INSTITUTUL DE ISTORIE NAŢIONALĂ „A. D.

XENOPOL”

BIBLIOTECA INSTITUTULUI
No. 2

A L E X A N D R U V. B O L D U R
Profesor de Istoria R om ânilor la U niversitatea dîn Iaşi

Românii şi strămoşii lor

in

I st or i a T r a n s n i s t r i

EDIŢIE ROMÂNEASCĂ,
REVĂZUTĂ SI A D Ă U G I T Ă

1A $ 1
TIPO GRA FIA „l i g a CULTURALĂ* STR. LĂPUSNEANU N r 37
19 4 3
 t
%

P r e f a ţ ă

Cu ocazia împlinirii u n u i an dela intrarea armatei ro­

m â n e în Odesa (16-X-1941— 16-X.1942), Direcţiunea Culturii
G u vern ă m â n tu lu i Transnistriei a socotit oportună publicarea
în limba rusă, pentru u z u l populaţiei locale transnistriene, a
micului m e u studiu sub titlul »Istoria Transnistriei11, Odesa,
1942, p a g • 40.
A v â n d în vedere că şi în interiorul ţarii se manifestă
un interes viu pentru această problemă, a m revăzut tot c u ­
prinsul lucrării mele, a m completat unele lacune, pe care
le-am putut observa, şi m ai ales a m căutat să prezint într’o
exp u n ere m a i a m ă n u n ţită chestiunea strămoşilor noştri Bolo-
h o v e n i■ In această formă n o u ă şi sub un titlu m ai adecvat
conţinutului, apare ediţia ro m â n ea sc ă a „IstorieiTransnistriei",
lucrarea de faţă, ca o contribuţie ştiinţifică a Institutului de
» Istorie Naţională A . D. X e n o p o lu, la lămurirea marilor pro­
bleme naţionale ale epocii de răspântie a n e a m u lu i r o m â ­
nesc.
Autorul

<
 Românii şi strămoşii lor în istoria
Transnistriei
Noţiuni generale

R eg iu n ea dintre Nistru şi Bug mult timp n ’a a v u t în d o ­

c u m e n te nicio denum ire.
De prima d a tă la ju m ă ta te a secolului al Xll-lea d. H.( în
cronicele ruseşti, a p a r e pentru o b u c a tă nord-vestică a ei, n u ­
mele „Ponizie", a d ic ă re g iu n e a d e vale, cu o raşul Bacota în
frunte, în d eo seb ire de regiunea d e deal, care era Galifia şi a-
parjinea principilor galifieni. Cel mai esticjhotar al Poniziei era
oraşul Uşiia 1).
Teritoriul vecin spre Est, p â n ă la râul Bug, era denum it
„Pobojie", a d ic ă regiunea „la B u g “ 2).
Sub Lituanieni, care la sfârşitul secolului al XlV-lea a u
pus stăpânire p e toată regiunea dintre Bag şi Nistru p â n ă la
Mare, a p a r e num ele de „Podolia", In actul prin care W i-
told c ă p ă ta d e la Hadji-Ghirei posesiunile tătăreşti, cuvântul
Podolia este întrebuinţat în s e n s u l teritoriului dintre Nistru şi
Bug p â n ă la Mare, c u p rin z â n d localităţile Cameniţa, Brajlav,
H adjibei şi dincolo de Bug G e r c a s î 3).
Dela Lituanieni a c e a s t ă d en u m ire a fost îm p ru m u tată de

1) V. B. Antonovici, Ocerc istorii velicago cneajestua Litouscago do

smerti velicago cneazea Olgerda („Monografii“, t. I, Kiev, 1885), pag. 122;
N. F. Sumţov, Malorusscaia gheograficescaia nomenclatura, Kiev, 1886,
pag 21.
2) I. Filevicî, Istoria dieunei Rusi, voi. 1, Varşovia, 1896, pag. 145.
3) Actî Zapadnoi Rossii, voi. 11, pag. 4. Comp. şi V. B. Antonovici,
op. cit., pag. 87 şi 128.
 6

c ă tre P o lonezi, Cronicarii şi scriitorii poloni din secolul al

XVl-lea v o r b e s c d e Podolia în a c e la ş i s e n s ')•
In afară de a c e st s e n s general, n u m e le d e Podolia se
în tre b u in ţe a z ă şi intr’un înţeles mai restrâns. In 1434 P o ­
loni, a u rupt din sânul Lituaniei teritoriul ei nord-vestic p â n ă
la râul M urafa şi l’a u d e n u m it „ v o e v o d a tu l Podoliei*, pe când
Podolia estică, s a u Brajlavscina (cu oraşul Bratlav), r ă m â n e a
în cuprinsul Lituaniei p â n ă la ,,Unia p o l o n o - li tu a n ia n ă “ dela
Lublin din 1569-
Dela j u m ă t a t e a secolului al XVl-lea, în opoziţie cu v e ­
c h e a idee a Podoliei întregi ( p â n ă la Mare), a c e s t n u m e î n ­
c e p e s ă fie aplicat n u m a i părţii ei d e Nord p â n ă la linia râ ­
urilor Iagorlâc (afluent al Nistrului) şi C o d â m a (afluent al Bu-
gului). La Sud d e a c e a s t ă linie p â n ă la M a re se întin d e a
./Ucraina Hanului" (tătăresc).
Nici s u b Ruşi în secolul al XlX-lea teritoriul nistro-bujan
nu p r e z e n t a o unitate, fiind divizat între d o u ă g u b e r n i i : N o r
dul a întrat în g u b e rn ia P o d o lsc a ia , iar S u d u l în g u b e rn ia
H ersonscaia.
C uvântul „T ransnistria", p e care îl întrebuinţăm noi, este
un cuvânt, ce se întâlneşte uneori în lucrări istorice p o lo n e z e
p e n tru a î n s e m n a M o ld o v a , şi în a c e a s t ă a c c e p ţiu n e el nu
este, d e c â t un sim plu te rm e n de localizare. C ân d îl p r o n u n ­
ţăm noi, la a c e st s e n s al locului (fireşte în direcţia d e Est şi
Nord-Est), mai a d ă o g ă m şi un altul, a n u m e a c e la d e a în ­
s e m n a c o n tin u a r e a dincolo d e Nistru a spaţiului o c u p a t d e
Români. Intr’a d e v ă r, se ştie că între Nistru şi Bug se află o
populaţie r o m â n e a s c ă destul d e n u m e r o a s ă , c a r e a ju c a t în
istoria a c e s tu i teritoriu interfluvial un rol î n s e m n a t 2).

1) Stryjkowski, Kronica Polska , L itew ska , Z m u d ska ..., W arsaw a,

1846, voi. II, pag. 7 şi 104 ; 1. Bielski, Kronika Polska, Cracovia, 1597, pag.
387; M. Kromer. De origine et rebus gestis Polonorum, Basel, 1555,
pag. 348.
2) Se pare că în timpurile mai apropiate de noi primul explorator al
lumii româneşti din I ransnistria a fost Theodor T. Burada, care în călă­
toriile sale prin guberniile K am eneţ-Podolsc şi Herson, a constatat prezenta
Românilor în Transnistria şi a publicaţia Iaşi, în „Arhiva", 1906, rezultatele
cercetărilor sale pe teren.
 7

Dar şi mai mult, e x p a n s i u n e a etnică r o m â n e a s c ă nu s ’a

oprit la Bug. 0 v e d e m şi dincolo d e acest râu, p â n ă la Nipru,
p re cu m intr’o proporţie mai mică în to ate colturile vastului
imperiu ru se sc d e odin io a ră , în Crimeia, C au c az , dincolo de
Volga şi în Siberia.
Ne mărginim în s ă ţinta. V o m s u p u n e exam inării noastre
n u m a i teritoriul dintre Nistru şi Bug, care n e i n t e r e s e a z ă în
legătură cu e v e n im e n te le zilei, cu războiul nostru din R ăsărit
şi cu c u c e r ir e a de către a r m a t a r o m â n ă a teritoriului nistrc-
bujan.
De u n d e pro v in e populaţia r o m â n e a s c ă a a c e stu i terito­
riu ? Ce îm prejurări istorice a u c re a t-o ? Este e a o a re o re­
v ă rsa re relativ r e c e n tă a m a s e lo r rom âneşti, care nu î n c ă p e a u
în h o ta re le înguste între D u n ă r e , Tisa şi Nistru, s a u prezintă
un fenom en mai vechiu d e a ş e z ă r i statornice în timpul s e ­
colelor ?
V om r ă s p u n d e la a c e a s t ă serie de întrebări perfect o-
biectiv pe b a z a materialului d o c u m e n ta r şi a lucrărilor d e
istorie.
Întrucât a c e st teritoriu a a v u t o soartă foarte s c h i m b ă ­
toare şi deseori a trecut din m â n ă în m â n ă , s u b d o m in a -
Jiunea politică a diferitelor state, informaţii cu privire la el
găsim în lucrările istorice ale tuturor popoarelor înconjurătoare :
Ruşi, Ucrainieni, Polonezi, Lituanieni şi R om âni *).
V om p re z e n ta n u m a i o sinteză g e n e r a lă scurtă, oprindu*
ne mai s u b s ta n ţia l a s u p r a participării în v ie a ja Transnistriei
a R o m ân ilo r şi a străm oşilor lor.
Transnistria a trecut în c u rsu l istoriei sale p â n ă în zilele
d e azi prin d o m in a jiu n e a u rm ă to a re lo r p o p o a r e :
1. Sciţii şi Geto-Dacii (sec. VII a. H.—sec. I d. H.).
2. Năvălirea diferiţilor b a rb ari (s. II d. H.— Vs XII d. H-).
3. Bolohovenii la Nord şi Cumanii la Sud (V2 XII— V2 XIII).
4. B olohovenii la Nord şi Tătarii la Sud (7* XIII—7* XIV),
5. Lituanienii (7* X I V - 7 * XV).
6. Polonezii Ia Nord-Vest şi Lituanienii în reslul terito­
riului (V2 X V — 7* XVI).

1) V. bibliografia la sfârşitul acestei lucrări.

 8

7. Polonezii şi Lituanienii la Nord şi Tălarii la Sud ('/<> XVI

-X V II).
8. Turcii şi Tătarii (1672— 1699).
9- Polonezii Ia Nord şi Tălarii la S u d (1699— 1792).
10. Ruşii (d e la 1792 la S u d şi d e la 1793 la Nord, p â n ă
în zilele noastre).
Simplificând a c e a s t ă v a ria jiu n e de dom inajiuni, le-am
p u te a repartiza în u r m ă to a r e le trei p e r i o a d e :
1. P e rio a d a v e c h e : sec. a l X I H e a a. H .—V2 sec. al XII-
lea d- H.; începe cu d o m in a jiu n e a Sciţilor, se trans­
formă în d o m in a jiu n e a Geto-Dacilor şi se term ină cu
năvălirea barbarilor.
2. P e rio a d a m e d i e : sec. a l X I H e a d. H.—Vs sec. al XVl-
l e a ; î n c e p e cu d o m i n a j i u n e a B o lohovenilor la Nord
şi a C um anilor şi T ătarilor la S u d şi a ju n g e la domi-
n a j i u n e a litu a n ia n ă p e ste tot, c ăre ia la sfârşitul pier-
o a d e i i se ră p eşte o b u c a t ă din Nord-Vest al T r a n s ­
nistriei d e către Polonezi.
3- P e r i o a d a n o u ă : V2 sec. al XVI-Iea— s e c . a l XX-lea. In
a c e a s t ă p e r i o a d ă d o m n e s c Polonezii la Nord, cu ex­
cepţia u n e i bucă{i mici d e timp (1672-1699) în fa v o a re a
Turcilor, şi Tătarii la Sud. p â n ă la secolul alX IX -lea,
d e l a c a re p o rn e şte d o m in a jiu n e a r u s e a s c ă .
S a u şi mai scu rt:
1. P e r io a d a scito-geto-daco-barbară.
2. P e rio a d a b o lo h o v e n o -ta ta ro -litu a n ia n ă .
3. P e r i o a d a p o lo n o -ta ta ro-turco-rusească.
V om p r o c e d a la c a r a c t e r i z a r e a lor. H arta istorică a T r a n s ­
nistriei ne v a înlesni u r m ă r ir e a istoriei ei.
 w
s ^ ‘\
V
-7 is t o r ic a

|
I

1
?ros€uro\

Olcţov.
r^Yolosovfi A

T R A N S /V /S T R /E /
"'f
\ GoJoscovt t
Lih'cev

/ Camenifa
\\ \\L iK n *

$£fdcrik: # Uppx-Wouâ « BrâiJor

, Verbovei Ba' j Y J W ^ ,

Nemirov;^
Mraflav7
KoAoica
f TomafpoJ TuIcin
• Gais/n
^ S o r o k h 1^
C & ’Zprl'i
Bălan
/ C"^• Corni«Aoa * *^CA#e*/nidr***
* »
*?<** X
Yodu/- Ra$xov\-Ra^cov
. ♦
Ofgopo! +
B a lta “*+
t
* Goloscov

Legenda Js&
Anariiev
4
*>-<•>-<•>-<• Hotarul Ţârii *«**»
^Grigoriopo/1
Bolohovenifor secXU-XHI
-------- Hotarul Fbdoliw iM
*+>
la incep. sec. XV(14S4)
......... Homarul Ucrai­ TiraspoJ
nei Hanului [intre râură* * J Ocevcc
♦
.4
^Jagorfîc şi Codomaj
+♦4441 H ofarul nspub-
licei aufonomc moldo-
v in e jfi so v ie tic e .
\OdcsaX-hacJjibe
TJ-» l ri Cale feratâ
 CAP. I:
Perioada veche.

P e la anul 1.000 a. H., în T ransnistria şi dincolo de

Bug p â n ă la râul C u b a n , lo c uiau Cimmerienii, c a re e posibil
să fi fost Traci şi s a u stabilit în Nordul Mării Negre cu ş a s e
sute d e ani mai în a in te 1). A cum în c e p e o m are mişcare scitică,
a t r a s ă d e M a r e a Neagră. T rep la t în timp d e trei se c o le Sciţii
r c u ş e s c să silească pe Cimmerieni s ă se retragă şi să se mute
în Asia.
In secolul al Vll-Iea a. H. îi v e d e m pe Sciji stabiliţi în
E u ro p a c e n tra lă şi de Sud-Est. Ei p u n s tă p â n ir e p e malul
Mării N egreL>). Insă a c e şti barbari, în m ajo rita tea lor d e stepă,
d e origine iraniană, e ra u foarte toleranţi, ei nu se a m e s t e c a u
în mersu! vieţii locale a Geto-Dacilor agricultori. Nu îm pie­
d ic a u d e a s e m e n e a p e Greci, veniţi să facă comerţ, să-şi
s ta b ile a sc ă factorii pe ţărmul Mării Negre şi chiar să-şi creeze
o r a ş e le lor.
U n a din a c e ste colonii, Olbia, era situată la limanul Ni-
prului pe p a r t e a d r e a p t ă a Bugului sudic, la r e v a r s a r e a lui
în liman (în a p ro p iere d e satul Parutino, ju d e ţu l O ceacov),
şi întreţinea întinse legături c o m e ic ia le cu Sciţii din A r­
deal.
Geto-Dacii, care încep s ă fie c u n o sc u ţi lumii antice

1) Vasile Pârvan. Dacia . Buc., 1937, pag. 35-35, 41.

2) Herodot Historiae, IV. S. M. Seredonin. Istoricescaia Gheogra -
fia, Petrograd. 19)6, pag. 19; A. Boldur, Contribuţii la Studiul istoriei
Romanilor, voi. I, Chişinău, 1937, pag. 31—55; P. Polevoi, Ocerchi russcoi
istorii, voi. 1. S.-Petersburg, 1870, pag. 57—96,
2
 10

d e l a părintele istoriei Herodot, deşi e ra u s u p u ş i Sciţilor, îşi

p ă s tr a u totuşi obiceiurile şi religia, b a z a t ă pe nem u rire a s u ­
fletului şi pe v e n e r a r e a z e u lu i Z a lm o x is „vindecător" *). Cât de
m a re era tăria s u fle tea sc ă a a ce stui popor, se v e d e din faptul
c ă el a reuşit, la j u m ă t a t e a secolului al Vl lea a. H-, s ă tra-
cizeze pe Sciţii din Ardeal, c a re se aflau s u b a s c u lta r e a regelui
scitic S p a r g a p e i t h e s 2)-
In T ra n s n is tria d o m n i a a tu n ci regele scitic Ariapeithes.
EI îşi a v e a reşedinţa la Olbia.
Intre a m b e l e regate scitice se făcea un com erţ foarte in­
tens. O lbia e ra situată la începutul m a re lu i d ru m spre G a l i f a
şi U ngaria p e s te M o ld o v a şi A r d e a l. A tu n c i Olbienii nu
c u n o ş t e a u încă v a l e a D unării, d a r îna in te d e a n u l 500 a.
H. A riapeithes a luat în căsăto rie pe o fem eie g re a c ă din
Histria, d e la care a a v u t un fiu num it S c y l e s 1).
Din c a u z a u n u i a c c id e n t d e frontieră, dato rită trădării
A riapeithes a fost ucis d e S p a rg a peithes. S c y le s a o c u p a t
locul tatălui. Fiind învăţat d e m a m a s a greceşte şi însuşindu-şi
c u ltura greacă, el în c e p e legături mai întinse cu Histrienii,
care e r a u Tracii elenizati, şi astfel se d e s c h id e un d r u m nou
pentru întărirea influentei tracice în O lbia şi Transnistria.
Atunci influenta g re a c ă s e î n d i n d e a p â n ă în Crimea şi o
parte a C a u c a z u lu i la Mare. In a c tu a lu l o ra ş Cherci, în sec.
V -le a a. H. a p a r e un stat nou „Imperiul pontic al Bosforului",
c a r e se afla s u b influenta Grecilor şi a v e a în c o m p o n e n t a sa
pe Sciţi, C im m e rie n i'T ra ci, Sindi, Meoti şi alte e le m e n te et­
nice4).

\) V. Pârvan, Getica , Buc., 1926, pag. 6 ş. u.

2) V. Pârvan, Dacia , pag, 81.
3) Ibidem, pag. 91,95.
4) Bibliografia cu privire la Bosforul cimmerian e foarte vastă. Lucră-
crările v e c h i: A. Aşic. Bosporscoe farstuo s ego paleograficeschimi i nad*
grobnîm i pam iatnicam i , raspisnârni vazam i , planami, cartam i i vidam it
Odesa, 1848 Sabatie. Kerci i Bosfor. Zameciania o chercenschih dreu-
nostiah i optt hronologhii [arstuaVosporscago , S. Petersb , 1851. A. Oreş-
nicov. Bosfor Chimmeriischii, Moscva, 1884 G. Spaschii. Bosfor Chimme -
riischii i ego dreunosti i dostopam iatnosti , Moscva. 1846. Lucrările tioui:
M. Rostovtzeff, The Bosporan Kingdom (Caniridge Ancient H M ory. voi. III,
1930, pag. 561-589) şi de acelaşi a u to r—Etlinstuo i iranstuo na iughe Roşii ,
P etersburg, 1918.
 11

In s e c o lu l al IV-lea a. H. alături d e Olbia, in a c tu a la

B a sa rab ie d e Sud, în B u g e a c aflăm d e s p r e activitatea regelui
A th e as, i a r mai târziu în sec. 111 a p a r e aci regele Dromihaetes,
c a re a c t i v e a z ă în o ra şu l Helis, a c tu a la Chilia1).
Pe la sec. al IV-lea a. H. se p ro d u c e m igrafiunea celtică
spre Orient. In cursul secolului al Ill-lea a. H. ei a ju n g nu
n u m a i la N o r d u l r o m â n e s c (M o ldova şi B a s a ra b ia ), d a r şi în
părţile v e c i n e din Ucraina, p â n ă în Olbia, Astfel la influentele
a n terio are , scitică şi greacă, se a d a u g ă şi influenta celtică.
Prin u rm a re , Geto-Dacii în Scitia m a re d e atunci pre­
z e n ta u un e le m e n t d e b a ză , şi desigur se a p ro p ia momentul,
c â n d ei, p r in z â n d curaj şi o rg a n izâ n d u -se, trebuiau s ă refuze
a s c u lta re p o p o a r e lo r s u p r a p u s e .
In s e c o l u l III—II a. H. Geto-Dacii încep s ă a ta c e o r a ­
şele g receşti d e la P o n t şi în primul r â n d Olbia
M a r e le rege get B u e re b is ta în anul 50 a. H. în te m e ia z ă
un m a re s ta t geto-dac Dacia, în c o m p u n e r e a c ă ru ia a u întrat
nu n u m a i M o ld o v a şi M u n te n ia d e mai târziu, d a r şi teri­
toriul dintre Bug şi Nistru, inclusiv Olbia. Timp d e un secol
şi j u m ă t a t e acest teritoriu se află s u b directă dom in a tiu n e
geto-dacă*
Dar interesele imperiului r o m a n c e r e a u m ă su ri d e a si­
gurare a păcii la hotarul lui nord-estic- Primul s e m n al ofen­
sivei r o m a n e a s u p r a teritoriului g e to -d a c a re loc în anii 52-53
d . H . G u v e r n a to r u l Moesiei T iberius P la u tis S ilvanus A elianus,
fă c â n d o expediţie împotriva Sarmatilor, trece în a c tu a la B a ­
s a ra b ie , c u c e re ş te colonia g r e c e a s c ă Tiras d e la lim anul Nis­
trului, îşi c o n tin u ă d ru m u l peste Nistru, o c u p ă Olbia şi ajunge
p â n ă la H e r s o n e s . T iras a trecut s u b regimul rom an, iar Olbia
şi H e rs o n e s u l a u a c c e p t a t protecţia Rom anilor, fără a se s u ­
p u n e suveranităţii r o m a n e ’)*
D u p ă a c e s t preludiu, la începutul sec- al 11-lea d. H.
îm p ă ra tu l ro m a n T r a ia n c u c e r e ş t e Dacia (an. 106), fo rm â n d
din e a provincia D acia şi o a d ă o g ire la M oesia Inferior. Intinde-

1) Qh. Nastase, Peuce (Bulet. Societ. R. Române de G e o g r voi, 51,

pag, 41 ş. u ). De acelaşi au to r: Bugeacul în antichitate (Ibidem , vel. 55,
pag 146).
2) V. Pârvan, Dacia, pag 173.
 12

rea lor nu d e p ă ş e a cursul mijlociu al Nistrului. Geţii ce n ’a u

intrat în c o m p u n e r e a a c e s to r provincii, şi-au p ă strat i n d e p e n ­
denta. D ar Romanii ocroteau şi ţinuturile vecine cu Dacia
dincolo d e P y reto s (Prut) şi T yras (Nistru), c h i a r p â n ă la
Bosforul C im m e r ia n 1)*
M ă rin d u -s e presiunia Goţilor a s u p r a posesiunilor ro m a n e,
în păratu l r o m a n Aurelian în an. 271 d. H. p ă r ă s e ş t e Dacia.
S u b p r e s i u n e a b a r b a r ă Olbia disp are d e pe fata păm ântului.
Prin teritoriul dintre Nistru şi Bug trec h o rd e le năvălitorilor,
Goti, H u n i, Avari, Slavi.
P e n tru secolul al V H e a se vorbeşte în izvoarele bizantine
de Anti.
Unii istorici ruşi şi ucrainieni soco te sc c ă Antii sunt stră­
moşi ai Slavilor orientali. Ş a h m a to v scrie: «L e ag ă n u l p o p o ­
rului rus a fost teriroriul Antilor din re g iunea dintre Prut şi
Nistru" 2). Istoricul u c ra in e a n M. H ruşevchi c r e d e c ă Ucrainenii
a p a r in istorie d e prim a d a t ă s u b n u m e l e d e A n t i ;i).
Desigur identificarea Antilor cu Slavii şi mai ales cu U crai­
nenii este n u m a i o ipoteză, care îşi a re şi mulţi a d v ersari.
Iată c â t e v a păreri ale altor autori ruşi. S. Soloviev scrie c ă
Slovenii şi Antii e r a u c u n o s c u ţi în v e ch im e s u b n u m e le
d e Sporoi, în care cercetătorii mai noui văd pe S â r b i 4). V.
Cliucevschi c r e d e că Carpatii prezintă cuibul c o m u n al t u t u ­
ror Slavilor, deci Slovenii şi Antii, ieşiţi d e acolo, e ra u stră­
moşi ai tu tu ro r Slavilor 5). G. V e r n a d s c h i a ju n g e la concluzia
că Antii n u e ra u un popor slav pur, ci un trib d o m in a t de
Sarmati» şi locul lui d e a ş e z a r e a fost re g iunea Oscol, afluent
al râului D oneJ ’). In sfârşit şi u n u c r a in e a n P a r h o m e n c o nu

\) A. Boldur, op. cit., pag. 47-48

2) A. A. Şahmatov, Vuedenie u curs istorii ruscogo iazâca, /, S.-
Peterburg, 1916, pag. 46.
3) M. H ruşevschi. lliustrovaua Istoria Ucraini, Kiiv, 1921, pag. 31 ş,
u. In acelaşi s e n s . V. A. Râbacov. Antî i Kieuscaia Rus. Vestnic Academii
Năuc S. S. S. R., 1939, N 6, pag. 46 —50 (cronica).
• 4) S, S oloviev, Istoria Rossii, ed. 2, voi. 1, pag. 44.
5) V. Cliucevschi, Curs russcoi istorii, Moscva, 1904, v. I, pag. 122
6) G. V ernadsky, The Spali o f Jordanis and the Spori o f Proco -
p iu s . „B yzantion", t. XIII (1938), pag. 263—266.
 13

este dispus s ă p u n ă pe primii U craineni în legătu ră cu Antii.

