PROCESE MENTALE

COGNITIVE
PARTEA 1 – 14.10.2022
REMINDER: CINE SUNTEM?
 Disciplina Psihologie Medicală și Psihiatrie
- CURSURI: Șef Lucr. Dr. Dana Herța
dherta@umfcluj.ro tel +40762671460
- LP: Șef Lucr. Dr. Dana Herța, Asist. Univ. Dr.
Raluca Trifu

 Birou: Str. Emil Isac no. 13 cam. 23 (etaj 2)

 Website: www.behaviouralsciences.ro
OBIECTIVE DIDACTICE

 Să înțelegem conceptele de bază despre procesele

mentale elementare și de sinteză
 Să înțelegem mecanismele funcționării
comportamentelor instinctuale și învățate
 Să înțelegem principiile fundamentale ale psihologiei
sociale și ale comunicării
 Să înțelegem aplicațiile psihologiei la medicină și la
nutriție în particular, interdisciplinaritatea echipei
medicale și raportarea la pacient
 CERINȚE
 100% prezență la LP
 Minimum 75% prezență la cursuri

 Prevenție COVID-19:

- Se cere purtarea măștii în spațiile închise ale

Universității
PROCESE MENTALE
COGNITIVE
PARTEA 1
 “TRILOGIA MINȚII”
 Procesele mentale sunt funcții ale sistemului nervos
central, bazate pe structuri anatomice și fiziologice
specifice
 Procesele mentale îndeplinesc anumite funcții:
- Elementare: o funcție specifică
- De sinteză: reunesc mai multe funcții elementare –
personalitatea, conștiența
 Trilogia minții = clasificarea didactică a proceselor
mentale elementare:
- Cognitive: cunoașterea realității interne, externe
- Afective: fundalul plăcut/neplăcut
- Conative (executorii): activitățile și factorii ce le
reglează (voință, motivație)
PROCESE MENTALE COGNITIVE
 Senzația
 Percepția

 Reprezentarea

 Atenția

 Memoria

 Gândirea

 Limbajul

 Imaginația
 PROCESE MENTALE AFECTIVE
 Dispoziția
 Afecte
 Emoții
 Sentimente
 Pasiuni

* Antonio Damasio: În căutarea lui Spinoza; Eroarea lui

Descartes
 PROCESE MENTALE CONATIVE
 Motivația
 Voința

 Activitatea

* A. Maslow
* Antonio Damasio
SENZAȚIA
 Simț = sistem ce transformă informația din
afara SNC în activitate neuronală
 Senzația = mesaj de la simțuri ex: culoare,
strălucire, distanță, timbru al sunetului etc.
 Etapele senzației:
- Structurile accesorii colectează și modifică stimulii
(ex. pavilionul urechii, urechea externă, medie colectează sunetul)
- Transducție: conversia energiei stimulului în
activitate neuronală la nivelul receptorilor (ex. celulele
cu conuri și bastonașe din retină transformă lumina în impuls
electric = activitate neuronală)
- Transmisia: transferul activității neuronale prin
traseele nervoase senzoriale spre cortex
- Reprezentarea: reflectarea în cortex a activității
neuronale generate de senzație
REPREZENTAREA
o Inițială: în cortexul primar; fiecare simț are o zonă
aferentă în cortex unde este reprezentat
o Integrarea informațiilor de la mai multe simțuri:
cortexul de asociație
o Anatomia și fiziologia sistemului nervos: căile de
transmisie ascendentă se încrucișează; aceasta
duce la reprezentarea jumătății drepte a corpului și
a exteriorului în emisfera stângă, iar a cele stângi
în emisfera dreaptă
 SIMȚURILE
 Auzul: unde sonore cuprinse între anumite frecvențe
 Văzul: unde auditive cuprinse între anumite frecvențe; lungimea
de undă dă culoarea, amplitudinea undei dă intensitatea;
 Mirosul, gustul: simțurile chimice; receptorii detectează
substanțe din aer și alimente
 Simțurile corporale:
- Tactil, termic: receptori din piele
- Dureros: piele, organe și țesuturi din corp
- Propriocepție: tendoane, articulații, inserții musculare, urechea
internă – aparat vestibular = poziția și mișcarea corpului în spațiu,
poziția și mișcarea segmentelor corpului unele față de altele
PERCEPȚIA
DEFINIȚIE
 Percepția este procesul prin care persoana
utilizează informațiile despre lume pentru a
interpreta senzațiile și a le transforma în
experiențe cu sens
 Timpul scurs de la producerea stimulului la
formarea perceției este foarte scurt = milisecunde,
deci practic ni se pare că percepția e instantanee
 Diferența dintre senzație și percepție

