Guvernanta Corporativa a Bancii Central Europene

Cuprins
1. BCE, SEBC şi Eurosistemul
1.1. Atribuţiile băncilor centrale naţionale, BCN si ale Eurosistemului
2. Organele de decizie
2.1. Consiliul guvernatorilor
2.2. Comitetul executiv
2.3. Consiliul general
3. Independenţa
3.1. Independenţa politică
3.2. Implicaţii practice
3.3. Alte prevederi
4.Transparenţa
5. Credibilitate
4. Autodisciplină
5. Caracterul predictibil
6. Responsabilitate
7. Guvernanţa corporativă
7.1.Nivele de control
7.2. Nivele de control extern
7.3. Nivele de control intern
7.3.1. Auditul intern
7.3.1.1. Structura de control intern
7.3.2. Codul de conduită şi reguli privind delictul de iniţiere
7.3.3. Procedura de conformare şi consilierul pe probleme de etică
7.3.4. Autoritatea bugetară
7.3.5.Responsabilul cu protecţia datelor
7.4. Prevenirea fraudei în cadrul BCE şi regulile privind anchetele OLAF
7.4.1. Măsuri de combatere a fraudelor la nivelul UE
7.4.2. Măsuri anti-fraudă la nivelul BCE
7.4.3. Măsurile anterioare ale BCE de luptă împotriva fraudei
7.5.Comitetul auditorilor interni
8. Concluzii

1. BCE, SEBC şi Eurosistemul

De la 1 ianuarie 1999, Banca Centrală Europeană (BCE) este responsabilă de
elaborarea şi implementarea politicii monetare în zona euro – cea mai mare economie a
lumii după Statele Unite ale Americii.
Zona euro a luat fiinţă în momentul în care responsabilitatea privind politica monetară
a fost transferată de la BCN ale celor 11 state membre către BCE, în luna ianuarie 1999.
Grecia a aderat la zona euro în anul 2001, Slovenia în anul 2007, iar Cipru şi Malta în
anul 2008. Crearea zonei euro şi a unei noi instituţii suprastatale, respectiv BCE, a
reprezentat o etapă importantă în procesul complex şi de durată al integrării europene.
Pentru a intra în zona euro, a fost necesar ca cele 15 state membre să îndeplinească
criteriile de convergenţă, condiţie impusă şi viitoarelor state membre înainte de adoptarea

2
euro. Criteriile includ precondiţiile juridice şi economice pe care ţările candidate trebuie
să le îndeplinească în vederea participării cu succes la Uniunea Economică şi Monetară.
Prin Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE), Sistemul European
al Băncilor Centrale (SEBC) este însărcinat în general cu îndeplinirea funcţiilor de bancă
centrală pentru Comunitate. Pentru că unele state UE nu participă la Uniunea Economică
şi Monetară, termenii „SEBC” şi „Comunitate” se citesc „Eurosistem” şi „zona euro”.
Atribuţii ale BCE
Spre deosebire de băncile centrale naţionale (BCN), BCE îndeplineşte numai câteva
operaţiuni şi se concentrează asupra formulării de politici şi asupra asigurării
implementării consistente a deciziilor, de către BCN.
În special, BCE este responsabilă pentru: definirea politicilor Eurosistemului,
adoptarea de decizii privind operaţiunile de politică monetară, coodonarea şi
monitorizarea acestora, adoptarea de acte juridice, autorizarea emiterii de bancnote,
intervenţii pe pieţele valutare, cooperarea la nivel internaţional şi european, rapoarte
statutare, monitorizarea riscurilor financiare, indeplinirea de funcţii de consiliere pentru
instituţiile comunitare şi autorităţile naţionale, administrarea sistemelor IT, administrarea
strategică şi tactică a rezervelor externe ale BCE.