Antii nu a u lăsat urm e pe malul nordic al Mării Negre şi sunt
mai d e g r a b ă acei Slavi c a re se aflau in relaţii m ai strânse cu
Hozari. In tot c a z u l ei nu pot să fie socoiiji stră m o şi ai Sla­
vilor orientali în g e n e r a l *).
Cât d e c o m p lic a tă este a c e a s t ă c h e s tiu n e se poate v e ­
d e a şi d in tr’o studiere s p e c ia lă a Antilor, făcută d e N. Zu-
p a n ic ").
M a m oprit mai a m ă n u n ţit a s u p r a acestei chestiuni, d e ­
o a re c e deseori se a b u z e a z ă d e a c e a s l ă ip o te ză p e n tru a d o ­
vedi v e c h i m e a aşezărilor s la v e (ruse şi ucrainene) nu num ai
în Transnistria, ci şi în re g iu n e a dintre Prut şi Nistru-
D u p ă Anti u r m e a z ă al{i b a r b a r i : Bulgari (sec-VII), Hozari
(sec. VIII), Unguri (sec. IX), P e c enegi (sec. IX—X), Cuman*
(sec. XI—XII) şi Tatari (sec. XIII).
Pe timpul întemeierii statului rusesc c h ie v e a n (sec. al
lX-lea) letopiseţul ru se sc v o rb e şte d e p re z e n ta între Bug şi
Nistru a gintei T iveai, c a r e e posibil să fie reînviaţi, s u b n o u a
d e n u m ire , Teuriscii d e n e a m d a c ).
Ginjile slave lăjindu-se în c e p s ă se o rg a n iz e z e în stătuleţe.
A pare o lu m e politică n o u ă , a c e a a Slavilor orientali.
P a r te a d e Nord a Transnistriei n u a p a r ţi n e a a tu n c i prin­
cipilor ruşi. N um ai d e la j u m ă t a t e a secolului al Xll-lea o parte
a Podoliei, coltul ei vestic, la Nord d e Nistru, s u b n u m e de
„Poniziew, a fost c u c e rită d e principii galitieni.
Ne p u n e m î n t r e b a r e a : c a re a fost s o a rta Geto-Dacilor,
strămoşi ai Românilor, s u b p re s iu n e a barbarilor năvălitori?
Atât Geto-Dacii îndepedenji, cât şi cei romanizaţi, s ’a u
r ă s p â n d it prin teritoriul la Nord şi Est d e Nistru, a j u n g â n d în

1) Prof Voi. Parhom enco, Pociatoc istoricino-derjaunogo jittia na

Ucraini, Kiiv, 1925, pag. 13—14.
2) N. Zupanic, Der Anten . Ursprung und Name. Actes du lll-e Con-
gr&s internati mal d ’Etudes byzantities , A thenes, 1932, pag. 331—339.
3) A. Boldur, op. cit., pag. 141—145. Seredonin crede că Tiverţii şi
Ulicii s’au mutat de la Nipru spre Nistru la sfârş. sec. al IX-lea. In desa-
cord cu dânsul Parhom enco e d e părere că aceasta s’a putut întâmpla abia
în secolul al X-lea. S. M, Seredonin op. cit., pag. 131 — 132. V, Parhomenco,
op. cit., pag. 1 4 -1 6 .
 14

b a zinul Niprului şi afluentului lui Pripiati. Şi a c u m încă în

re g iu n e a Niprului se află diferite d e n um iri d e localităţi de
p ro v e n ie n ţă g e to - d a c o - r o m a n ă , d e e x e m p lu : Romen, Romnî
Volhovti etc-, c a re se trag din R om ani, atât în forma pură,
cât şi în forma s l a v ă „Vlahi", Volohi*.
lntr’un colt al Bugului sudic, a c o lo u n d e el f o r m e a z ă
o m a r e cotitură, şi p e s te ea, a ju n g â n d p â n ă la râurile Sluci şi
Homor, răsare {ara Bolohovenilor, p ă s t r â n d u - n e în n u m ele
lor o indicaţie a s u p r a soartei istorice a Geto-Dacilor.

i
 CAP. II
Perioada medie

1. Ţara Bolohovenilor, stră m o şi ai R om ânilor şi precursori ai

m işcării cozâceşti.

Bolohovenii, d u p ă c u m a ra tă însuşi n u m e l e lor. erau

Vlahi, străm oşi ai Românilor. Ţ a r a B o lohovenilor (sec. XII—
XIII), conform cronicelor ruse, era situată între principatul
c h ie v e a n la Nord-Est şi Est, principatul galijian şi V olânia la
Vest şi Cumanii la Sud. Ea se în tin d e a prin părţile superioare
ale Bugului sudic, pe a m b e l e lui maluri, prin părţile s u p e ri­
o a re ale râului Sluci, p â n ă la afluentul lui, Homor, şi prin
părţile su p e rio a re a l e râului Teterev, afluent al Niprului. La
Sud e a atin g ea p ro b a b il Nistru.
Cu alte cuvinte a c e a s t ă tară era situată acolo, u n d e v e ­
d e m a c u m oraşele Proscurov, S taro c o n stan tin o v , Leticev, Li-
tin, Vinija, Derevici, Gubin, ş. a., s a te le Volosovti, Golovcinji,
Oleşov, Goloscov, c a r e d u p ă toată probabilitatea a fost
pe vremuri capitala ace ste i tări B olohov (şi nu B o le h o v din
Galijia, d u p ă cum se c r e d e a greşit d e unii) ’)•
Suntem îndreptăţiţi s ă b ă n u im c ă Bolohovenii trăiau s u b
regimul gent lic, fiind c o n d u ş i d e şefii genurilor.
Bolohovenii a v e a u o ra şe , a d ic ă locuri întărite şi cetăţi,
şi hotarul lor su dic era întărit printr’un val d e p ă m â n t, care
»şărpueşte*‘, d e u n d e vine şi d e n u m i r e a lui d e „Z m iev v a l “,
„Val al Şarpelui* 2).

1) A. Boldur, op. cit., pag. 120 ş. u

2) Ibidem , pag. 131; N. P. Barsov, Gheografia letopisi Nestora,
Varşava, 1885. pag. 123 şi 290. D e a s e m e n e a : V. B. Antonovici , Zm levt uali
v predelah Kievscoi zem li . „Kieoscaia Starina‘\ 1884, cartea III.
 16

Bolohovenii luptă p e r m a n e n t p e n tru a p ă r a r e a i n d e p e n ­

d e n te i lor împotriva principelui Daniil din Galici, care prezintă
P e n tru ei o v e şn ic ă a m e n in ţa re . Cu n ă v ă lir e a Tătarilor situ a ­
ţia se sc h im b ă . Datorită lor p o p u la ţia b o l o h o v e a n ă se elibe­
r e a z ă d e s u b influenta principilor galitieni. B olohovenii se s u ­
p u n b e n e v o l Tătarilor, luâ n d u -şi obligaţia să p l ă t e a s c ă un
trib u t a n u a l în n a tu ră (cereale), d a r câştigând astfel lib e rta te a 1).
Din c a u z a apropierii ta ta r o -b o lo h o v e n e cronicele ruse îi n u ­
m e s c pe B o lo h o v e n i „ o a m e n i tătăreşti" 2).
P u n â n d u - ş i s p e ra n ţe în ocrotirea Tatarilor, ei a ta c ă prin­
c i p a t u l h a lic io - v o lâ n e a n , în s ă sunt înfrânţi. Daniil d ă foc o-
r a ş e l o r b o lo h o v e n e . B olohovenii îşi mai menţin un timp o a r e ­
c a r e i n d e p e n d e n t a . Insă în 1257, folosindu-se d e slăb ic iu n e a
T ă t arilor, Daniil î n c o r p o r e a z ă tara Bolohovenilor în principa­
tul h alicio-volânean.
Lovitura a fost, probabil, foarte puternică. Altfel nu ne
putfem explica dispariţia ulterioară a B olohovenilor din izvoa­
rele* istorice.
D upă a c e s te scurte informaţii d e orientare generală, e
nevroie să ne oprim şi a s u p r a u n o r detalii ale chestiunii bolo-
hov-ene, întrucât în istoriografia r o m â n e a s c ă nu s ’a dat sufi­
c i e n t ă atenţie ace ste i chestiuni, şi la noi nu se c u n o s c rezul­
tate le, la care a a j u n s ştiinţa istorică rusă şi u c ra in e a n ă , iar
cele* 12 pagini, pe c a r e eu le-am c o n s a c ra t Bolohovenilor în
193V în lucrarea m e a „Istoria B asarabiei", voi. I (pag. 120—
132>, a u trecut a p r o a p e n e o b s e r v a te d e istoricii noştri.
C h e s tiu n e a tării B olohovenilor este u n a din cele mai in­
t e r e s a n t e p ro b le m e ale istoriei R o m â n ilo r şi m erită să fie tra­
ta tă mai a m ănunţit, în legătură cu toată discuţia ştiinţifică, ce
a a ' v u t loc în jurul ei.
S u p u n â n d cercetării ştirile d e sp re tara Bolohovenilor, tre-
bue să distingem trei părţi ale chestiuni, a n u m e : 1) u n d e a
fost situată Jara Bolohovenilor, 2) cine a u fost Bolohovenii şi
3) c g n e a u fost principii („cnejii") Bolohoveni.

1) Isidor Şaranevici, Istoria G alilco-V \adim irscoi Ruşi ot naidau -

neişiMi vremea do rocu 1453, Lvov, 1863, pag. 89,
2) Cronica Ipatieuscaia, an. 1257, pag. 555.
 #

•VOIOSCOV]
O o io v c f M Ţ i
\ CUJ.KNO. « ' 08 « . uomcA
j Vl0“v(' T0L£0VjTvĂj®L6*OT So *SW • DÎACOV7>
L iT lM
( NEflfîtw, X j 0 £ Q f_ jQ -ZiLtTli:t’' llKrtlTA
TI IMJI
\ iflT A N O v W AW KA a o i^ o ÎŢ Â ^ '
\ • VOLOSKJE CAAACfNTt
V lLH O V E T i’ N1A HI BESfHI i B lU i
#VlAZOVCA1
TS«NAVA'

H A T A VA
BRAILO vca
B U N A tfV L
•’ XOTIUJANI BRATLAV
# 8 ifcLÎADCA
ŞATAVA
V « L H 0 V |Ţ I •O '-C E A D A E V 0 E * u s
TUlClN*
C A H IN IT A U S jT A C A l^ S # O ltE *O A £ V D E jo s

O . -
VENOICIAME

M O G HILEY o ls a n c a
• ‘

LOCURILE DE AŞEZARE A BOLOHOVENILOR

>.
 17

Vom r ă s p u n d e la a c e ste întrebări pe rând. F ix are a h o ­

tarelor ace ste i Jări p ro v o c a la în c e p u t dificultăţi, d e o a r e c e în-
tr un loc al cronicei Ipatievscaia se v o rb e ş te d e s p r e un c o n ­
flict dintre Boleslav, principe al Mazoviei şi Bolohoveni, de
u n d e se trăgea c o n c lu z ia c ă [ara Bolohovenilor, e ra situată
u n d e v a în apropiere d e M azovia, a d ic ă la Bugul vestic, prin
părţile Volâniei s a u Galijiei. Istoricul K a re m z in c r e d e a că
tara Bolohovenilor este ve cin ă cu principatul M a z o v i e i 1).
Istoricii galijieni nu se p ro n u n ţa u la fel. Zubritchi o plasa
la Sud, la h o ta re le Volâniei şi Haliciului în Podolia, între
Bug şi Nistru, P e t r u ş e v i c i — pe malurile Bugului s u d ic şi , în
sfârşit, Ş a ra n e v ic i— în regiunile „ d e a s u p r a Bugului" în P o ­
d o l i a 2).
Istoricii şi geografii ruşi, c a re scriau pe la j u m ă t a t e a s e c o ­
lului al XlX-lea, a u re n unţat la V o lâ n ia şi Galijia, ca locul
aşe ză rii Bolohovenilor, sprijinind cealaltă ipoteză, a Podoliei.
N. B a r s o v şi I. D« B eliaev, în conformitate cu mărturiile c ro ­
nicelor ruse, s a u oprit hotărît la fixarea teritoriului Tăiii Bo­
lohovenilor „în gubernia Cam enet-Podolscaia, la Nord-Est de
Nistru, p e a m b e le maluri ale Bugului estic (sudic) “3).
Totuşi a c e s te m en ţiu n i sgârcite nu p u te a u s ă fie socotile
suficiente pentru a e lu c id a c h e s tiu n e a com pletam ente.
Num ai d u p ă ce N. P. Daşchevici a p re z e n ta t referatul
său, cu privire la „Ţ ara Bolohovenilor şi î n s e m n ă t a t e a ei, în
istoria r u s e a s c ă " la al treilea c o n gres arheologic, c e s a ţinut

1) N. Caramzin, Istoria gosudarstua rossiiscago, S.-Peterburg, 1852,

voi. III, nota 346, pag. 215, voi. IV. nota 20 şi 102.
In timpurile mai noui numai Leontovici , în ciud# întregei evoluţii a
acestei chestiuni, răm âne credincios părerii învechită că Bolohovenii se
aflau la Sud-Vestul Volâniei. „Jurnal M inisterstva Narodnago Frosveş-
c e n i i a 1894, Nr. 3, pag. 23.
2) D. Zubriţchi, Istoria dreuniago Galifco-russcago cniajestva , voi.
III, Lvov, 1855, pag. 135-138 ; A. S. Petruşevici, Galiţchil istoriceschii sbor~
mc, voi. II. Lvov, 1856, p. 110; I. Şaranevici, Istoria Galitco-volodimirscoi
Rusi, Lvov, 1863, pag. 83.
3) N. Barsov, Gheograficeschii slovar russcoi zemli (IX-XIV st.) Vilna,
1865, pag. 11; I. D. Beliaev, O gfieograficeschih snedcniah dreunei Roşii
Zapischi Irnperatoscago russcago gheograficpscago obşcostua “, voi. VI,
P etersburg, 1852, pag. 150.
3
 18

în Chiev, în A u g u s t 18741). hotarele ace ste i tări a u fost definite

cu o a r e c a r e a p ro x im a ţie şi în tot caz u l nu a mai r ă m a s nici
u n dubiu» u n d e e ra situat n u c le u l ei.
A cest a u to r scrie*. « A c e a s tă t a r ă era s itu a tă prin părţile
superioare ale Bugului (sudic) şi afluenţii lui, pe a m b e l e lui
maluri, p â n ă la cotitura lui spre S ud, prin părţile su p erio are
ale râului Sluci p â n ă la c o n e x iu n e c u H o m o r şi prin părţile
su p e rio are ale râului T e te re v şi afluenţii lui, nu mai departe
d e Gnilomet. Astfel Bolohovo se afla la punctul atingerii (ho­
tarelor) vechilor tări Galitia, V olânia şi Chiev, şi o c u p a p a rtea
s u d ic ă a ju d e ţu lu i a c tu a l N o v o g ra d v o lâ n s c , p a rte a ră s ă rite a n ă
a ju d e ţe lo r S taro constantinov şi Proscurov, tot ju deţul Leticev
şi, e posibil, d e a s e m e n e a p a r t e a s u d - v e s tic ă a judeţului Jitomir
şi p a r t e a vestică a ju d e ţu lu i B e r d ic e v " 2).
A c e a s t ă localizare a tării Bolohovenilor s a făcut pe b a z ă
d e c ercetare a toponimiei p o d o le n e şi d e c o m p a r a r e a ei cu
informaţiile cronicelor ruse, mai a le s cu c e le a l e cronicei
lpatievscaia.
Ip o te z a lui D aşchevici a fost sprijinită ulterior de istoricul
u c ra in e a n M. S. H ru ş e v s c h i, c a re a găsit în d o c u m e n te le M e­
tricei Lituaniene din A rc h iv a Ministerului Justiţiei din M oscova
o „carte" („list”) al reginei p o lo n e z e Bona, din 1553, în care
se v o r b e a d e s p r e sate peste râul „Gorâni la B o lo h o v o " (»za
G o r â n e iu n a B o lo h o v e “)- Din a c e s t d o c u m e n t se v e d e , că
n u m e le „Bolohovo", c u p rin d e a la j u m ă t a t e a secolului al XVl-
lea, „un teritoriu v a s t “, care în a c e s t timp era pustiu în între'

gime s a u în p a r t e ;).
Satele se affau în stărostia Cremenet, a cărei întindere o
putem v e d e a pe harta, a n e x a t ă la articolul lui H ru ş e v s c h i şi
re p ro d u s ă d e mine aici.

1) Trudi tretiago arheologhicescago c’ezdciu Rossii, Chiev, 1878, voi!

II, pag. 60-129. Deasemenea de acelaşi autor: a) Noveişie dom âslî o Bo*
lohove i Bolohovtah, „Chievschiia Universitetschiia I z v e s t i i a 1884, Maiu
şl b) Escio razâscaniia i voprosî o Bolohoue i Bolohovţah , ibidem , 1899,
N. 1.
2) Ibidem , pag. 87.
3) C voprosu o Bolohove , Citenia v IstoricescOm Obşcestve Nestora
letopis[a ", cartea VII, 1893, Kiev, pag. 4-5.
 19

Teritoriul b o l o h o v e a n e situat, d u p ă a c e st d o c u m e n t, prin

părţile s u p e rio a re ale râurilor Gorâni şi Sluci, în re g iunea r â u ­
leţelor Jerdi, P o lc v a , etc., c e v a mai spre A pus, d e c â t e a r ă ­
tat la Daşchevici. T r e b u ie s ă mai m e n ţio n ă m că, d u p ă se n su l
d o c u m e n tu lu i, localitatea b o l o h o v e a n ă nu se m ă rg in e a n u ­
mai ia c â te v a sate, pom enite în el.
S u n tem noi o a re îndreptăjiji să atribuim tot a c e s t teri­
toriu b o l o h o v e a n vechei tări b o l o h o v e n e ? — se în tr e a b ă a u ­
torul şi r ă s p u n d e afirmativ, d e o a r e c e întâlnim pomeniri de sp re
Bolohoveni în cele mai variate localităţi, a n u m e : în secolul
al XVl-lea în Podolia, în sec. XVIl-lea pe teritoriul Chievului,
în secolul al XVlll-lea în în d e p ă rta ta T ransnipria *)• La în ­
c e p u t c h e s t i u n e a era discu ta tă n u m a i pe b a z a d a te lo r croni­
celor şi a denumirilor topografice- Ulterior la a c e a s t a s ’a mai
a d ă u g a t d atele arheologice cu privire la ve ch ile întărituri d e
lângă o r a ş e le b o l o h o v e n e Derevici, Gubin şi Cudin. Insfârşit
a u mai venit şi confirmări noui d e d o c u m e n te , care conţineau
ştiri noui cu privire la diferite localităţi, pom enite în cronici
ca localităţi b o lo h o v e n e.
Autorul a j u n g e la c o n c lu z ia că în secolul al XII—Xlll-lea
a existat „o tară în trea g ă , un întreg teritoriu b o lo h o v e a n , nu
num ai o o a r e c a r e p o p u la ţie " .
In c o m p le ta r e , a u to r u l se mai referă şi Ia un d o c u m e n t
din a c e e a ş i Metrică, cu d a t a d e 1510, u n d e se v o r b e ş t e 'd e s p r e
,-Iocum d e s e r tu m K u d zin cz e, qui multis a b a n n is d e s e r tu s est,
circum fluvium dictum B o h “. K u d in e o localitate b o l o h o ­
v e a n ă şi se v e d e că în c ă în secolul al X V -lea a u existat a-
c o lo a ş e z ă r i d e o a m e n i “).
Din cele de mai s u s se p o a te v e d e a că întinderea tării
B olohoveilor era mare, c ă hotarele ei d e p ă ş e a u a c e a noţiune,
pe c a re a m p u te a -o forma pe b a z a n u m a i a cronicelor ruse.
Se înţelege c ă d e o c a m d a t ă d o c u m e n t e l e istorice nu ne p e r ­
mit încă o precizare a hotarelor. Le p u te m însă im agina cu

1) Autorul citează în notă la pag, 7: Arhiv Jugo-Zapadnoi Russii,

partea V, t. I, pag. 137, partea VII, t. 1, pag. 610 ş. u. Maximovici socotea
că Bolohovenii au trecut spre a se aşeza în cuprinsul voevodatului din
Chiev. Opere , voi. 1: „O m nlm om zapustenii UcrainV ', pag. 137.
2) M. Hruşevschi, op. cit., pag, 9.
 20

oarec are aproxim aţie, ţinând s e a m a d e identificarea u n o r lo­

calităţi b o lo h o v e n e .
Ip o teza lui D aşchevici a fost a c c e p ta tă , în a fa ră d e H ru­
şevschi, şi d e un alt istoric u c ra in e a n , d e Antonovici pe b a z a
cercetării resturilor d e întărituri şi a cetăţilor în ruine ').
La a c e s t e c o n sta tă ri D aşchevici a mai a d ă u g a t ulterior
c e v a nou, a tr ă g â n d într’un articol, c o n s a c r a t a c e s te i chestiuni,
a ten ţia istoricilor ruşi a s u p r a unui d o c u m e n t din 1433, prin
c a r e regele p o lo n e z V la d is la v r e c u n o a ş t e v o e v o d u lu i m o ld o ­
v e a n Ştefan drepturile, pe c a re le a v e a u voevozii anteriori
ai M oldovei, p re c u m şi d re p tu l a s u p r a o ra ş e lo r Ţetin şi Hme-
lov, şi printre altele se p r e c iz e a z ă c ă Sniatinul r ă m â n e p o ­
lonez, iar Şepinti—valah.
Aceste localităţi se d e s p a rt prin râul Colacin şi apoi h o ­
tarul merge t,de-a-curmezişul c â m p u lu i B o lo h o v o , p ă n ă la m a ­
rele râ u Nistru, mai s u s d e satul P otoc" :).
D acă a m d a î n s e m n ă t a t e acestei indicajiuni, zice autorul,
a r trebui s ă împingem cu mult spre S u d -V e s t h o ta ru l tării Bo­
lohovenilor, a d i c ă p â n ă la Nistru, cu atât mai mult c ă n o u ă
nu ne este c u n o s c u t ă situaţia oraşului b o lo h o v e a n Diadicov,
iar al doilea din o r a ş e l e s u d ic e ale tarii vechi b o lo h o v e n e ,
se afla nu d e p a r te d e Mejibojie şi, e posibil, la Sud d e p ă r ­
ţile s u p e rio a re ale râului Bug. Iar posesiunile principelui gali-
tian, în d e c a d a a p a tr a a secolului al XUI-lea, foarte probabil,
nu se în tin d e a u s p re Sud d e a lu n g u l Nistrului, mai d e p a r t e de
Calius, deci şi la Răsărit d e linia Mejibojie—Calius p u te a să
se r ă s p â n d e a s c ă m işcarea, al cărei c e n tru era tara B olo h o ­
venilor ;{). Dar, c o n t i n u ă a u to ru l, nu vom insista hotărît a s u ­
p ra acestei ipoteze. H o ta re le su d ice şi ră să rite n e ale tării Bo­
lo h o v e n e s ’a r p u t e a stabili n u m a i lă m u rin d a şe ză rile Belobe-
rejtilor şi Cerniatinlilor, care spre d e c a d a a ş a s a a secolului

1) N. P. Daşchevici, Escid razâscaniea... pag. 8.

2) Op. cit., pag. 4.
3) Op. cit., pag. 5. E o e x a g e ra re : Haliciul nu se întindea nici până
la Calius. In general cu privire la vechile hotare v. A. Boldur, Contribuţii
la Studiul Istoriei Românilor , Istoria Basarabiei, voi. 1. Chişinău, 1937,
pag 130,
 21

al Xlll-Iea e r a u vecini c u Bolohovtii şi, poate, chiar intrau în

mişcarea, în fru n te a c ă r e ia s tă te a tara B olohovenilor ]).
Nu se ştie d e ce autorul, d u p ă ce a a d u s a r g u m e n te in
f a v o a re a ipotezei intinderei tării B olovenilor p â n ă la Nistru,
s a a b ţin u t d e a o r e c u n o a ş t e definitiv-
Pentru m in e este c u totul clar că, tara B o lo h o v en ilo r se
în tin d e a p â n ă la Nistru, iar cu timpul Ta d e p ăşit (între Hotin
şi Soroca, la Nistru a v e m Voloşcov, iar la 1557 exista lângă
Holin satul B o l o h o v c a L>)* A v e a perfectă d re p ta te Beliaev, care
o în tin d e a cu mult spre Sud').
Alături d e B o lo h o v en i s p r e Nord-Vesţ, era a ş e z a t ă o altă
populaţie valah ă-B rodnicii, a s u p r a c ă r o r a există m ai m ulte
ipoteze4).
L ă m u rin d c h e s tiu n e a , u n d e se afla ţara B olohovenilor
şi aproxim ativ, c a re i-a fost întinderea, trecem la c e a la lt ă
c h e s t i u n e : cine a u fost B olohovenii?
Există formulate trei ip o te z e : 1) ip o te za originii rom âne,
2) ip o te za s l a v o - u c r a i n e a n ă , 3) ip o te za c u m a n ic ă .
Prim a se d a to reşte v e te ra n u lu i ştiinţei istorice în Galitia
A. S. Petruşevici, care a exprim at-o în mai m ulte râ n d u ri în
diferite articole"). O b s e r v ă m şi o a r e c a r e evoluţie în părerile
a cestui istoric. La î n c e p u t el c r e d e a că B olohovenii su n t
Români-venetici în Podolia, că ei s ’a u a ş e z a t aco lo probabil
la începutul secolului al X l l H e a , d u p ă e x p e d iţia principelui
galitian R o m a n lziaslavici s p re D u n ăre. E xpediţia a fost î n ­
treprinsă cu scopul eliberării Ţ a rig ra d u lu i d e s u b a m e n i n ţ a r e a
năvălirii C u m a n ilo r şi Valahilor, c a re a u reuşit s ă p ă t r u n d ă

1) N. P. Daşchevici, op. cit., pag. 6.

2) A. Boldur, op. cit. pag. 126*128.
3) Beliaev, op. cit., pag. 148-152
4) A. Boldur, op. cit., pag. 110—119, şi Popa-Lisseanu, Brodnicii,
Buc. 138.
5) Prim ele încercări de a afirma provenienţa rom ânească a Boloho­
venilor în: „Zoria Bucovinscaia'* 1870, N. 12. şi în „P rzeglad archeologiczny
zesz 1, Lwow, 1882, 82-83 Urmează apoi articole în ,, Vestaic Narodnago
Doma“%1884, 25: 1886 46; 1887 53; 1889, 65 şi 67, d ea sem e n ea „ U nguis -
ticino-istoriceschia razsujdenia'*, Luouy 1887, 50-51, ,, Kritico-istoriceschiia
razsujdenia o Halice * 1888, „ Vestnic Narodnago Donia", 1893, N. 13 şi 132-
Ap. N. P. Daşchevici, Eşcio razâscaniia . . ., pag. 19.
 22

a tu n ci cu forţele lor militare in T rac ia (în 1200). Bolohovenii

se înrolau în serviciul principelor ruşi şi al regilor unguri.
P ro b a b il spiritul v ite az al Valahilor a î n d e m n a t pe Ro­
m a n să c h e m e câţiva cneji rom âni cu drujinele lor în serviciul
s ă u militar, d e s e m n â n d pentru a ş e z a r e a lor re g iu n e a su d -ru s ă
dintre râurile Nipru şi Bug ). A ce st principe u r m a deci pilda
regilor unguri, care şi ei c h e m a u , p e n tru a p ă r a r e a hotarului
răsărite an al Ungariei îm potriva Cumanilor, pe Nemţi şi Ro­
mâni.
Rom ânii „se aflau în acel timp într’o migratiune... din tări
de peste D u n ă r e îrj statul u n g a r v e cin". De a c e e a autorului
nu-i pare bizar faptul c ă în prima ju m ă ta t e a secolului al
Xlll-lea, cnejii bolohoveni activau în pâlcurile lui Daniil, fiul lui
R o m an, şi ale fratelui s ă u Vasilco, care d u c e a u o luptă îm­
potriva Iatviagilor*)*
Autorul nu a d m ite a încă legătura între d e n u m i r e a Bo­
lo h o v o şi n u m e le Vlahilor. După p ă r e r e a lui, pur şi simplu,
şefii ace ste i ginţi s ’a u a ş e z a t în împrejurimile o ra ş u ju i Bolo-
hov, şi d e l a acest o r a ş s a îm p ru m u ta t d e n u m i r e a B olohove­
nilor şi a cnejilor bolohoveni.
Cuvintele BolohoveJ, Bolhov, B olhun se re p etă în Rusia
şi Polonia şi pentru e x plicarea lor autorul face c â te v a spi­
cuiri din limba in d o -e u ro p e a n ă , u n d e există r ă d ă c in a „ b h a r “,
în s e n s u l „levare, portare, m o v e re " . De aci derivă cuvintele
„borovina, boloto, bolhat, boloh" şi c u v â n tu l u c ra in e a n „bo-
lohovef* în s e n s u l p e sc a ru lu i, în tre b u in ţa t într’o g ra m otă a
regelui p o l o n e z Sigismund al 111-lea, d a t ă p e n u m ele voe v o -
dului rus lo a n Danilovici p e n tru în te m e ie re a o r ă ş e lu lu i Li-
s ia n k (1622)3).
Ulterior, în 1882— 1884, s u b influenta lui E t Kaluzniacki.
autorul şi-a sc h im b a t p ă r e r e a , c r e z â n d că în însuşi num ele
oraşului galijian Bolehov, şi în d e n u m i r e a satului B olohov din
re g iu n e a J â d a c e v se a u d e n u m e le Bolohovenilor, a d i c ă al
Blahilor, V a l a h i l o r 1)*

1) Ap. N. P. Daşchevici, No vei şi e d o m â slî. .. pag. 159.

