moară. Chiar și oamenii care vor să

ajungă în rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Și
totuși, moartea e destinația pe care o împărțim toți.
Nimeni nu a scăpat de ea vreodată. Și așa și trebuie să
fie, pentru că moartea este cea mai mare invenție a
vieții. Este agentul schimbării. Curăță vechiul pentru a
face loc noului. Acum, voi sunteți noul, dar, într-o zi,
nu prea departe, veți fi vechi și veți fi înlăturați. Îmi
pare rău să fiu așa dramatic, dar acesta e adevărul.
Timpul fiecăruia este limitat, nu îl consuma trăind

viața altora. Nu te lăsa captiv al dogmelor, adică nu
trăi după regulile altora. Nu lăsa zgomotul părerilor
altor persoane să amuțească propria ta voce
interioară. Și, cel mai important, ai curajul să îți
urmezi inima și intuiția. Ele știu deja ce vrei să devii.
Orice altceva e pe plan secund.
Vă mulțumesc tuturor foarte mult!”
Întreg discursul lui Steve Jobs este genial, așa cum deja
ți-ai dat seama, dar fragmentul pe care l-am reluat mai
jos, mi se pare cel mai revelator dintre toate.
“Să ții minte că vei muri e cel mai bun mod pe care
eu îl știu de a evita capcana de a te gândi că ai ceva
de pierdut. Ești deja dezbrăcat. Nu există vreun motiv
să nu îți urmezi inima.”
Pentru că m-a făcut să înțeleg faptul că n-am nimic de

pierdut, ci numai și numai de câștigat. Și de aceea
împart aceste lucruri cu tine. Pentru că îmi doresc din
tot sufletul să trăiești în LUMINĂ și să lași astfel
COMOARA care ești să STRALUCEASCĂ.
Ca să-l adaptez pe un alt om de la care am învățat
enorm, George Copos, și glumind puțin, 50%
problemă e rezolvată. Adică eu vreau! Mai rămâne
să vrei și tu.
2. FII RECUNOSCĂTOR
Una din nenumăratele familii ajutate de Gigi Becali a

găsit la un moment dat de cuviință să folosească banii
dați de acesta pentru treburile gospodărești și refacerea
casei avariată de inundații, pe diferite distracții,
plimbări cu taxiul ș.a.m.d.
În căutare de scandal și titluri spectaculoase, ca de

obicei, un post de televiziune l-a contactat pe Becali,
care a dat un răspuns de o înțelepciune cum rar ți-e dat
să vezi, servindu-ne tuturor o lecție incredibilă despre
recunoștință.
“Am să le mai dau bani!”, a fost primul răspuns care i-

a lăsat cu gura căscată pe toți din studio. "Ei nu au avut
niciodată atâția bani pe mână și având o viață tristă,
au zis să se bucure și ei de micile plăceri ale vieții. Și
am să vă spun o întâmplare: pe vremea când tatăl meu
avea oi, mama a descoperit că ciobanii ne furau.
- Ăștia ne fură, i-a spus mama tatălui meu.

- N-are nimic!
- Cum adică n-are nimic?! Ăștia ne fură și tu zici
că n-are nimic?!
- Mulțumesc lui Dumnezeu că fură ei de la mine și
că nu fur eu de la ei!”
Câtă înțelepciune, cât tâlc, câtă recunoștință în această

poveste. Aveți impresia că această recunoștință n-a
contribuit la ceea ce este Gigi Becali astăzi? A
contribuit din plin. Pe lângă inteligența, curajul și
multe alte calități pe care le are, recunoștința și-a jucat
pe deplin rolul.
În viață sunt foarte importante alegerile pe care le

facem, dar și întâmplarea are un rol important. De
aceea atunci când cineva te invidiază, spune și tu ca
tatăl lui Gigi Becali: “Mulțumesc lui Dumnezeu că mă
invidiază el pe mine și nu eu pe el”. Când cineva te
vorbește de rău, spune și tu: “Mulțumesc lui Dumnezeu
că mă vorbește el de rău și nu eu pe el”. Când te
gândești că cerșetorul care ți-a cerut un leu îl va folosi
să-și ia băutură, dă-i-l și mulțumește că cere el de la
tine și nu ceri tu de la el!
Deci, pentru a lăsa comoara să strălucească, fii

recunoscător pentru cine ești. Pentru ce ai. Fii
recunoscător pentru ce nu ai încă, pentru că urmează să
primești. Fii recunoscător pentru oamenii din viața ta,
indiferent că au plecat, indiferent că au rămas. Trăiește
în lumină, fii recunoscător și lasă comoara să
strălucească!
3. FII ÎNCREZĂTOR
Fără încredere nu poți face lucrul cel mai important

când vine vorba de absolut orice pe lumea asta: SĂ
ÎNCEPI.
Când Steve Jobs a înființat într-un garaj compania

Apple alături de Steve Wozniak, crezi că știa cum o să
facă iPhone-ul? Sau celelalte minunății pe care Apple
le-a produs de-a lungul timpului?
Nu! N-avea nici cea mai mică idee. Avea doar un vis și
încredere totală că va reuși.
Dacă însă preferi să lași locul care ar trebui ocupat de

încredere unor gânduri care te vor ține pe loc, vei
continua să tărăgănezi și, chiar dacă să presupunem
prin absurd te hotărăști totuși să începi, te vei lăsa
păgubaș la primul hop, convins că visul tău nu poate
deveni realitate și că fericirea e rezervată altora.
Fie că-ți place de o fată și nu o abordezi pentru că ți-e

teamă ca nu cumva să fie prea bună pentru tine sau să
te respingă.
Fie că vrei să faci canalul ăla de Youtube la care te tot

gândești.
Fie că vrei să pornești cel mai tare blog care ar putea
exista pe această planetă.
Și lista poate continua la nesfârșit, alege tu ce ți se

potrivește. Nimic din toate astea, fără încredere, nu vei
realiza vreodată.
Zi-mi și mie, cum Doamne iartă-mă, știi dacă fata de

care îți place este sau nu este bună pentru tine, dacă nu
o cunoști? Cum știi dacă o să te respingă sau nu? Iar
dacă te respinge, de ce ar fi acesta un lucru rău, când
orice respingere din partea unei femei nu înseamnă
altceva decât: “Nu te pot face fericit, nu-ți pierde
timpul cu mine”.
Ce e așa dificil să pornești canalul acela de Youtube?

Ai nevoie de un telefon cât de cât și o idee.
Sau blogul la care te tot gândești? Ai nevoie de un

calculator sau un laptop și mii de tutoriale despre cum
se face.
Trebuie să fii încrezător că vei reuși. Trebuie să crezi

în visul tău și să-l urmezi. Visul trebuie urmat! Nu
părerile și neîncrederea emanată de cei din jur, pe care
trebuie sa îi elimini neapărat din viața ta.
Nu poți schimba oamenii din viața ta, așa că e
momentul să schimbi oamenii din viața ta.
Tare, nu?! Mai citește o dată asta, dacă nu ai înțeles din

prima și renunță la toți cei care îți sporesc
neîncrederea.
“Dacă ideea ta era bună, o folosea altcineva înainte

până acum.”
“N-ai nicio șansă pentru că habar n-ai să cânți! Sunt

atâția oameni talentați care nu reușesc în domeniul
ăsta și vii tu să spui că te-apuci de cântat?!”
“Oprește-te și apucă-te de lucruri serioase, până nu e

prea târziu!”
Ți-am redat doar câteva dintre părerile celor din jurul

meu pe care am fost foarte dezamăgit să le primesc, dar
i-am eliminat din viața mea și mi-am văzut de treabă.
Iar acum, mă pot bucura că piesele mele au fost
ascultate de milioane de oameni, că ideea mea de a
vinde tricouri a fost materializată, că mă pot trezi la ce
oră vreau, mă pot pune la somn la ce oră vreau, iar în
acest interval fac tot ceea ce îmi doresc. Iar acum mă
bucur că scriu această carte și fac acest lucru cu
încredere deplină că și tu, la fel ca mine, simți că
trebuie neapărat să trăiești în lumină, să fii
recunoscător, să fii încrezător și să lași comoara să
strălucească!
4. FII CURAJOS
Într-un moment greu al vieții mele, mi-am pus o

întrebare la care am primit răspuns instant:
- Oare ce ar face Dumnezeu în locul meu?!