1.1. Atribuţiile băncilor centrale naţionale, BCN si ale Eurosistemului

Structura operaţională a Eurosistemului ţine seama de principiul descentralizării.
Băncile centrale naţionale (BCN) îndeplinesc aproape toate atribuţiile operaţionale ale
Eurosistemului. Astfel procedând, ele legiferează deciziile adoptate la nivel central de
către Consiliul guvernatorilor BCE.
BCN sunt responsabile pentru: executarea operaţiunilor de politică monetară,
administrarea operaţională a rezervelor externe ale BCE, administrarea propriilor rezerve
externe, sisteme de operare şi de supraveghere a plăţilor, emiterea de bancnote împreună
cu BCE, colectarea de date statistice şi furnizarea de servicii de asistenţă pentru BCE,
funcţii exterioare Sistemului European al Băncilor Centrale.
Eurosistemul este responsabil pentru definirea şi punerea în aplicare a politicii
monetare în zona euro; este de asemenea responsabil cu operaţiunile valutare,
promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi, deţinerea şi administrarea rezervelor
valutare; detine funcţii consultative cu privire la orice act comunitar din domeniul său de
competenta, în legătură cu proiectele de acte legislative din sfera de competenţă a BCE.
3
BCE, asistată de băncile centrale naţionale, colectează o gamă largă de informaţii
statistice necesare îndeplinirii atribuţiilor sale, contribuie la supravegherea prudenţială şi
la stabilitatea financiară; eurosistemul este responsabil cu emisiunea de bancnote euro şi
asigurarea integrităţii acestora si nu in ultimul rand de cooperarea internaţională.
Eurosistemul cuprinde BCE şi BCN ale statelor care au adoptat moneda euro.
Eurosistemul şi SEBC vor coexista atâta timp cât vor exista state membre UE în afara
zonei euro.
Documentele legale prin care se înfiinţează Sistemul European al Băncilor Centrale
(SEBC) – Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Statutul SEBC – au fost
concepute în baza ideii conform căreia toate statele membre UE vor adopta moneda euro
şi, prin urmare, SEBC va îndeplini toate sarcinile implicate de moneda unică. Cu toate
acestea, până în momentul în care euro va fi introdus în toate statele UE, actorul cheie
rămâne Eurosistemul. Aşadar, termenul Eurosistem ajută la o mai uşoară înţelegere a
structurii activităţilor de bancă centrală în zona euro.
Ca sistem bancar central, Eurosistemul din zona euro cuprinde BCE şi băncile
centrale naţionale (BCN) ale celor 15 state membre UE, a căror monedă comună este
euro.
Prin urmare, Eurosistemul este un subansamblu al SEBC. Deşi deciziile de politică
ale BCE, precum cele de politică monetară, se aplică firesc ţărilor din zona euro, în
realitate Eurosistemul este cel care, în ansamblul său, îndeplineşte funcţiile de bancă
centrală pentru zona euro. Astfel procedând, BCE şi BCN contribuie împreună la
atingerea obiectivelor comune ale Eurosistemului
BCE este banca centrală responsabilă de euro, moneda unică europeană. Principala
atribuţie a BCE este menţinerea puterii de cumpărare a euro şi implicit asigurarea
stabilităţii preţurilor în zona euro. Aceasta cuprinde cele 15 state ale Uniunii Europene
care au adoptat euro începând cu anul 1999.
Temeiul legal pentru politica monetară unică îl reprezintă Tratatul de instituire a
Comunităţii Europene şi Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al
Băncii Centrale Europene. Statutul stabileşte atât înfiinţarea BCE, cât şi a Sistemului
European al Băncilor Centrale (SEBC) la 1 iunie 1998. BCE a fost concepută ca fiind
punctul central al Eurosistemului şi al SEBC. BCE împreună cu BCN îndeplinesc
atribuţiile care le-au fost încredinţate. BCE dispune de personalitate juridică în
conformitate cu dreptul internaţional public.
4
 Sistemul European al Băncilor Centrale include BCE şi băncile centrale naţionale
(BCN) ale tuturor statelor membre UE (articolul 107 alineatul (1) din tratat), indiferent
dacă acestea au adoptat sau nu moneda euro.
Zona euro cuprinde statele membre UE care au adoptat moneda euro.
Eurosistemul cuprinde BCE şi băncile centrale naţionale (BNC) ale statelor care au
adoptat moneda euro. Conform articolului 8 din Statulul Sistemului European al Băncilor
Centrale (Statutul SEBC), organele decizionale ale BCE sunt cele care guvernează
Eurosistemul. În limitele responsabilităţilor lor, aceste organe iau toate deciziile necesare
pentru a permite Eurosistemului să îşi îndeplinească atribuţiile.
Cu excepţia atribuţiilor statutare care au fost acordate exclusiv BCE, în Statutul
SEBC nu este indicată măsura în care politicile BCE urmează să fie puse în aplicare de
către BCE sau de BCN. În cazul majorităţii activităţilor întreprinse de Eurosistem, actuala
repartizare în interiorul Sistemului a avut la bază principiul descentralizării, BCE
recurgând la BCN, în măsura considerată posibilă şi adecvată, pentru a efectua
operaţiunile implicate de atribuţiile Eurosistemului (cf. articolul 12.1 din Statutul SEBC).
Astfel, BCE şi BCN contribuie împreună la atingerea obiectivelor comune ale
Eurosistemului. Cu toate acestea, în concordanţă cu articolul 9.2 din statut, BCE
veghează ca toate sarcinile să fie efectuate în mod adecvat şi consistent. Pentru a asigura
acest lucru în întreaga zonă euro, BCE are puterea de a emite orientări şi instrucţiuni
pentru BCN.

