TIMIȘ RALUCA-ILEANA

EXCA, AN 2

Academia de Înalte Studii Industriale și Comerciale din Cluj-

Napoca și personalitățile acesteia

1581: Începuturile Învăţământului Superior în Ardeal

Transilvania se poate mândri cu o bogată şi îndelungată activitate academică.

Aceasta debutează cu intenţia principelui loan Sigismund de a înfiinţa, în 1567,
o academie de studii la Sebeş (Alba), cu iniţiativa lui Ştefan Báthory de a
înfiinţa în 1581 un colegiu la Cluj, sub controlul iezuiţilor şi avându-l ca rector
pe italianul Possevino. Acest colegiu a fost desfiinţat mai târziu, iar protestanţii
şi unitarienii au pus bazele altor colegii.

În 1692 Gabriel Bethlen a înfiinţat colegiul calvinist de la Alba Iulia, cu studii

de teologie, filosofie şi limbă, în fruntea căruia l-a numit pe Alstedt. Catolicii au
luat din nou iniţiativa si au înfiinţat, în 1688, o academie la Cluj, sub tutela
iezuiţilor. Într-un efort de conciliere confesională, în 1776, împărăteasa Maria
Tereza a fondat la Cluj o Universitate în limba germană, iar Iosif al II-lea a
înlocuit universitatea cu vestitul Liceu piarist, cu predare în limba latina. O dată
cu aceste iniţiative şi activităţi, s-a constituit şi s-a afirmat, treptat, şi o şcoală a
studiilor şi ştiinţelor economice, prin atenţia acordată problemelor de economie
de către dascăli şi studenţi de la colegiile universitare care au funcţionat în
spaţiul transilvan şi la Cluj.

În acelaşi timp, în contextul revoluţiilor de la 1848 s-a pus explicit problema

înfiinţării unei universităţi la Cluj. În 1868, liderul maghiar de Eotvos a propus
crearea la Cluj a unei universităţi cu predare în limbile maghiară, română si
germană, iar o parte a elitei româneşti a susţinut propunerea.

1872-1920: Începuturile Şcolii Economice Clujene

 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
În 1872, autorităţile au înfiinţat Universitatea din Cluj exclusiv în limba
maghiară, ceea ce a stârnit nemulţumirile majorităţii româneşti. Potrivit
decretului imperial, Universitatea din Cluj a fost structurată, după modele
europene ale timpului, pe patru facultăţi: Drept şi ştiinţe de stat; Medicină;
Filosofie, litere şi istorie; Matematică şi ştiinţe naturale.

Primul rector al universităţii moderne din Cluj, a fost specialistul în economiei şi

finanţe: Aron Berde. O dată cu înfiinţarea Universităţii moderne tematica
economică s-a regăsit, îndeosebi, în curricula Facultăţii de Drept şi ştiinţe de stat
(sub forma unor discipline de economie generală, finanţe publice şi private,
statistică, drept comercial, corespondenţă comercială, elemente de contabilitate)
dar şi în cea a altor facultăţi, sub forma unor cursuri şi seminarii interdisciplinare
de istorie economică, geografie economică, statistică şi matematică economică
etc.

În secolul al XIX-lea dezvoltarea economică a impus pregătirea resurselor

umane necesare activităţilor industriale, agricole şi comerciale. De aceea
camerele de comerţ şi industrie din Transilvania, (înfiinţate prin legea din 18
martie 1850) au sprijinit înfiinţarea unor şcoli profesionale, mai întâi, sub forma
unor şcoli comerciale începătoare duminicale, iar apoi a unor şcoli profesionale
pentru comerţ şi meserii. Au încercat să pregătească şi să răspundă provocărilor
şi dezvoltării economice ale timpului 14 şcoli comerciale (13 cu predare în
limba maghiară şi una cu predare în limba română) şi mai multe şcoli ale
meseriaşilor. În aceste şcoli durata studiilor era de trei ani, iar printre
disciplinele predate figurau: Istorie universală şi comercială, Contabilitate,
Corespondenţă mercantilă, Merceologia şi tehnologia, Aritmetica comercială,
Principii de economie, Dreptul cambial.

