VITAMINELE

2020-2021

2
 VITAMINELE LIPOSOLUBILE

 Fiecare vitamină are acţiune fiziologică precisă şi distinctă

 Vit. liposolubile diferă de cele hidrosolubile:

 mecanisme de absorbţie diferite
 cea > parte vit. liposolubile se absorb împreună cu alte lipide
 pt. absorbţie eficientă - necesară prezenţa bilei şi a sucului gastric

 Se transportă la ficat pe cale limfatică sub formă de lipoproteine

 Se depozitează în ţesuturile corporale, în special în ficat  se pot elibera şi pot

acoperi anumite perioade dietele hipovitaminice

 Se elimină lent  doze prea mari pot fi toxice !!!

 Numărul de vitamine liposolubile e <: vitaminele A, D, E şi K

Vitamina A (retinol)

Vitamina A
prima vitamină liposolubilă identificată
= termen generic pt. retinol si retinoizii cu activitate biologică de retinol
 alcool numit retinol datorită funcţiei specifice asupra retinei oculare
 vit. A naturală - se găseşte sub formă de esteri retinil cu catenă lungă
 formele de vitamină active metabolic includ şi aldehida (retinal) şi acidul
corespunzător (acid retinoic)

 Proprietăţi: cristale uşor gălbui

➢ Carotenoidele provitaminice
 culoarea galben-portocaliu-roşie
→ în organism  vit. A, cu eficienţă
variabilă
 cele mai active: beta-carotenii
Vitamina A (retinol)
Vitamina A – Absortie, transport, eliminare

• Vitamina A (ESTERI DE RETINIL) de provenienta animala, incorporata in chilomicroni, absorbită prin

mecanism ativ si transportata la ficat. La nivel hepatic, vitamina A poate fi depozitată sub formă esterificată sau
în funcție de necesități intră în circuitul sangvin

• Formele de provitamină sunt absorbite la nivelul intestinului subțire prin difuzie pasivă, randamentul fiind
unul redus, limitat de eliberarea carotenoizilor din matricile alimentare. Tratamentul termic și asocierea cu surse
de lipide tinde să aibă un efect benefic asupra biodisponibilității lor. Carotenoizii se depozitează majoritar la
nivelul celulelor adipoase (80%) și în cantitate mai mică la nivel hepatic.

• În stare fiziologică, excreția vitaminei A are loc preponderent prin fecale și mai puțin pe cale urinară, pe când
eliminarea carotenoizilor se face doar prin fecale .
 Beta-
caroten Cantități
minime
Vitamina A (retinol) Majoritatea
Reversibil Reversibil
Esteri de
Rol biologic: Retinol Retinal Acid retinoic
retinil

 Formele active ale vitaminei A au activitate biologică specifică.

 Retinalul (forma activă cu grupare aldehidică) - 11-cis-retinal
 esenţială în procesul de vedere – face parte din rodopsină, pigmentul retinei care
captează energia luminoasă şi o transformă în impuls nervos

 Retinolul (forma activa cu grupare alcoolică) rol principal în reproducere și în

formarea esterilor de retinol (stocare)

 Acidul retinoic (forma activă cu grupare carboxil)

 reglarea proceselor de diferențiere a celulelor epiteliale și osoase,
 reproducere normală,
 dezvoltare embrionară
 susține capacitatea organismului la infecții având rol imunologic
 intervine în procesul de transcriere a informației genetice modulând activitatea a peste
500 de gene
Vitamina A (retinol)
Unități de măsură
 Exprimarea vit. A
 se folosesc încă frecvent unităţi internaţionale simbolizate UI
 uneori se preferă exprimarea în termeni chimici: g retinol, g beta-caroten
sau alţi carotenoizi micşti
 Echivalenţii dietetici de retinol (EDR) – permit calcularea valorii de vit. A
din dietă - vitamină activ metabolică + carotenoizi prezenţi în alimente în
diferite proporţii şi cu activităţi biologice diferite:
 1 EDR = 1 g retinol
= 12 g beta-caroteni din alimente
= 24 g din alţi carotenoizi provitaminici (α-caroten )
Anterior acestei variante se utiliza standardul bazat pe unități internaționale simbolizate UI.
Conform acestuia 1 UI corespunde cu:
• 0.3 μg retinol
• 0.344 μg retinil acetat
• 0.55 μg retinil palmitat
Această variantă se utilizează cu precădere în situațiile în care vitamina A este necesară
pentru uz farmacologic.
Vitamina A (retinol)

