Stoica (Călin) Elisabeta

Învăţământul în vremea lui Ion Caragea

Ioan Gheorghe Caragea (Caragea Vodă) a

fost un domnitor fanariot al Țării Românești, care a
domnit între anii 1812-1818.
A devenit faimos pentru primul cod de legi din
Țara Românească care îi poartă numele („Legiuirea
Caragea”), politicile fiscale excesive, dar şi pentru
susţinerea acordată educaţiei.
În domeniul educaţiei, în 1817 „aprobă un
regulament de funcționare a școlii din București care
surprinde prin modernitatea sa și prin modul în care
erau recrutați profesorii”. La alegerea dascălilor se
ţinea cont de pregătirea şi experienţa lor didactică. În
hrisovul lui Vodă Caragea din 1814 „se dădea
poruncă eforilor de la Bucureşti să se îngrijească a găsi pentru şcoala de la Craiova şi
pentru şcolile din celelalte oraşe ale ţării profesori încercaţi şi cu experienţă”. Prin
hrisovul din februarie 1816, Caragea Vodă atrăgea atenţia eforilor ca profesorii „de litere,
de umanitate, de filozofie şi de limbi străine să fie de conduită bună şi nebănuită”.
De asemenea, prin hrisovul din 1814 stabilea „ca Eforia şcoalelor din Bucureşti să
aibă sub supravegherea ei toate şcolile din ţară”. Se crease astfel o autoritate şcolară
centrală cu sarcina organizării, supravegherii şi îndrumării şcolilor din Ţara
Românească. Din acelaşi an, planul de învăţământ cuprindea şi studiul Dreptului.
Interesant este modul în care este organizat învățământul în vremea lui Caragea
Vodă și materiile pe care le studiau elevii și studenții: „Copiii încep școala la vârsta de
cinci ani și trec prin cinci cicluri de câte trei ani până la finalizarea studiilor”.
Bineînțeles, nu putem face comparație cu școlile moderne din zilele noastre, dar
un lucru e sigur: când acei copii terminau studiile deveneau oameni culți, cu o pregătire
temeinică și o gândire pe măsură, conform materiilor pe care le studiau: „În primii ani
învățau gramatica greacă și latină, apoi se începea studiul autorilor clasici, pentru ca în
al treilea ciclu studiul să se concentreze pe operele lui Aristotel și pe începerea
familiarizării cu limba franceză și cu cea italiană. În al patrulea ciclu de trei ani se studiau
geometria, istoria și geografia, iar în ultimul,
studenții se aplecau asupra astronomiei și a
filosofiei, fiind discutați inclusiv filosofi actuali pentru
acele vremuri…În plus, studenții aveau parte și de
cursuri de chimie și de medicină”.
Se mai menționează faptul că în ultimul an de
domnie (1818) „Caragea cedează presiunilor făcute
de boieri și acceptă să deschidă la București o
școală cu predare în limba română”, respectiv Școala de la Sfântul Sava, fondată încă
din 1694, „dar ale cărei cursuri în limba română sunt începute de tânărul profesor
transilvănean Gheorghe Lazăr”. Acest fapt va duce la transformarea acestei școli într-un
„adevărat loc de formare a identității naționale românești”.

Surse bibligrafice:
- Gh. Pârnuţă, Istoria învăţământului şi gândirea pedagogică din Ţara
Românească – Sec. XVII-XIX, Editura didactică şi pedagogică;
- https://mesageruldecovasna.ro/despre-cultura-educatie-si-legiuire-in-vremea-lui-
ioan-voda-caragea/