Paralel cu aceste activităţi, s-au iniţiat mai multe proiecte pentru organizarea
învăţământului economic superior. Astfel, din 1835 funcţionează Şcoala
Comercială Populară, pentru ca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea să fie
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
înfiinţată Şcoala Comercială Superioară, iar în 1902, din iniţiativa Camerei de
comerţ şi industrie din Cluj, să ia fiinţă o Academie Comercială. Acesta
funcţiona pe doi ani de studii, avea un corp profesoral, un director şi un consiliu
de conducere. Activităţi pentru cunoaşterea realităţilor şi legislaţiei economice
au fost conjugate cu cele pentru pregătirea teoretică şi practică a cursanţilor.
Organizarea instituţională, activitatea didactică şi curriculară s-au realizat în
după modele, de la acea vreme, de la Viena, Budapesta, Praga, Bratislava, dar şi
în funcţie de cerinţele economiei transilvane.

1920-1948: Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale

După Primului Război Mondial, odată cu Marea Unire din 1918, Universitatea
clujeană, asemenea universităţilor din Strasbourg şi Bratislava, a fost preluata de
autorităţile statului, devenind o instituţie a României întregite. La 12 mai 1919
se constituie Universitatea Românească din Cluj, ale cărei cursuri le
inaugurează, în 3 noiembrie 1919, Vasile Pârvan, cu prelegerea "Datoria vieţii
noastre", pentru ca la 1 februarie 1920 regele Ferdinand I să o proclame solemn.

Realităţile politice, economice şi teritoriale de după Primul Război Mondial, au

contribuit la intensificarea eforturilor şi pentru înfiinţarea unei instituţiei
superioare de învăţământ economic românesc la Cluj. Perioada era favorabilă şi
datorită preocupărilor, româneşti şi europene, pentru o nouă viziune şi
organizare a învăţământului economic, în consonanţă cu cerinţele prezentului şi
viitorului economic, cu funcţiile teoretice şi aplicativ-practice rezervate
pregătirii viitorilor economişti.

În această ambianţă, la scurtă vreme după înfiinţarea Universităţii, la 14

noiembrie 1920 se înfiinţa la Cluj, primă instituţie de învăţământ economic
românesc din Transilvania: Academia Comercială, care peste doi ani îşi va
schimba denumirea în Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale.
Aceasta a avut puterea marilor provocări academice şi economice ale timpului,
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
în deplină rezonanţă cu cele susţinute la marile universităţi economice europene.
Un model şi un sprijin incontestabil au venit dinspre Academia de Înalte Studii
Comerciale şi Industriale din Bucureşti, înfiinţată în 1913.

Printre profesorii fondatori s-au numărat: Gheorghe Bratu (Aritmetică

comercială); Aurel Ciortea (Matematici financiare); Silviu Dragomir (Istoria
comerţului); Ion Evian şi Dumitru Voinea (Contabilitate); Dumitru B. Ionescu,
Victor Jinga (Economie politică), Ion I. Lapedatu (Ştiinţa şi legislaţia financiară)
; Gheorghe Moroianu (Economie naţioanlă). Unii din aceştia funcţionau ca
profesori la Universitatea din Cluj, alţii veneau din învăţământul preuniversitar
şi din mediul de afaceri transilvănean. S-au stabilit astfel primele contacte, care
s-au adâncit în anii următori, cu Universitatea clujeană.

Pentru anul universitar 1920-1921 au fost înscrişi 39 de studenţi, iar în primii 10

ani de existenţă au urmat cursurile universitare în jur de 2000 de studenţi, pentru
ca până în 1948 peste 10.000 de studenţi.