- Nu s-ar plânge, nu s-ar teme!
Vezi tu, mulți în ziua de azi confundă curajul cu

tupeul, două lucruri diametral opuse, deoarece eu
consider tupeul doar o altă formă de manifestare a
fricii, fiindcă nesimțirea nu poate fi calitate indiferent
de unghiul din care o privești.
În timp ce curajul face de cele mai multe ori diferența

între banal și extraordinar. Trebuie să ai curaj să-ți
urmezi visul, iar dacă pe drum se întâmplă să cazi,
trebuie să ai curaj să te ridici.
Nu poți elimina total frica din viață, și nu sunt convins

că e ceva bun să nu-ți fie frică de nimic. Noi oamenii
am fost creați pentru nemurire și de aceea frica este în
strânsă legătură cu instinctul de supraviețuire, însă
rolul ei nu trebuie luat de acolo și folosit ca piedică în
calea tuturor lucrurilor frumoase pe care merităm să le
trăim.
Trebuie să ai curajul de a nu te plânge. Vina pentru

nereușitele tale, pentru lucrurile rele care ți se
întâmplă, pentru dezamăgirile trăite, poate că nu îți
aparține ție, dar cu siguranță responsabilitatea de a
merge mai departe nu e a altcuiva decât a ta.
De aceea trebuie să trăiești în lumină, să fii

recunoscător, să fii încrezător și să ai curajul de a lăsa
comoara să strălucească!
5. ZÂMBEȘTE
Da! Zâmbește! Sau și mai bine, RÂZI! Râzi cu poftă.

Râzi cu dureri de burtă. Râzi până nu mai poți să
respiri.
Trebuie să privești partea plină a paharului, chiar dacă

de multe ori situația stă ca-n discuția dintre Nicu Rață
și Ardiles într-o scenă din Las Fierbinți:
“Mă, Ardiles, eu sunt învățat să văd partea plină a

paharului, dar nu știu cum să-ți spun eu ție că partea
ta plină e mai mult goală, iar aia goală e mai mult
plină”
Râzi, pentru că oamenii care nu râd, nu sunt oameni
serioși.
Râzi, pentru că “viața e frumoasă, dar merită trăită”,

vorba lui Hagi.
Iar fără trăire, cuvintele sunt mai goale decât femeile

din Playboy.
Râzi, pentru că “dacă nu ai simțul umorului ești de tot

râsul”, vorba lui Mihai Ioan (Crețu’, fost șef al galeriei
Rapidului).
Râzi cum râdea Obama în facultate, când după un

joint le-a zis tuturor cu gura până la urechi că el va
fi primul președinte negru din istoria SUA.
Râzi pentru că meriți. Meriți să trăiești în lumină, să fii

recunoscător, să fii încrezător, să ai curaj și, zâmbind,
meriți să lași comoara să strălucească.
6. ANTRENEAZĂ-TE
“M-am întâlnit cu Cristiano Ronaldo pe teren, o

singură dată, la un corner. Eu țineam bara, iar apoi m-
am lovit de el și nu știu, sincer, cine era mai tare:
Cristiano sau bara.”
Sunt cuvintele fotbalistului român Florin Andone când

i s-a adresat o întrebare legată de duelul pe care l-a
avut cu celebrul fotbalist portughez.
Succesul nu este un cont baban într-o bancă, o vilă de

lux sau mașini scumpe. Succesul este în primul rând un
obicei. Dacă te uiți puțin atent la oamenii de succes,
vei vedea că toți, fără excepție, au dezvoltat de-a
lungul timpului obiceiuri sănătoase.
Cristiano Ronaldo este cât se poate de evident că face

parte dintre ei, iar faptul că adversarii săi nu știu cine
este mai tare, el sau bara, nu se datorează contului din
bancă sau vilelor pe care le are, ci obiceiurilor
sănătoase pe care le-a dezvoltat.
Cristiano Ronaldo vine la antrenament primul și pleacă

ultimul. Nu numai că se antrenează în permanență, dar
o face cu o seriozitate și un profesionalism impecabil.
Restul - banii, vilele, mașinile ș.a.m.d. vin în mod
firesc la cei care dezvoltă obiceiuri sănătoase.
De aceea sunt de părere că suntem ceea ce ne antrenăm
să fim. Și asta zi de zi.
Am avut deosebita plăcere să-l cunosc pe Răzvan

Petre, un fost junior al Rapidului, în prezent practicant
de arte marțiale, de la care am reținut o vorbă
fabuloasă, pe care o știe la rândul lui de la un sensei:
“La competiții, poți fi campion și din întâmplare.

Important este să fii campion zi de zi!”
Și câtă dreptate poate avea! Pentru că la competiții poți

cel mult câștiga o medalie de aur. Dar dacă trăiești în
lumină, ești recunoscător, încrezător, ai curaj, zâmbești
și te antrenezi să lași comoara să strălucească, ai mult
mai mult de câștigat.
7. ÎNVAȚĂ
Când mi se adresează întrebarea “Ce școală ai

terminat?”, nu am o stare de prea mult calm. Este
printre cele mai enervante întrebări, din punctul meu de
vedere. Cum adică ce școală am terminat? Ți se pare
cumva că am încetat să învăț? Sunt în permanență la
școală. Singura diferență este că acum mă bucur de
avantajele libertății de alegere și pot decide singur ce
anume vreau să studiez.
La fel cum o bancnotă nu-și schimbă valoarea
indiferent prin mâna cui trece, la fel nici timpul nu stă
în loc pentru nimeni. Timpul trece, iar noi nu putem
face nimic în privința aceasta. Ceea ce depinde de noi
este dacă îl pierdem sau îl câștigăm. Iar timpul petrecut
fără a învăța ceva nou, este pierdut. De asemenea
timpul petrecut pentru a învăța ceva ce nu-ți este de
folos este la rândul său pierdut.
Recordul meu în fața calculatorului a fost de 24 de ore,

timp în care am devorat totul despre ceea ce înseamnă
email marketingul. Și asta pentru că știam la ce îmi
folosește.
Am petrecut ore-n șir învățând Photoshop, Adobe

Illustrator, editare video, Wordpress, Copywriting. Am
învățat despre transfer serigrafic, DTG, imprimare cu
PS Film. Am studiat în amănunt Codul Civil, legislația
comercială, legea dreptului de autor, pentru a ști ce am
voie să fac și ce nu. Pentru a ști cum să mă protejez în
fața celor care ar putea să-mi fure ideile.
Am văzut în tot acest timp tot felul de oameni care

credeau că dacă îmi petrec atâta timp în fata
calculatorului, înseamnă că mă joc ceva, că pierd
timpul.
Alți oameni, când am început să am rezultate și să
culeg roadele a ce am învățat, mi-au zis ceva de genul:
“Te doare la bască, tu muncești de-acasă!”
N-am muncit niciodată de acasă. Eu în realitate am

dormit la birou!
Iubesc la nebunie să învăț! Și n-o să încetez să fac asta

vreodată. Mai ales acum, când accesul la educație este
la un singur click distanță.
Cu această carte însă, fac ceva nou, ceva ce nu am mai

făcut niciodată: ÎNVĂȚ, ÎNVĂȚÂNDU-TE PE TINE.
Învăț spunându-ți că trebuie să trăiești în lumină, să fii
recunoscător, încrezător, să ai curaj, să zâmbești, să te
antrenezi și să înveți să lași comoara să strălucească!
Partea II
Șapte sfaturi (sau RUGĂMINȚI)
1. NU ASCUNDE COMOARA
Foarte multe pietre prețioase alcătuiesc comoara despre

care îți vorbesc, iar ceea ce este minunat, este că, deși
au ceva în comun, fiecare în parte este diferită.
Unele au în componență talent artistic, altele pricepere

în construcții. Unele au în componență flerul pentru
afaceri, altele darul unei profesii. Iar lista acestor pietre
prețioase despre care îți vorbesc este foarte lungă și
foarte variată.
Și, pentru că ți-am spus deja la început că,