2) Idem, Escio razâscania, pag. 26.
3) Idem, Noveişie dom âslî ., pag. 161.
4) Idem, Escio razâscaniia, pag. 21.
 23

Cu toate c ă teoria a c e a s t a în linii g e n e ra le e justă, şi că

într’a d e v ă r Bolohovenii su n t V a la h i, a ş p u te a să o caracterizez
c a o teorie naivă. Naivitatea ei c o n s tă în d o u ă t r ă s ă t u r i : 1)
autorul îm p ru m u tă fără critică p ă r e r e a autorilor unguri de sp re
a p a riţia târzie a Rom ânilor în T ransilv a n ia şi 2) el c r e d e că
Bolohovenii p u t e a u s ă fie rezultat al aşezării în P o d o lia a
unei singure drujine, rezultat al voinţei d u p ă un fel d e c o n ­
tract benevol. A c u m ştim c ă tara B olohovenilor a v e a o m are
întindere şi se înţelege, că e a tr e b u e privită ca o consecinţă
firească a imigratiunii ro m âneşti m ai de dem ult, făcută din
instinct s a u m â n a t ă d e b o g ă ţia solului şi d e posibilitatea d e
a se lupta cu n a tu ra în nouile locuri mai uşor, s a u în sfârşit
d e te rm in a tă la u n m o m e n t d a t de lipsa d e c o n c u re n ţi în n o ­
uile locuri.
Se p a re în s ă c ă autorul îşi d ă uneori s e a m a c ă a c e a s tă
m işcare dincolo d e Nistru a R o m ânilor a a v u t c ara c te ru l unei
imigraliuni mai s e rio a s e . O d a t ă el afirmă c ă Croaţii şi Dulebii
se d a to re s%c a m e s te c u lu i ginţilor slo v e n e şi ro m â n e, iar altă
d a tă a r a t ă c ă Boicii, vecinii vestici ai Gujulilor în munjii Car-
pati, n u m e s c „pe confraţii lor ruşi, puţin rom ânizaţi, Blahi,
Bolohi s a u V alahi" *)•
Cu totul a ltă înfăţişare primeşte teoria r o m â n e a s c ă a Bo­
lohovenilor la F. Miklosich şi E. Kaluzniacki. A c e s t a din u r m ă
afirmă, în c o n tra lui Roesler, c ă Românii a u venit p e p ă m â n tu l
lor, nu în 1200, ci mult m ai înainte. Există d o v a d a d e la 1164
(cazul cu n e p o tu l î m p ă r a t u l u i M a n u e l A n d r o n ic C o m n e n , prins
d e V alahi la hotarul Galijiei) 2).
La sfârşitul secolului al Xll-lea şi încep u tu l secolului al
XIII-lea, Valahii a p a r s p o ra d ic în Galijia. D u p ă cum însuşi
Roesler a r a tă , V alahii e r a u meşteri buni. C ân d principele D a ­
niil se o c u p ă d e în te m e ie r e a o ra şu lu i Chelm, el a c h e m a t
meşteri din G e r m a n ia , Polonia, d a r cei mai d e s e a m ă s e re­
cru tau dintre V a la h i. In timpul principelui Jurie, în secolul al
XIV-lea, v e d e m în Galijia pe Borisco C racula şi A le x a n d e r

1) Ibidem pag. 19 şi 22.

2) E. Kaluzniacki, Rum anisches im kleinrussischen und polnischen.
(în cartea : Fr. Miklosich, Ober die Wanderungen der Rumănien in den
Dalmatischen Alpen und der K arpaten, W ien 187^ pag. 39 ş. u.
 • Cremenet

Şumbcr mZctslcrs
• Rc/c/opovco
L ep*tşcrv •
Jampol • C
Zcr/oxfe

\0/ v\Psnih’/'

Proniafin

Vo/oc/fci
O r& hovh
/

W rtcovti

H a r t a Tz r i t o r i u .l u j B o l o h o v e a n
........... - Ho+aru/S+arostiei Kremeneţ îh crno/ /54G (^Dupcr /V HruŞGV&chQ
-------------- » crprox/mahv’ju s t &/ Tâtri Bo/ohovoni/or /a Wordrest Pnsac. JT///. </u/oâ OafcAev/ct
f-ttr •> tp o fo t/c a/Ţăr/j Qo/ohoveniJor/or A/orc/<*st
-------- St//?/ st/6/Sn/crfie orc/jcA» So/ohovane
 24

Moldaovicz, n u m e e v id e n t rom âneşti ’)• Propriu zis întreaga

Galijie era d e s c h is ă pentru c o l o n i z a r e a r o m â n e a s c ă în sec.
XII şi XIII *2)*
V alahii a j u t a u pe Unguri împotriva principilor din G alica
şi V o lâ n ia în 1214— 1239, iar mai târziu c a aliaţi ai lui Cazi-
mir cel Mare, care se afla în a lian ţă cu L udovic cel Mare. Ei
lu p ta u împotriva Lituanienilor şi d u p ă războiu mulţi V alahi a u
r ă m a s în Galitia. Datorită colonizării a u a p ă i u t acolo m ulte
sate rom âneşti. Intr’un d o c u m e n t din 1390 întâlnim p e „Dzur-
gio di S t u p n i c a “, c a r e se intitulează „ V o y w o d a V a l a c h o r u m " .
Oraşul B olechow , conform d o c u m e n t u l u i din 1472, se
n u m e ş t e „ v illa V a la h o ru m * A), C olo n iz are a nu s a oprit şi în
timpul ce a u r m a t : Gu tulii din Galitia su n t de o provenienţă
v a l a h ă 4).
C onclu z ia la care a a j u n s K aluzniacki este c ă Românii
a u d e sv o lta t în sec. X llş iX lll „o ne mai a u z i t ă e x p a n s iu n e "
etnică spre Nord p ă n ă la S taro c o n stan tin o v şi Ostrog ). A u ­
torul d ă o e n u m ă r a r e a denumirilor v a l a h e în Galitia. El deci
priveşte altfel, d e c â t Petruşevici, apariţia Rom ânilor în terito­
riile ruseşti.
La K alu zn ia ck i ip o te za îşi pierde c a r a c te r u l naiv. A ş e ­
z a r e a Bolohovenilor se d a to re ş te migrajiunii, în să autorul s ’a
o c u p a t n u m a i de a ş e z ă r ile b o l o h o v e n e din Galitia. Iar d e m o n '
strarea influentelor limbii r o m â n e în limba u c r a i n e a n ă şi polo­
neză, nu se referă propriu zis la c h e s tiu n e a , ce ne in te re s e a z ă ,
d e c â t în m o d indirect, d o v e d i n d în general faptul aşezării
Românilor printre Ucraineni şi Polonezi; pe c â n d pe noi ne
in te r e s e a z ă în primul râ n d Bolohovenii. La p ă r e r e a lui P e tr u ­
şevici s ’a raliat I. A. L innicenco<;), c a r e a făcut o c o m u n ica re
respectivă la cong resu l arheologic din V iln a 7).

1) Op. cit.t
pag. 41.
2) Op. cit.,
pag. 43.
3) Op. cit.,
pag. 44,
4) Op. cit.,
pag. 49.
5) Op. c it,
pag. 50.
1. A. Linnicenco, Certî iz istdrii soslovii v Iugo-Zapadnoi, Galifcoi
6)
Rusi X IV -X V v, Moscva, 1894, pag. 74, 117.
1) Nu am av u t-o la îndemână.
 25

Se înţelege d e la sine că teoria r o m â n e a s c ă mai are ne~

voie d e a p r o f u n d a r e şi form ulare definitivă1), d a r e d e a ş t e p ­
tat c ă e a v a câştiga adepţi noui şi a r ia ei d e ră s p â n d ire va
creşte c o n sid e ra b il, d a c ă ştiinja istorică r o m â n ă se v a interesa
mai mult d e pro b le m e le b o lo h o v e n e şi nu le va lă sa num ai
pe s e a m a istoricilor ruşi.
Teoria s la v o - u c r a in e a n ă e form ulată d e D aşchevici, care
prin c o m b a t e r e a teoriei ro m âneşti şi a teoriei c u m a n i c e a c ă u ta t
să d o v e d e a s c ă c ă Bolohovenii s u n t un trib slav a p a r t e 2).
S a r părea, zice autorul, c ă în f a v o a r e a teoriei rom âneşti
p l e d e a z ă situaţia a p ro p ia tă a ţârii b o l o h o v e n e d e teritoriul
r o m â n e s c , apoi multe d e n um iri locale cu r ă d ă c i n ă d e la Bo­
lohoveni în regiuni, u n d e s a u a ş e z a t Românii, p recum şi
m igratiunea Românilor, care ne a m in te ş te pelerinajul Cegilor
cu multe s e c o le în u rm ă *)• D a c ă Românii, c o n tinuă autorul,
a ju n g e a u p â n ă la Olmiitz, dece, fiind un popor nestatornic,
ei nu p u t e a u s ă m e a rg ă d e p a rte în Rusia? Românii p ă tru n d e a u ,
probabil, şi dincolo d e Nipru, p â n ă la ţinutul S taro d u b , unde
,,Sotnicii v a l a h i " se ţineau m u l t 1).
Dar, toate a c e s te a , d u p ă p ă re re a autorului, sunt num ai
unele indicii, care mai a u n e v o ie s ă fie întărite.
Cel mai b u n a r g u m e n t ar fi identificarea denumirii B o­
lohovo cu n u m e le poporului v a la h (român). A c e a s ta p a re a
fi just, d e o a r e c e în m ulte localităţi cu d e n u m i r e a Bolohovo
(în Galitia şi M o rav ia) lo c u ie sc Valahii. Dar o c e rc e ta re mai
atentă, a d a u g ă autorul, a r a t ă c ă a c e a s t ă derivaţie e î n ş e ­
lătoare. La discuţii a s u p r a com unicării, făcute d e a u to r la
con g resu l arheologic din Chiev, N. V. M olcianovschi p ro p u n e a

1) Cronica rusească produce impresia că din m assa bolohoveană

făceau parte şi „Beloberijtii şi Cerniatinfii “. Si e*, ca şi Bolohovenii sunt
porecliţi „oameni t ă t ă r e ş t i Mulţi autori ruşi cred aceasta posibil, de exemplu,
M. Hruşevschi în „Ocerc istorii Chievscoi zemli", pag, 46, ş. a. In funcţie
de lămurirea aşezării acestor popoare stă şi trasarea hotarelor sudice ale
tării Bolohovenilor.
2) In trei lucrări citate mai sus şi mai ales în mBoholoscaia zem-
lea “, ibidem, pag. 50, 139.
3) Daşchevici, Escio razâscania, pag. 20.
4) Autorul se referă la „Chievscaia S ta rin a ', 1884. N. 10 : jurnalul
lui Hanenco, pag. 104, şi aceeaşi revistă din an. 1890, Nr. 1, pag. 102-103.
Ibidem , pag. 20-21.
4
 26

pentru e x p lic a re a denumirii Bolohovo c u v â n tu l „ b o lo h , b u lo h ‘\

d e origină turcă, care se găseşte în Codul c u m a n i c şi î n s e a m n ă
„râu". La a c e a s t a i s ’a r ă s p u n s c ă în locurile d e a ş e z a r e bo-
lo h o v e a n ă n u există s e m n e d e a ş e z ă r i cum an ic e. Iar V. B.
Antonovici a p u s în trebarea, d e c e în locurile d e a ş e z a r e a
Clobucilor negri (lângă râul Roşi, afluent al Niprului) nu se
întâln esc denumiri cu r ă d ă c in ă , , b o l o h o v e a n ă “? In a f a ră de
a c e a s t a Bolohovenii se o c u p a u cu agricultura, pe c â n d nu se
poate s p u n e a c e a s ta de Cumani ).
D aşchevici c re d e că B olohovo se trage d e la u n c u v â n t
slav „ b o l o h “ , c a re î n s e a m n ă o plantă, ce creşte în băl(i-,,cal-
th a p a lu stris “ “)•
In ce priveşte faptul c ă şefii B olohovenilor e ra u numiţi
„cneji“ în s e n s r o m â n e s c , a c e a s t a p u t e a s ă fie un rezultat al
reminiscenţelor din v e c h im e a s la v o n ă , d e o a r e c e in tarile slave
d e n u m ir e a „ c n e a z " se întrebuinţa mult timp în acelaşi sens,
c a şi la Români- Şi a c u m î n c ă şefii satelor în Bosnia şi Her-
z o g o v in a p o a rtă n u m e le d e cneji şi e posibil ca Românii să
fi î m p r u m u t a t acest te rm e n d e la Slavii d e Sud.
Astfel, c o m b ă t â n d a m b e l e teorii a d v erse, autorul crede
c ă este perfect îndreptăţit să afirme c ă Bolohovenii e r a u Slavi.
Mai mult d e c â t atâta. B a z â n d u - s e pe c â t e v a pasagii din Stryj-
kowski, u n d e cronicarul polon vorb e şte d e Cozaci în secolul
al XV-lea, D aşchevici emite ip o te za c ă Cozacii a u a p ă r u t de
prim a d a tă în P o d o lia pe timpul Coriatovicilor şi c ă tocmai
Bolohovenii a u fost precursorii Cozacilor ;). Şi întrucât se ştie
din informaţiile cronicelor ruse, c ă Bolohovenii d u c e a u o
luptă în v e r ş u n a tă pentru a p ă r a r e a a u to n o m ie i lor, că ei re­
prezintă o mişcare cu totul originală a com unităţilor locale,
şi e ra u cârmuiţi d e cneji, în m o d generic, mulţi, fără a r ă ta r e a
n u m e lo r ior, c e e a ce îi d e o s e b e ş t e p ro fu n d de celelalte teri­
torii ruşeşti, D aşchevici este ferm convins c ă ei a u creat pri­
mele b a z e ale ordinei sociale şi politice cozăceşti ;)-

1) Op. cit., pag. 28.

2) Op. cit., pag. 24. ,
3) Op. cit., pag. 29.
4) Daşchevici, Ţara Bolohouenilor, ibidem.
 27

La a c e a s t ă p ă re re s ’a u a so ciat H ruşevchi ])> 1. C a m a n in “)

§i M. V ladim irschii-B udanov :), istoric al dreptului ru se sc şi
u c r a in e a n .
D e a s e m e n a c r e d e a în apariţia cozăcimii cu mult înaintea
apariţiei c u v â n tu lu i „co z ac " şi istoricul C ostom arov, care scria
c ă c o z ă c im e a a a p ă ru t în secolul al X I —Xlll-lea, că cetind
istoria Rusiei sud-v estic e din sec. XII—XIII, se poate v e d e a
vârsta t â n ă r ă a acelei o râ n d u eli sociale, care în stare m a tu ră
a p a r e peste c â t e v a secole ’)• .
Se înţelege ca la apariţia mişcării c o z ă c e şti a u contribuit
mult conditiunile a n o r m a l e a le vieţii politice şi so ciale în S u ­
dul Rusiei în seco lele destul d e o b s c u r e al XlV-lea şi al XV-lea.
Învăţatul u c r a i n e a n P. A. Culiş, defineşte bine principala c a ­
u z ă a naşterii cozăcim ii. „ C ozăcim ea, scrie el, a c e s t p ro d u s
al pustietăţii tatarizate a posesiunilor ruseşti (e v o r b a de Sudul
Rusiei), s a form at între trei gospodării a n a r h i c e : polnische
W irtschaft, m o s c a u is c h e W irtschaft, tatarische W irtschaft* r>).
T e o ria c u m a n ic ă a Bolohovenilor a fost formulată de
S im a ş c h e v ic i°) şi Şaranevici *), dar, d u p ă cum a m putut c o n ­
stata, a fost c o m b ă t u t ă d e alfi autori ruşi cu deplin s u c c e s
şi re sp in să definitiv.
Credem c ă şi teoria s lav ă a lui D aşchevici tre b u e să fie
respinsă, fiindcă e prea artificială. Cu b u n ă s e a m ă să cauţi

1) M Hruşevschi, (M. Serghienco). Gromadschii ruh na Vcraini-Rusi

v. XIII v. „Zapisschi Naucovago Touar. im. Şeucenco u, 1892, I, pag. 15
2) I. Camanin, C. uoprosu o ccizcicestue do Bogdana Hmelniţcago
„Citenia u istoricescom obşcestue Nestora letopisţa ", 1894, cn VIII, pag.
57—59.
3) M. Vladimirschi-Budanov, Naselenie Jugo-Zapadnoi Rossii ot p o •
lovint XIII do polovinî X V v. „Arhiu Jugo-Zapadnoi R o s s i i ciast VII, t.
I, Kiev. 1888, pag. 23.
4) N. Costomarov, „Monografii", voi. I. Due russchiia nafionalnostif
pag. 241, Mâsli o federatiunom naciale drevnei Rust, pag. 22.
5) P. A. Culiş, Istoriia uozsoedineniia ftusi, S.-Petersburg. 1874, voi,
I, pag. 391.
6) Istorico-gheograficeshii i efnograficeschii ocerc Podolii. „Trudi Co-
m issii dlia istorieo-statisticescago opisaniia Podolscoi eparhii*, Kamenet-
Podolsc, 1876-1877, voi. I, pag. V—VI, I—XII, voi U, pag. 112.
7) I. Şaranevici, op. c it, pag. 103—104.
 28

o d e n u m ire r u s e a s c ă pentru c u v n lu | „ B o lo h o v e n i" şi s ă in­

sişti că el se trage d e la n u m e le m e j plantei p e c â n d alături,
în v e c i n ă t a t e a a p ro p ia tă , exista Jn p o p o r, p e care R uşii, U-
crainienii şi Polonezii îl d e n u m i u V a |a hi ş i B l a h i . d u p ă cum
mărturiseşte C aram zin si însuşi fj t o r u P ) , e cel puţin b iz a r!
In afară d e a c e a s t a , la concu z ja provenienţei cuvân tu lu i
d e la Rom âni, a r trebui să împing şi fa p lu i c o lonizării ro m â ­
neşti în teritoriile ruseşti, a s u p r a a r e ja a a tras d e m u l t atenţie
învăţatul p o lo n e z Al. Stadnicki, j p o j toponim ia r o m â n e a s c ă ,
în ju ru l a ş e z ă rilo r b o lo h o v e n e , <titucjjne a lor fată d e Tataii
(binevoitoare) şi fa{ă d e Daniil o s ti|a ) ( particularitatea regi­
mului lor social-politic, b a z a t Pf c o n d u c e r e d e către şefii a-
leşi ai comunităţilor »cneji îi s e n s r o m â n e s c şi vechiul
slav gentilic al c u v â n tu lu i, n u d e către principii d e tip rusesc.
In sfârşit, a titu d in e a princpelui g a litian, Daniil, fată de
B o lo h o v e n i, nu se a s e a m ă n ă cu 3 a m u dine fată d e o tară r u ­
s e a s c ă . El a a rs o ra şe le lor şi e .a d js trus p â n ă la temelie-
La fel a p ro c e d a t el n u m a i în ăriie J a tv iagilor, P o lonezilor
şi Cehilor. Iar în ţările ruseşti se m u lju m e a cu răpiri şi p r a d ă
d e războiu.
T o a te a c e s te indicii ne încrjju e s c s a c r e d e m c ă teoria
r o m â n e s c ă a B o lo h o v en ilo r r ă n ^ n e c e a mai bine d o c u m e n -
tată şi c e a mai firească.
R e s p in g â n d teoria s la v ă a Bolohovenilor, noi nu re spin­
g e m totodată şi ipoteza originii |>0 i0 h o v e n e a Cozacilor. Este
foarte posibil, c ă o parte a B o J o h o ^ H ^ care nu a p ieCat din
locurile lor d e a ş e z a r e şi r ă m â i ^ ^ s ’a d e s n a tio n a liz a t, sau
c a r e a coborît în a c t u a l a Fr a r Snistrie Sp re S UCJ, p re c u m şi
peste Bug, să fi ju c a t un rol *m p0rtant în n a ş t e r e a cozăcimii*
In lum ina acestei ipoteze î^j ga s e şte explicaţie şi un fe­
n o m e n , pe c a re de m u lt 1 a u serrin a ]a ţ î nvătatii ruşi, a n u m e că,
„cântecele rom âneşti, p re c u m Şj c re dintele po p u la re, obiceiuri
şi rituale, a u o m a re a s e m ă n a r e cu folkloiul u c r a i n e a n ” “).

1) Caramzin. op . c it , voi. I, n o ta 65 33_ 34 . D aşchevici. N o -

ueişie domăsla, pag. 161.
** Sobolevschi, Rumâni siaujanschih narodov, Petrograd»
1917, pag, 15.
 29

D e a s e m e n e a se c o n s ta tă o a s e m ă n a r e şi între c o lin d ele

creştine ro m â n eşti şi cele u c ra in ie n e i).
In a fa ră d e atingeri etnice vechi a n c e s t r a l e între stră ­
moşii R om ânilor şi strămoşii Ucrainenilor, în a f a r ă d e acel
„melanj", care se p r o d u c e a în u r m a năvălirilor b a rb a re , în ­
c e p â n d cu Sciţii, şi c a re contribuia la o a s e m ă n a r e între d o u ă
p o p o a re în privinţa folklorului lor, probabil în timpul istoric
tocmai Bolohovenii a u ju c a t un rol în întărirea legăturilor
dintre R o m â n i şi Ucraineni. D e s n a tio n a liz â n d u -s e parţial în
mijlocul Ucrainenilor, Bolohovenii le-au tra n s m is s â n g e le lor
activ şi viteaz, n e a s t â m p ă r u l lor, un rezultat al experienţei
lor istorice m u ltise cu la re , şi ei a u fost şi primii pioneri ai miş­
cării cozăceşti.
Iată d e c i u n fenomen, care s u b lin ia z ă şi mai mult im­
p o rta n ta prezentei b o l o h o v e n e în Transnistria.
D u p ă ce a m lăm urit c h e s t i u n e a originii ^etnice a Bolo­
hovenilor, trecem Ia ultima c h e s t i u n e : cine a u fost cnejii b o ­
lohoveni ? A ceste d o u ă chestiuni nu coincid 2). Bolohovenii
p u t e a u s ă fie cârmuiţi d e principii ruşi, p r e c u m şi u n popor
rus, pe timpul acela, p u t e a s ă fie c o n d u s d e u n principe
străin.
Există trei teorii : 1) principii b o lo h o v e n i s u n t din n e a ­
mul principilor ruşi Riuricovici, mai precis din r a m u r a lui
Oleg din Cernigov, 2) principii b o lo h o v e n i su n t boierii din
Galitia v e c h e , care s ’a u ridicat p â n ă la situaţia d e principi,
3) principii b o lo h o v e n i nu sunt, d e c â t principii indigeni locali,
şi a u o p ro v e nienţă proprie, i n d e p e n d e n tă de principii ruşi.
Le vom trece în revistă pentru a a p re c ia a rg u m en taţia
lor.
P ă r e r e a că principii b o lo h o v e n i sunt urmaşii lui Oleg din
Cernigov, c ă ro ra li s ’a d a t în g u v e r n a r e tara Bolohovenilor,
a fost exprim ată d e prim a d a t ă d e C aram zin :;), a d m i s ă de

1) A. N. Veselovschi, Razăscaniia v. oblasti duliovnâh stihou , VI,

pag. 2 —3.
2) Daşchevici le confundă.
3) Caramzin, op. cit., voi. IV, nota 20.
 30

Zubritchi '), apoi întărită d e C vaşnin-S am arin ') şi dezvoltată

mai p e larg d e cătră Zotov :î).
T e o ria se sprijină pe trei a r g u m e n t e principale.
Primul a r g u m e n t : «Noi nu ştim, scrie Z otov, că în s e c o ­
lul al Xill-lea s ă fi existat principi indigeni într’o regiune din
p ă m â n t u l ru sesc , ba ei nici nu a u p u tu t fi a tâ ta vreme,
cât exista un n e a m n u m e r o s de Riuricovici, care s o c o te a u tot
p ă m â n tu l ru se sc d o m e n iu l n e a m u lu i lor"'O' A rg u m e n tu l c a d e ,
im ediat ce a d m item că [ara B olohovenilor nu făce a parte din
p ă m â n tu l rusesc, la care a r fi putut pretinde Riuricovici.
De ace laşi g e n este al d o ile a a rg u m e n t, cum că princi­
pii bolohoveni nu p u te a u să fie nişte principi, aleşi d e p o p u ­
laţie, întrucât dreptul d e a o c u p a s c a u n u l princiar, a p a r ţ i n e a
în Rusia num ai m e m b rilo r c a s e i Riuric. D ar d a c ă [ara B o lo ­
h o v e n ilo r se afla in a f a ră de Rusia, e a d e s ig u r fp u te a să
a i b ă pe principii săi, aleşi d e populaţie.
Este greşit, în sfârşit, şi al treilea a r g u m e n t : într’un loc
a! cronicei r u s e se scrie c ă principii ruşi din Cernigov, Mihail
Vsevolodovici şi Iziasllav Vladimirovici, a u cerut lui Daniil,
e x t r ă d a r e a principilor bolohoveni, calificându-i »f r a ţ i " ‘O- A-
ceasta, d u p ă in te rp re ta r e a a u torilor ruşi, a r î n s e m n a că prin­
cipii b o lo h o v e n i e ra u d e o b â r ş i e princiară ru s e a s c ă , altfel
m ândrii principi ruşi nu a r fi p u tu t n u m i c a fraţi pe nişte
principi indigeni.
Intr’a d e v ă r titlul d e „frate" între principii ruşi era foarte
d e s întrebuinţat şi era o m anifestare a principiului de egali­
tate. Istoricul d reptului rus D ia co n o v s c r i e : „In raporturile in-
terprinciare, în loc d e s u p u n e r e a tuturor principilor u n u ia
mai mare, s a u mai în vârstă, se poate o b s e rv a mai d e g r a b ă