Începând cu 1 ianuarie 1930 activitatea academică şi de cercetare a instituţiei de

învăţământ economic superior din Cluj a fost organizată printr-o lege specială:
Legea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi tot din 1930
instituţia academică clujeană a avut dreptul să organizeze şi să acorde titlul
ştiinţific de doctor în economie. Primul doctor a fost profesorul Gheorghe
Dragoş, cu o teză despre istoria cooperaţiei în Ardeal. Între anii 1930-1947 au
fost acordate 18 titluri de doctori în economie.

În anul 1930 a fost înfiinţată publicaţia "Observatorul Social-Economic", care în

cei 14 ani de existenţă a publicat 222 articole şi studii, la care se adaugă
numeroase note, prezentări de cărţi şi recenzii. În anul 1934 este înfiinţată
"Asociaţia profesorilor de la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale
din Cluj" organizaţie ştiinţifică şi academică, cu personalitate juridică, menită să
contribuie la strângerea legăturilor dintre învăţământul economic şi mediul de
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
afaceri şi economic din Transilvania. "Asociaţia" a publicat între anii 1936-1938
"Conferinţele Extesiunii Academice". După 1938 în locul acestei publicaţii
apare "Analele Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale".

În septembrie 1940, în urma revizuirilor teritoriale impuse de Germania şi Italia,

asemenea Universităţii clujene, Academia de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale din Cluj a trebuit să-şi stabilească o nouă locaţie transilvană. Dacă
Universitatea s-a mutat la Sibiu şi Timişoara, Academia de Înalte Studii
Comerciale şi Industriale a fost găzduită la Braşov, oraş cu o veche şi puternică
dezvoltare economică, unde a funcţionat până în 1948, când a fost desfiinţată
abuziv de regimul comunist.

Perioada braşoveană rămâne semnificativă prin preocupările de reorganizare,

adaptare, inovare şi modernizare instituţională, prin eforturile de păstrare a
exigenţelor ştiinţifice şi didactice, prin cele de extindere a spaţiilor sociale şi de
învăţământ, prin dotările cu lucrări didactice, reviste şi cărţi de specialitate a
bibliotecii, prin încercările de organizare şi desfăşurare a vieţii studenţeşti în
cele mai bune condiţii.

În februarie 1943 s-a înfiinţat Institutul de Cercetări Economice şi Sociale care a

avut în câmpul său de investigaţie teme majore de istorie economică, economia
întreprinderilor, cooperaţie, evidenţe contabile, economie regională, agricultură,
comerţ, economie mondială. Între anii 1943-1946 au apărut trei volume din
publicaţia: "Comunicările Institutului de Cercetări Economice şi Sociale"
însumând 1.779 pagini. Între anii 1943-1948 funcţionează din iniţiativa
rectorului Victor Jinga: Institutul de Limbi Moderne şi Seminarul pedagogic al
Academiei.

În perioada braşoveană, până la reforma învăţământului din 1948, au funcţionat:

secţia de ştiinţe economice, financiare şi sociale, secţia de economie politică şi
secţia industrială, la care s-a adăugat pentru cei interesaţi, şi secţia pedagogică.
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
La toate acestea se adaugă preocupările pentru predarea, organizată şi
instituţională, a limbilor străine.

Rezultatul acestor eforturi s-a concretizat în creştrea numărului de studenţi de la

520 în anul academic 1941-1942, la 540 în 1942-1943, 704 în 1943-1944 şi la
1128 în 1945-1946. De remarcat că această creştere a populaţiei universitare
avea loc într-o perioadă complexă, marcată de numeroase neajunsuri şi greutăţi
generate de decupajele teritoriale din vara anului 1940 şi desfăşurarea celui de
Al Doilea Război Mondial.

În cei 28 de ani de existenţă, rectorii Academiei au fost: Aurel Ciortea (1920-

1928); George Moroianu (1929-1935), Constantin Leca (1936-1937), Octavian
Prie (1937-1938), Ion Mateiu (1938-1940), Iosif Gârbacea (1940), Pavel Roşca
(1940-1942); Victor Jinga (1942-1945) (reprezentant al şcolii de economie),
Gheorghe Dragoş (1945-1946), (reprezentant al şcolii de economie), N.N.
Codrescu (1946-1947), Laurean Someşan (1947-1948).