2. Organele de decizie
Organele de decizie sunt reprezentate de consiliul guvernatorilor, comitetul executiv
si consiliul general.

2.1. Consiliul guvernatorilor

Consiliul guvernatorilor se reuneşte o dată la două săptămâni. Este principalul organ
de decizie al BCE. Este compus din şase membri ai Comitetului executiv şi din
guvernatorii tuturor băncilor centrale naţionale ale celor 15 state din zona euro.
Responsabilităţi consiliului guvernatorilor sunt reprezentate de adoptarea orientărilor
şi luarea deciziilor necesare pentru asigurarea îndeplinirii atribuţiilor încredinţate
Eurosistemului, precum si de elaborarea politicilor monetare a zonei euro. Aceasta
include decizii privind obiectivele de politică monetară, ratele dobânzilor de referinţă,
5
furnizarea de rezerve Eurosistemului şi stabilirea orientărilor pentru implementarea
deciziilor respective.
Consiliul guvernatorilor se reuneşte de regulă de două ori pe lună în clădirea
Eurotower din Frankfurt, Germania.
La prima reuniune din fiecare lună, Consiliul guvernatorilor evaluează evoluţiile
economice şi monetare şi ia deciziile lunare privind politica monetară. La cea de-a doua
reuniune, Consiliul discută cu precădere probleme legate de alte atribuţii şi
responsabilităţi ale BCE şi ale Eurosistemului.
Minutele reuniunilor nu sunt făcute publice, dar decizia de politică monetară este
anunţată într-o conferinţă de presă ţinută la scurt timp după prima reuniune din fiecare
lună. Preşedintele, asistat de vicepreşedinte, conduce conferinţa de presă.

2.2. Comitetul executiv

Comitetul executiv este compus din: preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri.
Toţi membrii sunt numiţi de comun acord de către şefii de stat sau de guvern ai ţărilor din
zona euro.
Comitetul exectutiv al Bancii Central Europene are urmatoarele responsabilitati:
pregăteşte reuniunile Consiliului guvernatorilor, aplică politica monetară pentru zona
euro, în concordanţă cu orientările specificate şi deciziile luate de Consiliul
guvernatorilor. (Procedând astfel, Comitetul executiv oferă instrucţiunile necesare BCN
din zona euro), coordonează activitatea zilnică a BCE, exercită anumite competenţe care
i-au fost delegate de către Consiliul guvernatorilor. Unele dintre acestea au caracter de
reglementare.

2.3. Consiliul general

Consiliul general este compus din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, precum şi din
guvernatorii băncilor centrale naţionale ale celor 27 de state membre UE. Cu alte cuvinte,
Consiliul general include reprezentanţii celor 15 state din zona euro şi reprezentanţii celor
12 state din afara zonei euro. Ceilalţi membri ai Comitetului executiv al BCE,
preşedintele Consiliului UE şi un membru al Comisiei Europene pot participa la
reuniunile Consiliului general. Dar nu au drept de vot.
Consiliul general poate fi considerat un organ de tranziţie. Acesta îndeplineşte
atribuţiile preluate de la Institutul Monetar European pe care BCE trebuie să le realizeze
6
în cea de-a treia etapă a Uniunii Economice şi Monetare (UEM) în baza faptului că nu
toate statele membre UE au adoptat încă euro. De asemenea, Consiliul general contribuie
la exercitarea funcţiilor consultative ale BCE, colectarea datelor statistice, pregătirea
rapoartelor anuale ale BCE, stabilirea normelor necesare pentru standardizarea activităţii
de contabilitate şi raportarea operaţiunilor efectuate de băncile centrale naţionale (BCN),
luarea unor măsuri privind stabilirea grilei de repartiţie a subscrierii capitalului BCE,
altele decât cele prevăzute în tratat, stabilirea condiţiilor de angajare a personalului BCE;
şi pregătirile necesare pentru fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb ale monedelor
statelor membre cu derogare de la adoptarea euro. În concordanţă cu prevederile
statutului, Consiliul general va fi dizolvat după ce toate statele membre UE vor fi adoptat
moneda unică.