împreună, toate comorile formăm un tezaur cum n-
a existat vreodată, pe lângă faptul că trebuie să
conștientizăm că suntem o comoară, trebuie de
asemenea să știm și că avem obligația de a face
parte din tezaur.
De aceea orice gând de a ascunde comoara trebuie

eliminat din start.
Iată cât de frumos a explicat Iisus, în Evanghelia după
Matei (25 – 14-27)
Și mai este că un om care, plecând departe, și-a

chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa.
Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia

unul, fiecăruia după puterea lui și a plecat.
Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanți a

lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți.
De asemenea și cel cu doi a câștigat alți doi.
Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o

groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.
După multă vreme a venit și stăpânul acelor

slugi și a făcut socoteala cu ele.
Și apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a

adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți
mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei.
Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și

credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste
multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis:
Doamne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am
câștigat cu ei.
Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și

credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste
multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant,

a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care
seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai
împrăștiat.
Și temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul

tău în pământ; iată ai ce este al tău.
Și răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă

vicleană și leneșă, știai că secer unde n-am semănat și
adun de unde n-am împrăștiat?
Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi,

și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă.
Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are

zece talanți.
Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar

de la cel ce n-are și ce are i se va lua.
Nu te teme într-atât încât să crezi că această comoară
este una care poate fi pierdută la fel cum sunt alte
comori. Singurul mod prin care poate fi pierdută
este să nu faci nimic pentru a o înmulți. Să nu faci
nimic pentru a-i crește valoarea. Să nu o împarți cu
nimeni.
Un exemplu la propriu în acest caz este al banilor pe

care îi pierzi fără să-ți dai seama, dar de fapt tu crezi
că-i protejezi necheltuindu-i. Dacă-i ții la bancă, din
cauza dobânzii 0 care ți se oferă, pierzi datorită
inflației, undeva la 5% pe an din total.
În schimb, dacă-i investești, treburile se schimbă.
Nu dezvolt subiectul, dar sper că te-am făcut suficient

de curios încât să începi să înveți despre investiții, și,
de asemenea, sper că am fost suficient de clar cu
privire la comoară.
Cu siguranță vei pierde pe o parte și vei câștiga pe alta,

dar și-atunci când pierzi câștigi dacă înveți lecția. În
schimb, dacă o ții ascunsă, o vei pierde de tot.
Și nu e deloc cum trebuie. Nu e deloc frumos.
2. CREDE
Știi ce mi se pare cel mai amuzant la cei care spun că

expresia “Crede si nu cerceta” aparține Bibliei? Faptul
că tocmai ei cred și nu cercetează cui aparține în
realitate!
Citatul îi aparține filosofului grec Celsus și nu se

regăsește nicăieri în Biblie.
Dar dacă mă întrebi pe mine, tot ce am cercetat până

acum, m-a adus la concluzia că cel mai important este
să crezi.
Și nu sunt singurul. Lev Tolstoi a ajuns la aceeași

concluzie. Iar în cartea “Spovedanie” dezbate
problema într-un mod amplu și clarifică acest lucru
mult mai bine decât aș putea să o fac eu în acest
moment. Te rog să o citești când ai timp.
De mic copil am crezut. În Dumnezeu, în mine, în

oameni. Și de aceea poate că am avut și privilegiul de a
descoperi mult mai repede decât o fac alții ce anume
îmi place să fac.
Îmi aduc aminte și acum prima poezie pe care am

scris-o. Aveam 10 ani. Și oricât de copilărească mi s-ar
părea acum, încă o consider cea mai tare poezie pe care
am scris-o vreodată.
Eu văd viața
Ca un vis prea sfânt
Care a-nceput
Atunci când m-am născut
Și se va sfârși
Atunci când voi muri
De atunci am fost foarte conștient de faptul că sunt

stăpânul visului meu, fiind astfel scutit de a lupta
pentru a-l transforma în realitate, fiind suficient să îl
trăiesc!
Și poate tocmai de aceea filmul “The Secret”, pe care,

dacă ai ajuns până aici, sunt șanse foarte mari să-l fi
văzut la rândul tău, nu mi-a schimbat viața. M-a făcut
doar să nu mai am dubii cu privire la ceea ce cred. Tot
ce este în acel film a fost deja rezumat într-o singură
frază, acum aproximativ 2000 de ani, de către Iisus:
De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă,

să credeți că le-ați primit și le veți avea.
Prin aceasta faci două lucruri: ești recunoscător și
încrezător. Pentru că dacă Îi ceri lui Dumnezeu ceva
sub altă formă decât: “Mulțumesc Doamne pentru ceea
ce mi-ai dat deja, și cu răbdare aștept să ajungă la
mine” și în schimb spui: “Doamne, te rog să-mi dai
cutare lucru”, de fapt transmiți faptul că nu ai
încredere deplină că Dumnezeu îți va da și totodată îi
pui și condiții, în sensul că, subtil, condiționezi
recunoștința de primirea acelui lucru.
Și nu e deloc cum trebuie! Nu e deloc frumos!
3. AI RĂBDARE
Știu ce zici. Dar, nu!
Sub nicio formă nu mă refer la răbdare cu sensul

răbdării pe care a avut-o părintele Cleopa, atunci când,
ca test pentru intrarea în călugărie, i s-a dat să bată un
copac cu un bici, până când va veni cineva să-i spună
să se oprească.
Nici n-aș avea cum să-ți spun asta. Ar fi în contrast

total cu tot ceea ce am trăit până acum, începând cu un
episod din copilărie, când, pe la vârsta de 3 ani, înainte
de culcare, am urlat până am adormit că eu vreau să fie
zi și vreau să fie zi acum, până în ziua de astăzi, când,
încă lupt cu mine în încercarea de a nu mai fi atât de
impulsiv.
Când îți spun să ai răbdare, mă refer cu sensul de a nu

lăsa dezamăgirile, hopurile, piedicile pe care le
întâlnești, să te oprească să-ți trăiești visul. Să nu le lași
să te facă să renunți. Să nu le lași să-ți ia credința în
faptul că dacă ești recunoscător și încrezător, vei avea
ce îți dorești. Cu sensul acesta îți spun să ai răbdare.
4. JUDECĂ
Iar când spun asta, mă refer inclusiv să judeci oamenii.

Sunt sătul de clișeul acela cu “nu judeca oamenii, că
nu ești în locul lor și nu știi ce-au făcut și bla bla bla”.
Eu cred că trebuie să ne judecăm unii pe alții și am să-
ți spun și de ce, dar înainte vreau să-ți spun altceva, ca
o mică paranteză:
Am avut o discuție cu cineva pe tema asta în urmă cu

ceva timp:
- Nu-mi plac oamenii care-i judecă pe alții. Mi se

par ipocriți, răi și invidioși, mi-a spus persoana
respectivă.
- Deci să înțeleg că nu ai o părere prea bună
despre tine, nu-i așa?!, a fost replica mea ce a
stârnit o privire de nedumerire.
- Păi ce altceva ar trebui să înțeleg eu, din moment
ce tocmai, judecându-i pe cei care îi judecă pe
alții, te-ai alăturat lor?
Mă rog, am un dar foarte ciudat de a nu fi pe plac deloc

atunci când nu sunt de acord cu părerea cuiva.
Să revin la argumentele cu privire la faptul că trebuie

să ne judecăm unii pe alții. Eu cred că numai așa putem
identifica dacă ne putem fi de folos sau dacă ne
încurcăm unii pe alții. Ca o mică paranteză, nu sunt și
nu voi fi niciodată de acord cu a da verdicte, însă asta
este cu totul și cu totul alt lucru. Dacă pe mine mă
deranjează ceva la cineva și din cauza acestui lucru nu
mai vreau să am de-a face cu persoana respectivă, asta
nu înseamnă că persoana respectivă nu are niște
calități, nu înseamnă că n-are dreptul la demnitate,
libertatea de a face tot ce își dorește, cu condiția să se
oprească acolo unde începe libertatea altcuiva și așa
mai departe.
Însă nu mi se pare deloc normal să ducem vorba “Nu

judeca!” în sfera corectitudinii politice pentru că nu e
cazul.
Tupac a spus o vorbă mare în legătură cu aceste
lucruri: “Dacă mi-ai greșit, nu-ți vreau răul. Vreau să
te văd în continuare mâncând și vreau să te văd
mâncând vesel și fericit. Doar că nu la masa mea!”
Judecă, deci. Gândește. Iar când vine vorba de dat un

verdict, încearcă să alegi ce e mai bine pentru tine, fără
a face rău cuiva.
5. CITEȘTE
Pentru mine a citi, reprezintă o scurtătură pe drumul

meu spre succes. Pentru că acumulez câte puțin din
experiența altor oameni. Pentru că mă scutesc de niște
greșeli, trăgând totodată învățămintele ce decurg din
ele. Pentru că, regăsindu-mă de multe ori în anumite
teorii și cugetări, îmi întărește convingerea că nu sunt
singurul care gândește astfel.
Totuși, după ce citesc o carte, nu trec imediat la