Aport dietetic recomandat

Aportul de referință și doza maximă tolerabilă a vitaminei A (μg EDR/zi), EFSA

Vârstă Bărbați Femei Sarcină Lactație Doza

(ani) maximă
tolerabil
ă
7-11 luni 250 250 - -
1-3 250 250 - - 800
4-6 300 300 - - 1100
7-10 400 400 - - 1500
11-14 600 600 - - 2000
15-17 750 650 - - 2600
>18 750 650 700 1300 3000
Vitamina A (retinol)
Surse alimentare
 Vitamina A preformata→ în alimente de origine animală
 ca formă de depozit la nivelul ficatului
 alături de grăsimea din lapte sau ouă
uleiul din ficat de morun
 Formele de caroten - în legumele frunze şi fructele galbene, portocalii, rosii
 culorile mai intense indică concentraţii > de provitamină: rosii, morcovi, varza,
dovleac, legume verzi, caise, catina, banane, palmier rosu
Vitamina A (retinol)

Surse alimentare
Conţinut mediu al unor alimente

Aliment μg EDR/ 100 gr.

Ulei din ficat de pește 30004

Ficat de curcan 22601

Ficat de rață 11984

Ficat de pui 3980

Unt 80% grăsime 684

Cascaval 33% grăsime 265

Ou de găină 158

Brânză ricota 120

Lapte integral 33

Lapte degresat 2
 Vitamina A (retinol)
Hipovitaminoza A
Hipovitaminoza A este mai frecventă în țările în curs de dezvoltare sau într-o serie
de situații patologice specifice precum ciroza hepatică, diabetul zaharat sau
hipotiroidismul. Manifestările carenței de vitamina A includ (1,5):
• Întârzieri de creștere prin perturbarea formării cartilajului osos
• Tulburări ale funcției reproductive
• Manifestări la nivel ocular sub formă de nictalopsie (pierderea vederii în condiții
de luminozitate redusă) și xeroftalmie (uscarea patologică a conjunctivei și a
corneei)
Hipervitaminoza A
 consecință directă a unui aport alimentar crescut sau a unei suplimentări excesive, într-o
perioadă scurtă de timp.
 Manifestările clinice asociate hipervitaminozei A includ: grețuri, vărsături, cefalee,
oboseală, tulburări cutanate sau căderea părului. De asemenea, aportul excesiv de
vitamina A are efect teratogen.
 Datorită faptului că este o vitamină liposolubilă, care se acumulează în organism în urma
aportului crescut și are numeroase manifestări clinice asociate aportului excesiv,
organismele de specialitate au stabilit niveluri maxime tolerabile pentru vitamina
 Limitele maximale se aplică vitaminei A provenite din surse alimentare de origine
animală și din suplimente alimentare și nu din forme vitaminice precursoare
Vitamina A – prezentare sintetică
 Vitamina D (Calciferol)

 Se cunosc 2 forme principale:

1. vitamina D2 sau ergocalciferol - se găseşte

în fracţiunea sterolică a ţesuturilor vegetale
şi provine de la ergosterol → are interes în
principal ca aditiv alimentar
2. vitamina D3 sau colecalciferol - se găseşte în
fracţiunea sterolică a ţesuturilor animale şi
provine de la 7-dehidrocolesterol
 7-dehidrocolesterolul se găseşte în stratul
epidermic al pielii unde se transformă cu
mare eficienţă în colecalciferol - sub
acţiunea radiaţiei UV
 Vitaminele D2 şi D3 au o activitate biologică
echivalentă
Vitamina D (Calciferol)

Vitamina D
➢ se absoarbe şi este transportată
împreună cu lipidele şi
➢ se depozitează în cantitati reduse la
nivel hepatic sau la nivelul
adipocitelor
 Metabolism: sunt hidroxilate la 25-
hidroxi-vitamina D la nivel hepatic,
apoi la 1,25 dihidroxivitamia D la
nivel renal

 Formele metabolic active:

 calcitriol şi
 ergocalcitriol
care se produc prin oxidare în ficat
şi rinichi, acţionează ca hormoni

CALCITRIOL ERGOCALCITRIOL
 Vitamina D (Calciferol)