- Senzația este informația brută de la simțuri

- Percepția este obiectul care a generat senzația, cu

interpretarea sa de către minte
 PROPRIETĂȚILE PERCEPȚIEI: CUM PERCEPEM?
 Bazată pe cunoștințe anterioare = percepem ce deja
cunoaștem
 Inferențială = percepția umple părțile lipsă și emite
ipoteze despre ceea ce nu e accesibil percepției
 Categorială = grupează senzațiile în categorii
 Relațională = stimulii percepuți sunt comparați între
ei (un adult poate fi perceput înalt printre copii și scund printre
baschetbaliști)
 Adaptativă = după ce obiectul e perceput, în timp
focusul percepției rămâne pe informația importantă
în contextul dat, iar restul informației nu mai este
perceput (intrăm într-o cameră, simțim un miros aparte, iar
după o vreme nu îl mai simțim dacă stăm în acea cameră)
 Adesea automată = operează aproape instantaneu și
fără intervenția noastră conștientă
LEGILE ORGANIZĂRII PERCEPTUALE: DE
CE PERCEPEM AȘA CUM PERCEPEM?
 Obiect – fundal: obiectul perceput este automat perceput
separat de fundalul său
 Similaritate: doi stimuli similari ca format sau funcție sunt
grupați împreună
 Proximitate: stimuli ce par mai apropiați între ei sunt
grupați împreună și sunt separați de cei ce par mai îndepărtați
 Continuitate: stimuli aranjați într-o succesiune (liniară,
curbă) sunt percepuți ca mai asociați între ei decât stimulii din
afara acelei succesiuni
 Închidere: percepem simultan obiectul și tiparul în care
acesta se încadrează
 Arie comună: obiectele din aceeași regiune delimitată (chiar
daca nu explicit delimitată) sunt grupate automat împreună
 Orientare (punct focal): percepția începe de la
caracteristica obiectului care iese în evidență
ATENȚIA
 Atenția este procesul de fundal prin care resursele
psihologice sunt direcționate (cu control voluntar)
pentru a facilita procesarea conștientă a informație
de la simțuri
 Tipuri de atenție:

- selectivă: focus atențional pe unii stimuli, cu

ignorarea celorlalți
- distributivă: distribuirea resurselor psihologice între
mai mulți stimuli / mai multe sarcini
FYI:
o nu există de fapt multi-tasking, DAR putem fi atenți simultan la
mai mulți stimuli când fiecare stimul ține de un alt simț, deoarece
FIECARE SIMȚ ARE CANALUL LUI ATENȚIONAL DISTINCT
o este dificil uneori să ne focalizăm atenția pe un singur stimul,
când avem mai mulți stimuli
FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ
SELECTIVITATEA ATENȚIEI

 Motivația = dacă vrem să fim atenți

 Expectanța = dacă ne așteptăm la stimul sau nu
 Gradul de interes al stimulului = dacă pentru noi e
interesant
 Intensitatea ridicată = ne captează atenția stimuli
mai stridenți
 Noutatea = ne captează atenția stimuli cu care nu
am mai avut de-a face
 Contrastul = stimuli care ies în evidență prin
deosebirile de restul stimulilor
FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ
DISTRIBUTIVITATEA ATENȚIEI

 Experiența: cu cât suntem mai expuși unui stimul, cu atât

atenția la acel stimul devine automată, solicită mai puțin din
atenție și lasă mai multă atenție către alți stimuli
 Implicarea mai multor simțuri: distributivitatea e mai
mare când suntem atenți la stimuli aferenți mai multor simțuri
 Dificultatea: sarcinile considerate mai dificile necesită mai
multă atenție, deci distributivitatea va scădea
 Nivelul de stres perceput: cu cât avem un nivel mai ridicat
de stres, cu atât focusul atențional și distributivitatea vor scădea
– mintea procesează cu predilecție stimulii asociați stresului
MEMORIA
 DEFINIȚII ȘI TIPURI DE MEMORIE
 Memoria este procesul ce asigură codarea, stocarea și
actualizarea de informații, pentru ca să le putem
procesa
 Tipuri de memorie în funcție de informația stocată:

- Episodică: povestea unui eveniment pe care l-am trăit

- Semantică: înțelesul noțiunilor generale despre lume

- Procedurală: memorarea succesiunii etapelor unei

activități ex. spălatul pe mâini, mersul pe bicicletă
 Există memoria senzorială = amprenta lăsată de
stimul la nivelul receptorilor rămâne, chiar dacă acel
stimul nu este procesat conștient
CODAREA
 Codarea = introducerea de info nouă în memorie
 Codurile = reprezentări mentale ale stimulilor:
- Vizuale (codarea în memorie pe baza a ce vedem)
- Acustice (codarea în memorie pe baza sunetelor)
- Semantice (codarea pe baza înțelesului/sensului pe
care îl dăm experiențelor senzoriale)
 Modul de codare influențează ce și cum ne amintim
Ex. Ne putem aminti că ne-a plăcut o vacanță la cabană, pe baza
codurilor semantice, dar dacă nu asociem și alte coduri e posibil
să nu ne amintim când și unde a fost acea vacanță, cu cine am
petrecut-o, ce am făcut, ce haine am purtat etc.
Aceeași vacanță la cabană poate fi codificată semantic diferit de
două persoane diferite care au trăit-o
 STOCAREA
 Stocarea: păstrarea în timp a informației din memorie
 Capacitatea de stocare a memoriei este
NELIMITATĂ
 UITAREA este în mod firesc asociată stocării, prin:
- Estompare: reprezentarea mentală a stimulului se
dizolvă și dispare treptat
- Interferență: intră în competiție stimuli vechi și noi:
- În memoria de scurtă durată, stimulii noi sunt mai puternici,
codare mai intensă, și îi dizlocă pe cei vechi
- În memoria de lungă durată, stimulii vechi sunt mai puternic
codați prin multiple coduri, deci stimulii noi trec în plan secund
 Uitarea este un proces firesc și sănătos, ne ajută să
procesăm cu predilecție și eficient ceea ce ne este
necesar aici și acum
REACTUALIZAREA
 Reactualizarea = găsirea și aducerea în planul
procesării conștiente a informației stocate în memorie
 Reactualizarea este componenta memoriei ce
limitează eficiența memoriei, NU STOCAREA
 Reactualizarea se face prin căutare:

- În serie: bucățile de informație sunt reactualizare una

câte una, până când găsim bucata de informație
căutată
- În paralel: toate bucățile de informație sunt
actualizate simultan