următoarea. Consider că trebuie îmbinat cititul cu
acțiunea. Iar dacă nu se poate acest lucru, prefer
acțiunea în locul cititului.
Îți redau mai jos o listă cu niște cărți pe care ți le

recomand din tot sufletul. Despre unele ți-am vorbit
deja în rândurile de mai sus. Despre altele nu. Dar îți
promit un lucru: VEI AVEA FOARTE MULT DE
CÂȘTIGAT DACĂ LE CITEȘTI. Iată lista:
- Paulo Coelho – “Alchimistul”, “Jurnalul unui

mag” și “Învingătorul e întotdeauna singur”
- Mark Manson – “Arta subtilă a nepăsării” și
“Cum să atragi femei prin intermediul
sincerității”
- Lev Tolstoi – “Spovedanie”
- Nicolae Steinhard – “Dăruind vei dobândi”
- Marcus Aurelius – “Meditații”
- DAN PENA – “PRIMELE TALE 100 DE
MILIOANE DE DOLARI” (pe-asta ar fi trebuit
să o pun pe primul loc dacă aș fi făcut un
clasament și nu o recomandare)
6. FII SIMPLU
După cum vezi nu prea bat câmpii dezvoltând în zeci

de pagini ce poate să fie spus în câteva rânduri. În
cazul acesta, mărimea chiar nu contează, ca să o spun
pe înțelesul tuturor. Deci fii și tu la fel. Câștigi timp.
Nu te complici. Și ajungi mai repede la destinație. Ți-o
zice unul care credea că pentru a scrie o carte trebuie să
și să, iar apoi să, dup-aia să... până când a primit cel
mai bun sfat cu putință: “PUNE MÂNA ȘI SCRIE-O!”.
Și cu siguranță îmi dai dreptate, pentru că altfel nu ai fi
ajuns până aici. Ai fi încetat să citești demult. Deci...
cum zic și latinii “Quod erat demonstrandum,
demonstratum est”. Și cu asta basta, că ar fi culmea ca
acesta să nu fie cel mai scurt fragment din această
carte!
7. ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA
De cele mai multe ori, nu noi suntem de vină pentru

lucrurile rele care ni se întâmplă, chiar dacă nu suntem
nici 100% nevinovați. Deoarece facem greșeli la rândul
nostru. Facem alegeri proaste de foarte multe ori. Fie
din naivitate, fie că avem ca realizări rodul unor
dorințe, care nu ne sunt folositoare pe termen lung. Și
exemplele pot continua. Dar, vezi tu, dacă cineva îți dă
un pumn și te trimite la pământ, vina este a aceluia care
ți-a dat pumnul. Dar responsabilitatea de a te ridica și a
merge înainte îți aparține ție. Acel “cineva” poate fi o
dezamăgire în dragoste. Pierderea cuiva drag. O
nereușită pe plan profesional... și lista poate continua.
De aceea este foarte important să-ți asumi

responsabilitatea eșecurilor.
Am simțit pe propria piele ce înseamnă

dezamăgirea. Oameni care ar fi trebuit să-mi
întindă o mână să mă ajute să mă ridic, au folosit-o
ca să mă trimită și mai rău la podea. Oameni care
îmi spuneau: “Ai nevoie de ceva, te-ajut imediat!”, în
momentul în care le-am cerut ajutorul s-au spălat
pe mâini și au zis că nu e treaba lor. Deși eu nu i-am
refuzat oridecâteori aveau nevoie de ceva.
Am fost foarte supărat și foarte dezamăgit pe moment,
dar cineva mi-a spus o vorbă pe care nu am s-o uit și o
împărtășesc cu mare drag cu tine:
“NU TE MERITĂ. SINGURA PROBLEMĂ E CĂ

DUMNEZEU ȚI-A ARĂTAT ASTA MULT MAI
REPEDE DECÂT TE AȘTEPTAI”.
A fost momentul din care am început să-mi asum

responsabilitatea pentru propria mea fericire. A fost
momentul în care am încetat sub toate formele cu
putință să mai am așteptări de la altcineva în afară de
mine.
Ai văzut “Rock‟n Rolla?” E o replică foarte tare în

film la un moment dat: “Nu pui întrebări, nici minciuni
n-ai să auzi!” Adaptată la contextul acestui fragment,
această frază s-ar traduce prin: “Fără așteptări, nici
dezamăgiri nu vei avea”.
Deci, și cu asta închei și această parte, te rog să-ți

asumi responsabilitatea pentru ceea ce ți se întâmplă.
Până la urmă, oamenii vin și pleacă. De la naștere și
până la moarte, singura persoană care îți este alături
mereu este cea din oglindă. Ești singurul tău prieten
adevărat, iar când îți vei asuma responsabilitatea
acestui lucru vei vedea cum totul începe încet-încet să
se așeze și să fie așa cum ai nevoie să fie.
Partea III
Șapte povestiri și tot atâtea lecții
1. NU EXISTĂ COINCIDENȚE
Eram clasa a 9-a. B mai exact. “Mircea Vulcănescu”

pentru cine vrea și mai multe informații. Etajul 1
pentru cine vrea să le știe pe toate! A intrat ăsta în
clasă, naiba știe de ce, și s-a găsit să scrie tocmai pe
banca mea: “Forza Rapid!”. L-am speriat când am
țipat la el: “Băăăăă! Tu ești rapidist?!” Credea că țin
cu altă echipă, când de fapt eu eram super entuziasmat
că, în sfârșit, în tot liceu plin de steliști, întâlnisem un
rapidist.
Ce-a urmat?! Vă zic pe scurt:
Radu e născut în aceeași zi cu mine, același an, același

spital. Suntem amândoi rapidiști. Am învățat în același
liceu, am stat în același cartier. Am muncit amândoi în
Irlanda. Am muncit amândoi și în Anglia.
Radu a fost căsătorit șase ani cu Corina. Au făcut nunta

în noiembrie. Eu am fost căsătorit șase ani cu
Ruxandra. Tot în noiembrie am avut nunta. Radu a
divorțat de Corina și s-a combinat cu Ruxandra (altă
Ruxandra, nu vă gândiți la prostii! El a avut
întotdeauna gusturi mai bune decât mine!). Deci, dacă
te cheamă Corina și te regăsești in ce am scris până
acum...
Ce am învățat de la Radu? O grămadă! Dar ce e cel

mai important: NU EXISTĂ COINCIDENȚE!
TOTUL SE ÎNTÂMPLĂ LA TIMP! TOTUL SE
ÎNTÂMPLĂ CU UN SCOP!
2. CEA MAI MARE BUCURIE – NU AM

NICIO DATORIE
L-am cunoscut pe Jean Valvis în 2006. Se hotărâse să

dea acțiuni la Rapid suporterilor. Unul dintre ei am fost
eu. Acest lucru nu a schimbat viața Rapidului, dar...
Doamne, Dumnezeule, în ce mod a schimbat-o pe a
mea!
În primul rând, eu fiind un copil dintr-o familie nici

prea-prea, nici foarte-foarte, aveam impresia că
oamenii bogați sunt prin definiție oameni răi. Ceea ce
este nu numai neadevărat. Dar după ce l-am cunoscut
pe Jean Valvis pot afirma cu tărie că nu poți ajunge
bogat dacă nu ești un om bun! Dacă nu ești un om
bun, poți ajunge cel mult multi-miliardar în cea mai
puternică monedă de pe pământ! Dar bogat, niciodată!
Iar Jean Valvis este un om foarte bun! N-avea cum să
nu ajungă bogat!
Dar ca să revin: în 2006, am fost pus de actualul patron

al Aqua Carpatica și Domeniile Sâmburești la aceeași
masă cu niște oameni extraordinari: Florian Pittiș, Nicu
Constantin, Dan Grigore. Se întâmpla pe 13 decembrie,
la hotel Novotel din București. Conferința de presă prin
care se anunța un lucru inedit în fotbalul românesc.
Primii suporteri acționari ai unei echipe de fotbal.
“Până la urmă Rapid va ajunge o echipă europeană!

AJUTAT DE ROATA ISTORIEI”. A fost finalul
discursului pe care l-am ținut și care mi-a atras
simpatia tuturor celor prezenți.
Niciodată până atunci nu am plecat de undeva cu o atât

de mare încredere în mine. Cu o atât de mare motivație
și cu o atât de mare certitudine că sunt în stare de orice,
cu condiția să am intenții bune și frumoase.
Acțiunea lui Jean Valvis nu s-a concretizat la propriu.