Rol Biologic
1. In primul rând actionează ca și hormon steroidian- interacționează cu receptorii
membranari și nucleari → influențează expresia genică (actioneaza ca factor de
transcriptie) a genelor implicate in proliferare și diferențiere celulară, respectiv
de apoptoză
2. indispensabilă în formarea oaselor, în metabolismul Ca şi al P - formele
metabolic active: calcitriol şi ergocalcitriol reglează:
 absorbţia de Ca şi P în intestin
 reabsorbţia renală de Ca şi P
 transportul Ca şi P către fetus
 legarea Ca şi P în structura proteică
osoasă
 activitatea fosfatazei alcaline etc.
3. potențial imunomodulator, antiinflamator și intervine în metabolismul muscular
influențând contracția și forța musculară
 Vitamina D (Calciferol)
Aport dietetic recomandat:
se exprimă în g de vitamină sau în UI
Adultul sănătos poate obține o cantitate suficientă de vitamina D prin expunere la soare totuși,
în condiții de expunere minimală a fost stabilit de către EFSA aportul adecvat recomandat
fiecărei categorii populaționale
Doza
Vârstă
Bărbați Femei Sarcină Lactație maximă
(ani)
tolerabilă
7-11 luni 10 10 - - 25
1-3 15 15 - - 50
4-6 15 15 - - 50
7-10 15 15 - - 50
11-14 15 15 - - 100
15-17 15 15 - - 100
>18 15 15 15 15 100

Pentru conversia între μg și UI se utilizează următoarele echivalențe: 1 μg = 40 IU and 0.025

μg = 1 IU
Vitamina D (Calciferol)
Surse alimentare:
 Alimente de origine animală - sub formă de colecalciferol în:
 unt, smântână, gălbenuş de ou, ficat → cantităţi mici şi variabile
 cele mai bogate surse: uleiuri din ficat de peşte
 laptele - nu e sursă adecvată de vitamina D

Conţinut mediu de vitamina D al unor alimente / 100 g aliment

sardine 7,5 g unt 1,3 g
ou de găină 1,7 g un litru de lapte conţine 0,6 g

Ergosterolul, precursorul vitaminei D2, se găseşte în: drojdie, ciuperci, unele

legume: spanac, ulei de germeni de cereale

 Industrial se obține prin iradierea steroizilor precursori

 în multe ţări → îmbogăţirea cu vitamina D a laptelui, laptelui praf degresat,
margarinei, cereale pt. mic dejun
 Proprietăţi:
 Vitamina D – stabilă, nu se deteriorează la încălzire / depozitare îndelungată a
alimentelor
Vitamina D (Calciferol)
Carenţa
 - poate să apară datorită:
 lipsei acesteia din dietă
 neexpunerii la soare
 Consecinţele carenţei:
 la copii - rahitismul şi
 la adulţi - osteomalacia, dezvoltarea osteoporozei

 Toxicitatea:
 Hipervitaminoza D → poate cauza alterări patologice ca urmare a
hipercalcemiei  calcifiere excesivă a oaselor şi ţesuturilor moi - rinichi,
plămâni
 Preparatele de vitamina D nu trebuie să fie administrate necontrolat atât la
adulţi şi copii cât şi la sugari
Vitamina D (Calciferol) - prezentare sintetică
 Vitamina E (tocoferol)

 Denumirea tocoferol - provine de la

 tokos (cuvântul grecesc) = naştere şi de la
 phero = a produce.
 Se cunosc diverşi tocoferoli cu activitate diferită - 4 mai importanţi
 Cel mai activ şi abundent: -tocoferol
 -tocoferolul natural: notat D--tocoferol

 Absorție, transport, depozitare și excreție

 Esterii de tocoferol proveniți din dietă eliberează sub acțiunea esterazei
prancreatice α-tocoferolul care este absorbit la nivelul intestinului subțire, sub
formă de micelii printr-un proces pasiv
 Spre deosebire de vitamina A și D, vitamina E nu are proteine transportoare
specifice, în schimb α-tocoferolul este transportat de lipoproteine (VLDL, LDL
și HDL) și distribuit la nivelul țesuturilor periferice
 Tocoferolii se depozitează în principal la nivelul țesutului adipos (150 μg / gr.) și al
glandelor suprarenale (132 μg / gr), depozitele de la nivel hepatic fiind reduse (13 μg /
gr.)
 Eliminarea tocoferolilor are loc prin bilă și apoi prin fecale (2).
 Vitamina E (tocoferol)

Rol biologic:
 În lipsa vitaminei E:
 radicalii liberi catalizează peroxidarea PUFA - costituenţi structurali ai
membranelor  distrugerea lor dezvoltă:
 structuri celulare anormale şi
 alterări ale funcţiei celulare
Cel mai important rol biologic al vitaminei E în organism este atribuit efectului
antioxidant
 Protecţia faţă de alterări celulare + distrugerea radicalilor liberi → sugerează
rolul vit. E în prevenirea :
 îmbătrânirii,
 efectelor toxinelor ambientale,
 unor forme de carcinogeneză
 Vit. E + seleniul - efect antioxidant şi anticancerigen
 In alimente - previne peroxidarea acizilor graşi polinesaturaţi

 efecte antiproliferative, antiinflamatorii, pro-apoptotice și anti-angiogenice

 Vitamina E (tocoferol)