1) Denis Zubritchi, Istoriici drevniago gcilitco-russcago cniajestua,

Lvov, I—III, 1852—1856, voi. III, pag. 137.
2) N. Cvaşnin-Samarin, Po povodu Liubetcago Sinodica. ,.Citenia v
Imperatorscom Obşcestve istorii i drevnostei rossiischih", Moscva, 1487,
pag. 213-226.
3) R. VI. Zotov, O ceniigovschih cniaziah po Liubetcornu Sinodicu
i o Cernigovscom cniajestue v iatarscoe vreme , S.-Petersburg, 1892, pag.
156—165.
4) Ibidem, pag. 156-157.
5) Cronica Ipatievscaia, pag. 516.
 31

principiul egalităţii lor, care şi-a găsit exprim are în frăţie. In

raporturile d e toate zilele şi în tratate, principii se n u m e s c re~
ciproc fra{i“ 1).
Cu toate a c e s t e a titlul d e ,,fraji“ era întrebuinţat d e prin­
cipii ruşi, nu n u m a i în raporturile lor reciproce, d a r şi fată de
principii străini, cu c a re ei s tă te a u p e picior d e egalitate.
In c ro n ic a Ip a tie v sc aia , s u b a n u l 1149, se p o v e ste ş le că
Iziaslav trimite soli în Ungaria la rege, în P olo n ia şi în Cehia
cu daruri mari şi p o r u n c e ş te solilor s ă s p u n ă a c o lo : ,.D u m ­
n e z e u să v ă ajute pentru că aji consimţit să-mi daji a ju to r;
iar e u v ă rog, fraţilor, d u p ă Crăciun p u n e ji-v ă pe c a i “.
Dar, c e e a ce este şi mai interesant, găsim în c ro n ic a Lav-
rentievscaia, a c e s t term en întrebuinţat o d a tă fată d e c o n d u ­
cătorii Berendeilor. V olodim irco a m e r s în 1150 cu razboiu
împotriva lui U ziaslav din Chiev, c a r e a v e a pe Berendeii, ca
asociaţi.
Volodimirco a în c e p u t îm p re s u ra r e a , şi vânătorii a u în­
c e p u t s ă trimită săgeţi p e ste râul Stugna. Berendeii, v ă z â n d
p u t e r e a lui Volodimirco, s ’a u d e s c u r a j a t şi a u vorbit lui Izia-
slav*. ,.P leacă, principe, p u te r e a lui e mare, iar tu ai putină
drujină, şi s ă nu tre a c ă ei c u m v a râul împotriva noastră'*,
U ziaslav le-a r ă s p u n s : „M ai bine. fraţilor, să murim aci, d e ­
cât să lu ă m a s u p re n o a s t r ă ruşinea*“2).
D a c ă termenul d e „fraţi* se în tr e b u in ţe a z ă fată de regele
ungur, regele p o lo n e z şi regele ceh, p re c u m şi fată d e c o n ­
ducătorii şefi ai Berendeilor, nu a r fi d e loc d e m irare c a el
să fie utilizat şi fată d e cnejii bolohoveni, atunci aliaţi ai prin ­
cipilor ruşi, fără ca aceşti cneji s ă fie d e vită princiară rusă.
Dealtfel concepţia lui Z o to v a fost criticată şi în literatuia
istorică r u s e a s c ă . D aşchevici îi re p ro ş a că, a r ă t â n d ce p e r s o a n e
pot fi c o n s id e ra te ca principi bolohoveni. în tre b u in ţe az ă m e ­
reu expresiunile „ probabil", „ p u te a u fi" etc. Un principe figu­
re a z ă la el concom itent şi ca principe din Novgorod-Sever-
schii şi c a principe b o lo h o v e an , deşi în anii activităţii prin­

1) M. Diaconov. Ocerchi obşcestvennago i gosudarstuennago stroia

drevnei Rusi, ediţia III, S.-Peterburg. 1910, pag. 160.
2) Cronica Lavrentievscaia, ibidem, pag. 310: J zia sla v u jem olviaşciu
im : luce, bratiia , izm rem sde, nejeli sorom u’zm em na sia u.
 32

cipilor b o lo h o v e n i el lipsea din tara Bolohovenilor. Autorul

a ju n g e la c o n clu z ia c ă ge n ea lo g ia principelor bolohoveni, a-
tât la Zotov, cât şi ceilalţi autori, este „o operă a fanteziei" ')•
A d o u a teorie d e sp re p ro v e n ie n ţa principilor bolohoveni
din râ ndurile boerimli galitiene, a fost form ulată întâiu d e
Costom arov '), d a r el a re n unţat apoi la ea p e n tru a afirma c ă
principii b o lo h o v e n i a u fost nişte principi indigeni vechi în
Podolia, i n d e p e n d e n ţ i d e Ruşi. Dimpotrivă. M o l c i a n o v s c h i {)
şi Petrov*) $i-au însuşit'O.
Întrucât te za prezentei R o m ânilor în mijlocul Slavilor, şi
mai a le s în locuri a tâ t d e im portante ale a şe ză rilo r u crainene,
nu p o a te s u r â d e sensibilităţii naţionaliste u c ra in e n e , ipoteza
v e ch e r u s e a s c ă este m e re u îm p ro s p ă ta tă . In timpul din u rm ă
e a a fost re lu a tă cu o n o u ă energie d e un istoric u c ra in e a n
A n d ria şe v . El se referă la textul cronicei Ipatievscaia, din
c a r e a r reieşi că u n o a r e c a r e G leb Z erem ievici făcea parte
dintre cnejii bolohoveni, iar din alte locuri ale a c e le e a ş i
cronici se v e d e c ă el e ra un boier galijian, c o m a n d a n t de
oştire ( v o e v o d ) al principelui d e Lutk Mstislav laroslavici, şi
un om apropiat al principelui galitian Mstislav Mstislavici.
A utorul a r a t ă c ă boierii galitieni a v e a u posibilitate să d e v in ă
principi, d e o a r e c e şi-au însuşit o m a re putere în stat p â n ă şi a
s p â n z u r a pe principi. Cineva din ei cu atât mai uşor p u te a s ă a-
j u n g ă principe (prin încurscrire cu principii ruşi), cu cât „Bo­
loh o v o e ra lo c alitate a puţin importantă"'"').
Cronica mănăstirii Ipatie, s u b a n u l 1231, povestind o luptă

1) Daşchevici, Eşcio razâscania . . . pag. 45.

2) Daşchevici. Noveişie dom âslt . . . pag. 156.
3) N. Molcianovschi, Ocerc izvestii o Podolscoi zem le do 1434 g,
(preimuşcestvenno po letoplseam). nKievschiia UniuersUetschiia Izvestiiau,
1883, pag. 110.
4) P. N. Batiuşcov-N. 1. Petrov, Podolia. Istoricescoe opisanie , S -P e t.
1891, pag. 20.
5) A. Andriaşev, Litopisne Bolohovo i Bolohovski knia zi , *Z apiski
istoricinoi secţii vseucrainscoi Academii N a u c \ voi. XXXII (1923), pag.
2 0-31.
La părerea autorului s'a asociat d. Damian Bogdan fără a aduce
vreun argum ent în p iu s , „Despre elementele româneşti în limba ucrai­
neană. Despre B o l o h o v e n i Buc., 1940, pag. 8.
 33

dintre principele Daniil al Galiciului şi regele u n g u r A ndrei,

conţine u rm ă to ru l text: „Be bo s corolevicem O le x a n d r i
Gleb Zeremievici, inii c n iaz i Bolohovslii i Ugor m n o j e s t v o “ l),
care se tra d u c e de a u to r a s t f e l : „Era cu coroleviciul A le x a n d ru
şi Gleb Zeremievici, a lţi cneji B o lo h o v en i şi o m ulţime d e
Unguri".
T r a d u c e r e este a b s o lu t greşită şi e foarte regretabil că
pe b a z a unei cetiri e r o n a t e autorul şi-a perm is s ă formuleze
o teorie cu totul fantezistă.
C u v â n tu l „inii cniazi nici într un c a z nu p o a te să fie
tradus cu „alti cneji". T r a d u c e r e a e x a c tă ar fi „unii cneji",
a d i c ă o p a rte din cnejii bolohoveni. Şi d a c ă textul d e mai su s
va fi astfel cetit, Gleb Zeremievici nu v a mai p u t e a fi socotit
„ c n e a z bolohovean**, şi, c a o u rm a re logică, nici cnejii bo lo ­
hoveni în g e n e r a l nu vor mai p u te a s ă fie trataţi, c a nobilii ga-
litieni, deveniţi principi ruşi.
A utorul n u şi-a d a t o s te n e a l a să studieze mai aten t în­
tre b u in ţa re a c u v â n tu lu i ru s e s c ,.inii“ în cronicele ruse*
A ce st c u v â n t a re înţelesul d e „alti44 (drughii, druzii) n u ­
mai în cazul, c â n d propoz itiu n e a conţine un s e n s d e opoziţie
(unii..., alţii»..)
Iată c â te v a e x e m p le :
In „Cremlinul mulji a u ars, iar alţii („inii*4) în biserică
s a u sufocat" ”), s a u : „ P e oam enii a u tă iat în bucăţi, iar
pe alţii ( inîh") a u luat prizonieri" :{), s a u : „Acolo mult rău
a u f ă c u t ; pe mulţi atât necredincioşi, cât şi creştini, a u bătut, iar
p e alţii („inih*’) a u luat cu e i " 4).
C ân d nu există opoziţie, c u v â n tu l „inii" î n s e a m n ă „unii"
şi nici d e c u m „alţii". In c ro nica L a v re n tiev sc aia s u b anul
1152 se p o v e s te ş te că principele A n d re i în luptă cu Polovji
(Cumani) o b ţin e succes. Cronica c o n t i n u ă : „Atunci unii p rin -
d p i («inii cniazi") învidiindu-1, a u m e rs apoi la oraş, şi pe-

1) Cronica Ipatievscaia, Polnoe sobranie Russchih Letopiseţ, voi. II,

1843, S-Petersburg, pag. 172.
2) Letopiseţ Russchii. Prodoljenie pouestei vremennăh let, t. II, pag.
147,
3) Op. cit.t pag. 150.
4) Op. c it , pag. 154—155.
5
 34

deştri, lă s â n d pâlcurile, nu î n d r ă z n e a u să ia să din o ra ş, d e

o a re c e e ra u înfricoşaţi" 1)«
E a b s o lu t c l a r c ă aci c u v â n tu l „inii‘ î n s e a m n ă „uniiu şi
n u „aljii .
V om mai a d u c e aci d o u ă e x e m p le cu c a r a c te r a s e m ă ­
nător e x trase din acelaşi „Litopiset", s u b anii 1303 şi 1378.
In primul c a z e v o rb a d e principele Ivan Danilovici din
P ereiaslav li2): „Si a venit împotriva lui Akinf boiarinul c n e je sc
Mihailov,... cu Tverici, şi a fost între ei o luptă grea, şi a fost
ucis la Pereiaslavli Akinf şi mulţi Tverici şi pe unii boieri ai
lui („boiar ego inâh") a u p rin s 14.
In al doilea caz, p e un o a re c a r e Miteai m a re le principe
Dimitrii Ivanovici l-a trimis la Ţ arigrad pentru a fi numit mi­
tropolit. C o ra b ia s ’a a p ro p ia t d e Ţarigrad, încât o ra şu l se v e ­
d e a din d e p ărta re . Insă Miteai m o a r e în drum . De a c e e a c o ­
ra b ia n u a f o s t lă s a tă să-şi continue drumul, deşi „unii („inii")
în o ta u pe ici pe c o l o “ :î).
A m a d u s suficiente d o v e z i c ă „inii", ne a v £ n d un s e n s
d e opoziţie, î n s e a m n ă în t o t d e a u n a „unii“ şi nu >,allii“.
Prin u rm a re c a d e d e la sin e interpretarea textului croni­
cei Ip a tie v sc a ia în s e n s u l că principii bo lo h o v e n i e ra u boeri
galilieni.
E interesant că locul respectiv din cronică a fost c u n o s ­
cut tuturor autorilor anteriori, ce s ’a u interesat d e c h e s t i u n e a
Bolohovenilor, d a r nimeni nu a c u te z a t să-i a lte r e z e se n su l
adevărat.
Iată d e exem plu, c u m a fost tra d u s din lim ba v e c h e a
cronicei în lim b a c u re n tă r u s ă a c e s t loc al cronicei d e către
C l e v a n o v : „Cu coroleviciul se aflau A le x a n d r u şi G leb Z e -
remeevici, cnejii B olohoveni şi o m ulţime d e Unguri". C u ­
vântul «alţii" lipseşte I 4).
A treia ip o te ză d e sp re originea a u t o h t o n ă a principilor
b o lo h o v e n i a fost susţinută d e autorii, care a u creat teoria ro­

1) Cronica Laurentievscaia, ed. 3., 1897, S.-Petersburg, pag. 321,

2) Letopiseţ Russchii, ibidem , pag, 67.
3) Ibidem , pag. 163.
4) A Clevanov, Letospisnâi razscaz sobâtii Kievscoi, Volânscoi i
Galitcoi Kuşi ot eea naciala do polovint XlVveca, Moscva, 1871, pag. 418.
 35

m â n e a s c ă a tării Bolohovenilor, d e către Petruşevici 0 şi Ka-

luzniacki şi în a f a ră d e ei d e C ostom arov, d u p ă cum a m
văzut, şi mai a le s d e M. H ru şev c h i *). la tă c u m v e d e a c e s t
a u to r trăsăturile caracteristice şi în s e m n ă ta te a principilor b o lo ­
hoveni. „Principii bolohoveni, scrie el, sunt luptători aprigi ai
in d e p e n d e n te i regionale, a d v e r s a r i ai regimului politic c e n ­
tralist. Cei mai d e s e a m ă re p rez entanţi ai ideei d e Stat în
Rusia d e S u d e ra u atunci Romanovicii, şi principii b o lo h o ­
veni a c tiv a u în contra lor din răsputeri, f ă c â n d u ' s e aliaţii
activi ai tuturor d u ş m a n i l o r lor". D u p ă ce a r a t ă c ă n u se ştie
cine e ra u ei, înclină totuşi a c r e d e c ă ei a u fost re p re z e n ­
tanţi ai ob şcin e lo r (comunităţilor). Şi mai a d a o g ă c ă «sunt
in te re sa n te şi probabil j u s t e u n e le a s e m ă n ă r i ale a c e s to r
principi cu a t a n a n i i p o d o le n i din sec. al XlV-lea, p re c u m şi
cu „cnejii" valahi, — re p re z e n ta n ţi a i comunităţilor săteşti....
Aceşti principi stăteau în s trâ n s ă legătu ră de solidaritate cu
p o p u la ţia şi e x p r im a u n ă z u in ţe le ei. S u p u n e r e a b o l o h o v e a n ă
Tatarilor nu e r a o m ă s u r ă a politicei princiare, ci o o p e r ă a
întregei populaţii".
A m e x tras a c e st citat din lu c ra re a lui H ruşevchi, pentru
a d e m o n s tr a , cât d e mult se apropie a c e s t a u to r d e adevăr,
de şi principii b o lo h o v e n i nu sunt trataţi d e el ca Valahi.
La b a z a teoriei a u to h to n e a principilor b o lo h o v e n i stă
un p a s a g iu din cronica rusă, u n d e aceşti principi sunt c a r a c ­
terizaţi d e Boleslawl, principe al Mazoviei, în discuţia, pe
c a r e o a re cu Daniil al Haliciului, c a „principi osebiţi*'
(„osobnii cniazi**) ).
Oricât a r stărui să r e d u c ă î n s e m n ă l a t e a acestei măriurii
unii autori ruşi, e a stă o d o v a d ă vie că principii bolohoveni
nu e ra u principi ruşi.
Şi d a c ă , d u p ă cum a m admis, Bolohovenii a u fost Ro­
mâni, e logic să a d m item că principii, pe care şi-alegeau ei,
e ra u d e a s e m e n e a Rom âni.

1) A, S. Petruşevici, Cto bVi bolohovschie cniozia, 1877.

2) M Hruşevschi, Ocerc M o rii Kievscoi Zem ll ol smerii Iar osia va
do conţa X IV stoletiiat Kiev, 1891, pag. 451.
3) A Boldur, op. cit., pag. 122.
 36

Cu toate c ă Daniil al Haliciului a pustiit şi a distrus o-

raşele b o lo h o v e n e , trebue să c r e d e m totuşi, c ă nucleul masei
b o lo h o v e n e s a p ă strat în locurile ei d e a ş e z a r e un limp o a ­
recare, d e o a r e c e a c e st principe este nevoit în c u r â n d să se
s u p u n ă Tătarilor, cu c a re Bolohovenii e ra u în relatiuni de
prietenie.
C ând a n u m e în c e p Bolohovenii să se mute din locul lor
d e p e r m a n e n t ă a ş e z a re , nu se poate stabili precis. F ă ră în d o ­
ială în să c ă lovitura galijiană trebuia să le d e a u n imbold spre
migrajiune. 0 parte din ei c o b o a r ă peste Nistru şi, d u p ă un
timp o a re c a re , îm p re u n ă cu Valahii din părţile s u p e rio a re ale
Nistrului, Prutului şi Şiretului în te m e i a z ă principatul Moldovei.
0 parte trece în Polonia, u n d e o mulţime d e sate poartă
n u m e rom âneşti (Voloşchi lângă Kovel, V o lo s c a Voia, lângă
Bugul vestic, etc-). 0 parte se m u tă în Galitia, u n d e a v e m Bo-
lehow, Boloşcov, Voloscizna, d a c ă a c e s te d e n u m i r i nu ne
m ă rtu ris e s c o p ro v e n ie n ţă mai v e c h e ? 0 parte tre c spre Sud,
între Bug şi Nistru, u n d e a v e m Goloşcov, T r o ia n c a etc. şi
c h ia r dincolo d e Bug în direcţia Niprului. In igubernia E ca-
terinoslav există satul Voloscoe, în g u b e r n ia Heirson-Voloşino,
în g u b e rn ia H arco v Volohovca, V olohov I a r 1).
In sfârşit, o b u n ă parte p ro b a b il că s ’a d e sn a jio n a liz a t,
c ă z â n d s u b c o v â rş ito a re a influentă u c r a i n e a n ă .

2. Intre Tatari si L itu a n ien i

Bolohovenii, care a u r ă m a s pe teritoriul! dintre Bug şi

Nistru, a u stat timp d e un secol s u b ascultearea Tatarilor,
c ă ro ra probabil, continuau să le p l ă t e a s c ă tiribut. In 1261
b a s c a c u l tă tă r e s c B urundai a o c u p a t a c e a s t ă regiune, b a şi
a d is p u s să fie d istruse oraşele galicio-volâneine ).
Tatarii g u v e r n a u populaţia acestei regiuni p r i n „ a ta m a n i" ,
numiţi d e ei 5) şi care probabil e ra u aleşi din şefii ei fireşti,
şefii genurilor bolohovene.

1) N. F. Sumtov, op. cit., pag. 31—32.

2) I. Şaranevici, op. cit., pag. 99—100.
3) V. B. Antonovci, op. cit, pag. 124. Autorui se blazează pe cronica
lituaniană „Bâhoveţ*.
 37

La sfârşitul secolului al Xlll-lea, în diferite localităţi

d e a s u p r a Nistrului, Bugului şi p â n ă la Nipru, s ’a u d a t lupte
s â n g e r o a s e între hanii tătăreşti rivali Nogai şi Toctai ')• A cesta
din u rm ă a ieşit din ele victorios- A c e a s tă luptă internă, deşi
s l ă b e a p u te re a tă t ă r e a s c ă politiceşte, d a r to to d a tă s ă r ă c e a
populaţia locală şi nu p u te a contribui la b u n a s ta r e a Bolo­
hovenilor.
Prin urm a re , în p a rte a nordică a Transnistriei se stabi­
leşte în a c e st timp autoritatea Tatarilor a s u p r a populaţiei. în
cea mai m a r e parte probabil b o lo h o v e a n ă . Autorităţile tă tă ­
reşti se aflau mai spre Sud, la Sud de râurile Iagorlâc. Sini-
u h a şi Tiasmin “)•
In timpul năvălirilor b a r b a r e , comerţul cu ţărm ul Mării
Negre, îl fac Genovezii. D e s v o lta re a comerţului c o ntribue la
apariţia u n o r realizări politice. Drumurile com erciale poloneze,
pentru a a ju n g e la posesiunile g e n o v e z e de pe malul Mării
Negre, trebuiau să tre ac ă prin teritoriul m o ld o v e n e s c ;), d e ­
o a re c e teritoriul dintre Bug şi Nistru nu p re z e n ta atunci g a ­
ranţii d e securitate. Întrucât comerţul c e r e a p a z a drumurilor
şi ordine, a p a r e statul m o ld o v e n e s c , c o m p u s din m a r e a m a s ă
a Geţilor şi Dacilor romanizaţi*
Bizantinilor li se d a to reşte c o n stru ire a cetăţii la lim anul
Nistrului, care e posibil să fi fost pe locul actualei Cetăti-Albe
şi p ro b a b il şi a altor cetăţi s a u întărituri pe linia fluviului
Nistru. Nistru d e v in e un hotar păzit şi întărit.
Bolohovenii, c a re a u r ă m a s în a f a r ă d e hotarele Statului
m o ld o v e n e s c , a u trebuit s ă se s u p u n ă Lituanienilor, succesori
ai Tatarilor î:i Nordul Transnistriei.
Po la j u m ă t a t e a secolului al Xlll-lea s ’a organizat Statul
lituanian. Nucleul, în jurul c ăru ia s ’a format el, a lost tara
Crivicilor, s a u Rusia N eagră, cu o ra şe le Novgorodoc, Zditov,
G ro d n o , Slonim, V o lc o v â s c 4). P e ste un secol, la m o a rte a prin­
cipelui lituanian G ed y m in (1341), a c e s t stat a p r o a p e s ’a d u ­

1) I. Şaranevici, op. cit., pag. 120.

2) V. B. Antonovici, op cit., pag. 124—125.
3) Gh. 1. Bratianu, Recherches su r Vicina et Cetatea Albă, Buc. 19j5,
p. 122-123.
4) V. B. Antonovici, op. cit., pag. 44—45.
 38

blat teritorial, c u p r in z â n d multe alte teritorii ruseşti. In timpul

su c c e s o ru lu i lui Gedym in, Olgierd, Lituania îsi î n c o r p o r e a z ă
Podolia, pentru c a re ea d u c e o luptă cu H o r d a tătărească*
P a r te a din H o r d a tă tă re a s c ă , ce se afla în Transnistria,
nu-şi s c h i m b a locul. A c e a s tă H o r d ă a Podoliei, p ro babil, s ’a
s e p a r a t d e H o r d a d e Aur, în c e p â n d s ă existe i n d e p e n d e n t 1).
Aceşti T a ta ri a j u t a u uneori pe Olgierd în lupta lui pentru Vo-
lânia, în d e s a c o r d cu potitica gen era lă a Hordei d e Aur. Po"
litica lor se b a z a pe o c o m u n ita t e d e interese, d e o a r e c e re­
gele p o lo n e z a v e a pretentiuni nu n u m a i a s u p r a teritoriului li­
tu a n ia n , ci şi a s u p r a Podoliei.
l a t ă d e ce Olgierd în 1349 trimite la C ia n ib e c o solie
cu sco p u l d e a se înţelege cu el, iar în 1351 în c h e ie c u Ta-
tarii o a lia n ţă şi le d ă Podolia benevol.
In 1356 regele p o lo n e z Cazimir a trimis la Tatari o solie
pentru a-i face s ă re n u n ţe la alianţa cu Lituanieni. Probabil,
Tatarii şi-au manifestat n e sta tornicia, d e o a r e c e în 1362 Olgierd
Ie face un războiu, b ă t â n d pe m alurile râului Sinie V o d ă pe
trei principi tatari C utlubug (Cotlubeg), Hadjibei ( h o c i u b e g ) şi
Dimitrie (Demetrie). Tatarii s ’a u retras din Transnistria, parţial
în Crimeia, parţial la D u n ă r e şi d in c o lo d e ea. Olgierd a în­
corporat Podolia, d e v e n i n d astfel s tă p â n p â n ă la M are “)•
Dimitrie este acel „Demetrius princeps Tartarorum ",
d e sp re c a r e se v o rb e ş te într’un act al regelui Ungariei din 1368
şi care, a v â n d legături cu Braşovul, promitea Braşovenilor
tre ce re a prin v a m ă , d e sig u r Ia C eta te a Albă, fără p l a t a ta x e ­
lor")- El a avut, p ro b a b il, în stă p â n ire a sa tot B u g ea cu l (B a­
sarabia).
La Nord, peste Bug, îşi exercita p u te re a h a n u l tătăresc
Bercdiş, c a r e a in fiinţat a c tu a lu l o r a ş Berdicev şi i-a d a t n u ­
mele.
P od o lia între Nistru şi Bug a fost d a tă de Olgierd, în a d ­
ministrare, nepoţilor săi, fiilor lui Koryat. In 1375 principele

\) Ibidem , pag. 125.

2) I. Şaranevici, op. cit., pag 140. P. N. Batiuşcov-Petrov, op. cit.,
pag. 30 şi 33. V. B Antonovici, op. cit.,pag 126.
3) N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe,pag. 50-52.
 4

39

A le x a n d ru Koryat se intitula : «Principe şi g o s p o d a r al Jării

Podoliei ’).
Cu toate a c e s t e a Tatarii co n tin u au s ă s o c o te a s c ă Podolia
a lor şi face au încercări de a o recuceri, fără succes.
Definitiv a fost t r a n ş a t ă c h e s tiu n e a în fa v o a re a Lituaniei,
num ai în secolul al XV-lea, d e către principele lituanian W i -
told.
In 1385 are loc a ş a zisă wUnia d e la K rew o", conform c ă ­
reia L itu an ia se u n ia cu P o lo n ia s u b p u te re a principelui W la -
d y s la w Iagello 2). A c e a s t a a fost „un m o m e n t d e totală ră stu r­
nare în istoria Lituaniei** 0- Se d e s c h i d e a drum ul pentru in­
filtrarea catolicism ului în L itu an ia şi pentru c u c e rire a ei p a ş ­
nică d e către Polonezi, d e către e c o n o m i a şî cultura lor.
Unia d e la Krewo, fiind primită în Lituania cu un senti­
ment d e indignare, nu s ’a tra n s fo rm a t în realitate, r ă m â n â n d
0 simplă declaraţie» d a r în a c e a s t ă d e c la ra ţie este formulat
tot p ro g ra m u l p o lo n e z în privinţa Lituaniei, c a r e a şi fost re­
alizat mai târziu, în 1569, prin „Unia d e la L u b l i n “ ‘)-
In 1392 v e d e m d o m n i n d în P od o lia pe al p a tru le a frate
Koryat F eo d o r. In a c e s t a n a a v u t loc o în ţelegere între re ­
gele p o lo n e z W ia d y s la w lagello şi principele lituanian Witold.
A cesta din u rm ă e r a re c u n o s c u t ca marele principe al Litua­
niei ), c e e a c e nu a p lă c u t lui Feodor, un u r m a ş al Gedymi-
nilor. El nu a consimţit la a c e a s t ă s c h im b a r e politică şi a în­
sărcinat cu împotrivire şi cu a p ă r a r e a Podoliei pe u n o a re c a r e
v o e v o d Nestac, c a re p u te a să fi fost vlah (rom ân) o c ă p e ­
tenie a Vlahilor, d e o a re c e la dispoziţia lui se aflau Vlahii
din serviciul militar al principelui P o d o l i e i ,J). P o d o lia nu a

1) Actt Zapadnoi Rossii, voi. I, pag. 21, comp. V. B Antonovici. op.

cit., pag. 87, 128.
2) P. N. Clepatschi, Ocerchi po istorii Kievscoi zemli, voi. I Litov-
schi period, Odessa, 1912, pag. XXIII—-XXIV.
3) M. Bobrzynski, Dzieje Polski w zarysie, Krakow, 1886, voi
1 §51.
4) V. I. Piceta, Litovsco-russcoie gosudarstvo ('colecţia de articole
nRusscaia i s t o r i a snb îngrijirea profes. Dovnar-Zapolschi, voi. II, Mos­
cova), pag. 3 5 7 - 358
5) Ibidem , pag 350. P. N. Batiuşcov—N. I. Petrov, op. cit., pag. 34.
6) P. N. Batiuşcov—N. I. Petrov, op c it , pag. 3 4 -3 5 , 36.
 40

putut în să rezista mult timp, fiind cucerită în 1393 d e W i t o l d .

