Tema.

Sindicatele ca instituție de bază pe

piața muncii

1. Sindicatele ca formă de monopol pe piața muncii

2. Tipurile de sindicate şi cum ele își ating scopurile
3. Conținutul contemporan al mișcării sindicale
1. Sindicatele ca formă de monopol
pe piaţa muncii

 Pe piaţa muncii sindicatele se prezintă în calitate de un

vânzător puternic de forţă de muncă astfel încât ele
reprezintă o formă de monopol.
 Scopul sindicatelor pe piaţa muncii constă în apărarea
intereselor salariaţilor concretizate în:
 Majorarea salariilor;
 Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
 Lărgirea pachetului de garanţii sociale acordate;
 Garantarea locurilor de muncă şi evitarea
disponibilizărilor în urma reducerii cadrelor
 Etc.
 1. Sindicatele ca formă de monopol pe piața
muncii
 Pentru realizarea scopurilor sale, printre care principalul scop reprezintă majorarea salariilor,
sindicatele recurg la mai multe metode. Una din aceste metode ar fi majorarea cererii de
muncă prin următoarele căi:
 creșterea cererii pentru bunurile şi serviciile produse de muncitorii membri ai sindicatului respectiv.
Aceasta se va realiza prin măsuri publicitare pentru sindicatul respectiv şi pentru bunurile produse de
muncitorii sindicatului dat;
 creșterea competitivității prin participarea sindicatului în procesul de luare a deciziilor privind
activitatea organizației (politica investițională, proiecte de modernizare a procesului de producție,
implicare în alegerea unui management competent etc.);
 etc..

 În realitate, în condițiile contemporane sindicatele nu sunt în stare să influențeze puternic

creșterea cererii de muncă. Ele pot doar să se opună tendințelor de reducere a cererii de
muncă şi, prin urmare, de reducere a salariului şi a nivelului ocupării. De aceea eforturile
sindicatelor axate pe creşterea salariilor sunt orientate nu atât pe creşterea cererii de muncă,
cât pe reducerea ofertei de muncă. De regulă, reducerea ofertei de muncă se realiza prin
măsuri restrictive privitor la imigrare, interzicerea muncii copiilor, pensionarea obligatorie a
persoanelor peste vârsta aptă de muncă, diminuarea săptămânii de lucru etc.
 2. Tipurile de sindicate şi cum ele îşi
ating scopurile

 După modul cum sindicatele îşi ating scopurile, precum şi metodele utilizate
în activitatea lor, acestea se împart în două categorii:
 Sindicate închise. Acestea reprezintă o continuare logică a breslelor
meşteşugăreşti. Sindicatele închise în realizarea scopurilor lor îşi centrează
activitatea lor pe limitarea ofertei de muncă. Astfel, aceste obligă angajatorii
să angajeze numai lucrători - membri ai sindicatului dat. Intrarea în sindicatul
respectiv este restricţionată de cotizaţiile prea mari de membru, de perioada
de pregătire pentru intrare (candidarea în membri), de limitarea întrării în
calitatea de membri prin acordarea licenţelor – sunt primiţi numai lucrători
de înaltă calificare. Sindicatele de tip închis sunt caracteristice unor
specialităţi de înaltă calificare ca medicii, avocaţii etc. Diminuarea ofertei de
muncă în urma influenţei factorilor metodelor menţionate mai sus contribuie
la menţinerea unor salarii destul de mari pe segmentele pieţei muncii pe
care există sindicate de tip închis.
2. Tipurile de sindicate şi cum ele îşi
ating scopurile

Sindicat de tip închis

2. Tipurile de sindicate şi cum ele îşi
ating scopurile

 Sindicate deschise. Filozofia activităţii acestui tip de sindicate

presupune atragerea unui număr cât mai mare de membri
indiferent de nivelul de calificare. De regulă acestea se constituie
fie la nivel de întreprindere, fie la nivel de ramură, precum
sindicatele minerilor, sindicatele agricultorilor sau sindicatele
transportatorilor. Aceste sindicate nu fac restricţii în primirea
lucrătorilor în rândurilor lor. Scopul acestui tip de sindicate este de
a exercita o presiune cât mai mare asupra firmelor şi organizaţiilor
din ramura dată în scopul majorării salariilor ameninţând firmele cu
desfăşurarea grevelor. Influenţa sindicatului de tip deschis modifică
echilibrul pieţei muncii prin impunerea unui salariu minim mai
mare decât cel de echilibru. Acest fapt conduce implicit la reduceri
de cadre., ceea ce poate conduce la şomaj atât voluntar cât şi
involuntar.
 Analiza a demonstrat că acţiunile nejustificate ale sindicatelor
axate pe majorarea salariilor conduc inevitabil la micşorarea
nivelului de ocupare a forţei de muncă, una din cauzele şomajului.
Fiecare succes al sindicatelor în ceea ce priveşte creşterea
salariului, contribuie la reducerea nivelului ocupării a lucrătorilor
nemembri ai sindicatului dat.
2. Tipurile de sindicate şi cum ele îşi
ating scopurile

Sindicat de tip deschis

 3. Conţinutul contemporan al
mişcării sindicale
 În condiţiile contemporane de înteţire a concurenţei se schimbă şi rolul sindicatelor ca
instituţie de pe piaţa muncii. Astfel, filozofia de confruntare caracteristică perioadei
anterioare sindicatelor se schimbă printr-o filozofie al colaborării, de parteneriat în procesul
de luare a diverselor decizii manageriale.
 Pentru realitatea economică de azi în relaţiile dintre sindicat şi întreprindere, de asemenea
este caracteristic şi modelul monopolului bilateral care presupune confruntarea dintre doi
agenţi economici puternici: pe de o parte o firmă monopsonică sau un patronat de ramură,
iar pe de altă parte un sindicat de ramură. Ambele forţe sunt în stare într-o anumită măsură
să influenţeze echilibrul existent pe segmentul dat al pieţei muncii pieţei muncii. În funcţie de
voinţa părţilor beligerante, de strategia şi tactica utilizată de acestea, salariul se va stabili
între cele două mărimi propuse de sindicate şi patronate, iar nivelul ocupării va fi determinat
pe de o parte de salariul negociat între părţile opuse, iar pe de altă parte, de condiţia de
echilibru de pe piaţa muncii.
 În ultimul timp sunt mai multe cazuri în care părţile opuse, în timpul negocierii nu se
confruntă ci caută să găsească o soluţie cât mai eficientă, un compromis care ar satisface atât
interesele firmei, cât şi interesele lucrătorilor. De aceea, piaţa muncii caracterizată prin
modelul monopolului bilateral se mai numeşte şi piaţă a muncii cu salariu negociat colectiv.
Acest model al pieţei muncii este destul de răspândit în ţările dezvoltate. Iar salariul negociat
colectiv reprezintă un instrument modern al modului de funcţionare a pieţei muncii.
3. Conţinutul contemporan al
mişcării sindicale