Romania ocupa primul loc printre tarile UE, in ceea ce priveste incidenta si
mortalitatea prin cancer de col uterin.
Recomandarile OMS pentru preventia cancerului de col uterin cuprind : screening
citologic, screening virusologic, vaccinare anti HPV, educatie sexuala, renuntare la fumat.
Pregătire pacientă – cu 24-48 ore înainte de recoltarea probei trebuie să fie evitate:
raporturile sexuale, lavajul vaginal, alte tratamente intravaginale (geluri, creme, contraceptive,
dezinfectante, lubrifianţi) sau alte manevre intravaginale (tampoane intravaginale, explorare
vaginală). Se recomandată recoltarea în afara perioadei menstruale, în perioada de mijloc a
ciclului menstrual, iar în cazul infecţiilor, după tratarea acestora. În cazul procedurilor
medico-chirurgicale, se recomandă recoltarea înainte de examinarea manuală, înainte sau la
minim 24 ore postcolposcopie cu aplicaţie de acid acetic, la 3 luni de la recoltări anterioare,
iar în cazul electrorezecţiilor, polipectomiilor ca şi postpartum ar trebui să existe un interval
de 1.5-3 luni.
1
Produs recoltat – celule ale zonei exocervicale, endocervicale şi de tranziţie dintre acestea
(zona de transformare). Zona de transformare reprezintă sediul cel mai frecvent al leziunilor
preneoplazice (turn-over crescut, expusă microtraumatismelor, susceptibilitate crescută la
HPV), acolo unde epiteliul scuamos al exocolului se continuă cu cel de tip glandular de la
nivel endocervical prin intermediul unei zone de metaplazie scuamoasă.
Instrucţiuni de recoltare – D upă vizualizarea colului uterin se inseră partea centrală a periuţei
în canalul endocervical astfel încât marginile mai scurte să vină în contact cu exocervixul. Cu
partea centrală fixă, se roteşte complet periuţa în sensul acelor de ceasornic de cinci ori
.Proba astfel recoltată trebuie imediat fixată pentru a se evita deteriorarea probei. În acest scop
se detaşează capătul periuţei care conţine materialul recoltat şi se introduce în recipientul cu
mediu lichid.
2
Se acoperă flaconul cu capacul, se înşurubează pentru a nu se varsa lichidul, se etichetează
imediat (sau înaintea recoltării probei) şi se transportă la laborator împreună cu fişa de însoţire
a pacientei în vederea prelucrării. La laborator este trimis flaconul în care se găsesc: lichidul
fixator şi capătul detaşabil al periuţei. După recoltare, proba cu materialul celular se poate
păstra 6 luni la 2-10°C sau 4 săptămâni la temperatura camerei (15-30°C).
Prelucrarea şi colorarea frotiurilor in mediu lichid se realizează în mod automat. Lamele sunt
scanate şi analizate prin sistemul computerizat care asistă medicul în elaborarea rezultatului.
– anomalii ale celulelor epiteliale scuamoase: ASC-US, ASC-H, LSIL, HSIL, SCC;
Anomalii scuamoase:
3
● Leziuni scuamoase intraepiteliale de grad înalt (HSIL) – includ leziunile: CIN2
(displazia moderată) şi CIN3 ( displazia severă şi carcinomul in situ).
● Carcinom cu celule scuamoase
Rezultatul Pap testului trebuie interpretat prin corelarea cu datele clinice ale
pacientelor precum şi cu alte investigaţii efectuate. Astfel, în funcţie de suspiciunea ridicată în
urma Pap testului, prin integrarea în contextul clinic de către medicul curant, se pot formula
recomandările privitoare la conduita terapeutică şi diagnostică ce trebuie urmată.
In ceea ce priveste leziunile premaligne LSIL si HSIL interpretarile sunt urmatoarele:
HSIL: – sugerează prezenţa unei leziuni intraepiteliale de grad înalt în care atipiile celulare
sunt mai mari şi afectează o proporţie mai mare din celulele epiteliale (celule mici, ratatinate,
anormale, cu nucleu dezvoltatat, citoplasma putina, raport nucleo-citoplasmatic supraunitar),
dar sunt încă limitate la epiteliul de acoperire al colului uterin fără a depăşi membrana bazală.
4
Fig. 5. Recomandari LSIL
5
Screening virusologic
● probe de la nivelul leziunilor (verucilor) din zona anogenitală şi orală, atât la femei cât
şi la bărbaţi;
● probe obţinute prin raclajul tegumentului şi mucoasei care acoperă penisul (gland, şanţ
balano-prepuţial, corpul penisului);
● probe obţinute prin raclajul mucoasei anale;
● probe obţinute prin raclajul mucoasei bucale şi faringelui;
● salivă prin badijonarea cavităţii bucale.
La barbat, raclatul uretral se obţine cu ajutorul periuţei (vezi Fig. 7). Se inserează
blând periuţa în uretră cca 2-4 cm, se roteşte 3-5 secunde, se retrage uşor şi se
introduce în tubul de transport; se va rupe tamponul în dreptul semnului astfel că
numai capătul tamponului va rămâne în tubul de transport ce va fi închis etanş cu
capacul.
De asemenea pot fi trimise la laborator probe de ţesut proaspăt obţinute prin biopsia
leziunilor anogenitale, orale precum şi a papiloamelor laringiene; probele tisulare vor fi
transportate în recipiente cu ser fiziologic.
Genotiparea HPV se poate realiza prin metoda LIPA (INNO-LiPA HPV), pentru
care exista truse comerciale, prin care sunt detectate 32 de genotipuri HPV (vezi Fig.8).
6
Fig. 8 Trusa INNO-LiPA HPV
Unele studii considera metoda multiplex HPV PCR mai sensibila in detectarea
ADN/HPV fata de genotiparea INNO-LiPA.
Detectia calitativa a produsului de transcriptie E6-E7 pentru tipurile HPV cu risc crescut poate
sa evalueze specific riscul de progresie si de transformare maligna in special la femeile cu
citologie ASC-US sau LSIL, precum si la cele cu citologie normala si ADN-HPV pozitiv.
60-80% din numeroasele infectii HPV sunt tranzitorii, fiind eliminate spontan, in medie, in
decurs de 1 an, ceea ce face ca testul ARNm sa fie mai specific decat detectia ADN-ului
viral. Scopul este deci depistarea infectiilor active si potential persistente.
7
Metoda – TMA (amplificare mediata de transcriptie). Testul identifica calitativ
productia oncoproteinelor E6 si E7 (factor primar in carcinogeneza) pentru 14 tipuri HPV cu
risc crescut: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 66 si 68.