3. Independenţa

3.1. Independenţa politică

Independenţa BCE favorizează menţinerea stabilităţii preţurilor. Analiza teoretică şi
dovezile empirice demonstrează acest lucru.
Independenţa BCE este prevăzută în cadrul instituţional pentru politica monetară unică
(în tratat şi în statut).

3.2. Implicaţii practice

Niciun membru al organelor de decizie, nici BCE şi nici băncile centrale naţionale
(BCN) nu pot solicita sau accepta instrucţiuni de la instituţiile sau organele comunitare,
de la guvernele statelor membre sau de la orice alt organism.
Instituţiile şi organismele comunitare, precum şi guvernele statelor membre trebuie să
respecte acest principiu fără a încerca să influenţeze membrii organelor de decizie ale
BCE (articolul 108 din tratat).

3.3. Alte prevederi

Acordurile financiare ale BCE sunt separate de cele ale Comunităţii Europene. BCE
are buget propriu, iar capitalul său este subscris şi vărsat de către BCN din zona euro.
Statutul prevede mandate pe termen lung pentru membrii Consiliului guvernatorilor.
Membrii Comitetului executiv nu pot fi numiţi în funcţie decât o singură dată.

7
Drepturile de exercitare a funcţiilor guvernatorilor BCN şi ale membrilor Comitetului
executiv sunt protejate prin lege.
 durata minimă a mandatului pentru guvernatorii BCN este de 5 ani;
 membrii Comitetului executiv al BCE au un mandat de opt ani, care nu poate fi
reînnoit;
 destituire din funcţie numai în caz de incapacitate sau în cazul comiterii unor
abateri grave;
 autoritatea competentă în soluţionarea tuturor disputelor este Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene.
Eurosistemul nu are dreptul de a asigura împrumuturi organismelor comunitare sau
entităţilor din sectorul public naţional. Astfel este protejat de orice influenţă exercitată de
autorităţile publice.
Eurosistemul este independent din punct de vedere funcţional. BCE are la dispoziţie toate
instrumentele şi competenţele necesare pentru implementarea unei politici monetare
eficiente şi este autorizată să decidă în mod autonom cu privire la modalitatea şi
momentul în care va face uz de acestea.
BCE are dreptul de a adopta regulamente cu caracter obligatoriu în măsura în care
acestea sunt necesare în vederea executării sarcinilor SEBC şi în anumite alte cazuri,
precum este stipulat în actele specifice ale Consiliului UE.

4.Transparenţa
Prin transparenţă se înţelege furnizarea în mod deschis, explicit şi oportun, de către
banca centrală, a tuturor informaţiilor pertinente privind strategiile, procedeele de
evaluare, procedurile şi deciziile de politică în vederea informării publicului larg şi a
pieţelor.
Astăzi, cele mai multe bănci centrale, inclusiv BCE, apreciază transparenţa ca fiind
un element crucial. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce priveşte cadrul politicii
monetare, BCE considerând comunicarea eficientă cu publicul o prioritate.
Transparenţa permite publicului să înţeleagă politica monetară a BCE. Cu cât publicul
înţelege mai bine politica, cu atât aceasta este mai credibilă şi mai operativă. Noţiunea de
transparenţă vizează de asemenea explicaţiile pe care BCE le oferă cu privire la
interpretarea propriului mandat şi la informarea explicită a obiectivelor politicii sale.

