O altă variabilă, care influenţează mărimea volumului atenţiei, este gradul de familiaritate al stimulilor:

în raport cu stimulii familiali, valoarea volumului atenţiei va fi mai mare, iar în raport cu cei nefamiliali
aceasta va fi semnificativ mai mică. Concentrarea este, posibil, dimensiunea cea mai importantă a
atenţiei, ea exprimând gradul de activare selectă şi intensitatea focarelor dominante la nivelul
structurilor şi zonelor cerebrale implicate în realizarea procesului sau activităţii psihice specifice. Ea
poate lua astfel valori diferite atât de la un subiect la altul, cât şi la unul şi acelaşi subiect, de starea sa
internă (motivaţională, afectivă, odihnă - oboseală etc). Continuumul ei valoric, în plan funcţional, se
întinde între extremele cunoscute în patologie - fixitatea, care se întâlneşte în schizofrenie, şi difuzitatea,
care apare în sindromul frontal şi în oliogofrenie. In stare normală se poate vorbi de niveluri de
concentrare - slab, mediu, înalt. Calitativ, concentrarea va fi exprimată în corectitudinea răspunsurilor la
probele specifice de tip Bourdon, Anfimov, Kraepelin, probe de tip cod. Iar corectitudinea se evaluează
prin raportarea numărului de răspunsuri corecte (Nc) la numărul de erori (bifări, greşeli+omisiuni). Dacă
Nc=Nc’[Nc= nr.absolut de răspunsuri corecte; Nc’ - valoarea raportului Nc/(0+E)] corectitudinea este
maximă şi ea indică o concentrare puternică; atunci când Nc=(E+0)* avem de-a face cu o concentrare
medie; când Nc