Nu am devenit acționar la Rapid. George Copos a făcut
o inginerie tipică lui, comasând acțiunile înainte de
finalizarea tranzacției inițiate de JV, astfel încât
transferul acțiunilor a fost imposibil de realizat.
Aproape toți dintre cei cărora Jean Valvis le-a oferit
acțiuni l-au blamat tot pe el pentru acest lucru. “A vrut
să-și facă imagine!”. “A fost vorbit cu Copos și noi am
picat la mijloc”. Asta ca să le spun doar pe cele care
pot fi redate.
Eu nu am gândit așa. Și i-am scris o scrisoare pe care

sunt sigur că o ține minte și acum. O scrisoare din
suflet, care să-i stea mărturie peste timp, a imensei
recunoștințe pe care i-o port. Scrisoare la care
răspunsul primit a fost una dintre cele mai mari bucurii
primite vreodată: “Leasă Dragoș este prietenul meu!”.
Am mai avut sentimentul acesta prima oară când am
pus piciorul în Londra. Atunci când am avut în față
Tower Bridge-ul pe care l-am admirat cu un dor
extraordinar din clasa a 6-a când îl priveam pe coperta
manualului de limba engleză, am avut sentimentul clar,
că pot face absolut orice îmi doresc. Același sentiment
l-am avut și când Jean Valvis a spus despre mine că
suntem prieteni.
Și pentru că nu vreau să vă las cu impresia că titlul n-

are vreo legătură cu ce am scris până acum, am să vă
redau o replică extraordinară pe care mi-a dat-o Jean
Valvis în 2009, după ce a finalizat vânzarea brandului
“La Dorna” către Lactalis. Cu ceva timp în urma
vânduse și Dorna către Coca-Cola. Rețineți:
“Suntem în plină criză mondială și n-am nicio
datorie! Știi cât de mult contează asta?! Nici nu-ți
imaginezi!”
Sunt pe deplin recunoscător pentru faptul că în acest

moment nu am, la rândul meu, vreo datorie. Nici
morală. Nici financiară! Un lucru extraordinar având în
vedere vremurile pe care le trăim.
3. NU TE MAI AGITA ATÂT...
L-am cunoscut pe RAPPA prin 1995, când am fost

colegi de vise și de școală, în generala nr. 178 de pe
strada Dridu, în cartierul Dămăroaia.
Ne-am reîntâlnit în vara lui 2008 înaintea unui meci

Rapid-Dinamo. A urmat o perioadă în care, pe lângă
piesele noastre pe care probabil le știi deja, iar dacă nu,
te invit să dai un search pe Youtube la Leasă Rappa și
le vei găsi cu siguranță. Reiau: pe lângă piesele
compuse împreună am creat niște amintiri fabuloase.
Amintiri pe care nu am sa vi le împărtășesc. Nu de alta,
dar nu am in fraze talentul pe care îl are el în versuri.
Tot ce pot să vă spun este că amintirile noastre sunt la
fel de tari ca versurile lui.
Pot să vă împărtășesc însă o replică pe care mi-a dat-o

în 2010. Pe vremea aceea prezentam emisiunea
HipHopera la Radio 3net Florian Pittiș, iar vara am
plecat la mare într-o tabără de vacanță cu întreaga
echipă de acolo. La un moment dat, văzându-mă
îngândurat, mi-a spus ceva ce n-am să uit vreodată:
“NU TE MAI AGITA ATÂT. CE CAUȚI TU NU

ESTE PE LUMEA ASTA. ÎMPACĂ-TE CU
IDEEA”.
Și m-am împăcat. Am început să caut lucruri care pot fi

găsite aici. Și le-am găsit. Unele mi-au plăcut, altele
nu. Pe unele aș fi vrut să le păstrez, pe altele mă bucur
că n-am făcut-o. Și am învățat că trebuie să renunți la
ce nu poți păstra pentru a putea primi ceva ce nu poți
pierde niciodată.
Așa că, oridecâteori vei fi îngândurat, oridecâteori te

vei simți trist, ține minte vorba asta: NU TE MAI
AGITA ATÂT...
4. ÎNVAȚĂ SĂ NU DEPINZI DE NIMENI
Instrumentul meu preferat este toba. Atât de pasionat

am fost de acest instrument pe vremea când eram copil
și mergeam la nunțile din sat, încât mi-am dorit enorm
să am un set de tobe acasă.
Nu l-am primit. Și după nenumărate amânări ale alor
mei: că săptămâna următoare, că n-avem bani, că nu
mai au... M-am hotărât să nu mai aștept. Într-o zi, la
țară, când bunicii mei erau plecați la muncile câmpului,
am scos toate oalele din casă, le-am pus pe uluci, am
rupt două bețe din copac și am început să bat la tobe.
Atât de fericit eram cum nici nu vă puteți imagina.
Nu-i de mirare că toba este instrumentul preferat în

Giulești, de asemenea. La Rapid, TOBA rămâne un
simbol incredibil.
Și că tot am adus vorba, în deplină legătură cu

subiectul acestui fragment, într-o zi, fermecat de ceea
ce eu am numit festivalul fularelor, mi-am dorit și eu
unul. Rapidiștii vechi își amintesc cu siguranță că toate
cântecele galeriei erau însoțite de învârtirea puțin
deasupra capului a fularului alb-vișiniu..
Aceleași scuze: că mâine, că săptămâna următoare, că

n-am timp. Până când într-o zi, i-am spus mamei mele
(de fapt i-am urlat, nu i-am spus): “NU VREI SĂ-MI
FACI?! LASĂ CĂ-MI FAC SINGUR!”
Și da. Am învățat să lucrez. Mi-am făcut și fular și

cordeluță. Cât de rău îmi pare că nu le-am păstrat. Dar
nu-i nimic. E ca mersul pe bicicletă. Îmi pot face
oricând altele.
Ceea ce vreau să vă spun, pe scurt, este că de mic copil
am învățat să nu depind de nimeni. Am învățat că nu
trebuie să aștept de la altcineva ceva ce pot face și eu
însumi. Și mă bucur nespus că am deprins această
aptitudine încă de mic, deoarece îmi folosește enorm și
azi.
Învață și tu la rândul tău să faci acest lucru. Te va ajuta

enorm. Chiar dacă nu știi cum, nu-i nimic, ai
răbdare. Vei găsi o soluție. Și când nu o vei găsi, va
veni ea la tine.
5. FIE ROATA ȘI PĂTRATĂ TOT SE-

NVÂRTE EA O DĂTA...
Pe 2 august 1998, în prima etapă a campionatului,

Rapid se deplasa la Pitești pentru a întâlni pe FC
Argeș. Scorul a fost de 1-0 pentru Rapid, dar a avut loc
un prim episod nu foarte plăcut între Adrian Mutu și
Dănuț Lupu. Pe toată durata partidei, primul a avut
sarcina de a-l scoate din joc pe jucătorul Rapidului.
„Nu trebuie să bagi alunecări, înjură-l până cedează”,

i-a spus Iulian Chiriță, pe atunci și el jucător la echipa
piteșteană.
Zis și făcut.
„Bețivule!”, „Afemeiatule!” și alte apelative
neortodoxe au însoțit fiecare acțiune a mijlocașului
giuleștean.
Dănuț Lupu a rezistat, terminând meciul fără să fie

eliminat, dar la final a vrut să spargă ușa vestiarului
echipei gazdă, fiind cu greu oprit de către coechipierii
săi.
Totuși, răzbunarea avea să vină câteva luni mai târziu,

când la o acțiune a lotului divizionar al reprezentativei
României, Mutu și Lupu s-au reîntâlnit în avionul care-
i ducea in Mexic. Tot drumul, Mutu le-a turnat în
pahare lui Lupu și lui Lăcătuș, iar când întârzia își lua
câte-o palmă peste ceafă.
Punct. Întrerup firul povestirii. Pentru că altceva vreau

să-ți spun. Vezi tu, titlul este o axiomă. Dar ți-am spus
ce ai citit mai sus, doar pentru eventualitatea în care ai
putea avea impresia că e o teoremă.
În viață, dacă faci pe cineva să sufere, te va face și pe

tine cineva să suferi. Dacă dezamăgești pe cineva, vei
fi și tu la rândul tău dezamăgit.
Întotdeauna vei aplica zicala: “După faptă și răsplată”,

indiferent ce-ai face. Indiferent ce-ai gândi. Indiferent
ce-ai crede.
De aceea, pe lângă tot ce ți-am spus în această carte
până acum, te mai rog ceva: FĂ ÎN AȘA FEL
ÎNCÂT, ATUNCI CÂND ROATA SE ÎNVÂRTE,
SĂ FIE BINE PENTRU TINE. NU RĂU!
6. SUFERINȚA ESTE CEA MAI BUNĂ