8
5. Credibilitate
BCE susţine ideea de credibilitate recurgând la modalităţi transparente de îndeplinire
a mandatului şi a activităţilor sale. Atunci când există percepţia conform căreia BCE
intenţionează şi este capabilă să îşi îndeplinească mandatul privind politica monetară,
anticipaţiile privind preţurile sunt bine ancorate. Este deosebit de utilă comunicarea
regulată cu privire la situaţia economică evaluată de o bancă centrală. De asemenea, este
esenţial ca băncile centrale să manifeste o atitudine deschisă şi realistă cu privire la ceea
ce poate şi mai ales la ceea ce nu poate să realizeze politica monetară.

4. Autodisciplină
Un angajament ferm în asigurarea transparenţei impune autodisciplină organelor de
decizie în politica monetară. Astfel se asigură consistenţa în timp a explicaţiilor şi a
deciziilor de politică adoptate. Facilitarea cercetării amănunţite de către public a
acţiunilor de politică monetară stimulează şi mai mult organismele decizionale în vederea
îndeplinirii mandatului lor în cel mai bun mod posibil.

5. Caracterul predictibil
BCE face publică strategia de politică monetară şi comunică rezultatul evaluării
regulate a evoluţiilor economice. Aceasta facilitează înţelegerea de către pieţe a
modelului sistematic de răspuns al politicii monetare la şocurile şi evoluţiile economice,
cu măsuri de politică monetară mai predictibile pentru pieţe pe un orizont mediu de timp.
Aşteptările pieţei pot fi astfel concepute într-o manieră mai eficientă şi mai exactă.
Dacă operatorii de piaţă pot anticipa în linii mari răspunsurile de politică monetară, va
fi posibilă o implementare rapidă a modificărilor la nivelul politicii monetare în
variabilele economice. Acest lucru poate, la rândul lui, să scurteze durata procesului prin
care politica monetară se transpune în decizii de investiţii şi de consum. De asemenea,
poate accelera efectuarea tuturor ajustărilor economice necesare şi spori eficienţa politicii
monetare.

6. Responsabilitate
Pentru a-şi menţine legitimitatea, o bancă centrală independentă trebuie să îşi asume
responsabilitatea în faţa instituţiilor democratice şi a publicului larg pentru acţiunile pe

9
care le întreprinde în vederea îndeplinirii mandatului său. Aşadar, BCE are obligaţii de
raportare precise, menţionate în articolul 15 din statut.
Potrivit prevederilor statutului, BCE are obligaţia de a publica rapoarte trimestriale
privind activităţile Eurosistemului, precum şi situaţia financiară săptămânală consolidată.
În plus, BCE are datoria de a elabora un Raport anual privind activităţile sale şi politica
monetară pentru anul precedent şi cel curent. Raportul anual este supus atenţiei
Parlamentului European, Consiliului UE, Comisiei Europene şi Consiliului European.
În vederea îndeplinirii cerinţelor din statut, BCE publică
 Buletinul lunar
 Situaţia financiară săptămânală consolidată
 Rapoartele anuale.
Pe lângă acestea, BCE elaborează o serie de alte publicaţii privind atribuţiile sale.

7. Guvernanţa corporativă

7.1. Nivele de control

Pe lângă organele de decizie, guvernanţa corporativă a BCE cuprinde şi un număr de
nivele de control intern şi extern.
Pe plan extern:
  Auditori externi şi Curtea de Conturi Europeană
Pe plan intern:
  Auditul intern
  Structura de control intern
  Codul de conduită şi regulile privind delictul de iniţiere
  Autoritatea bugetară
  Responsabilul cu protecţia datelor
  Prevenirea fraudei în cadrul BCE şi regulile privind anchetele OLAF
  Comitetul auditorilor interni

7.2. Nivele de control extern

Statutul SEBC prevede două nivele:
 Auditorii externi
 Curtea de Conturi Europeană

10
 Auditorii externi sunt însărcinaţi cu verificarea conturilor anuale ale BCE (conform
articolului 27, alineatul (1) din Statutul SEBC). Curtea de Conturi Europeană analizează
eficienţa operaţională a conducerii BCE (conform articolului 27, alineatul (2)).
Rapoartele de audit întocmite de auditorii externi sunt publicate în Raportul anual al BCE
(a se vedea link-ul direct spre "Raportul anual" din partea dreaptă sus).