 Aportul adecvat recomandat al vitaminei E se exprimă

în mg α-tocoferol/zi și este prezentat în tabelul
 Necesarul de vit. E creste cu cant. PUFA din dietă
 Cantităţi crescute de PUFA provin mai ales din
uleiuri vegetale → ele însele surse importante Vârstă
de vit. E (ani)
Bărbați Femei Sarcină Lactație

 Pentru exprimarea necesarului de vitamina E se poate 7-11

5 5 - -
utiliza și sistemul internațional. Pentru interconversia luni
1-2 6 6 - -
dintre mg și UI se utilizează următoarele echivalențe 3-9 9 9 - -
(15): 10-17 13 11 - -

• 1 mg α-tocoferol = 1.49 UI vitamina E de origine >18 13 11 11 11

naturală
• 1 mg α-tocoferol = 2.22 UI vitamina E sintetică
• 1 UI vitamina E de origine naturală = 0.67 mg α-
tocoferol
• 1 UI vitamina E sintetică = 0.45 mg α-tocoferol

 Ingestii de vit. E superioare necesităţilor zilnice

nu exercită nici un efect curativ sau preventiv
Vitamina E (tocoferol)

Surse alimentare:
 cantităţi importante în alimente comune ca:
 uleiurile din seminţe - în special ulei de germeni de grâu
 alte surse alimentare:
 fructe oleaginoase, legume, grăsimile animale

Conţinutul mediu de vitamina E al unor alimente / 100 g aliment

Aliment mg α-tocoferol / 100 gr.

Ulei din germeni de grâu 149

Ulei din alune de pădure 47

Ulei de floarea soarelui 41

Semințe de floarea soarelui 36

Migdale 26

Ulei din semințe de in 17

Vitamina E (tocoferol)
Hipovitaminoza
 disponibilitate dietetică mare  carenţe f. rare
 se poate datora:
 unei malabsorbţii şi
 anormalităţi de transport de lipide,
 se manifestă prin anemie hemolitica, neuropatie periferică (amorteală),
distrofie musculara

Toxicitate
 majoritatea persoane care au luat doze mari de vit. E nu au prezentat efecte
toxice
 datorită cunoaşterii toxicităţii celorlalte vit. liposolubile, se sugerează evitarea
administrării de megadoze de vit. E

Doza maximă tolerabilă de Vitamina E în funcție de vârstă și starea fiziologică exprimate pe categorii de vârstă în mg α-tocoferol / zi
Vârstă
0-1 1-3 4-6 7-10 11-14 15-17 >18 Sarcină Lactație
- 100 120 160 220 260 300 300 300
Vitamina E – prezentare sintetică
Vitamina K (fitoquinona,
menoquinona)

 există cel puţin sub

3 forme → toate chinone
d.p.d.v. chimic

 Forme naturale:
 vitamina K1 sau filochinona - în plantele verzi
 vitamina K2 sau menachinona  în intestin prin acţiune bacteriană
(Bacterioides, Eubacterium, Propionibacterium, Arachia sau Escherichia)
 A 3-a formă: compus sintetic liposolubil vitamina K3 sau menadiona

Nici una din cele 3 forme nu se depozitează apreciabil în organism

 Vitamina K (fitoquinona, menoquinona)
 Absorție, transport, depozitare și excreție
 Absorția vitaminei K sub forma de micelii la nivelul întregului intestin subțire însă cu o mai
mare eficiență în regiunea proximală comparativ cu regiunea distală
 Absorția vitaminei K continuă și la nivelul colonului prin difuzie pasivă
 Absortia incurajata de ph acid, de o microbiota intestinala integră, de prezenta lipidelor
 rata de absorție este diferită în funcție de formele vitaminice, filoquinona (4-17%), formele
sintetice (80 %)
 Transportul plasmatic al vitaminei K nu necesită proteine transportoare specifice
 Vitamina K se depozitează în organism în cantități neglijabile astfel încât rezervele hepatice pot
asigura necesarul organismului pentru o perioadă de aproximativ o săptămână.
 Vitamina K este eliminată parțial prin urină și parțial prin materiile fecale