PROFESOARĂ
Mai este nevoie pentru cineva să specific faptul că sunt

RAPIDIST?! Nu cred. Ce înseamnă Rapidul pentru
mine cred ca știi deja. În mare parte. Dar dacă aș
rezuma într-un singur cuvânt ce înseamnă să fii
RAPIDIST, acela este SUFERINȚĂ. Și tocmai de
aceea Rapidul este DIVIN. Să îți explic de ce:
Dacă ești Rapidist, la fel ca mine, știi deja că noi nu

știm să ne bucurăm. Am avut parte de foarte multe
motive de bucurie generate de Rapid:
- Campionatul în 1999 și 2003

- Calificarea în sferturile UEFA 2006
- Cupe și Supercupe ale României...
Dacă ești Rapidist, la fel ca mine, ai trăit și foarte

multe dezamăgiri:
- Craiova 1998
- Finala Cupei cu Steaua în 1999
- Sfertul Cupei UEFA din 2006...
Avându-le pe acestea, mi-am dat seama că bucuria

parcă nu ne definește pe noi. Parcă suferința este
mai aproape de sufletul nostru vișiniu.
Și tocmai de aceea Rapidul este DIVIN.
Vezi tu, e lege de la Dumnezeu ca Fiul Tatălui să fie

răstignit.
Dumnezeu nu a dat de ales. Barabas înseamnă “Fiul

Tatălui”. Indiferent ce ar fi ales poporul acum 2000 de
ani, Fiul Tatălui ar fi fost răstignit.
De aceea avem datoria de a fi precum aurul, care

nu poate fi lămurit decât prin foc. Avem datoria de a
nu irosi suferința. Trebuie să o vedem ca pe o
profesoară. Avem obligația de a nu fugi de ea. Avem
datoria de a o folosi pentru a învia.
Și dacă o privim așa... Mai este suferința... suferință?!

Nu prea...
7. “NU RENUNȚA LA CEVA CE AI, PENTRU
CEVA CE N-AI NEVOIE”
Pe data de 29 septembrie 2001, Tottenham înfrunta

Manchester United, acasă, în Premier League. La
pauză, spre stupoarea tuturor, băieții antrenați de Glenn
Hoddle, conduceau cu scorul de 3-0. Din entuziasm, un
fan al londonezilor a pariat suma de 1000 de lire
sterline pe victoria favoriților săi. Un deznodământ
fericit i-ar fi adus un profit de... 45 de lire.
La finalul partidei câștigată de United cu scorul de 5-3,

Glenn Hoddle avea să dea vina pe momentul celui de-
al treilea gol: “Ne-am ales prost momentul în care să
înscriem golul de 3-0 și am ieșit mult prea relaxați
din cauza asta de la cabine”. Halucinant ca răsturnare
de scor, dar nu despre asta vreau să scriu. Ci despre
fanul lui Tottenham. Oare un om cu 1000 de lire în
buzunar avea nevoie de 45 în plus? Bineînțeles că nu.
Dar a făcut o greșeală imensă: A renunțat la ceva ce
avea, pentru ceva ce nu avea nevoie.
Știu că vorba românească este: “Nu da vrabia din

mână pe cioara de pe gard”. Doar că vorba lui Warren
Buffet: “NU RENUNȚA LA CEVA CE AI, PENTRU
CEVA CE N-AI NEVOIE” mi se pare mult mai tare.
Eu am dat un exemplu legat de bani. Dar acest
principiu se aplică în orice situație. Poate fi un job.
Poate fi o relație. Sunt multe exemple în acest sens.
Dar esențialul rămâne același: “NU RENUNȚA LA
CEVA CE AI, PENTRU CEVA CE N-AI NEVOIE.”
PARTEA IV
Șapte LESISME de folos
1. Singura care spune numai adevărul și nu greșește

niciodată e OGLINDA. Și asta pentru că stă
degeaba și nu gândește!
2. Ai grijă ce-ți dorești, pentru că sigur se întâmplă!
3. Fii altruist! Dar nu da pasă nimănui când ai

poarta goală în față.
4. Banii poate că nu aduc fericirea. Dar când ești

trist e mai bine să ai bani decât să nu ai.
5. Fără sacrificii îți sacrifici visul.
6. Visul nu trebuie îndeplinit. Trebuie TRĂIT!
7. Dacă stăm față în față, iar tu arăți dreapta și eu

îți arăt stânga, deși arătăm ceva diferit, direcția este
aceeași. De aceea gândește-te mereu că indiferent de
forma în care o spunem, scopul nostru este comun:
SĂ FIM FERICIȚI!
PARTEA V
Șapte citate ce mi-au fost de folos. Și sper să-ți fie și

ție!
1. <<Smerenia nu înseamnă să spui: “Vai ce

păcătos și nevrednic sunt eu”, ci să faci fapte
mari și să spui: “N-am facut nimic!”>> –
Sfântul Ioan Gura de Aur
2. “Nu poți trăi în lumea de dincolo în împărăția
în care nu ai trăit pe pământ” – Arsenie Boca
3. “Viitorul aparține celor care cred în
frumusețea propriilor vise” – Eleanor
Roosevelt
4. “Cea mai bună metodă de a prezice viitorul este
să-l creezi chiar tu!” – Abraham Lincoln
5. “Succesul înseamnă să continui când toți
ceilalți renunță” – Alvin Sprecht
6. “Banii nu aduc fericirea. Și nici numărul lor.
Eu am 60 de milioane de dolari și nu sunt mai
fericit decât atunci când aveam 50” – Arnold
Schwarzenegger
7. “Ca să câștigi un război ai nevoie de trei
lucruri: 1 – Bani, 2 – Bani și 3 – Bani” -
Napoleon Bonaparte
PARTEA VI
Șapte fotografii
1. Vaca la păscut
O domnișoară cam pe la 19 ani, intră într-o galerie de

artă și vede tabloul din imagine, însoțit de un preț afișat
de 1 milion de euro.
Nedumerită, îndrăznește să-l întrebe pe cel responsabil

cu vânzările:
- Nu vă supărați, dar ce reprezintă acest tablou de
costă atât de mult?
- Cum, domnișoară?! Nu știți? Este celebrul
tablou "Vaca la păscut"
- Cum adică "Vaca la păscut"?! Că eu nu văd
nicio iarbă!
- Păi nu mai e. A mâncat-o vaca!
- Și vaca?!
- Păi dacă nu mai e iarbă, ce să mai caute vaca?!
Acesta este (DEOCAMDATĂ) un banc. Ce veți vedea

în următoarele două fotografii... NU!
2. Mark Rothko's "No. 6 (Violet, Green and
Red)"
În 2014, la o licitație, tabloul din imagine a fost vândut

cu suma de 186 de milioane USD.
Nu voi dezbate subiectul, deși inevitabil mă duce cu
gândul la unul dintre fragmentele din cartea lui Coehlo:
“Învingătorul este întotdeauna singur”, fragment în
care vorbește despre cum se spală banii prin
intermediul pieței de artă și nu numai. Nu ți-l redau,
deoarece cu siguranță n-o să regreți dacă citești această
carte din care ai de învățat enorm. De aceea te las să-l
descoperi singur.
Și totuși, pentru că eu sunt obișnuit să privesc mai mult

spre partea frumoasă a învățămintelor ce pot fi extrase
dintr-un context, prefer să dau acestui tablou
următoarea tentă: O COMOARĂ NU TREBUIE
NEAPĂRAT SĂ FIE PE PLACUL TUTUROR. ȘI
NICI ÎNȚELEASĂ DE TOATĂ LUMEA. ASTA NU
ÎNSEAMNĂ CĂ NU VALOREAZĂ ENORM.
3. $4,338,500
Da, cu atât s-a vândut această fotografie care îi aparține

lui Andreas Gursky. Și tu încă mai ai dubii că ești o
comoară? Începe, te rog, de astăzi, să te prețuiești la
adevărata valoare!
4. LA RADIO ROMÂNIA ÎN 2010
Dacă tot am adus vorba despre cartea lui Coehlo,

