încheiem seria definiţiilor prin structura internă cu formularea, pe care ne-o propune însuşi G. Allport.

„Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice, care
determină gândirea şi comportamentul său”. Pentru a înţelege mai bine, vom explica în continuare
conceptele din această definiţie: a) organizarea dinamică - formarea structurilor sau ierarhiilor de idei şi
deprinderi, care ghidează şi organizează în mod dinamic activitatea; b )psihofizic - personalitatea nu este
nici pur psihică (mentală), nici pur biologică (nervoasă), ci o unitate complexă psihofizică; c) sisteme -
orice sistem este un complex de elemente într-o interacţiune reciprocă. O deprindere este un sistem, la
fel şi un sentiment, o trăsătură, un concept, un stil de comportare. Aceste sisteme există în mod latent în
organism chiar când nu acţionează. Sistemele sunt „potenţialul nostru de activitate”; d) determină -
personalitatea este ceva şi face ceva. Sistemele psihofizice latente motivează sau direcţionează o
activitate şi o gândire specifică atunci când intră în acţiune. Toate sistemele, care compun
personalitatea, trebuie considerate ca tendinţe determinate. Ele exercită o influenţă directoare asupra
tuturor actelor expresive, prin care personalitatea ajunge să fie cunoscută. e) caracteristic - „orice
comportament şi orice gândire sunt caracteristice persoanei şi (....) sunt unice pentru aceasta”; f)
comportament şi gândire - „personalitatea se manifestă, se dezvoltă în ceea ce gândeşte, simte şi face
omul. Aceşti doi termeni constituie o etichetă pentru a desemna tot ceea ce poate un individ să facă”. în
concluzie menţionăm că personalitatea constituie un bloc din 3 determinanţi: biologic, psihic şi socio-
cultural. 138 Personalitatea Fig. 16. Schema-bloc a sistemului personalităţii. Din această schemă
observăm că personalitatea este o realitate complexă, care nu poate fi studiată de o singură ştiinţă. E
evident faptul că ea trebuie să facă obiectul a cel puţin trei grupe de ştiinţe: biologice, psihologice şi
socio-culturologice. Ca urmare, Personologia sau ştiinţă a personalităţii nu poate fi decât o construcţie
interdisciplinară integrată, în care să se articuleze, într-o structură teoretico-explicativă unitară, datele
celor 3 grupe de discipline. Din cele de mai sus rezultă că psihologia nu-şi poate revendica dreptul de
monopol sau de exclusivitate în studiul personalităţii. Domeniul său de competenţă îl reprezintă doar
componenţa psihică. Luată sub aspect psihologic, personalitatea se identifică, în linii mari, cu
programele şi structurile sistemului psihic uman (SPU), G. Kelly a introdus termenul sugestiv de
„ constructe personale ”, care se elaborează în baza experienţei proprii şi sunt implicate în decizii.
Caracteristicile „constructelor personale” 1. Constructed personale (trăsături, structuri, factori de
personalitate) - sunt formaţiuni integrate, sintetice, care reunesc diferite funcţiuni şi procese psihice. De
exemplu: Dispoziţia spre comunicare implică nu numai limbaj, dar şi motivaţia, trebuinţa de a comunica
şi totodată un mod de a gândi şi simţi. 2. Constructed personale dispun de o relativă stabilitate, se
manifestă constant în conduită, neputând fi radical modificaţi în situaţii accidentale. De exemplu: Cine
este înzestrat cu răbdare, cu stăpânire de sine şi calm, de cele mai multe ori dovedeşte aceste calităţi şi
numai excepţional abdică de la ele. 3. Constructed personale tind spre generalitate şi caracterizează pe
om în ansamblul său şi nu numai într-un anumit raport concret. De exemplu: Inteligenţa generală,
modalitatea temperamentală, fermitatea în atitudini se manifestă în cele mai diverse situaţii şi
independent de acestea. 4. Constructed personale dispun totuşi de o oarecare plasticitate, nu sunt total
rigizi, putându-se restructura şi perfecţiona sub presiunea condiţiilor de mediu. De exemp