C etatea Camenitei a fost lu ată d e el n u m a i datorită certelor,
ce s ’a u ivit între Podoleni şi g a rn iz o n a v a l a h ă a cetăţii J).
Printr’o înţelegere am icală, P od o lia e ste îm părţită între
regele p o lo n e z la g e llo ş i W ito ld . Primul lua p a rtea ei d e Vest,
iar al d o ilea c e a la ltă parte cu o ra şe le B ratzlaw , Sokoletz,
W in n iz a ş, a. W itold a v e a intenţie să în tă re a s c ă şi să org a ­
nizeze cât mai bine b a zinul nistro-bujan p â n ă la M are ")•
Îndeplinind ordinul lui, starostele Gedigold, în 1418, ajută
pe A le x a n d ru cel Bun, principe al M oldovei, la întărirea gu­
rilor Nistrului, la a c tu a la C e ta te a - A lb a *)< Au fost trimişi d e el
12.000 d e lucrători m a n u a li cu 4.000 d e care, pline d e piatră
şi lemn. A c e a s t a ne-o m ărturiseşte călătorul fra ncez Guillebert
d e L annoy, care a vizitat c u r te a d u c elui W ito ld . Cu perm isiu­
n e a a ce stui principe el a fost c o n d u s în călătoria sa p â n ă în
M o ld o v a d e doi T ătari şi 16 Ruşi şi V a l a h i 4).
Se afirmă c ă W ito ld a p u s b a z a unei întărituri la limanul
Niprului s u b n u m e le d e D aşev, pe locul a c tu a lu lu i O c e a c o v ’).
A colo exista p e vremuri străvechi un o ra ş cu n u m ele de
Alector, c a r e a p a rţin e a unei regine a Savrom atilor şi care a
fost distrus probabil de Geti, o d a tă cu pustiirea O l b i e i ').
D u p ă m o a r te a principelui lituanian Witold, în 1430, printre
aşezări, a j u n s e c a moştenire, în m â n a lui Swidrigello, v e d e m
oraşul Negru (O ceacov), M a ia c - K a r a w u l (actualul M aiak) şi
Kaciaklec (Hadjibei) 7).
H a n u l tă răresc al Crimeei Mengli-Ghirei, din dorinţa de-
a fi a p r o a p e d e d u ş m a n ii săi, Lituanienii, a u constiuit o c e ­

1) N. Molcianovschi. op. cit, pag. 235.

2) Ibidem , pag, 278—296.
3) Voiages de Guilbert de Lannoy, trad, rus. de F. Brun, Memoriile
Societăţii de Istorie şi antichităţi din Odessa, voi. III, pag. 443; trad. ro ­
m ânească de E. Diaconescu ,,Călători străini în ţările române , Iaşi 1940
(extras), pag. 17.
4) Ibidem , pag 16
5) P. N. Butiuscov—N. I. Petrov, op. cil , pag. 39.
6) A. Scalcovschi. Hronologhicescoie obozrenie Novorossiiscago
craia, voi. I, Odessa, 1836, pag. 262.
1) M. V. Serghievschi, Moldavschie etiudî , Moscva-Leningrad, 1936,
pag. 28.
 41

tate la lim a n u l Niprului şi Bugului. A m b a s a d o r u l Austriei la

curtea Moscovei, H e rb e rş te in scrie în memoriile sa le c ă „Ţ a­
rul Tauridei, trecând B oristenul şi d e v a s t â n d tot p ă m â n tu l
pe o d is ta n tă mare, a construit a c o lo d o u ă cetăţi : u n a din
ele, O ce ac o v , nu d e p a r t e d e gurile Boristenului, e ste a c u m
în p o s e s i u n e a Turcilor'* *)• însuşi Mengli-Ghirei, în 1492, scrie
lui Ivan al 111-lea, m arele principe al M oscovei : „E ste pe p ă ­
m â n tu l re g esc mai jo s d e Tavani, pe c e a la ltă parte a Niprului
un oraş, d e a s u p r a Niprului, şi eu a m m ers a c u m s a fac întă-
rituri c u to{i o a m e n ii şi d a c ă v a permite D u m n e z e u , le voi
face şi voiu fi a p r o a p e d e d u ş m a n u l m eu" J).
A p r o a p e toji istoricii ruşi, care s ’a u o c u p a t de a c e a s tă
c h e s tiu n e : K aram zin, Z a m â s lo v s c h i, B. Smirnov, F. Brun, Via-
d i m i r s c h i - B u d a n o v ;), sunt d e părere că aici e vorb a d e oraşul
şi c etatea O c e a c o v , în c a r e h a n u l a a ş e z a t pe tareviciul s ă u
Z am gurcei şi care a d e v e n it nu n u m a i un p u n c t militar de
sprijin tătăresc, ci şi o c a le d e legătură cu M oscova. La Mol­
doveni d e n u m ir e a ei tă t ă r e a s c ă Ozu, se transform ă în V o zia 4).
In 1455, pentru un timp scurt c e t a t e a a c e a s t a d e la gura
Niprului, s u b n u m e le de Lerici, se afla s u b s tă p â n ire a M o l­
dovei ).
In 1493 Lituanienii a u distrus şi d e v a s ta t a c e a s t ă cetate,
d a r în 1495 Mengli-Ghirei a restabilit-o din nou.
Se în tâ m p la uneori c ă domnitorii m oldoveni a j u t a u re­
p a ra re a a c e s te i cetăţi, d u p ă cum, de e x em p lu , a făcut Petru
Şchiopul, trimijînd acolo în 1587, nu mai puţin d e 15.000
d e salahori şi 3.000 d e c a r e 0).

1) S. H erberştein, Rerum Moscovitaruni Commentarii, 1549t trad

rusă de I. Anonim o w -„Zapischi o Moscovii ”, 8, pag. 158,
2) Sbortiic Russcago Istoricesccigo Obşcestva, voi. XLI, pag. 149, 153
3) V. E. Sâroecicovschi, Puti i uslouiia tnoşenii M osivî c Krîm om na
rubeje X VI v, J zv e s tia Academii Nane S. S, S. 1932, pag. 218. A u­
torul crede că Oceacovul a fost construit în 1495, pag. 221. Istorin Hanilor
Crimeii în linii generale la H am m er-Purgstall, Geschichte der Chane der
Krim, W ien, 1856.
4) M Kogălniceanu, Letopiseţe (N. Costin). voi. II. pag 68.
5) N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii-Albe, Bucureşti,
1899, pag. 116
6; Ibidem , pag. 204, şi Acte şi Fragmente , III^ 1897, pag. 32-34.
6
 42

In a f a ră d e O c e a c o v şi o altă lo c a ]ifate din S u d u l Trans-

n i s t n e i . s e d e s e m n a pentru u n rol i ^ o r i c mai imporant, a n u m e
H adjibei, viitoarea O d esa .
Olgierd, a a v u t intenţie s ă pref.a c ă în port ]a M a r e a N e a ­
gră a c e a s t ă localitate, zisă K o c i u b e ^ s a u Hadjibei. Polonezii
d e a s e m e n e a n u tr e a u planul să-şi c r e e z e u n d r u m pentru e x ­
portul c e re a le lo r s p re M a r e 1). In 14,15 j 8 g e ]]o lrimite d e aici
c e r e a le la C o n stan tin o p o le, a s e d i a t Ţ u rc j*)
p *an în sâ nu Putea s ă r(e u § ea sc ă. Atunci teritoriul
dintre Nistru şi Bug nu p re z e n ta înc^g ga r â ntii d e securitate şi
tot drum urile m o ld o v e n eşti r ă m â n e a ^ s in g u re le artere c o m e r ­
ciale d e legătu ră cu com erţul geno)vez
U r m e a z ă u n şir d e ani d e lUP)tă între aHatii l a g e u0 §i
Witold d e o parte, şi principele l i t u a n i a n Swidrigello de altă
parte, c a r e era susţinut d e principe;ie m o l d o v e a n A le x a n d ru
cel Bun.
Swidrigello a v e a în a r m a t a sa^ foarle m u |fi V a |ahi (Ro_
mâni) alături de Rusini3). In toate o r a ş e ie p o d o le n e locuiau
în a f a r ă d e Polonezi şi Ruşi, V a l a h lif Nemţi, A rm eni şi T ă t a r i 1)-
P a r t e a n o rd-vesticâ a P o d o l i e i a {os{ c u c e iila d e lag e llo
uşor, în s ă p a rte a ei d e Nord-Est a fost a p a r a t a d e v o e v o d u l
partizan al lui Swidrigello, F e d o r Iftorybut Neswicki. El a v e a
în s u b o r d in e le sale o a rm ată, c o m l p u s ă din Ruşi( T atari §i
V alahi şi prefera o luptă d e gherill|]ă jn 1432 e l a d a t o lo­
vitură Polonezilor la râul M u ra f a 8>). Jn 1 4 3 4 Podolia d e Vest
se tra n s fo rm ă d e Polonezi definitivv într' u n VOe v o d a t polonez.
P o lo n ia de Est se mai m enţine s u t b Swidrigello p â n ă la m o a r ­
te a lui din 1452 6).

1) N lorga, Istoria Românilor prir,n călători> vol. y pag. 103şi 118.

2) M. Kromer, De origine et rebus Us Fo[onorum< pag. 279; O.
G6rka, ocupândi.-se de problem a Mării N „ Jn poUtica poloneză m edie­
vală, nu crede că Jagello ar fi avut i n t e n ţ . de a crea un d e b uşeu la Marea
N eagră Mai degrabă această idee o n u treea w ito ld i ^ a g a d n ie n ie Czarno-
m orskie w polityce polskiego Sredniowiecx zo l 1359. 145o, W arszaw a, 1933.
Extras din „Przeglad H istoryczny “ X, P ^aQ 37
3; I. Şaranevici, op. cit., pag. 356.
4) Ibidem , pag. 395.
5) P. N. Batiuşcov, op. cit.t pag. 4 44
6) N. Molcianovsshi, op. cit., pag. 37g 37Q
 CAP. 111

Perioada nouă
J. începutul şi întinderea stăpânirii p o lo n e ze .

Câtre sfârşitul secolului al XV-lea, se p ro d u c în s o a rta

Transnistriei radicalele s c h im b ă ri: la Sud se stabilesc Tătarii,
care s u b h a n u l Mengli-Ghirei devin u n factor politic d e c e a
mai m a re î n s e m n ă t a t e .
Tătarii e ra u stabiliţi în Crimeia şi foloseau trei drumuri
pentru incursiunile şi expediţiile lor în Lituania: 1) d ru m u l
a ş a zis „Şleahul Negru*4* care p o rn e a d e la Cercasî d e p e Ni­
pru spre Nordul Podoliei, 2) d ru m u l h a n u lu i, care î n c e p e a în
locul, u n d e C o d â m a se re v a rs ă în Bug şi se în d re p ta spre
însăşi inima Podoliei, în părţile ei d e mijloc, şi 3) d ru m u l
m o ld o v e n e s c , c a re trecea dela m alul Mării Negre şi gurile
Bugului în sus, spre Nord, pe linia Nistrului pe a m b e le lui
m a l u r i *)•
H a n u l Mengli-Ghirei, a so c iin d u -s e cu m a re le principe
m oscovit lvan al Ill-lea şi Ştefan cel Mare, luptă împotriva
Polonezilor şi L itu a n ie n ilo r2).
Pe d e a ltă parte, Lituanienii în c o n c u re n ta lor cu Polo"
nezii c e d e a z ă pe to a tă linia. In Nordul Transnistriei, locul lor
politic, e c o n o m ic şi cultural a fost o c u p a t d e Polonezi.
Influenta p o l o n e z ă se simte aici m ai a l e s d u p ă 1434.
O d a t ă c u d o m i n a t i u n e a politică vine catolicismul militant,

1) P. N. Batiuşcov. ap. c i t , pag. 47,

2) I Ursii, Relaţiile Moldovei cu Polonia până la moartea lui Ş te ­
fan cel Mare , Piatra-Neamt, 1900, pag. 133 ş. u.
 44

s ta r e a d e iobăgie a ţărănimii, răpiri de p ă m â n t prin a b u z , cu

d e p o s e d ă r i ale ţăranilor, în ă sp rire a luptei sociale, etc.
In Podolia d e Est, în a ş a zisă „Bratlavscina", influenta
p o l o n e z ă în c ep e mai târziu, o d a tă cu „ U n i a “ polono-litua-
n ia n ă din 1569 !)«
In 1482 u r m e a z ă o pustiire a Podoliei d e către Tatari.
Starea a c e a s t a de pustietate şi mizerie se m e n ţin e şi în prima
ju m ă ta te a secolului al XVl-lea. P o pulaţia fuge peste Bug,
pentru a forma cete d e militari liberi, cozaci, in scop d e a -
p ă r a r e a p ăm ântu lui. Desigur şi Românii din T ran sn istria se
în ro la u în «tovărăşii cozaceşti*, alături d e c e a la ltă lu m e a-
suprită.
O d a t ă cu stabilirea gospodăriei nobililor polonezi, a u în ­
ceput să în v a d e z e P o d o lia Evreii, c a r e v e n e a u aici în calitate
de a r e n d a ş i ai p ă m â n t u l u i şi com ercianţi, p e n tru a o rg a n iz a
e x p l o a t a r e a populaţiei în a c e s te locuri noui d e extindere s o ­
cială a nobilimii poloneze.
In cele mai d e s e cazuri, Polonezii nu-şi o r g a n i z a u m o ­
şiile în locuri c o m p le ta m e n te pustii, ci în mijlocul noii p o p u ­
laţii a ş e z a t e şi stabile. In întinsa făşie d e p ă m â n t d e l a Brac-
la w p â n ă la Nistru d e o parte şi p â n ă la câm p u ri salbatice,
de altă parte, la încep u tu l secolului al XVII-lea v e d e m a p r o a p e
exclusiv p e latifundiarii p o l o n e z i : Kalinowski, K oniecpolski,
P o to c k i, Zamoiski, Lubomirski, Siniavski ş. a. Cuibul n e a m u ­
lui Potocki a fost Tulcin, iar nobilii Lubomirski a u înfiinţat
Juzefgrod, a c tu a la B alta *)•

2. A ş e z ă r i rom âneşti în Transnistria în secolul al X V l-le a

Cu siguranţă V alahii se aflau în T ransnistria în c ă din s e ­

colul al XV-lea. Cel puţin a ş a ne în d re p tă ţe ş te s ă c re d e m
ştirea c ă ,>Valacchiw e ra u prezenţi în a c e s t secol în Crimeie,
un teritoriu mult mai în d e p ă rta t d e tara lor d e origine 5).
Din secolul al XVl-lea a v e m şi d o v e z i precise de a ş e ­
zări ro m â n eşti în Transnistria.

1) P. N. Batiuşcov-Petrov, op, cit., pag. 51 52.

2) Ibidem. pag. 83.
3) Tomasche*, Die Goten in Taurien, 1881, pag. 54.
 45

S’a în tâ m p la t nu n u m a i o d a t ă că din c a u z a diferitelor

împrejurări, M oldovenii se refugiau în P od o lia şi r ă m â n e a u
aici pentru to td e a u n a .
Un c a z este s e m n a l a t într’o a d r e s ă , trimisă în 1541, re­
gelui p o lo n e z Sigism und August, d e Soliman cel Măreţ. Sul­
tanul se plânge că nişte supuşi M oldoveni a u nă v ălit la Ce-
tatea-A lbă şi Tighina, şi co m itân d p r ă d ă c i u n i şi ucideri de
o a m en i, s ’a u refugiat în tara l e ş e a s c ă ')' P e n tru a se a d r e s a
regelui Poloniei, s u lta n u l a v e a şi u n alt motiv, nu mai puţin
im p o r t a n t: M oldovenii a u făcut î n c e r c a r e a d e a a l u n g a pe
Turci din ra ia le le B e n d e r şi A k k e rm a n cu ajutorul polonez.
E probabil c ă aceşti M oldoveni erau a ş e z a ţi în Podolia,
în a p r o p i e r e d e tara lor d e origine.
Legăturile dintre a m b e l e maluri ale Nistrului erau foarte
intense. Ele se d a to re s c în m a r e parte şi negustorilor v a la h i
s a u străini, c a re d u c e a u din M o ld o v a în P o lo n ia m ă r f u r i -).
Printr’o gram otă din 1558 se d is p u n e a c a negustorii ce vin
d i n V a l a h i a , cu mărfuri d e p ro v e n ien ţă orientală, s ă se o p r e a ­
scă p e n tru vânzări timp d e d o u ă zile la Szargrod.
Iar h o tă rîre a Seim ului din 1635 obligă pe to{i negustorii
c a re f ă c e a u com erţ cu „vinul v a l a h “, s ă - l d u c ă n e a p ă r a t prin
C zeczelnic s u b a m e n i n ţ a r e a de confiscare, în c a z u l unui alt
drum, In o r a ş e le C a m e n ija , M oghilău şi Cecelnîc existau d e ­
pozite d e a c e s t vin.
Insă tabloul p a şn ic al Podoliei, se s c h im b a foarte re p e d e
în m o m e n te d e criză politică. A c e a s tă regiune, în conformitate
cu împrejurările istorice, c â n d se g o le a populaţia fugind cine
şi u n d e a p u c a , c â n d dim potrivă se u m p l e a d e oam eni, reîn-
torşi, s a u veniţi să facă g o s p o d ă r i e în conditiuni d e linişte şi
pace.
Unii autori ruşi folosesc a c e s t e . m o m e n te d e criză şi
pustiire a regiunii spre a c o n c h i d e că P o d o lia r ă m â n e a mult
timp pustie şi c ă prin u r m a r e a ş e z a r e a m o l d o v e n e a s c ă acolo
este d e p ro v e n ie n ţă relativ n o u ă , a n u m e d a t â n d d e la a d o u a

1) Fontes Hist. Ucr. Rus ., VIII, No. 6, pag. 8 şi u., apud 1. Nistor.
Vcchimea aşezărilor rom âneşti dincolo de Nistru, Buc., 1939, pag. 7.
2) V. B. Antonovici. Izsledouanie o gorodah iugo-zapadnago craia
(M onografii..) Kiev, 1885, pag. 183.
 46

ju m ă t a t e a secolului al XVll-lea şi încep u tu l sec o lu lu i al

XVIlI-lea %
P e lâ n g ă faptul că a c e a s t ă concepţie este greşită, din
p u n c t d e v e d e re general, e x a g e r â n d pustietatea Podoliei în a-
ceste m o m e n te d e criză, e a este şi o utilizare u n ila te r a lă şi
vădit te n d e n ţio a s ă a m aterialului istoric. Iată ce ne s p u n e un
autor polonez, mai mult s a u mai puţin obiectiv* care d e ş i se
a b ţine a p re c iz a c â t d e „ t a r e 44 era c o lo n iz a re a r o m â n e a s c ă în
re g iunea B raclaw , d u p ă „ U n ia “ din 1569, totuşi nu p o a te s ă nu
c o n sta te c ă raporturile r o m â n o - u c r a in e n e e ra u „pe a tâ t de
vechi şi multilaterale, p e cât şi d e lu n g ă d u r a t ă 41. V e n e a u
în p e r m a n e n t ă atingere, militarii a m b e l o r tări, uneori chiar în
m o d prietenesc fă c â n d strajă î m p r e u n ă la şlea h u rile tătăreşti:
astfel d e e x em p lu , în 1583, sentinela v a l a h ă s tă te a peste Bug
la «Miortvâe Vodâ* şi »Crivoe Urocişce*. Niciodată nu se sim­
ţe a lipsa d e Vlahi şi în pun c tele d e a d u n a r e a Cozacilor. Dar
mai a l e s ei se o c u p a u d e păstorit: în 1594 boierii p o lo n e z i
Szaszkevicz p rim e a u d e l a Vlahi d i j m ă 1)-
P u tem chiar g e n eraliza a c e s t e observatiuni juste, afirmând
că, în e p o c a n o u ă a Transnistriei se constată, fără s ă vrei, o
influentă m o l d o v e n e a s c ă c o n sid e ra b ilă . Ori d e câte ori vor­
beşti d e principalele m o m e n te din istoria ace ste i regiuni, nu
poli s ă nu vorbeşti şi d e Români. Dai peste ei la fiecare pas,
d e o a r e c e ei fo rm e a z ă n u c le u l etnic cel mai vechi; pe a c e s t
p ă m â n t ei su n t autohtoni.
Din timpul lui Ioan V o d ă cel Cumplit, an. 1574, a v e m un
d o c u m e n t cu privire la Oxintia, M alo v a ta , Ocşia, P e ş t e r a (lo­
calităţi din B asa rab ia , în a p ro p ie re d e malul Nistrului) şi „la un
loc pentru patru mori d e ceia parte a Nistrulu“ , p e p â r ă u la
G u ra larhurlucului, u n d e se v a r s ă în Nistru. Domnitorul mol­
d o v e a n s ’a socotit îndreptăţit d e a-şi extinde p u te re a şi peste
Nistru, r e c u n o s c â n d un u i s u p u s al s ă u dreptul la o porţiune ■
d e p ă m â n t pe partea stân g ă a Nistrului").

\) M. V. Serghievschii, op. cit., pag. 43 şi 44.

2) lablonowscki, Polska X V I w ieku pod w zgledem geografi czno-
statystycznijm t. IX —XI. Z iem eR uskie, Ucraina. Din seria Zrodla dziejowe,
t. XX—XXII W arszaw a, 1894-1897, apud. Serghievschi, op cit., pag. 41.
3, A. Sava, Documente moldoveneşti privitoare la Românii de peste
Nistru (1574-1829,), rev. nMoldova Nouă*, 1941, N. 1-3, pag. 59-86,
 47

In acest timp se m enţin active raporturile dintre Mol­

d o v e n ii d e pe a m b e l e maluri a le a ce stui râu, p recum este
identic şi regimul a g r a r r ă z ă ş e s c în P o d o lia şi M o l d o v a 1)*
U n a din c a u z e le cele mai frecvente a emigrărilor m o l ­
d o v e n e ş ti din M o ld o v a peste Nistru, s u n t turburările ei interne.
Ele a d u c e a u în Podolia valuri d e emigranţi*
In 1577, loan V a la h u l zis P o d c o a v ă , cu ajutorul Cozacilor
d e s u b şefia lui Şah, a o c u p a t pentru scurt timp s c a u n u l Mol­
d o v e i2). S u b p r e s i u n e a lui Cristofor B athory din T ransilvania,
P o d c o a v a a trebuit să se retragă p â n ă la Nemirow şi aicit
c r e z â n d p e Polonezi, c a re îi p ro m ite a u vieata şi siguranţa, s ’a
pre d at. El a fost aresta t, d u s la Liow şi acolo e x e c u ta t.
O d a t ă cu P o d c o a v ă s ’a u refugiat în U craina şi partizanii
lui (C e ap a -T o p a , Cârstea, Volosin, logofătul Gavriil ş. a.).
înfiinţarea d e s a te în Podolia, datorită tulburărilor interne
din M o ld o v a secolului al X V l-lea, ne -o a teslă şi cronicarul
r o m â n 3).
Grigore U reche, vorbeşte în cronica s a d e „nişte sate mai
sus d e Tighina", d e c e a la ltă parte a Nistrului, pe hotarul l e ­
şesc, „ d e s c ă lic a te d e Turcii ciutatici si d e M o ld o v en i, foarte
mulţi, c a re ieşiseră din [ara d e nevoile ce e r a u în zilele Ian-
cului-Vodă*, in d o m n ia lui d e l a 1579 şi p â n ă la 1582.
O a ltă m ărturie d e s p r e satele m o ld o v e n e ş ti d e dincolo
d e Nistru, găsim în s c r i s o a r e a din 1582, scrisă rom âneşte, a
lui Ali-bei din Tighina, trimisă starostelui din R aşcov, un o-
ra ş întem eiat d e boierul m o ld o v e a n Raşcu, ce a v e a moşii pe
a m b e le maluri a le Nistrului. A u to ru l scrisorii îl asigură pe
staroste, să nu-i fie t e a m ă d e nimic, întrucât „Turcii a u lovit
nişte sate şi a u luat a c o lo robi din v in a lo rM, c ă ei a u prins
„pe câţiva spahii*'4).