imediat mă duce gândul la această fotografie făcută în
Eforie Nord, când am fost invitat în direct la Radio
România Actualități și am cântat live în fața celei mai
mari audiențe pe care am avut-o vreodată: 7 milioane
de ascultători.
De asemenea cred că sunt singurul (sau oricum, printre
foarte puținii artiști independenți) care au apărut în
“Popcorn” de două ori consecutiv. O revistă de care
atunci când eram mic, nici nu îndrăzneam să mă
apropii de scumpă ce era, mulțumindu-mă cu “Bravo”
sau “Liceenii”. Și asta în condițiile în care singurul
care a crezut în mine, am fost eu însumi.
N-am primit ajutor de la nimeni. N-am primit nici

măcar încurajări. Dar într-un final am primit o
confirmare a faptului că e suficient să cred eu în mine.
Și o oarecare recunoaștere a faptului că sunt pe drumul
cel bun. Drum pe care l-am continuat, chiar dacă
Celebritatea îmi făcea cu ochiul la tot pasul.
Sunt foarte bucuros că am cunoscut Celebritatea

suficient de mult încât să nu trăiesc cu întrebarea: “Ce-
ar fi fost dacă?!”, dar și suficient de puțin încât să-mi
dau seama că nu merită vreun sacrificiu.
Vezi tu, Celebritatea și Puterea sunt foarte înșelătoare.

Coehlo spune că Puterea e cea mai perversă formă de
Sclavie. Subscriu. Și adaug faptul că Celebritatea nu
este departe de asta.
Iar eu mereu am vrut să fiu liber. Și am reușit.
De aceea, cu toate dezamăgirile trăite, pot spune cu
adevărat că n-am pierdut nimic, ci din contră: m-a
eliberat Dumnezeu de ei, de ele. De lucruri și oameni
de care eram legat. De planuri fără folos. De iluzii.
5. Alături de Jean Valvis (Noiembrie 2013)
(Vezi partea III punctul 2.)
6. Stadionul Giulești 2009
Nu o să uit niciodată ziua în care am cântat, alături de

RAPPA pe Giulești.
Ce videoclipuri la TV? Ce premii MTV? Ce piese în

heavy-rotation la Radio?!
Faptul că muzica m-a ajutat să cânt și să fiu aplaudat
de aproximativ 10.000 de oameni, pe cel mai frumos
stadion al lumii, e pentru mine cea mai mare reușită.
Cel mai frumos premiu!
7. LOVITURA DE PEDEAPSĂ
În cazul în care nu te-ai fi așteptat să-mi pot
exprima sentimentele și prin desen: SURPRIZĂ.
Iată că pot face și asta.
Desenul reprezintă anul 2020 pentru mine.
Da, așa cum reiese din el, am fost dezamăgit la modul

cel mai urât posibil și am pierdut pe cineva drag.
Însă știi ceva?
Dezamăgirea este din cauza faptului că am permis

altcuiva să decidă cum mă simt.
Iar moartea tatălui meu m-a făcut să realizez faptul că

am pierdut un ajutor enorm pe pământ și am câștigat
unul enorm în cer.
Răul cel mai mare nu este acesta. Răul cel mai mare ar
fi să nu transform această lovitură de pedeapsă.
Ceea ce nu o să se întâmple, iar această carte este una

dintre dovezile în acest sens.
Voi transforma această lovitură de pedeapsă într-o

reușită imensă. Iar golul pe care îl am în suflet va fi
unul marcat, nu primit. Și decisiv în reușita mea.
Ceea ce vreau să îți transmit și ție, pentru că sunt sigur
că și tu ai fost dezamăgit. Și tu ai pierdut pe cineva
drag. Nu te lăsa niciodată învins. Că reușita e mai
aproape decât îți imaginezi.
PARTEA VII
FUGI
Șapte situații în care FUGA nu e rușinoasă, ci e

sănătoasă
1. Fugi de oamenii care nu te apreciază
Știi foarte bine ce face un om atunci când este apreciat.
Fie că este vorba de un membru al unei comunități, fie

că este vorba de un angajat al unei firme, fie că este
vorba de un jucător al unei echipe de fotbal, un om
când se simte apreciat, se simte în același timp dator să
ofere și mai mult.
În acest fel, crește și el, crește și comunitatea, firma sau

echipa de fotbal respectivă.
Dar dacă nu este apreciat, omul acela nu mai face

nimic. De aceea te rog să fugi. Nu insista cu oamenii
care nu te apreciază pentru că nu ajungi nicăieri.
2. Fugi de părerea oamenilor despre tine
Dan Pena, omul pe care îl consider cel mai mare

business coach care a trăit vreodată pe planeta asta, are
o vorbă extraordinară:
“Dacă vrei să te îmbogățești trebuie să faci două

lucruri mari și late:
1. Să nu-ți pese ce cred alții despre tine și
2. Să nu-ți pese ce spun alții despre tine.”
Vezi tu, toată viața noastră am fost dărâmați pur și

simplu de întrebarea asta:
“Ce-o să zică lumea?!”.
Crede-mă. Îți zic din surse sigure și nu vorbesc prostii.
Ca să se vindece de părerea lumii, milionari trecuți de

60 de ani, se duc la Starbucks îmbrăcați în pamperși și
cu tichie pe cap să comande o cafea. Și nu glumesc
deloc!
Părerea oamenilor despre tine e cea mai mare piedică

în calea succesului și a fericirii tale. Fugi cât te ține.
3. Fugi de cei care se prefac că te iubesc
Stră-străbunicul meu, Petre Leasă, în tinerețe, a

cunoscut o fată. Știa din moși strămoși că înainte să se
căsătorească trebuie să-i testeze iubirea necondiționată.
Așa că, înainte de o lua în căsătorie, s-a hotărât să o
testeze. Iată cum a făcut-o:
Într-o seară, a venit acasă plin de sânge și i-a zis: “Am

omorât un om! L-am îngropat în curte! Taci din gură
sa nu zici nimic la nimeni!”.
S-a spălat, s-au pus în pat. Toate bune și frumoase.
A doua zi dimineața i-a dat ditamai palma, pe un motiv

inventat.
Femeia a fugit imediat la... nu știu sincer cum se

numea Poliția pe vremea aceea, dar nu contează acest
amănunt.
“A omorât un om. L-a îngropat în curte!”, le-a spus

fata.
Am la mine zâmbetul stră-străbunicului meu

moștenire. Și mi se transformă în râs, de fiecare dată
când îmi imaginez reacția lui atunci când au dezgropat
oaia pe care a omorât-o ca să-i testeze iubirea fetei
respective.
Din fericire eu n-am avut nevoie să apelez la astfel de

metode. Dumnezeu le-a luat de lângă mine pe toate
cele care s-au prefăcut că mă iubesc.
Eu am fost norocos în privința asta. Tu dacă nu ești atât

de norocos, te rog urmează-mi sfatul, identifică-i și
fugi cât te ține de toți cei care se prefac că te iubesc.
4. Fugi de cei care îi vorbesc de rău pe alții
Atunci când cineva, într-o discuție cu tine, vorbește de

rău oameni care nu sunt de față, să-ți aduci mereu
aminte ce-ți spun acum: ATUNCI CÂND DE FAȚĂ
VOR FI ALȚII, TU VEI FI CEL VORBIT DE RĂU.
Pentru că acei oameni nu pot mai mult. Nu au nimic de

oferit. Nu au subiecte interesante de discutat, iar tu nu
ai absolut nimic de câștigat de pe urma timpului
petrecut în compania lor.
5. Fugi de cei care te laudă în față
Aprecierea față de cineva se arată, din punctul meu de

vedere, prin recunoștință, nu prin laude. Gândește
logic: de ce ai lăuda pe cineva care nu ți-a oferit nimic.
Decât pentru că vrei ceva la schimb, nu-i așa? Atenție.
Un mic sau mai mare ajutor. O întâlnire. Orice laudă
ascunde un interes.
Cel mai întâlnit exemplu în acest caz este cel al

băieților care copleșesc cu complimente fetele pe care
încearcă să le cucerească. Neglijându-le puterea
instinctului, ignoră ce vor ele cu adevărat și sunt
concentrați numai pe ce spun sau ar trebui să spună ei,
pe ce fac sau ar trebui să facă să-și atingă scopul dorit.
Iar apoi, când fata respectivă se duce cu primul care-i

spune: “Hai să bem o bere”, în loc să-și asume
greșeala, tot ei se simt nedreptățiți.
Deci, fugi de oamenii care te laudă. Lor nu le pasă de

tine. Ci de ceea ce spun ei despre tine. Iar tu nu ai
nevoie de confirmare de la nimeni. Tu ești o comoară
ce nu are nevoie de experți care să confirme acest
lucru.
6. Fugi de mediocritate
“Prefer să mor de sete decât să beau din cupa

mediocrității”. Am văzut citatul acesta pe un poster cu
o reclamă la Stella Artois, într-unul din barurile pe care
le frecventam în prima parte a tinereții mele.
Mi l-am însușit în tot ceea ce am făcut. Și tocmai de

aceea cei ce m-au cunoscut până acum au două tipuri
de păreri: EXTRAORDINAR. Cei mai mulți o spun în
sens pozitiv. Cei mai puțini o spun în sens negativ. Dar
nimeni dintre cei ce m-au cunoscut până acum
suficient încât să-și poată forma o părere, nu poate să
spună că sunt mediocru. Poate doar cei mai falși din
categoria celor care spun că sunt EXTRAORDINAR
în sens negativ.
Aceste lucruri se datorează faptului că am fugit și fug