Publicarea unor reviste şi lucrări relevante de istorie, teorie şi practică

economică au contribuit la conturarea şi afirmarea şcolii superioare economice
clujene interbelice, reprezentată de dascăli şi economişti de prestigiu dintre care
amintim, pe lângă cei care au deţinut funcţia de rector, pe Dumitru B. Ionescu
(şcoala de economie), Ion Evian (şcoala de contabilitate), Dumitru Voina (şcoala
de contabilitate), Dumitru Rusu (şcoala de contabilitate), Gh. N. Leon (şcoala de
finanţe), Ioan Lapedatu(şcoala de finanţe), Augustin Tătaru (şcoala de finanţe),
Eugen Demetrescu, Alexandru Sorescu, Ioan Tarţa, Aurel Gociman, Semproniu
Lupaş, Ioan Moga, Emil Micu, Alexandru Herlea, Dumitru Haşieganu şi alţii.

Unii din aceştia şi-au făcut studiile în mari centre ale culturii europene, au
stabilit contacte cu mediile academice şi de afaceri din ţară şi străinătate, au fost
implicaţi în proiecte şi activităţi economice, au contribuit la formarea a
numeroase generaţii de economişti.
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
Perioade ale academiei:

 La 14 noiembrie 1920 a început să funcţioneze la Cluj Academia

Comercială, ca prima instituţie de învăţământ economic superior
românesc din Transilvania.
 În 1922 Academia Comercială îşi schimbă denumirea în Academia de
Înalte Studii Comerciale şi Industriale.
 Începând cu 1 ianuarie 1930 activitatea universitară şi academică de
învăţământ şi cercetare a fost organizată printr-o lege specială: Legea
Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale.
 Începând din anul 1930 Academia a avut dreptul să organizeze şi să
acorde titlul academic de doctor în economie. Primul doctor a fost
profesorul Gheorghe Dragoş, cu o teză despre istoria cooperaţiei în
Ardeal. Între anii 1930-1947 au fost acordate 18 titluri de doctori în
economie.
 În anul 1930 a fost înfiinţată publicaţia „Observatorul Social-Economic”,
care în cei 14 ani de existenţă a publicat 222 articole şi studii, la care se
adaugă numeroase note, prezentări de cărţi şi recenzii.
 În anul 1934 este înfiinţată „Asociaţia profesorilor de la Academia de
Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj” organizaţie ştiinţifică şi
academică, cu personalitate juridică, menită să contribuie la strângerea
legăturilor dintre învăţământul economic şi mediul de afaceri şi economic
din Transilvania. „Asociaţia” a publicat între anii 1936-1938
„Conferinţele Extensiunii Academice”. După 1938 în locul acestei
publicaţii apare „Analele Academiei de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale”.
 În septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena, Academia de Înalte
Studii Comerciale şi Industriale din Cluj se mută la Braşov, unde a
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
funcţionat până în 1948, când a fost desfiinţată abuziv de regimul
comunist.

Personalități:

Aurel Ciortea (n. 1872, Cojocna județul Cluj - d. 1929, Cluj) a fost un deputat
în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ
al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a
adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie
1918.

Aurel Ciortea a fost fiul unui preot ortodox și a urmat studiile liceale și
universitare la Bistrița și la Cluj, devenind profesor de matematică și fizică. La
Berlin a efectuat studii de fizică experimentală. A participat la Expoziția
universală de la Paris din 1900. A activat în școlile brașovene până în anul 1920.
Din toamna anului 1920 a fost profesor la Academia Comercială din Cluj, ca
titular al catedrei de matematici financiare, iar apoi ca rector al acestei instituții
până în anul 1929, când a încetat din viață.