1. Ibidem.
2) S. Soloviev, op. c it, cartea II. voi, VI, pag. 368-369/ M.Hruşevschi,
Ilustrouana Istoria Ucroini, Kiiv. 1919, pag. 187-188 (ş\ un desen a lui
Podcoavaj. M. Kogălniceanu, Letopiseţe II, pag. 467-470; A. D. Xenopol,
Istoria Rom ânilor , voi. V, pag. 109-111.
3) Grigore Ureche, în Let. I, pag. 236.
4) N. lorga, Studii şi docum ente , voi. V, pag. 391,
 48

3. A ş e z ă r i rom â n eşti în Transnistria în secolul al X V ll-le a .

In secolul al XVII-lea, n u m ă ru l informaţiilor cu privire

la a şe z ă ri rom âneşti dincolo d e Nistru, se înm ulteşte consi­
derabil.
In multe cazuri d e tulburări interne din Podolia, iau
parte şi Românii transnistrieni. Timpul era favorabil r ă s ­
coalelor.
La revoluţia u c r a i n e a n ă a n tip o lo n e z ă din 1648, iau parte
locuitorii părţilor su p e rio a re ale Podoliei. Mai spre Sud, la
Braclaw, o p e r e a z ă Dănilă Neceai, c a re o r g a n iz e a z ă grupuri
d e r ă z b u n a r e s u b d e n u m i r e a d e „cete d e levenţi", în care se
prim ea oricine şi lu a u parte şi M oldovenii. In ciocnirea cu
Polonezii, N eaceai a fost ucis»
Revolta din 1671 a boierilor lă p uşneni, o rh e e n i şi soro-
ceni, în frunte cu M i h a l c e a H â n c u , D u ra c şi Constantin, ter-
m in â n d u - s e cu un eşec, sileşte pe căpe ten iile mişcării şi o a ­
menii lor, să se refugieze în P olo n ia '). H â n c u trece la R a ş c o v
cu 300 d e oam eni. R aşc o v u l era atunci p roprietatea R u x a n -
dei, fiica lui V asile L u p u şi v ă d u v a lui T im u ş Hmelnitchi.
In s e c o lu l al XVII-lea în P o d o lia se a c c e n t u e a z ă lupta
b is e ric e a s c ă şi religioasă, lupta între catoiicism şi ortodoxism,
Sprijinitorii religiei orto d o x e e ra u principii r u ş i : Ostrojschi,
care a v e a u în p o s e s i u n e a lor oraşul N ovoconstantinov, prin­
cipele Koribut-Voronecki, Lastovecki, Grabowecki, Grecii m a ­
c e d o n e n i Ducadinovici, d a r mai a le s m o ld o v e a n u l Ierem iea
Movilă, d e v e n it apoi g o s p o d a r al M oldovei, c a re la sfârşitul
secolului al XVl-lea, c u m p ă r â n d p ă m â n tu l în re g iu n e a a c t u ­
alului o ra ş M ovilău (Moghilev), a p u s b a z e le un u i oraş. Acest
o r a ş şi-a păstat n u m e le şi mai d e p a rte şi se s o c o te a o cita­
delă a ortodoxismului, cu toate c ă a trecut ulterior in proprie­
ta te a nobililor Potocki L>).
Movilăul a j u c a t un rol im p o rta n t nu num ai în susjine-

1) C. Stoide, Un episod din dom nia lui Gh. Duca. „Arhiva'*, Iaşi
1934. Hâncu, după un timp oarecare, s’a întors în Maldova. A. Sava, Do­
cumente cu privire la târgul şi ţinutul Lăpuşnei , Buc. 1937, pag. 80—86.
2) P. N. Batiucşov-N. I. P etrov, op. cit.t pag. 95.
 49

rea ortodoxism ului, ci şi în p ă s tr a r e a n e a lte ra tă a spiritului ro­

m ânesc. P ro to p o p u l Mihail Strelbitchi a înfiinţat în a c e s t o r a ş
o tipografie r o m â n e a s c ă , pe care a mutat-o apoi la D u b asari
şi a tipărit cărţi bisericeşti şi laice *)•
• O d a t ă cu lupta religioasă în c e p şi mişcări populare.
D upă b ă tălia p o l o n o - u c r a i n e a n ă d e l a B erestec zk o (1651),
moşierii p o lo n e z i c r e d e a u că se pot în apoia la vetrele lor din
Podolia. Dar p o p u la ţia s ă t e a s c ă i-a în tâ m p in a t cu c o a s e şi
furci. S’a u p r o d u s ră s c o a l e noi s u b c o n d u c e r e a lui A le x a n -
d r e n c o şi Ciuhai, care o p e r a u pe malul Nistrului, a v â n d strânşi
în jurul lor pe Levenţi"). Polonezii e x e c u t a u pe rebelii cu
toată asp rim ea . A c e a s ta a silit pe mulţi locuitori, sate întregi,
s ă p ă r ă s e a s c ă Podolia, tr e c â n d spre Nipru şi chiar dincolo de
el. Alţii se a s c u n d e a u în păduri.
C â n d Hmelnitchi a încheiat în 1654 un tra ta t d e v a s a ­
litate c u M osc o v a, nu toti Cozacii a u consimţit- Unul, Sirco,
nu vroia să se s u p u n ă Moscovei şi s ’a refugiat cu o s e a m ă
d e nemultumiji în Zaporojie. S’a a so c ia t cu ei şi Bogun în
n u m e le regiunii Bugului. Deci Podolia nu se a r a t ă d is p u s ă să
se a s o c ie z e cu M oscova.
T o d o d a t ă a r m a t a p o l o n e z ă fă c e a sforţări d e a nu s c ă p a
din m â in ele s a le Podolia şi s ’a oprit la M iedzyboz (Megiboj).
Împotriva Rusiei s ’a d e c la r a t şi v o e v o d u l de Braclaw,

\) Emil Picot, Notice bibliogrciphique sur le Protopope Mihail Str6l-

bickij , graueur et im prim eur â Jussy, ă Mogilev de Podolie et ă Dubossar,
Paris, 19C5 ; V, D. Kocerghin, Nabroschi po istorii g. D ubosar ă prilejas -
ciago Podnestrovia, Odessa, 1911, pag. 83.
Dela N. lorga porneşte afirmaţia că num ele oraşului Dubasari derivă
dela dubase — „luntre mari" — care mijloceau trecerea peste Nistru în Mol­
dova ; v. N. lorga, Istoria industriilor la Români, pag. 102, d e a se m e n i:
. Legăturile Românilor cu Ruşii apuseni", An. Ac. Rom., Mem. Secţ. Ist,
tom. XXXVIII, 1916, pag. 749. Cred că e de preferat explicaţia, pe care
ne o dă Cocerghin, op. cit., pag. M I. In izvoarele istorice se întâlnesc di­
ferite denum iri ale acestui tâ rg : Tembosari, Tumboşari, Tom bosar, Dombo-
sar, D om bazar, Dubasary, Dobresari etc. La baza denumirii stau două cu­
v in te: „Tube* (sau dube), deal, înălţim e şi „ s a r \ galben. Combinând, ar
ieşi .dealu l g alb en - . Intr’adevăr, în apropiere pe drumul spreT iraspol este
un deal, acum arat şi acoperit cu vii.
2) P. N. Batiuşcov, op. cit., pag. 121.

7
t
 50

care a v â n d la dispoziţie 12 steaguri d e Volontiri-Valahi a d is ­

trus Nemirovul.
P r o b a b il e ra u printre V alahi şi partizanii ai înţelegerii
cu M oscova, d e o a r e c e a r m a t a p o lo n e z ă s a în d re p ta t în pri­
mul râ n d împotriva târgului B u sz în apropriere d e Nistru care,
d u p ă ce a fost ars Movilăul, a d ă p o s t e a polcul nistrian. B usz
a fost luat şi d is tr u s 1).
O ra şu l B usz era un oraş m o ld o v e n e s c . D o v a d a o a v e m
în faptul că patriarhul T eofan în 1621, p le c â n d din Jivator
la Iaşi, a j u n g â n d la oraşul d e h o ta r Busz, „şi-a luat r ă m a s
b u n d e la cei ce l-au însoţit şi-a pornit c u Valahi spre Ia şi" 2).
In 1634 Cazacii a v e a u un nou h a tm an , p e un o a re c a r e
Iliaş, c a r e d u p ă n u m e era R o m ân, provenit din Moldovenii
Transnistriei s a u M o ld o v e i) .
C ând D oroşenco devine h a t m a n al părţii vestice a U cra­
inei ( ' 6 6 0 , el pretinde să-i s u p u n ă şi polcurile nistriane şi a
o c u p a t Rascovui. B u rg h e zim e a l-a în tâ m p in a t c u simpatie.
Dimpotrivă, ţăranii i s au a r ă t a t ostili. B u rg h e z im e a oraşului
M ovilău i-a predat pe polcovnicul Constantin, un grec din Hios,
care, probabil, e ra d u ş m a n al lui Doroşenco- Constantin a fost
trimis la Cighirin, d a r fugind d e a c o l o , a a p ă r u t din n o u în
Movilăul eliberat. Cu un polc orga n iza t din nou, a trecut în
serviciul h a tm a n u lu i din Ucraina estică, r u s e a s c ă B riu h o v e tch i1).
E regretabil că d o c um entele nu p r e c iz e a z ă , d e ce n a ţio n a ­
litate a u fost oştenii lui Constantin, d a r din m o m e n t ce burghezii
o ra şu lu i e ra u pentru Doroşenco, nu î n c a p e îndoială că m a r e a
m a s ă a oştenilor trebuia să fi fost re c ru ta tă din sate, din ţăranii
m o ld o v e n i, ce locuiau în jurul a ce stui oraş.
In 1665 emigrând din M o ld o v a R a d io n (Raicea) Grigorie
D um itraşcu, îm p re u n ă cu n e p o tu l s ă u şi cu 500 d e V alah i,
militari experim entaţi, tre c â n d la B r a c l a w ’)* în 1673 el a de-

1) N. Costomorov, Bogdan Hmelnitchi , voi. III, pag. 153 ş. u.

2) Mitrop. Macarie, h to ria russcoi ţercui, voi. XI.
3) I Camanin, C uoprosu o cazacestve do Bogdan Hmelnifcago „Ci-
tenia v istoricesc obşestue Nestora letopişta, voi. VIII, 1894, Kiev, pag. 111.
4) A. S. Petruşevici, Suodnaia galifCG-russcaia letopis s. 1600 po
1700 god, Lvov, 1874, pag. 583; S. Soloviev, op cit., voi XI, pag. 177-178.
5) V. Modzalevschi, Molorossiischii rodoslvntc , Kiev, voi. I. 1908,
pag. 404*405.
 5 1

d e v e n it polcovnic. Lui i se d a toreşte c o lo n iz a re a cu M oldoveni

a unor sate şi moşii (B o m m o v c a , Crupole, Berezani).

4. Turcii în Podolia- Ucraina M oldovenească.

D u p ă răsboiul tu r c o - p o lo n e z din 1672, P o d o l ia trece în

m â n a Turcilor şi se p ă s t r e a z ă în ace asta situaţie 27 d e ani. T u r ­
cii a u o c u p a t cele mai prin c ip a le localităţi ale acestei r e g i u n i :
Camenija, S eniava, Brailov, Iazlovet, Movilău, Umani, Raşcov.
D o m in a tiu n e a Turcilor e r a comparativ mai b u n a d e c â t
c e a a Polonezilor. Ei r e c u n o a ş t e a u dreptul la siguranţa p e r ­
s o n a lă şi a averei. In afară d e a ce a sta , u n e le întărituri, turnuri,
şo se le , p a v a je , fântâni, vii, p e c a re le-au făcut ei, ne m ă rtu ­
risesc o o a r e c a r e grijă p e n t r u b u n a stare a p o p u la ţie i1)-
P a c e a ru s o -tu rc ă din 1681, fixând hotarul dintre M oscova
şi Turcia pe linia fluviului N ipru, a contribuit la pacificarea
Ucrainei, ce se afla s u b T urci. P e n tru ad m in istrarea Ucrainei
d e s u b d o m in a tiu n e a t u r c e a s c ă a fost numit în postul d e h a t­
m a n G h e o rg h e D uca, d o m n al Moldovei. El s ’a o c u p a t în mod
intens d e c o lo n iza re a a c e s te i regiuni, şi-a făcut însuşi curţi la
T i c ă n ă m a în dreptul S o r o c e i şi în salul P eştera, p e malul
Bugului, lâ n g ă Nemirov. El a stăruit să se reînfiinţeze polcuri şi
s ’a dinstins c a un c o l o n i z a t o r d e seamă'), transform ând a s t ­
fel d e fapt U crain a t u r c e a s c ă în tr ’o llcraină m o l d o v e n e a s c ă .
A ctivitatea lui a fost î n t r e r u p t ă d e răsboiul polono-turc şi a s e ­
dierea Vienei din 1683.
In 1684, Sobieski a p u s în Podolia c a h a t m a n al Coza-
cilor pe Kunicki, care însă, n e f i i n d demn d e postul s ău , a fost
ucis d e Cozaci. Ei şi-au a l e s în locul lui pe viteazul m o ld o ­
v e a n Moghilă, care s 'a d i s t i n s în 16851a Cam enija în lupte
îm p o triv a Turcilor.
Sobiescki a devenit de fapt stăpân p e situaţia din U c ra ­
ina o c c id e n ta lă . El a numit pentru conducerea Cozacilor pe

1) P. N. Batiuşcov — N I. P e tr o v , op. cit., pag. 140.

2) Letopiseţe , voi. 11, (Mic Costin), pag. 22 pag. 215 ş. u (Ion Ne-
culce) şi voi. III, pag. 20. (N. IM ustea); N. Costomarov, Istoriceschiia
m onografii i izsledovaniia. Ruina* voi. XV, S. Petersb. 1905, pag. 329-330.
 52

polcovnicii: Sam usi, Iscra, Palii şi A b a z i n (A b a za ), a c e s t a din

u r m ă e ra M o ld o v e a n .
In 1686, Sobieski încheie p a c e a cu M o s c o v a 1) : p a rtea
d r e a p t ă a Niprului r ă m â n e a în s tă p â n ire a Poloniei şi c ă p ă t a
n u m e l e d e „ U c raina p o lo n e z ă " .
D u p ă o luptă, d u s ă cu stăruinţă d e Polonezi împotriva
Turciei, a c e a s t a din u rm ă este silită să re n u n ţe definitiv la
Podolia. Prin p a c e a d e l a Carlowicz. din 1699, T u r c ia o resti-
tue Poloniei"). In a fa ră d e a c e a s ta , alialii (P olonia, Austria,
M o sc o v a , V e n e ţia şi T urcia) h o tă re s c ca toate teritoriile d e la
N ip r u şi Z a p o r o je şi p â n ă la O c e a c o v , M a re a N ea g ră şi Bug
s ă nu fie o c u p a te d e nimeni.
H a t m a n al Ucrainei vestice (poloneze) este num it Samosi.
Printre polcovnicii lui se distingeau mai a l e s A b a z in şi Palii.
Primul s ’a o c u p a t d e reînfiinţarea polcului p o d o lia n , c a r e a
cuprins teritoriul fostului polc din B ra cla w şi tot m a lu l Nistrului.
A c u m o parte din p o p u la ţia Podoliei caută, în u rm a e v e n i m e n ­
telor politice, o stare d e siguranţă peste Nistru. Locul ei este
o c u p a t d e o n o u ă emigraţie m o ld o v e n e a s c ă .
Datorită acestui aflux nou d e populaţie, în localităţile a p r o ­
piate d e Nistru, se fo rm e a z ă unităţi c o z ă c e şti din M oldoveni cu
împărţirea lor în unităli „sute", etc. D u p ă 1690, a c e s t e a şe z ă ri noi
se s u p u n lui A b a z in şi tot malul Nistrului d e la Movilău şi p â n ă
la râul Jagorlâc fac parte din polcul Podoliei. Celălalt polcov­
nic S e m e n Palii şi-a format partizani din M oldoveni, ieşiţi
din M o ld o v a şi din s a te le depe malul stân g al Nistrului, şi şi-a
a l e s c a reşedistă, Fastov, din g u b e rn ia Kiev3).

5. Rolul R o m â n ilo r în m işcările p o p o ra n e

din secolul al X V IlI-lea

In 1702, în timpul războiului p o lo n o - s u e d e z , în c e p nişte

mişcări p o p o ra n e . La c h e m a r e a lui S a m u s i se ridică Abazin,

1) N. A. de Salvandy, Histoire du roi Jean Sobiescki et du royau -

me de Pologne , voi. II. Paris, 1876, pag. 324-325: P. N. Batiuşcov-N. I. Petrov,
op. cit., pag 145.
2) N. A Salvandy, op. cit., pag. 413—414.
3) P. N. Batiuşcov-N. I. Petrov. op. c it , pag. 147.
 53

cu Cozacii lui. S’a u ridicat şi satele depe malul Nistrului, dela

S tu d en ita p â n ă la Jam p o l, şi cu ajutorul co n d u că to rilo r lor
aleşi, P alladie, Rângaş, K u m ia n sc k i, Spac, Scorici, D ubina, ş- a.,
în c e a rc ă s ă se e lib e r e z e d e s u b ju g u l Polonezilor.
Pentru a face o ordine în Podolia, a venit h a t m a n u l p o ­
lonez Siniavski. A b a z i n a fost e x e c u ta t. S a u făcut şi alte e-
xecutii. C ân d în să s ’a a p ro p ia t el cu a r m a t a sa d e m alul Nis­
trului, nu a găsit a c o lo ţipenie d e om. P o p u la ţia s ’a refugiat
peste Nistru. Şefii din p a r te a d r e a p tă a Nistrului p r i m e a u pe
refugiaţi, lam polenii îm p re u n ă cu c o n d u c ă to r u l lor Gheorghijă
şi şeful unităjii cozăceşti R â n g a ş , s ’a u refugiat la Soroca, la
şeful m o l d o v e a n al S o r o c i i 1).
In 1703 nobilii „ v o e v o d a tu lu i Podoliei" s ’a u a d r e s a t gos­
p o d a r u lu i Moldovei, cu o cerere de e x tra d a re a celor fugiţi-
D om nitorul a r ă s p u n s că e gata să s a tisfa că dorinţa lor, d a r
cu condiţia să~i fie întorşi toti a c e i Moldoveni, care s ’a u a-
şezat în P o d o lia şi U craina şi s ’a u înrolat în a r m a t a poloneză.
Din p artea sa, cere c a pe viitor s â fie luate m ăsuri împotriva
trecerii M oldovenilor în Polonia 2).
P o p u la ţia m o l d o v e n e a s c ă din T ran sn istria era atât d e
n u m e ro a s ă , încât în 1703, palatinul Kievului, p u te a să trimită
în M a r a m u r e ş d o u ă cete d e Moldoveni, pentru a a juta pe
principele F rancisc R akoczy.
Im ediat ce M a z e p a s ’a d e c la ra t pentru o a lia n ţă cu S u ­
edia, a u în c e p u t s ă se înto a rc ă în Podolia toti refugiaţii. Dar
şi mai mult. a u în c eput să vină d u p ă ei, din M o ld o v a şi c o ­
lonişti noi 3).
La sfârşitul lunei Martie 1709, rezidentul ru s e s c în Polo­
nia, scria din S a ta n o w ( S a t u - n o u ) : „Au venit doi V olohi:
Savva, c a r e a o c u p a t M oghilău pe Nistru, distruge şi chinue-
şte nobilimea în m o d intolerabil, d e c l a r â n d că p r o c e d e a z ă
conform ucaz u lu i T a r u l u i ; altul Iv a n e n c o a o c u p a t Bratla-
vul şi d e a s e m e n e a c h in u e ş te şi r u i n e a z ă n obilim ea". In u rm a
acestui raport, g u v e r n u l rusesc a î n d e m n a t pe noul h a tm a n

1) Ibidem , pag. 152—153.

2) I. 1. Nistor, op. cit., pag 11.
3) P. N. Batiuşcov-N. 1. Petrov, op. cit., pag. 155.
 54

S c o ro p a d s c h i, a le s în locul lui M a z e p a , s ă îm p ie d ic e pe Sava

Voloşin şi alti polcovnici a se ciocni cu Polonezii.
Grigorie I v a n e n c o a fost fiul lui lvan Bogatul, fost h a t ­
m a n la D ubăsari. El se n u m e a p o lc o v n ic d e D u b ă s a ri şi apoi
a d ev enit polcovnic d e Braclaw. Petru cel M are l-a îm p ro ­
prietărit în ju d e ţu l Cighirin (satul Borki) *).
In ce p riv eşte pe S a v v a Voloşin, el a o c u p a t apoi şi
W i n n i z a şi B ra claw ul şi a devenit c a p u l ţă ra n ilo r rebeli. EI
fă c e a o politică pe cont propriu. De e x e m p lu , u n nobil lv a n
Kuzm inscki a întrat s u b pro te cţia lui, şi cu ajutorul forţelor
militare a o c u p a t târgul Verbiwet, m o şia lui A le x a n d ru Grus-
zinski, iar p e timpul aflării lui M a z e p a în Volânia, Sava, fără
ştirea Iui lua parte la răfuelile interne ale Şleahtei p o l o n e z e 2).
Conform păcii ruso-turce din Septemvrie 1711, to ată
U craina din drepta Nipruiui, c u e x c l u d e r e a Chievului, a tre­
buit s ă fie re tro c e d a tă Poloniei. Petru cel M are a d a t ordin ca
po p u la ţia s ă fie ridicată şi d u s ă peste Nipru în c u p rin s u l
Rusiei. însuşi h a t m a n u l S coro p a d sc h i c o n d u c e a m utarea. Mai
întâi a fost m u ta tă forţat po p u la ţia tu tu ro r ora şe lo r şi târgurilor
d e pe Nistru, î n c e p â n d cu cele mai e x p u s e sp re Occident.
P o pulaţia îşi lua la m u ta re a v u tu l său. Chiar şi bisericile erau
golite d e icoane şi o d o a re , iar c a s e le e r a u d a te focului pentru
a n u a ju n g e în m â n a P o lo n e z ilo r3).
P o d o lia a fost destul d e m u ltă pustiită, încât Polonezii
a u trebuit s ă ia m ă su ri p e n tru c o lo n iza re a ei. Se înţelege c ă
re g iu n e a d e Sud, aflată şi r ă m a s ă s u b Turci, nu a suferit
a c e a s tă pustiire.
O d a t ă cu trecerea în Rusia a principelui m o l d o v e a n Di­
mitrie Cantemir, în 1711, multe familii m o ld o v e n eşti s ’a u a ş e ­
z a t în Rusia, iar o parte din ele în U craina în re g iu n e a Har-
covului printre c a r e Dimitrie E n a c h e , Ilie A b a z a ş. a . 1).
In 1733, m urind regele p o lo n e z August al IMea, a u î n ­

\) V. Modzalevschi. loc. cit.

2) Arhiv Jago-Zapadn i Rossi, ciast 111, t. II, pag. 696,179 ş. a. Comp.
şi M. Andrusiac, M azepa i pravoberejja , Lviv, 1938, pag. 74*75.
3) P. N. Batiuşcov-N. I. Petrov, op. cit., pag. 156.
4) N. F. Sumţov, op. c i t pag. 32.
 55

ceput în P olo n ia lupte între d o u ă t a b e r e : 1) partizanii alegerii

în postul d e rege a lui Stanislaw Leszczynski, (confederaţi)
şi 2) partizanii lui A ugust al 111-lea. Kurfiirstul s a x o n (parti­
dul S a x o n 1)*
In Podolia, Ş l e a h a t a era pentru primul, iar moşierii-magnati
pentru al doilea» Spiritele s a u atajat. A m b e le p a rtide a u r e ­
c u rs la forje militare, recrutate din ţărani. Moşierii mari a u
slobozit împotriva şliahtei miliţiile lor d e curte : cozăceşti şi
valahe. Ele n ă v ă l e a u a s u p r a şleahtei, jefuind moşiile lor “).
In 1734, toate steagurile v a la h e , întreţinute d e moşierii
magnaţi, a u trecut d e p a rte a ţăranilor răsculaţi. Printre răs­
culat» găsim şi n u m e p u r r o m â n e ş ti: Trofim S z c z e rb a n şi Pe-
trasz S z u lh a din Serbî, G re gorasz B urada, Iury H erca, lvan
M a y m e s c u l şi S a n d u l din B ere z o w c a , Michaylo M orawski şi
Miron H o la k din W o lo sz c z y z n y , S y m o n S z e r b a n din Ceki-
n o w k a :{).
Ţ ă ra n ii din v o e v o d a tu l B ra c la w a u p r o c e d a t la formarea
polcurilor cozăceşti, la b a z a c ă ro ra a u fost p u s e miliţiile v a ­
la h e şi c o zăce şti ale magnaţilor. Un o a r e c a r e V â rla n (Verlan),
j u d e c â n d d u p ă n u m e m o ld o v e a n , s ’a p ro c la m a t polcovnic şi
şi-a organizat un polc c o z ă c e s c . El s p u n e a tuturor c ă ar fi
primit ordin d e la î m p ă r ă t e a s a Rusiei să n im ic e a s c ă pe toti
străinii, Lehii (Polonezi) şi Evreii. El a s u p u s p o p u la ţia din
tot v o e v o d a tu l Podoliei ju ră m â n tu lu i d e credinţă îm p ă ră te s e i.
D u pă c â te v a ciocniri reuşite cu a rm a te le p o lo n e z e , el a o c u ­
pat B rody şi Z w a n i e c pe Nistru, iar în 1734 atin g ea cu p u ­
terea sa militară Liovul şi C am enita 4).
In postul de rege a fost a le s A ugust al IlI-lea» a g re a t de
Ruşi, şi d u p ă ru g ă m in te a lui, a r m a t a r u s ă a în c e p u t să re­
s ta b ile a sc ă ordinea. Principalul c o n d u c ă t o r al revoltei V ârlan
şi alti c o n d u c ă to ri de m â n a a d o u a s ’a u retras în M o ld o v a :>).

]) W aclaw Sobieski, Hist oire de Pologne , Paris, 1934, pag. 248 251.
2) P. N. Batiuşcov-N. I. Petrov, op. cit., pag. 177.
3) Arhiu Jugo-Z apadnoi Rossii , ciast III, t. III, Kiev, 1876; docu­
m ente despre haidamaci.
4) P. N Batiuşcov-N. I. Petrov, op. cit., pag. 178.
5) M. Hruşevschi, Illiustrirovannaia istoria Ucrainî, S.-Petersb., 1913,
pag. 292.
 56

Ceilalţi s ’a u a s c u n s în s te p e le tătăreşti şi z a p o r o j e n e . Cu ei
a u fugit şi mu{i ţărani. Din aceşti bejenari s ’a u format regi­
m e n te noi d e nemultămi[i. Unul din ele era s u b c o m a n d a lui
Ivanita
M işc a rea a c e a s t a a h a id a m a c ilo r a fost oprită p e n tr u un
timp o a rec are, în 1737, d e expediţia h o rd e i tătăreşti în h o ta ­
rele Rusiei, d a r nu s ’a stîns, ceiace se p o a te c o n sta ta dintr’o
s c r i s o a r e a lui l o a n Constantin M a v ro c o rd a t, d o m n al M o ld o ­
vei (1743— 1747), către v o e v o d u l Podoliei Ştefan Gumecki, în
care d o m n u l se p lâ n g e c ă nobilii p o d o le n i r ă s p â n d e s c svo-
nuri falşe la a d r e s a lui, c u m că d â n s u l fa v o riz e a ză revolta
ţăranilor p o d oleni, perm ijandu-le s ă a s c u n d ă p r a d a în Mol­
d o v a . D â n s u l d e c la ră că el dim potrivă a pus pe malul Nistru­
lui, strajă s p re a îm p ie d ic a transportul prăzii în hotarele Mol­
dovei şi a disp u s c a lucrurile trecute p e a s c u n s în M oldova
să fie trimise înapoi ’)•
D u p ă tratatul ruso-turc, din 1768, s ’a d e slă n lu it m iş c a re a
u c r a i n e a n ă a lui J e le z n ia c şi Gonta, c a re o p e r a u lângă U-
m a n i şi pe a m b e l e părţi ale Bugului.
Alti Cozaci a u a s e d i a t p o s e s iu n e a h a n u lu i d e D u b ă sa ri
şi a u cerut e x t r a d a r e a confederaţilor polonezi. Neprimind un
r ă s p u n s satisfăcător, a u incendiat oraşul. Se afirmă c ă a u pie­
rit atunci la D u b ă s a r i p â n ă la 1800 tatari, m o ld o v e n i şi turci ').
La a d o u a împărţire a Poloniei, în 1793, P od o lia a tre­
cut s u b d o m i n a t i u n e a r u s e a s c ă şi a format gubernia Brejlav
cu c apitala la Moghilev (Moghilău). In 1766, a c e a s t ă gub ernie
a fost d e n u m i t ă P o d o ls c a ia pe a m b e l e pârii ale Bugului. Mo-
vilău a devenit un o r a ş d e ţinut, care în 1811 a fost c u m p ă ­
rat d e guv e rn u l ru se sc d e la proprietarii lui corjii Potocki O*

6- Ucraina H a n u lu i

T oa te cele d e mai sus, din p e ria o d a n o u ă , cu privire la istoria

Podoliei, privesc n u m a i p a rte a d e Nord, a teritoriului nistro-

1) P. N. Batiuşcov-N. I. Petrov, op., c it, pag. 179.