 Proprietăţi - Vitamina K:
 este rezistentă la căldură
 nu se distruge prin metode uzuale de preparare culinară
 tinde să fie sensibilă la lumină şi la pH alcalin

 Rolul biologic:
 Sinteza hepatică a unor factori proteici care participă în procesul de
coagulare sanguină (II, VII, IX, X şi proteina C şi proteina S)
 Vitamina K (fitoquinona, menoquinona)

 Rolul biologic:
 procesul de coagulare al sângelui - Vitamina K are rol de
coenzimă a unei carboxilaze (enzime) vitamina K- dependente,
necesare pentru activarea factorilor de coagulare II, VII, IX și X
 Acești factori proteici sunt sintetizați în formă inactivă la nivel
hepatic și sunt ulterior activați.
 Vitamina K participă în cascada enzimatică din care rezultă
trombina, care la rândul său transformă fibrinogenul în
fibrină, etapă care încheie procesul de coagulare propriu-zis.
 participă la formarea de osteocalcină, proteină implicată în
mineralizarea osoasă
Vitamina K (fitoquinona, menoquinona)

Aport zilnic recomandat

Necesarul zilnic al vitaminei K este parțial asigura prin sinteză endogenă.
Necesarul zilnic dietetic a fost definit de către EFSA ca aport adecvat recomandat
de filoquinonă în funcție de vârstă și sex

Aportul adecvat al vitaminei K exprimat în filoquinonă (μg /zi)

Vârstă Bărbați Femei Sarcină Lactație

(ani)

7-11 luni 10 10 - -

1-3 12 12 - -

4-6 20 20 - -

7-10 30 30 - -

11-14 45 45 - -

15-17 65 65 - -

>18 70 70 70 70
Vitamina K (fitoquinona, menoquinona)
Surse alimentare:
 Filoquinona:concentraţii mari în legumele frunze: brocoli, varză,
gulie, salată verde
 Menaquinona: alimente fermentate precum brânză fermentată,
 cantităţi < în fructe, alte legume, cereale, produse lactate, ouă, carne
Carenţa:
apare f. rar şi se corelează cu
 malabsorbţia lipidelor sau
 cu distrugerea florei intestinale prin antibiotico-terapie continuă
Hepatopatiile care interferă cu utilizarea vit. K pot produce carenţe
grave

 Nou născuţii - susceptibili la deficienţă de protrombină în primele zile

de viaţă  necesară administrare preventivă de vitamina K
 Utilizarea de anticoagulante – ex. cumarina (dicumarol) - afectează
factorii de coagulare dependenţi de vit. K
→ o hemoragie excesivă poate fi corectată prin administrare de vit. K

Toxicitate: Doze excesive de vitamina K sintetică (menadiona) pot cauza

anemie hemolitică la animale de experienţă şi “icter nuclear” la sugari
Vitamina K – prezentare sintetică
 Substanțe antivitaminice din alimente

 Antivitaminele înglobează o clasă numeroasă de compuși

organici a căror activitate este antagonistă vitaminelor
contracarând activitatea esențială a acestora
 Simptomele declanșate prin acțiunea acestor factori antinutritivi
sunt similare cu cele prezente în situații de hipovitaminoză sau
avitaminoză.
 Substanțele antivitaminice pot acționa în două moduri: i) ca
inhibitori, prin analogie structurală, interferând cu utilizarea
metabolică a vitaminei sau ii) prin modificări structurale ale
vitaminei (fie prin descompunere, fie prin transformarea
vitaminei în complexe neabsorbabile)
 Substanțe antivitaminice din alimente

Printre cele mai cunoscute substanțe cu activitate antivitaminică sunt:

• Lipooxidazele care înactivează vitamina A și formele provitaminice generând
peroxizi cu acțiune nocivă.
• Acidul fitic prezent în cereale care este una dintre cele mai cunoscute antivitamine
D.
• Numeroase substanțe naturale sau sintetice care prezintă structură similară cu cea a
tocoferolilor (ex: α-tocoferilchinona, acetatul de crezol, tricrezol-fosfatul etc) și care
intră în competiție cu receptorii specifici inhibând utilizarea vitaminei E.
• Tiaminaza este o enzimă tiaminolitică prezentă în carnea peștelui crud care
scindează molecula vitaminei B1 contribuind la apariția simptomelor carențiale în
cazul unui consum crescut de pește crud. Aceasta se inactivează prin preparare
termică.
• Avidina care este cea mai cunoscută antivitamină a biotinei, prezentă în albușul de
ou crud, care formează la nivel intestinal un complex stabil avidină-biotină care nu
poate fi absorbit la nivel intestinal.