în continuare de mediocritate. O singură dată n-am
făcut-o! Și-atunci, ghici ce: A FUGIT
MEDIOCRITATEA DE MINE!
Poți să mă acuzi de aroganță datorită acestor

rânduri. Asta doar dacă ai citit cartea până acum
“pe sărite”. Dacă ai citit-o “cuvânt cu cuvânt” știi
deja că nu e aroganță, ci doar ÎNCREDERE ÎN
SINE.
7. Fugi să fii fericit!
Dacă aș putea da timpul înapoi, să pot să-mi aleg,

bunicii, părinții, fratele, religia, cetățenia, statutul
social, defectele, calitățile... Fără să stau vreo secundă
pe gânduri n-aș schimba absolut nimic!
Tot creștin-ortodox aș vrea să mă nasc. Tot român. Tot

liber. Tot impulsiv. Tot Rapidist.
Pentru că toate astea m-au făcut să fiu comoara care

sunt. Și fug! Căci fuga mea nu e un act de lașitate, ci
un act de curaj. Că-ți trebuie curaj să fii fericit, într-o
lume care consideră asta o boală! Fug să fiu fericit căci
am obligația asta față de Dumnezeu. Hristos și tatăl
meu mi-au spus-o clar:
“Și care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine,

oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, oare îi
va da, în loc de pește, șarpe?
Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?
Deci dacă voi, răi fiind, știți să dați fiilor voștri daruri
bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va
da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!”
(LUCA 11 – 11-13)
Singura dorință a tatălui meu a fost ca eu și fratele meu
să fim fericiți. Nu-l interesa nimic altceva. Dacă noi
eram fericiți, nu-i mai trebuia nimic.
Și tatăl tău la fel, nu-i așa?! Sigur înțelegi și simți ce-ți

spun!
Și, raportat la spusele Lui Hristos, dacă părinții

noștri, simpli oameni, nu-și doreau nimic altceva
decât ca noi să fim bine și să nu ne lipsească nimic.
Imaginează-ți cât de mare e dorința lui Dumnezeu
ca noi să fim FERICIȚI.
INCHEIERE
Orice sfârșit, nu înseamnă altceva decât un nou

început. Și exemple în acest sens, pot da cu nemiluita.
Totuși, cel mai profund dintre acestea, îl reprezintă
pentru mine semnificația colivei în ritualul bisericesc.
Se spune că, la fel cum bobul de grâu intră în pământ și

putrezește ca apoi să renască, la fel și omul trebuie să
intre în pământ și să putrezească pentru a putea să
renască întru nestricăciune la viată veșnică.
De aceea închei această carte, nu cu un “SFÂRȘIT”

sec. Ci cu un plin de viață “HAI SĂ CONTINUĂM”.
Pentru că sfârșitul acestei cărți nu este altceva decât un

nou început. Și pentru mine. Și pentru tine.
Scrie-mi pe adresa comoara@1923.ro pe care am creat-

o special pentru cei care citesc această carte. Și eu voi
răspunde personal tuturor mesajelor într-un video
săptămânal pe http://1923.ro unde am creat special
categoria COMOARA ASCUNSĂ.
Să ne-auzim cu bine!

Leasă Dragoș - Comoara Ascunsă

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Leasă Dragoș - Comoara Ascunsă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aceasta este versiunea digitală a cărții COMOARA ASCUNSĂ.

Dacă dorești cartea in format fizic

Fiecare dintre noi avem o comoară pe care tot noi o

Și acest lucru se întâmplă din mai multe motive, dar o

1. Am crezut că această comoară se află în afara

Și iată că celebra vorbă „Din greșeală în greșeală spre

Da. Fiecare dintre noi suntem o comoară și toți

Știu că sună pompos. Știu și că ai tendința să negi acest

Într-o zi, un traficant de droguri a luat o bancnotă de

Femeia a luat cei 500 de lei și s-a dus să-și cumpere de

Proprietarul magazinului a folosit cei 500 de lei pentru

Cu bune și cu rele, bancnota de 500 de lei valorează tot

La fel și tu. Uneori ai greșit față de alții. Alteori au

De asemenea, poți să judeci cât vrei bancnota. Poți să

La fel stă treaba și cu noi, oamenii. Dacă vom

Trebuie să conștientizăm faptul că suntem o comoară.

1. În 1983, un tânăr chitarist extrem de talentat a

Pe drumul pe care-l parcurgea de la New York către

Până a ajuns la Los Angeles, chitaristul renunțase să-

Și cu asta, chitaristul s-a pus pe treabă de parcă ar fi

Furia clocotitoare i-a alimentat ambiția, iar

Megadeth a vândut peste 25 de milioane de discuri și a

Acesta este motivul pentru care Mustaine, într-un

2. Al doilea exemplu este dat tot de un muzician care

Formația avea un nume ciudat, iar membrii ei aveau

Trupa era compusă din John, solistul vocal și

Numele său, Pete Best. În 1962, după semnarea

După ce au trecut câteva luni, cu doar trei zile înainte

Beatles l-a înlocuit repede pe Best cu un ciudat pe

La șase luni după ce Best a fost dat afară din formație,

În tot timpul acesta, Best a căzut, bineînțeles, într-o

Pete Best n-a avut parte de aceeași poveste ca Dave

Nu este nevoie să-ți spun eu, care dintre cei doi

LASĂ COMOARA SĂ STRĂLUCEASCĂ

“Și cum aș putea să fac acest lucru?”, este probabil

Știi, mulți dintre noi fugim de LUMINĂ. Și nu pentru

Fugim de LUMINĂ pentru că ne este frică. În primul

Nu este nevoie să-ți demonstrez că peste 95% din

Și totuși, referindu-mă strict la frica de părerile celor

Trimite o poză cu tine unei persoane care nu te

Vei înțelege pe loc, când vei vedea răspunsurile, că

Iar în afară de asta, părerea cuiva în ceea ce te privește

Că blonda și roșcata sunt proaste si urâte? Sau că mie

Vreau să pornesc un canal de youtube, DAR...

Vreau să încep o afacere, DAR...

Vreau să am un blog, DAR...

Nu-l mai folosi așa. Scoate-l de-acolo, că locul lui este

Pentru că în viață nu vom regreta lucrurile pe care le-

“Cei suficient de nebuni să creadă că pot schimba

De aceea trebuie să ai curajul să vii la LUMINĂ. Poate

Iată discursul fondatorului Apple:

“Sunt onorat să fiu aici cu voi azi, la absolvirea uneia

Despre conectarea punctelor în viață

M-am lăsat de facultate după șase luni, dar am rămas

Și 17 ani mai târziu am mers la facultate. Dar, naiv

Așadar, trebuie să ai încredere că, într-un fel, punctele

Despre iubire și pierdere

Am avut noroc. Am aflat repede ce vreau să fac în

Cum poți fi concediat dintr-o companie pe care ai

Trebuie să descoperi ce iubești. Asta e valabil și în

Când aveam 17 ani, am citit ceva ce m-a impresionat

Acum un an am fost diagnosticat cu cancer. Am făcut o

Mai târziu, în acea seară, mi s-a făcut o biopsie: mi-au

Nimeni nu vrea să moară. Chiar și oamenii care vor să