2) Arhiv Jugo-Zapadnoi Rossii , ciast III, voi .111, pag 81—82
3) Batiuşcov-N. I. Petrov, op. cit., pag. 192.*
4) Ibidem, anexe, pag. 68.
 IV

Harta colonizării Rusiei de Sud după P. Miliucov

L E G E N D Ă
I i P â n ă la ju m . sec. XVI.
II : Dela jum . sec. X V I p â n ă la juni. se c . XVII.
III: Dela ju m . sec. X V II p â n ă la ju m . sec. XVIII.
IV , D ela j u m . sec. XVIII p â n ă la jum . sec. XIX-
V i In p r i m a ju m . a sec. XIX.
V I t In a d o u a ju m . a sec. X IX
R : R o m â n i.
 5 7 _______

bujan. P a rte a d e S u d a p a r ţi n e a Tătarilor, h o a r d e i E disan. In

prim a ju m ă t a t e a secolului al XVl-lee, Tătarii se in s ta l e a z ă
aici temeinic. O zu (Oceacov) e ste în m â n a lor d e la 1492 şi
r ă m â n e al lor definitiv d e la 1525. In 1540 trece la ei şi Hadjibei.
Spre sfârşitul secolului al X V M e a , h o ta ru l între Polono-
Lituania şi Tătari se stabileşte pe cursul râului Jagorlâc, con-
tin u â n d apoi linia c o n v e n ţio n a lă p â n ă la râul C o d â m a , d e la
Balta p â n ă la K o n ie cp o l la gu ra C o d â m e i şi Bug. La Sud d e
a c e a s t ă linie se află olatul tă tă r e s c O zu (O c ea co v ), iar la
Nord provincia Braclaw.
Olalul O c e a c o v u lu i se mai n u m e a „ U c raina H a n u lu i",
dar, d u p ă c u m cu d re p ta te o b s e rv a Lebedin{ev, „cu n u m e le
U craina c a re n a ş te id e e a unei populaţii m a l o r u s e (ucrainene),
nu c o r e s p u n d e a majoritatea populaţiei. Ea a p a rţin e a M o ld o ­
venilor" 0-
Un a u to r rus afirm ă că, nu p u t e a u s ă fie acolo mulţi
M oldoveni p e n tru că în cuprinsul regiunii O ce ac o v u lu i nu
găsim d e n u m iri m o ld o v e n eşti d e râuri. Numai localităţile, situate
pe lângă râuri, p o a rtă n u m e moldoveneşti, ca d e exem p lu V a l e a
Hotinului, Caprita, P ă d u rja , Strâmb, Bolai, Dracul, Doroupol,
Teniuş, Urâta. A utorul d e d u c e c ă po p u la ţia m o l d o v e n e a s c ă nu
a fost aci p r i m a ş i „ p ro b a b il a a p ă ru t, c o n co m iten t cu populaţia
r u s e a s c ă , s a u în tot caz u l cu puţin înainte d e e a “ “)•
C oncluzia este cu totul lipsită d e temeiu, întrucât e r a fi"
resc c a râurile mari s ă c a p e te d e n u m i r e a a c e lo r p o p o a re ,
care d o m in a u politiceşte teritoriul şi deci nu p u t e a u să fie,
d e c â t tătăreşti, p o lo no-lituaniene s a u ruseşti. D ar tocm ai d e ­
n u m ir e a m o l d o v e n e a s c ă a localităţilor d e o im p o rta n tă m ai
s e c u n d a r ă , prezintă o d o v a d ă c ă p o p u la ţia lo c a lă m o l d o v e ­
n e a s c ă , s u p u n â n d u - s e diferitelor regimuri politice străine, şi-a
p ă str a t denum irile acolo, u n d e a putut.
D is p u n e m de un material pozitiv d e s p r e a şe z ă rile rom â-

1) A. T. Lebedinţev, Hanscaia Ucraina . *Zapischi ImperatOrscago

Odesscago Obşestua istorii i clreunostei", Odessa, voi. XXX; 1913, pag. 8;
N. Iorga, Studii şi docum ente , voi. IX, pag. 33.
2) M. V. Serghievschi, op. cit.f pag. 33.

8
 58

neşti Ia O c e a c o v . Astfel d e exem plu, c ă l u g ă r u l italian Niccolo

Barsi d a Luca, î n to r c â n d u - s e din C a u c a z în Italia. în 1639,
trece prin c e l a t e a G ia n Chriman, s a u r o m â n e ş t e Vozia, la
gurile Niprului, cu c â te v a t u r n u r i ; descrie în memoriile sale
sistem u l d e întărituri şi re m a rc ă , c ă între înlăriturile d e jos se
f ă c e a piaţa, u n d e p u te a u veni nu n u m a i Turcii din celale,
d a r şi p o p u la ţia din împrejurimi, c a re era c o m p u s ă din Valahi.
El ne mai v o r b e ş te d e h a n u ri m oldov eneşti. In u n u l din ele
era a s c u n s ă viitoarea soţie a lui Vasile L upu, f ru m o a s a c a u c a ­
z i a n ă Ecaterina, din frica d e a nu fi reţinută p e n tru h a re m u l
h a n u lu i Crimeii1).
P e n tru în c e p u tu l secolului al XVIIMea a v e m d o v a d a pre-
senjei p o p u la ţie i m old o v e n eşti la O c e a c o v în faptul că, din
M oldoveni, a fost fo rm ată d e către h a n u l Tătarilor o c e a t ă şi
trimisă în ajutorul lui Carol al XH-lea la P o l t a v a 1)
In 1709 u n o a r e c a r e Daniil K rmann, care însoţind a c e a s t ă
a r m a t ă în retragere, a trecut prin O c e a c o v , scrie că în oraş,
lo c u ia u în primul râ n d Valahii, apoi Tătarii, Grecii, Turcii şi
a c o lo se b e a „vinul v a l a h " ).
In general, R o m â n ii din această parte a Transnistriei a -
v e a u o soartă c o m u n ă cu cei d in B u g e a c u l B a sa ra b ie i, şi el
s u p u s Tătarilor.
De a c e e a unii autori d e la sfârşitul secolului al XVIII-lea
şi prim a ju m ă ta t e a sec. al XlX-lea, v o rb in d d e s u d u l T r a n s ­
nistriei fac confuzie, num indu-1 „ B a s a r a b ia " la fel c a şi Bu­
g e a c u l (A -R ig h e lm a n n , Lauterer, ş. a . ) 1)-
P e n tru sa tis fa c e re a nevoilor sufleteşti ale R o m â n ilo r dela
D u n ă re şi Nistru, la j u m ă t a t e a se c o lu lu i al X V I H e a , a fost în­
fiinţată episcopia Proilaviei s a u Brăilei5)* Ni s a u p ă strat do-

1) C. C. Giurescu, Populaţia moldovenească dela gura Niprului şi

a Dugului în veacurile XVI I şi XVIII , Craiova (extras), 1942, pag. 4-5.
2) Voltaire, H istoire de Charles X II , pag. 178.
3) C. C. Giurescu, op. cit., pag. 5-6.
4) I. Nistor, Aspecte geopolitice şi culturale din Transnistria , Buc.
1942, anexa; A. Boldur, Cu privire la istoria Transnistriei , pag. 4-5.
5) Ep. Melchisedec, Cronica H uşilor , pag. 312, D easem enea: I. Frătiman,
Episcopia P roilaviei; Arh. Veniamin Pocitan, Istoria m itropoliei Proilaviei
şi a vechei episcopii a Hotinului, Buc. 1936, pag. 28-31 ; Episcopul Daniil
dela jum. sec. al XVIl-lea se intitula „mitropolit al Proilaviei, Tomarovei,
Hotinului, al ţărmurilor Dunării şi Nistrului şi al Ucrainei Hanului".
 59

c u m e n te istorice cu conflicte d e c o m petinjă b is e r ic e a s c ă între

episcopia Proilaviei şi c e a din Huşi a s u p r a credincioşilor din
D u b asari şi s u d u l Transnistriei, a c te d e hirotonire d e preoji
şi d e sfin[irea bisericelor în s a te le m old o v e n eşti dintre Nistru
şi Bug.
Abia d u p ă p a c e a d e l a laşi, din 1792, între Ruşi şi Turci,
biserica r u s e a s c ă şi-a extins sfera s a d e a c ţiu n e p â n ă la Nistru.

7. C o lo n iza rea S u d u lu i R u siei şi e x p a n s iu n e a etnică

rom ânească.

La a ş e z a r e a R o m ân ilo r în T ra n s n is tria r u s e a s c ă a u c o n ­
tribuit în m a re m ă s u r ă şi g u v ernele ruse, prin politica lor de
colonizare, din secolul al XVIII-lea şi al X lX -lea.
P e timpul a n e x ă rii Ucrainei Hanului, din 1792, şi al ră ­
pirii Podoliei, în u r m a împărţirii Poloniei din 1793, Ruşii a v e a u
o experienţă destul d e în d e lu n g a tă în arta d e a coloniza p ă ­
mânturile libere.
Mijloacele d e a coloniza e r a u d e trei feluri: 1) Coloni­
z a r e a cu forţa, s c o ţ â n d po p u la ţia din principatele ro m â n e fără
a o î n t r e b a ; a ş a s a p r o c e d a t d u p ă războiul din 1735— 1739,
c â n d a u fost rădicaţi cu forja şi duşi în Rusia peste 100,000
d e Români, s u p u şi turci, d u p ă cum ne m ărturiseşte Trenck,
ofiţerul g e r m a n care-1 în so ţea p e generalul M unnich ')• O d o ­
v a d ă a d e s p o p u lă r ii M oldovei găsim şi la cronicarul român
Neculce, care s c r i e : „La p u rc e s u l lui Minih trimes a u d e au
robit mulţi o a m e n i din ţinutul Hotinului şi d e pe m a rg in e a
Cernăuţilor şi i-au trecut, cu femei c u copii, Ia Moscu, şi-i
îm p ă rţe a pre o a m e n i c a pre d o b ito a c e : unii lua bărbaţii, alţii
femeile, alţii copiii şi-i v i n d e a u unii la alţii... Bogate şi multe
lacrimi era, cât se a u z i a glasurile la c e r “ ~).
O b u n ă parte din populaţia ridicată din M o ld o v a a fost
a ş e z a t ă în Transnistria. In 1740 din R o m â n i a fost format un

1) N. lorga, Românii (le peste N istru, Iaşi, 1918, pag. 40; N. Iorga
Istoria Românilor prin călători, voi. II, Buc. 1928, pag. 168.
2) Letopiseţe , t. II, pag, 412.
 60

co rp d e a r m a t a , un fel d e Cozaci români, cu sediul în j u d e ­

ţele Novomirgorod, Olviopol, e t c . *)•
2) P r o p a g a n d a agenţilor în f a v o a r e a mutării din tarile ro-
m â n s în R u s i a ; în primul războiu al Ecaterinei a 11-a. în
u rm a p r o p a g a n d e i, un regiment întreg, c o m p u s din Moldoveni,
V alahi şi Bulgari, a trecut din a r m a t a t u r c e a s c ă la Ruşi 2).
D u p ă p a c e a d e l a Kuciuk-Kainardji, din 1774, o p r o p a g a n d ă
d e a c e s t fel s a exercitat şi în B u c o v i n a şi în Transilvania
şi a a v u t s u c c e s 3). Astfel fiecare războiu ruso-turc a v e a ca
efect d e p o p u l a r e a ţărilor ro m â n e . Se p r o d u c e a o imigratiune
a populaţiei, c a r e c ă u t a un p ă m â n t nou, liber şi roditor.
3) In afară de a c e a s t a , g u v ernele ruseşti s tă r u ia u să or­
g a n izeze traiul coloniştilor pentru c a în felul a ce sta să atragă
şi p e alti conaţionali ai lor din ţările lor d e origine.
Politica d e proteguire a coloniştilor, în timpul ţarinelor
ruse A n n a I v a n o v n a (1730— 1740) şi Elizaveta Petrovna (1741 —
1761) §i se intensifică s u b Ecaterina a 11-a (1762— 1796) 4).
lată principele m ă su ri, lu ate s u b a c e s te domnii: în 1735
şi 1750 încercări d e a organiza Sârbia Nouă; 1752—activitatea
d e c o lo n iz a r e a a g e n e ra lu lu i— maior H o rvat, maiorul Filipovici
ş. a.; 1740-1760 activitatea colonelului Vasile Lupu zis Zverev;
care e r a şeful a şe z ă rilo r militare m oldoveneşti; 1762-colonizări
d e Români, o rg a n iz a te d e colonelul Filipovici şi asociaţii lui
Cuca şi T e b u ta ; 1763—înfiinţarea biuroului tutelei străinilor şi
a n u n ţ a r e a unei ere noui în s u d u l Rusiei; 1764-1765 contracte

1) Polnoe Sobranie Zaconoo Rossiiscoi Imperii, 1740 (t. X I) , 3 No-

emvrie, No. 8285.
2) M. V. Serghievschi, op. cit „ pag. 36.
3) E. Hurmuzaki, Documente, voi. XIX, 1, pag. 169, 191, şi I. Nistor,
op. cit., pag. 14—15.
4) P. Miliucov, Ocerchi iz istorii russcoi culturi, ciast I, S.-Petersb.,
1909, pag. 5 4 - 6 7 ; S- Soloviev, op. cit., voi. I, pag. 380—381, 733—739,
802—803, 1076 ş. a. ; D. Bagalei, Colonizafia Nouorossiiscago craia i p er -
uâe şaghi ego po puti culturi. MKievscaia Sta rina* , 1889, No 5, 6 şi 7;
D. Bagalei, Ocerchi po istorii colonizată i bâta stepnoi acraini Moscovs-
cago qousudarstiua, Moscva 1877. Materiali dlia istorii colonizatii, Har-
cov, 1886—1890 şi Istoria Slobodscoi Ucrainî, 1918; A. Scalcovschi, op.
cit., în anexă la primul volum grainota împărătesei, dată generalului Hor­
vat în ziua de 11 Jan. 1752.
 61

ale statului ru s e s c cu trei com panii d e concesionari, dirijate

d e Precourt, Pitet et Derois şi b a ro n u l Canot d e B e a u re g a rd ,
toji aventurieri; 1779—p r e lu a r e a operei de colonizare pe s e a m a
statului; 1770—c o lo n iz a re a guberniilor E caterinoslavscaya şi
Tavricescaia, iar d u p ă 1783 şi a Crimeei.
U cazurile îm părăteşti din 1763 şi 1764, prin c a re se a n u n ţ ă
o eră n o u ă d e colonizare, c o n t â n e a u multe privelegii pentru
colonişti1). T ransportul lor se lua p e s e a m a statului. Li se d ă ­
d e a 60 d e s ia tin e de p ă m â n t de familie şi li se p u n e a le d i s ­
poziţie o locuinţă, pe care nu o plăteau timp d e 6 luni. Ei
p u t e a u s ă c a p e t e credite fără procente pe timp d e 1 0 ani, nu
fâceu serviciul militar, îşi p ă s tr a u d re p tu l la exerciţiul liber al
cultului şi dreptul de- a fi ju d e c a ţi d u p ă legile lor.
In 1770-1780 mulţi boieri rom âni şi funcţionari, pentru
serviciile a d u s e Rusiei a u fos! improprietăriji în gubernia Her-
son pe a m b e l e maluri ale B u g u lu i2).
O serie d e im portante m ăsuri d e co lo n iza re a u fost pro-
ectate mai a l e s d u p ă p a c e a dela laşi 1792l). Î m p ă r ă te a s a
E caterina prin uc az u l s ă u din 27 Ia n u a rie 1692 d i s p u n e a ca re ­
g iu n e a a n e x a t ă s ă fie c o lonizată cât mai c u r â n d posibil. Pentru
a c e a s t a p ă m â n tu l liber se îm p ă rţe a în Slobozii de stat şi Slo­
bozii particulare boiereşti- T r e b u ia u să fie împroprietăriţi, atât
boierii moldoveni, ce d o r e a u să treacă în s u p u ş e n ia rusă, cât
şi volintirii din a r m a t a r u s e a s c ă . Cinzeci ş a s e boieri m o l d o ­
veni, între care Rosetti, C antacuzino, Catargiu, Sturdza, Cana-
nău, Nicorija, S ă c a r ă , M ă c â r ă s c u , Filodor, Balş a u primit a-
ceste loturi şi fireşte a u c ă u ta t s ă a trag ă pe ele tarani din
M oldova, d e c a r e a v e a u nevoie.
Loturile d e la 1.500 şi p â n ă la 24.000 d e desia tin e a u c u ­
prins o su p rafaţă c o n s id e r a b ilă d e 377.445 d e desiatine.
A ceste măsuri izvorau dintr’un p la n mai vast. Despre
c aracterul lui aflăm din c o r e s p o n d e n t a a m b a s a d o r u l u i Prusiei

1) D. P, Miller, Zaselenie Nouorissiiscago craia i Potem kin , Harcov

1895, pag. 44*45.
2) A. A Scalcovschii, Românschia doblesti (o broşură, ostilă Ro­
mânilor), Odessa, 1897, pag. 10.
3) Zapischi Im peratoscago Odesscago Obşestua istorii i dreunostei•
voi. II., pag. 770, voi. IX, pag. 319 ş. u.
 62

din Constantinopol c are , la 7 Iunie 1792, raporta la Berlin

că «locuitorii Moldovei p ă r ă s e s c ţara în m a s e mari. Ei sunt
încurajaţi d e guvern s ă se a ş e z e dincolo d e Nistru. T o a tă r e ­
giunea între a c e s t fluviu şi Bug u r m e a z ă să fie ridicată la
rangul d e principat, p u rtâ n d n u m e le d e M o ld o v a Nouă* Se
v o r b e a şi d e n u m irea fostului principe al Moldovei, A lexandru
M avrocordat, în s c a u n u l noului principat**')•
Era a c e a s t a o ideie a lui P a n in , n ă s c u t ă în analogie c u
wSârbia N oua" cu s c o p u l creerii la hotarul Moldovei a unui
punct d e atracţie p e n tru p o p u la ţia ei, d a r ţintea şi mai d e ­
parte, fiind o c o n tin u a re a planului d e cucerire a prin c ip a te ­
lor r o m â n e de c ă tre Ruşi.
M ăsurile proiectate d e guv e rn u l ru s e s c nu a u p u tu t să
fie realizate pe deplin.
Istoricul rus P. Miliucov p r e c i z e a z ă c ă „colonizarea de
către Ruşi a guberniei T a v ric e s c a ia (Crimeia), p re c u m şi a
regiunei d e lângă xMarea Neagră, obţinute conform păcii dela
Iaşi (1792), se face abia în secolul al X l X - l e a " “).
Dela a c e s t a u to r î m p r u m u tă m şi harta colonizării Rusiei
de Sud, pentru ca să d e m o n s tr ă m că, în ciuda tuturor vicisitu-
dinelor istorice, Românii s a u păstrat în s u d u l Rusiei atât în ­
tre Nistru şi Bug, cât şi între Bug şi Nipru, în m a s e c o m p ac te ).
Din harta a c e a s t a se v e d e d e a s e m e n e a c ă colonizarea
r u s ă a regiunei Podoliei p â n ă la a c tu a le le a ş e z ă r i r o m â n e s a
făcut în trei e ta p e * primele d o u ă cu p rin d Nordul teritoriului
şi se referă la timpul p â n ă la j u m ă t a t e a secolului al XVIl-le.
P a r te a mijlocie a fost c o lonizată d e la j u m ă t a t e a secolului al
XVlI-lea p â n ă la j u m ă t a t e a secolului al XVIII-lea, deci a-
c e a s t ă c o lo n iz a re este relativ recentă.

1) N. Iorga, Acte şi fragmente, Buc., 1896, voi. II, pag. 339-341.

2) P. Miliucov, op. c i t , pag. 6 4 -6 5 .
3) Harta e întocmită pe bază de cercetări ale istoricilor ucraineni,
deci nu încape îndoială că vreo tendinţă oarecare lipseşte cu desăvârşire.
Cu această hartă se aseam ănă şi harta lui Filotouiciy publicată în 1911
(reprodusă în ziarul „Universul" No. 201 din 28 Iunie 1941). Mici d e o se ­
biri provin din cauza schimbărilor survenite într’un interval de câteva d e ­
cenii, care despart am bele cercetări.
 63

8. C olonizarea S u d u lu i transnistrian

Românii e r a u mult timp singurii a b o rig e n i ai Sudului te­

ritoriului nisfro-bujan- N um ai Tătarii c o n c u r a u c u ei, d a r din
c a u z a te m p eram e n tu lu i tă tă r e s c prea mobil, ei nu se a ş e z a u
statornic pe a c e st p ă m â n t.
R o m ânii su nt stabiliţi pe a m b e l e părţi ale hotarului, c a re
d e s p ă r ţe a pe Tatari d e Polonezi (râurile C o d â m a şi lagorlâc),
c e e a c e d o v e d e ş t e abilitatea r o m â n e a s c ă . C ân d e ra prost la
Polonezi, ei p u te a u s ă refugieze la fraţii lor d e s u b s u p u n e ­
rea tă t ă r e a s c ă , şi invers, c â n d în c e p e a să fie ră u s u b Tătari,
ei se refugiau la conaţionalii lor d e s u b s u p u n e r e poloneză.
Românii a u luat parte consid e ra b ilă Ia c re a re a oraşului
O d e s a la M a re a Neagră*
Noi ştim c ă Hadjibei în sec. al XVIII-lea e ra un simplu
sat tătăresc. Cu toate a c e s t e a în el era o populaţie m o ld o v e -
e a s c ă : m a h a l a u a oraşu lu i „M oldovanca*4 exista înainte de
c u ce rire a lui H adjibei d e către Ruşi ‘).
Se c u n o a ş te d e a s e m e n e a din istorie că c eta tea , p e care
o a t a c a u apoi Ruşii, e r a construită d e Valahi. T â lm a c iu mili­
tar Constantin lvanov, trimis d e Cozaci la Tatari în 1764, în-
to rc â n d u - s e cu scrisori d e ră s p u n s r a p o r t e a z ă c ă „în direcţia
spre Belgorod ( A k -k e rm a n ) la o d e p ă r ta r e d e 60 verste d e 0 -
ceacov, la mare, se construeşte o cetale, care e ste d e n u m ită
Eni-Dunia, a d i c ă L u m e a N o u ă . înainte era acolo un sat şi se
n u m e a K u d ja b e i (Cocibei, Hadji-bei). A c e a s tă c e ta te a în c e p u t
să fie construită în c e p â n d din p rim ă v a ra a a c e s tu i a n şi o fac
Valahii, pentru care a d u c piatra din stepă, d e la râuri şi din
împrejurimi* “).
In 1769 împrejurimile lui Hadjibei a u fost distruse şi în
1774 el a fost luat d e Ruşi.
Oraşul O d e s a este întemeiat p e locul s a tu lu i tătaro-turcesc
H ad jibei a b i a în 1794, datorită stăruinţelor general-m aiorului
De-Ribas. O p e ra lui a fost a p o i c o n tin u a tă d e u n em igrant

1) A. Marchevici, Gorod Cacibei iii Gadjibei , Odessa, 1894, pag. 40.

2) A. Scalcovschii, Admirai de-Ribaz i zavoeuanie Hadjibeia, Odessa,
1889, pag. 12—13.
 64

francez du c ele Richelieu, iar în 1815 i-a u rm a t contele Lan-

geron ').
Apreciind „situaţia b u n ă a localităţii Hadjibei şi foloa­
sele legate d e e a “, manifestul îm p ă r ă te s c din 27 Maiu 1794,
d a t pe n u m e l e contelui Zubov, guvernator g e n eral al Tavriei
(Crimeei)» d i s p u n e a ca acostă localitate să fie tra n sfo rm a lă
într’un port militar şi comercial. De R ibas a fost numit >-con-
structor" al oraşu iu i („gradostroitel").
Mitropolitul GavriiI B an u le scu -B o d o n i a oficiat serviciul
divin la s o lem n itate a înfiinţării oraşului şi a p u s primele pie­
tre ale viitoarelor biserici. Apoi, conform hotărârii A ca d em iei
d e ştiinţe din Petersburg, Hadjibei a fost d e n u m it O d esa .
In acelaşi timp şi localitatea tu rc e a s c ă A djider, u n d e se
construia o cetate, a fost numită Ovidiopol.
Primul şef al oraşului *H adjibei-O desa (,,gradonacialnic“)
a fost numit s e c u n d - m a i o r Grigorie Kiriacov, iar şeful vămii
p re m ier m aior Mihail Kiriacov, d e s p r e a cărui activitate un
istoric al O d e s e i face cele mai fru m o a s e aprecieri, a firm ând
c ă „ O d e s a îşi d a toreşte existenta num ai râvnei şi activităţii
fără preget a acestui o m “ 2).
O raşul O d e s a a a tra s din împrejurimi o po p u la ţie n u m e ­
ro a să . In a n u l 1795 a c e s t o ra ş n u m ă r a 2.349 suflete fără a r ­
m ată, m arinari şi funcţionari ')• P o p u la ţia p re ze n ta un a m e s ­
tec d e diferite naţionalităţi, d a r d e sigur o m a re parte din ea
e ra fo rm ată din M oldoveni. Majoritatea acelor, care a u primit

1) Odessa. 1794 —1894. (Publicaţia Municipiului cu ocazia centena­

rului). Odessa, 1895, introducere ş\ pag. 7 8 8 - 789: Bum agi Langerona i
Rişelie. „Jurnal M inisterstua N nrodnago Prosveşceniiau, 1885, Nr. 3, pag.
76 —77, 1886, Nr. 5, pag 5 ş. u,; A. Scaleovschi, Peruoe 30 letie g. Odessî.
Odessa, 1837. A. Scalcovschi, Admirai de Ribas i zauoevanie g. Hadjibeia .
Odesa, 1889 F. Brun, Sudiba mestnosti zanim aem oi Odessoit nCernomorieu%
ciast I, Odessa, 1879. V. A. Iacovlev. C istorii zaseletiia Hadjibeia , 1789—
1795, Odessa, J889. C. Smolianinov Istoria goroda Odessî, Odessa, 1853;
A. iMarchevici, op. cit.; Crusaz-Cretel, Le Duc de Richelieu en Russie et en
France, Paris, 1897.
2) A. Scalcovschi, Hronologocescoe Obozrenie Nouorossiiscago craia,
voi. I, pag. 227 şi 241. E foarte probbabil că aceşti Kiriacov au fost Românii
Kiriak! De studiat: Iz bumag M.M. Chiriacova , Odessa, 1915.
3) Ibidem, pag. 247.
Cetatea Hadjibei (Odesa) „construită de Valahi“
în o r a ş loturi pentru case, cu e x c e p ţia ofiţerilor şi f u n c ţio n a ­
rilor, e ra n e r u s ă 1)- Un lot p e n tru construcţii a primit princi­
pele lo a n C a n t a c u z i n o 2).
Se p o a te afirma c ă c o lo n iz a r e a Sudului teritoriului nistro-
b u ja n , in c lu siv oraşul O d e s a , se face c o n c o m ite n t cu coloni­
z a r e a S u d u lu i B a s a ra b ie i, c u ră ţa t d e Turci şi Tătari. Deci a -
vem şi o c o in c id e n tă d e timp şi o a n a lo g ie d e fond. In timp
ce B a s a r a b i a , în p a r t e a ei d e Sud, se c o lo n iza c u e le m e n te
alogene, m alul Mării Negre între Bug şi Nistru e r a d e s c h is c o ­
lonizării m oldoveneşti.

9. R o m â n ii în vieata O desei şi a Transnistriei.

D e s v o l t a r e a u lte rio a ră a o ra ş u lu i O d e s a se d a to re ş te
mai a le s Grecilor bogaţi, care a u venit din Grecia s ă se in­
stale z e aici» Ei a u fost protejaţi de g u v e r n 3)
Dar din p u n c t d e v e d e r e cultural se pare c ă c e a mai
m are influentă d u p ă Ruşi, care îşi g ă s e a u sprijin în Universi­
ta tea r u s e a s c ă , a u produs-o Românii. Un capitol a p a r te pre­
zintă activitatea la O d e s a a lui A le x a n d r u Sturdza, fiul b o e -
rului m o l d o v e a n şi primului g u v e rn a to r al B asarabiei, d u p ă
a n e x a r e a ei d e către Ruşi, Scarlat Sturdza. A le x a n d ru S turdza
este un filosof religios, gânditor politic, istoric, a rh e o lo g şi
poet.
D u p ă c u m îl z u g răv e şte Vighel în memoriile sale el a
fost u n m a r e patriot rom ân, visân d u n ire a tuturor R o m â n ilo r1),
în d e c a d a a treia a secolului trecut el a luat parte la org a ­
n iz a re a principatelor r o m â n e şi m ai târziu p ă s tr a le g ă tu ra sa
cu Iaşii, fiind în 1843-1847 c u ra to r al sem in a ru lu i din Socola,
p r e c u m şi u n interm ediar între episcopul Filaret S criban şi
Sfântul Sinod rus.

