Gripa

Gripa este o infecție respiratorie transmisibilă  (contagioasă) cauzată de virusul gripal.

În Europa gripa apare cu regularitate în epidemii anuale, în lunile de iarnă. De obicei
epidemiile de iarnă afectează fiecare țară pentru una sau doua luni și durează, la nivelul
continentului european aproape 4 luni. Pot apărea și infecții sporadice în afara sezonului de
gripă, cu o incidență foarte mică în lunile călduroase ale verii.
Apare epidemic, endemic sau pandemic.
Este o boală frecventă.
Clasificarea v. gripale:
 Tipul A - poate determina singur infecţia sau se poate asocia:
-cel mai frecvent;
-determină cele mai grave îmbolnăviri - variaţii antigenice multiple.
 Tipul B -determină boli uşoare:
-variaţie antigenică mică.
 Tipul C - variaţie antigenică aproape nulă.
Sursa de infecţie:
-omul bolnav;
-păsări migratoare, păsări domestice, animale domestetice.
Transmitere - cale aerogenă.
Poartă de intrare - căile respiratorii.
Tablou clinic:
-incubaţie scurtă: 12-24 h, maxim 72 h.
-debut brusc, acut:
-febră înaltă: 38 → 40°C;
-alterarea stării generale;
- astenie, adinamie;
-tuse seacă;
-mialgii;
-globalgii;
-rinoree seroasă iniţial, ulterior sero-mucoasă.
-se întinde pe o perioadă de 3-4 zile.
-în faza de stare se poate afecta miocardul - miocardită:
-faza de declin:
-febra începe să remită;
-rinoreea şi tusea seacă ↓ ca intensitate şi frecvenţă;
-persistă astenia fizică şi psihică.
Diagnostic pozitiv, examene paraclinice:
-ancheta epidemiologică
-date clinice
-date paraclinice
-VSH normal;
-leucopenie cu limfocitoză;
-gripa este o boală ce deprimă imunitatea celulară;
-identificarea virusului din secreţia nazală prin imunofluorescenţă;
-reacţia de fixare a complementului;
 -ELISA - evidenţierea atc.
Complicaţii:
 determinate de acţiunea virusului gripal
-meningite;
-encefalite;
-mielite;
-nevrite, poliradiculonevrite;
-complicaţii cardiace - miocardită, pericardită;
-complicaţii renale – glomerulonefrită.
 suprainfecții.
Tratament:
-izolarea bolnavului;
-repaus la pat;
-completarea deficitului lichidian – ceaiuri;
-antipiretice;
-comprese calde în jurul gâtului - în caz de laringită;
-antitusive;
-decongestionante nazale;
-profilaxia suprainfecţiilor;
-tratamentul suprainfecţiilor;
-tratamentul miocarditei;
-tratamentul şocului;
-tratamentul encefalitei;
-profilaxia gripei: -vaccinare după cunoaşterea tipurilor de virusuri care circulă în acel
an.

Hepatita B

Principala cauză care duce la apariția hepatitei B este virusul hepatic B (HBV), această boală
fiind contagioasă. Virusul este transmis de la o persoană la alta prin sânge, spermă sau alte
lichide corporale. Este important de reținut că hepatita B nu se transmite prin tuse sau strănut,
chiar dacă virusul se regăsește și în salivă.
Tablou clinic:
Perioada de incubaţie: 42-160 zile.
Perioada de debut: febră, astenie, adinamie, scaune diareice, artralgii, erupţii tegumentare.
Perioada preicterică: urini închise la culoare, starea generală se alterează.
Perioada icterică:
 coloraţie galbenă sclero-tegumentară;
 hepatomegalie sensibilă la palpare, consistenţă moale;
 splenomegalie;
 revărsat pleural consecinţa complexelor immune;
 manifestări cardiace;
 manifestări vasculare;
 manifestări renale;
 manifestări psihice;
 manifestări nervoase.
Forme clinice:
1. Forma anicterică - rară
2. Forme icterice prelungite
a) forma icterică prelungită simplă - regresie lentă a icterului
b) forma icterică persistentă
-persistenţa tabloului histo-patologic 1-3 ani;
-nu există elemente de cronicizare.
c) forma colestatică
-persistenţa icterului;
-prurit tegumentar;
-↑ fosfatazelor alkaline;
-↑ bilirubinei -colesterol > 300 mg%.
d) forma ondulantă (recidivantă).
3. Forme severe
a) forma fulminantă
 consecinţa distrugerii masive a hepatocitelor (necroză hepatocitară)
 clinic:
-inapetenţă;
-intensificarea icterului;
-somnolenţă diurnă, insomnii nocturne;
-hemoragii - epistaxis, gingivoragii;
-ficat ↓ în dimensiuni.
 paraclinic:
-↑ transaminazelor;
-TQ prelungit (> 15 secunde).
b) forma subfulminantă.
Tratament:
1. Regim igieno-dietetic
 repaus la pat;
 alimente bogate în glucide - miere, compoturi proaspete;
 uleiuri vegetale, fructi;
 carne de pasăre, peşte.
2. Hepatoprotectoare
 vitamine de grup B;
 Mecopar 3x1 tb. / zi;
 Silimarină: 3-6 tb. / zi;
 Aspatofort.
3. Tratamentul hepatitei acute cu evoluţie spre cronicizare: IFNα (dacă hepatita B este în
faza acută nu se administrează IFN)
4. Tratamentul hepatitei fulminans
 plasmă sau sânge proaspăt;
 cortizon;
 perfuzii cu glucoză şi aspatofort;
 arginină-sorbitol;
 controlul timpilor de coagulare.