7.3. Nivele de control intern

7.3.1. Auditul intern

Direcţia Audit intern funcţionează sub controlul direct al Comitetului executiv.
Mandatul direcţiei Audit intern este definit în Carta auditului intern a BCE aprobată de
Comitetul executiv (astfel cum a fost modificată la 31 iulie 2007).
Carta are la bază standardele profesionale internaţionale, în special cele ale Institutului
auditorilor interni (IAI).

7.3.1.1. Structura de control intern

Structura de control intern a BCE se bazează pe o abordare funcţională. Fiecare
unitate funcţională (serviciu, direcţie sau direcţie generală) răspunde de propriul control
intern şi de propria eficienţă. Pentru asigurarea acesteia, unităţile funcţionale
implementează un set de proceduri de control operaţional în domeniul de activitate
respectiv.
De exemplu, a fost dezvoltat un set de reguli şi proceduri – aşa-numitul „zid chinezesc” –
al cărui scop este să prevină scurgerea de informaţii confidenţiale provenind de la
direcţiile de politică monetară precum şi accesul direcţiilor responsabile cu administrarea
rezervelor valutare şi a portofoliului de fonduri proprii ale BCE la aceste informaţii.
Pe lângă aceste controale, anumite unităţi funcţionale oferă consiliere şi înaintează
propuneri Comitetului executiv pe probleme specifice de control la nivel orizontal.

7.3.2. Codul de conduită şi reguli privind delictul de iniţiere

Codul de conduită al BCE are un rol orientativ şi stabileşte totodată norme de etică
profesională pentru personalul BCE şi membrii Comitetului executiv. Toţi aceştia au
obligaţia de a respecta standarde înalte de etică profesională în îndeplinirea atribuţiilor lor

11
în cadrul BCE, precum şi în relaţiile lor cu BCN, cu autorităţile publice, cu operatorii de
piaţă, cu reprezentanţii mass media şi cu publicul larg.
Membrii Consiliului guvernatorilor aderă de asemenea la Codul de conduită, ceea ce
reflectă responsabilitatea acestora de a proteja integritatea şi reputaţia Eurosistemului şi
de a menţine eficienţa operaţională a acestuia.
Comitetul executiv a adoptat, de asemenea, un set de controale interne care să prevină
abuzul de informaţii confidenţiale pe piaţa financiară (reguli privind delictul de iniţiere).
Personalul BCE şi membrii Comitetului executiv nu au dreptul să se prevaleze, direct sau
indirect, de informaţiile interne la care au acces, atunci când derulează operaţiuni
financiare private pe propriul risc şi în nume propriu sau pe riscul şi în numele unor terţi.

7.3.3. Procedura de conformare şi consilierul pe probleme de etică

Procedura de conformare impune obligaţii specifice acelor membri ai personalului
care au acces permanent la informaţii confidenţiale.
Comitetul executiv a numit un consilier pe probleme de etică care să ofere asistenţă în
toate aspectele legate de conduita profesională şi secretul profesional. Consilierul pe
probleme de etică asigură de asemenea interpretarea coerentă a regulilor privind delictul
de iniţiere.

7.3.4. Autoritatea bugetară

Consiliul guvernatorilor reprezintă autoritatea bugetară a BCE. Acesta adoptă bugetul
BCE, la propunerea Comitetului executiv. În plus, Comitetul pentru buget asistă Consiliul
guvernatorilor în soluţionarea problemelor legate de bugetul BCE.

7.3.5.Responsabilul cu protecţia datelor

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al
Consiliului, Comitetul executiv a desemnat, la 1 ianuarie 2002, un funcţionar responsabil
cu protecţia datelor.

7.4 . Prevenirea fraudei în cadrul BCE şi regulile privind anchetele OLAF

12
7.4.1. Măsuri de combatere a fraudelor la nivelul UE
În anul 1999 Parlamentul European şi Consiliul UE au adoptat Regulamentul (CE) nr.
1073/1999 privind anchetele efectuate de Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă
("Regulamentul OLAF") în scopul întăririi măsurilor de combatere a fraudei, corupţiei şi
a altor activităţi ilegale care aduc prejudicii intereselor financiare ale Comunităţilor
Europene. Prevederile regulamentului se referă în primul rând la anchetele interne
efectuate de OLAF în cazul unor suspiciuni de fraudă la nivelul instituţiilor, al
organismelor, oficiilor şi agenţiilor comunitare.