A înființat laboratorul de fizică al Liceului Andrei Șaguna și a elaborat mai

multe manuale și lucrări de specialitate în domeniul științelor exacte. Din martie
1920 a primit de la Consiliul Dirigent postul de director al învățământului
profesional, pînă în anul 1923 lucrând la reorganizarea școlilor profesionale.
Încă din anii studenției sale la Cluj, Aurel Ciortea a urmărit cu atenție
desfășurarea acțiunilor întreprinse de mișcarea memorandistă și mai ales a
procesului politic intentat patrioților români.

În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat la regimentul de honvezi din

Brașov, cu gradul de sublocotenent, și a activat pe durata întregului război, până
la 7 noiembrie 1918, mai întâi pe frontul din Galiția, apoi pe cel italian.
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
Profesorul Aurel Ciortea s-a angajat pe deplin în acțiunile revoluționare
brașovene din toamna anului 1918. Acesta a participat la constituirea noilor
organe ale puterii românești la Brașov și a făcut parte din Consiliul Militar
Român Județean Brașov, constituit în ședința Comitetului Executiv al Sfatului
Național Român din Țara Bârsei, cu ofițerii din Brașov, la 28 octombrie/10
noiembrie 1918. A fost numit comandant al gărzilor naționale românești din
Țara Bârsei. În paralel cu activitatea de conducere a gărzilor naționale
românești, Aurel Ciortea a făcut parte din colectivul de conducere al ziarului
"Glasul Ardealului", iar începând cu 1 ianuarie 1919 a condus "Gazeta
Transilvaniei".

Aurel Ciortea a realizat o serie de studii introductive, cărțile sale bucurându-se

de o primire entuziastă în mediul școlar și din partea intelectualilor vremi.
Printre acestea se numără: Cursul de fizică experimentală, apărut la Cluj, în două
ediții, între 1923-1925 care a fost urmat de o apreciere a activității sale științifice
și pedagogice și lucrările Din viața stelelor, apărută la Cernăuți, Curenți și raze
electrice, apărută la Brașov, în 1901, Aritmetica după Beke, apărută la Brașov,
în 1903, Matematică financiară, apărută în 1906, Fizica, apărută la Brașov în
două volume, între 1911-1913, Dări de seamă asupra Academiei comerciale din
Cluj, apărute între 1920-1922 și între 1922-1924, Introducere în principiul
relativității, apărută la Cluj, 1924, lăudate pentru vastele cunoștințe interesante
din domenii noi ale științei.

Victor Jinga s-a născut la 17 februarie (stil vechi) în Satulung – Săcelele

Braşovului, într-o familie de ciobani care obişnuiau să meargă în transhumanţă
până în Câmpia Română, Dobrogea sau Basarabia. După ce a terminat şcoala
primară în satul natal (1910 – 1914), a continuat gimnaziul şi apoi şcoala
comercială superioară la Braşov şi la Galaţi, cu o curtă întrerupere în perioada
războiului.
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
Pentru că era interesat de ştiinţele economice, a urmat apoi universitatea la
Institutul de ştiinţe economice din Veneţia (1925). Tot aici obţine doctoratul în
ştiinţe economice şi financiare, cu teza “Reformele agrare şi dezvoltarea
creditului popular în Români”. Pentru a-şi completa studiile a mai studiat în
Franţa (Grenoble), Elveţia (Geneva) şi Austria (Graz).

După ce s-a reîntors în ţară şi a efectuat stagiul militar, s-a angajat ca economist
la societatea petrolieră Creditul Minier din Bucureşti (1927). Cu toate că a
avansat rapid în ierarhia societăţii, a preferat să se îndrepte către activitatea
ştiinţifică. S-a înscris şi a câştigat concursul pentru un post de profesor la
Academia de Înalte studii comerciale şi industriale din Cluj, în ciuda faptului că
urma să fie retribuit cu abia un sfert din cât câştiga în activitatea privată. În 1935
a fost titularizat la catedra de economie politică a universităţii şi a ţinut cursuri
precum „Introducere în economia politică”, „Istoria doctrinelor economice” şi
„Metodologia cercetării economice”. A fost şi preşedinte al Uniunii de
Cooperative „Ardealul” din Cluj.