1) V. A. Iacovlev, op. cit., pag. 33.

2) Ibidem , pag. 19.
3) S. Tatişcev, Vneşneaia politica imp. Nicolaiia /, S.-Petersburg, 1897,
pag. 233-234.
4) A. Boldur, Istoria Basarabiei , voi III, v. şi biografia lui în „Rus-
schii biograficeschii slouariu sub îngrijirea Iui A. A. Polovtev, S.-Petersburg,
1909, pag. 602-606.
 66

La O d e s a el a fost u n u l din iniţiatorii „Societăţii d e is­

torie şi antichităţi", c a r e a s co s la iveală o serie în tre a g ă d e
^însemnări*. Tot el a ţinut şi c u v â n tu l d e d e s c h i d e r e a acestei
societăţi, în z i u a d e 25 Aprilie 1839.
Î m p r e u n ă cu sora s a R u x a n d a Sturdza-E dling ei a u or­
ganizat la O d e s a o m ă n ă s tire d e c ă lu g ă rite a Sfinţilor A r h a n ­
gheli, p r e c u m şi o societate d e b in e fa c e re ( o b s c i n a surorilor
d e caritate).
In 1837 el a luat parte la c o m b a t e r e a cium ei şi timp de
12 ani a stat in fruntea „societăţii d e Agricultură a Rusiei de
S u d ‘ (în calitate d e v ic e -p re ş e d in te ). 0 b u n ă parte din lu­
crările sa le S tu rd z a le-a publicat la O d e s a . Din „Amintirele" lui
S tu rd z a se v e d e cât d e întinse şi fru m o a s e legaturi a v e a el
c u cele m ai re p rez e n tativ e figuri ale societăţii ruseşti c a prin­
cipele S a h m a t o v , principele A. N. Golijân, M. N. Magnitchi,
istoricul N. M- K a ra m z in , I. N- Inzov, scriitorii V. A. Jucov-
schi, N. V. Gogol, ministrul d e e x terne I. Capodistria şi mulji
alţii*
Cu t o a t ă activitatea s a p ro d ig io a s ă c u ltu ra lă la O d e s a , el
nu uita B asarabia, u n d e s tă te a u n e o ri la m o şia din com.
M a n z â r, jud. Tighina. D ar nu uita şi locurile n a t a l e ale Mol­
d o v e i în general. V o rb in d o d a t ă în d e s c r ie r e a unei călătorii
ale s a l e d e s p r e Chişinău, el a d a u g ă : „A cest colţişor al p ă ­
m ântului m e u natal este n u m a i un e x e m p lu al frumuşelelor
şi bogăţiilor Moldovei, P e n tru a le c u n o a ş t e mai b in e şi a
simţi farm ecul lor tr e b u e s c vizitate mănăstirile văii o r h e e n e sau,
şi mai bine, s ă fie trecut Nistrul şi Prutul, p e n tru a v e d e a
munţii N ea m ţu lu i şi Pietrei, c o n e x i u n e a Bistriţei şi Şiretului,
c u un c u v â n t ne aflam p e meleaguri slăvite d e Ştefan cel
M are prin a c te le Iui d e vitejie*1)-
Alături d e S tu rd za lu a parte la s o cie ta tea d e istorie şi
antichităţi, un alt R o m ân, c u n o s c u tu l n u m ism a t şi a rh e o lo g
B l a r a m b e r g 1).
A u a v u t le g ă tu r ă cu O d e s a şi so cietatea d e Istorie cava-
1) A. Sturdza, Zapisnaia cnijca puteşestuennica protiu voii, Noem-
vrie 1846, extras din „Moscviteonin*4, 1847, N. 1, pag. 4.
2) E cunoscută lucrarea lui „ Opisanie drevnih medalii Olvii iii
Oluiopolia “, Moscova, 1828.
 67

Ierul C o s ta c h e Stam ati, c ă r u ia se d a to re ş te o «Privire a s u p r a

a m b e lo r Dacii a lui T r a ia n şi A u r e lia n " , p re c u m şi fiul s ă u C.Sta-
mati Ciurea, care în 1850 a pub lic at în „însem nările* acestei
societăţi lu c r a r e a s a „Despre B a s a r a b i a şi cetăţile ei v e c h i 14
şi s a dinstins c a scritor, a u t o r d e d r a m e , com edii, n u v e le ,
fa b u le p u b lic a te la O d e s a , o p a r t e la C h i ş i n ă u 2). A ctivitatea
s a literarară el o d e s f ă ş u r a pa rale l cu serviciul la c a n c e la ria
G u v e rn a to ru lu i g e n eral al Novorosiei şi Basarabiei.
Tot la O d e s a activa, pe tă râ m u l literar şi M o ld o v e a n u l
b a s a r a b e a n Alexis N a c c o cu soţia sa Olga Nacco, şi e a e ra
scriitoare2), o serie d e articole în ziarele din O d e s a „Novoro-
ssiischii T e le g ra f" şi „O desschii Listoc" împotriva h e g e m o n ie i
K r u p e n s c h e s tilo r în ju d e ţu l Tighina a p u b lic at prinţul Constantin
Moruzi"). D e a s e m e n e a a publicat în 1905 în ziarul „ O d e s s c h ia
Novosti* u n articol »cu privire Ia lim ba m a te r n ă în ş c o a l ă ”
s u b s e m n ă t u r a E. Gorici d. Io a n P e l i v a n 4)- F o a rte mulţi R o ­
mâni din B a s a r a b i a a u făcut studii la u niversitatea din O d e s s a ,
la c a re gravita culturaliceşte B a s a r a b i a c a la o Universitate din
re g iu n e a d e Sud a Rusiei, şi apoi o b u n ă parte din ei a u r ă ­
m a s la O d e s s a .
D a c ă trecutul O d e s e i v a fi stu d iat din p u n c t d e v e d e r e
al a p o rtu lu i r o m â n e s c la v ie a t a ei cu ltu ra lă mai a m ă n u n ţit,
a c e s t studiu cu siguranţă ne va d e s c h i d e o p a g in ă n o u ă in e ­
dită în istoria regiunii d e Sud, s c o ţ â n d în relief, c â t d e î n s e m ­
n a t ă a fost aici influenta e le m e n tu lu i etnic io m â n e s c .

10. T ransnistria în p re a jm a revoluţiei din 1917

şi s u b bolşevici

Cu puţin înainte d e revoluţia r u s e a s c ă din 1917, T r a n s ­

nistria a d e v e n it un c e n tru al puternicei mişcări religioase

1) Gh. Bezviconâi, Cavalerul Costache Stam ati şi contemporanii săi,

Iaşi. 1942
2) Pan Halippa, Moldovenii din Odessa. Conferinţă rostită la „Cercul
cultural rom ânesc din O desa". în ziua de 14 Iunie 1942. Rev. „ Vieata Ba­
sarabiei*. 1942, N. 7, pag. 7-8.
3) Gh. Bezviconâi, Prinţul Constantin Moruzi, Iaşi, 1942.
4) Pan Halippa, Ibidem , pag. 9.
 68

mistice (1909 —1917), legată d e n u m e le călugărului m o ld o v e a n

din Balta, Inochentie. La m işcare a a d e r a t şi B a s a ra b ia .
In o c h e n tie predica sfârşitul lumii, n e v o ia pocăinţei şi a
organizării u n u i trai n o u , aici pe p ă m â n t. Inochentie se s o ­
c o te a p re d e s tin a t a primi pe Christos, p e c a r e „preoţii l-au
c ă lc a t în picioare". A în c eput un a d e v ă r a t pelerinaj al Mol­
d o v e n ilo r din toate părţile la Balta* Adepţii lui tre b u ia u s ă
d u c ă u n trai »în obşte* în a s e m ă n a r e cu v iata primilor
creştini ‘)-
A c e a s t ă m iş c a re e ra în fond un protest al M oldovenilor
îm potriva rusificării bisericei. Nimic nu-i pu tea opri s ă u rm e z e
pe p ă sto ru l lor iubit. G u v e r n u l rus şi biserica oficială r u s ă a u
în c e p u t s ă p e rsecu te pe c a p u l mişcării, trimitându-1 în sfârşit
în m ă n ă s tir e a ^ o l o v e t de pe M a r e a A lb ă . La sfârşitul anului
1917 In o c h e n tie a murit.
M iş c a re a d e l a B alta a sguduit p â n ă la temelie biserica
oficială din B a s a r a b i a şi T ransnistria şi a d e m o n s tr a t la ce
p o a te d u c e lipsa d e c u ltu ră n a ţio n a lă , n e so c o tire a şi neres-
p e c t a r e a limbii, pe c a r e o v o rb e ş te p o p o r u l în a c e s te provincii.
Gu iz b u c n ire a revoluţiei din 1917, T ransnistria a fost c u ­
p rinsă d e dorinţa u n e i reînnoiri a vieţii, r e v e n d ic â n d în trebuin­
ţarea limbii în ş c o a l ă şi administraţie, înfiinţarea c a s e lo r d e
cetire pentru popor, înfiinţarea unei Universităţi m o ld o v e ­
neşti, etc. •
T o t o d a t ă s ’a p u s la o r d i n e a zilei şi p r o b l e m a unirii Trans-
nistriei c u B a s a r a b ia . Ţăranii delegaţii insistau a s u p r a acestei
chestiuni, d e o a r e c e „ a ş a le-au poruncit satele". N um ai din-
tr’un m otiv d e o p o rtu n ita te a c e a s t ă c h e s tiu n e a fost a m â n a t ă
« p â n ă la o a d u n a r e n a ţio n a lă a s a te lo r m old o v e n eşti din gu­
berniile H ersonului şi a Podoliei" “).
O m işcare puternică m o l d o v e n e a s c ă s ’a p ro d u s şi la 0 -
desa, u n d e la 18 Aprilie (1 M aiu st. nou) s ’a ţinut un e o n ­

ii N. Popovschi, Mişcarea dela Dalta, Chişinău, 1925. şi Istoria bi­

sericii din Basarabia, Chişinău. 1931. pag. 4 4 1 -4 5 6 şi 465—468 Comp. şi
A. Boldur, Contribufiuni la studiul istoriei Românilor, voi. III. Sub dom i -
naţiunea rusească (1812—1918), Chişinău, 1940, pag. 194—195.
2) O. Ghibu, D eşteptarea Moldovenilor de peste N istru , Chişinău,
1918, pag. 73—74.
 69

gres m o ld o v e n e s c militar, de fapt u n m a r e meeting, c a re a

contribuit mult le d e s v o l t a r e a ulterioară a mişcării naţionale
în B a s a ra b ia . Congresul s ’a ţinut s u b preşedinţia lui F. Cateli
a ju ta t d e d. P. H a lip p a , d. 1. P e livan, împuternicitul cercului
m o ld o v e n e s c dela Bolgrad şi I. P ă s c ă lu tă .
A ju n g â n d s u b p u te r e a sovietelor, Moldovenii transnistrien
se a d r e s a u instituţiilor sovietice cu a c e le a ş i cereri d e c u ltură
naţională, p e c a r e ei le-au formulat la încep u tu l revoluţiei,
împrejurările nu le-au perm is s ă o b ţin ă im ediat a c e s t rezultat.
Dar la 11 O ctom vrie 1924, c â n d satisfa ce re a năzuinţelor
m o ld o v e n e ş ti a coincis c u directivele politicei c o m u n iste fajă
d e R om ân i, c u in te n ţia ei d e a c r e a o iridentă sovietică p e n ­
tru a atrage pe B as a ra b e n i, guvernul sovietic a lut hotărîrea de
a înfiinţa o „ re p u b lic ă sovietică m o l d o v e n e a s c ă a u t o n o m ă "
în c u p rin s u l Ucrainei sovietice. C uvântul „ a u t o n o m " î n s e a m ­
n ă c ă a c e a s t ă re p u b lic ă era privită ca o provincie a parte în
cup rin su l Ucrainei.
Ucrainenii com unişti s a u o p u s din răsputeri eliberării
M old o v en ilo r d e s u b c o n d u c e r e a u c r a i n e a n ă '). Ei nu a u p u ­
tut îm p ie d ic a înfiinţarea republicei, în sch im b în s ă ei, a u iz­
butit s ă nu se d e a p r e a m a r e d e sv o lta re chestiunii m o l d o ­
veneşti.
R e p u b lic a a u t o n o m ă nu a c u p rin s graniţele etnice şi is­
torice a le aşezării Moldovenilor, ci n u m a i o parte din ele.
Cât d e r e d u s ă este d e fapt a c e a s t ă re p u b lic ă în c o m p a ­
raţie cu a ş e z ă r ile re a le m oldoveneşti, se v e d e chiar din u n e le
cercetări sovietice, c a re a r a t ă sa te m oldoveneşti în a f a ră d e
teritoriul acestei r e p u b l i c i : d e a l u n g u l Bugului pe a m b e l e lui
maluri, pe linia dintre Olviopol şi Elizavetgrad, în jurul o-
raşului N ovom irgorod, în o la tu l O c e a c o v u lu i şi chiar în fostul
p a la tin a t p o lo n e z B r a c la w (18 sa te cu o p o p u la ţie c u rat m o l­
d o v e n e a s c ă ) ")•
In a f a r ă d e a c e a s ta , d e la arhiepiscopul Gavril B ăn u le scu -
B odoni, care a păstorit un timp şi p e T ransnistrienii m old o v e n i,

1) N. P. Sm ochină, Republica moldovenească a Sovietelor, pag. 14.

(Seria „ Cunoştinfi folositoare*).
2) M. V. Sergievski, Moldova . Materialuri statistice, Balta, 1928. a-
pud Ion I. Nistor, op. cit., pag. 3 —4.
 70

s ’a p ă s tr a t o listă d e localităţi cu po p u la ţie r o m â n e a s c ă . In

a c e s t a listă din 43 sate rom âneşti, 20 s a te nu su n t p o m e n ite
în cercetările d e m ai s u s 1).
Astfel foarte m ulte a ş e z ă r i m o ld o v e n e ş ti a u r ă m a s în
a f a ră d e h o ta re le republicei Ucrainienii bolşevici se te m e a u
probabil, c ă d â n d statului m o ld o v e n e s c o întindere m ai mare,
O d e s a a r fi c ă z u t în sfera d e influentă m o l d o v e n e a s c ă şi e v e n ­
tual în sfera d e influentă a statului ro m â n . Deci s c o p u l, pentru
c a r e a fost c r e a t ă a c e a s t ă republică, nu a r fi fost atins. §tiau
ei, p o a te d e a s e m e n e a c ă în timpul ră z b o iu lu i m o n d ia l din
1914-1918, O d e s a a fost prom isă R o m ân iei d e Puterile Centrale').
Care este n u m ă r u l po p u la ţiei ace ste i republici, nu se ştie
d e o a r e c e datele statistice sovietice la a căror întocmire pre~
z i d a u criterii politice nu merită nicio în c r e d e r e . R e c e n s ă m â n tu l
din 1926 ne d ă cifra d e 572.339 suflete a populaţiei republicei
în general, din c a re Ucrainenii a r fi d e 48,5%, M oldovenii de
30,1% Ruşii d e 8,5%, Evreii d e 8 ,5 % şi restul s ’tar repartiza
între Nemţi, Bulgari, Polonezi, Ţigani, Cehi ş. a / 3).
Un c e tă ţe a n al acestei republici, c o m u n ist b a s a r a b e a n ,
evreul, D e m b o , c a r e c u n o s c â n d s t a r e a a c e ste i republici d e n a ­
t u r e a z ă m ai puţin realitate a d e c â t instituţiile sovietice, ne d ă
o cifră a M oldovenilor, mai a p r o p i a t ă d e a c e a s t ă realitate,
a n u m e 6 0 % d). Deci d a c ă e a d e v ă r a t c ă cifra totală a p o p u ­
laţiei republicei este 572.339 suflete, cifra R om ânilor s’a r fixa
la 344 mii d e suflete.
De fapt, în s ă p e n tr u c a s ă ne a p r o p ie m d e realitate,

1)1. I. Nistor, op. cit., pag. 4. Legătura bisericească între Basarabia

şi Transnistria a continuat până la 1837. In acest an s’a înfiinţat o arhie­
piscopie a Odesei şi Hersonului. Teritoriul populat de Moldoveni, a întrat
sub ascultarea acestei arhiepiscopii.
2) Austria prom itea României în 1914, in schim bul ajutorului armat,
.to a tă Basarabia cu Odesa*. D ocum ents diplom atique secrets russes, 1914-
1917, D’apres Ies archives du Ministere d£s Affaires ttrang&res ă Petro•
grad , Paris, 1928, pag. 178.
3) Calculul numărului populaţiei la N. P Smochină, Les Moldaves de
Russie S ovietlque, Rev. „Moldova N ouă9, 1935, N. 1, pag. 72 ş. u. şi I.»
Nistor, Românii transnistrieini , „Codrul C osm iuului'\ 1925, 1.
4) V. Dem bo, Sovietscaia M ol a v iia i problem a Bessarabii, Moscva
1925, pag. 11.
 71

cifra a c e a s t a trebue să fie mărită şi mai m ult c u o r ă s t u r n a r e

c o m p le tă a tendinţei politice so v ie tic o -u c ra in e n e .
Mai e d e m e n ţio n a t c ă şi e ticheta m o l d o v e n e a s c ă a
ace ste i repubiici nu c o r e s p u n d e cu a d e v ă r u l politic: rep u b lic a
a fost c o n d u s ă d e Evrei şi Ucraineni, iar e le m e n tu l a u to h to n
m o ld o v e n e s c a fost s u p u s persecuţiilor sistem atice, distrus m a ­
terialiceşte şi în tr’un n u m ă r c o n sid e ra b il e x p u ls a t în Siberia.
Cu toate n e a ju n s u rile hotârîrii sovietice d e a c r e e a o re­
p u b lic ă m o l d o v e n e a s c ă , r e d u s ă în c o m p a ra ţie c u h o ta rele
etnice m old o v e n eşti, c u to ată falşitatea sovietică ce se a s c u n ­
d e a în s tr u c tu r a şi c o n d u c e r e a a c e s te i republici, e a a re o
d e o s e b i t ă importantă,, d e o a r e c e conţine o r e c u n o a ş t e r e oficială
sovietică şi u c r a i n e a n ă a d repturilor ro m â n e ş ti a s u p r a terito­
riului a c e s te i republici.
Datorită a şe z ă rii R om ânilor şi a altor e le m e n te etnice,
p o p u l a ţ i a u c r a i n e a n ă este în T ransnistria foarte rară. In o ra ş e le
republicei a u t o n o m e m old o v e n eşti, procentul a c e ste i p o p u ­
laţii n u se ridică p e ste 18,4°/o. Şi în g e n eral proporţia Ucrai­
nenilor s c a d e cât n e a p ro p ie m d e mare, c e e a ce se p o a te c o n ­
s ta ta d in h a rta u c r a i n e a n ă a densităţii populaţiei u c rain e n e, din
deficitele ră sp â n d irii e i 1).

C oncluzii g e n e ra le .

Ce ne în v a ţă istoria teritoriului nistro-bujan ?

A m consta ta t c ă timp d e c â te v a s e c o le a u stat aici stră"
moşii R o m â n ilo r Geto-Dacii» c a r e u n secol şi j u m a t e a u
fost şi s tă p â n i politici p e s te a c e s te m eleaguri transnistriene.
D u p ă ce prin a c e s t teritoriu, c a printr’un coridor, a u tre­
cut h o a r d e l e năvălitorilor b a r b a r i şi se p ă r e a c ă nu v a mai
r ă m â n e s u b c ălcâiul lor greu nici u r m ă d e viată g e to -d a c ă ,
ro m a n iz a tă , Geto-Dacii reînviază s u b n u m e l e d e Boloho-
veni. Ei a u a v u t o tară a lor proprie şi f ă c e a u o politică e x ­
ternă c u totul i n d e p e n d e n t ă d e principatele luse.

1) Informaţii în revista * Transnistria “ de sub d ire c ta d-lui I. Zaf-

tur, Cluj, 1935; V. Kubikovici, Atlias Ucrainî i suniejnâh craiv , Lviv,
1937.
 72

Apoi în curs d e c â te v a secole v e d e m d o m n i n d în T r a n s ­

nistria p e Lituanieni, Tatari, Polonezi, Turci. Ei nu pot stabili
aici o civilizaţie d u r a b ilă . O r d in e a socială, î n t r o d u s ă d e ei,
n u e viabilă. Religia o r to d o x ă n u este r e s p e c ta tă . P o p u l a ţ i a
se r ă s c o a l ă şi chiar c â n d tace, e ste în fierbere. P r o te s te a z ă
mai a l e s ţăranii c a r e n u se pot î m p ă c a cu realitatea politică,
socială şi religioasă. Ei îşi c r e e a z ă c o n d u c ă to r i improvizaţi,
c a re îi c o n d u c c â n d c u reuşită, c â n d cu e şec. D ar înfrânge­
rile nu-i d e s c u r a j e a z ă . U r m e a z ă valuri noi d e resurecţie.
Cine su n t conducătorii r e b e l i l o r ? Mulţi din ei su n t Ro­
mâni. D o c u m e n te le istorice ne-au p ă strat n u m e le lor r o m â ­
nesc. Alţii, chiar d a c ă nu su.pt Rom âni, a u în s u b o r d in e le lor
regim ente d e V a l a h i anonim i, c a r e a p ă r ă a c e s t colt al p ă ­
m ântului, u n d e locuiesc.
S u nt R o m â n i şi stau în fruntea unităţilor militare ro m â n e :
loan P o t c o a v ă (1577), R aic e a Grigore D u m itra ş c u (1665), ş e ­
ful Moghilă (1685), polcovnicul A b a z in (1690), cond u că to rii
P alladie, R â n g a ş ş. a. (1702), şeful o r a ş u l u i la m p o l G heor-
ghită (1702), p o lc o v n icu l S a v a Volosin şi Grigorie I v a n e n c o
(1709), V â r la n (1733), ş. a.
C o n d u c pe R o m â n i : Nestac(1392), T e o d o r K orybut Nes-
vicki (1432), polcovnicul nistrian Bogun şi v o e v o d u l d e Brac-
la w (1654), polcovnicul d e Movilău Constantin, S e m e o n Pavlii
(1690), ş. a.
Din m o m e n t ce a v e m M oldoveni rebeli, cete d e M o ld o ­
veni şi c o n d u c ă to ri ai lor, î n s e a m n ă c ă prin a c e s t e locuri e -
xista şi o p o p u la ţie m o l d o v e n e a s c ă n u m e r o a s ă .
Intr’a d e v ă r istoria ne confirm ă o c o lo n iz a re in te n s ă ro­
m â n e a s c ă a acestui teritoriu. Ea se face în c â t e v a rânduri,
în conformitate cu e v e n im e n te le istorice.
Primul val d e colonişti vine aci în secolul al XllI-lea şi
al XlV-lea : din Nordul Bugului su dic se c o b o ra spre s u d Bo-
lohovenii. Ei se a ş e a z ă d e a l u n g u l Nistrului şi Bugului, şi d in ­
colo d e Bug, a tin g â n d p e a lo curi m alu l Niprului.
Al d o ile a val d e c o lo n iz a re d e mai m ică te n s iu n e a re
loc în prim a ju m ă t a t e a secolului al XV-lea, în timpul domi-
natiunei litu a n ie n e. Principii lituanieni fiind prieteni ai Mol­
dovei şi a v â n d n e v o ie d e o a m e n i d e m u n c ă şi a p ă ră to ri ai
p ă m â n tu lu i, p riv e au c u simpatie a ş e z a r e a R om ânilor în Po-
dolia. In 1482— 1550, d i n c a u z a pustiirei tătăreşti, Rom ânii
trec şi peste Bug, a ş e z â n d u - s e a c o lo în m a s e com p ac te.
Al treilea v a l d e colonizare îl f o r m e a z ă refugiaţii rebeli
d in M o ld o v a, foarte n u m e ro ş i în a d o u a ju m ă ta t e a secolului
al XVI-lea*
P e n tru al patru le a val, foarte puternic, s ’a d e sc h is posi­
bilitatea c u s u p u n e r e a Ucrainei p o lo n e z e Turcilor. T im p d e
27 ani (1672— 1699) teritoriul dintre Bug şi Nistru p â n ă la
M are h fost d e s c h i s unei colonizări intense. O atracţie spre
un p ă m â n t n o u mai ‘a le s s ’a a c c e n t u a t în timpul h ă tm ăniei
lui G h eo rg h e D u c a (1681 — 1683), M oldovenii trec şi dincolo
d e Bug.
A c in c e a o a r ă vin coloniştii din M o ld o v a în timpul e v e ­
nimentelor din 1709— 1711. D u p ă 1711 M oldovenii, alături d e
c e a la ltă populaţie, sunt duşi forţat dincolo d e Bug, spre a în ­
te m e ia a c o lo colonii noi. Cu to ate a c e s te a , o b u n ă parte a
populaţiei m o ld o v e n e ş ti a r ă m a s în Transnistria, d e o a r e c e în
anii răsmerijei din P olo n ia (1733) aflăm d e s p r e formaţiuni v a ­
lahe în Podolia.
La a ş e z a r e a R om ânilor în Transnistria a u contribuit, în
sfârşit, în m a r e m ă s u r ă şi g u v e rn ele ru s e , prin politica lor de
c o lo n iza re , din secolul al XVIII-lea şi al XlX-lea.
Nu m a i vorbim de valuri d e c o lo n iz a r e m a i mici, p e n ­
tru c a re Nistrul nu form a o p ie d ic ă şi c a re şi ele a u contri­
buit la a ş e z a r e a R o m â n ilo r la Est d e Nistru.
T oa te a c e s te valuri d e c o lonizare, pornite c â n d din in­
stinct, din dorinţa u n u i p o p o r sprinten d e a-şi găsi cele mai
b u n e conditiuni pentru m u n c ă, c â n d din motive politice, c â n d
î n slârşit ca o u r m a r e a m ăsurilor g u v e rn a m e n ta le , a u a v u t
c a rezultat r ă s p â n d i r e a e l e m e n t u l u i etnic r o m â n e s c şi a ş e z a ­
r e a Iui în m a s e c o m p a c te în Transnistria şi d in c o lo d e Bug,
în re g iu n e a Niprului, şi într’un n u m ă r m ai mic în guberniile
ruse interne (S a m a ra , O renburg), în Crimeia, în C a u c a z şi
c h ia r în Siberia.
 74

Uneie regiuni din T ransnistria şi între Bug şi Nipru s u n t

îm p â n z ite de sate rom âneşti.
A c e a s tă ră s p â n d ire are u n caracter constant, a p r o a p e
sistem atic şi, c u p rin z â n d m ai m ulte seco le, nu "poate s ă fie
c o m p a ra tă cu u n e le a ş e z ă ri sp o rad ice, în tâ m p lă to a re şi re­
cente, ca timp, ale U crainenilor din N ordul Bucovinei şi B a ­
sa ra b ia .
A şezările ro m ân eşti în Transnistria p rezin tă o a d e v ă r a t ă
e x p a n s iu n e etnică d e sec o le şi ne im p u n respect.