BOALA INFECȚIOASĂ

Bolile infecțioase sunt bolile provocate de organisme ca bacterii, viruși, fungi sau paraziți. Multe
organisme care nu sunt periculoase trăiesc în sau pe corpul uman; totuși, în anumite condiții,
unele organisme pot cauza boală.
Unele boli infecțioase pot fi transferate de la persoană la persoană. Altele sunt transmise prin
mușcături de insecte sau animale și unele sunt obținute prin ingerarea mâncării sau apei
contaminate sau prin expunerea la organismele din mediu.
Simptomele pot varia în funcție de organismele care cauzează infecția: totuși, simptomele includ
febră și oboseală. Infecțiile ușoare pot răspunde la odihnă și îngrijirea de acasă, în timp ce alte
infecții pot fi periculoase pentru viață și necesită îngrijire medicală. Vaccinurile pot preveni multe
boli infecțioase, inclusiv rujeolă și varicela. Spălarea frecventă pe mâini poate ajuta la prevenirea
bolilor infecțioase.
Epidemiologia - este știința, ce studiază și investighează cauzele și distribuție a maladiilor.
Studiile epidemiologice au ca scop identificarea și evaluarea factorilor de risc pentru o
anumită boală din partea unor substanțe sau produse chimice.
Izvorul de infecţie - îl constituie organismele vii (om, animale, artropode) în care pătrunde agentul
patogen şi se multiplică, eliminându-se pe diferite căi.
Calea de transmitere în bolile infecţioase este de două feluri:
 directă: se poate produce prin contact nemijlocit între persoana receptivă şi
eliminatorul de germeni sau prin contact direct cu produsul infecţios (infecţii
produse prin sânge - SIDA, HBV).
 indirectă: se poate produce prin intermediul unor elemente din mediul extern
(apă, aer, sol, alimente, obiecte etc.) sau prin agenţii vectori (muşte, gândaci,
purici, păduchi, ţânţari, căpuşe).
Prin masă receptivă - se înţelege totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu prezintă
imunitate faţă de o anumită boală infecţioasă. O boală nu poate să apară decât la receptivi.
Opusul receptivităţii este starea de rezistenţă faţă de îmbolnăvire.
Sporadicitatea- apariţia unui număr redus de îmbolnăviri în populaţie.
Epidemia - izbucnirea aceleaşi boli la un număr mai mare de persoane dintr-o regiune şi care
au, cel puţin la început, o sursă comună de infecţie. Boli cu mare contagiozitate: gripa,
varicela, tusea convulsivă, hepatita, dizenteria etc..
Endemia - acea situaţie particulară în care o boală se află în mod permanent în anumite
teritorii (scarlatina, tusea convulsivă, hepatita).
Pandemia - boală infecţioasă care se extinde pe un teritoriu foarte mare (ţară, continent, toată
lumea - de exemplu: gripa, holera).
Bacterii :
 Coci -stafilococi, streptococci, pneumococi, meningococi.
 Bacili - Escherichia coli, Klebsiella, Proteus,b .Koch.
Exemple de virusuri:
Virusuri ADN: hepatitic (A,B,C,D,E), rujeolic, rabic, variolic" herpeto-virusuri,
adenovirusuri (agenţi ai infecţiilor respiratorii), poliomielitic, v. gripal, HIV.
Fungi : Candida (albicans), Actinomyces Histoplasma, Nocardia.
Protozoare :Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis Plasmodium (malarie), Entamoeba
histolitica (dizenteria amibiană), Trypanosoma (boala somnului), Toxoplasma (afectează
ţesuturile profunde).
Mijloace prin care organismul se apără de infecții :
Organismul se apără faţă de agenţii infecţioşi care îl înconjoară, prin diferite mijloace
specifice şi nespecifice.
Capacitatea normală a organismului de apărare faţă de infecţii se numește rezistenţă faţă de
infecţie. Această rezistenţă naturală poate fi întărită prin imunizare activă (vaccinări) şi
imunizare pasivă (seruri, imunoglobuline).
Miijoacele nespecifice şi specifice prin care se apără organismul sunt: Bariera ”anatomică”
(tegumentele şi mucoasele) Tegumentele şi mucoasele constituie o barieră naturală faţă de
agenţii infectiosi prin:
 integritate anatomică;
 acţiune de autosterilizare prin: căderea stratului celular superficial;
 prin pH-ul acid al pielii (între 3 şi 5);
 prin pH-ul acid al secreţiilor (aciditatea sucului gastric);
 prin pH-ul secreţiei vaginale;
 prin pH-ul acid al urinii.
Ancheta epidemiologică trebuie să stabilească: izvorul de infecţii.
Se pun întrebări:
 dacă au existat cazuri de îmbolnăviri în ultima vreme şi ce anume;
 dacă a vizitat sau a primit vizita unor persoane bolnave;
 dacă a făcut deplasări;
 dacă la locuinţa sa există animale: câini, pisici, rozătoare, porci;
  calea de transmitere;
 dacă a consumat vreun aliment în comun cu alte persoane şi acelea au prezentat
semne de boală;
 dacă a fost în contact direct cu vreun bolnav cu leziuni ale pielii;
 dacă a manipulat obiecte care ar fi putut fi contaminate (lână, piei de animal
bolnav);
 dacă a observat prezenţa unor muşte;
 dacă a făcut tratament parenteral în ultimele 6 luni (pentru hepatita virală B);
 starea imunologică;
 dacă a mai suferit de boli infecţioase (de care şi când);
 dacă a făcut vaccinări (pentru ce boli şi când).
Se vor avea in vedere şi factorii epidemiologici secundari: vârsta, profesiunea, condiţiile de
muncă, starea locuinţei etc., precum şi factorii climatici (situaţia geografică, sezonul).
Exemplu Sindromul infectios meningenian:
 febra înaltă 39°-40° C;
 frisoane;
 vărsături;
 cefalee;
 hiperestezie cutanată;
 fotofobie.
Caracteristic pentru sindromul meningian sunt semnele de contractură musculară:
 rigiditatea cefei (rezistenţă la încercarea de flectarea capului);
 uneori – opistotonus;
 atitudine de „cocoş de puşcă" (decubit lateral, ghemuit, cu genunchii la piept și ceafa
în extensie);
 semnul Kernig (incapacitatea pacientului de a întinde picioarele complet; flexia
trunchiului duce la flexia reflexă a genunchilor);
 semnul Brudzinscki (flectarea capului duce la flexia reflexă a genunchilor).