După cedarea Ardealului de Nord s-a refugiat, împreună cu Academia din Cluj
la Braşov şi a preluat postul de rector al instituţiei (1942 - 1945). A încercat să
asigure o instrucţie de calitate chiar şi în condiţiile grele ale războiului. A
funcţionat în învăţământ până în 1947, când a fost înlăturat pe criterii politice,
cum au fost înlăturaţi marea parte a profesorilor de elită din centrele
universitare. Mai mult, între 1949 - 1963 a fost întemniţat în închisorile
comuniste, a fost pus la muncile de jos, trimis pe şantierul de la Canalul Dunăre-
Marea Neagră.

Abia în anul 1963, cursul vieţii sale a revenit oarecum la normal. A fost angajat
de Institutul de cercetări economice al Academiei Române şi a putut să-şi reia
activitatea ştiinţifică.
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2
Între 1963 - 1974 fost cercetător ştiinţific la Institutul de cercetări economice din
Bucureşti. Este autorul unor studii pe probleme economice, demografice şi
etnice ale Transilvaniei. Pentru cartea sa Probleme fundamentale ale
Transilvaniei (Braşov, 1945), a primit premiul Academiei Române. A cercetat
probleme legate de cooperaţie, de monedă

Încă din perioada studenţiei, Victor Jinga s-a implicat în activitatea publicistică,
colaborând la ziarele italiene „Corriere della Serra” şi „Gazetta di Venezia”. În
ţară a colaborat la numeroase publicaţii, printre care: „Gând Românesc”,
„Transilvania”, „Observatorul social-economic”, „Viaţa Românească”, „Revista
Fundaţiilor”, „Curierul cooperaţiei”, „Cooperatorul”, „Ţara Bârsei”, „Plaiuri
Săcelene”, „Gazeta Transilvaniei”, „Dreptatea”, „Patria”, „România”, etc.

Pe lângă colaborarea la publicaţii din ţară şi străinătate, el însuşi a fondat şi

condus revistele: „Tribuna cooperaţiei ardelene” (1930 - 1934), „Ţara de mâine”
(1930 - 1938), „Ţara nouă” (1939 - 1940).

Pe plan politic Victor Jinga a debutat ca membru al Organizaţiei de Tineret a

Partidului Naţional Ţărănesc şi a fost preşedinte al acesteia pentru scurtă vreme.
A susţinut instaurarea regimului carlist. A fost membru al Frontului Renaşterii
Naţionale şi a funcţionat ca subsecretar de stat în Ministerul Economiei (între 1
februarie – 23 noiembrie 1939).

Acesta a decedat la 1 iulie 1990.

Operele sale principale:

 Cooperaţia româneasca în judeţul Braşov, Braşov, 1932
 Viaţa economică a României în timpul guvernării liberale: (1933-1937),
Cluj, 1937
 Actualitatea doctrinei solidariste, Cluj, 1937
 Gândire economică românească în secolul al XIX-lea. Consideraţiuni
sumare, Cluj, 1938
 TIMIȘ RALUCA-ILEANA
EXCA, AN 2

 Migraţiunile demografice şi problema colonizărilor în România, Braşov,

1941
 Dinamica economiei cooperatiste, Braşov, 1941
 Germanii în economia transilvană, Sibiu, 1942
 Printre românii de dincolo de Nistru, 1942 (reeditat 1992 sub numele
„Românii de dincolo de Nistru”)
 Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Astra, Braşov, 1945
 Principii şi orientări ale comerţului exterior al României (1859-1916),
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975
 Moneda şi problemele ei fundamentale (2. vol), Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1981
 Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice (în colaborare)