7.4.2. Măsuri anti-fraudă la nivelul BCE

Decizia BCE privind regulile care se aplică investigaţiilor OLAF-Consiliul
guvernatorilor Băncii Centrale Europene a adoptat la 3 iunie 2004 Decizia
(BCE/2004/11) privind termenii şi condiţiile de desfăşurare a anchetelor Oficiului
European de Luptă Anti-Fraudă în cadrul Băncii Centrale Europene, referitoare la
prevenirea fraudei, corupţiei şi a altor activităţi ilegale care aduc prejudicii intereselor
financiare ale Comunităţilor Europene şi care aduce modificări Condiţiilor de angajare
pentru personalul Băncii Centrale Europene. Decizia a intrat în vigoare la 1 iulie 2004.

7.4.3. Măsurile anterioare ale BCE de luptă împotriva fraudei

Deşi Consiliul guvernatorilor a fost de acord cu adoptarea unor măsuri ferme pentru
prevenirea fraudei, s-a considerat că poziţia independentă a BCE şi sarcinile stabilite prin
statut au împiedicat aplicarea Regulamentului OLAF în cadrul BCE. Pe de altă parte, la
data de 7 octombrie 1999, s-a adoptat o altă decizie a BCE privind prevenirea fraudei
(BCE/1999/5) care prevedea înfiinţarea unui set amplu de măsuri anti-fraudă sub
controlul final al unei Comisii independente anti-fraudă.
Comisia Europeană, sprijinită de Regatul Ţărilor de Jos, Parlamentul European şi
Consiliul UE, a contestat această iniţiativă (Dosar C-11/00). La data de 10 iulie 2003,
Curtea Europeană de Justiţie a aprobat cererile contestatarilor şi a anulat Decizia
BCE/1999/5.
Decizia fără echivoc a Curţii Europene de Justiţie a plasat BCE "în cadrul
Comunităţii". De asemenea, decizia exprimă intenţia legislatorului de a asigura condiţiile
necesare pentru ca BCE să îşi poată îndeplini în mod independent atribuţiile conferite.
Totuşi, Curtea Europeană de Justiţie a hotărât că această independenţă nu separă complet
13
BCE de Comunitatea Europeană şi nu îi permite să se sustragă regulilor dreptului
comunitar. Această decizie este în concordanţă cu măsurile luate de BCE. Aplicarea
Regulamentului OLAF nu trebuie să împiedice îndeplinirea independentă a atribuţiilor
BCE.

7.5.Comitetul auditorilor interni

Comitetul auditorilor interni este responsabil cu misiunile de audit desfăşurate în
cadrul mandatului acordat de Consiliul guvernatorilor. Politica de audit a SEBC a fost
stabilită de Consiliul guvernatorilor în vederea realizării auditului proiectelor comune şi
al sistemelor operaţionale comune la nivelul SEBC. Aceste misiuni de audit sunt
coordonate în cadrul Comitetului auditorilor interni.

8. Concluzii
Majoritatea companiilor considera complicata adoptarea regulilor de guvernanta
corporativa, deoarece presupune modificarea actului constitutiv al societatii. Schimbarile
ar viza, printre altele, respectarea drepturilor actionarilor, tratamentul echitabil al tuturor
actionarilor, precum si o comunicare suficienta si transparenta. Nu in ultimul rand,
guvernanta corporativa presupune un sistem de control bine pus la punct
Principiile de guvernanta corporativa sunt ignorate de emitentii mai mici si aplicate
cu inconsecventa de cei mari. Ideea unei administrari cu un grad ridicat de transparenta
nu prea incanta administratorii societatilor, desi este vehiculata in mediul bursier de mai
bine de doi ani. Dintr-un motiv sau altul, companiile nu considera o prioritate trecerea la
categoria Plus, unde ajung doar emitentii care si-au insusit aceste principii.
In lucrarea de fata a fost prezentata o institutie care a implementat foarte bine
principiile de guvernanta corporativa si din care reies beneficiile acestei implementari
pentru fiecare parte. Este un exemplu de urmat atat de catre firmele mai mici, cat si de
cele care se feresc de adoptarea sistemului de guvernanta corporativa.

14
Bibliografie:

www.ecb.int
www.wikipedia.org
www.wall-street.ro
L., ILIEŞ, Suport de curs, Principiile Guvernanţei Corporative

15